Organizarea si funcţionarea profesiei de avocat

Secţiunea 1. Caracterizarea profesiei. Principii si reguli fundamentale de exercitare a profesiei.

În art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, se stipuleaza ca profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare autonome.

Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile si limitele impuse de Constituţie, de Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, de statutul profesiei, astfel cum a fost acesta adoptat de Uniunea Naţionala a Barourilor din România si publicat in M.of. nr. 45/13 ianuarie 2005.

Fata de realitatile existente in domeniul organizării si funcţionarii profesiei de avocat, s-a impus modificarea legii in sensul ca, aceasta profesie se exercita numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.), constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.

Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale: a) principiul legalităţii; b) principiul libertăţii; c) principiul independentei; d) principiul autonomiei şi descentralizării;e) principiul păstrării secretului profesional. În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii,

statutului profesiei şi codului deontologic. Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea

drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de drept privat. În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia totodata, de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.

Pentru a se asigura conditiile necesare realizarii efective a activitatilor permise de lege, principiile de drept ce caracterizeaza profesia de avocat, drepturile avocatului in exercitarea profesiei creeaza obligatii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice, persoanele fizice sau juridice, in fata cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele fizice sau juridice. Acestea au obligaţia sa permită şi sa asigure avocatului desfăşurarea nestingherita a activităţii sale, în condiţiile legii. In exercitarea profesiei şi în legătura cu aceasta avocatul este protejat de lege.

Avocatul poate fi ales in mod liber de către persoana ce solicita serviciile acestuia.

1.1. Activitatea avocatului Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activitatile

următoarele:

1.1.1. consultaţii şi cereri cu caracter juridic Consultatiile si cererile cu caracter juridic pot fi acordate în scris sau verbal în

functie de solicitarile si de domeniile de interes ale clientului. Prin exprimarea generica, in aceasta categorie pot fi cuprinse activitati precum:

a) redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice şi informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizata;

b) elaborarea de opinii legale; c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenţii, statute etc.) şi

asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea; d) elaborarea proiectelor de acte normative; e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale

unei persoane juridice, în condiţiile legii; f) orice alte consultaţii în domeniul juridic. Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri,

notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia.

1.1.2 asistenta şi reprezentare juridică a clientilor Avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor sai in fata instanţelor

judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice.

In realizarea acestei activitati, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului.

1.1.3. redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare

Un act juridic semnat în fata avocatului, care poarta o încheiere, o rezoluţie, o ştampila sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei actului poate fi prezentat notarului spre autentificare.

Avocatul este obligat sa ţină evidenta actelor întocmite cu atestarea identitatii parţilor, a conţinutului, a consimtamantului si a datei şi sa le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor.

Atestarea consimtamantului parţilor si prezentarea actului astfel redactat spre autentificare, notarului, este o noua atribuite acordata avocatului prin modificările legii de organizare si funcţionare, precum si ale statutului.

1.1.4 asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fata altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate.

1.1.5 apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoana romana sau străină.

1.1.6 activităţi de mediere. Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativa procesului

obişnuit sau arbitral. Aceasta activitate este nou reglementata prin modificarile aduse legislatiei in domeniu, reprezentand o armonizare atat fata de cerintele pietei, cat si fata de legislatia europeana in domeniu.

Medierea este o negociere asistată de un terţ (mediatorul), respectiv o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor, constând într-o comunicare permanent orientata către încheierea unei înţelegeri între părţi care au atât interese comune, cat şi divergenţe.

Mediatorul propune părţilor în procedura de mediere o soluţie, fără a avea atributia de a o impune acestora. Părţile în procedura de mediere pot accepta sau refuza, în scris, propunerea finala de mediere (tranzacţia).

Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a rezolva o disputa sau o neînţelegere.

Medierea este guvernata de principiul confidenţialităţii. Medierea este o procedura autonomă de reglementare a disputelor, conflictelor sau

diferendelor intervenite între persoanele fizice şi/sau juridice. Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub

forma unei convenţii separate. Părţile, prin acordul lor de mediere, pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu

atribuţii de mediere. În exerciţiul atributiei de mediere, avocatul are următoarele îndatoriri:

a) de a se informa în legătura cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi; b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, fiindu-i interzis sa

dea consultaţii juridice; c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi; comunicarea nu

necesita prezenta fizica a părţilor, avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabilă;

d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii, parţiale sau totale, după caz.

În procedura de mediere, părţile pot fi asistate de avocaţi, alţii decât avocatul mediator.

Avocatul însărcinat cu medierea este impartial şi neutru în activitatea sa. El poate oferi informaţii juridice părţilor, dar îi este interzis sa încheie contracte de asistenta juridică cu acestea în legatura cu obiectul medierii, distinct de contractul de asistenta juridică în baza căruia se realizează medierea. Avocatul însărcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de a incerca, dincolo de vointa concordanta a părţilor, un anume rezultat al medierii. Avocatul mediator trebuie sa respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.

Avocatul mediator trebuie sa faciliteze comunicarea între părţi, în acest scop fiind dator sa se asigure de o buna cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. El este dator sa se asigure ca realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii. Avocatul mediator însărcinat cu medierea trebuie sa se asigure de rapiditatea, flexibilitatea şi confidenţialitatea procedurii, precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului.

Avocatul mediator este obligat sa păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra informaţiilor obţinute în procesul de mediere, inclusiv după semnarea acordului

final de mediere (tranzacţie) sau, după caz, în perioada ulterioara încetării medierii. În caz de litigiu, avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre

părţi. Între activitatea de mediator şi de arbitru nu exista incompatibilitate. Rezultatul medierii poate consta atât într-o reparatie, cat şi într-o recunoaştere

reciprocă, prezentarea oficială de scuze, armonizarea intereselor părţilor, în vederea ameliorării relaţiilor lor viitoare etc. Rezultatul medierii se consemnează într-o tranzacţie, care are efectele prevăzute de lege.

Medierea poate fi utilizata în toate cazurile în care, potrivit legii, părţile pot încheia un compromis, cu respectarea dispoziţiilor de ordine publica.

În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa, în aceasta calitate, în procedura concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi.

1.1.7 activităţi fiduciare. Noţiunea de activitate fiduciara este de asemenea nou introdusa prin modificările

la lege si la statut. Avocatul poate efectua una sau mai multe dintre următoarele activităţi fiduciare:

a) primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;

b) plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate;

c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

In virtutea mandatului dat de catre client avocatului pentru desfasurarea de activitati fiduciare, pot fi efectuate si urmatoarele activitati:

a) activităţi de consultanţa; b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor

încredinţate; c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori

mobiliare şi alte instrumente financiare, în condiţiile legii; d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de

operaţiuni materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite sa sporeasca valoarea şi lichiditatea plasamentelor;

e) activităţi conexe cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi; culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor; mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc;

f) orice operaţiuni în numerar privind plati, încasări, efectuari de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura activităţii încredinţate. În exercitarea activităţilor fiduciare, avocatul are urmatoarele obligatii:

a) sa respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat, expres prevăzut în contractul de asistenta juridică special încheiat. Când mandatul comporta împuternicirea de a dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a instraina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor operaţiuni, numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau, în lipsa unei astfel de clauze, numai după ce va

fi autorizat în mod special şi în scris de către client; b) sa acţioneze cu buna-credinţa, profesionalism şi cu diligenta unui bun

proprietar, fără sa se abata de la regulile specifice activităţii profesionale; c) sa administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului; d) sa nu influenteze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obţine beneficii

proprii, în afară onorariului de avocat. e) sa informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea

mandatului fiduciar şi a rezultatelor obţinute. Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi

fiduciare un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare.

Notiunea de fonduri fiduciare este definita prin lege ca fiind orice suma primită de către avocat, cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredinţate.

În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare. Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client vor fi

efectuate din contul fiduciar iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv.

Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o data la trei luni, dacă în contractul de asistenta juridică nu se prevede o perioada mai scurta.

Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum şi instructa efectuarea de plati din acesta doar în următoarele situaţii:

a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile şi limitele mandatului fiduciar;

b) la instrucţiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile fiduciare;

c) în baza unei hotărâri judecătoreşti; d) în baza contractului de asistenta juridică, pentru încasarea onorariilor legate de

activităţile fiduciare desfăşurate; e) în cazul în care este în curs o procedura executionala privind bunurile sau

fondurile administrate. Avocatul nu are dreptul sa retragă fonduri sau sa efectueze plati din contul fiduciar

atunci când clientul i-a adus la cunostinta în scris opoziţia sa. Este permisă încheierea unui contract de asistenta juridică care sa prevadă plata, în

parte, a onorariului pentru activităţi fiduciare, condiţionate de un eveniment care sa aibă loc sau de un rezultat care sa fie atins.

Avocatul are obligaţia sa păstreze evidente scrise ale tuturor operaţiunilor efectuate în baza sau în legatura cu un mandat fiduciar (contracte, corespondenta, rapoarte de evaluare, extrase de cont etc). În cazul în care clientul solicita originalul acestor evidente, avocatul e îndreptăţit sa păstreze fotocopii pe format de hârtie sau electronic.

Avocatul are obligaţia sa păstreze cel puţin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare care sa arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi fiduciare:

a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau bunurile sunt primite şi/sau administrate;

b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursarii acestora sau al rezultatului administrării şi valorificării acestora;

c) operaţiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei, părţilor, valorii şi tipului operaţiunii.

Avocatul este obligat sa înregistreze fiecare tranzacţie fiduciara cel mai târziu in 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor, aceste evidente legate de activităţile fiduciare fiind obligatoriu a se păstra o perioada de cel puţin 10 ani.

1.1.8 stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate.

Stabilirea temporară a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale şi autorizării functionarii societăţii comerciale sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauza.

In vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauza, avocatul va întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenta juridică având acest obiect.

Perioada pentru care sediul societăţii în cauza este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăşi 1 an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridică. Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării, în numele şi pe seama clientului, a societăţilor comerciale, a părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor, în condiţiile legii.

Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de interes, părţi sociale sau de acţiuni, emise de societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului. Avocatul poate efectua, la cererea clientului, operaţiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii şi poate emite, la cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste registre, în condiţiile legii.

Activităţile prevăzute paragrafele 1.1.7. si1.1.8. se pot desfasura în temeiul unui nou contract de asistenta juridică.

1.1.9 orice mijloace şi cai proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.

Secţiunea 2. Formele de exercitare a profesiei de avocat.

Avocatul isi poate exercita activitatea, la alegere, intr-una dintre formele de exercitare a profesiei: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată.

2.1 . Cabinetul individual. În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau

împreună cu alţi avocaţi colaboratori. Cabinetul individual se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a cabinetului

individual de avocat, acesta înregistrandu-se la barou. In cadrul unui cabinet individual, isi pot exercita profesia si avocati colaboratori ai

avocatului titular, relaţiile dintre acestia stabilindu-se prin contractul de colaborare, incheiat în forma scrisă.

Cabinetul individual se individualizează ca denumire prin numele avocatului titular, urmat de sintagma cabinet de avocat.

2.2 . Cabinete asociate Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei,

drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai cabinetelor asociate păstrându-si caracterul personal şi neputand fi cedate. În mod corespunzător, cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale.

Asocierea nu poate restrânge drepturile avocaţilor asociaţi şi nici nu poate aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor aferente patrimoniului de afectatiune profesională a fiecărui cabinet intrat în asociere.

Cabinetele asociate vor fi individualizate prin denumire cu numele tuturor titularilor, urmate de sintagma cabinete de avocat asociate. Avocaţii din cabinetele asociate intra în relaţii cu clienţii în numele asocierii din care fac parte.

Totodată, cabinetele asociate nu pot angaja clienţi cu interese contrare. Un cabinet asociat nu poate accepta o cauza sau un client, dacă unul dintre

cabinetele asociate se opune în mod justificat. Convenţiile de asociere se încheie în forma scrisă şi cuprind, in mod obligatoriu,

menţiunile prevăzute in anexa aferenta din statut.

2.3 Cabinete grupate Cabinetele individuale se pot grupa in vederea creării de facilităţi tehnico-

economice în vederea exercitării profesiei, insa, spre deosebire de cabinetele asociate, in acest caz se păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii. În acest caz nu se crează o formă de exercitare a profesiei deoarece cabinetele grupate nu desfăşoară activitate avocaţială în comun, fiind în prezenţa unei reuniri pe criterii exclusiv economice.

In cazul cabinetelor grupate, acestea se vor individualiza prin numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma cabinete de avocat grupate.

2.4 Societatea civilă profesională Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi.

În societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi.

Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenta juridică persoanelor cu interese contrare.

Raportul civil se naşte între client şi societatea civilă profesională, serviciile profesionale urmând sa fie îndeplinite de oricare dintre avocaţii desemnaţi de avocatul coordonator fără a se cere opţiunea clientului.

Denumirea acesteia trebuie sa contina numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma societate civilă de avocaţi.

Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în forma scrisă între avocaţii asociaţi, respectandu-se dispozitiile legii civile ce reglementeaza contractul de societate civila, precum si dispozitiile speciale prevazute in statut.

Societatea civilă profesională de avocaţi se poate reorganiza prin absorbţie, fuziune, divizare totală sau divizare parţială (desprindere).

Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului de afectatiune profesională între una sau mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat, care exista sau care iau, astfel, fiinta.

Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia divizării parţiale (desprindere) în cazul în care o parte din patrimoniul sau de afectatiune profesională se desprinde şi se transmite către o alta forma de exercitare a profesiei de avocat, care exista sau care ia, astfel, fiinta.

2.5 . Societatea civila profesionala cu răspundere limitată Nou reglementata prin ultima modificare adusa legii nr. 51/1995 de organizare si

functionare a profesiei de avocat, societatea civilă profesională cu răspundere limitată se constituie prin asocierea a cel puţin 2 avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei, are personalitate juridică şi patrimoniu propriu.

Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi în interiorul profesiei.

Infiintarea, organizarea si functionarea acestei forme de organizare a profesiei, respecta regulile generale stipulate in legea nr. 31/1990, privind societatile cu raspundere limitata, derogand de la aceste prevederi in conditiile legii speciale 51/1995 si fiind adaptate la specificul profesiei de avocat.

Aporturile asociaţilor la capitalul social pot fi în industrie, în bani sau în natura, reprezentat de activitatea profesională, inclusiv aportul de clientela. Capitalul social al societăţii este reprezentat de părţi sociale transmisibile şi negociabile şi este de cel puţin echivalentul în lei al sumei de 10.000 EURO.

Societatea civilă profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat în condiţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995.

Transmiterea părţilor sociale se poate face numai către avocaţi aflaţi în exerciţiul profesiei. Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi. Avocaţii care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat.

Dobândirea personalităţii juridice a societăţii civile profesionale cu răspundere

limitată are loc la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui raza teritorială se afla sediul ei principal.

Avocaţii asociaţi care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat.

Societăţile civile profesionale cu răspundere limitată sunt supuse regimului impozitării pe profit.

Individualizarea prin denumire va conţine numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma societate civilă de avocaţi cu răspundere limitată.

Actul constitutiv şi statutul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată sunt încheiate în forma scrisă, cu respectarea anexelor din statut.

Forma autentica este necesara pentru actul constitutiv daca printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un bun imobil.

Pot avea calitatea de asociaţi doi sau mai mulţi avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei, înscrişi în acelaşi barou sau în barouri diferite. În acest caz societatea îşi va stabili sediul principal în circumscripţia unuia dintre barourile de apartenenţa al unuia dintre asociaţii fondatori.

Actul constitutiv al unei asemenea societăţi se depune spre verificare la consiliul baroului de la sediul principal al societăţii. Actul constitutiv se va transmite, în scop de informare şi către toate barourile unde sunt înscrişi asociaţi ai societăţii civile profesionale cu răspundere limitată.

În cazul transmiterii părţilor sociale, retragerii sau decesului unui asociat al unei societăţi profesionale cu răspundere limitată, toate bunurile împreună cu orice alte drepturi, inclusiv clientela, aduse ca aport la capitalul societăţii de către respectivul asociat rămân proprietatea societăţii, dacă prin lege, actul constitutiv sau statutul societăţii nu se prevede altfel.

Activitatea societatii civile profesionale cu răspundere limitată este condusă de adunarea generală a asociaţilor. Din punct de vedere executiv, societatea este condusă de un avocat coordonator ales de majoritatea avocaţilor asociaţi.

Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre asociaţi prin orice mijloace care sa poată proba realizarea convocării. Hotărârile adunării generale se iau prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale, iar pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul unanim al asociaţilor.

Avocatul coordonator va avea competentele stabilite prin actul constitutiv şi statutul societăţii.

Avocatul coordonator al societăţii civile profesionale cu răspundere limitată trebuie sa detina calitatea de avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei şi vor fi aleşi dintre asociaţii societăţii, pentru un mandat de 2 ani.

Puterile avocatului coordonator vor fi stabilite prin actul constitutiv al societăţii. De asemenea, asociaţii societăţii civile profesionale cu răspundere limitată pot

hotărî numirea unor cenzori sau a unui auditor. Daca un asociat intenţionează sa transmită părţile sociale pe care le deţine într-o

societate civilă profesională cu răspundere limitată, acesta este obligat sa isi notifice intenţie cu minimum 30 de zile anterior transmiterii, către toţi ceilalţi asociaţi indicând persoana sau persoanele către care doreşte sa transmită respectivele părţi sociale şi

preţul. Transmiterea către terţi nu poate fi efectuată fără acordul unanim, exprimat în scris, al celorlalţi asociaţi, sau dacă în termenul menţionat, nici un asociat nu şi- a exercitat dreptul de preemţiune.

Asociaţii rămaşi în societate au un drept de preemţiune la dobândirea părţilor sociale ale societăţii cu privire la care exista intenţia de înstrăinare. Acest drept de preemţiune urmează sa fie exercitat proporţional cu cota de capital deţinuta de fiecare dintre asociaţii rămaşi şi care intenţionează sa dobândească respectivele părţi sociale.

Societatea va intra in lichidare si pentru situaţia in care, din orice motive, rămâne un singur asociat o perioada mai mare de 3 luni de zile. Asociatul are pentru aceasta si opţiunea de a continua activitatea sub forma cabinetului individual.

2.6 Principiile organizării si funcţionarii formelor de exercitare a profesiei de avocat

Formele de exercitare a profesiei de avocat au la baza organizării si funcţionarii acestora următoarele principii:

- cabinetele grupate, cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi societăţile civile profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comuna.

- avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înştiinţarea baroului din care face parte.

- avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare a acesteia.

- formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calităţii, cu respectarea regimului investiţiilor reglementat prin prezenta lege.

Barourile ţin evidenta separată a avocaţilor pentru fiecare forma de exercitare a profesiei.

- patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul juridic al patrimoniului de afectatiune profesională;

- titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta activităţi profesionale în afară formei de exercitare a profesiei pentru care au optat;

- avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;

- avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;

- avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul colaborator nu pot activa, în aceeaşi calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei;

- avocatul colaborator şi avocatul salarizat în interiorul profesiei nu au drept la clientela proprie;

- obligaţia de a comunica de îndată baroului, în scris, modificările privind asocierea, colaborarea sau angajarea revine atât avocatului cat şi titularului cabinetului individual sau coordonatorului cabinetelor asociate, societăţilor civile profesionale sau al societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată;

- formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire, conform prevederilor Legii şi ale prezentului statut. În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza, la alegere, denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţara sau din străinătate.

Secţiunea 3. Organizarea profesiei de avocat.

3.1 Baroul. Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti,

iar sediul baroului este în oraşul de resedinta al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.

Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu. Organele de conducere ale baroului sunt: a) adunarea generală; b) consiliul; c) decanul.

3.1.1 Adunarea generală. Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu

drept de exercitare a profesiei. Competentele Adunarii generale sunt următoarele: a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii

şi ale statutului; b) alege şi revoca decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi pe

cei ai comisiei de disciplina. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singura data. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 8 ani în profesie;

c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor; d) aproba proiectul de buget al baroului şi da descărcare consiliului cu privire la

activitatea şi gestiunea sa. Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea

consiliului baroului. Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la sediul serviciilor de asistenta

din judeţ şi prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită. Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului.

La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat sa convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită. Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi condusă de cel mai în varsta membru prezent.

Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi. În cazul în care numărul legal nu este întrunit, prezidiul adunării generale, de fata

cu cei prezenţi, stabileşte o noua adunare generală în termen de cel mult 15 zile. Consiliul baroului are obligaţia sa îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată. Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin o treime din numărul total al membrilor săi.

Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai cu prezenta majorităţii membrilor baroului. Pentru Baroul Bucureşti alegerea organelor de conducere a baroului se face prin desemnare de reprezentanţi -

electori.

3.1.2 Consiliul baroului. Consiliul Baroului este format din 5 pana la 15 membri, aleşi pe o perioada de 4 ani.

Decanul şi prodecanul se includ în acest număr. Consiliul baroului are următoarele atribuţii: a) adopta hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale

statutului profesiei; b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale adunării generale a

baroului; c) întocmeşte, modifica şi da publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai

baroului, şi îl comunica celor în drept; d) adopta măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar şi

deontologic, pentru soluţionarea sesizarilor şi reclamaţiilor, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;

e) verifica şi constata îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aproba primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen;

f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia; g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale

statutului profesiei; h) verifica şi constata dacă actele privind constituirea, modificarea şi schimbarea

formelor de exercitare a profesiei, precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei; organizează şi tine evidenta acestora;

i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de competenta;

j) organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului;

k) organizează şi indruma activitatea serviciilor de asistenta juridică din judeţ, potrivit legii şi statutului profesiei;

l) sesizează comisia de disciplina cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor; m) suspenda din exercitarea profesiei, pe durata neplatii taxelor, avocatul care nu

achită taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenta acestora, dacă a fost avertizat despre neplata şi nu s-a conformat obligaţiei;

n) soluţionează contestaţiile impotriva deciziei decanului privind onorariile; o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului; p) accepta donaţiile şi legatele făcute baroului; q) aproba statul de funcţii şi angajează personalul baroului; r) întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune adunării generale şi

administrează patrimoniul baroului; s) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de activitate a

consiliului şi a decanului, de gestiune curenta şi de gestionare a patrimoniului baroului; t) alege prodecanul baroului; u) soluţionează plângerile şi contestaţiile impotriva deciziilor decanului baroului; v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul

U.N.B.R. ori de biroul executiv al U.N.B.R.

Consiliul baroului lucrează legal în prezenta a doua treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

3.1.3 Decanul baroului. Decanul baroului are următoarele competente: a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţara

şi din străinătate; b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului; c) aproba cererile de asistenta juridică gratuita; d) exercita căile de atac impotriva hotărârilor comisiei de disciplina şi impotriva

deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute cai de atac; e) ordonanţează cheltuielile baroului; f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenta adunării

generale sau a consiliului baroului. g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de

conducere ale U.N.B.R. şi date în competenta sa. Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenta acestuia. Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita

funcţiile, consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau în parte, atribuţiile decanului.

La Baroul Bucureşti, consiliul baroului alege 2 prodecani. Decanul este înlocuit, la cerere sau în absenta sa, de către prodecanul pe care îl desemnează în scris.

3.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România - U.N.B.R. Uniunea Naţionala a Barourilor din România (U.N.B.R.) este formată din toate

barourile din România şi are sediul în municipiul Bucureşti. U.N.B.R. este persoana juridică de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii,

acestea formându-se din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. si poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.

Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt: a) Congresul avocaţilor; b) Consiliul U.N.B.R.; c) Comisia permanenta a U.N.B.R.; d) preşedintele U.N.B.R.

În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează si: a) Comisia centrala de cenzori; b) Comisia centrala de disciplina; c) aparatul tehnic-administrativ.

3.2.1 Congresul avocaţilor. Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei

de reprezentare stabilite de statutul profesiei, şi din membrii Consiliului U.N.B.R. Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară, la convocarea

Consiliului U.N.B.R., iar la cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor, Consiliul U.N.B.R. este obligat sa convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.

Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii: a) analizează şi aproba raportul anual al Consiliului U.N.B.R.; b) alege Comisia centrala de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări

a Avocaţilor; c) face propuneri autorităţilor cu drept de initiativa legislativă privind profesia de

avocat; d) adopta şi modifica statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, în

conformitate cu prevederile prezentei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;

e) adopta hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri, perfecţionarea pregătirii profesionale şi respectarea regulilor deontologice ale profesiei;

f) alege şi revoca membrii Comisiei centrale de disciplina. Fiecare barou are dreptul de a propune câte un candidat pentru Comisia centrala de disciplina. Competenta şi procedura de judecata ale Comisiei centrale de disciplina se stabilesc prin statut;

g) aproba bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia bugetară anuala;

h) aproba bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară anuala a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R..

Cheltuielile necesare organizării congreselor se suporta de către fiecare barou în funcţie de numărul reprezentanţilor săi.

Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.

3.2.2 Consiliul U.N.B.R. Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor

aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei. Mandatul de membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării

mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul sau executa diferenţa de mandat. În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe

predecesorul sau. Celelalte vacante sunt completate la proximul congres al avocaţilor. Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U.N.B.R.

Convocarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei. Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenta a cel puţin doua treimi din numărul

membrilor săi şi adopta hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii: a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigura

activitatea permanenta a U.N.B.R.; b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor; c) rezolva orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului

avocaţilor, cu excepţia acelora care sunt date în competenta exclusiva a Congresului avocaţilor;

d) exercita controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei permanente a U.N.B.R.;

e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de

limba romana ale avocaţilor străini; f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi

Perfecţionare a Avocaţilor, constituit ca persoana juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare;

g) adopta hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor, precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri;

h) asigura caracterul unitar al examenelor de primire şi de definitivare în profesie; i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U.N.B.R.; j) organizează şi editează publicaţiile U.N.B.R. şi sprijină publicaţiile barourilor; k) întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre aprobare Congresului

avocaţilor, precum şi execuţia bugetară anuala a bugetului U.N.B.R.; l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patrimoniului U.N.B.R. şi

le supune spre aprobare Congresului avocaţilor; m) stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea de către barouri a

hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.B.R.; n) alege şi revoca preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi membrii Comisiei

permanente a U.N.B.R., dintre membrii săi, avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un mandat de 4 ani;

o) verifica legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate;

p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de neegalitate şi rezolva plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;

q) înfiinţează Casa Centrala de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi controlează activitatea acesteia;

r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi adopta regulamentul acesteia;

s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adopta hotărâri în interesul profesiei, cu respectarea legii;

t) acorda, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R., titlul de membru de onoare, respectiv de preşedinte de onoare al U.N.B.R.

3.2.3 Comisia permanenta a U.N.B.R. Comisia permanenta a U.N.B.R.se compune din 15 membri, dintre care 5 membri

sunt reprezentanţi ai Baroului Bucureşti, iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţara. Preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. şi se includ în cei 15 membri.

Mandatul membrilor Comisiei permanente a U.N.B.R. este de 4 ani. În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.N.B.R.,

desemnarea înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi inlocuitorul executa diferenţa de mandat.

Unul dintre membrii Comisiei permanente a U.N.B.R. îndeplineşte funcţia de secretar al acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanenta a U.N.B.R.

Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.N.B.R.

Comisia permanenta a U.N.B.R. are următoarele atribuţii: a) este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate permanenta şi de

legatura cu barourile U.N.B.R.; b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Consiliului U.N.B.R. şi

supraveghează executarea acestor hotărâri de către barouri, adoptând decizii corespunzătoare;

c) organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile proprii şi angajează personalul acestora;

d) asigura execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.N.B.R.; e) accepta donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;f) în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii. Comisia permanenta a U.N.B.R. este condusă de preşedintele U.N.B.R. şi lucrează

valabil în prezenta majorităţii membrilor săi şi tot astfel adopta deciziile.

3.2.4 Preşedintele U.N.B.R. Preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii: a) reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din

străinătate; b) încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele U.N.B.R., cu autorizarea

Consiliului U.N.B.R.; c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale Comisiei permanente a

U.N.B.R.; d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N.B.R.; e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.; f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri,

precum şi relaţiile dintre barouri; g) acorda sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale; h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii

avocaţilor la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală. Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenta sa, de către vicepreşedintele pe

care îl desemnează în acest scop.

Secţiunea 4. Primirea in profesie. Avocaţii stagiari.

4.1 Dobândirea calităţii de avocat.

4.1.1 Condiţiile de înscriere în avocatura. Pentru a fi membru al unui barou din România, o persoana trebuie sa îndeplinească

următoarele condiţii: a) sa fie cetăţean roman şi sa aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice; b) sa fie licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept; c) sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de

prezenta lege; d) sa fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei. Îndeplinirea

acestei condiţii trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul

profesiei. Este nedemn a fi avocat, in conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea 51/1995,

persoana care se gaseste in una dintre următoarele situaţii: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare

pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei;

b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească;

c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;

d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.

4.1.2 Avocatul străin. Membrul unui barou din alta ţara poate exercita profesia de avocat în România

dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cea cu privire la cetăţenia romana.

Pentru a acorda consultanţa juridică privind dreptul romanesc, avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana, organizat de U.N.B.R.

Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la alegere, în cadrul uneia dintre formele de organizare ale profesiei prevăzute in Legea 51/1995.

Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fata instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.

Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România. Avocatul străin care exercita profesia în România este obligat sa se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezentei legi, ale statutului profesiei şi codului deontologic.

4.1.3 Primirea in profesie. Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, in condiţiile

legii 51/1995 şi ale statutului profesiei. De la regula susţinerii examenului pentru intrarea in profesie, exista si excepţii,

acestea aprobându-se, la cerere, in următoarele situaţii: a) pentru titularul diplomei de doctor în drept; b) pentru cel care pana la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de

judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

De asemenea, o alta excepţie se refera la persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, putând fi primite in profesia de avocat fara susţinerea unui examen.

Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte.

4.2 Avocaţii stagiari. La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu

de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar. După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare. Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din

profesie. Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumata numai de avocaţi definitivi cu o

vechime de cel puţin 6 ani în aceasta calitate şi care se bucura de o reputaţie profesională neştirbita.

La înscrierea în barou avocatul depune în fata consiliului baroului, în cadru solemn, următorul jurământ:

„Jur sa respect şi sa apar Constituţia şi legile tarii, drepturile şi libertăţile omului şi sa exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”

Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă. În acest caz, jurământul va începe cu formula: Jur pe onoare şi constiinta!"

Stagiul se va suspenda pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de lipsa motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.

Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3 din Legea 51/1995.

În perioada stagiului, avocatul are titlul profesional de avocat stagiar sub care este înscris în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.

In perioada de stagiu, avocatul beneficiază de pregătire şi formare profesională iniţială aceasta realizându-se prin:

a) îndrumare şi formare profesională continua în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care avocatul stagiar se afla în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat în interiorul profesiei;

b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului; c) formele de învăţământ organizate de Institutul Naţional pentru Pregătirea şi

Perfecţionarea Avocaţilor denumit în continuare I.N.P.P.A.; Avocatul stagiar, supunandu-se dispoziţiilor legale, statutare şi deontologice, are

următoarele îndatoriri suplimentare: a) sa îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi sa-şi însuşească tehnica

de practica avocaţială; b) sa participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul baroului, sa

pregătească în scris subiectele conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de coordonatorul conferinţelor de stagiu;

c) sa efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul îndrumător şi de serviciul de asistenta judiciară al baroului;

d) sa participe la toate manifestările profesionale la care este convocat de către organele de conducere ale profesiei;

e) sa desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi sa anunţe în scris orice motiv de suspendare a stagiului.

Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională

organizate de I.N.P.P.A. este obligat sa îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din aceasta calitate şi sa respecte contractul de formare profesională încheiat cu I.N.P.P.A. Nerespectarea acestor îndatoriri se sanctioneaza ca abatere disciplinară.

Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data înscrierii în Tabloul avocaţilor. Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I.N.P.P.A. se include în durata

stagiului. Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei,

avocatul stagiar va înregistra la barou un contract de colaborare profesională sau un contract de salarizare în interiorul profesiei. Contractul se încheie cu una dintre formele de exercitare a profesiei, urmând ca avocatul sa efectueze perioada de stagiu sub îndrumarea unui avocat care îndeplineşte condiţiile cerute de lege.

Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia naţionala, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar asigurate din asistenta judiciară pentru care a fost desemnat de serviciul de asistenta judiciară al baroului.

4.3 Definitivarea in profesie. Dobândeşte calitatea de avocat definitiv avocatul stagiar care a promovat examenul

de definitivare, precum şi avocatul care a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.

Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie beneficiind de scutirea de examen, dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat- o înainte de primirea în avocatura sau a promovat examen de definitivare în aceasta funcţie.

Cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în profesiile anterioare vor fi obligaţi sa susţină examenul de definitivare în avocatura.

Avocatul definitiv are dreptul sa pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare.

4.3.1 Examenul de definitivare în profesia de avocat. Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează de către fiecare

barou, Consiliul U.N.B.R. urmând a asigura caracterul unitar al acestuia. Regulamentul de examen va fi comunicat barourilor inclusiv prin afişare pe

internet cu minimum 60 de zile anterior datei examenului şi va fi adus la cunostiinta candidaţilor prin grija consiliilor barourilor.

Rezultatele examenului vor fi validate de consiliul baroului şi vor fi comunicate U.N.B.R.. I.N.P.P.A. va comunica, în mod corespunzător, rezultatele examenului de absolvire.

După promovarea examenului, candidatul dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv şi va fi înscris în Tabloul avocaţilor definitivi.

Acelasi titlu profesional il dobandeste si avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. , pe baza diplomei de absolvire a I.N.P.P.A., Consiliul Baroului urmând a emite decizia de constatare a calităţii de avocat definitiv şi a efectua, in consecinţa, înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi.

Secţiunea 5. Incompatibilitati si interdicţii.

5.1 Incompatibilităţi Cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea 51/1995 reprezintă modalitati de

asigurare pentru avocat a independentei specifice profesiei, dar si de păstrare a demnitatii si prestigiului corpului profesional.

Cazurile de incompatibilitate vizeaza intreaga perioada in care o persoana are calitatea de avocat, incepand de la primirea în profesie cat şi, ulterior, in timpul exercitarii acesteia.

Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel:

a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie; b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar

într-o societate comercială în comandită simpla sau în comandită pe acţiuni; c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni; d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie, administrator unic, sau

membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată.

Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni.

Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunostinta decanului baroului în care îşi exercita profesia. Avocatul va furniza toate explicaţiile asupra condiţiilor în care el exercita funcţia de membru al consiliului de administraţie şi va prezenta toate documentele doveditoare în acest sens, cu respectarea regulilor confidenţialităţii.

Dacă consiliul baroului apreciază ca exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie este sau devine incompatibilă cu demnitatea şi cu regulile de conduita impuse avocaţilor poate, în orice moment, sa solicite celui interesat sa părăsească funcţia pe care o ocupa. Decizia consiliului baroului va fi comunicată, de îndată, avocatului în cauza, încălcarea de către avocat a acestor prevederilor constituind abatere disciplinară grava.

Nu este incompatibil avocatul salarizat în interiorul profesiei de avocat. Incompatibilităţile prevăzute de lege se verifica şi se constata de către consiliul

baroului, chiar şi din oficiu. Avocatul devenit incompatibil are obligaţia sa încunoştinţeze în scris consiliul

baroului, solicitând trecerea sa de pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe Tabloul avocaţilor incompatibili.

Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu consecinţele prevăzute de lege.

Consiliul baroului poate emite din oficiu decizie de trecere pe Tabloul avocaţilor incompatibili, insa este obligatorie ascultarea avocatului.

Avocatul va fi convocat în vederea ascultării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa nejustificată a avocatului la data indicată în convocare nu împiedica luarea măsurii.

5.2 Interdicţii.

Legea de organizare si funcţionare a profesiei reglementează interdicţii pentru avocaţi. Aceste interdictii sunt edictate in considerarea funcţiilor anterior deţinute si care ar putea impieta asupra obiectivitatii actului de justitie sau care ar putea crea premisele unei subiectivitati in aprecierea activitatii avocatului.

Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea funcţiei deţinute. Prin instanţe în înţelesul Legii se înţeleg: judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate, curţile de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională, inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători, indiferent de secţia la care au funcţionat.

În cazul în care, avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instanţe, interdicţia operează pentru fiecare instanţa şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa respectiva.

Aceeaşi interdicţie se aplica şi magistraţilor-asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale.

Avocaţii - fosti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenta juridică la organul de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.

În cazul în care avocatul - fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate de judecător, interdicţia priveşte atât instanţele, cat şi organele de urmărire penală, pentru fiecare dintre acestea durata fiind calculată în mod corespunzător.

Aceeaşi interdicţie se aplica avocaţilor - foşti procurori cu privire la dreptul de a pune concluzii la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat.

Dispoziţiile referitoare la interdictii se aplica şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.

Interdicţiiile vizeaza de asemenea si calitatea de ruda sau afin al avocatului pana la gradul al treilea inclusiv, in acest caz fiind interzisa avocatului exercitarea profesiei in ceea ce priveşte instanţele, parchetele de pe lângă acestea, şi organele de cercetare penală la care lucrează ruda, soţul sau afinul avocatului.

Avocatul care se afla în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate sa pledeze în cauzele ce se judeca de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenta juridică la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

Avocatul aflat în situaţia arătată nu poate acorda asistenta juridică invinuitilor sau inculpaţilor şi nici nu îi poate asista în instanţe în cauzele penale privind:

a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile în legatura directa cu infracţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;

b) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;

c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legatura cu traficul de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare;

d) infracţiunea de spalare a banilor, prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, cu modificările ulterioare;

e) infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în art. 155-173 din Codul penal;

f) infracţiunile care impiedica înfăptuirea justiţiei, prevăzute în art. 259-272 din Codul penal;

g) infracţiunile contra păcii şi omenirii, prevăzute în art. 356-361 din Codul penal. Avocatul având calităţile menţionate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile

sau comerciale impotriva statului, autorităţilor sau instituţiilor publice, companiilor naţionale ori societăţilor naţionale, în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate sa pledeze în procese intentate statului roman, în fata instanţelor internaţionale.

Aceste interdicţii nu se aplica în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acorda asistenta ori reprezentare soţului ori rudelor până la gradul IV inclusiv.

Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau interdicţii la care sunt supuşi conform legilor speciale, constituie abatere disciplinară grava.

Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţii, in mod direct sau folosindu-se de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională în scopul eludării acestora, săvârşeşte abatere disciplinară grava. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu.

Secţiunea 6. Incetarea si suspendarea calitatii de avocat. Transferul avocatului.

6.1 Încetarea calităţii de avocat. Calitatea de avocat încetează: a) prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei; b) prin deces; c) prin excluderea din profesie, ca sancţiune disciplinară; d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o fapta prevăzută de

legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii. Încetarea calităţii de avocat se constata prin decizie a consiliului baroului şi are

drept consecinţa radierea celui în cauza din Tabloul avocaţilor. Avocatul care renunţa la exerciţiul profesiei va formula o cerere în scris.

Renuntarea la exercitarea profesiei este insotita de obligatia avocatului ca, cu cel puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru încetarea activităţii, sa finalizeze toate cauzele angajate sau sa asigure substituirea. Lista cuprinzând cauzele nefinalizate, numele avocaţilor care le vor prelua, va fi prezentata de către avocat baroului.

În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de către colaboratorii ori asociaţii defunctului, iar în lipsa lor, consiliul baroului va desemna avocaţii ce le vor prelua.

În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege, are dreptul sa solicite continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a exercitării profesiei se soluţionează de consiliul baroului.

Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical privind menţinerea capacităţii fizice şi psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical se prezintă anual pentru înscrierea în tablou.

Avocatul pensionar care continua exercitarea profesiei sau este menţinut în profesie este obligat sa contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de legislaţia pensiilor şi asigurărilor sociale pentru avocaţi.

In cazul in care consiliul baroului da decizie de respingere a menţinerii în activitate, aceasta poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

6.2 Suspendarea calităţii de avocat. Calitatea de avocat este suspendată: a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări; b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau

disciplinară; c) în caz de neplata totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către

barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenta acestora şi pana la lichidarea integrala a datoriilor;

d) la cererea scrisă a avocatului. Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care

impotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecata pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei, pana la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Avocatul este dator sa încunoştinţeze de îndată consiliul baroului despre orice situaţie care ar putea duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară.

Decanul şi consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la existenta unor situaţii ce ar duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa a avocatului.

Pentru situaţiile ce ar putea duce la suspendarea exerciţiului profesiei, decizia se va emite de către consiliul baroului după ascultarea avocatului în cauza.

Decizia consiliului baroului este executorie. Decizia se va menţona, în mod corespunzător, în Tabloul avocaţilor şi în Tabloul avocaţilor incompatibili.

Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R. în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Contestaţia nu suspenda executarea.

Pentru situatia în care măsura suspendării a fost luată pentru neplata totală sau parţială a taxelor şi contribuţiilor profesionale, la cererea avocatului în cauza, consiliul baroului, după verificarea temeiurilor cererii sau a dovezii achitării taxelor şi contribuţiilor, poate dispune încetarea măsurii suspendării şi ştergerea menţiunilor din tablou.

Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat, în perioada măsurii suspendării, constituie abatere disciplinară grava.

Avocatul impotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii sa îşi asigure substituirea.

6.3 Transferul într-un alt barou. Avocatul poate sa solicite, pentru motive justificate, transferul în alt barou. In acest

scop se va adresa în scris decanului baroului de la care doreşte sa se transfere. Cererea de transfer va fi însoţită de acte doveditoare şi de un certificat eliberat de

baroul de la care se solicita transferul. Certificatul va indica datele personale, profesionale, disciplinare ale solicitantului şi va atesta ca solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.

Consiliul baroului de la care se solicita transferul va elibera certificatul prin

avizarea cererii de transfer, pe care o va inainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului la care se solicita transferul.

Cererea de transfer se soluţioneaza pe baza unui raport întocmit de un consilier delegat, acesta verificand dosarul de înscriere în profesie al celui care solicita transferul, precum şi certificatului emis de catre baroul la care se solicita transferul.

La soluţionarea cererii, consiliul baroului va avea în vedere şi respectarea de către petent a dispoziţiilor privind modul de organizare şi funcţionare a formelor de exercitare a profesiei, precum şi a condiţiilor de primire în profesie.

Decizia se comunica solicitantului şi baroului din care acesta face parte, urmand a se face menţiuni corespunzătoare în Tabloul avocaţilor.

Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată şi poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

Secţiunea 7. Drepturile si obligaţiile avocatului. Reguli de deontologie profesionala.

7.1 Drepturile avocaţilor. Exercitarea profesiei de avocat conform principiilor înscrise in legea de organizare

si funcţionare nr. 51/1995 presupune asigurarea unor drepturi si obligaţii pentru avocaţi. Drepturile avocaţilor sunt prevazute in art. 28-37 din legea de organizare si

funcţionare nr. 51/1995. Acestea sunt urmatoarele:

7.1.1 dreptul avocatului de a asista sau reprezenta orice persoana fizica sau juridica.

Acest drept de a asista şi de a reprezenta orice persoana fizica sau juridică poate exista doar în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, care dobândeşte data certa prin înregistrarea în registrul oficial de evidenta.

Avocatul, precum şi clientul au dreptul sa renunţe la contractul de asistenta juridică sau sa îl modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea unilaterala a clientului nu constituie cauza de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocatiale prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.

7.1.2 dreptul avocatului de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei.

7.1.3 dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.

În acest scop, avocatul poate sa îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul sau, va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.

Acestui drept i se conferă eficacitate si prin dispoziţia legala ce prevede ca este titlu executoriu contractul de asistenta juridică, legal încheiat. Investirea cu formula executorie este de competenta judecătoriei în a carei raza teritorială se afla sediul profesional al avocatului. Restantele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul

procesual al clientului sau se recuperează conform statutului profesiei.

7.1.4 dreptul avocatului la asigurări sociale, in propriul sistem, in condiţiile legii

Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora, precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.

Timpul servit în avocatura este considerat vechime în munca.

7.1.5 dreptul avocatului la asigurarea secretului profesional. In vederea asigurarii secretului, este decretata de lege inviolabilitatea cu privire la

actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul sau. Ca o consecinţa, percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului sau sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi facuta decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii.

Este interzisa ascultarea şi înregistrarea, cu orice fel de mijloace tehnice, convorbirilor telefonice ale avocatului, precum si interceptarea şi înregistrarea corespondentei sale cu caracter profesional, fiind permisa excepţional, in condiţiile şi cu procedura speciale prevăzute de lege.

Contactul dintre avocat şi clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului.

În cazul în care clientul se afla în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea acestor drepturi.

7.1.6 dreptul avocatului la sediu profesional si la sedii secundare. Oricare dintre formele de exercitare a profesiei prevazute de lege are dreptul la

sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţara sau din străinătate unde sunt luate în evidenta.

Ministerul Justiţiei asigura spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul instanţelor judecătoreşti.

7.1.7 dreptul avocatului de a fi ocrotit, conform legii, in exercitarea profesiei.

În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.

O serie de infractiuni savarsite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta reprezinta variante agravate ale infractiunilor prevazute de codul penal. Astfel, insulta, calomnia ori ameninţarea săvârşite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, iar lovirea sau alte acte de violenta săvârşite împotriva avocatului se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru acest ultim caz, acţiunea penală punandu-se în mişcare şi din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală.

Avocatul este obligat sa respecte solemnitatea şedinţei de judecata, sa nu folosească cuvinte sau expresii de natura a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi

onoarei completului de judecata, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces. Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea enuntate, în fata instanţelor de judecata, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste sustineri sunt în legatura cu apărarea în acea cauza şi sunt necesare stabilirii adevărului.

Nerespectarea de către avocat a prevederilor legale mai sus mentionate constituie abatere disciplinară grava. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă.

Urmărirea penală şi trimiterea în judecata a avocatului pentru fapte penale săvârşite în exercitarea profesiei sau în legatura cu aceasta se pot face numai cu aprobarea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a carei raza de competenta s-au săvârşit faptele.

7.2 Îndatoririle avocaţilor. Îndatoririle avocatului pot fi împărţite după cum se raportează la relaţia sa cu

clientul, cu organele profesiei sau cu instanţa de judecată.

7.2.1. În raporturile cu clientul. Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate,

angajate sau din oficiu, sa se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecata sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului încredinţat, sa manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, sa pledeze cu demnitate fata de judecători şi de părţile din proces, sa depună concluzii scrise sau note de şedinţa ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.

Avocatul este obligat sa restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a primit.

Avocatul este obligat sa acorde asistenta juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou. Avocatul este obligat sa se asigure pentru răspunderea profesională, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.

Avocatul este obligat să păstreze secretul profesional. În acest sens se prevede că avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauza sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva parţii care l-a consultat mai înainte în legătura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.

Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauza.

Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauza.

Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfasura nici o activitate profesională în acea cauza.

Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauza în care

este angajat apărător.

7.2.2. În raport cu organele profesiei. Avocatul este obligat sa participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului,

la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care face parte. Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.

Avocatul este obligat sa ţină evidentele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat şi sa achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din contribuţiile barourilor, stabilite conform legii şi statutului profesiei.

Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, sa folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei. De asemenea, este interzis avocatului sa folosească mijloace de reclama sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale.

7.2.3.În raporturile cu instanţele de judecată. Avocatul este obligat sa poarte roba în fata instanţelor judecătoreşti. Purtarea robei

în afară incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei sa reprezinte baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune aceasta ţinuta.

În raporturile cu magistraţii, avocatul trebuie să aibă o atitudine care să dovedească respect, cinste şi corectitudine, dar tratând în acelaşi timp cauza cu conştiincioazitate şi fermitate, în raport de interesele clientului său.

Codul deontologic al avocatului român interzice acestuia să procedeze la inducerea în eroare a magistratului sau să furnizeze date ori acte false în legătură cu pricina. Aceste obligaţii sunt valabile şi în raporturile pe care avocaţii le au cu arbitrii, experţii sau alte persoane care participă la înfăptuirea actului de justiţie.

7.3 Reguli de deontologie profesionala.

Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre avocat şi client Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi

specifice profesiei se naşte din contractul de asistenta juridică, încheiat în forma scrisă, între avocat şi client ori mandatarul acestuia.

Forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenta juridică sunt stabilite prin prezentul Statut.

Avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul sau, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

În exercitarea profesiei sale avocatul este independent. Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului, apreciat în

limitele legii, ale prezentului statut şi ale codului deontologic. Constituie atingere a independentei avocatului şi, ca atare, trebuie evitate şi

inlaturate de către avocat, prin orice mijloace legale: a) existenta unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui în cauza care i-a

fost încredinţată; b) prestarea de activităţi avocatiale în scopul de a se face placut clienţilor,

magistraţilor sau publicului; c) prestarea de activităţi avocatiale din simpla complezenta; d) existenta oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional. Avocatul trebuie sa depună toată diligenta pentru apărarea libertăţilor, drepturilor

şi intereselor legitime ale clientului. Avocatul este dator sa îşi sfatuiasca clientul cu promptitudine, în mod constiincios,

corect şi cu diligenta. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat.

Probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilitatii avocatului şi profesiei.

Avocatul este confidentul clientului în legatura cu cazul încredinţat. Confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului.

Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de un client într-una şi aceeaşi cauza, atunci când interesele clienţilor sunt conflictuale sau când exista, în mod real, riscul de a aparea un astfel de conflict de interese.

Avocatul trebuie sa se abţină sa se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci când intervine un conflict între interesele acestora, când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie ştirbită.

Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client, dacă secretul informaţiilor încredinţate de un client anterior risca sa fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat a cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul client.

În cazul în care avocaţii practica profesia într-o forma asociativa, în colaborare sau în conlucrare cu alţi avocaţi, dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplica tuturor avocaţilor.

Exista conflict de interese, în situaţiile în care: a) în activitatea de consultanţa, când la data solicitării sale, avocatul care are

obligaţia de a da clientului sau o informaţie completa, loiala şi fără rezerve, nu-şi poate îndeplini misiunea fără a compromite interesele unuia sau a mai multor clienţi, prin analiza situaţiei prezentate, prin utilizarea mijloacelor juridice preconizate, fie prin concretizarea rezultatului urmărit;

b) în activitatea de asistare şi de apărare, atunci când la data sesizării sale, asistarea mai multor părţi ar determina avocatul sa prezinte o alta apărare, diferita de aceea pentru care ar fi optat, dacă i-ar fi fost încredinţată apărarea intereselor unei singure părţi, inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele profesionale ale apărării.

c) prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a fost prezentată iniţial, avocatul descoperă una dintre dificultăţile arătate la lit. a) şi b).

Nu exista conflict de interese: a) atunci când, după ce şi-a informat clienţii şi a primit acordul acestora, avocatul,

în exercitarea diferitelor sale activităţi va incerca sa concilieze contrarietatea de interese; b) atunci când, în acord deplin cu clienţii, avocatul îi consiliaza ca, plecand de la

situaţia ce i-a fost prezentată, sa adopte o strategie comuna, sau dacă, în cadrul unei

negocieri, avocaţii care sunt membri ai aceleiaşi forme de exercitare a profesiei intervin separat pentru clienţi diferiţi care sunt însă informati cu privire la aceasta apartenenţa comuna;

c) atunci când, după ce avocatul aduce la cunostinta fiecăruia dintre clienţii potenţial afectaţi de asistenta juridică acordată, existenta sau posibilitatea creării unui conflict de interese, precum şi eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia, fiecare dintre respectivii clienţi îşi dau acordul expres şi prealabil cu privire la prestarea activităţii de asistenta juridică.

Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul trebuie sa se abţină de la a se ocupa de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci când se iveşte un conflict de interese, când avocatul apreciază ca nu poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte, când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie lezata.

Avocatul va incerca în momentele oportune sa-şi consilieze clientul cu privire la posibilitatea soluţionării unui conflict pe cale amiabila sau printr-o cale legală alternativa, apta a protegui drepturile şi interesele legitime ale acestuia. Avocatul este obligat sa se asigure de răspundere profesională. Secretul profesional este de ordine publica.

Avocatul este dator sa păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată.

Avocatul nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoana sa divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul sau şi nici de către o alta autoritate sau persoana.

Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal, disciplinar, sau atunci când exista o contestaţie în privinta onorariilor convenite, exclusiv pentru necesitaţi stricte pentru apărarea sa.

Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedica avocatul sa folosească informaţiile cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.

Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară grava. Obligaţia de a păstra secretul profesional, este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se întinde asupra tuturor activităţile avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi.

Secţiunea 8. Răspunderea disciplinara a avocatului.

8.1 Notiune. Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii de

organizare si functionare a profesiei sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legatura cu profesia sau în afară acesteia, de natura sa prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.

Abaterea disciplinară, in sensul Legii 51/1995, este reprezentata de fapta săvârşită de un avocat, prin care se incalca dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natura sa prejudicieze onoarea sau prestigiul

profesiei. Abaterea disciplinară grava este reprezentata încălcarea dispoziţiilor din Legea nr.

51/1995 şi din statut ce prevăd expres o astfel de calificare. Savarsirea de abateri disciplinare atrage raspunderea disciplinara a avocatului.

Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, luată în considerare la aplicarea sancţiunii.

8.2 Instantele disciplinare. Sesizarile cu privire la savarsirea de fapte ce pot constitui abateri discilpinare revin

in atributiile avocatului care conduce asistenta judiciară de pe lângă fiecare instanta, acesta fiind obligat sa anunte în scris consiliului baroului despre faptele comise de orice avocat.

De asemenea, instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate sa înainteze consiliului baroului orice plângere facuta impotriva unui avocat şi sa îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecata pornită impotriva unui avocat.

Consiliul baroului se poate sesiza si din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de şedinţa.

Consiliul baroului are compententa anchetarii abaterii şi exercitarii acţiunii disciplinare, iar pentru decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R., organul competent este Consiliul U.N.B.R.

Persoana anchetata sau trimisa în judecata disciplinară nu poate participa la dezbateri sau la luarea hotărârii.

Instanţele disciplinare sunt: a) Comisia de disciplina a baroului care judeca în prima instanta, în complet de 3

membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din baroul respectiv. b) Comisia centrala de disciplina este organizată şi funcţionează in cadrul

U.N.B.R. Aceasta judeca: 1) ca instanta de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii

Consiliului U.N.B.R. şi de decanii barourilor; 2) în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului

profesiei. c) Consiliul U.N.B.R., în plenul sau, constituit ca instanta discilpinara. Acesta are competenta de a judeca recursul declarat impotriva deciziei disciplinare a

Comisiei centrale de disciplina, ca instanta de fond, fiind constituit ca instanta disciplinară în plenul sau, în afară de persoana implicata în cauza.

Impotriva hotărârilor pronunţate de catre Comisia Centrala de Disciplina, precum si de catre Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanta disciplinară în plenul sau, partea interesată poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti, hotărârea acesteia fiind definitiva şi irevocabilă.

Consiliile barourilor ţin evidenta sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat, fiind obligate sa comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei.

8.3 Procedura anchetei disciplinare Plângerea îndreptată impotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al

cărui tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este pensionar care îşi continua activitatea în profesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tablou.

Consiliul baroului va ancheta abaterea indicata în plângere sau în sesizare. Pentru abaterile disciplinare savarsite de decanii barourilor si de catre membrii consiliului U.N.B.R., plângerea sau sesizarea se înaintează Consiliului U.N.B.R.

Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop, consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârşit fapta.

Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către Consiliului U.N.B.R. În acest scop, consiliul va desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judeca de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul U.N.B.R., în absenta consilierului recuzat.

Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate. Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire, a avocatului cercetat, trimisa la sediul sau profesional. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigura conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea, ori prin luarea la cunostinta prin semnatura. Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin luarea la cunostinta a conţinutului plângerii ori al sesizării. Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise.

Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu impiedica desfăşurarea anchetei disciplinare.

În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele prevăzute de lege.

După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii sau sesizării.

Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării.

În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii pe baza referatului şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia.

Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.

După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului, vor decide, după caz, exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau

completarea cercetărilor. Soluţia se comunica, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau

direct prin semnatura pe copie, avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi preşedintelui U.N.B.R., în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei prevăzută la alin. 1.

8.4 Exercitarea actiunii disciplinare. În situaţia în care, în urma anchetarii abaterii, se decide exercitarea acţiunii

disciplinare, Consiliul U.N.B.R, respectiv consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu susţinerea acesteia la instanta disciplinară.

Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în fapt şi în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi citate în fata instanţei disciplinare, şi se semnează de către decanul baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.

În caz de abatere grava, pe baza unui referat motivat, întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau decanul poate solicita comisiei de disciplina competente suspendarea din profesie a avocatului în cauza, în condiţiile art. 581 din Codul de procedura civilă.

Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se suspenda, urmând sa fie reluată după soluţionarea cauzei.

Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi judecata pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, cursul termenului prevăzut la art. 71 alin. (4) din lege este oprit. Cursul termenului se reia după soluţionarea definitiva a cauzei.

Preşedintele comisiei de disciplina va fixa, de îndată, termen de judecata cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune.

Procedura de citare în fata instanţelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În fata instanţei disciplinare avocatul se va infatisa personal. În cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat.

Şedinţa instanţei disciplinare nu este publica, iar lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere.

Lipsa părţilor regulat citate nu impiedica judecata, instanta disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauza.

Instanta disciplinară hotărăşte, cu majoritate de voturi, şi pronunţa o decizie disciplinară. Decizia disciplinară rămasă definitiva are autoritate de lucru judecat fata de părţi şi de organele profesiei.

Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza, baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.

Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza, baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.

Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunica, de asemenea, în condiţiile alin. (2).

Recursul declarat impotriva măsurilor luate prin încheiere în condiţiile art. 74 alin. (2) din Lege şi impotriva deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R. După expirarea termenelor de declarare a

recursului, recursul se înregistrează la comisia de disciplina care a pronunţat hotărârea, care, îl va inainta, de îndată, împreună cu dosarul cauzei, instanţei disciplinare competente. Recursul prevăzut la art. 72 alin. (3) din Lege este distinct de recursul prevăzut la art. 72 alin. (4) din Lege.

Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor disciplinare prevăzute în prezentul statut se completează cu prevederile Codului de procedura civilă.

Căile de atac exercitate impotriva hotărârilor instanţelor disciplinare de fond se judeca şi au regimul caii de atac a recursului prevăzut de Codul de procedura civilă în cazurile în care hotărârile nu se ataca cu apel.

8.5 Sancţiunile disciplinare. In cazul savarsirii de abateri disciplinare, avocatului i se pot aplica urmatoarele

sancţiuni disciplinare: a) mustrarea; b) avertismentul; c) amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, pana la achitarea sumei.

d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioada de la o luna la un an; e) excluderea din profesie.

În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nici o forma asistenta juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.

Impotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

În caz de abatere evidenta şi grava, instanta disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei pana la judecarea definitiva a cauzei.

Impotriva încheierii prin care s-a luat aceasta măsura se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenta.

Organizarea activită ii notarialeț

DIN ISTORIA NOTARIATULUI

Originea institutiei notariatului trebuie cautata in antichitate unde, in oranduirea sclavagista se regasesc elemente specifice ce pot duce la concluzia existentei unor forme incipiente de exercitare a profesiei notariale. Aparitia notariatului este legata de inventarea si raspandirea scrisului de catre populatiile sumeniene.

Astfel, primele testamente, contracte de vanzare-cumparare de sau de inchiriere au fost scrise in Mesopotamia cu mii de ani in urma, deci nu intamplator se spune despre notariat ca ar fi o institutie milenara. Consemnarea in scris a operatiunilor juridice a contribuit la garantarea ordinii si pacii in cadrul conventiilor private.

Ulterior, in Roma antica cei ce se indeletniceau cu afaceri si diverse tranzactii comerciale se foloseau de scribi pentru a nota elementele esentiale ale discutiilor ce se purtau cu ocazia incheierii conventiilor. Astfel, “nota” scrisa de sclav si aprobata de parti constituia un inceput de dovada in cazul unui proces izvorat din conventie. Specializarea sclavilor le-a atras si denumirea de “notari” adica cei care iau notite.

Adeseori originea notariatului este legata de institutia “tabelionilor”, desi nu exista suficiente probe pentru considerarea sfarsitului epocii republicane ca detinatoare a tuturor conditiilor social-economice pentru transformarea unui simplu scrib intr-un adevarat functionar public. In dreptul roman, mult timp inscrisurile au constituit doar un simplu mijloc probator al unor acte ce se indeplineau dupa un anumit ceremonial. Propagarea treptata a documentelor scrise a determinat aparitia unei profesii liberale, a tabelionului, persoanele ce o exercitau fiind specializate in redactarea documentelor juridice.

Tabelionii au devenit treptat experti in cunoasterea legilor si a formei juridice, functiile lor depasind pe acelea de simpla redactare a unor documente juridice. Astfel, au devenit adevarati asesori juridici ai partilor, nu doar in materia conventiilor private ci si in privinta redactarii unor petitii, atestari sau certificari solicitate de tribunale.

Dupa destramarea Imperiului roman, cresterea influentei bisericii a facut ca activitatea notariala sa se desfasoare in cadrul institutiilor clericale, actele acestora fiind intocmite de laici sau clerici ce purtau denumirea de notari.

Odata cu dezvoltarea oraselor medievale si inflorirea comertului, conventiile private au inceput sa fie redactate de persoane ce posedau o calificare corespunzatoare, calificare ce se putea obtine in diverse scoli ale vremii. Astfel, dezvoltarea comertului a dus la transformarea scribului (scriptor sau notarius) in notar public.

O contributie de seama se regaseste in activitatea Universitatii din Bologna in cadrul careia trei juristi si-au pus amprenta pe dezvoltarea institutiei notariale. Primul autor in domeniul dreptului notarial a fost profesorul Rainiero de Perugia care intre 1222-1234 a elaborat un tratat in aceasta materie intitulat “Ars notariae” cuprinzand trei parti :contractele, dispozitii de ultima vointa si inscrisuri procesuale.

Odata cu cresterea puterii monarhice la sfarsitul oranduirii feudale notariatul devine organ al statului, cu drept exclusiv de a redacta si autentifica actele juridice pe teritoriul unde functioneaza, contra unei taxe ce devenea venit al statului. Secolul al XVII-

lea a adus si instituirea primelor proceduri notariale, semnatura notarului avand o forta probanta deosebita, fiind intarita cu un sigiliu.

In tara noastra institutia notariala, in acceptiunea moderna, nu este foarte veche.Notiunea de “notar” sau “act notarial” nu apare inscrisa in documente decat tarziu in Evul Mediu si doar in Transilvania. Cu toate acestea, elemente ale activitatii notariale se regasesc in toate provinciile romanesti din cele mai vechi timpuri.

In perioada sclavagista anterior cuceririi romane, in Dacia dreptul cutumiar era omniprezent si se manifesta prin obiceiul pamantului, acesta mentinandu-se pana la aparitia unor legi scrise. Dupa cucerirea Daciei administratia romana a impus unele legi ce vor coexista cu dreptul autohton ; incep sa apara tranzactiile scrise, drept dovada stand “tablitele cerate de la Rosia Montana”, acte ce cuprind contracte de vanzare-cumparare ce au drept obiect sclavi si imobile, contracte de locatiune a fortei de munca si chiar un contract de societate. Sub influenta civilizatiei romane este posibil ca acei scribi denumiti in Roma notari sa fi existat si in Dacia romana.

In spatiul romanesc primele marturii de activitate notariala dateaza din secolul al XII-lea in Transilvania, unde in cadrul Cancelariei regale maghiare functiona notarul special care asigura si slujba de secretar al regelui, calitate in care autentifica acte cu inelul acestuia. Cancelaria voievozilor Transilvaniei era organizata dupa aceleasi principii ca si cea maghiara, lucrul cel mai important de evidentiat in aceasta organizare fiind faptul ca notarii “nu-si pierdeau functia odata cu schimbarea voievodului”.

Din a doua jumatate a secolului al XIII-lea activitatea notarilor se concentreaza in “locuri de adeverire“ (loca credibilia), unde se vor intocmi acte la cererea unor personae particulare, sub pecetea autentica sau din insarcinarea regelui, voievodului sau vicevoievodului.

Ca procedura, actele de adeverire se intocmeau mai ales in zilele de sarbatoare, iar notarul pregatea un concept in rezumat, dupa declaratiile partilor, facute in fata membrilor Colegiilor de canonici de pe langa bisericile episcopale sau de pe langa manastiri. Acest concept era citit apoi partilor, se corecta, se transcria pe curat si apoi se trecea in registru dupa ce se platea o taxa. Aceste acte aveau valoare probatorie daca erau recunoscute de partea adversa. Numarul tot mai mare al tranzactiilor au facut ca notarii sa inceapa sa foloseasca formulare tip de acte (formulae solemnes styli) inca din secolul al XIV-lea.

Actele notariale se incheiau cu semnul notarului, o figura stilizata desenata de mana, reprezentand elemente simbolice cu numele ori initialele acestuia. Pe masura inmultirii numarului de acte a crescut si frecventa falsurilor. De aceea se faceau verificari periodice la locurile de adeverire. In cazul dovedirii falsului, faptasul era pedepsit cu moartea.

Astfel, in 1399, Stefan, notar al conventului Cluj-Manastur a fost ars pe rug si averea i-a fost confiscata intrucat se constatase ca a plastografiat numeroase acte.

Un alt spatiu cu activitate notariala prolifica este cel de la Gurile Dunarii, zona intens colonizata de genovezi la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIVlea.

Astfel actele de la Chilia din anii 1360-1361 sunt redactate de notarul Antonio di Ponzo (originar din Pondezolo) unde figureaza in acte ca “sacre Imperii notarius” si care a instrumentat in aceasta perioada 99 de acte juridice de natura diversa. Din cercetarea acestora se observa ca imprumuturile sau gajurile se faceau “cu ipocrita discretie”. De

exemplu, notarul consemna un transport de grau, cumparat cu bani imprumutati (fara a se preciza suma) ce urmau a fi restituiti (aici suma era specificata) la 15 zile de la sosirea navei in portul de destinatie. Metoda era folosita spre a se ascunde dobanda, oficial interzisa in lumea occidentala.

Dupa anul 1400, cei care scriau efectiv documentele erau cunoscuti sub numele de gramatic, logofat, scriitor cu mana, scriitor de cuvinte. Din acea perioada justitia devine un atribut al domnitorului, drept urmare legalizarea oricarui inscris se putea face numai in cancelaria domneasca, condusa de un boier numit logofat. Pentru exercitarea atributiilor sale acesta avea in subordine logofeti de rang inferior ce intocmeau actele, le copiau sau transcriau in registre. Numai prin aplicarea sigiliului domnesc de catre logofat, unicul pastrator al acestuia, actele capatau forta juridica.

In consecinta, se poate spune ca logofatul domnesc este stramosul autohton al Notarului Public.

O imagine elocventa a evolutiei institutiei notariale satesti in Ardeal in perioada secolului al XVI-lea si pana in anul 1848, o dovedeste atestarea a 1300 de notari. Numarul redus al stiitorilor de carte si caracterul majoritar al populatiei romane din aceasta regiune, imbinat cu birocratistimul exagerat al hasburgilor in imperiul lor au condus la cresterea numarului de notari satesti care “ii ajuta pe oameni cu sfaturi si le transmite legile si dispozitiile organelor administrative”. Cei care puteau ocupa aceasta functie trebuia sa cunoasca limbile oficiale (germana, latina si maghiara), dar si romana, spre a se intelege cu taranii.

La inceputul secolului al XVIII-lea, un act al guvernului transilvanean stabilea dreptul obstii de a-si alege notarul dintre “persoane onorabile” si a-l salariza cu o suma potrivita. In anul 1808, apar Instructiunile notarilor satesti unde sarcina notarilor era sa-i ocroteasca pe tarani, sa vegheze la incasarea darilor, sa nu “goleasca vreun pahar cu taranii” si sa raporteze orice abuz autoritatilor superioare.

In Tarile Romane, prin Legiuirea lui Caradja, iar in Moldova prin Codul Callimachi, activitatea notariala se laicizeaza, lucru ce a contribuit semnificativ la unificarea legislativa, cooperata la inceput cu Regulamentul Organic si apoi desavarsita in timpul domniei Principelui Alexandru Ioan Cuza.

O activitate notariala temeinic reglementata apare dupa jumatatea secolului al XIXlea.

In Principatele Romane, odata cu aplicarea Legii autentificarii actelor, de la data de 1 septembrie 1886 se poate vorbi de aparitia institutiei notariale in acceptiunea sa moderna.

In Transilvania notarul public functiona in baza Legii ungare nr. 35 / 1874, mentinuta in vigoare prin Legea de extindere din anul 1943, iar in Bucovina isi gasea aplicare Legea austriaca nr. 75 / 1871, mentinuta in vigoare prin Decretul-Lege nr. 4885/1918. Aceste legi au conferit notariatului public libertate de actiune si autonomie, actele sale fiind comparabile cu sentintele judecatoresti. Ca sa ajunga intr-o asemenea pozitie notarul public trebuia sa dovedeasca “diligenta, punctualitate, constiinta, nepartinire”. El era considerat “consultator, sfatuitor si scriitor al poporului”. Autentificarea si validitatea unui act nu puteau fi puse in discutie in fata judecatorului, astfel incat posesorul unui act notarial era scutit ipso facto de procese. Puterea actelor notariale era conferita si de profesionalismul notarului care, inainte de intocmirea actului,

trebuia sa se convinga de dorinta adevarata a partilor, sa le explice textele de lege. El trebuia sa redacteze actul clar, fara formulari dubioase sau cuvinte cu doua intelesuri.

Prin Legea nr. 358 / 1944 privind autentificarea si legalizarea inscrisurilor, investirea cu data certa si legalizarea copiilor dupa inscrisuri, lege ramasa in vigoare pana in anul 1960 s-au unificat dispozitiile din diferite acte normative privitoare la activitatea notariala, s-a imbunatatit procedura de autentificare si investire cu formula executorie a inscrisurilor autentificate, s-au mentinut atributiile Notarului Public si s-a prevazut pentru reprezentantele diplomatice si consulare romane dreptul de a autentifica, legaliza si investi cu data certa inscrisurile prezentate de cetatenii romani aflati in strainatate.

Cu toate ca institutia Notarului Public din Transilvania si Bucovina era mai bine organizatã decat compartimentele notariale de pe langa judecatoriile ce functionau in Principatele Romane, aceasta va disparea odata cu aparitia noii legislatii notariale, de tip socialist. Prin Decretul nr. 79 / 1950 ia fiinta Notariatul de Stat ce a functionat, experimental in Bucuresti, din 1952 fiind apoi extins in toata tara. Prin aceasta reglementare notarul este asimilat functionarului public aceasta idee fiind de inspiratie sovietica.

Pana la aparitia Legii nr. 36 / 1995 activitatea notariata a fost reglementata prin Decretul nr. 377 / 1960 si H.C.M. nr. 1518 / 1960 precum si prin Ordinul ministrului justitiei nr. 96 / C / 1973.

In prezent activitatea notariala este reglementata de Legea nr. 36 / 1995, cu modificarile si completarile prin Legile nr. 267 / 2003 si nr. 178 / 2005, dispozitiile sale fiind completate de Regulamentul de punere in aplicare a legii (aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 710 / C / 1995 si completat cu Ordinele Ministrului Justitiei nr. 233 / C / 1996 şi nr. 1410 / C / 1996), de Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania (U.N.N.P.R.) si de Codul deontologic al notarilor publici.

1. INSTITUŢII CU ATRIBUŢII NOTARIALE

In Art. 5 din LEGEA nr. 36/1995 - LEGEA NOTARILOR PUBLICI ŞI A ACTIVITÃŢII NOTARIALE se evidentiaza institutiile ce au atributii notariale iar in Art.8-13 competenta acestora .Institutiile cu atributii notariale sunt:

a) Notarul public care are atributii generale in materie notariala ridicandu-se la nivel de principiu monopolul notarului asupra actelor cu caracter notarial.Notarul public exercita in practica atributiile prevazute in Art. 8 din legea 36/1995 ;

b) Secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri notariale vor indeplini la cererea partilor urmatoarele acte notariale :

- legalizarea de semnatura de pe inscrisurile prezentate de parti ; - legalizarea copiilor de pe inscrisuri, cu exceptia celor sub semnatura privata.Este de remarcat conditia de baza pentru existenta competentei secretarului

consiliului local si anume lipsa din localitate a unui Birou Notarial. Aceasta conditie isi gaseste ratiunea in caracterul de serviciu de interes public public al activitatii notariale, serviciu ce trebuie indeplinit si in conditiile in care activitatile social-economice nu permit existenta in localitate a unui Birou Notarial.

c) Actele mai sus mentionate pot fi indeplinite si de unele instituti i sau agentiș economici in masura in care depunerea lor este necesara la acestea.

d) In baza legii romane precum si a conventiilor internationale la care Romania

este parte activitatea notariala poate fi desfasurata si de misiunile diplomatice si oficiile consulare romanesti din strainatate. Competenta acestora, este mai extinsa si se apropie de cea a notarului public.

Potrivit Art. 13 alin. 2 din legea 36/1995 completata prin ordonanata nr 125/2007 la cererea persoanei fizice avand cetatenia romana sau a persoanei juridice de nationalitate romana, misiunile diplomatice si oficiile consulare indeplinesc urmatoarele acte notariale :

- redactarea de inscrisuri in vederea autentificarii sau legalizarii semnaturii ; - autentificarea inscrisurilor, cu exceptia transmisiunilor imobiliare incheiate prin

acte juridice intre vii ; - legalizarea sigiliului si semnaturilor ; - darea de data certa inscrisurilor prezentate de parti ; - certificarea unor fapte ; - legalizarea de copii dupa inscrisuri ; - efectuarea si legalizarea traducerilor ; - primirea in depozit a documentelor si inscrisurilor prezentate de parti ;- eliberarea de duplicate de pe actele notariale intocmite de misiunea diplomatica

si oficiul consular.Activitatile prevazute la alin. 2 al Art. 13 care produc efecte juridice in Romania, pot

fi efectuate si la cererea persoanei fizice sau juridice straine in masura in care legile si reglementarile statului de resedinta nu se opun.

Actele notariale pot fi indeplinite la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum si la bordul navelor si aeronave sub pavilion romanesc ce se afla stationate in raza de activitate a acestor organe, precum si la domiciliul cetateanului roman ori in alt loc, daca acest lucru este prevazut in conventia internationala la care Romania si statul de resedinta sunt parti ori daca legea locala nu se opune.

Desi nu este prevazuta in Art. 57 din lege drept o competenta in materie notariala, datorita caracterului sau aflat in stransa legatura cu activitatea notariala si cu actele emanate de la aceste organe, consider ca o atributie ce tine de competenta misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare sau de Ministerul Afacerilor Externe si supralegalizarea semnaturii si sigiliilor notarului public pentru valabilitatea actului in afara tarii sau dimpotriva supralegalizarea semnaturii si sigiliului organului emitent al actului ce provine dintr-un stat strain cu care nu avem conventii, in vederea recunoasterii caracterului autentic al acestora in cadrul activitatii notariale.

2. BIROUL NOTARIAL - ORGANIZARE

A. ADMINISTRAREA BIROULUI NOTARIAL

Nivelul de baza al activitatii notariale il constituie BIROUL NOTARIAL, asa cum este prevazut in art. 14 din Legea nr. 36/1995 care arata ca; “activitatea notarului public se desfasoara in cadrul unui birou, in care pot functiona unul sau mai multi notari asociati, cu personal auxiliar corespunzator”.

Raporturile dintre notarii asociati sunt stabilite de in baza contractului de asociere (sau de societate civila profesionala) , legea facand completarea ca prin asociere notarul public nu-si pierde dreptul la biroul notarial individual.La incetarea asocierii notarii

publici revin fiecare la sediul initial unde au fost numiti in functie prin Ordinul Ministrului Justitiei.

In desfasurarea activitatii notariale Notarul Public titular al unui Birou Notarial nu poate indeplini singur toate sarcinile specifice pe care le implica aceasta activitate(colationare, multiplicare, redactare, autentificare, inregistrare etc.). Din aceasta cauza legea permite angajarea de personal de specialitate care sa contribuie alaturi de notar la indeplinirea atributiilor sale prevazute de lege.De asemenea poate angaja notari stagiari si personal administrative si de serviciu.

Avand in vedere liberul schimb si libera circulatie a persoanelor, in numeroase cazuri Notarul Public se confrunta cu persoane ce solicita redactarea unor acte intr-o limba straina. Intrucat Notarul nu este tinut a cunoaste in mod temeinic o alta limba decat cea romana si pentru cazurile in care nivelul limbilor straine cunoscute nu este suficient, pot fi angajati cu contract de munca sau in regim de conventie civila, traducatori autorizati. In cele mai frecvente dintre cazuri aceasta solutie nu este agreata fiind mai constisitoare si neasigurand acoperirea intregului numar de limbi in care se poate solicita Notarului intocmirea unui act, astfel incat este preferata colaborarea cu birouri de traducatori autorizati constituite in acest scop ca orice activitate, si cea specific notariala implica pentru buna sa desfasurare, o eficienta administrare.

Drept urmare a caracterului de serviciu public programul de functionare al biroului notarial trebuie sa cuprinda toate zilele lucratoare. In unele cazuri exceptionale activitatea notariala poate fi asigurata si in afara orelor de program. Afisarea programului de functionare se va face pe usa biroului notarial.

Fiind o profesiune liberala programul de functionare, precum si durata acestuia sunt lasate la aprecierea notarului,dar acesta nu poate fi mai mic de 5 ore pe zit imp de 5 zile saptamanal.

Evidenta Birourilor Notariale precum si lucrarile privind numirea si incetarea functionarii Notarului Public se tine si intocmeste de catre personalul de specialitate din Ministerul Justitiei.

In conformitate cu Art.15 alin. 1 din Legea 36/1995 in circumscriptia unei judecatorii pot functiona unul sau mai multe birouri de Notari Publici. Numarul Notarilor Publici se stabileste de catre Ministrul Justitiei la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania. Propunerea se face in functie de numarul actual de Notari Publici, numarul de Notari Publici ce urmeaza a-si inceta activitatea, dinamica populatiei si numarul de acte notariale incheiate precum si de nivelul economic al zonei. Tinandu-se cont de caracterul de serviciu de interes public al activitatii notariale nu trebuie permis ca actul notarial sa devina o afacere, in acest sens numarul birourilor notariale trebuie sa fie strict limitat la cerintele populatiei, justificarea acestuia trebuind facuta pe criterii clare si pertinente. Cu privire la solicitarile de posturi din teritoriu, in acest sens ministrul justitiei actualizeaza anual, potrivit propunerilor Camerelor notarilor publici numarul de posturi scoase la concurs, tinandu-se cont de numarul de notari stagiari ce au promovat examenul de Notari Publici. Propunerile Camerelor catre Ministrul Justitiei se fac prin intermediulConsiliul Uniunii.

Biroul Notarial se inregistreaza la Curtea de Apel in circumscriptia careia isi are sediul, aceasta operatie urmand sa fie realizata in termen de 60 de zile de la numirea Notarului Public. In cazuri temeinice Ministrul Justitiei poate prelungi termenul. Acesta este un termen de decadere iar nerespectarea lui atrage dupa sine “revocarea numirii

Notarului Public” conform Art. 18 alin. 3 lege. Sanctiunea isi are ratiunile tot in caracterul de serviciu public al activitatii notariale, notarii neavand doar dreptul ci si obligatia de a-l indeplini.

Inregistrare biroului notarial se face, la cererea notarului public intrun registru special tinut de primul grefier al curtii de apel in temeiul art.18 din lege. In caz de absenta a acestuia presedintele Curtii de Apel va delega un alt grefier sa efectueze inregistrarea . Cererea trebuie insotita de ordinul ministrului justitiei privind numirea in functie a notarului public, dovada spatiului confirmata prin act de proprietate,contract de inchiriere sau comodat, confirmarea Colegiului director al Camerei Notarilor Publici in cazul in care activitatea se desfasoara pe baza unui contract de societate civila precum si avizul colegiului director al camerei din care sa rezulte ca spatiul in care se desfasoara activitatea este corespunzator iar arhiva va fi tinuta in conditii de siguranta La inregistrare notarul public va prezenta primului grefier sau celui desemnat si specimenul de semnatura impreuna cu sigiliul iar intro rubrica speciala va semna de trei ori si va aplica sigiliul langa semnatura.In termen de trei zile de la inregistrare primul grefier al Curtii de Apel este obligat sa elibereze certificatul care atesta realizarea acestei operatiuni.

Certificatul eliberat de primul grefier reprezinta actul de nastere al Biroului Notarial activitatea notariala neputand fi desfasurata in lipsa acestuia, cu toate ca a fost numit anterior in functie.

Toate aceste acte formeaza dosarul Biroului Notarial in acesta consemnandu-se operatiunile ce au ca obiect Biroul Notarial de-a lungul timpului : modificarile privitoare la modul de desfasurare a activitatii in cadrul Biroului Notarial, schimbarea sediului, radierea Biroului Notarial, precum si inregistrarea si radierea sediilor secundare.

Aceasta reglementare prevazuta in Art. 18 alin. 1 lege isi are ratiunile in faptul ca spre diferenta de alte organe statale organizarea institutiei notariale este lasata intr-o oarecare masura la latitudinea titularului acesteia, pentru buna sa activitate fiind necesare a se indeplini si unele conditii practice, materiale, pe langa cele legate strict de investirea in functie.

B. NATURA JURIDICA A BIROULUI NOTARIAL SI A ACTIVITATII NOTARIALE

Biroul notarial se prezinta ca o institutie de drept privat, iar nu ca un organ al administratiei publice. El are un caracter autonom, independent fata de toate celelalte autoritati publice. Aceasta autonomie rezulta, in termeni neechivoci, din dispozitiile Legii nr. 36/1995. In consecinta notarii publici sunt organizati in birouri notariale iar titularul biroului nu este functionar public ci exercita atributiile unei profesii liberale.

Potrivit Art. 3 din Legea nr. 36/1995 : “Notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome”. Dipozitiile citate pot determina natura juridica atat a birourilor, cat si a activitatii notariale. Cu toate ca legea se refera la statutul notarului public, care exercita o functie autonoma, aceeasi calificare trebuie atribuita si biroului notarial. Autonomia biroului notarial decurge, in mod evident, din noul statut al notarului public.

Biroul notarial si titularul acestuia sunt independenti fata de orice alta autoritate publica.Legea reglementeaza un control profesional administrativ in cadrul unei profesii

liberale si un control de legalitate, acesta din urma fiind exercitat de organele Ministerului Justitiei. Organizarea prin lege a controlului mentionat nu implica, cu necesitate, existenta unor raporturi de subordonare strict administrativa. Notarul, la fel ca si judecatorul este independent, in realizarea activitatii sale, si se supune numai legii.

Controlul este determinat de importanta functiei realizate de notarul public. Sub acest aspect reglementarea actuala consacra conceptia conform careia activitatea notariala este una de interes public. Solutia rezulta dintr-o multitudine de dispozitii legale, dintre care cea mai semnificativa este consacrata in Art. 3 din Legea nr. 36/1995, text ce se refera la indeplinirea de catre notar a unui “serviciu de interes public”. O conotatie asemanatoare are si dispozitia inscrisa in Art. 4 din Legea nr. 36/1995. Potrivit textului amintit : “Actul indeplinit de notarul public, purtand sigiliul si semnatura acestuia, este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege”.

Astfel, actele indeplinite de notar au trasaturile constitutive ale celor de “autoritate publica”. Aceasta imprejurare rezulta si din acele dispozitii legale care sunt de natura sa protejeze activitatea notariala si sa-i garanteze prestigiul caracteristic unei functii publice. Printre aceste dispozitii legale amintim pe cele referitoare la investirea in functie a notarilor publici si depunerea juramantului prevazut de lege .

Legea impune si organizarea unei evidente financiar – contabile pentru activitatea desfasurata de biroul notarial in conformitate cu prevederile Art. 36 din Regulamentul de aplicare a legii notarilor publici aprobat prin ordinal 710/c/1995 cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea retinem ca, potrivit Art. 102 din Legea nr. 36/1995 arhiva activitatii notariale este “proprietatea statului”.

Din cuprinsul celor mentionate resulta ca ne aflam in fata unei institutii juridice specifice. Pe de o parte, din punct de vedere organizatoric, ne aflam in prezenta unei structuri – biroul notarial – constituite pe principii private, determinate de necesitatea organizarii unei profesii liberale. Dar pe de alta parte, activitatea desfasurata de biroul notarial este una de autoritate publica. Activitatea notariala se materializeaza, in esenta, in actele indeplinite de notarul public. Prin urmare, in mod incontestabil, activitatea notariala are aceeasi natura, ea este o activitate de “autoritate publica”.

Ceea ce trebuie retinut este faptul ca activitatea notariala este esentialmente necontencioasa,notarul public fiind in realitate un magistrat in necontencios. Un atare caracter a fost recunoscut, in mod constant, in literatura juridica de specialitate, chiar si procedurii succesorale notariale.

Activitatea notariala nu poate fi considerata ca fiind de natura judiciara sau jurisdictionala. Intr-adevar, de natura activitatii de jurisdictie este existenta unei pretentii, deci a unui litigiu intre parti cu interese contrare si a unei hotarari care solutioneaza diferendul cu autoritatea caracteristica lucrului judecat. Or, nici unul din atributele mentionate nu se regasesc in cadrul actului notarial.

Notarul nu pronunta dreptul, el aplica normele juridice in cadrul unor proceduri specifice si are esentialmente un caracter necontencios.

Sub aspectul continutului, actele notariale au un caracter special, ele pastreaza unele din caracteristicile actului administrativ, fiind acte de autoritate. Specificul actelor notariale rezida in faptul ca aceste acte de autoritate se emit de catre o institutie de drept privat. Functia de notar public are un caracter dublu, notarul public fiind pe de o parte titular al unui serviciu de interes public si, pe de alta parte, un liber profesionist.

C. SEDIILE SECUNDARE ALE BIROURILOR NOTARIALE

In conformitate cu prevederilor Art. 115 din LEGEA nr. 36/1995 pentru o mai buna acoperire a necesitatilor din teritoriu, titularii birourilor notariale pot infiinta sedii secundare ale acestora. Este evident ca si aceste sedii functioneaza dupa aceleasi reguli, competenta fiind similara cu cea a Biroului-mama, iar atributiile notarului fiind exercitate tot de notarul titular, insa cu reducerea programului de lucru.

Pentru deschiderea de sedii secundare sunt cerute trei conditii :a) sediul secundar sa se afle intr-o alta localitate. Deoarece persoanele interesate

din localitatea unde Biroul Notarial isi are sediul principal s-ar putea adresa la acesta este de la sine inteles cerinta legii prin care se doreste favorizarea accesului partilor la servicii notariale

b) localitatea unde se afla sediul secundar sa se afle in aceeasi circumscriptie teritoriala. Intrucat nu este prevazita, s-a iscat o discutie asupra notiunii de circumscriptie teritoriala.

Intr-o prima opinie, prin aceasta se intelege circumscriptia judecatoriei, opinie bazata pe referirea in unele prevederi ale Regulamentului la sintagma “circumscriptie teritoriala” in sensul raportat la judecatorie.

Totusi pentru ca legea nu o precizeaza, deci nu instituie o norma imperativa, apreciez ca referirea la circumscriptie teritoriala trebuie interpretata in sens restrictivecu referire la circumscriptia judecatoriei unde este sediul biroului notarial. In acest sens, evocand un caz particular, se aduce in discutie problema posibilitatii unui notar public cu sediul in Municipiul Iasi de a deschide un sediu secundar in raza circumscriptiei judecatoriei Iasi. Un notar public care are sediul circumscriptia judecatoriei Iasi nu va putea niciodatansa deschida un sediu secundar in circumscriptia altei judecatorii (exemplu judecatoria Pascani sau Husi desi ambele sunt in raza Curtii de Apel Iasi si a Camerei Notarilor Publici Iasi) Nu sunt de accord cu interpretarea extinctiva care apreciaza ca potrivit reglementarilor cu privire la organizatiile notariale, Camerei Notarilor Publici ii corespunde Curtea de Apel si nu alta forma de organizare judecatoreasca.

Daca am considera ca se pot deschide sedii secundare in alte circumscriptii judecatoresti decat unde are notarul public sediul principal s -ar pune problema prorogarii de facto a competentei notarului in problemele ce tin de competenta teritoriala speciala, prin infiintarea de sedii secundare. O asemenea problema poate apare doar prin recunoasterea dreptului de a infiinta sedii secundare si in raza altei judecatorii decat in cea in care se afla sediul principal.

Este vorba de competenta biroului notarial in ceea ce priveste procedura succesorala si actele de protest al titlurilor de valoare, intrucat eliberarea duplicatelor si reconstituirea actelor notariale nu comporta discutii in problema de fata. S-ar putea considera ca birourile notariale secundare nu ar putea efectua acte ce nu sunt de competenta sediilor principale.

De aceea trebuie tinut cont de faptul ca in practica infiintarea si organizarea sediilor secundare se face dupa aceleasi reguli aplicabile la infiintarea biroului notarial principal este in interesul cetatenilor ca sediul secundar sa aiba competenta similara unui

birou notarial de sine statator.Pornind de constatarea ca art.115 alin.3 din lege prevede aceleasi reguli la infiintarea biroului notarial si a sediului secundar si pentru ca legea nu distinge vreo derogare de la normele comune privind functionarea si organizarea sediilor secundare, consider ca acestea sunt in fond niste adevarate biroul notariale singura diferenta fiind natura temporara a acestora,numai daca sunt infiintate in cadrul circumscriptiei judecatoresti unde isi are sediul si biroul notarial.

c) a treia cerinta a legii o reprezinta inexistenta in localitatea respectiva a unui alt birou notarial. Este o cerinta fireasca, infiintarea sediului secundar avand tocmai scopul de a usura accesul public la serviciile notariale, in cazul existentei unui birou notarial, acesta putand fi realizat. Nu are importanta volumul cererilor sau al lucrarilor care ar putea fi peste posibilitatile organizarii notariale existente. Se pune problema daca intro localitate unde este deschis un sediu secundar de catre un birou notarial, se pot deschide si alte sedii secundare ale altor birouri notariale. Raspunsul il consider afirmativ cu conditia ca in localitatea unde se deschid mai multe sedii secundare secundare sa existe un volum de acte corespunzator care sa justifice acest lucru.In cazul in care intro localitate sunt mai multe sedii secundare notarii se pot intelege sa –si faca un program de lucru astfel ca in fiecare zi din saptamana sa fie deschis un birou notarial-sediu secundar.

In cazul infiintarii unui birou notarial principal in acea localitate existenta sediului secundar sau a sediilor secundare in cazul in care au fost deschise mai multe trebuie sa inceteze .Programul de functionare al sediului secundar nu trebuie sa afecteze orarul sediului principal.

In cazul desfiintarii sediului secundar, arhiva acestuia va fi preluata, in masura posibilitatilor, de catre biroul notarial nou infiintat sau, de notarul public care a avut sediul secundar in acea localitate iar daca acest lucru nu este dposibil, de catre Camera Notarilor Publici.

Toate reguliile aplicabile sediilor principale se aplica si sediilor secundare care vor tine, aceleasi registre de evidenta ca si la sediul principal cu exceptia registrelor de evidenta contabila care se tin numai la sediul principal.

D. ÎNREGISTRAREA ACTELOR ŞI EVIDENŢELE BIROULUI NOTARIAL

Biroul notarial reprezinta structura organizatorica de baza a activitatii notariale. Este locul unde se presteaza activitatea notariala. De aceea, legea impune obligatii privitoare la organizarea si functionarea birourilor notariale. Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, biroul notarial trebuie sa detina spatii corespunzatoare pentru desfasurarea activitatii. De asemenea, acelasi text impune obligatia afisarii numelui notarului public sub care a fost inregistrat biroul, iar in caz de asociere, numele stabilit prin contractul de societate civila profesionala sau prin contractul de asociere

Pentru functionarea corespunzatoare a birourilor notariale este necesara tinerea unei evidente riguroase prin inregistrarea actelor intocmite, in registre speciale. Din aceasta cauza Regulamentul (Art. 40 si urm.) impune obligativitatea organizarii unei activitati de registratura atat pentru posibilitatea conservarii si materializarii activitatii notariale cat si pentru exercitarea controlului profesional prevazut de lege.

Actele intocmite precum si consultatiile notariale vor fi intregistrate mentionandu-se totodata si onorariul. In cazul functionarii in acelasi birou notarial a mai multor notari

publici asociati in cadrul inregistrarilor se va evidentia separat fiecare lucrare in functie de notarul care a efectuat -o, iar daca prin contractul de societate s-a stipulat ca registrele sa fie tinute separat vor exista atatea exemplare cati notari publici asociati sunt.

Aceste registre sunt :a) REGISTRUL GENERAL. Acesta cuprinde toate lucrarile notariale, cu exceptia

celor privind procedura succesorala, primirile in depozit si inscrisuri, documente si valori, precum si protestele titlurilor de valoare. Fiecarei lucrari i se va da un numar distinct de inregistrare, inscrisurile autentice fiind inregistrate separat dupa obiectul acestora, avand si un numar special de autentificare. In cazul autentificarii unui act inregistrat anterior ca proiect, acesta va primi un nou numar corespunzator autentificarii. Registrul General trebuie sa contina pe langa numarul de inregistrare si cel al autentificarii si datele privitoare la act : data, numele si prenumele partilor, felul actului, pretul sau valoarea estimativa precum si alte observatii ;

b) OPISUL REGISTRULUI GENERAL. In acesta se trec, pentru o mai eficienta identificare a unui act, numele si prenumele tuturor partilor in ordine alfabetica, data inregistrarii actului, numarul de inregistrare si felul actului ;

c) in REGISTRUL DE SUCCESIUNI se inregistreaza toate dosarele succesorale. Pentru evitarea unei duble proceduri succesorale este obligatorie verificarea existentei unui dosar similar. Pozitia din registrul de succesiuni se inchide doar la finalizarea procedurii (prin eliberarea certificatului de mostenitor), in caz de suspendare sau incetare a procedurii succesorale. In cazul repunerii pe rol a dosarului se va face o noua inregistrare.

Acesta contine pe langa numarul de inregistrare si data acesteia : numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numarul de inregistrare in opisul de evidenta a procedurilor succesorale, primul termen al dezbaterii succesorale, modul de solutionare, taxa de timbru, onorariul incasat, precum si numele notarului public ;

d) OPISUL SUCCESORAL are in continut numarul de inregistrare a dosarului succesoral, precum si numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, avand o finalitate similara cu cea a opisului general. Pentru evitarea dublei solutionarii a unei succesiuni un opis de evidenta a procedurii succesorale se tine la biroul notarial desemnat de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici. Evident dat fiind competenta speciala a notarului public in materie de succesiuni acest opis se tine numai daca in raza teritoriala a unei judecatorii exista mai multe birouri notariale ;

e) in REGISTRELE SPECIALE DE RENUNTARI LA SUCCESIUNE sunt consemnate toate declaratiile de renuntare, precum si cele de acceptare sub beneficiu de inventar;

f) in OPISUL DE RENUNTARI LA SUCCESIUNE sunt trecute numele si prenumele declarantului, felul declaratiei, numarul si data inregistrarii. Aceste doua registre sunt tinute de un singur birou notarial pentru o intreaga circumscriptie teritoriala a unei judecatorii. Aceasta solutie se justifica prin eficientizarea procedurilor de cautare in cazul centralizarii datelor.

Evidenţa declaraţiilor de renunţare la succesiune şi a acceptărilor sub beneficiu de inventar precum şi evidenţa cauzelor succesorale înregistrate la birourile notarile se ţine

la nivelul Camerei Notarilor Publici g) in REGISTRUL DE TERMENE SUCCESORALE sunt evidentiate sedintele si

solutiile adoptate in dezbaterea succesiunii. Datorita importantei procedurii succesorale notariale, precum si a sanctiunilor ce le atrage nerespectarea sa, Regulamentul prevede dispozitii speciale privitoare la inregistrarea in acest registru. Astfel, certificatele de mostenitor au un numar evidentiat in ordinera solutiilor cauzelor. La sfarsitul fiecarei luni secretarul biroului notarial inscrie in registrul de termene succesorale situatia dosarelor existente pe rol, a celor rezolvate in luna in curs precum si solutiile date, onorariile si taxele stabilite.

h) un alt REGISTRU este cel in care sunt consemnate DEPOZITELE. Acesta cuprinde mentiuni referitoare la inscrisurile, documentele, precum si valorile precizate in procesul-verbal de inventariere a bunurilor succesiunii pe care notarul public a incuviintat sa le pastreze in biroul sau. Este necesara o individualizare a inscrisului si semnaturile persoanei careia i se va restitui depozitul.

i) REGISTRUL DE PROTESTE evidentiaza zilnic si in ordinea datei, efectele de comert prestate cu efectuarea mentiunilor cerute de lege. In acesta sunt cuprinse pe langa data si ora aceasta prezentand in numeroase cazuri o importanta deosebita, numele si prenumele celui care a facut protestul, precum si a celui in contra caruia s-a facut, locul in care a fost adresat, transcrierea exacta a efectului depus, somatia la plata si raspunsul sau motivul pentru care nu s-a primit raspuns, numele notarului public si onorariul incasat.

j) REGISTRUL DE CONSULTATII pur notariale cuprinde toate consultatiile date de notarul public, obiectul acestora, forma scrisa sau orala. In cazul consultatiilor date in scris se tine o mapa speciala cu un exemplar al acesteia, acelasi regim avandu-l si proiectele actelor juridice, precum si procesele-verbale si hotararea adunarilor generale a societatilor comerciale, certificate de notar in cazul notarilor publici ce folosesc traducatori angajati se impune si existenta unui REGISTRU DE TRADUCERI. Pe langa regulile comune in acest registru vor fi trecute: limba din si in care se traduce, numele traducatorului, termenul si numarul de pagini.

k) REGISTRUL DE CORESPONDENTA consemneaza corespondenta oficiala a notarului public, corespondenta ce nu a fost consemnata in alte registre. In acesta se trece obligatoriu destinatarul/expeditorul, precum si obiectul corespondentei.

Pentru buna functionare a serviciului de inregistrare in Regulament sunt prevazute anumite norme ce trebuie indeplinite. Inainte de utilizare toate registrele vor fi numerotate, sigilate si semnate de notarul public, aceasta procedura fiind certificata printr-un proces-verbal incheiat pe prima pagina, iar la terminarea registrului sau la inchiderea anului calendaristic se incheie un proces-verbal de inchidere a registrului, sub ultima inregistrare. Toate inregistrarile se fac in momentul si in ordinea primirii lucrarilor, in acest sens consider a avea importanta ordinea de primire a cererilor valabil incheiate. In cazul erorilor de inregistrare acestea se remediaza fara a se sterge vechiul text, peste care se trage o linie, astfel ca sa poata fi citit.

Datorita faptului ca birourile notarilor publici sunt organizare dupa principiul liberei initiative acestea se constituie ca agenti economici, drept pentru care notarii publici sunt obligati sa tina, pe langa registrele specifice profesiei, si anumite registre contabile.

Acestea sunt :

- registrul jurnal de incasari si plati; - registrul de evidenta a taxei pe valoare adaugata,registrul unic de control,La

sediul secundar se vor tine aceleasi register ca si la sediul principal.

E. ARHIVA

Notarul public sau, dupa caz, notarul asociat, care a fost hotarat prin contract de asociere, are obligatia de a desemna o persoana din randul angajatiilor sai care va raspunde de problemele legate de arhiva. Daca acest lucru nu este posibil, raspunderea ii revine notarului public.

In afara registrelor prevazute de Art. 40 din Regulament, fiecare birou notarial este obligat sa organizeze mape cu actele intocmite. Actele autentice se pastreaza in mape de cate 50 de acte impreuna cu documentatia necesara (actele care au stat la baza autentificarii). Celelalte se pastreaza in mape de cate 100 de acte.

O mapa speciala trebuie sa cuprinda certificatele de mostenitor. La fiecare certificat de mostenitor se va atasa si incheierea finala a procedurii succesorale (intocmita in doua exemplare, unul pastrandu-se in dosarul succesoral).

In conformitate cu prevederile Regulamentului, fiecare birou notarial este obligat sa organizeze depozitarea si conservarea arhivei. Evidenta si arhivarea actelor notariale prezinta o importanta particulara. Ea face posibila conservarea actelor notariale si permite realizarea unui control adecvat asupra activitatii desfasurate in cadrul fiecarui birou notarial. Evidenta actelor notariale prezinta importanta si pentru parti. Acestea pot sa consulte actele notariale si sa solicite un duplicat in caz de pirdere sau disparitie a actului propriu.

Datorita rolului si importantei sale, Art. 102 din Legea nr. 36/1995 dispune ca arhiva activitatii notariale este proprietatea statului.

3. COMPETENŢA IN MATERIE NOTARIALA

A. PRECIZARI PREALABILE

Prin competenţă, în general, se desemnează capacitatea unui organ sau a unor persoane de a soluţiona o anumită problemă.

In materie notarială, competenţa determină cererile şi procedurile specifice ce intră în atribuţiile unui birou notarial. Legea nr. 36/1995 consacră un întreg capitol (II) COMPETENŢEI NOTARIALE. Observăm, în cuprinsul acestui capitol al legii, unele inconsecvenţe terminologice. Astfel, capitolul II este intitulat : „Competenţa notarilor publici", iar unele texte se refer ă la competenţ a notarului public [ari 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 36/1995]; există şi unele texte care se refer ă la competen ţa biroului notarial [art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995]. Pe de altă parte, art. 11 din Legea nr. 36/1995 reglementează procedura soluţionării conflictelor de competenţă dintre „birourile" notarilor publici.

Competenţa se raportează, în ştiinţa dreptului procesual civil, îndeosebi, la organele chemate să soluţioneze cereri sau litigii, iar nu la persoanele care alcătuiesc autorităţile publice respective. De aceea, ar fi fost normal ca legiuitorul să se refere în mod consecvent la competenţa birourilor notariale.

Totuşi, constatăm că art. 13 din Legea nr. 36/1995 determină, astfel cum este firesc, competenţa notarială a „misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României", iar nu a agenţ ilor consulari. în schimb, art. 12 din Legea nr. 36/1995 reglementează competenţa secretarilor consiliilor locale.

Birourile notarilor publici au o competenţă generală în materia actelor notariale. Această competenţă se delimitează de atribuţiile organelor jurisdicţionale datorită caracterului necontencios al cererilor ce se adresează birourilor notariale.

Legea reglementează însă şi o competenţă teritorială excepţională (art. 10 din Legea nr. 36/1995).

B. COMPETENŢA MATERIALĂ

Birourile Notariale au o competenta materiala generala in materia actelor notariale, Legea reglementand si o competenta teritoriala exceptionala.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 36/1995 Notarul Public indeplineste urmatoarele acte notariale (cazurile de competenţă generală a birourilor notariale) :

a) redactarea inscrisurilor cu continut juridic, la solicitarea partilor ; b) autentificarea inscrisurilor redactate de Notarul Public, de parti personal sau de

avocat ; c) procedura succesorala notariala;d) certificarea unor fapte in cazurile prevazute de lege; e) legalizarea semnaturii de pe inscrisuri, a specimenului de semnatura, precum si

a sigiliilor; f) darea de data certa inscrisurilor prezentate de parti; g) primirea in depozit a inscrisurilor si documentelor prezentate de parti; h) actele de protest ale cambiilor, biletelor la ordin si a cecurilor; i) legalizarea copiilor dupa inscrisuri; j) efectuarea si legalizarea traducerilor; k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a intocmit ; l) orice alte operatiuni prevazute de lege. Autentificarea şi legalizarea actelor reprezintă atribuţiile cel mai adesea îndeplinite

de către notarii publici. Autentificarea înscrisurilor reprezintă în orice sistem de drept activitatea predilectă a notarilor publici.

Un alt caz de competenţa generală este prevăzut în art. 10 din Legea nr. 36/1995. Potrivit acestui text : „Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarială, altele decât cele referitoare la conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participă, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial".

C. COMPETENŢ A TERITORIALĂ

In indeplinirea atributiilor ce-i revin biroul notarial are o competenta teritoriala generala. Cu alte cuvinte orice Birou Notarial din tara poate incheia acte privitoare la persoane, lucruri sau inscrisuri indiferent de domiciliul, locatia sau felul actului. Cu toate acestea Legea, din cauze ce tin de buna desfasurare a anumitor proceduri, a instituit

patru exceptii enumerate in art. 10 din Legea nr. 36/1995 :a) procedura succesorala notariala este de competenta biroului notarial

situat in circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu.

Se remarca existenta in acest caz a unei competente teritoriale exclusive, daca ne aflam in prezenta unui singur birou notarial in raza unei judecatorii si a unei competente alternative daca in raza aceleasi judecatorii functioneaza mai multe birouri notariale. Astfel, succesorii pot alege, desi legea nu o mentioneaza, oricare dintre birourile notariale ce isi au sediul in circumscriptia teritoriala a acelei judecatoriei pentru ca “acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa o facem”

Aceasta restrangere a competentei teritoriale isi are ratiunea in faptul ca, cel mai adesea, locul ultimului domiciliu este si cel al bunurilor succesorale, prin aceasta restrangere putand fi solutionate mai usor complexele probleme privitoare la lichidarea unei mosteniri ;

b) in cazul mostenirilor succesive, mostenitorii pot alege competenta oricarui birou notarial din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care si-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urma.

Prin aceasta legiuitorul statorniceste competenta birourilor notariale ce au in raza lor domiciliul ultimului decedat, stiut fiind ca, de obicei, acesta este si posesorul, de facto, al bunurilor cuprinse in masa succesorala ;

c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor se fac de birourile notariale din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care urmeaza a se face plata ;

d) eliberarea duplicatelor si reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public in al carui birou se afla originalul acestora.

Se remarca aici existenta singurului caz de competenta teritoriala exclusiva absoluta, biroul notarial fiind circumstantiat chiar de dispozitiile legale, ratiuniile legii fiind evident : in arhiva acelui birou notarial trebuie sa se afla actul sau documentele necesare refacerii acestuia.

Dispoziţ iile legale privitoare la competenţa teritorială excepţională ne obligă la unele precizări indispensabile pentru o corectă aplicare a acestora. In primul rând, se cuvine a fi fă cută precizarea că doar ultimul caz de competenţă teritorială este circumstantiat la un anumit birou notarial (acela în arhiva căruia se află actul).

Celelalte cazuri de competenţă teritorială excepţională se raportează la biroul notarial din circumscripţ ia unei anumite judecătorii. Astfel, în materie succesorală, competenţa este stabilită în raport de „circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu"conform art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 36/1995. Dar în circumscripţia unei asemenea judecă torii se pot afla mai multe birouri notariale. Noi apreciem că procedura succesorală se poate realiza la oricare dintre aceste birouri notariale, deşi legea nu prevede în mod expres o atare soluţie. Ea poate fi dedusă din raţiunea determinării competenţei după criteriul menţionat. într-adevăr, locul ultimului domiciliu al defunctului este şi locul deschiderii succesiunii; acesta este locul unde, cel mai adesea, se află şi bunurile succesorale, şi aici se pot soluţiona complexele probleme privitoare la lichidarea unei moşteniri. Or, aceste raţiuni sunt valabile pentru oricare dintre birourile notariale din raza teritorială a judecătoriei unde defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.

In cazul moştenirilor succesive legiuitorul consacră în mod expres posibilitatea alegerii de către moştenitori a competenţei „oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă".

Aceeaşi raţiune subzistă şi în cazul competenţ ei stabilite în art. 10 lit. c) din Legea nr. 36/1995, privitoare la actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor. Prin urmare, competenţa revine oricăruia dintre birourile notariale din „circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata".

In toate cazurile, odată sesizat unul din birourile notariale determinate de lege, asupra competenţei nu se mai poate reveni.

Totodata art. 114 din Lege prevede o prorogare legala a competentei birourilor notariale ce isi au sediul in municipiul Bucuresti pe tot teritoriul acestuia indiferent in circumscriptia carei judecatorii de sector functioneaza. In acest context unii autori sustin, bazandu-se pe prevederile Legii nr. 2/1968, precum si pe faptul ca “judetului Ilfov” nu i s-a infiintat prin Legea nr. 92/1992 un Tribunal propriu, extinderea competentei teritoriale extraordinare a biroului notarial din municipiul Bucuresti si a judetului Ilfov.

Birourile notariale mai au in atributiile lor si indeplinirea anumitor proceduri prevazute in unele legi speciale (astfel, potrivit art. 20 din Codul Silvic din 30.12.1962, inregistreaza ii pastreaza tiparele ciocanelor silvice), sau reprezentarea partilor la intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara dupa autentificarea actelor.

4. ORGANIZAREA FUNCŢIEI NOTARULUI PUBLIC

A. DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE NOTAR PUBLIC

Datorita naturii functiei si a sarcinilor pe care le implica, aceasta poate fi dobandita doar de catre persoanele care corespund exigentelor profesionale si umane precum si a celorlalte cerinte din Lege (art. 16).

Astfel pentru a dobandi calitatea de Notar Public persoana trebuie sa intruneasca cumulativ, urmatoarele cerinte :

a) sa aiba cetatenia romana si domiciliul in tara, precum si capacitatea de exercitiu deplina a drepturilor civile ;

b) sa fie licentiat in drept-stiinte juridice sau doctor in drept ; c) nu are antecedente penale ; d) se bucura de o buna reputatie ; e) cunoaste limba romana ; f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei ; g) a indeplinit timp de 2 ani functia de Notar stagiar si a promovat exmenul de

notar public sau a exercitat timp de 5 ani functia de judecator, procuror, avocat sau o alta functie de specialitate juridica si dovedeste cunostiintele necesare functiei de notar public.

Notarul Public este numit in functie de catre Ministrul Justitiei la propunerea Consiliului Uniunii in baza cererii celui interesat si dupa ce se va face dovada indeplinirii cerintelor prevazute anterior, dupa cum urmeaza :

a) declaratie pe proprie raspundere privitor la faptul ca are cetatenia romana ; actul de identitate prin care dovedeste domiciliul ;

b) copii de pe actele de studii ; c) cazierul judiciar eliberat de organele Ministerului de Interne ; d) cu privire la buna sa reputatie este necesara o caracterizare facuta de Colegiul

director al Camerei unde isi desfasoara activitatea ; e) cunoasterea limbii romane este dovedita atat prin diplomele de studii (daca

acestea au fost urmate in limba romana) precum si prin promovarea examenului de notar public;

f) certificatul medical de sanatate cu atestarea deplinei capacitati psihice ; g) pentru notarul stagiar dovada promovarii examenului de notar public, iar pentru

celelalte cazuri in afara dovezii ca au fost declarati reusiti la concurs, se va prezenta si o atestare a activitatii lor de minin 5 ani intr-una din functiile juridice prevazute.

In Regulament (art. 3) este prevazuta o prioritate la numirea in posturile de notar public pentru notarii stagiari ce au promovat examen de notar public fata de cealalta categorie. Gasesc aceasta prevedere total intemeiata dat fiind pregatirea mai riguroasa in domeniu prin efectuarea stagiului, optiunea clara care de multe ori este insotita si de o varsta mai potrivita pentru inceperea unei profesii, precum si faptul ca intreaga procedura de scoatere a posturilor de notari stagiari la concurs se face tinandu-se cont de numarul necesar de viitori notari, dupa implinirea termenului de doi ani.

Dupa indeplinirea tuturor procedurilor, Notarul Public va depune juramantul descris in art. 19 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 in fata Ministrului Justitiei si a Presedintelui U.N.N.P.R. sau a delegatiilor acestora.

Dispoziţiile legale reproduse mai sus evidenţ iază necesitatea întrunirii cumu-lative a unor standarde adecvate îndeplinirii funcţiei de notar public.

Una din condiţiile enunţate de textul Art. 16 a fost supus ă ş i unui control de constituţionalitate. Avem în vedere cerinţa privitoare la calitatea de licenţiat în drept - ştiinţe juridice. Dispoziţiile art. 16 lit. b) din Legea nr. 36/1995 sugerau posibilitatea ocupării posturilor de notari publici numai de absolven ţii facultăţilor de drept, nu şi de cei ai facultăţilor de drept economic administrativ. Curtea Constituţ ională nu a reţinut o atare interpretare, ci dimpotrivă a considerat că prevederile art. 16 lit. b din Legea notarilor publici şi a activit ăţii notariale sunt constituţionale numai în măsura în care prin expresia „licenţ iat în drept-ştiinţe juridice" se înţelege absolventul unei facultăţi de drept, indiferent de specializare.

De asemenea, remarcăm că unele din aceste dispoziţii sunt detaliate şi în Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. Astfel, de pildă, art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 36/1995 se referă şi la dovada cunoştinţelor necesare funcţiei de notar public. Legea nu stabileşte modul în care se poate face o atare dovadă.

Regulamentul precizează însă că pe locurile de notari publici rămase vacante se pot numi „după o prealabilă verificare a cunoştinţelor profesionale cei care au îndeplinit timp de 5 ani funcţ iile juridice prevăzute la art. 16 lit. g) din lege". La rândul său, art. 4 alin. (3) din Regulament statuează că verificarea cunoştinţelor se efectuează prin concurs organizat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Comisia de concurs este formată din 2 notari publici, cu o vechime de cel puţin 10 ani în activitatea notarială, desemnaţi de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi un inspector general notarial numit de ministrul justiţiei.

Tematica pentru fiecare concurs se stabileşte de către Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, împreună cu compartimentul de specialitate notarială din cadrul

Ministerului Justiţ iei. Probele de examen vizează domeniile dreptului civil, dreptului familiei, dreptului comercial, dreptului internaţional privat, procedurii civile şi notariale, precum şi dreptului constituţional. Aceste probe se susţin şi pentru definitivarea notarilor publici. Precizăm că media minimă de promovare este 7, fără a putea fi mai mică de 5 la oricare dintre disciplinele de concurs.

Procesul-verbal cu rezultatele concursului va fi înaintat spre validare Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Impotriva rezultatelor concursului sau modului de desfăşurare a acestuia candidaţii nemulţumiţi pot înainta contestaţie în termen de 10 zile de la data afişării rezultatelor la sediile camerelor notarilor publici. Soluţionarea contestaţiilor este de competenţa Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.

Regulamentul determină şi un caz de prioritate la numirea în posturile de no-tari publici. Astfel, potrivit art. 3 din Regulament, la numirea în posturile vacante „au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, în ordinea mediilor şi a opţiunii acestora". Textul instituie o prioritate neprevăzută de lege şi care reprezintă o discriminare inadmisibilă între candidaţii la numirea în funcţie şi notarii stagiari.

Legea nr. 36/1995 a reglementat şi situaţia notarilor de stat existenţi la data intrării în vigoare a acestui act normativ. In acest sens, art. 105 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 dispune că, „la cerere, notarii în stat în funcţie, foştii notari de stat care au exercitat această funcţie timp de 10 ani, cu prestigiu profesional, precum şi personalul de specialitate din Ministerul Justiţiei devin notari publici, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 18. Notarii debutanţi devin notari stagiari, dacă sunt angajaţi într-un birou de notari publici".

Prin urmare, legea a instituit o normă de favoare pentru foştii notari de stat, în considerarea experienţei lor profesionale şi a necesităţii garant ării dreptului lor la muncă. Tocmai datorită acestui fapt dispoziţiile textului citat, precum şi celelalte dispoziţii conexe au fost criticate pentru neconstituţionalitate sub pretext că ele ar introduce o discriminare inadmisibilă între foştii notary de stat şi cei care urmează să fie numiţ i după constituirea camerelor notarilor publici şi a Uniunii Na ţionale a Notarilor Publici. De notat că, în acest sens, art. 105 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, precizează în mod expres că: „Numirea de notari publici, în afara celor prevăzuţi mai sus, se va face după constituirea camerelor notarilor publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în condiţiile art. 16-19 şi art. 28 din prezenta lege".

B. NOTARII STAGIARI

Potrivit prevederilor Legii nr. 36 / 1995 (art. 16 si 20) si a Statutului Uniunii (art. 51) are posibilitatea de a deveni Notar Stagiar persoana care indeplineste expres conditiile cerute pentru a fi Notar Public (mai putin cele de la lit. g) si au mai putin de cinci ani vechime intr-o functie de specialitate juridica.Posibilitatea de a deveni Notar Stagiar confera persoanei si dreptul de a ocupa aceeasi functie, doar daca, pe langa conditiile prevazute mai sus, sunt create si urmatoarele premise :

a) existenta unui post liber de notar stagiar, in conditiile stabilite prin lege ; b) obtinerea, de catre aspirantul la functia de notar stagiar a acordului de angajare

din partea unui notar public, in biroul acestuia, ce trebuie sa aiba sediul in localitatea in care exista postul de notar stagiar liber ;

c) depunerea, de catre persoana interesata la Camera Notarilor Publici in

circumscriptia careia se afla postul liber a unei cereri insotita de toate actele care fac dovada vocatiei sale de a ocupa respectivul post precum si acordul scris al notarului public in Biroul caruia urmeaza a-si desfasura activitatea ;

d) sustinerea si promovarea interviului sau dupa caz a examenului de selectie pentru ocuparea postului liber de notar stagiar.

Privitor la prima cerinta aceasta,este conditionata de cererea de angajare a unui notar stagiar, facuta de notarul public din teritoriu care va solicita scoaterea unui post de notar stagiar.Aceasta solicitare se va face pana la data de 1 martie a fiecarui an pentru obtinerea unui post de notar stagiar. Colegiul director este abilitat de lege ca, dupa colectarea informatiilor cu privire la numarul de notari publici care doresc sa angajeze notari stagiari, sa stabileasca in prima sedinta de colegiu din luna martie numarul anual de notari stagiari pe circumscriptii si localitatii si sa faca propuneri, in acest sens.Dupa ce colegiul director al camerei notarilor publici aproba numarul de locuri pentru anul in curs se valideaza nominal notarii publici in functie care indeplinesc conditiile pentru angajarea de notari stagiari.Notarul public caruia i s-a respins cererea de angajare a unui notar stagiar poate face contestatie care se solutioneaza in prima Adunare Generala .Hotararea adunarii generale este definitive si irevocabila.Notarul public caruia i s-a respins cererea de angajare a unui notar stagiar va putea sa depuna o noua cerere anul urmator daca indeplineste conditiile stabilite de Consiliul Uniunii si de Colegiul Director al camerei. Adunarea genera ia act de numarul notarilor stagiari propusi pentru a fi angajati pe circumscriptii judecatoresti fara a putea decide aceasta atributie revenindui Colegiului Director.

Referitor la cea de-a doua cerinta, acea persoana ce are dorinta de a ocupa un post de notar stagiar se poate adresa unui Birou Notarial, notarul public putand aproba cererea in masura in care are posibilitatea de a angaja notari stagiari si numai daca Colegiul Director i-a aprobat un post de notar stagiar pentru biroul sau. Pot angaja notari stagiari numai notari publici care au o vechime de minim cinci ani in profesie, volumul de activitate al biroului corespunzator,are cotizatia lunara achitata la timp si nu are mai mult de 2 absente la adunarile generale si la invatamantul profesional . Intr-o perioada de timp notarul public poate angaja un singur notar stagiar. Notarii Publici asociati intr-un birou notarial pot angaja atatia notari stagiari cati notari titulari sunt in acel birou cu respectarea conditiilor de vechime.

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici tine cont la aprobarea unui post de notar stagiar si de faptul ca notarul care doreste sa angajeze un notar stagiar trebuie sa indeplineasca anumite conditii cu privire la lipsa sanctiunilor disciplinare, la indeplinirea tuturor obligatiilor ce-i revin potrivit legii si statutului si, nu in ultimul rand, al posibilitatii materiale de a-l salariza pe viitorul stagiar.

In ceea ce priveste interviul sau examenul de selectie pentru ocuparea postului, aspirantul, in cazul existentei cate unei singure cereri pe un post, va fi intervievat pentru verificarea cunostintelor sale generale de drept, concluziile interviului fiind inscrise intr-un proces-verbal. In cazul in care la data mentionata au fost depuse la Camera un numar mai mare de cereri de inscriere pentru ocuparea posturilor de notari stagiari decat numarul aprobat de Adunarea Generala, angajarea solicitantului se va face numai dupa sustinerea unui examen, ce va contine notiuni generale de drept civil, dreptul familiei, procedura civila şi notariala, drept comercial, drept internaţional privat, drept constituţional şi legislaţie notariala.

Dupa promovarea interviului sau dupa caz a examenului de selectie candidatul devine notar stagiar in biroul in care i s-a aprobat angajarea, urmand sa-si desavarseasca stagiatura sub supravegherea notarului indrumator.

In timpul stagiaturii, notarul indrumator poate delega notarul stagiar sa indeplineasca urmatoarele atributii :

- efectuarea lucrarilor de secretariat ; - legalizarea copiilor de pe inscrisuri ; - legalizarea semnaturii traducatorului ; - darea de data certa inscrisurilor prezentate de parti ; - redactarea unor proiecte de inscrisuri cu continut juridic. Trebuie mentionat faptul ca prin efectuarea acestor proceduri notarului stagiar nu i

se recunoaste competenta in materie notariala, indeplinirea acestor atributii fiind facuta datorita delegarii date de notarul public in conditiile legii.

Notarul Stagiar pe perioada indeplinirii functiei sale este titularul unor drepturi si obligatii din care mentionam :

- intocmeste si completeaza la zi, pe toata durata stagiului caietul de stagiu, tinandu-l la dispozitia notarului indrumator pentru verificarea saptamanala a acestuia ;

- executa, operativ si de calitate, toate activitatile pentru care i s-a eliberat delegatie precum si redactarea de inscrisuri cu continut juridic incredintate de notarul indrumator si asista la celelalte lucrari si activitati ale notarului indrumator ;

- respecta programul de lucru al biroului notarial ; - pastreaza secretul profesional asupra discutiilor si lucrarilor biroului notarial ; - solicita, cu 30 de zile inaintea incheierii stagiului, inscrierea la examenul de

definitivat pentru ocuparea unui post liber de notar public si sustine acest examen. Corespunzator drepturilor si obligatiilor notarului stagiar, dat fiind faptul ca acesta

se afla in pregatire si indrumare pe toata perioada stagiului si notarul public angajator are unele responsabilitati si atributii privitoare la bun a dezvoltare si formare profesionala a notarului stagiar.

Dintre acestea sunt de mentionat : - intocmeste si semneaza contractul individual de munca cu notarul stagiar, pe

perioada stagiului determinat, in maxim 30 zile de la data promovarii examenului sau interviului;

- in termen de 15 zile de la angajarea acestuia intocmeste dosarul personal al notarului stagiar acesta cuprinzand: cererea de inscriere la interviu sau examen, copie dupa actul de nastere si casatorie, dovada existentei cazierului judiciar, certificatul medical, copie dupa contractul de munca, inregistrarea la camera, declaratia notarului stagiar ca a luat cunostinta de drepturile si obligatiile de serviciu precum si de locul exercitarii functiei de notar public la terminarea stagiaturii etc.

- organizeaza, conduce si controleaza activitatea zilnica a notarului stagiar ; - verifica si vizeaza caietul de stagiu; - emite delegatia pe numele notarului stagiar pentru executarea lucrarilor

prezentate mai sus dar nu inainte de implinirea a 45 zile de la angajare; - raspunde de prejudiciile cauzate de catre notarul stagiar prin activitatea sa;- intocmeste referatul de apreciere a activitatii notarului stagiar privind perioada

de acomodare si informare asupra activitatii notariale si propune inscrierea la examenul de definitivat sau amanarea motivata a sustinerii acestuia;

- permite notarului stagiar caruia i s-a terminat perioada de stagiu sa-si continue activitatea la biroul sau pana la data organizarii primului examen de notar public.

Privitor la examenul ce trebuie sustinut de notarul stagiar in vederea titularizarii in functia de notar public acesta va consta in probe teoretice si practice din domeniul dreptului civil, dreptului familiei, dreptului comercial, dreptului international privat, procedurii civile si notariale, dreptului constituţional precum si legislaţie notarială. Media minima de promovare nu poate fi mai mica de 7, nota fiecarei discipline trebuind fi cel putin 5. Comisia de examinare va fi formata dintr-un membru al Consiliului U.N.N.P.R., desemnat de presedintele acestuia, un reprezentant al Ministerul Justitiei, desemnat prin ordin al ministrului justiţiei, un membru al corpului didactic superior de specialitate şi doi notari publici desemnati de Consiliului Uniunii dintre notarii propuşi de Camere, aceasta comisie fiind prezidata de reprezentantul Consiliului Uniunii, care este şi preşedintele concursului. Neprezentarea sau, dupa caz, respingerea in doua randuri consecutive a notarului stagiar la examenul de definitivat atrage incetarea contractului de munca precum si pierderea calitatii de notar stagiar.

Aceasta situatia are efecte si in privinta notarului indrumator intrucat acesta este raspunzator pentru pregatirea si indirect pentru promovarea examenului de catre notarul stagiar. In cazul neprezentarii la examen a notarului stagiar din motive imputabile acestuia sau nepromovarii examenului, notarului public indrumator ii este interzis a mai angaja, pe o perioada de cinci ani, notari stagiari.

C. ÎNCETAREA ŞI SUSPENDAREA CALITĂŢII

Potrivit art. 23 din Legea nr. 36/1995 calitatea de notar INCETEAZA, in urmatoarele cazuri:

a) la cerere ; b) prin pensionare sau in cazul constatarii incapacitatii de munca, in conditiile legii;

In aceste doua cazuri cererea trebuie depusa la Camera, aceasta inaintand-o prin Uniune ministrului justitiei care o va solutiona in maxim 15 zile. Pana la solutionare notarul public este obligat sa isi continue activitatea.

c) prin desfiintarea biroului notarial, urmata de neexercitarea fara justificare de catre titularul acesteia a profesiei, in conditiile legii, intr-un alt birou notarial in termen de 6 luni;

d) prin excluderea din profesie, dispusa drept sanctiune disciplinara; e) in urma constatarii, prin inspectii repetate, a unei vadite incapacitati de munca; f) in urma condamnarii definitive pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni

grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei (infractiunile grave sunt cele privitoare la siguranta nationala, infractiunea contra persoanei, cele privitoare la patrimoniu, precum si infractiunea contra pacii si omenirii);

g) in cazul in care notarul public nu mai indeplineste conditiile prevazute la art. 16 lit. a (are cetatenia romana si domiciliul in Romania si are capacitate de exercitiu a dreptului civil), d (se bucura de o buna reputatie) si f (este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei) ;

Privitor la aceste cazuri constatarea se face de catre ministrul justitiei la sesizarea Consiliului Uniunii sau din oficiu (in cazurile de la lit. e si f).

Prin incetarea calitatii de notar public si in lipsa existentei unui asociat in biroul

notarial respectiv sau a unui alt birou notarial in acea circumscriptie teritoriala dat fiind caracterul de serviciu public al activitatii notarului, Colegiul director al Camerei delega un alt notar public in vederea indeplinirii activitatii notariale pana la numirea in localitate a unui alt notar public titular. Acesta va functiona in masura posibilitatii, in acelasi sediu, in caz contrar Colegiul director stabilind durata delegarii un alt sediu.

Potrivit art. 24 alin. Lege exercitiul functiei de notar public se SUSPENDA in urmatoarele cazuri:

a) in caz de imcompatilitate ; b) in caz de sanctiune disciplinara si in cazul in care impotriva notarului public s-a

luat masura arestarii preventive ; c) in caz de neachitare a obligatiilor banesti profesionale, dupa 6 luni de la scadenta

acestora, pana la achitarea debitului ; d) in caz de incapacitate temporara de munca. In toate cazurile suspedarea se face la solicitarea Consiliului Uniunii de catre

MINISTRUL JUSTITIEI, revocarea acesteia urmand o procedura similara in momentul in care au disparut cauzele ce au determinat-o.

In ceea ce priveste cauzele de la lit. b suspendarea se dispune pana la solutionarea cauzei penale, iar la lit. d aceasta se dispune numai daca in capacitatea depaseste o perioada de 6 luni. In cazul condamnării definitive şi în cazul prevăzut de art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995 se va dispune excluderea din profesie.

Suspendarea, ca măsură disciplinară , poate fi dispusă pe o perioadă de ma-ximum 6 luni. In cazul arestării preventive măsura suspendării poate dura până la soluţionarea cauzei penale .

Pe timpul suspendarii sau in cazul excluderii sigiliul, registrele si lucrarile notarului public vor fi depuse la camera fiind luate cu titlu de dovada.

5. ORGANELE REPREZENTATIVE ALE NOTARILOR PUBLICI

A. UNIUNEA

UNIUNEA NATIONALA A NOTARILOR PUBLICI este organizatia profesionala, cu personalitate juridica, constituita din toti notarii publici in functie din Romania, organizati in Camerele Notarilor Publici, care functioneaza in circumscriptia fiecarei Curti de Apel. Uniunea Nationala a Notarilor Publici are sediul in Bucuresti.

Potrivit art. 2 din statutul sau, Uniunea reprezinta si apara interesele profesionale ale membrilor sai si actioneaza, prin organele sale, pentru asigurarea prestigiului si autoritatii profesiei de notar public.

Uniunea asigura cadrul corespunzator pentru perfectionarea nivelului profesional, pregatirea profesionala a notarilor publici, intarirea autoritatii si prestigiului institutiei, prin :

a) informarea cu privire la practica notarială, judiciară şi doctrina de specialitate; b) organizarea de colocvii profesionale, reuniuni, simpozioane şi alte forme de

întâlniri la nivel zonal, naţional şi internaţional ; c) editarea unor publicaţii proprii pe probleme de doctrină, practică, drept

comparat, a breviarului legislativ al actelor privind aspecte din activitatea organelor de conducere ale Uniunii, a participării la reuniuni, schimburi de experienţă în ţară şi

străinătate; d) organizarea şi exercitarea controlului profesional şi administrativ; e) elaborarea unor sinteze de probleme rezultate din controlul profesional,

financiar şi administrativ; f) unificarea practicii notariale şi aplicarea unitară a legii, în special, cu privire la:

activitatea notarială, conduita notarilor, pregătirea şi formarea profesională a stagiarilor, evidenţele notariale, condiţiile de funcţionare a birourilor notariale şi de conservare a arhivelor acestora, furnizarea datelor statistice;

g) introducerea şi însuşirea tehnicilor noi în activitatea notarială; Uniunea functioneaza prin autofinantare, realizata din contributia membrilor sai si

din alte surse, in conditiile stabilite prin statut. Atat Uniunea cat si Camerele notarilor publici nu pot fi angajate politic prin actiunile membrilor lor.

Sunt membrii ai Uniunii toti notarii publici care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei si sunt inscrisi in Camere. Printre drepturile membrilor U.N.N.P. prevăzute de art. 11, enumeram:

a) să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile prevăzute în prezentul statut;

b) să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate;

c) să poarte însemnele Uniunii; d) să beneficieze de concediu de odihnă, anual; e) să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii

notariale, atât la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii; f) să primească, pentru merite deosebite, recompense, diplome de onoare şi de

excelenţă, la propunerea adunărilor generale ale notarilor publici sau a Consiliului Uniunii;

g) să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului Latin; h) sa participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci

când au un interes propriu, în vederea susţinerii acestuia ; i) să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din

cauza incapacităţii temporare de muncă, pe o durată de cel mult 6 luni; j) să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul

de specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională; k) să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut. Obligatiile principale ale membrilor Uniunii sunt inscrise in art. 14 alin. 1, cum ar

fi :a) să respecte dispoziţiile legii, regulamentelor, statutului şi ale Codului

deontologic; b) să execute hotărârile organelor alese ale Uniunii şi ale Camerelor, să

îndeplinească sarcinile ce le-au fost încredinţate şi să acţioneze pentru realizarea scopului Uniunii;

c) să participe la şedinţele organelor de conducere din care fac parte;d) să participe la şedinţele Adunărilor generale; e) să participe la manifestările organizate de Uniune, de Camere şi de alte

organizaţii interne şi internaţionale având scopuri şi principii similare; f) să achite, la termen, cotele de contribuţie stabilite pentru formarea bugetului

Camerelor şi al Uniunii; g) să păstreze secretul profesional; h) să păstreze confidenţialitatea, faţă de terţi, a dezbaterilor, opiniilor şi voturilor

exprimate în organele de conducere; i) să respecte normele, principiile şi îndatoririle deontologiei notariale şi să aibă un

comportament demn în exercitarea profesiei; j) să-şi perfecţioneze continuu pregătirea profesională; aceasta se realizează atât

prin participarea la cursurile practice de pregătire şi formare profesională organizate de Institutul Notarial Român, cât şi ca urmare a concluziilor rezultate din hotărârile adoptate de Colegiul director al Camerei sau de Consiliul Uniunii, în baza constatărilor actelor de control;

k) să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari, precum şi a personalului angajat.

Nerespectarea acestor obligatii constituie abateri disciplinare, care se sanctioneaza potrivit art. 41 din lege.

Organele de conducere ale Uniunii sunt potrivit art. 15 din statut : Congresul notarilor publici ; Consiliul Uniunii ; Biroul executiv al Consiliului Uniunii, Presedintele.

Congresul notarilor publici este constituit din reprezentantii notarilor publici, alesi de Adunarea Ganerala a fiecarei Camere, potrivit normei de reprezentare de 1 la 5 (art. 16) si este legal constituit in prezenta a 2/3 din numarul reprezentantilor si adopta hotarari cu majoritatea simpla a acestora.

Congresul notarilor publici se intruneste in sesiune ordinara anual si in sesiune extraordinara la cererea Consiliului Uniunii si a Camerelor, daca aceasta reprezinta o treime din numarul notarilor publici.

Atributiile Congresului sunt, potrivit art. 17, urmatoarele : a) adoptă, prin hotărâre, completarea sau modificarea Statutului Uniunii şi a

Statutului Casei de Asigurări pentru Garantarea Responsabilităţii Civile a Notarilor Publici. Ratifică hotărârile Consiliului Uniunii, adoptate între Congrese in condiţiile art. 70 din Statut.

b) adoptă Codul deontologic al notarilor publici, completările şi modificările care i se aduc;

c) validează, prin hotărâre, alegerea reprezentanţilor Camerelor şi a supleanţilor acestora în Consiliul Uniunii; mandatul membrilor Consiliului Uniunii este de 4 ani şi începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor alegerii lor. Congresul poate invalida alegerea reprezentanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii numai în cazul în care se constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau în situaţia în care alegerea consilierului s-a realizat prin fraudă;

d) validează, prin hotărâre, alegerea, dintre reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, a preşedintelui şi vicepreşedinţilor. Supleanţii reprezentanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, din care fac parte preşedintele şi vicepreşedinţii aleşi, devin membri titulari ai Consiliului, iar în locul acestora Camerele aleg alţi supleanţi;

e) validează, prin hotărâre, alegerea membrilor Consiliului de disciplină; f) acordă şi retrage, la propunerea Consiliului Uniunii, titlul onorific de Preşedinte

de Onoare, notarilor publici care au deţinut calitatea de preşedinte al Consiliului Uniunii. Titlul onorific acordat nu este generator de drepturi materiale sau băneşti;

g) alege notarii publici membri ai Comisiei de cenzori a Uniunii;

h) stabileşte plafonul cotei de contribuţie a notarilor publici la Cameră şi Uniune, pe baza propunerii Consiliului Uniunii;

i) analizează şi aprobă raportul de activitate al Consiliului Uniunii; j) analizează şi aprobă raportul de activitate al Comisiei de cenzori cu privire la

execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune; k) adoptă însemnele Uniunii; l) analizează situaţia generală a notariatului şi stabileşte strategia acestuia, politica

de integrare în structurile notariatelor din Europa, rolul activ al Uniunii în cadrul UINL; m) dezbate unele probleme profesionale de interes general, sens în care adoptă, cu

majoritate simplă, rezoluţii; n) modifică şi completează unele acte normative proprii şi ia măsuri

corespunzătoare; o) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege, regulament sau

statut. Consiliul este organ de conducere al Uniunii, constituit din preşedinte, 2

vicepreşedinţi şi câte un reprezentant al fiecărei Camere. Mandatul Consiliului începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor alegerii sale. Mandatul Consiliului este pe o durata de patru ani. Camerele vor alege şi un membru supleant al titularului lor în Consiliul Uniunii. Membrii Consiliului Uniunii, prin votul exprimat, reprezintă interesele tuturor notarilor publici. Voturile exprimate de aceştia sunt egale. Membrii Consiliului Uniunii au acces neîngrădit la toate documentele scrise sau pe suport electronic ale Consiliului Uniunii, precum si ale Camerei notarilor din care fac parte. Membrii Consiliului Uniunii îşi pierd calitatea, atunci când nu participa, nemotivat, la trei şedinţe consecutive ale Consiliului Uniunii.

În cazul participării la şedinţele Consiliului Uniunii a membrului supleant, acesta are toate drepturile şi obligaţiile membrului titular pe care îl înlocuieşte. (Membrii Biroului Executiv al Consiliului Uniunii nu pot fi înlocuiţi de reprezentantul Camerei sau de supleantul acestuia. Preşedintele şi vicepreşedinţii se aleg dintre membrii Consiliului Uniunii, prin vot secret, în Adunările generale organizate la nivelul fiecărei Camere. Procedura de depunere a candidaturilor şi de alegere a preşedintelui şi vicepreşedinţilor se stabileşte prin Regulamentul de alegeri, adoptat de Consiliul Uniunii.

Consiliul Uniunii se întruneşte trimestrial şi/sau ori de câte ori este convocat de preşedinte. Consiliul Uniunii îşi desfăşoară activitatea cu participarea a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate de cei prezenţi.

Consiliul Uniunii conduce activitatea notarilor publici din intreaga tara si are, potrivit art. 21, urmatoarele atributii principale :

a) propune ministrului justiţiei numărul de birouri notariale, pe care le actualizează anual; propune ministrului justiţiei numărul de notari publici, care se actualizează anual, conform Regulamentului de aplicare a legii, potrivit propunerilor Camerelor şi, cu prioritate, în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public. La actualizare se vor avea în vedere: numărul notarilor publici în exerciţiu şi cerinţele locale rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul solicitărilor etc.; în ordinul de actualizare se va preciza şi numărul locurilor destinate ocupării fără concurs de către judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b) organizează examenul sau, după caz, concursul pentru ocuparea locurilor

vacante de notar public şi elaborează regulamentul de organizare şi desfăşurare a acestuia;

c) propune ministrului justiţiei numirea, asocierea, suspendarea, revocarea şi încetarea calităţii de notar public, în condiţiile legii şi ale regulamentului;

d) elaborează norme privind condiţiile-cadru de încheiere a contractului individual de muncă între notarii publici şi stagiari, precum şi cele cu privire la pregătirea profesională a notarilor stagiari;

e) stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru serviciile îndeplinite de notarii publici;

f) examinează şi aprobă bilanţul contabil şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar încheiat; examinează informarea Comisiei de cenzori asupra gestiunii economico-financiare a Uniunii;

g) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Uniunii pentru exerciţiul financiar următor, prezentat de Biroul executiv;

h) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum şi cele ale Camerelor la Uniunea Naţională a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia;

i) propune Congresului plafonul cotei de contribuţie datorat de notarii publici la Cameră şi la Uniune;

j) propune Congresului acordarea şi retragerea titlurilor onorifice prevăzute la art. 17 lit. f).

k) soluţionează, ca organ jurisdicţional, contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină al Uniunii;

l) reprezintă Uniunea în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional, prin preşedintele său sau printr-un alt reprezentant desemnat de acesta;

m) stabileşte modelul sigiliului notarilor publici şi îl supune aprobării ministrului justiţiei, precum şi modelul unitar al firmelor birourilor notariale şi ale Camerelor;

n) exercită controlul profesional-administrativ asupra modului de organizare a Camerelor Notarilor Publici si a birourilor notarilor publici, precum si asupra calităţii actelor si lucrărilor încheiate de notarii publici, cel puţin o dată la 2 ani şi dispune măsurile necesare;

o) stabileşte indemnizaţiile preşedintelui, vicepreşedinţilor, membrilor Consiliului şi ale altor membri ai structurilor şi organismelor Uniunii;

p) stabileşte structura organizatorică şi numărul personalului de specialitate şi administrativ al Uniunii, limitele de salarizare ale acestuia, precum şi condiţiile de angajare;

r) alege, prin vot, 4 dintre membri săi în componenţa Biroului executiv al Consiliului Uniunii;

s) repartizează sarcinile şi responsabilităţile vicepreşedinţilor şi ale celorlalţi membri ai Consiliului Uniunii;

) organizează şi coordonează activitatea Buletinului notarilor publici şi a altorș publicaţii privind activitatea notarială, desemnează redactorul şef şi colectivul redacţional, la propunerea redactorului şef;

t) reprezintă, la cerere, interesele notarilor publici şi ale Camerelor în faţa instanţelor de judecată, prin delegarea unui consilier juridic din aparatul propriu;

) organizează activităţi economice conexe specifice;țu) ţine, prin aparatul propriu, evidenţa notarilor publici şi a birourilor notariale şi

centralizează datele statistice privind activitatea notarială, pe baza rapoartelor anuale ale Camerelor;

v) propune candidaţi pentru structurile Uniunii Internaţionale a Notariatului şi ale altor organizaţii internaţionale, la recomandarea Camerelor Notarilor Publici;

x) avizează cererile notarilor publici de schimbare a sediilor birourilor lor în circumscripţia altei judecătorii, în condiţiile prezentului statut;

y) rezolvă neînţelegerile dintre Camere, precum şi dintre Camere şi membrii acestora, în legătură cu exercitarea atribuţiilor profesionale stabilite de lege, regulament şi statut;

z) aprobă afilierea Uniunii la organizaţii internaţionale profesionale ale notarilor şi cotele de contribuţie la acestea;

z1) acceptă donaţiile şi legatele făcute Uniunii, aprobă sponsorizări, mecenate, ajutoare, donaţii, precum şi orice alte acte de dispoziţie;

z2) constată alegerea de către Camere a supleanţilor reprezentanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, în cazurile în care supleantul titularului în Consiliul Uniunii a devenit consilier, după alegerea preşedintelui şi vicepreşedinţilor;

z3) numeşte preşedintele şi membrii Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări pentru Garantarea Responsabilităţii Civile a Notarilor Publici;

z4) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de Lege, de Statutul Casei de Asigurări pentru Garantarea Responsabilităţii Civile a Notarilor Publici şi de prezentul statut.

Consiliul Uniunii poate să delege Biroul executiv să îndeplinească, temporar, unele atribuţii ale sale, urmând ca hotărârile adoptate să fie ratificate în prima şedinţă a acestuia.

Consiliul Uniunii aprobă sau respinge hotărârile Biroului executiv adoptate, conform alineatului 2. În cazul respingerii hotărârii, Consiliul Uniunii va adopta, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a hotărârii.

BIROUL EXECUTIV al Consiliului Uniunii se compune din preşedinte, vicepreşedinţi şi 4 membrii, aleşi de Consiliul Uniunii. Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte în şedinţă ordinară, lunar şi în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui. Biroul executiv lucrează valabil în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă decizii cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.

El are, potrivit art. 25, urmatoarele atributii principale : a) asigură activitatea permanentă a Consiliului Uniunii; b) pregăteşte proiectele de documente care vor fi prezentate, spre dezbatere şi

aprobare, Consiliului Uniunii; c) elaborează proiectul raportului anual al activităţii Uniunii; d) elaborează proiectul de buget anual al Uniunii, asigură gestionarea curentă a

patrimoniului, urmăreşte întocmirea bilanţului financiar-contabil şi executarea bugetului; e) întocmeşte proiectul tarifelor minimale de onorarii ale notarilor publici; f) propune Consiliului Uniunii distribuirea cotelor de contribuţie ale notarilor

publici la Cameră şi la Uniune; g) aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Uniunii şi exercită orice alte atribuţii,

stabilite de acesta. Membrii Biroului executiv răspund pentru prejudiciile cauzate, prin hotărârile

adoptate, privind gestionarea curentă a patrimoniului, în funcţie de votul nominal exprimat.

Preşedintele Consiliului Uniunii este şi preşedintele Uniunii şi are următoarele atribuţii principale (Art. 26 din Statut):

a) reprezintă Uniunea în raporturile cu autorităţile publice din România, cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, cu cele profesionale şi cu alte persoane juridice, iar în plan extern, cu organizaţiile naţionale şi internaţionale ale notarilor publici şi oriunde va fi invitat oficial, în calitate de preşedinte al Uniunii;

b) ordonanţează cheltuielile bugetare ale Uniunii; preşedintele poate delega această atribuţie unuia dintre vicepreşedinţi;

c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului Uniunii şi ale Biroului executiv al acestuia;

d) comunică notarilor publici, prin intermediul Camerelor, toate actele de interes general adoptate de Consiliul Uniunii şi, după caz, de Biroul executiv; e) angajează personalul de specialitate şi administrativ al Uniunii, salarizat pe baza hotărârii Consiliului Uniunii.

În absenţă, preşedintele este înlocuit de unul dintre vicepreşedinţi, pe care îl desemnează în acest scop. În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Uniunii emite dispoziţii. În cazul demisiei, decesului sau incapacităţii preşedintelui, Consiliul

Uniunii va desemna, dintre vicepreşedin ţi, prin vot, persoana care va prelua atribuţiile pre şedintelui până la organizarea alegerilor, care vor avea loc în termen de 90 de zile de la vacantarea postului. Numărul membrilor Consiliului Uniunii va fi completat cu reprezentantul Camerei din care a provenit preşedintele. Aceeaşi procedură se aplică şi în cazul demisiei, decesului sau incapacităţii vicepreşedinţ ilor. Pe perioada mandatului, atât preşedintele cât şi vicepreşedinţii au obligaţia de a exercita funcţia de notar public.

B. CAMERA

Potrivit art. 29 din lege, in circumscriptia fiecarei CURTI de APEL functioneaza cate o CAMERA A NOTARILOR PUBLICI, cu personalitate juridica. Din Camera fac parte toti notarii publici care functioneaza in circumscriptia CURTII de APEL. Sediul ei se stabileste in localitatea in care functioneaza CURTEA de APEL. Camera are patrimoniu şi buget proprii.

Potrivit art. 30 din Statut, organele de conducere ale Camerei sunt : Adunarea generala a notarilor publici, Colegiul director si presedintele Colegiului Director al Camerei.

Adunarea generala se intruneste trimestrial in sedinte ordinare si, orice cate ori este nevoie, in sedinte extraordinare, la convocarea presedintelui Colegiului director sau la cererea a cel putin o treime din numarul membrilor sai, ori la solicitarea Consiliului Uniunii in conditiile prevazute in statut. Convocarea se face cu cel putin 15 zile inainte de data stabilita pentru tinerea ei, iar sedinta extraordinara cu cel putin 7 zile inainte, prin instiintatea membrilor sai, cu mentionarea datei, locului desfasurarii si ordinea de zi. Ea este legal constituita in prezenta majoritatii membrilor sai. In cazul cand numarul legal nu este intrunit, Colegiul Director de fata cu cei prezenti, stabileste o noua adunare generala in termen de cel mult 7 zile.

Adunarea generala convocata in aceste conditii este legal constituita cu

participarea a cel putin 1 / 3 din membrii sai. Ea adopta hotarari cu votul majoritatii celor prezenti.

Adunarea generală este legal constituit ă în prezenţ a majorităţii membrilor săi, cu excepţia Adunării generale de revocare, constituită legal din două treimi din numărul total al notarilor publici ai Camerei respective.

ADUNAREA GENERALĂ a Camerei are următoarele atribuţii principale:a) aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei; b) alege şi revocă Colegiul director compus din preşedinte, vicepreşedinte şi 3-5

membri şi stabileşte cuantumul indemnizaţiilor acestora; alegerea Colegiului director are loc în perioada septembrie – octombrie in cel de-al treilea an al mandatului; mandatul Colegiului Director începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor alegerii sale; mandatul Colegiului Director este pe o durata de trei ani;

c) alege şi revocă reprezentantul Camerei şi supleantul acestuia în Consiliul Uniunii. Revocarea membrilor Colegiului director sau al reprezentantului Camerei si supleantului acestuia, se poate face numai la cererea unei treimi din numărul total al notarilor publici din Camera si cu votul a două treimi din numărul notarilor publici din cameră. La Adunarea Generala de revocare va participa in mod obligatoriu preşedintele Consiliului Uniunii sau unul dintre vicepreşedinţi, delegat de acesta.

d) organizează alegerile pentru preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii dintre reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, conform Regulamentului pentru alegeri;

e) alege reprezentanţii Camerei conform normei de reprezentare la Congres; f) alege şi revocă membrii Comisiei de cenzori a Camerei şi stabileşte indemnizaţia

cenzorilor;g) alege şi revocă reprezentanţii Camerei în Consiliul de disciplin ă al Uniunii; h) propune Consiliului Uniunii numărul de birouri notariale şi/sau de notari publici

din circumscripţia fiecărei judecătorii din raza sa de activitate, precum şi actualizarea acestora, cu prioritate în raport cu numărul notarilor stagiari, care au promovat examenul de notar public. La actualizare se vor avea în vedere numărul notarilor publici în exerciţiu, cerinţele locale, rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor şi volumul solicitărilor;

i) aprobă bugetul anual şi raportul Comisiei de cenzori şi descărcarea de gestiune; j) acordă, în cazuri justificate, sprijin financiar, la cererea notarului public, pentru

situaţia prevăzută la art. 11 lit. j); k) analizează anual activitatea Colegiului director şi a reprezentantului Camerei în

Consiliul Uniunii; l) stabileşte organigrama secretariatului, schema de funcţii şi de salarizare, precum

şi condiţiile de angajare a personalului de specialitate şi administrativ;m) acordă şi retrage, la propunerea Colegiului director, titlul onorific de Preşedinte

de Onoare, notarilor publici care au deţinut calitatea de preşedinte al Colegiului director. Titlul onorific acordat nu este generator de drepturi materiale sau băneşti;

n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de regulament şi de prezentul statut.

În cazul decesului notarului public, membrii familiei acestuia pot beneficia de sprijin financiar acordat de Cameră.

Alegerea preşedintelui, a vicepreşedintelui, precum şi a reprezentantului Camerei în Consiliul Uniunii şi a supleantului acestuia, se face de Adunarea generală a Camerei, prin vot direct si secret. Pentru funcţia de preşedinte, reprezentant în Consiliul Uniunii şi, respectiv, de supleanţi ai acestora, candidaţii vor avea o vechime în profesia de notar public de minimum 5 ani. Reprezentantul Camerei în Consiliul Uniunii nu poate fi şi preşedintele acesteia.

COLEGIUL DIERCTOR se intruneste lunar sau in sedinte ordinare la convocarea presedintelui, lucreaza legal in prezenta majoritatii membrilor sai, si adopta decizii cu majoritatea simpla a voturilor exprimate.

Potrivit art. 26 alin. 5 din Legea nr. 36/1995, Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are urmatoarele atributii :

a) rezolva plangerile partilor impotriva notarilor publici si a notarilor stagiari, luand masurile corespunzatoare si aducandu-le la cunostinta Uniunii Nationale a Notarilor Publici;

b) deleaga, in cazuri exceptionale, pentru o perioada determinata, un notar public din aceeasi circumscriptie a judecatoriei sa asigura functionarea unui alt birou de notar public, cu incunostiintarea Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suporta din veniturile biroului notarului public la care este delegat ;

c) informeaza Uniunea Nationala a Notarilor Publici in legatura cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici si notari stagiari si face recomandari cu privire la persoanele ce urmeaza sa fie propuse de Uniune pentru numirea lor in functia de notar public de catre ministrul justitiei ;

d) reprezinta camera in relatiile cu tertii la nivelul circumscriptiei curtii de apel; e) intocmeste documentarea juridica si asigura consultarea si informarea curenta a

notarilor publici ; f) tine evindenta veniturilor si cheltuielilor Camerei si a contributiei membrilor sai; g) procura datele si lucrarile necesare pentru Buletinul Notarilor Publici si asigura

difuzarea acestuia ; h) indeplineste alte atributii prevazute de lege si regulament. Atributiile Colegiului director al Camerei prevazute lege sunt completate de art. 37

din Statut. Astfel, potrivit art. 37 el are urmatoarele atributii :a) primeşte cererile solicitanţilor pentru ocuparea locurilor de notar public,

împreună cu documentaţia necesară în acest scop şi le înaintează Consiliului Uniunii, la termenele prevăzute în Regulamentul de organizare a concursului, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale;

b) primeşte contestaţiile formulate împotriva rezultatelor concursului şi, respectiv, ale examenului de notar public, le înaintează Consiliului Uniunii, în condiţiile prevăzute în Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea acestora;

c) întocmeşte recomandările şi confirmările prevăzute de Regulament, privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru numirea notarului public şi înregistrarea biroului notarial şi verifică indeplinirea condiţiilor pentru avizarea sediului unui birou notarial;

d) primeşte certificatul de înregistrare a biroului notarial, eliberat de primul grefier al Curţii de Apel şi îl comunică, de îndată, Consiliului Uniunii şi compartimentului de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei;

e) stabileşte, anual, numărul de notari stagiari din circumscripţia sa şi condiţiile de încheiere a contractului individual de muncă;

f) avizează cererea de angajare a notarului stagiar de către notarul public şi verifică, semestrial, stadiul pregătirii şi al formării profesionale a notarilor stagiari, în condiţiile prezentului statut;

g) soluţionează sesizările împotriva notarilor publici şi propune, după caz, luarea măsurilor legale şi statutare;

h) deleagă, în cazurile prevăzute de lege şi de regulament, un notar public, cu acordul acestuia, din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei sau dintr-o altă circumscripţie, care să asigure funcţionarea unui birou notarial, pentru îndeplinirea actelor care sunt de competenţa teritorială a acelui birou, dacă în acea localitate nu mai funcţionează un alt notar public;

i) avizează cererile notarilor publici de schimbare a sediilor birourilor lor în cadrul aceleiaşi circumscripţii şi face recomandări Consiliului Uniunii, de avizare a cererilor de schimbare a sediilor în circumscripţia altei judecătorii;

j) reprezintă Camera în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, prin preşedinte, iar în lipsa acestuia, prin vicepreşedinte;

k) difuzează Buletinul notarilor publici; aduce la cunoştinţă notarilor publici din circumscripţia sa măsurile privind unificarea practicii notariale;

l) exercită acţiunea disciplinară împotriva notarilor publici; m) în vederea exercitării controlului profesional-administrativ, desemnează notarii

publici care vor verifica birourile notariale din circumscripţie, o dată pe an. Toţi notarii publici sunt supuşi controlului indiferent de funcţia ocupată în structurile de conducere ale Camerei şi ale Uniunii;

n) verifică cunoştinţele privind legislaţia actualizată, în cazul notarilor publici cărora le încetează suspendarea după o perioadă mai mare de 1 an;

o) organizează activitatea de gestionare a arhivei preluată în custodie de Cameră, potrivit legii;

p) prezintă adunării generale rapoarte privind modul în care au fost realizate veniturile şi cheltuielile, prevăzute în bugetul Camerei şi informează în acest sens birourile notariale;

q) asigură, prin personalul propriu de specialitate şi administrativ, efectuarea lucrărilor de personal, a dosarelor de pensie, concedii şi alte drepturi de asistenţă socială privind personalul angajat al Camerei;

r) acordă asistenţă pentru soluţionarea problemelor juridice, economice şi sociale în cazul încetării activităţii unui birou notarial, inclusiv ajutor financiar în cazul în care activitatea încetează datorită decesului notarului public;

s) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de regulament şi de prezentul statut.

Membrii Colegiului director răspund pentru prejudiciile cauzate prin deciziile adoptate, în legătură cu administrarea şi gestionarea patrimoniului, în funcţie de votul exprimat.

Preşedintele Colegiului director este şi preşedintele Camerei are următoarele atribuţii, în exercitarea cărora emite, după caz, dispoziţii:

a) reprezintă Camera în raporturile cu persoanele fizice şi juridice;b) aduce la îndeplinire hotărârile Colegiului director şi rezolvă lucrările curente; c) angajează personalul de specialitate şi administrativ al secretariatului Camerei,

cu respectarea condiţiilor de concurs sau interviu, după caz, organizat de Colegiul

director, în limita organigramei şi statului de funcţiuni, aprobate de Adunarea generală a Camerei;

d) prezintă în fiecare adunare generală rapoarte privind activitatea desfăşurată de Colegiul director şi face propuneri pentru îmbunătăţirea acesteia;

e) convoacă şi conduce şedinţele Adunării generale şi ale Colegiului director al Camerei;

f) ordonanţează cheltuielile bugetare ale Camerei. Preşedintele poate delega această atribuţie vicepreşedintelui;

g) comunică notarilor publici actele de interes general, adoptate sau emise de organele de conducere ale Uniunii, precum şi cele adoptate de Adunarea generală, Colegiul director şi dispoziţiile proprii;

h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de regulament şi de prezentul statut.

Preşedintele nu se subordonează reprezentantului Camerei în Consiliul Uniunii. Vicepreşedintele exercită atribuţiile preşedintelui, în lipsa acestuia, precum şi responsabilităţile stabilite de Colegiul director sau de Adunarea generală.

C. CASA DE ASIGURĂRI

Pentru stabilitatea si increderea in institutia notarului public legea (Art. 38) a instituit la nivelul U.N.N.P. CASA DE ASIGURARI A NOTARILOR PUBLICI, aceasta functionand in mod autonom, avand personalitate juridica, organizare, buget si patrimoniu propriu.

Scopul existentei Casei este asigurarea de raspundere civila a notarului public pentru prejudiciile cauzate prin fapte si acte notariale, cu exceptia prejudiciilor provocate prin fapte cu intentie (Art. 4 statutul Casei de asigurari – “Casa de Asigurări are drept scop asigurarea de răspundere civilă a notarului public pentru prejudiciile cauzate prin fapte şi acte notariale, cu excepţia prejudiciilor cauzate prin fapte săvârşite cu intenţie”).

Pentru a înţelege mai bine semnificatia CASEI DE ASIGURARI A NOTARILOR PUBLICI explicam urmatorii termeni (art. 6 din Statutul Casei de Asigurari) :

a) Asigurător : Casa de Asigurări; b) Asigurat : notarul public; c) Beneficiar (păgubit): terţa persoană căreia asigurătorul urmează să-i plătească

indemnizaţia, ca urmare a producerii evenimentului asigurat; d) Obiectul asigurării : răspunderea civilă a notarului public (asigurat) pentru

daunele patrimoniale cauzate terţilor, din culpă, în exercitarea activităţii;e) Indemnizaţie (despăgubire): suma datorată de asigurător în cazul producerii

evenimentului asigurat; f) Suma asigurată : valoarea de despăgubire pe care este obligat să o acorde

asigurătorul; g) Prima de asigurare : suma plătită anual de asigurat asigurătorului; h) Eveniment asigurat : actul sau faptul care antrenează răspunderea civilă

profesională a notarului public în legătură cu activitatea notarială. Finantarea Casei de Asigurari se face de catre membrii Uniunii, notarul public

avand obligatia sa contribuie la constituirea fondurilor acesteia, precum si din alte surse. Organizarea si conducerea Casei de Asigurari se realizeaza prin urmatoarele

organe: - Congresul Notarilor Publici ; - Consiliul de Administratie ; - Presedintele. Obiectul de activitate al Casei de Asigurari este asigurarea obligatiilor de

raspundere civila a notarilor publici.Asigurarea de raspundere civila este valabila de la inceputul activitatii ca notar

public si pana la incetarea calitatii sale si este operanta pentru daunele produse in perioada in care notarul public este in exercitiul functiei sale.

Asigurarea acopera (Art. 16) din statutul Casei de Asigurări :a) prejudicii cauzate de notarul public prin fapte proprii sau ale angajatilor sai, din

neglijenta, greseala sau imprudenta in exercitarea atributiilor sale ; b) prejudiciile produse de notarul public pentru valorile incredintate in depozit,

afara de cazurile in care disparitia, distrugerea sau pierderea acestora este urmare unui caz fortuit sau de fora majora ;

c) prejudiciile produse de notarul public ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii documentelor originale, date de clienti in depozit in vederea intocmirii actelor solicitate, limitate la costul de refacere al documentelor.

Asigurarea nu acopera :a) pretentii de despagubur, formulatre pentru pagubele stabilite prin hotarari

judecatoresti, care au fost produse cu intentie de catre notarul asigurat ; b) prejudiciile datorate intocmirii gresite a actelor, produse exclusiv din vina

beneficiarului;c) partea din prejudiciu care depaseste limita maxima a despagubirii asigurate;d) cheltuieli de executare a hotararilor judecatoresti privind plata despagubirilor; e) raspunderea civila ce-i poate reveni asiguratului pentru pagubele cauzate

tertilor, altele decat cele ce decurg strict din exercitarea profesiunii de notar .Din punct de vedere al resurselor financiare Statutul Casei de Asigurari precizeaza

ca aceasta are patrimoniu si buget propriu. Acestea sunt constituite din :- primele de asigurare; - taxe de inscriere ; - dobanzi ; - donatii, legate ; - alte surse legale.

STATUTUL NOTARULUI PUBLIC

1. ROLUL ŞI POZIŢIA NOTARULUI PUBLIC ÎN SISTEMUL DE DREPT ROMANESC

In baza actualei reglementari integrata in sistemul notariatului latin, institutia NOTARULUI PUBLIC apare ca avand un caracter diferit de celelalte institutii din sistemul roman de drept, fiind o instituttie de sine statatoare unica in felul sau.

Dupa cum am aratat la inceputul cursului, notarul public se incadreaza alaturi de avocat si consilerul juridic in categoria partenerilor justitiei, acesta chiar daca nu participa in mod direct la sedintele de judecata, intrucat prin actele intocmite ajuta in mod decisiv, de cele mai multe ori, la prevenirea si solutionarea conflictelor .

In aceste conditii, statutul notarului public situeaza institutia notariala, dupa cum voi arata in continuare, la granita dintre functia de autoritate publica si profesia liberala, notarul fiind titularul unei profesii liberale fara a fi prin aceasta eliberat in totalitate de transferul de autoritate din partea statului.

Expresia caracterului liberal a profesiei notarului public este cel mai bine evidentiata de statutul autonom al functiei sale. In aceste conditii notarul public are potrivit legislatiei in vigoare un statut corespunzator unei functii autonome prin care se desfasura un serviciu de interes public .

Din aceasta decurge si independenta notarului in exercitarea atributiilor sale, acesta supunandu-se numai legii. Autonomia functionala a notarului public este oarecum similara cu cea a judecatorului, fiind diferentiata de aceasta prin lipsa caracterului jurisdictional si a celui de functionar public. Prin aceasta autonomie legiuitorul a dorit sa impiedice orice amestec in actele notarului public privitoare la intocmirea actelor si indeplinirea procedurilor prevazute de lege indiferent de unde ar proveni. Principala garantie a autonomiei o reprezinta stabilitatea in functie a notarului public.

Prin garantarea autonomiei functionale notarul public este scos din randul functionarilor publici, in sprijinul acestei afirmatii venind si reglementarile referitoare la libertatea publicului de a-si alege notarul (in limitele competentei teritoriale) precum si organizarea si functionarea Biroului Notarial ca fiind a unui liber profesionist profesia de notar public facand parte din categoria profesiilor liberale (Uniunea Nationala A Notarilor Publici face parte din Uniunea Profesiilor Liberale din Romania) iar din punct de vedere al reglementarilor fiscale profesia de notar public este tratata ca fiind de natura libera.

Totusi, prin natura activitatii sale, institutia notariala pastreaza unele elemente de domeniul dreptului administrativ. Astfel, desi activitatea in sine nu este supusa controlului unui organ ierarhic superior, aceasta este organizata sub controlul MINISTERULUI JUSTITIE, care este organul central de specialitate al administratiei publice aceasta avand atributii cu privire la evidenta biroului notarial, aprobarea numarului de notari publici si a locului unde acestia isi desfasoara activitatea, numirea si excluderea din profesie. Un al doilea aspect la care ma voi referi intr-o sectiune a prezentului capitol, vizeaza controlul activitatii notariale, exercitata de ministerul justitiei prin inspectorii generali de specialitate.

Un alt element ce apropie notariatul de functia administrativa priveste participarea acestuia la exercitarea suveranitatii statale prin exercitarea actelor de autoritate publica. Aceasta se realizeaza prin caracterul de serviciu de interes public precum si prin faptul ca actul intocmit de notarul public, purtand semnatura si sigiliul acestuia “este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege”.

In aceste conditii in sprijinul sustinerii afirmatiilor ca notarul public este un liber profesionist iar activitatea sa se situeaza in sfera dreptului privat, poate fi invocata teza care precizeaza ca notarul este un consilier legal al persoanelor fizice si juridice, chemat sa ocroteasca si sa apere interesele legitime ale acestora in conformitate cu legea. Aceasta caracteristica se aplica in special prin respectarea principiilor legalitatii si a rolului activ al notarului public, priincipii de care am vorbit in prima parte a cursului.De aceea, se arata de majoritatea autorilor, ca institutia notarului public este unica in felul sau in sistemul roman de drept aceasta avand o functie autonoma si de interes public, nefiind insa exercitata de un functionar public, ci de un substitut de drept privat. Actele notariale pastreaza caracteristici ale actului administrativ, dar sunt acte de autoritate

emise de o institutie organizata dupa principii liberale care functioneaza independent.Nu consider ca institutia sau activitatea notariala este o institutie de drept

administrativ, desi asa s-ar putea intelege la prima vedere, deoarece fiind dovedit caracterul de autoritate publica a procedurii notariale, elementele de drept administrativ nu sunt altceva decat reflectarea autoritatii publice intr-o organizare de natura esentialmente civila.

Pornind de la Art. 1 al Legii nr. 36 / 1995 in care se arata ca activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice necontencioase in materie civila si/sau comerciala se poate trage concluzia impartasita de doctrina ca ACTIVITATEA NOTARIALA are un caracter necontencios, gratios si voluntar. In aceste conditii vom analiza raportul dintre procedura contencioasa de solutionare a conflictelor si cea necontencioasa.

In primul caz fiind vorba de o procedura de solutionare a unui conflict de catre o institutie anume desemnata sa-l solutioneze (exemplu justitie, arbitraj, birou de mediere) procedura fiind de natura contencioasa se desprinde existenta unei pretentii contrare a unei parti fata de cealalta, iar diferendul se solutioneaza printr-o hotarare care are autoritate de lucru judecat.

In al doilea caz fiind vorba de inexistenta unui litigiu intre parti ne aflam in fata unei proceduri necontencioase ceea ce este o conditie de baza in activitatea notariala, iar de aici se poate trage concluzia ca activitatea notariala nu este de natura contencioasa.Daca in general in cadrul procedurii contencioase nu intervine activitatea notarului public in alt mod se pune problema atunci cand trebuie autentificat un Acord de Mediere intocmit de un mediator autorizat. Stim ca medierea este o modalitate alternative de solutionare a conflictelor de catre o persoana specializata autorizata in conditiile Legii nr. 192 din 2006, numita mediator. Este important de analizat daca autentificarea Acordului de Mediere este de natura procedurii contencioase sau necontencioase. Din analiza Art. 59 din legea 192 din 2006 rezulta ca notarul public investit cu autentificarea unui accord de mediere are obligatia sa verifice daca acordul este intocmit cu respectarea legii si numai dupa aceea sa dispuna autentificarea. In conditiile in care Acordul de Mediere cuprinde clause contrare legii si trebuie refacut de catre acesta se pune problema daca notarul public intervine intr-o procedura contencioasa sau nu. Consider ca nu intervine in procedura contencioasa in timpul semnarii si autentificarii Acordului de Mediere doar daca modificarea o face mediatorul care a instrumentat dosarul de mediere iar partile din dosarul de mediere impreuna cu mediatorul semneaza actele impreuna in fata notarului public care a dispus autentificarea.

De asemenea notarul public care este si mediator - legea permite acest lucru-poate sa redacteze Acordul de Mediere in calitate de mediator autorizat, iar in calitate de notar public participa ca titular al unei proceduri necontencioase. Deci, notarul nu “pronunta dreptul” el aplica normele legale in cadrul procedurii notariale solicitate de parti, iar in cazul aparitiei unui litigiu le indruma pe acestea in fata organelor cu atributii jurisdictionale competente.

Datorita regulilor dupa care isi indeplineste atributiile se poate aprecia, chiar daca nu este organ cu atributii jurisdictionale, ca notarul public este un “magistrat” in procedura necontencioasa.

Aceasta afirmatie este sprijinita si pe dispozitiile CODULUI DEONTOLOGIC al NOTARULUI PUBLIC (Art. 6 alin. 1 si 2) potrivit caruia “conditiile ca activitatea

nelitigioasa sa nu se transforme in contencios consta in pregatirea, integritatea, impartialitatea si intelepciunea notarului de a nu incalca acele valori care sa declanseze litigiul, dar si in arta de a le armoniza, pentru obtinerea rezultatului urmarit de parti si ocrotit de lege”.

2. INCOMPATIBILIT ĂŢI ŞI INTERDICŢII

Pornind de la faptul ca notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome, legea prevede si anumite cazuri de incompatibilitate cu anumite ocupatii sau calitati.

Cu privire la activitatea notariala regimul incompatibilitatilor este prevazut de Art. 35 din Legea nr. 36/1995 completata si modificata prin Legea nr. 298/2009 care stabileste ca exercitarea profesiei de notar public este incompatibila cu :

- desfasurarea unei activitati salarizate sau de executor judecatoresc, avocat ori consilier juridic ;

- cu desfasurarea unor activitati comerciale direct sau prin personae interpose; - cu calitatea de asociat intr-o societate in nume colectiv, de asociat comanditat in

societatile in comandita simpla sau pe actiuni, administrator intr-o societate cu respundere limitata, presedinte al unui consiliu de administratie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societati pe actiuni, administrator al unei societati civile.

Activitatile compatibile cu functia de notar public sunt : - cadru didactic universitar ; - activitatii literare sau publicistice ; - deputat sau senator ori consilier in consiliile locale sau judetene pe durata

mandatului;- calitatea de membru in organele de conducere sau in alte organisme ale Uniunii

Nationale a Notarilor Publici, Camerele Notarilor Publici ori in alte organizatii interne si internationale la care Uniunea sau Camerele sunt affiliate sau cu care colaboreaza.

Aceste activitati sunt enumerate expres de Legea nr. 36/1995, dar mai sunt si alte activitati care pot fi exercitate dupa cum rezulta din interpretarea textului de lege, cum ar fi calitatea de asociat al unei societati cu raspundere limitata, sau al unei societati pe actiuni, membru in asociatii si fundatii si in organele de conducere a acestora.

Din analiza Legii nr. 192/2006 rezulta ca functia de notar public este compatibila si cu profesia de mediator. Pornind de la faptul ca profesia de notar public este compatibila cu cea de mediator ajungem la concluzia ca este compatibila si cu alte profesii pe care legea nu le interzice cum ar fi : arbitru, practician in insolventa. Aceasta compatibilitate rezulta pe baza silogismului juridic (silogismul juridic este definit ca fiind un rationament deductiv care contine trei judecati legate intre ele, astfel incat a treia judecata care reprezinta o concluzie se deduce din cea dintai prin cea dea doua), astfel daca o persoana este notar public si are si calitatea de mediator, iar calitatea de mediator este compatibila cu cea de practician in insolventa rezulta implicit ca acea persoana poate fi si practician in insolventa.

Acelasi rationament poate fi aplicat pentru profesia de arbitru, evaluator, consilier pe probleme de proprietate sau alte activitati care nu prevad interdictia expresa de a desfasura aceste profesii alaturi de cea de notar public.

In caz de incompatibilitate sanctiunea care se aplica notarului public este suspendarea din functie in conformitate cu Art. 24 alin 1 din lege pe durata cat exista starea de incompatibilitate. Suspendarea se dispune de Ministrul Justitiei la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Incetarea starii de incompatibilitate conduce la revenirea in functie a notarului public. Avand in vedere efectele pe care le produce suspendare a din functie a notarului public aceasta situatie trebuie sa fie analizata cu maxima competenta deoarece se pot produce prejudicii materiale si de imagine notarului public care se pot repercuta asupra celor care au cerut suspendarea.Cat priveste statuarea pozitiei independente a notarului, judecatorului avocatului, mediatorului, arbitrului precizam ca ne aflam in prezenta unei conlucrari care presupune competente clar delimitate prin Constitutie, autonomie organizatorica si functionala, garantii constitutionale ale indeplinirii functiilor si ale respectarii drepturilor cetatenilor. Fiecare din profesiile enumerate au legi clare in baza carora isi desfasoara activitate.

Astfel, potrivit Art. 56 din Legea nr. 36 / 1995 notarul public nu poate indeplini acte notariale, sub sanctiunea nulitatii, daca :

a) in cauza sunt parti sau interesati in orice calitate, el, sotul, ascendentii si descendentii lor;

b) este reprezentantul legal ori imputernicitul unei parti care participa la procedura notariala.

Si pentru judecatori, procurori si asistentii judiciari legiuitorul a prevazut anumite cazuri in care se poate presupune ca acestia nu ar fi obiectivi, datorita legaturii de rudenie sau afinitate cu una din parti, afectiunii ce o poarta uneia din parti, ori dimpotriva datorita vrajmasiei care exista intre el si una din parti etc. .

In cele două situaţii prevăzute de Art. 56 din Legea nr. 36/1995 legiuitorul prezumă lipsa de obiectivitate a notarului public. Primul caz, precizat în textul menţionat, este asemănător cu motivul de recuzare al judecătorilor, prevăzut în art. 27 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Totuşi, între aceste texte există o deosebire fundamentală : recuzarea este consacrată prin norme procedurale dispozitive, în timp ce interdicţiile la care ne referim sunt de ordine publică. De altfel, în cazul interdicţiilor prevăzute de Art. 56 din Legea nr. 36/1995 legea stabileşte, în mod expres, că nerespectarea lor atrage după sine sancţiunea nulităţii.

Legea nu instituie şi „interdicţii" asemănătoare cazurilor de recuzare din drep-tul procedural comun, cum ar fi : rudenia sau afinitatea (şi în alte situaţii decât cele enunţate anterior). Opinăm că nu se poate susţine că ne aflăm în prezenţa unei lacune legislative. Dimpotrivă, soluţia se întemeiază pe caracterul necontencios al activităţii şi procedurii notariale. Prin urmare, chiar dacă una din părţi este rudă sau afin cu notarul public (în alt grad de rudenie decât cel precizat în Art. 56 din Legea nr. 36/1995) cealaltă parte îşi poate exprima încrederea în serviciul prestat de notarul respectiv.

3. DREPTURILE NOTARILOR PUBLICI

Principalele DREPTURI ale NOTARULUI PUBLIC sunt precizate în Art. 30-34 din Legea nr. 36/1995 şi se referă la :

a) se bucura de stabilitate in functie, neputand fi mutati in alta localitate fara acordul lor si isi exercita personal functia ; sediul biroului notarial va fi in localitatea in care isi are domiciliul sau resedinta titularul sau titularii birourilor notariale asociate ;

b) pentru activitatea prestata notarul public are dreptul la onorarii, acestea fiind stabilite periodic de Consiliul Uniunii si aprobate de ministrul justitiei. La stabilirea acestora se are in vedere, in cazul actelor notariale date de legea in competenta exclusiva a notarului, complexitatea si valoarea actului iar pentru actele ce nu pot fi apreciate ca valoare si pentru consultatii, sume fixe minimale ;

c) dreptul la concediu anual de 30 de zile lucratoare ; d) dreptul la asigurari sociale de stat pe baza contributiilor stabilite de lege. Pe langa prevederile exprese ale legii, notarii se mai bucura si de drepturile

prevazute in Statut, dupa cum urmeaza :- Notarul public are dreptul de a deschide cel mult două sedii secundare, în

localităţile din circumscripţia lui, în care nu funcţionează un sediu de birou notarial ; - să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în

condiţiile prevăzute în prezentul statut ; - să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile

solicitate; - să poarte însemnele Uniunii ; - să beneficieze de concediu de odihnă, anual ; - să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii

notariale, atât la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii ; - să primească, pentru merite deosebite, recompense, diplome de onoare şi de

excelenţă, la propunerea adunărilor generale ale notarilor publici sau a Consiliului Uniunii ;

- să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului Latin ; - sa participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când

au un interes propriu, în vederea susţinerii acestuia ; - să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din

cauza incapacităţii temporare de muncă, pe o durată de cel mult 6 luni ; - să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul

de specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională ; - să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.

4. OBLIGAŢIILE NOTARILOR PUBLICI

Pe langa obligatiile legate de probleme ce privesc relatia notarului public cu organismele din care face parte acesta are si unele obligatii ce au drept scop desfasurarea in optime conditii a activitati sale. Astfel, potrivit Art. 36 si 37 din lege se desprind:

- pastrarea secretului profesional, aspect la care m-am referit deja ; - notarul public este obligat sa nu absenteze mai mult de cinci zile consecutiv fara a

asigura functionarea biroului sau in conditiile legii. Este vorba, evident, de zile lucratoare.Notarul Public este obligat sa respecte indatoririle prevazute in codul deontologic

al profesiei si sa aiba o conduita demna de functia pe care o exercita si de statutul sau social.

Un element important al acestei conditii este reprezentat de exercitarea in conditii de concurenta loiala a profesiei de notar asa cum este prevazuta aceasta in Codul deontologic.

Nu in ultimul rand, notarul public este obligat sa respecte ordinea de drept, vointa

partilor si normele procedurale si materiale reglementate in vederea indeplinirii scopului institutiei pe care o reprezinta.

Notarul public are asadar obligaţia de a respecta normele de drept substanţial şi procedural aplicabile în materie notarială. El are, de asemenea, îndatorirea de a respecta normele de disciplină inerente serviciului public pe care-l îndeplineşte. Aceste obligaţii de sinteză nu sunt prevăzute în mod expres în Capitolul al ll-lea din Legea nr. 36/1995.Totuşi, Art. 37 din Legea nr. 36/1995 vizează un aspect particular al obliga ţiei de a respecta normele de disciplină profesională. Potrivit acestui text, notarul nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura funcţionalitatea biroului său. In caz contrar, camera notarilor publici poate delega un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent.

O obligaţie particulară a notarului public este prevăzută în Art. 30 din Regulament si are ca obiect modul de realizare a publicităţii profesionale. In sensul acestei prevederi legale îi este interzis notarului public să-şi facă reclamă prin orice mijloace; el poate recurge însă la anunţuri referitoare exclusiv la existenţa şi sediul biroului notarial, programul de lucru şi conţinutul activităţii.

Exist ă şi alte obliga ţii profesionale ale notarului cum sunt cele privitoare la organizarea unor evidenţ e şi registre, organizarea arhivei şi a evidenţei finan-ciar-contabile. In esenţă şi în finalul acestor consideraţii se poate afirma că există mai multe categorii de obligaţii şi care se referă la : raporturile notarului public cu clienţii săi, la raporturile dintre notari şi la calitatea de agent învestit cu autoritate publică.

In fapt, în multe ţări există preocupări pentru includerea drepturilor şi obligaţiilor notarilor publici într-un cod deontologic1. Un asemenea cod de deontologie notarială a fost adoptat şi în ţara noastră şi el cuprinde norme deosebit de utile pentru toţi notarii şi mai ales pentru cei care doresc s ă îmbrăţişeze această carieră profesionala. Ne limităm aici să enunţăm doar câteva din regulile cele mai importante statornicite în acest cod. Astfel, potrivit Art. 13 din Codul deontologic al notarilor publici:

„Intreaga activitate a notarului public trebuie să se întemeieze pe respectarea următoarelor precepte decalogale:

1. Onorează-ţi funcţia pe care o îndeplineşti;2. Dacă ai cea mai mică îndoială cu privire la ceea ce faci, abţine-te ; 3. Aşează adevărul mai presus de orice ; 4. Lucrează cu prudenţă ; 5. Studiază cu pasiune ; 6. Consiliază cu bună-credinţă ; 7. Inspiră-te din principiul echităţii ; 8. Condu-te după lege ; 9. Exercită-ţi profesiunea cu demnitate ; 10. Aminteşte-ţi că misiunea ta este aceea de a evita litigiile dintre oameni”. Normele amintite sunt fundamentale şi ele pot fi sintetizate, într-o formulă de

maximă generalitate, în pasiune profesională , pasiune pentru adevăr, respect faţă de lege şi bună-credinţă. Iar aceste norme nu trebuie considerate ca simple formule fără fond, sau axiome doctrinare, ci trebuie aplicate cu rigoare şi fermitate de notari, întrucât numai astfel pot fi salvgardate drepturile şi interesele pe care ei trebuie să le apere şi menţinut spiritul de cofraternitate atât de necesar unei profesii de o incontestabilă utilitate socială.

5. RĂSPUNDEREA NOTARULUI PUBLIC

5.1. PRECIZARI PREALABILERaspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, guvernata de principiul

legalitatii si fundamentata pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudiciul produs. Raspunderea civila are doua forme : raspunderea delictuala (extracontractula) si raspunderea contractuala.

Legislaţia în vigoare conţ ine prevederi detaliate cu privire la răspunderea dis-ciplinară a notarului public. Ea cuprinde şi dispoziţii sumare cu privire la incidenţa răspunderii civile. In continuare vom examina principiile răspunderii civile şi disciplinare a notarilor publici.

5.2. RĂSPUNDEREA CIVILĂ A NOTARILOR PUBLICIRaspunderea civila a notarului public poate fi angajata, in conditiile legii civile,

pentru incalcarea obligatiilor sale profesionale, atunci cand acesta a cauzat un prejudiciu.Pentru garantarea responsabilitatii civile a notarilor publici, in cadrul Uniunii

Nationale a Notarilor Publici s-a organizat si functioneaza Casa de Asigurari, cu personalitate juridica, in conditiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Uniunea Nationala a Notarilor Publici. Notarii publici au calitatea de asiguratori, ca membrii ai Casei de Asigurari si de asigurati, prin contractul de asigurare.

Problema răspunderii civile a notarului public poate interveni, în practică, în cazuri extrem de rare. Constatarea se întemeiază pe caracterul necontenios al procedurii notariale. Pe de altă parte, majoritatea actelor notariale se îndeplinesc în prezenţa părţilor şi în conformitate cu voinţa lor, dacă, bineînţeles, aceasta este conformă cu legea.

Cu toate acestea, legiuitorul a manifestat interes pentru reglementarea răs-punderii civile în acele cazuri în care prin activitatea sa notarul ar produce un prejudiciu unei persoane fizice sau juridice. Legea nr. 36/1995 consacră o normă deosebit de importantă în această materie. Ne referim la Art. 38 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, care dispune că : „Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată, în condiţ iile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu”.

Dispoziţia normativă reprodusă mai sus este deosebit de explicită. Ea face trimitere la legea civilă. Totuşi o întrebare poate stărui : trimiterea la legea civilă trebuie înţeleasă ca fiind făcută la principiile răspunderii civile delictuale sau ale raspunderii civile contractuale? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de natura activitatii notariale si a raporturilor si a raporturilor dintre notar si client.

Activitatea notariala se exercita in cadrul unui serviciu public, asa cum dispune in mod expres Art. 3 din Legea nr. 36/1995, notarul public este “investit sa indeplineasca un serviciu de interes public”. In acelasi timp actul notarial este, potrivit legii, un act de autoritate publica. De aceea, in doctrina noastra s-a socotit ca activitatea notariala se inglobeaza in conceptul de functie publica, in acceptiunea traditionala a acestui termen, desi notarul nu poate fi considerat ca fiind un functionar. Avand in vedere argumentele mentionate, putem sustine ca o atare functie publica se realizeaza in afara unor raporturi contractuale, iar raspunderea notarului pentru pagubele produse nu poate imbraca decat forma unei raspunderi civile delictuale.

Trebuie mentionat de asemenea ca serviciul public exercitat de notar are o figura

juridica proprie, in sensul ca acest serviciu se realizeaza de o persoana care indeplineste o profesie liberala. Profesia de notar nu se realizeaza insa in afara unor raporturi contractuale. Este adevarat insa ca legislatia in vigoare nu impune necesitatea incheierii uni contract intre notarul public si client, astfel cum o atare reglementare exista cu privire la activitatea avocatiala (Legea nr. 51/1995). Aceasta imprejurare face ca problema raspunderii civile a notarului public sa fie una dintre cele mai delicate.

In pofida acestei situatii, noi achiesam tezei potrivit careia intre notarul public si client se stabilesc raporturi de natura contractuala. Argumentele cele mai semnificative care pot fundamenta o astfel de conceptie, ar fi :

- este de remarcat faptul ca pentru serviciile prestate notarul public primeste un onorariu, ori conceptul de onorariu evoca tocmai suma de bani platita indeosebi unui liber profesionist, ca avocat, medic intr-un cabinet individual sau notar public ;

- activitatea notarului public se realizeaza numai la cererea partii interesate, imprejurare ce prezinta semnificatii si cu privire la natura raporturilor dintre notar si client ;

- notarul public este supus unor obligatii fiscale proprii profesiunilor liberale . Avand in vedere considerentele expuse ne alaturam opiniei potrivit careia

raspunderea patrimoniala a notarului public are un caracter contractual. In scopul dezdaunarii persoanelor pagubite s-a instituit, dupa modelul legislatiei franceze un sistem de asigurare de raspundere profesionala a notarului. Acesta se realizeaza prin casa de asigurari, consituita in acest scop. Casa de asigurari pentru garantarea raspunderii civile functioneaza in cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

5.3. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A NOTARILOR PUBLICIRealizand un serviciu de interes public, desi are statutul unei functii autonome,

notarul public are, potrivit Legii Notarilor Publici si a Activitatii Notariale, nr. 36/1995 si o raspundere disciplinara care se antreneaza in cazuri expres si aproape limitativ, prevazute de lege.

Sediul materiei il constituie Art. 39 - 41 din Legea nr. 36/1995, precum si Art. 31-35 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 710/C/1995, publicat in Monitorul Oficial nr. 176/8 august 1995. Unele dispozitii, de natura procedural – organizatorica, se regasesc si in Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Astfel , exercitarea de catre notar a unui serviciu de interes public nu putea sa ramana fara consecinte si pe planul reglementarii raspunderii disciplinare. Conditiile generale ale raspunderii disciplinare sunt cele din dreptul comun.

Asa fiind, ne vom referi in cursul nostru doar la aspectele particulare ale raspunderii disciplinare a notaruui public. In aceasta privinta, evidentiem, mai intai, ca legiuitorul determina abaterile disciplinare ce pot angaja raspunderea disciplinara a notarului public. Raspunderea disciplinara a notarului public are ca temei “abaterea”. Potrivit Art. 39 din Legea nr. 36/1995 raspunderea disciplinara poate interveni pentru urmatoarele abateri :

a) intarziere sau neglijenta in efectuarea lucrarilor ; b) lipsa nejustificata de la birou ; c) nerespectarea secretului profesional ; d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale.

Din modul de redactare a textului mentionat rezulta ca abaterile disciplinare sunt limitativ prevazute de lege. Nici Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 nu permite o alta intepretare, desi Art. 31 (“Pentru abaterile disciplinare prevazute în art. 39 din lege, acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director, din oficiu, la sesizarea ministrului justiţiei sau a biroului executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 60 de zile de la data când a luat cunostinta de existenta unei abateri.”) pare a sugera o alta solutie, atunci cand determina titularul actiunii disciplinare pentru “abaterile disciplinare prevazute in art. 39 din lege”. Totusi pentru savarsirea “altor abateri” nu exista norme procedurale distincte.

Pe de alta parte, remarcam ca legiuitorul consacra doua abateri foarte precis determinate : lipsa nejustificata de la birou si nerespectarea secretului profesional. Se impune o prezizare in privinta primei abateri. Dispozitiile Art. 39 lit. b) ( “b) lipsa nejustificata de la birou;”) trebuie coroborate cu cele inscrise in Art. 37 alin (1) (“Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fara a asigura functionalitatea biroului sau, în conditiile legii.”) din Legea nr. 36/1995.

Celelalte doua abateri, prevazute in Art. 39 din Legea nr. 36/1995, au un caracter general si ele acopera o paleta foarte larga de fapte ce pot determina raspunderea disciplinara a notarului public. Astfel, abaterea prevazuta de art. 39 lit. a) din Legea nr. 36/1995 – “intarziere sau neglijenta in efectuarea lucrarilor” – acopera o sfera nelimitata a nesocotirii obligatiilor profesionale ale notarului public.

Acelasi considerent se poate formula si in legatura cu abaterea prevazuta de Art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995 – “comportament care aduce atingere onoarei sauprobitatii profesionale”. Se poate afirma ca ultima abatere include nu doar fapte determinate de nesocotirea unor obligatii profesionale, ci si pe cele de ordin moral, privitoare la demnitatea profesiei.

Legea determina nu numai abaterile disciplinare, ci si sanctiunile ce se pot aplica notarului public, in raport de gravitatea faptelor savarsite. Aceste sanctiuni sunt cele prevazute in Art. 41 din Legea nr. 36/1995 si se refera la :

a) observatie scrisa ; b) amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei ; amenda se face venit la bugetul Camerei

Notarilor Publici. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data ramânerii definitive a hotarârii, atrage suspendarea de drept a notarului public din functie. Suspendarea este efectiva pâna la achitarea sumei. Hotarârea definitiva de aplicare a amenzii constituie titlu executoriu.

c) suspendarea din functie pe o durata de maximum 6 luni; d) excluderea din profesie. In ceea ce priveste sanctiunea “suspendarii din functie pe o durata de maximum 6

luni”, aceasta se diferentiaza de alte cazuri de suspendare care pot interveni, fie ca o masura de protectie a interesului cetateanului, Art. 42 alin 1 din lege (“În cazul în care împotriva notarului public s-a luat masura arestarii preventive, ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, va lua masura suspendarii din functie, pâna la solutionarea cauzei penale, potrivit legii”), fie ca un act de constatare a unei situatii de fapt, incapacitatea temporara de munca.

Excluderea din profesie reprezinta sanctiunea cea mai grava care se poate aplica unui notar public. Legea nu reglementeaza posibilitatea reabilitarii notarului public si a reinvestirii lui in functie. De aceea, consideram ca sanctiunea suprema, excluderea din profesie, trebuie facuta cu multa precatiune. Aceasta si pentru faptul ca excluderea din

profesie este considerata definitiva, imprejurare care face ca postul respectiv de notar public sa devina vacant.

Actiunea disciplinara se exercita de Colegiul director si se judeca de Consiliul de Disciplina. Astfel, competenta de solutionare a abaterilor disciplinare apartine Consiliului de disciplina constituit la nivelul Uniunii. Organul de jurisdictie disciplinara este alcatuit din 15 membri, cate unul din fiecare camera, desemnati de adunarea generala a camerei pe durata dintre doua congrese ordinare ale Uniunii, confirmati de Congresul Uniunii.

O dispozitie procedurala deosebit de importanta este prevazuta in Art. 59 alin 4 din Statut, text potrivit caruia : “Consiliul de disciplină îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi nu se subordonează nici unui organ de conducere al Uniunii.” Prin urmare, Consiliul de disciplina este conceput ca un veritabil organ de jurisdictie disciplinara. Exista si alte norme statutare care confirma asertiunea de mai sus si la care ne vom referi in continuare in curs.

Consiliul de disciplină judecă în complet format din 3 membri, prezidat de preşedintele Consiliului de disciplină sau unul dintre membrii acestuia, desemnat de preşedinte (Art. 61 din Statut).

Actiunea disciplinara se exercita de catre colegiul director al camerei notarilor publici. Acesta se poate autosesiza sau poate fi sezizat, dupa caz, de ministrul justitiei sau de organele de control ale Consiliului Uniunii, prin presedinte. Ea se exercita in termen de 60 de zile de la data cand colegiul a luat cunostinta de existenta abaterii, dar nu mai tarziu de un an de la data savarsirii ei ( Art. 31 din Regulament).

In scopul stabilirii raspunderii disciplinare este obligatorie efectuarea unei cercetari prealabile. Legea nr. 36/1995 limiteaza cercetarea prealabila doar la aplicarea unor sanctiuni grave. In acest sens, Art. 40 alin (2) din Legea nr. 36/1995 precizeaza ca “Pentru suspendarea din functie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabila, care se efectueaza de catre Colegiul director”.

Textul citat contine o norma al carei continut este greu de explicat din punct de vedere teoretic. Intr-adevar, textul consacra obligativitatea cercetarii prealabile doar pentru ipotezele in care sanctiunea aplicata ar fi “suspendarea din functie” sau “excluderea din profesie”. Cercetarea este insa, in mod firesc, anterioara aplicarii sanctiunii. Mai mult, cercetarea precede si faza dezbaterilor contradictorii in fata Consiliului de disciplina.

Ori, efectuarea cercetarii este obligatorie in situatiile mentionate, iar aceasta se realizeaza de colegiul director, iar nu de instanta disciplinara.

Cercetarea prealabila are ca obiect stabilirea faptelor, a urmarilor acestora, existenta vinovatiei si alte elemente concludente in solutionarea cauzei (Art. 32 alin (2 ) “În cazurile prevazute de art. 40 din lege se efectueaza obligatoriu o cercetare prealabila de catre Colegiul director al Camerei Notarilor Publici. În cadrul cercetarii prealabile se vor stabili faptele si urmarile acestora, existenta vinovatiei, cât si orice date concludente. Ascultarea celui în cauza si verificarea apararii notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declaratii sau de a se prezenta la cercetari se constata prin proces-verbal si nu împiedica finalizarea cercetarii. Notarul public cercetat are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii, sa solicite probe în aparare si sa fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.”)

Dispozitiile Legii nr. 36/1995 se completeaza in mod corespunzator si cu prevederile Codului de procedura civila (Art. 104).

Potrivit Art. 40 alin (3) din Legea nr. 36/1995 “Audierea celui în cauza este obligatorie, acesta fiind îndreptatit sa ia cunostinta de continutul dosarului si sa-si formuleze apararea.” O dispozitie asemenatoare este prevazuta si in Art. 32 alin (3) din Regulament, “Consiliul de disciplina citeaza pentru termenul de judecata Colegiul director al Camerei Notarilor Publici si pe notarul public în cauza, caruia i se va aduce la cunostinta continutul dosarului.” Potrivit acestor prevederi legale se desprinde concluzia ca audierea persoanei cercetate este obligatorie doar in cazurile de suspendare sau de excludere din profesie.

Potrivit celor relatate mai sus, atat ancheta administrativa, cat si ascultarea notarului cercetat sunt elemente procedurale indispensabile jurisdictiei disciplinare. Datorita acestui fapt ele reprezinta exigentele majore ale raspunderii disciplinare, in sensul ca trebui sa aiba un caracter general, adica sa fie incidente in cazul tuturor abaterilor disciplinare.

Potrivit Art. 58 alin (2) din Statut “Colegiul director, din oficiu, la sesizarea ministrului justiţiei sau a Biroului executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 60 zile de la data când a luat cunoştinţă de existenţa unei abateri” exercită acţiunea disciplinară.

Legea determina si consecintele refuzului notarului cercetat de a face declaratii sau de a se prezenta la investigatii. Potrivit Art. 32 alin (2) din Regulament “Refuzul notarului public cercetat de a face declaratii sau de a se prezenta la cercetari se constata prin proces-verbal si nu împiedica finalizarea cercetarii. Notarul public cercetat are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii, sa solicite probe în aparare si sa fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.”

Dupa terminarea anchetei administrative actiunea disciplinara se exercita in fata Consiliului de disciplina. La judecata se citeaza in mod obligatoriu atat titularul actiunii diciplinate, colegiul director, cat si notarul public. La judecarea abaterii disciplinare se pargurg urmatoarele etape : presedintele completului expune continutul sesizarii; se asculta partile si eventualii martori; declaratiile se consemneaza in scris si vor fi semnate de catre parti, precum si de presedinte; se administreaza alte probe si dovezi necesare pentru rezolvarea cauzei.

Dupa administrarea si cercetarea probelor Consiliul de disciplina se pronunta cu majoritate de voturi asupra actiunii disciplinare. Daca se constata ca notarul public judecat a savarsit abaterea, completul dispune aplicarea uneia dintre sanctiunile disciplinare prevazute de Art. 41 din Legea nr. 36/1995.

In situatia in care se constata nevinovatia notarului public, precum si atunci cand sesizarea a fost facuta peste termen, completul respinge actiunea disciplinara si inchide dosarul.

Potrivit prevederilor Art. 66 din Statut “(1) Împotriva hotărârii, p ărţile pot face contestaţie la Consiliul Uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare, pentru părţile lipsă şi de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi. (2) Hotărârea Consiliului Uniunii poate fi atacată în justiţie, potrivit legii. (3) Hotărârile Consiliului de disciplină definitive şi irevocabile sunt executorii.”

Art. 67 din Statut prevede ca “(1) Notarul public sancţionat disciplinar nu poate exercita funcţii eligibile în cadrul organizaţiei profesionale.(2) Notarul public sancţionat disciplinar nu-şi poate depune candidatura pentru funcţii eligibile în cadrul organizaţiei profesionale în următorul mandat. (3) Notarul public sancţionat disciplinar nu va putea angaja şi îndruma notari stagiari în termen de 1 an de la data rămânerii definitive şi

irevocabile a hotărârii Consiliului de disciplină prin care s-au aplicat sancţiunile prevăzute de Art. 41 lit. a) şi b) din Legea nr. 36/1995, respectiv, de la data emiterii Ordinului Ministrului Justiţiei în cazul aplicării sancţiunii prevăzute de art.41 lit. c).”

Prin Art. 40 alin. (5) din Legea nr. 36/1995 se prevede ca “Hotarârea Consiliului Uniunii poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta, civila sau de contencios administrativ, dupa caz.” Impotriva hotararii pronuntata de Sectia de Contencios Administrativ a Curtii de Apel Bucuresti, cei nemultumiti pot declara recurs, care va fi judecat de Sectia de Contencios Administrativ a Curtii Supreme de Justitie.

Abaterile pe care le pot savarsi notarii publici sunt de natura sa afecteze desfasurarea in bune conditii a activitatii notariale, prestigiul si credibilitatea institutiei notarului public.

Incheiem aceasta sectiune prin prezentarea unor abateri care pot fi savarsite de notarii publici : deplasarea in circumscriptia altei judecatorii pentru autentificarea unor acte ; nerespectarea onorariilor minimale, netinerea registrelor notariale obligatorii, nearhivarea actelor, nerespectarea secretului profesional, etc.

5.4. RĂSPUNDEREA PENALĂ A NOTARILOR PUBLICIActuala reglementare juridică nu beneficiază de prevederi particulare asupra

răspunderii penale a notarului public. Asemenea norme juridice nici nu erau necesare. Prin urmare, în lipsa unor norme derogatorii de la dreptul comun se vor aplica principiile generale ale legislaţiei penale. Reamintim că săvârşirea unor infracţiuni poate determina, în condiţiile Art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, eliberarea din funcţie a notarului condamnat penal.

Totuşi, este de semnalat că doctrina recentă a abordat şi problema de a cunoaşte dacă notarul public poate fi subiect al unor infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. Intr-o prim ă opinie s-a susţinut că notarul public poate deveni subiect activ al unor asemenea infracţiuni, întrucât acesta realizează un serviciu public, având astfel calitatea de funcţionar public. Asimilarea notarului cu funcţionarul public este după părerea noastră foarte discutabilă în pofida faptului că notarul public îndeplineşte un serviciu de interes public.

Intr-adevăr, funcţia publică, la care se refer ă Art. 3 din Legea nr. 36/1995, nu se realizează în cadrul unei instituţii sau autorit ăţi publice, ci de un liber profesionist care are statutul unei funcţii autonome. Pe de altă parte, pentru serviciile prestate notarul public nu este retribuit sau salariat, el fiind îndreptăţit să primească un onorariu, ce se stabileşte pe baza acordului dintre notar şi client, iată de ce ne ală turăm opiniei potrivit căreia notarul public nu poate fi subiect activ al infracţiuni de serviciu, cum este cea de luare de mită sau abuz în serviciu. Totuşi este de remarcat c ă soluţia potrivnică a avut deja ecou în jurisprudenţa noastră şi ea se întemeiază pe dispoziţiile Art. 147 C. Pen. .O soluţie judicioasă ar fi aceea a consacrării exprese a răspunderii penale a notarului public pentru infracţiunile specifice activităţii sale, astfel cum o face, de pildă , şi legiuitorul francez care enunţă variantele agravate ale unor infracţiuni atunci când ele sunt comise de notari publici.

Statutul functiei autonome a notarului public ii da acestuia o deplina independenta in indeletnicirea sarcinilor profesionale fara presiuni, ingerinte si influente din partea unor organe ale statului sau din partea unor persoane. Notarul public isi indeplineste sarcinile profesionale in cadrul unor proceduri speciale necontencioase notariale,

reglementate prin Legea nr. 36/1995, a notarilor publici si a activitatii notariale.Judecatorii, notarii publici si alte persoane care-si desfasoara activitatea in cadrul

unor proceduri speciale necontencioase, nu pot fi trase la raspundere penala si nu vor putea fi subiecti activi ai infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, cu privirela modul de indeplinire a sarcinilor profesionale sau pentru solutiile pe care le pronunta in indeplinirea sarcinilor de serviciu, deoarece legea a instituit controlul pe cale judecatoreasca asupra actelor pe care le indeplinesc.

In cazul actelor notariale, prin Art. 100 din Legea nr. 36/1995 legiuitorul a prevazut ca “Actele notariale pot fi atacate de parti sau de orice persoana interesata, prin actiune în anulare la instanta judecatoreasca, în conformitate cu prevederile Codului de procedura civila. Totodata, partea nemultumita poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunostinta, la judecatoria în circumscriptia careia îsi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului. Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndata instantei împreuna cu dosarul cauzei. Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor partilor interesate în cauza. În cazul admiterii plângerii, instanta indica în hotarâre modul în care trebuie întocmit actul. Notarul public este obligat sa se conformeze hotarârii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila.”

6. RELATIILE NOTARULUI PUBLIC CU DIFERITE INSTITUTII ALE STATULUI

Conform Art. 3 din Legea nr. 36/1995 “Notarul public este investit sa îndeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome”, deci este independent in exercitarea atributiilor sale, supunandu-se doar legii.

Se poate aprecia ca, autonomia functiei de notar public este menita sa impiedice orice ingerinta in activitatea acestuia de intocmire a actelor si procedurilor notariale, indiferent de unde ar proveni.

Controlul judecatoresc al actelor notariale este reglementat prin lege, in cazurile expres prevazute :

a) atacarea de catre parti sau persoana interesata a unui act notarial, pe caleaactiunii in anulare la instanta judecatoreasca ;

b) plangerea celor interesati impotriva incheierii de respingere a cererii de indeplinire a unui act notarial.

Conform normelor legale in materie (Legea nr. 36/1995 si Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 710/C/1995, publicat in Monitorul Oficial nr. 176/8 august 1995), notarii publici au obligatia sa verifice situatii proprietatii, sarcinile bunului si sa faca demersurile necesare, in numele titularului, pentru transcriere.

Cateva referiri in ceea ce priveste sistemul de publicitate imobiliara : Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare este reglementata prin

Ordinul Ministerului de Jusitie nr. 2371/1997 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de carte funciara ale judecatoriilor.

Conform acestei legi, fiecarui imobil (teren cu sau fara constructie) i se va atribui un numar cadastral pe baza caruia se va face in viitor identificarea lui.

Orice intabulare a unui contract de vanzare - cumparare (echivalentul transcrierii

in Registrul de inscriptiuni si transcriptiuni imobiliare) trebuie precedata de deschiderea Cartii funciare. Deschiderea cartii funciare nu este conditionata de o vanzare, dar se realizeaza cel mai adesea in aceasta situatie. Atribuirea numarului cadastral se face pe baza unor planuri intocmite de proiectanti autorizati.

Lucrarea pentru deschiderea Cartii funciare are urmatoarele etape:Un proiectant autorizat, va realiza planul imobilului (teren cu sau fara constructie,

apartament), planul de incadrare in zona a respectivului imobil si Memoriul tehnic. Avizele necesare se obtin de la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

a) Se intocmeste un set de copii legalizate dupa actul (actele) de propriatate. b) Se legalizeaza o copie dupa certificatul de atestare fiscala eliberat in ultimele 30

de zile (originalul se utilizeaza la notar, cu ocazia vanzarii). c) In cazul apartamentelor se intocmeste o cerere (in 2 exemplare) din parte

Asociatiei de proprietari (locatari), semnata si stampilata de Administrator, prin care se solicita deschiderea Cartii funciare colective si atribuirea numarului cadastral.

d) Se intocmeste o cerere personala (in 2 exemplare) prin care se solicita deschiderea Cartii funciare individuale.

Cartea funciara dovedeste existenta dreptului real inscris, in folosul persoanei care a dobandit sau constituit cu buna-credinta un drept real imobiliar, cat timp nu se dovedeste contrariul. Publicitatea imobiliara se indeplineste pe tot teritoriul tarii prin carte funciara si are ca obiect inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale care se transmit, se constituie, se modifica sau care, dupa caz, se sting si se radiaza, ca urmare a actelor si faptelor juridice referitoare la un bun imobil.În cartea funciara se mai inscriu sau, dupa caz, se radiaza si alte raporturi juridice, drepturi personale, interdictii, incapacitati si litigii judiciare in legatura cu bunul imobil.

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară este o instituţie publică cu personalitate juridică, unica autoritate în domeniu, aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin reorganizarea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi preluarea activităţii privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiţiei. La nivelul fiecărui judeţ şi în municipiul Bucureşti se înfiinţează oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, ca unităţi cu personalitate juridică în subordinea Agenţiei Naţionale, prin reorganizarea actualelor oficii judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie şi al municipiului Bucureşti şi a birourilor de carte funciară.

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifică sau se sting, la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate.

Notarul public care a întocmit un act privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau. La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua nici un fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat.

Extrasul de carte funciara certifica toate datele de identificare si situatia juridica actuala a imobilului:

a) Descrierea imobilului, adresa completa, numarul cadastral si numarul cartii

funciare; b) Numele si prenumele proprietarilor ; c) Actele in baza carora acestia au dobandit proprietatea ; d) Sarcinile bunului : ipoteci, comandamente, interdictii de instrainare, privilegii

etc. Extrasul de carte funciara se elibereaza de catre A.N.C.P.I.-O.C.P.I. competent- Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, in baza actelor de proprietate care au

fost intabulate in Cartea Funciara a imobilului. Pentru eliberarea acestuia prprietarul trebuie sa se adresaze biroului notarial unde se va semna contractul de vanzare-cumparare si unde trebuie sa depuna :

- incheierea intabularii imobilului ; - acte de proprietate ; - copie acte de identitate proprietar si cumparator . Acest extras de carte funciara se elibereaza numai delegatilor notariali, la cererea

clientilor si are un termen de valabilitate de 5 zile de la data depunerii, timp in care nu se poate elibera un alt extras de carte funciara pentru acelasi imobil. Astfel, este exclusa vanzarea imobilului de doua ori.

Avand in vedere cele precizate mai sus, se poate aprecia ca relatia notar public - Agenţ ia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, trebuie sa fie bazata pe respect reciproc, o relatie amiabila de colaborare, fara tensiuni profesionale sau de alta natura, in asa fel incat activitatea celor doua institutii sa se desfasoare normal, in beneficiul cetatenilor.

Notarul public, in exercitarea profesiei sale, colaboreaza cu diferite institutii ale statului, cum ar fi Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, in vederea prevenirii si stoparii fenomenulu infractional.

Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a fost infiintat in baza Legii nr. 21/1999, modificata prin Legea nr. 656 / 2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 904 din 12.12.2002 si functioneaza ca organ central de specialitate cu personalitate juridica in subordinea Guvernului, cu sediul in Bucuresti. Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spalarii banilor, scop in care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si informeaza Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Oficiul este condus de un presedinte cu rang de secretar de stat, numit de Guvern din randul membrilor Plenului Oficiului. Oficiul are avea acces la bazele de date ale Ministerului de Interne, inclusiv la cele ale Interpol-ului, Autoritatii pentru Straini, I.G.P., Ministerului Finantelor Publice, Vamii, Agentiei Nationale pentru Administratie Fiscala, Imprimeriei Nationale si ale Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Notarii publici au obligatia sa raporteze Uniunii Nationale a Notarilor Publici, care va raporta Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, toate tranzactiile ce au o valoare mai mare de 15.000 mii euro, si a caror plata nu se efectueaza prin virament bancar.

O alta institutie cu care notarul public colaboreaza in exercitarea profesiei sale este MINISTERUL FINANŢELOR P UBLICE. Aceasta colaborare se materializeaza in sensul ca impozitul datorat in urma tranzactiilor imobiliare efectuate la biroul notarului pulic, se incaseaza de acesta dupa care se vireaza la bugetul de stat. Sediul materiei este reglementat de Art. 77¹, 77² si 77³ din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu

modificarile si completarile ulterioare.Notarii publici care autentifică actele între vii translative ale dreptului de

proprietate au obligaţia de a calcula, de a încasa şi de a vira impozitul la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost autentificat actul.

La transferul dreptului de proprietate si al desmembramintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit, care se calculeaza in functie de anumite criterii.

La transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevazut la Art. 77¹ alin.(1) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si

completarile ulterioare, se calculeaza la valoarea declarata de parti. În cazul în care valoarea declarata de parti este mai mica decât valoarea orientativa stabilita de expertizele întocmite de catre Camerele Notarilor Publici, impozitul se va calcula la aceasta din urma valoare.

Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozit dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

Camerele notarilor publici vor actualiza, o dată pe an, expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.

Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se va realiza printr-o hotărâre judecătorească, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de către instanţele judecătoreşti la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătore şti, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

Notarii publici au obliga ţia să depună semestrial la organul fiscal teritorial o declaraţie informativă privind transferurile de proprietăţi imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie :

- părţile contractante ; - valoarea înscrisă în documentul de transfer ; - impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul

personal; - taxele notariale aferente transferului