opere complete

augustin buzurra

orgoliiEdigie definitivi

ingrijiti de

ANGELA MARTIN

-tfredihtra rao

Cupnrr.{s

,,Obsedantul deceniu" la puterea simboliculuiPrefalideAlexGoldig ....5

Oncor,rrCapitolull .... ........13Capitolul2.... ........42Capitolul3.... ........45Capitolul4.... ........67Capitolul5.... ........99Capitolul6.... .......103Capitolul7.... .......I32Capitolul8 .... .......135Capitolulg.... .......167Capitolul10... .......I73Capitolulll ... .......203CapitolulI2... .......210Capitolul13... .......239Capitolull4... .......262Capitolull5... .......270Capitolull6... .......309CapitolullT... .......316Capitolul18... .......347Capitolul19... .......354Capitolul20... .......385Capitolul2l ... .......388Capitolul22... .......394Capitolul23 ....419Capitolul24... .......422

1

in timpul raportului de gardi, profesorul Cristian simfise o

curioasi oboseali: umerii ii deveniseri grei, insuportabili, mugchiiflasci, destinqi nu-l mai ascultau, igi pierduseri energia, iar cind,speriat, dusese mdna la frunte, uimit de riceala transpirafiei, ar fivrut si strige: ,,Doamne, ce se intdmpli? Asta si fie?...", dar in loculcuvintelor auzi un geamit ugor, goptit, ce venea parci de la oimensi depirtare. Dupi o pauzi lungi, pustie, in care toate zgomo-tele se stinseseri, se rezemi de spitarul scaunului qi, oarecum maisiguq vrind sd fugn din marea sufocanti de alb, ceru in qoapti ocafea gi pu{ini api rece, insi inainte ca laborantul sd schifeze pri-mul gest, observi cum, cala un semn, medicii gi studenlii se depir-tari fbcAnd un coridor negru, salvator, pAni la ugi. Dar Anania nuse gribi si plece, ciuti mult, indelung prin buzunarele halatului unpachet cu figiri, scoase in grabi una gi, spre surprinderea tuturor,i-o vAri intre buzele intredeschise. Lumina chibritului, vie, cald6,

rlLrnasi pentru citeva secunde in ochi, il ficu s[ tresari gi abia atuncise cutremuri speriat de absenli: adormise un moment, ficuse unbizar salt in gol, se desprinsese de el insugi, oricum o vreme lipsise,

pentru ca la fel de neaqteptat, si se pomeneasci iarigi capabil sidistingi culorile, si audi w zumzet monoton, uniform. iqi qterse

cu incetineali fala qi, in timp ce igi aranji ochelarii umbrili de

sudoare, cerceti, nu fbri interes, figurile din jur: medicul de garditicuse gi, asemenea celorlalli, il privea incordat. ,,De ce te-ai oprit?Continui, te rog", spuse Cristian nesigur, oarecum ruginat, gdn-

dindu-se ci absenfa sa a fost mai lungi decdt o sesizase. ,,E foartecald aici, nespus de cald', ciuta el si se explice, dar, iarigi, cuvintele

14 AUGUSTIN BUZURA

refvzau si se inlinfuiasci; avind convingerea ci sim{ise numai jus-tificarea, pentru ci nimeni nu sirise la geam sau la ugi, mai repetio dati indemnul: ,Continui, te rog" gi, semn c6 fusese auzit, in{e-les, medicul incepu si vorbeasci repede, eliberat, in vreme ce pro-fesorul neatent continua sd se intrebe uimit: ,,Ce si fie? Ce sepetrece? Acum? Nu cred... $i totugi?" Speriat, pierdut, igi controlipulsul gi, atdt cit putu si-gi dea seama, nu se intimpla nimic, erapufin accelerat, poate de emofie, doar tdmplele-i zvdcneau ca dupiun mare efort, igi luase tensiunea cu cdteva zile in urme, nimic dinpartea ei. Revenirea fusese de scurti durati: sala igi pierdu bruscculorile, albul invada totul gi, instinctiv, duse mAna la cap: vecheacicatrice din ceaft pirea singurul lucru viu, il ardea. incerci si sescoale, insi se pomeni agezindu-se qi mai bine pe scaun gi asta ilmullumi: nu mai avea cum si cadi. Deconectat de zumzetul silii,impicat cd, frazele medicului de gardi gi-au pierdut inlelesul, rimi-nind o succesiune de sunete dezarticulate care-i jalonau ca betaileunui metronom linigtea, inchise ochii gi, pentru citeva secunde,vizu, spre marea sa uimire, o cimpie banali, verde, ucisi de soaregi, nesperat, ca la un semn, din ungherele memoriei apiruri ldcus-tele. ,,Invazie oarbi, nestipdniti... Cimpul devenise alb, un alborbitot ca norii dimineafa... O masi gelatinoasi parc6, grefoasi,uniformi, zbdtdndu-se monoton, rozdnd,,orbind, desfiinfdnd, pus-tiind, distrugdnd... Zbatere absurdi..." Avu senza{i a fizic6, a picio-roangelor plimbindu-i-se pe fafn gi pe mdini. Unde vizuse aceastiinvazie Ei de ce-i revenea tocmai lui gi tocmai acum in memorie?,,in'36 sau in'46? Cine gtie din ce motive s-a reactivat tocmai gru-pul de celule nervoase care a ptrstrat aceasti amintire gre[oasi?'.Aripile lor frqiiau ciudat, iar norii cenuqii siltau, se zbiteau, acope-reau orice alti culoare. Se scuturi nervos gi, surprins, descoperisala cu oamenii care ascultau calmi, oarecum solemni, raportul. iirevedea ca dupi o absenfi indelungati: ticeau, nu se migcau,pireau impietrifi; era o linigte care-l umilea. Ar fi vrut si-i spundmedicului si termine, niciodati parci nu asistase la un raportatit de lung, insi nu i se pirea potrivit si intervini gi nici nu seputea concentra. ,,Adevirul este ci m-am indepirtat de ei. poate

ORGOLII I5

cercetirile, atilia ani... Zecile de formalitili gi absurditifi la care

trebuie sd facem fap... $i nu in ultimul rind, neincrederea mea inunii. I-am evitat... Sau am fugit... Parci-mi era frici de ei. imi lune-cau printre degete... N-am mai avut ribdare si-i cunosc..." Se uitigi mai atent ar fi vrut si vadi daci-i gtie; oamenii insi nu se intor-seseri la locurile lor, nu piriseau coridorul, il agteptau pe laborantgi asta il pusese in incurcituri: ,,Cred ci arit jalnic, e ceva neclar,nu-mi explic, altfel ar fi trebuit... Cind o fi plecat Anania de aici?

l)e la o anumiti virsti suntem gi mai vulnerabili, din picate". Se

lrotiri si se ridice, insi acea imagine grefoasi, licustele, ii reapirupentru o fracfiune de secundi. Insectele inaintaseri, copacii, golilide frunze, pireau nigte aritiri jalnice, crengile zvdcneau spre uncer acum vinefiu, apropiat, suprapus ca o pozl peste albul viu alhalatelor. in clipa aceea sosi laborantul cu cafeaua gi, enervat ci se

lisase pradi molegelii, ci nu se purtase ca de obicei, profesorullrase succesiv citeva fumuri din figari gi-i spuse: ,,Dragul meu,clu-mi, te rog, cafeaua in laborator. Vin gi eu imediat". Apoi, bucu-ros cI fusese atit de inspirat gi ci vocea sa se auzise cu claritate,completi pentru a gterge orice echivoc asupra stirii lui: ,,De citevazile am reluat toate figele. Nu mai pot dormi din cauza acelei sub-stanfe-vector. Am studiat 119 pdni acum gi, nu qtiu de ce, amimpresia ci citostaticul va purta numirul 120 sau, cel mult, 125".

Daci ar fi gtiut ce se intdmpla cu el, daci ar fi fost intr-adevir o

simpli oboseali, nu i-ar fi pisat, dar starea lui ii didea un acut sen-

timent de inferioritate, nou, neintdlnit inci, qi voia si scape de elsau micar si gi-l ascundi. ,ilovarige conferenfiar, mai adiugi, te-ag

ruga si mi inlocuiegti la curs, dar nu inainte de a vedea dumneatap erson al cantr ile venite azi - noapte".

Nu fusese auzit sau numai se gdndise si spund asta, oricumobservi ci nimeni nu schifeazi un singur gest gi, din mullimea de

figuri impietrite, nu reugi si o descopere pe cea a conferenfiaruluiFlorea. Poate ci nici nu era acolo. Se uiti in jur cu mai multi atenfiegi abia intr-un ftrziuizbuti si-l vadi pe Florea nemigcat, in dreaptasa. ,,N-ai plecat? 1l intrebi. N-am fost destul de clar?" Cuvinteleinsl nu aveau nici un sens, vorbise pentru a-gi infrdnge o curioasi

16 AUGUSTIN BUZURA Inostalgie apiruti din senin, dupi nigte ani pierduli degeaba, anildominafi de nelinigte, goi, infioritor de lungi, in care tAnjise mereuldupi un peisaj cu arbori vii, verzi gi dupi pufin aer curat, proaspit.lOdati cu ultimele cuvinte se ridici grav, sigur, nu binuise cn inc*lmai are atdta energie, in coridor igi aminti ci medicul de gardi tto-qifterminase raportul, dar nu se mai lntoarse: era bucuros ci poate Imerge, ci miqcarea il inviorase pufin. GreEise incercind si se explice: In-avea obiceiul de avorbi despre stadiul cercetirilor sale, n-o ftcuselniciodati pdni atunci, gi nu voia si mai vadi deruta de pe felele N

medicilor daci ar reintra. Urmat de laborant, cobori la subsoL in acel Imoment nu dorea si lucreze, aici insi, datoriti ugilor masive carelinchideau intririle, se izola perfect, putea si se odihneasci; scosese{

telefoanele gi soneriile din circuit gi, in afar6 de Anania, nimeni nr.lfl

putea pitrunde, iar acesta, bun cunoscitor al toanelor profesorului;'fgtia si-i selecfioneze cu griji pe eventualii solicitanfi. Pe de alti parte, Iexistau prea pufine cazrxi deosebite la care trebuia si intervini per- ilsonal, cum declarase odati, avea in clinici cel pufin cinci medici la Ifel de buni ca el, cu mdni siguri, nu-gi frcea griji. {

in balonul Erlenmeyer, in care Anania obignuia si-i prepare Icafeaua, mai descoperi incd doui porlii, gi asta-l impresiona. ,,N-am {reugit si-i fac rost nici micar de o locuin16, sti cu trei copii intr-o {singuri incipere. Am vorbit degeaba, nimeni nu are timp pentru,'{un biet laborant. Sirmanul, crede ci voi lucra. Dar ce?" Sorbi gribit

l1

o guri de cafea, apoi se intinse pe patul din collul laboratorului Ei jabia dupl citeva momente de abandon iqi didu seama ci este foarte {obosit: iar il dureau spinarea, ochii gi, dupi un timp, simfi nigte ciu- \l

date spasme .ororr"ii"rr., insi, ca de obicei, nu le dddu atenfie. I

,,lntr-o zi o si vini unul mai mare gi cam asta ar fi... In cinclgapte I

minute... Scoarla se va descompune gi drama va lua sfrrgit, simplu, i

ftri ceremonii, lncet, calm, spre capitul drumului'. Observafia ll,i{ficu si tresari: nu mai exista intoarcere, numai ci de la o mare alti- 4

tudine parci-gi contempla proiectele, gdndurile, se vedea optimist qi Iincreziior, plutind printre ele, qi-i venea si ridi: ,,Atet d; r"p.d.;;. {igi aminti de absen{a din timpul raportului de gardi: ,,Cam aqa ceva. ,l

Un salt in gol, ugoari plutire qi gata... De fapt, dupi toate cdte le-am 1

ORGOLII 17

trrlit... $i, totugi, atit de repede? se intrebi speriat. Acum?" Pentru o

r lipir ii ap[ru in minte fa]a soliei sale, alb-vinefie, ochii mari, uluitortlc rnari, ciutindu-l disperafi. Nu mai avea putere si vorbeasci,

Int'crca, dupi ce-i pronunla numele ii era imposibil si continue,

lrilrul frumos altidati i se ririse, iar miinile, invinefite de perfuzii,

u,rt irtc, frrl pic de mugchi, pireau simple linii dintr-un desen stdn-

grrci de copil. El stitea alituri, o mAngiia cu griji, ii zimbea pros-

lcltc, incurajator, iar ea continua s6-l priveasci intr-un anume fel,

1/lrr, nu se putea si nu gtie, degi pdn6-n ultima clipi ea acceptase

;ot rrl, uneori incercase si-i dea de inleles ci inci mai speri, ci nu

1i ir pierdut increderea. Doui luni incheiate s-a chinuit groaznic qi,

in rrcest timp, el n-a fbcut un singur pas prin oraq sau acasi, minca,,krnrrea in clinici gi, mai ales, se striduia si parivesel. Minfise, glu-

rrrisc, pilivrdgise, dar i se pirea ci toate gesturile gi intreg efortul:;;irr crau ridiculizate de ochii ei imengi care-i dominau fafa slibiti,

lrcrgamentoasi; numai ochii nu i se modificaseri, erau la fel de

lrliirrzi, de trigti. Pini atunci nu gi-a putut imagina prea bine cit de

lrtcns trebuie si sufere zecile de oameni inqiruifi prin saloane la

t rrpitAiul unor bolnavi. ,,Dupd ce ani intregi ne neglijim, se gdn-

tlisc atunci, nu ne vedeam decit o ordL, doudL pe zi sau nici atAt, cind

Stii c:[ zilele se pot cu aproximafie numira, cAnd nu mai pofi amdna

n irnic, iatd, ii cergegti fiecare zimbet, ai nevoie de fiecare firimi de

vi:rll, deqi convins ci fbcdnd totul pentru ea in realitate ii prelun-

1it'qti inutil suferinfa. Uneori ii detestam pe aceqti oameni ci-miirrcurcau drumul prin saloane, tratamentul'.." O revedea din ce int t' moi des pe Stela, dar nu trecea cu gdndul dincolo de clipa in care

s a hotlrit ,,si uite" morfina pe noptieri. Ar fi trebuit si se piardipt' urmi intr-o sofisticirie interminabili: uman sau inuman? corect

siru incorect? crimi sau ajutor? Oricum, o fdcuse, atdt. Dar ea

n avusese puterea si meargi pdni la capit, gisise pe pat fiolaslrart[: dormea sau i se piruse numai, iar el, de durere sau epuizare

rrcrvoasi, stltuse singur,la cipitiiul ei, incuiase uqa salonului 9i, inzori, cAnd se hotiri si plece acasi pentru a-l anunfa pe Andrei,ir'Eise cumva mai proaspit, eliberat, stipdnit de un persistent dor

rlc liniqte, de chemarea plicuti, dar stranie, a ceva de dincolo de

I

18 AUGUSTIN BUZURA

priceperea sa; era o senzalie necunoscuti pAni atunci, gravi, apd-rute nea$teptat, poate o comprimare a lungilor luni de confuzie, deneputinfi gi disperare. Parci trecuse dincolo de viaf6 si de moarte,mai depigise un cogmar, unul dintre numeroasele avute, qi senti-mentul dobAndit suplinea neputinfa gtiinfei la acest capitol; nu eranici resemnat, nici furios, ci gribit ,,Si vedem ce se mai poate face,,,Era o grabi cumva aparte; avea certitudinea ci via{a sa a incetatodatd cu Stela, ci s-a despirfit definitiv de orice sentiment; a supra-viefuit doar cercetdtorul, omul sortit si mai poarte o lupti; numaicerceti.torul nu fusese inci infrdnt; gi, pentru ca totul si se termineaga cum incepuse, mai avea nevoie de o confruntarq privea fbri ilu-zii, frrd optimism, doar cu convingerea ci va purta cinstit bitdliapdnd la capit. ,,Dacd nici atdt nu poate si facl gtiinfa voastri..." -reprogul cel mai des intAlnit. il auzise urlat vehement de un inginerde29 deani,rlpus in cAteva siptimdni de un sarcom. ,,SpAnzura{i-vi.Uite, gtiu cd am cancer gi voi nu faceli nimic, nici micar nigte mor-fini mai multi... nici atit, incapabililor!"

Atht? Dar atdt era insigi viafa. In noaptea trecuti il v,isase peacest inginer gi, in zori citnd se trezi, se duse automat la patul incare stituse acesta cu ani in urmi. in pat descoperise un bitrin alb,uscat; dormea cu capul dat pe spate, cu gura ciscati larg; i sevedeau gingiile gilbui, barba ii crescuse mult. pentru a se eliberalntrucitva de figura lui, incepu si strige: ,,Unde-i laborantul? De cen-are griji de bolnavi? Al cui e acest om?" N-avea nici o indoiall alcui este de acum bitrdnul, dar nu-gi putea explica de ce-l impresio-nase atdt de mult inftligarea lui. Stela nu-i spusese nimic direct,odati doar ii sugerase ci se teme singuri; ideea morfii, aqteptatidin clipi in clipi, o ingrozea, finea cu disperare de viafi, ii era fricipdni qi si doarmd, ca nu cumva in somn si treaci dincolo. Dealtfel, cAnd incepuse tratamentul ,,ctJ raze" qi cdnd nu mai avea niciun dubiu asupra diagnosticului, cAnd profesorul Cristian simfisecd ea;tie, avuseseri o discufie despre o alti bolnavi din salon:,,Vezi, spusese ea, daci ai putea crede ci viala asta se prelungegte inceva, ci in paralel cu noi este posibili o lume a spiritelor, o exis-tenli imateriali - degi, la urma-urmei, n-ar fi exclus6, pentru ci nu

ORGOLII I9

h rl ( eca ce nu Percepem noi nu existe neaperat -, atunci mi-ar pli-r rrr sii fim tofi impreuni, ar merita.Yezi, qtiu ci ea are o limiti, cirrlrrrcni nu e vegnic, gi admifi foarte uEor asta cdnd e vorba de al1ii,

rl*r' cirnd eqti tu in cauzi, cAnd gtii ci ai doar doui-trei luni gi gata,

'hlittiliv, e groaznic" cel puln aga imi inchipui. Dar, oricAt ai vrea sir irriii impreuni cu ai tii, qi atunci probabil ai vrea mai mult ca ori-, irrrl, nu merit[ si-!i prelungegti agonia, trebuie sl-ti iei inirna-nrlirrIi gi si nu-i faci gi pe aliii sd sufere". HotirArea qi calmul cu care

vorbise il cutremurase: nu se agteptase la asta, insemna ci nu or unoscuse aproape deloc; ea il ascultase ani intregi cu seninitate 9i

Irrlclcgere, iar el, povestindu-i, era mullumit ci se poate descirca

rlc necazuri neglijAndu-le pe ale ei, uitdnd s-o gi intrebe micar( cvr, sA caute dincolo de linigtea ei aparenti. Cine era, de fapt,

Ir'rrreia aceasta? CAt lipsise el, divorlase formal pentru a se Putearrngaja, miturase, spilase, cilcase pe la casele altora pentru a-Ei

( rc\ite copilul. Dupi ce revenise, Cristian se angajase intr-o dispe-

r irll cursi cu timpul gi ea qtiuse si taci, si aqtepte, si-l incurajeze.

gi iati, tot a$a de discret plecase...

$i iarigi, de parci ar fi avut in fali doar o singuri pozi, Cristianrlrscoperi uimit cimpul ucis de l6custe, cerul vineliu pe care, pier-

tlrrt, un soare mic, rogu, zicea fintuit deasupra imensei intinderit crruqii, migcitoare. De departe se auzea un zumzet monoton:insectele rodeau neintrerupt, fliminde, se rostogoleau valuri peste

virluri intr-o invilmigeali stranie, iar soarele mic 9i rogu veghea

.rr:casti zhaterenebund gi pustiul ce rimdnea in urma lor'Cuprins de frig, profesorul Cristian deschise larg ochii, intor-

, indu-se totodati cu fala spre laboratorul aflat, ca de obicei, intr-oorcline perfecti. in faln erau etuvele, dincolo, ldngi perete, cobaii

ron{diau linigtifi; lateral - sute de eprubete gi baloane, centrifugele 9i

nricroscoapele agezate pe masi. ,,Bietul Anania, crede ci in sfArgit

voilucra... Dar ce si lucrez? Pe ce? Nu-mi rimAne decit si-mi pro-voc un cancer epitelial gi si-i pun pe tofi si-l cerceteze la microscop,

ilr pe urmi si-mi injectez in tumori substanfa mea, si le arit cum

rcgreseazi. Deqi e greu de spus dacd ea va fi atdt de activi 9i la

oameni, qi-apoi, nici chiar la animale n-am controlul timpului, sunt

AUGUSTIN BUZURA

prea recente toate... Poate mai tirziu, cind nu voi avea incotro, armerita si incerc. Daci nu merge, o sd iau tinerii din clinici, igtia-sflri prejudecili, gi mi voi oferi si le fiu cobai pentru a studia limi-tele rezistenfei umane". ii veni sd rdd[: gdndurile-i erau din ce in cemai pripistioase. ,,De fapt, ag fi bun gi pentru studierea rezistenfeipsihice, in comparafie cu allii am suferit, poate, mai pu1in, dar ar figreu de spus daci am gi simfit la fel de pufin'.

Laborantul acoperi cu griji cafeaua, nu voia sd se riceasci, gtiaci de cele mai multe ori, inainte de a incepe lucrul, profesorulrlmine destul de mult timp intins, spondiloza, durerile de spinare ilcam chinuie apoi iegi, decis si-i aduci animalele: urma si vadi cumse dezvolti tumorile. De altfel, de o weme incoace, cam asta ftcea; leprovoca Ihrd nici o tragere de inimi cancerul, apoi agtepta, preparadiverse lame qi, cAnd apirea chimistul cu rezultatul combinafiilorincercate de profesor, i le dddea lui Ananie si le injecteze qi, iarisi,lanesfrrqit, alte combinafii, alte tumori, alte lame urmate de lungi zilede agteptare gi, desigur, de decepfii. Lui Cristian nu-i conven eapozi-fla; il durea cumplit spinarea, dar nu asta era cauza nervoziti{ii sale,ci acea curioasd absenli care-l desprinsese de oameni, il izolase, iiconcentrase atenfia asupra lui insugi. Dincolo de distanfa ce pireairecuperabil5 gi dupi linigtea totali, deplini, pe care i-o dideaaceasti noui qi neagteptati experien{i, infelegind cI se afli la capi-tul drumului, fu cuprins de panicd. ,,inci nu!" ar fi vrut si strige, darorganismul se resemnase, nu se opunea, chema parci independentde voinfa lui, sfiddnd-o chiat linistea, odihna, nemigcarea.

intr-un alt moment de spaimi, crezdndci viafa, adici interesulpentru ea se risipeqte incet gi sigur prin capilare necunoscute inpdmdnt, rimdndnd mereu mai sec gi mai gol, nemaiputdnd suporta,fbcuse imprudenfa si-i povesteascl totul asistentei sale, VeraPanaitescu, deschis, firi sfiali, cum nu gi-ar fi inchipuit vreodatis-o faci gi cum nu fbcuse nici chiar in fala Stelei. Curios, oricit aincercat si-gi aminteasci seara aceea, Cristian igi diduse seama cin-a ales-o special pe ea, Vera era doar una dintre persoanele in careavea incredere, el nu urmirise nici consolare, nici nu wusese si fiein{eles, dorise doar si se biciuiasci, si-gi audi suferinfa descrisi cu

ORGOLII 2I

propriile-i cuvinte, vrusese cu orice pref sd o minimalizeze, si-gipard siegi ridicol, insi femeia, in loc de orice rispuns, plAnsese

ti\cut, poate propriile-i infringeri. El se eliberase prin cuvinte, ea,

irr felul ei, prin lacrimi gi, din seara aceea bizard, stupidi, Vera ilrrrmase mereu, iqi asumase un rol intre doici, iubiti qi colabora-toare apropiati, insi, regretAnd momentul de cidere, profesorul se

rctrisese treptat in el insugi; firegte, o suporta in preajm6, ba chiarsirrrlea nevoia s-o aibi, insi se striduia sd se poarte de parcl nu s-ar

li intdmplat nimic, inghepndu-i cu privirea ori cu ticerile cea mairrr ici incercare de rememorare a tristefilor lui; Vera didea raportul de

grrrdd ca oricare alt medic, era priviti cu severitate cind grupa ei de

studenli nu pirea grozav de pregdtiti, insi cu toate astea rdmAneau

pcste noapte impreuni, in laborator, unde, in afari de ,,di-mi-aia"suu ,,ce crezi despre asta" el nu scotea de multe ori un singur cuvint,irrcAt purtarea sa neinfeleasi, duritatea alternati cu indiferenfa reu-riiser[ si-l intrige pAni gi pe Anania: ,,Se uiti la ea de parci n-ar fiont''. Dar Vera avea ribdare: cuvintele erau firl importanfi; ea iioprise ciderea, il ajutase in felul ei si se ridice, si-gi revini gi agtepta

ealmi momentul cind Cristian lgi va regisi echilibrul. Firi indo-iali, profesorului ii era teami ci se injosise,lacrimile ei ii murdiri-scri parci drama, vedea in ele o reacfie primitivi care-l umilea,rlar, oricum, era prea tdrziu si mai repare ceva, nu-i rimAnea decdt

si amAne mereu o noui discufie, si se indepirteze de acel moment,in fafa ei avind scuza cercetirilor incipifinate unde victoria pireas[-i suridd mai repede decit se agteptase. Dincolo de asta, lui(lristian ii mai era frici, nu de ironiile altora qi nici de gura iezuifi-lor de ocazie, ci de tinerefea ei care-l contraria: ,,Nu se va putea

ridica niciodati deasupra nimicurilor cotidiene, nu-mi va infelege

vdrsta, tristefea gi singuritatea. Eu aparfin altor vremi, altor intim-pliri, altui fel de a fi, cum ne-am putea intilni oare? Nu vreau si-misl'Argesc in ridicol ultimii ani". $i mai era ceva: Andrei. ,,Doamne,rr-am discutat niciodati cu copilul ista, igi repro$a mereu. Ce simtecl? Crescut de maici-sa... iati, ea s-a dus... ce i-ag putea spune eu? Odistanfi greu de depigit, nu gtiu cum si mi-l apropii. Ce va spune el

claci Vera...?" Aceasta era, de fapt, intrebarea cea mai chinuitoare.