Originea hainelor

26
Cuprins: Actualitatea si importanta temei……………………………………………pag.2 Istoric………………………………………………………………………………………………..…pag.3 Originea hainelor………………………………………………………………………………….pag.3 Cronologia dezvoltarii tinutei vestimentare………………………………….……….pag.4 Moda secolului XX……………………………………………………………………………….pag.10 Studiu de caz…………………………………………………………………………………...….pag.14 Anexe……………………………………………………………………………………………..….pag.16 Bibliografie………………………………………………………………………………………...pag.19 1

Transcript of Originea hainelor

Cuprins:

Actualitatea si importanta temei……………………………………………pag.2

Istoric………………………………………………………………………………………………..…pag.3

Originea hainelor………………………………………………………………………………….pag.3

Cronologia dezvoltarii tinutei vestimentare………………………………….……….pag.4

Moda secolului XX……………………………………………………………………………….pag.10

Studiu de caz…………………………………………………………………………………...….pag.14

Anexe……………………………………………………………………………………………..….pag.16

Bibliografie………………………………………………………………………………………...pag.19

1

Actualitatea şi importanta temei .

În activitatea lucrătorilor Ministerului Afacerilor Externe din centrală şi din exterior ţinuta vestimentară are o deosebită importanţă. Aceştia trebuie să acorde o mare atenţie igienei permanente,acurateţei îmbrăcămintei şi modului civilizat în care se iese în societate. Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă, în plină armonie cu conformaţia corpului şi împrejurările în care este purtată. În aceasta constă şi adevărata eleganţă.

In ce priveste tinuta vestimentara, pentru participarea la diverse actiuni protocolare, ea trebuie sa fie cea indicata pe invitatie. Daca o asemenea precizare nu exista, se va imbraca, la aprecierea personala. Un costum adecvat actiunii la care urmeaza sa se participle.Conform uzantelor protocolare, pentru receptii, cocteiluri, dejunuri se foloseste, in general, “tinuta de oras”, iar pentru dineu- “haina de culoare inchisa”. In functie de nivelul si important ace se acorda manifestarii protocolare, haina de culoare inchisa poate fi folosita la toate actiunile protocolare.

Practica internationala prevede mentionarea pe invitatii, pentru acest gen de actiuni, a urmatoarelor formule: “tenue de ville” sau “informal dress”, adica costum de oras; “habit fonce” sau “dark suit” costum de culoare inchisa; “cravat noire” sau “black tie”-smoking.

Pentru o cit mai corecta cunoastere a normelor cu privire la tinuta vestimentara, atit pentru participari la manifestari oficiale de stat, cit si la cele ale cercurilor private de afaceri, social-culturale, stiintifice, artistice etc, se preia citeva elemente cu aplicabilitate generala in materie de tinuta pentru uzul personalului diplomatic.Este de retinut faptul ca regula de eticheta vestimenatara cere o imbracaminte corecta, in deplina armonie cu configuratia corpului si imprejurarile in care este purtata, in aceasta constind adevarata eleganta. A fi elegant nu inseamna preocuparea exclusiva pentru numarul si pretul toaletelor, copierea fidela a modei lansate de diferite case de specialitate, ci preocuparea pentru alegerea unor material de buna calitate si a unei croieli corespunzatoare.La barbati, accesoriile au o mare importanta. Se cere : o camasa curata si bine calcata, o cravata discreta, asortata, ca si incaltamintea sau ciorapii, la culoarea costumului. La femei, culorile si desenul materialului , ca si croiala rochiei, nu trebuie sa fie armonizate cu aspectul fizic. O femeie cu tenul palid nu va face decit sa-si evidentieze si mai mult paloarea daca se va imbraca in culori galbene sau verzi. Excesul de bijuterii nu contribuie la obtinerea unei note de mai multa eleganta, ci dimpotriva.1

1 Emilian Manciur “Protocol institutional” (pag.115)

2

Istoric

Se crede ca primii "germeni" ai modei au aparut in Egiptul antic, odata cu aparitia luxului si elegantei vestimentare de la curtea faraonilor.

Desi oamenii, si mai ales femeile, au fost interesati de haine si moda de mii de ani, industria respectiva a inceput sa capete forma abia in jurul anilor 1850. Inainte de 1850, circa 70% din haine erau cusute de mana, chiar de catre cei care le purtau. Imbracamintea era un produs ca oricare altul, iar calitatea sa depindea de talentul croitoresei.

In civilizatiile stravechi, hainele n-aveau scopul de a acoperi partile "rusinoase" ale corpului, ci de a tine cat de cat de cald. In unele culturi, hainele aveau rolul de a-i apara de farmece pe cei ce le purtau, pe cand in altele serveau ca simple podoabe.Primul material folosit pentru haine era un amestec de scoarta, bumbac si canepa. Fibrele de origine animala au fost folosite abia din perioada neolitica de catre anumite culturi care, spre deosebire de stramosi, au fost in stare sa formeze comunitati pe langa care puteau creste oi si unde-si puteau construi razboaie de tesut.

Originea hainelor

Urmele de frânghie din grota Lascaux şi acele cu ureche foarte mică dovedesc faptul că omul preistoric folosea fibrele textile. Din nefericire, aceste produse ale industriei primitive n-au putut rezista până în zilele noastre. Cele mai vechi urme, găsite în Egipt, datează din mileniul al V-lea î.Hr., neputându-se identifica speciile vegetale care au furnizat aceste fibre.

Principalele fibre textile cunoscute au fost utilizate mai întâi în Orient, în Asia Mică şi Egipt, în timpuri foarte îndepărtate. Se pare că inul este fibra cea mai veche, din moment ce această plantă era cultivată în mileniul al V-lea î.Hr. în Egipt, India şi Babilon. În Egipt a fost descoperită o ţesătură de lână, datând din mileniul al IV-lea î.Hr. Aceasta este şi una dintre fibrele cele mai vechi utilizate în Europa.

În civilizaţiile mediteraneene a apărut la un moment dat îmbrăcămintea drapată; o bucată mare de ţesătură (pânză) prinsă la umeri cu agrafe – fibule. Spre deosebire de populaţiile sud-europene, cele germanice, răspândite mai la nord, preferau îmbrăcămintea confecţionată, cusută. Ţesăturile cele mai folosite erau din lână. Togele romane, numite peplos la greci, erau confecţionate din ţesături de lână. Inul era folosit la fabricarea ţesăturilor mai fine din care se confecţionau tunicile şi hlamidele pentru femei. Hlamida era o bucată dreptunghiulară de pânză prinsă cu o agrafă în jurul gâtului. Tunica antică a femeilor era un fel de rochie largă care cădea în falduri până la genunchi, mai rar până la glezne. Ea se numea kiton la greci şi stola la romani.

În evul mediu, lâna provenea mai ales din Spania; în secolul al XVIII-lea, merinosul spaniol s-a răspândit în întreaga Europă. Cânepa este o plantă de origine asiatică, apărută în mileniul al IV-lea î.Hr. În Europa a fost introdusă mai târziu, din moment ce primele menţiuni nu sunt mai vechi de anul 100 î.Hr.

3

În ceea ce priveşte mătasea, se pare că era utilizată în China pe la jumătatea mileniului al III-lea î.Hr. Conform tradiţiei, în anul 2400 î.Hr., împărăteasa Si-Ling-Chi ar fi descoperit din întâmplare că, puşi în apă clocotită, coconii se desfăceau în fire. Multă vreme, monopolul chinezilor a fost atât de bine protejat prin secret, încât romanii ignorau complet originea animală a mătăsii. Aceasta apare în Europa în secolul I d.Hr., pe vremea lui Tiberiu, şi era folosită la confecţionarea îmbrăcăminţii numai pentru femeile din aristocraţia vremurilor. Abia în anul 555, un călugăr a adus ouă de viermi de mătase, ascunse într-un baston gol pe dinăuntru, introducând creşterea acestui preţios vierme în Peloponez. În secolul al XII-lea, creşterea viermelui de mătase a fost introdusă în Palermo, apoi în Provence (secolul al XVI-lea).

Primul fir sintetic a fost brevetat de Hilaire Bernigaud de Chardonnet în 1884: mătasea artificială sau mătasea Chardonnet. Cercetările sale au început în urma unei epidemii care distrusese creşterea viermilor de mătase. Cum aceştia îşi creează coconul din celuloza din frunzele de dud, Chardonnet a avut ideea de a folosi o soluţie de nitroceluloză, recent inventată, trecută printr-o filieră şi uscată rapid de un curent de aer cald. Hainele făcute din primele ţesături artificiale erau foarte uşor inflamabile, drept care ţesătura a fost denumită cu umor maliţios, „mătasea soacrei”.

Cronologia dezvoltarii tinutei vestimentare

Anii 500 - 1100

Încep să se folosească modelele de stofă cu design-uri originale - figuri geometrice înconjurând păsări, animale şi flori şi culori puternice - purpuriu regal, violet, verde, albastru, roşu şi negru combinate cu firet auriu. Influenţa orientală şi cea asiatică fac trecerea de la stilul liber, căzut, la îmbrăcămintea croită şi ţesută a Evului Mediu. Noul model de haină e alb (A, D, F), cu mâneci lungi şi guler înalt, rotunjit. E introdusă mantia (A) - semi-rotundă sau dreptunghiulară - prinsă la umărul drept cu o broşă. Gulerul e adeseori gen egiptean, înalt şi lat. Palla romană se transformă încet (F) într-un şal bogat împodobit, brodat, purtat peste DALMATICA - o haină cu mâneci (D, F).

SECOLUL AL XII-lea - 1100 - 1200

4

Rochiile (A, C, G) sunt pentru prima dată ajustate pe corp, făcute din două părţi, talia se aliniază la linia şoldului iar fusta cade până la podea. Se poartă cordoane împodobite cu giuvaeruri (A, G). Mânecile sunt fie în formă de clopot (A) sau sunt lungi si strânse pe braţ, cu o bandă lungă ataşată ce cade până la tivul rochiei. Se poartă mantii lungi şi largi (G). Hainele sunt făcute din lână, cu linii lungi, culorile folosite fiind albastru, verde, roşu, auriu.

SECOLUL AL XIII-lea - 1200 - 1300

În această perioadă se pune mare accent pe rochie. Artiştii italieni care ajung în Franţa sunt creatorii brocartului şi ai catifelei. Tot acum începe să se poarte cămaşa, de obicei cu mâneci lungi, peste care se poartă o tunică numită COTTE (A, F, H), cu mâneci trei-sferturi. Acoperitoarea de cap (D) e făcută din in moale, purtată pe cap până sub bărbie şi acoperită în acelaşi stil cu un voal şi cu o coroană (A, F) sau (B, E, H). Se poartă totodată o mantie lungă numită CYCLAS (H) tivită cu mătase sau blană, brodată cu fir de aur sau argint. Noi accesorii apărute în această perioadă sunt mănuşile - brodate.

SECOLUL AL XIV-lea - 1300 - 1400

5

Această perioadă reprezintă începutul Renaşterii. O perioadă în care reînvie spiritul artelor, al studiilor, un standard ridicat de viaţă ce influenţează moda. Apare un fel de vestă (SURCOT) - primul obiect de îmbrăcăminte cu decolteu. Se poartă pe umeri, are locuri largi pentru braţe şi e tivit cu blană (A). Se poartă în general peste cămaşă (A, E, H), aceasta fiind făcută din material diferit ca şi consistenţă şi culoare. De cele mai multe ori această vestă e în culorile familiei sau are brodată stema familiei. Se poartă culori puternice - verde, albastru, purpuriu, brocart şi catifea. Din aceleaşi materiale sunt făcuţi pantofii (F) şi mănuşi cu manşetă (B). Mânecile lungi cu ornament la cot sunt la modă, dar numai pentru o scurtă perioadă (G).

SECOLUL AL XV-lea - 1400 - 1500

Aceasta e perioada în care femeile încep să se îmbrace pentru a arăta bine şi nu neapărat pentru comfort - o perioadă caracterizată de şarm şi cochetărie. Se poartă rochii foarte strâmte în talie, mâneci lungi, fuste lungi cu trenă şi pălării înalte, ascuţite numite HENNIN. Prima care apare totuşi în scenă e pălăria "cu coarne" (E), care aduce oarecum a turban şi e împodobită cu bijuterii. Abia mai târziu apare pălăria - con (A, F). De unele pălării sunt ataşate cadre din sârmă acoperite cu tifon scrobit (A). Altele sunt completate cu voaluri lungi care se poartă pe sub pălărie (F). Către sfârşitul secolului noua regină, Anna de Bretania, lansează "moda" provinciei ei şi astfel apare boneta (C) care ia locul pălăriei-con. Se folosesc materiale din lână, culorile sunt roşu, albastru, verde şi auriu. Evantaie din pene de păun (B) şi inele neobişnuite (D), poşete compartimentate care se închid cu şireturi (G) şi pantofi cu vârfuri ascuţite şi lungi, făcuţi din piele, lână sau in.

SECOLUL AL XVI-lea - 1500 – 1550

6

Corsetul îşi face apariţia în această perioadă, de asemenea crinolina. Rochiile nu mai urmează linia trupului, sunt făcute din in scrobit şi întărit cu păr de cal. Rochiile (A) au partea de sus foarte strâmtă pe corp, decolteu pătrat, fusta e strânsă pe talie şi se desparte apoi în faţă. În această perioadă mânecile joacă un rol important în evoluţia modei. Majoritatea sunt largi şi foarte lungi, făcute din blană. Culorile de până acum sunt complet înlocuite de nuanţe deschise de mătase, satin, velur şi noile haine ţesute din fir de aur şi argint, împodobite cu blană de hermină şi pasmanterie. Se poartă gulere împodobite cu bijuterii şi cordoane (A) care cad până la tivul rochiei, cu pandantive la capăt (A, C). Moda foloseşte acum mai multe culori într-un singur costum şi e perioada catifelei negre. Boneta (A, B, D) se transformă uşor dar rămâne la modă (A, B, D). Mănuşi brodate (I) şi poşete (H) sunt folosite în continuare drept accesorii.

SECOLUL AL XVI-lea - 1550 - 1600

E perioada Caterinei de Medici în Franţa, a Reginei Elizabeta în Anglia şi a Reginei Maria a Scoţiei. Corsetul devine acum un element de tortură - devine mai strâmt, mai lung şi e întărit cu oţel. Bonetele sunt mai ascuţite (A, B, E), fie largi în partea de sus şi strâmte mai jos fie invers. Sunt făcute din tifon întărit şi dantelă italiană, care acum se poartă peste tot în Europa. Mânecile din blană sunt înlocuite cu epoleţi la umeri şi mâneci lungi şi strâmte - era nevoie de un balans datorită rochiilor largi ce se poartă acum, în formă de butoi. Hainele copiilor sunt exact ca cele ale adulţilor (F). Se poartă brocart combinat cu mătase, satin şi catifea. Culorile rămân aceleaşi - roşu, verde, albastru şi auriu.

SECOLUL AL XVII-lea - 1600 - 1650

Silueta e diferită, cercurile rochiilor sunt eliminate şi înlocuite cu o fustă simplă ce se vede sub rochia drapată. Partea de sus e puţin mai largă, rotunjită la talie (A, C). Decolteul e rotund, împodobit cu dantelă (F) sau dantelă şi in (A, C, E). Mânecile sunt largi,îndoite la încheieturi (A, C) şi împodobite la cot cu dantelă (E). Se foloseşte catifeaua în nuanţe închise de roşu, purpuriu

7

sau maro, în contrast cu albul dantelei. Panglicile colorate sunt la modă, folosite şi pentru mănuşi (B) sau pantofi (G).

SECOLUL al XVIII-lea - 1700 – 1770

Toate materialele folosite sunt mult mai delicate şi înflorite. Cercurile pentru rochii reapar, de data asta scheletul e făcut din os de balenă. Rochiile purtate peste sunt bufante şi prinse de cercuri cu panglici (A). Corsetul se poartă tot strâmt, fie cu decolteu rotund, mâneci bufante făcute din dantelă (G) sau cu decolteu pătrat şi mâneci strânse pe braţ (A). În jurul gâtului se poartă un guler îngust din dantelă sau blană (A şi poza de mai jos). Părul e purtat în stil foarte simplu şi apar pentru prima oară beretele (C, D).

Faimoasa rochie Watteau (E şi mai jos) e la modă în această perioadă. Are pliuri la spate care pleacă de la gât până la podea iar talia e strânsă pe margini şi în faţă. Se poartă mănuşi din dantelă cu manşoane , salbe din catifea , pantofi cu limbi mari şi catarame sau panglici, cârje şi bastoane pastorale .

8

SECOLUL AL XIX-lea 1795 - 1814

Haosul de după revoluţie duce la întoarcerea la simplicitate, mai precis la stilul grecesc. Sunt la modă sărăcia şi democraţia. Femeile vor să pară firave. Se poartă rochii din bumbac alb, nu se poartă lenjerie şi nici şaluri. Rochiile sunt cu talie îngustă, decolteuri adânci, mâneci bufante sau strâmte şi fuste până la gleznă (C, F, I). Încep să se poarte stiluri diferite de îmbrăcăminte şi femeile îşi aleg hainele în funcţie de ocazie. Stilurile rămân în general aceleaşi dar materialele sunt mai luxoase şi la modă sunt acum culorile deschise. Bumbacul e împodobit cu broderii delicate iar rochiile de seară sunt cu trene din catifea roşie sau verde (I). Se poartă pantofi legaţi la glezne cu panglici (C), eşarfe (C), bonete (C, G, H), piaptăn împodobit cu bijuterii (A) şi evantaie (B), genţi brodate (D) şi umbrele de soare în formă de pagoda (E). Apar eşarfele din caşmir, importate din india - femeile care se respectă au în garderobă 20-30 de astfel de eşarfe.

SECOLUL XIX - 1814 – 1840

Femeile sunt deja plictisite de moda aşa-zisă "clasică" şi se trece înapoi la corset. Acestea sunt decoltate. Toaletele de seară obligă la purtarea pe umeri a unei cape din material uşor (A). Apare mâneca "picior de oaie" (A, E). Fustele sunt bufante, lungi până la gleznă şi împodobite cu dantelă şi broderii. Sunt făcute din tafta şi satin. Sunt la modă culorile: verde, roşu, galben, auriu.2

2 http://www.haine-vintage.info/tag/moda-secolului-xx/

9

Moda secolului XX

Istoria vestimentaţiei e tot atît de veche ca şi istoria omenirii. Vestimentaţia are anumite forme, culori şi o semnificaţie socială determinată. Ea a reflectat de-a lungul traiectoriei sale nu numai situaţia economică a popoarelor, dar şi atmosfera socială, politică şi artistică. Vestimentaţia s-a diversificat o dată cu apariţia statului şi a instituţiilor sale (civile, militare, religioase, academice, culturale etc.), situaţie care a contribuit la apariţia unei multitudini de demnitari şi funcţionari de stat care necesitau să poarte veşmînte conform rangului lor. Cu certitudine, din momentul apariţiei atributelor vestimentare la ele au apelat toţi membrii societăţii umane, indiferent de rang sau poziţie socială.3

In materie de moda, secolul XX a cunoscut evolutii dintre cele mai ciudate. Perioada 1900 – 1914, denumita de francezi pe buna dreptate La Belle Époque, este considerata a fi epoca de varf pentru “moda frumoasa”, in aceste vremuri se regaseau bijuterii vestimentare evident doar in clasa celor privilegiati financiar din nastere.Vestimentatia eleganta din perioada 1900 – 1914 azi ar fi considerata una de mare evniment sau chiar de nunta.Incepand cu anii 1920 moda a intrat intr-o noua era : cea a modernitatii. Femeile au inceput sa se debaraseze de constrangerile ce erau impuse in acest domeniu si vor purta haine mai confortabile ( cum ar fi spre exemplu fuste scurte sau pantaloni). Barbatii au abandonat hainele formale si vor incepe sa poarte pentru prima data haine de sport. Costumele de barbati care sunt create in zilele de azi,se bazeaza in cea mai mare parte pe caracteristicile costumelor din anii ’20.

Inceput de secol, in tot si in toate domina stilul modern. Mai intai arhitectura este luata cu asalt, apoi literatura, grafica si bineinteles moda. Numerosii critici ai stilului imputeaza acestuia excesul in toate resursele pe care le utilizeaza si in efectele pe care le comporta, precum si forma perfecta in lipsa unui fond pe masura. “Frumos de dragul frumosului” aceasta este renumita sintagma, pe care majoritatea criticilor o atribuie fara sovaire modernului. Totusi, depasind obiectivitatea pedanta, nu se poate nega fideltatea cu care schitele si modelele originale si monoton de perfecte sunt redate in realitate. Emblema modernului este irisul “cvasi – muribund”, fragil, care implora salvare prin atentia celorlalti. Si in moda apare imaginea femeii fragile, asemenatoare irisului muribund. Ea este aproape imateriala, devenind un motiv de exaltare al oricarui observator, fie el si unul distrat. Podoabele vestimentare se creaza special pentru muze, iar femeile obisnuite trebue sa depuna un oarecare efort pentru a le purta.

Belle Epoque

Cand se vorbeste despre inceputul secolului al XX-lea, lumea foloseste mai mereu termenul de "la Belle Epoque", adica "Epoca frumoasa". Moda a fost cu siguranta una frumoasa - par lung, decolteuri largi si tone de dantela.

3 O. Tarita Protocol,ceremonial,eticheta (p.112)

10

Primul Razboi Mondial

La inceputul Primului Razboi Mondial, corsetele au fost abandonate complet, talia a coborat, iar poalele s-au scurtat pana spre genunchi. E prima data in istoria modei cand linia bustului nu mai e importanta. Femeile cu sani mici au cunoscut triumful, in timp ce suratele lor mai dotate au fost nevoite sa recurga la tot felul de artificii pentru a incapea in hainele la moda in acele vremuri.

Moda anilor '20

Imediat dupa terminarea Primului Razboi Mondial, mentalitatea femeilor a inceput sa se schimbe. In acea perioada, acestora li s-a oferit ocazia sa lucreze in afara casei si, practic, sa isi foloseasca inteligenta. S-au ocupat de lucruri administrative, au fost asistente medicale sau postarite.

Datorita noilor functii, s-au vazut nevoite sa renunte la imbracamintea sofisticata in favoarea unor tinute mult mai practice si chiar au renuntat la pletele lungi si la coafurile sophisticate.

Coco Chanel s-a impus in moda folosind accesorii feminine precum bratarile, lanturile, perlele, palariile in combinatie cu tinute simple, precum little black dress si chiar de inspiratie masculina cum ar fi taiorul. Aceasta din urma piesa vestimentara a cucerit treptat gusturile, devenind un "must have", o "uniforma" a femeilor bogate, de afaceri. In 1923, Coco Chanel declara pentru Harper`s Bazaar ca "simplitatea este cheia adevaratei elegante".

Anii '30

In linii mari, o tinuta specifica anilor '30 trebuia sa contina cel putin un element din: umeri bufanti, incretiti, corset sau croiala stransa in talie, fusta lunga, larga si evazata sau - la ocazii speciale - o trena lunga.Eleganta era obligatorie pentru femei, indiferent de momentul zilei. Singurul aspect care facea diferenta era materialul din care erau confectionate hainele. Astfel, daca pentru zi se preferau texturile mai putin pretentioase ca bumbacul, inul sau lana, pentru seara erau "la mare cautare" satinul, catifeaua sau matasea. Culorile erau si ele oarecum in extreme, daca se compara momentele zilei: pentru dimineata si pranz culori inchise sau cenusii, iar pentru a doua parte a zilei imprimeuri florale, nuante contrastante si detalii colorate.

Anii '40

Manecile bufante din dreptul partilor superioare ale bratelor sunt acum inlocuite cu celebrele "pernute pentru umeri", lungimea rochiilor se scurteaza pana la jumatatea gambelor, iar talia nu se mai subliniaza decat printr-un cordon subtil. Totusi, se pune un mare accent pe soldurile femeilor care, in contextul pastrarii ideii de silueta "trasa prin inel" sunt considerate apanaje ale feminitatii. De aceea se insista pe detalii generoase in zona cu pricina, imprimeuri florale mari sau buzunare hiperdimensionate tocmai pentru a pozitiona atentia pe portiunea vizata. Materialele pentru rochiile de zi devin din ce in ce mai comode, iar culorile sunt "permise" indiferent de momentul zilei.

11

Anii '50

Umerii goi, soldurile scoase in evidenta si taliile "de viespe" au reprezentat pentru perioada respectiva adevarate must have-uri. Fustele largi si vaporoase care se opreau imediat sub genunchi si curelele late din talie erau la mare cautare. Pentru seara, rochiile pastrau cam aceleasi linii mari, diferenta fiind facuta de accesorii: gentute plic, palarii sic sau manusi de lungime medie din dantela.

Anii '60

Incepand cu anii 1960 asistam la o serie diversa de tendinte in ceea ce priveste moda. A fost deceniul in care multe concepte traditionale au incetat sa mai fie folosite, acest lucru putand fi pus si pe seama miscarilor sociale specifice anilor ’60.

Anii '60 sunt considerati a fi inceputul "revolutiei" modei feminine pentru ca tinutele incep sa fie tot mai simple, apropiindu-se de imaginea femeii moderne, de cariera. Apar, deci, fustele conice pana la genunchi sau chiar mai sus, jachetele usor cambrate si trenciurile cadrilate facute celebre de sotia fostului presedinte american John F. Kennedy, Jacqueline Onassis. Contrastele cromatice gen alb-negru, rosu-negru sau galben-albastru erau si ele in mare voga.

Anii '70

Anii '70 au reprezentat o perioada de transformari majore ce au stat sub semnul miscarii "hippie". De aceea, cele mai multe influente in fashion au avut ca punct de plecare acelasi "curent": pantaloni foarte evazati, jeansi, camasi lungi, cu ciucuri sau franjuri, modele de inspiratie etnica, imprimeuri florale, impletituri din piele si bentite colorate. In privinta culorilor, paleta cromatica este nelimitata.

Anii '80

Moda anilor '80 a fost guvernata de curentul disco. Piesele de rezistenta erau fustele foarte scurte, colantii, tricourile cu un umar liber, manecile "trei sferturi", topurile in culori vii si aplicatiile stralucitoare. Foarte la moda erau si colierele lungi, bratarile din plastic si cerceii mari cat mai usor de observat. Intreaga evolutie a lumii fashion din perioada anilor '80 a gravitat in jurul unor simboluri care au dat "tonul", atat in show-bizz cat si in vestimentatie. La sfarsitul sec al XX-lea, vestimentatia devine o pasiune colectiva. Moda devine un vehicul care promoveaza marochinaria, decoratiunile si bijuteriile. Daca Parisul (Franta) inca mai este considerat capitala modei, Milano (Italia) este cel care imbraca cei mai multi oameni.

Prin urmare, femeia acelei epoci trebuie sa aiba o garderoba extrem de variata, din care sa nu lipseasca nimic din ceea ce i-ar putea fi necesar pentru o anumita ocazie.

Machiajul este contradictoriu! Desi rolul lui este sa puna in lumina fragilitatea, privirea intunecata este mai degraba atributul unei femei care emana putere si autoritate prin

12

sugerarea propriei fatalitati. Pentru a-si pune in evidenta ochii, femeia inceputului de secol XX, foloseste carbunele prelucrat in locul rimelului. Nuanta pielii este terifiant de alba, stravezie, pura, si de aceasta data, pudra este inlocuita cu un praf de grau, asemanator fainii. Coafura este sofisticata, voluminoasa, asezata in valuri, dupa metoda lui Marcel Grato, care foloseste pentru prima data, in 1872, bigudiurile. Accesoriile capilare sunt la fel de opulente ca si coafurile: palarii imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori artificiale sau dantela.

Materialele folosite pentru crearea pieselor vestimentare sunt pastelate, fine, adesea cu dantela. Fustele-clopot sunt in mare voga, ceea ce alimenteaza aparitia unui nou standard al corpului feminin, care trebuie urmat cu sfintenie. Acesta urmeaza liniile literei “S”. Cu alte cuvinte, partea superioara a corpului este usor opulenta, talia concureaza cu cea a unei viespi, iar partea inferioara este inclinata spre exterior. Aceste forme sunt obtinute cu ajutorul unui corset special, in masura sa modeleze o talie cu circumferinta de 55 cm. Chiar daca vehement combatute de catre medici, majoritatea femeilor erau gata sa se sacrifice si sa poarte aceste corsete pentu a fi in pas cu moda.Accesorii ca evantaiul foarte decorat, umbreluta si poseta de aceeasi factura romantica nu puteau lipsi unei cochete sau unei bune cunoscatoare a tendintelor vremii. Bijuteriile cele mai apreciate sunt perlele, dar si brosele in forma de flori sau insecte… elemente pe care le recunoastem cu usurinta in colectiile vestimentare si bijuteriile, care constituie si astazi slabiciunea oricareia dintre noi. 4

Studiu de caz

Istoria rochiei negre

Are 80 de ani, dar nu pare. O obişnuită a oricărei garderobe, chintesenţă a şicului, departe de trendurile schimbătoare de sezon, rochia neagră a ştiut să se adapteze la strălucirea rafinată a anilor ’30, tradiţionalismului anilor ’50, febrei dansului, marca anilor ’70, sclipitorilor ani ’80 şi schimbării de stil din anii ’90.

Regală, vaporoasă şi lungă până la pământ, sau, din contră, scurtă până deasupra genunchilor, ea vede lumina zilei în 1926, la Paris, având o lungime medie, compromis al celor două extreme, şi are părinţi de viţă nobilă. „Fiica” legitimă a faimoasei Gabrielle „Coco” Chanel (1883-1971), a fost imediat considerată „Fordul” modei, graţie liniei sale suple.

Rochia neagră are, prin simplitatea ei deconcertantă şi prin caracterul de obiect vestimentar multifuncţional, un oarecare aer revoluţionar. Să ne gândim doar că, în lumea occidentală, din negura timpurilor, negrul a fost asociat doliului. Acesta, de altfel, functionează ca simbol vizibil ce confirmă castitatea impusă văduvei pentru a se onora astfel memoria soţului.

4 http://www.apropo.ro/apropouri/evolutia-modei-de-a-lungul-timpului-poze-7916331

13

Sfârşitul anilor’20 le surprinde pe femei în plin efort de cucerire a dreptului de vot şi nemaifiind limitate la spaţiul exclusiv casnic, aplecate deasupra şervetului care aşteapta să fie brodat. Hainele etalează funde sau eşarfe. Iar fustele abia dacă dezgolesc pulpa piciorului. Anii’30 debutează cu recesiunea economică provocată de căderea Bursei în 1929 şi se încheie cu al doilea război mondial. Culorile închise se armonizează cu starea de spirit a acestei perioade, iar marginile fustelor se prăbuşesc odată cu cotaţiile de pe Wall Street: ziua unduiesc pe la vreo 20 de centimetri deasupra caldarâmului, pentru ca seara să atingă uşor glezna. Lungimea de rasă monahală a hainelor e adesea compensată de linia „clepsidră”, cu umeri largi, fuste evazate şi talii de viespe.

Cinematograful reprezintă în această perioadă o evadare din realitate, o lume aparent total străină de recesiune, unde singurul zgomot perceptibil e cel al mătăsurilor foşnitoare, îmblânzite de foarfecele lui Adrian, croitorul divelor. În cei 11 ani petrecuţi în studiourile MGM din Hollywood, Adrian creează rochii negre fabuloase pentru Greta Garbo („ Aşa cum mă doreşti”, 1932), Joan Crawford ( „ Modelul”, 1938) şi Katherine Hepbrun („ Femeia anului”, 1942).

Nici măcar războiul nu poate opri ascensiunea rochiei negre. În 1944 „Vogue” decide: „ Zece femei din zece au un asemenea obiect de îmbrăcăminte, iar zece din zece îşi mai doresc unul”.

Perioada de după război e marcată de optimismul determinat de refacerea economică. Rochia îşi permite şi ea câte o ieşire elegantă, alături de colierul de perle şi etola de vizon. Hainele create la comandă sunt, de acum, privilegiul celor puţini, între timp impunându-se măsurile standard, tot mai precise, datorită experienţei căpătate în timpul războiului, la producerea uniformelor militare. Christian Dior e pe prima pagină, scurtând fustele cu câţiva centimetri deasupra genunchilor, ca să se distreze apoi, interpretând, din punct de vedere vestimentar, literele alfabetului. Aşa iau naştere linia A (strâmtă sus şi largă jos), linia H (dreapă şi discretă ) şi linia Y ( amplă la nivelul umerilor şi strâmtă jos).

În anii ’60, rochia neagră e constrânsă să-şi ia un lung concediu de studii. Moda se inspiră aparent anarhic, sub influenţa celor mai diverse locuri şi fapte. În timp ce Franţa e ocupată cu descoperirea unor noi tendinţe, America îşi găseşte o nouă muză în Jackie Kennedy, care devine Primă Doamnă în 1961, şi impune un stil, foarte imitat, de o eleganţă clasică, fluidă, în care hainele reprezintă unul din punctele de referinţă.

Începutul anilor ’70 se caracterizează printr-o deziluzie totală. Ecourile războiului din Vietnam ajung peste tot, recesiunea pune capăt cumpărăturilor fără griji, iar criza petrolului provoacă o stare de austeritate. E momentul cheie al pantalonilor strâmţi, al pantofilor înalţi şi al cămăşilor mulate ca o mănuşă, cu gulerul întotdeauna ridicat. Într-un cuvânt, pare-se, toate-şi găsesc mai mult sau mai puţin locul, numai rochia neagră, nu.

Economia în reviriment din primii ani ai deceniului opt aduce cu sine fuste mai scurte, iar preocuparea excesivă pentru sănătate şi mania fitness-ului impune siluete din ce în ce mai

14

subţiri şi mai nervoase. Mândre de trupurile lor sculptate de aerobică, doamnele le pun în valoare cu ajutorul hainelor mulate şi de dimensiuni reduse. În 1983, lookul geometric, cu rău famatele perniţe vătuite ale lui Claude Montana şi Jean Paul Gaultier, ajunge la punctul culminant. Femeile etalează decolteuri largi, sunt strânse în corsete până-şi pierd respiraţia şi presate în fuste foarte mulate, până la genunchi.

Gusturi mai tradiţionale, dar nu şi mai puţin bârfite, a avut Diana Spencer, timida educatoare sortită să devină Lady Diana. La prima apariţie oficială în public, alături de prinţul Charles, în 1981, ea a optat pentru o rochie de seară din şifon, fără perniţe la umeri şi cu decolteu generos în formă de inimă. Inedită a fost alegerea negrului care, în tradiţia Windsorilor, e rezervat exclusiv doliului.

În America, economia înfloritoare alimentează înclinaţia către ostentaţie, cu riscul căderii în vulgaritate. Rochia neagră supravieţuieşte, denaturată însă de o cascadă de bijuterii, veritabile sau de imitaţie. Important e să sară în ochi.

Aruncată într-un con de umbră de delirul imprimeurilor colorate, rochia îşi recâstigă, la jumătatea anilor ’80, locul în lumina reflectoarelor.5

Anexe

5 http://istoriiregasite.wordpress.com/tag/istoria-vestimentatiei/

15

16

Palarii din Evul mediu

17

Frac

Jacheta

Smoking de vara

Smoking

18

Bibliografie:

Orest Tarita : “Protocol,ceremonial,eticheta”. Chisinau 2006

Emilian Manciur “Protocol institutional” http://www.apropo.ro/apropouri/evolutia-modei-de-a-

lungul-timpului-poze-7916331 http://www.haine-vintage.info/tag/moda-secolului-xx/ http://istoriiregasite.wordpress.com/tag/istoria-

vestimentatiei/

19