1. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA AGENŢIILOR

DE TURISM

1.1 Concepte şi definiţii

În general, piaţa, deci şi cea turistică, reprezintă sfera interferenţelor intereselor

economice ale purtătorilor cererii, materializate prin consum, pe de o parte, cu cele ale

purtătorilor ofertei, materializate prin producţie, pe de altă parte.

Pentru a defini oferta turistică trebuie să ţinem seama de cele două accepţiuni prin care

aceasta se prezintă spre analiză:

ca producţie turistică – ansamblul care mobilizează forţa de muncă,

echipamentul de producţie şi bunurile materiale, materializându-se într-un consum efectiv în

cadrul unei ambianţe specifice;

ca ofertă virtuală – cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de

realizare a serviciilor turistice, masa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forţa

de muncă specializată în activităţi specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de

comercializare 1).

Privită în ansamblul său, oferta turistică este formată din două grupuri mari de

elemente, şi anume:

- elemente de atractivitate ale patrimoniului existente la un moment dat;

- oferta de servicii, prin intermediul căreia sunt puse în valoare elementele de

atractivitate turistică ale patrimoniului.

După natura şi originea lor, componentele ofertei turistice pot fi structurate astfel:

1. obiective turistice naturale care pot să cuprindă:

a) elemente de geografie a locului: clima, elemente de geografie fizică (relief,

ape), elemente de biogeografie (fauna, flora), elemente de geografie (ape minerale, mofete,

nămol terapeutic, saline);

b) elemente excepţionale din zonă: parcuri şi rezervaţii naturale, monumente ale

naturii (elemente rare de relief, flora, fauna), peşteri, formaţiuni carstice deosebite;

2. obiective turistice antropice dispuse în mod izolat sau concentrate în localităţi

rurale şi urbane. În această categorie sunt cuprinse:

a) monumente arheologice, istorice, de artă, arhitectură;

1 Cristiana Cristureanu – Economia şi politica turismului internaţional, Edit. Abeona, Bucureşti, 1992, p.140.

b) muzee şi expoziţii – de interes general (artă, istorie, botanică) şi specializate

(filatelie, numismatică);

c) etnografie, folclor, artizanat – arhitectură populară, ateliere de producţie

artizanală,

jocuri şi obiceiuri tradiţionale;

d) manifestări ştiinţifice, spectacole teatrale, concerte, festivaluri, conferinţe,

colocvii, competiţii sportive;

e) manifestări comerciale: târguri, expoziţii saloane.

Dintre factorii care determină oferta de turism, menţionăm:

1o Teritoriul: el constituie condiţia esenţială, factorul primordial al ofertei de turism,

iar influenţa lui poate fi exprimată cantitativ prin “capacitatea de primire a teritoriului” dar

şi calitativ prin nivelul de “atractivitate”.

2o Nivelul de dezvoltare a sectorului terţiar: existenţa sectorului terţiar şi mai exact,

gradul său de dezvoltare, pot constitui factori care influenţează oferta turistică. Se are în

vedere nivelul de dezvoltare al transporturilor, al telecomunicaţiilor, al serviciilor medicale, al

celor de agrement etc. Activităţile cuprinse în oferta de servicii turistice, private în

succesiunea oferirii lor, pot fi:

- organizarea comercializării produselor turistice;

- transportul la / de la locul de sejur, inclusiv transportul turistic în zonă;

- cazarea şi restaurarea (alimentaţia);

- producerea şi distribuirea de bunuri de consum turistic;

- agrementul, tratamentul etc.

3o Baza materială turistică: prin componenta sa principală – echipamentul turistic,

determină, împreună cu personalul de servire, în mare măsură, volumul şi calitatea ofertei. Se

apreciază că efortul investiţional pe un loc de cazare, de agrement etc. este invers proporţional

cu gradul de atractivitate turistică a resurselor naturale.

4o Infrastructura: transporturile, căile de comunicaţie în general, împreună cu

poziţia geografică a ofertei în raport cu cererea, reprezintă factori importanţi ce influenţează

accesul la ofertă, gradul ei de competitivitate. El poate fi sporit prin investiţii turistice sau / şi

de interes general.

Prin produs se înţelege, de regulă, un bun material capabil să satisfacă o anumită

nevoie. Totuşi, în marketing acestei noţiuni i se atribuie un sens mai larg, ea desemnând un

ansamblu de atribute sau de caracteristici fizice, chimice şi de altă natură, tangibile, reunite

într-o formă identificabilă 2). Prin urmare, produsul poate fi: un obiect, un serviciu, o

activitate, o fiinţă umană, un loc, o organizaţie, o idee etc., respectiv rezultatul unui proces.

Plecându-se de la conceptul general de produs, produsul turistic rezultă din

îmbinarea de bunuri materiale şi servicii oferite de către personalul turistic şi din serviciile

adiacente, care, punând în valoare elementele patrimoniului turistic şi ale infrastructurii

generale şi turistice, avantajele cadrului instituţional, urmăresc satisfacerea unor motivaţii

specifice şi generale ale consumatorilor turistici 3).

Privit din punctul de vedere al turistului, produsul turistic se referă la totalitatea

experienţelor pe care acesta le trăieşte din momentul în care pleacă de acasă până în

momentul în care se întoarce. Produsul turistic este un “amalgam” care cuprinde o multitudine

de elemente, precum transportul până la locul (locurile) de destinaţie, cazarea (la hotel, vilă,

cabană, cort, etc.), mesele la restaurant, siturile naturale sau istorice vizitate ş.a.m.d.

Privit prin prisma marketingului, produsul turistic reprezintă expresia fizică a

răspunsului firmei la cererea de turism, respectiv tot ceea

ce poate fi oferit de ea pe piaţă, într-o formă care să

poată fi remarcată, cumpărată şi consumată, în vederea

satisfacerii nevoii de turism.

Serviciile care dau conţinut produsului turistic se

constituie într-un conglomerat sau o combinaţie de cel

puţin patru tipuri de bază (total diferite ca natură). Este

vorba de serviciile: de transport, de cazare, de alimentaţie

şi de agrement. Nu întotdeauna produsul turistic presupune prestarea tuturor celor patru tipuri

de servicii. Dintre toate serviciile care dau conţinut produsului turistic, indispensabil este

serviciul de agrement (căruia îi sunt asimilate şi serviciile de tratament şi de alt interes, care

motivează călătoriile), în lipsa căruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a

turismului.

Agenţiile de turism constituie “veriga de bază instituţională, care activează în

domeniul turismului” 4). Rolul preponderent al agenţiilor de turism este de intermediere între

prestatorii de servicii turistice şi turişti. În literatura de specialitate există păreri, care

asimilează agenţiilor de turism rolul unei firme cu profil comercial, având ca obiect

organizarea, oferirea şi vânzarea de pachete turistice consumatorilor turişti.

2 W.J. Stanton – Fundamental of Marketing, 3th edition, McGraw Hill, Toronto, 1972, p.192.3 Dr. Ion Ionescu – Turismul fenomen social-economic şi cultural, Edit. Oscar Print, Bucureşti, 2000, p.36.4 Cristina Dionisie – Managementul turismului. Structuri de concepţie şi organizare, Edit. Junimea, Iaşi, 2002, p.59.

În general, există două mari categorii de agenţii de turism, şi anume:

- agenţii de turism specializate numai în organizarea (producţia) de aranjamente

turistice, denumite tour operatori (sau agenţii tour operatoare); ele îşi comercializează

produsele prin intermediul agenţiilor din cea de-a doua categorie;

- agenţii de turism distribuitoare, sau agenţii de voiaj, a căror activitate constă

numai în vânzarea produselor turistice ale tour-operatorilor sau a unor servicii izolate.

Tour-operatorii sunt organizatori de voiaje şi

sejururi care creează, asamblează diferite componente ale

serviciilor şi produselor turistice (servicii de cazare,

transport, alimentaţie, agrement), oferindu-le fie direct, fie

prin intermediul agenţiilor de voiaj detailiste.

Literatura de specialitate, structurează tour-

operatorii, în funcţie de tipul produselor turistice oferite şi

de modul de asamblare al acestora. Conform acestui

criteriu, tour-operatorii sunt încadraţi în trei categorii 5): generaliştii (asamblează cele mai

diverse servicii şi produse turistice pe care le oferă tuturor categoriilor de clienţi, detailiştilor),

specialiştii (sunt tour-operatori ce asamblează doar un tip de produse turistice pe care le oferă

unei anumite clientele, unui detailist) şi producătorii de voiaje punctuale care oferă servicii

turistice la comandă pentru diferite grupuri, asociaţii, pentru diverse manifestări: conferinţe,

congrese.

Spre deosebire de agenţiile de voiaj, sunt

întreprinderi de mari dimensiuni, puternic

concentrate pe plan naţional şi internaţional, atât

pe orizontală cât şi pe verticală, care produc trei

tipuri de tour-uri:

1.2 Înfiinţarea agenţiilor de

turism

Infiintarea agentiilor de turism in România

implica parcurgerea urmatorilor pasi:

5 J. Barrè – Vendre le tourisme culturel, Edit. Economică, Paris, 1995, p.117.

A. Obtinerea licentei de catre agentia de turism: In conformitate cu

prevederile H.G. nr. 238/2001, licentele de turism se elibereaza de catre Directia Generala de

Autorizare si Control din cadrul Autoritatii Nationale pentru Turism care asigura si evidenta

licentelor eliberate, respectiv a celor suspendate sau anulate.

Documentatia necesara obtinerii licentei de turism este urmatoarea: (conform Ordinul

Ministrului “Turismului” nr. 170/2001):

Cererea de eliberare a licentei de turism;

Certificatul de constatator de la Oficiul Registrului Comertului

din care sa rezulte urmatoarele informatii: obiectul de activitate al societatii,

structura actionariatului, datele de identificare a societatii;

Copie legalizata a brevetului de turism al persoanei care

conduce agentia;

Copie de pe contractul de munca al persoanei ce detine brevetul

de turism;

Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate pentru eliberarea

licentei.

Documentatia astfel intocmita se transmite reprezentantului teritorial al Directiei

Generale de Autorizare si Control de Turism din cadrul Ministerului “Turismului”, care o

verifica, solicitand eventuale completari. Termenul de solutionare a cererii este de 30 de zile

si curge de la data inregistrarii documentatiei complete. Eliberarea licentei se face numai

dupa verificarea la fata locului a indeplinirii criteriilor minime de catre Directia Generala de

Autorizare si Control din cadrul Ministerului “Turismului” si consultarea cu reprezentantii din

teritoriu ai asociatiei profesionale de profil.

Pentru inscrierea filialei unei agentii de turism se va intocmi urmatoarea documentatie:

Cerere;

Certificatul de constatator de la Oficiul Registrului Comertului privind

sediul filialei;

Licenta de turism a agentiei de turism, in copie;

Brevetul de turism si contractul de turism, in copie, ale persoanei care

conduce filiala din alta localitate decat agentia de turism si contractul de

munca al persoanei care conduce filiala din aceeasi localitate cu agentia de

turism;

Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.

Licenta de turism se suspenda de catre Ministerul “Turismului”, in cazul in care se

constata nerespectarea uneia dintre situatiile prevazute la art. 8 din H.G. nr. 238/2001.

Suspendarea se face pe o perioada de pana la un an. Licenta de turism este suspendata din

oficiu pe perioada in care agentul economic nu are incheiata polita de asigurare pentru riscul

de insolvabilitate a agentiei sau de faliment. In cazul in care, cu ocazia verificarilor efectuate

in vederea avizarii licentei de turism, se constata ca nu mai sunt indeplinite conditiile care au

stat la baza acordarii acesteia, licenta se suspenda pana la remedierea deficientelor.

B. Brevetarea conducătorilor agenţiilor de turism

In functie de nivelul si de complexitatea

pregatirii profesionale si de indeplinirea criteriilor

minime, se elibereaza brevete de turism pentru

urmatoarele functii:

Manager in activitatea de turism;

Director de agentie de turism tour-

operatoare;

Director de agentie de turism detailista;

Director de hotel;

Director de restaurant;

Cabanier.

In vederea obtinerii brevetului de turism,

persoana in cauza trebuie sa prezinte urmatoarea

documentatie:

Cerere;

Curriculum vitae cu precizarea expresa a pregatirii profesionale si a experientei

profesionale (insotit de declaratie pe propria raspundere ca datele sunt reale);

Copie dupa actul de identitate;

Copie de pe actele care atesta pregatirea profesionala;

Copii de pe documentele de atestare a perioadei lucrate in turism;

Atestat de limba straina de circulatie internationala;

Certificat de cazier judiciar;

Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.

Brevetul de turism se retrage de catre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si

Turismului in urmatoarele situatii:

Atunci cand nu mai sunt indeplinite criteriile care au stat la baza eliberarii

acestuia;

Atunci cand, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia ii este

anulata licenta de turism sau ii este retras certificatul de clasificare a structurii de primire pe

care acesta o conduce.

Conform hotararii nr. 238/2001 au intervenit noi precizari privind licentele si

brevetele de turism, iar prin ordinul Ministrului Turismului nr. 170/2001 au fost aprobate

normele metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentelor si

brevetelor de turism.

C . Criteriile de acreditare IATA

Pentru ca o cerere de acreditare sa fie acceptata, exista anumite criterii ce trebuie

respectate:

Sediul agentiei;

Securitatea sediului agentiei;

Seiful agentiei;

Documente necesare pentru acreditare;

Calificarea personalului;

Situatia financiara (Criterii de performanta economico-financiara);

Numele agentiei;

Standardul afacerii;

Management;

General Sales Agency GSA (Agent General de Vanzari)

Uniunea Europeana a initiat pentru prima data masuri in domeniul turismului o data cu

Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992, articolul 3T). Ulterior, la reuniunea ministrilor

turismului de la Atena din 15 aprilie 1994, a fost elaborata “Cartea Verde”. Dezvoltarea

turismului a fost in prim planul sprijinului oferit de Comunitate, in perioada 1989-1993 si apoi

1994-1999, pentru reconversia economica si dezvoltarea rurala. In domeniul fiscalitatii, din

1993 au fost introduse tarife minime comune in statele membre pentru TVA (taxa minima

standard de 15%) si impozit pe profit (tarif redus minim 5 %).

Iniţiative europene

Pentru imbunatatirea calitatii informarii intreprinderilor, Uniunea Europeana a infiintat

o retea si un program de informare. Reteaua “Euro-Info-Centres” ofera urmatoarele servicii:

Difuzarea de documente generale despre actiunile si legile comunitare;

Informarea operationala asupra intreprinderilor, mediului si a posibilitatilor

concrete de acces la dispozitiile in vigoare in cadrul pietei unice;

Activitatile consiliului si asistenta.

Uniunea Europeana se implica si in protectia pasagerilor in transportul aerian in cazuri

de refuz de imbarcare, anularea zborurilor sau intarziere de lunga durata.

1.3 Tipologia agenţiilor de turism

Agentiile de turism prezintă o structura ce are ca scop

vanzarea produselor is serviciilor turistice concepute şi

organizate de touroperatori direct consumatorilor.

Agentiile de turism-reprezintă unitatea specializata in

vanzarea de produse is servicii turistice ale touroperatorilor,

caz in care poarta denumirea de „agentie de turism detailista”,

dar care are dreptul sa vanda componente ale serviciilor

turistice precum: rezervari de bilete de avion, camere hoteliere,

etc. ale furnizorilor in baza unui comision.

Agentia de turism detailista are rol de a consilia si asista

clientul in legatura cu produsele turistice, fie ele ale

touroperatorilor sau ale altor furnizori.

Funcţia principala a agentiei de turism este aceea de a distribui produsele si servicile

turistice si a asista clientul in decizile privitoare la achizitionarea acestora.

Tipuri de agentii de turism:

In functie de forma de exploatare:

- agentii integrate unui lant de

agentii de turism apartinand unui touroprator

sau unei companii internationale organizatoare

de calatorii turistice;

- agentii afiliate unuia sau mai

multor touroperatori independenti sau dintr-un

concern;

- agentii independente care incheie cu diversi touroperatori parteneriate sau

contracte pe perioade delimitate sau pe anumite pachete turistice.

In functie de aria de actiune:

-agentii multinationale, cu puncte de lucru deschise in mai multe tari;

-agentii nationale cu retea de puncte de lucru in tara de origine;

-agentii unice care isi desfasoara activitatea printr-un singur sediu.

In functie de continutul activitatii desfasurate:

-agentii de leisure care activeaza in sectorul turismului de vacanta;

-agentii de business care functioneaza in sectorul turismului de afaceri;

-agentii cu oferta de servicii generala, cuprinzand ambele forme de turism.

In functie de nr. de angajati:

-agentii mici (1-10);

-agentii medii (10-25);

-agentii mari (peste 25 angajati).

Agentii de leisure:

-agentii high-street;

-agentii de tip holiday-shop;

-agentii specializate cu oferta orientata pe anumite tipuri de vacante sau arii

geografice.

Agentii de business:

- agentii implant – de obicei filiala/punct de lucru a unei agentii de business,

amplasata chiar in interiorul unei companii, sediu de firma, oferind servicii turistice

strict reprezentativei organizatii si angajatilor ei;

- agentii de incentiv-uri care se ocupa de planificarea de calatorii de acest tip sau a

team-building-urilor;

- agentii organizatoare de evenimente: intalniri de afaceri, conferinte,

simpozioane.

1.4 Produsele agenţiei de turism

Principalele categorii de produse turistice sunt : circuite, sejururi, croaziere, produse

tematice la care se adauga sistemul rezervarilor pe linii aeriene sau in hoteluri, vanzari de

bilete pentru orice mijloc de transport, servicii de transfer, inchirieri de autoturisme, asigurari

pentru plecari in strainatate s.a.

In functie de aranjamentele produselor turistice acestea se clasifica in :

1. Voiaje forfetare « inclusive tour » - produs format inainte sa se manifeste

cererea clientilor, prin care producatorul alege in prealabil destinatia, mijlocul de transport,

cazarea si modalitatile de insotire ce pot fi realizate total, partial sau limitate numai la

destinatia voiajului. Caracteristicile de baza ale acestui produs turistic sunt : inelasticitatea (nu

este adaptabil la modificarea cererii, cresterea sau scaderea cererii nu are ca efect pe termen

scurt modificarea preturilor dar poate influenta evolutia pietei pe termen lung, cantitatea si

calitatea serviciilor ce compun aranjamentul depind de infrastructura de primire),

complementarietatea ( daca un singur serviciu nu corespunde calitatii intreg ansamblul este

afectat), eterogenitatea ( doua aranjamente

turistice nu sunt identice).

Exemple : Sejurul reprezinta un pachet

de produse turistice oferite pentru petrecerea

vacantei intr-o statiune turistica si poate sa

cuprinda : sejururi cu pensiune completa de tipul

celor traditionale sau moderne ce includ un

program de agrement, sejururi cu demipensiune,

cazare + mic dejun sau numai cazare. Circuitul

este produsul turistic vandut de o agentie de turism grupurilor organizate sau turistilor

individuali care presupune vizitarea pe parcursul acestora a unor obiective turistice, regiuni

sau tari. Alaturi de transport, pachetul include cazare in formula pensiune completa,

demipensiune, cazare + mic dejun. Cel mai folosit mijloc de transport este autocarul.

Croaziera reprezinta un tur efectuat cu vaporul si include un pachet de servicii de

vacanta oferite pe un hotel plutitor : transport, cazare, alimnetatie si agrement – sala de fitnes,

cinema, cazinouri s.a. In paralel cu aceste as-au dezvoltat si alte produse noi ce ofera transport

si cazare in combinatie cu servicii specializate pentru diferite grupuri : Vacante sportive (schi,

golf, pescuit), Calatorii de aventura, Incentive, Formule ce asociaza transportul cu anumite

prestatii: fly & drive, fly & hotel.

2. Pachetul de vacanta are ca destinatie un hotel de statiune si include peisajul

sau divertismentul local. Ca atractii principale amintim : soarele, marea, activitati sportive –

tenisul, golful.

3. Tour-ul cu ghid include peisajul sau alte atractii speciale. In funcţie de cerinţa

clientelei de afaceri produsele turistice se clasifică astfel:

a) Calatorii de afaceri – ticketing si rezervari de hoteluri.

Firmele abordeaza mult mai corect ofertarea acestor servicii, criteriul principal

nemaifiind pretul, ci în primul rând realizarea scopului calatoriei, din punct de vedere

profesional. În general, pretul platit pentru biletul de avion este un exemplu de cerere

inelastica si elastica.

b) Calatoriile de stimulare – Tip „ Incentives”

Foarte multe firme din România, cu management autohtone sau straine, organizeaza

vacante tip „incentives”. ING NEDERLANDEN sau OMNISASIG, îsi premiaza agentii cei

mai buni de asigurari.

c) Cursuri, seminarii, traininguri

În ultimii 2 ani, se remarca un

„val” de asemenea actiuni. In general,

problema principala este cea a salilor.

Grupurile fiind însa destul de mici (30 –

50 de persoane în general), se gasesc sali

chiar si în zone mai speciale (de exemplu

– Delta Dunarii – Delfinul din Sfântul

Gheorghe, Egreta – Dunavat sau

Cormoran din Uzlina si chiar zona Bran-Moeciu). Cursuri se mai organizeaza în zona

litoralului, în lunile iunie si septembrie, când sansele sa fie vreme buna sunt mari, iar tarifele

de cazare sunt extrem de atractive, fiind extrasezon. Problema care apare pentru agentiile de

turism este ca furnizorii de asemeanea servicii sunt extrem de putini, sunt cunoscuti, si multe

firme apeleaza în mod direct. Aici apare si lipsa de etica profesionala a multor hotelieri,

pentru care nu conteaza daca au o relatie comerciala buna si de lunga durata cu un agent de

turism si ofera de multe ori, tarife mai mici beneficiarului final decât agentului de turism.

d) Team-bulding.

Din ce în ce mai multe firme

apeleaza la aceasta formula pentru a-si

mari coeziunea colectivului, spiritul de

echipa , abilitatea de vinde, abilitatea de a

conduce, etc. Au aparut si mici firme,

specializate în activitati in-door si / sau out-door (ball-painting, tiroliana, etc), care devin

subcontractanti ai unor agentii de turism.

e) Lansari de produse, reuniuni.

Aceste evenimente, mai speciale, necesita o atentie mai mare. În general, partea de

spectacol este contractata cu organizatori de spectacole, iar partea de P.R., daca este mai

complexa, cu firme de P.R. sau agentii de media

f) Expozitii.

În general, agentiile de turism nu organizeaza expozitii, dar sunt principalii furnizori

de servicii de cazare, masa, transport, translator cu ocazia acestor evenimente

1.5 Caracteristicile produselor turistice

Produse integrate

Cel mai bun exemplu de produs integrat este un voiaj de grup cu autocarul, pentru care

toate prestaţiile au fost selecţionate, rezervate şi confirmate dinainte: transport în autocar,

nopţi la hotel, mese, ghid pentru vizite etc. Preţul unei asemenea excursii este mai mic decât

suma tarifelor pentru toate aceste prestaţii luate separat, datorită puterii de negociere a tour

operatorului, care îi permită să obţină tarife mai avantajoase decât cele aplicate clienţilor

individuali.

Costurile de "fabricaţie" şi vânzare a acestui tip de produs sunt ridicate. O dată

programarea făcută este dificil de modificat traseul. Datele, duratele şi preţurile, odată

publicate, sunt fixe şi i-ar putea îndepărta pe mulţi potenţial interesaţi. Pentru a negocia în

condiţii bune cu prestatarii este necesară o anumită fecvenţă şi regularitate a voiajelor. În plus,

operatorul se confruntă cu riscul de a anula plecarea dacă nu poate rentabiliza voiajul, din

cauza numărului redus de clienţi. Pe de altă parte este adevărat că, în ciuda diversificării

continue a tipurilor de voiaje şi de sejururi, produsele integrate îşi vor găsi mereu o justificare.

De multe ori acesta este cel mai potrivit mod de abordare a unei destinaţii. Produsele integrate

sunt propuse adesea ca "produse de iniţiere" în gama produselor unui tour operator: după un

prim voiaj organizat în care turistul a luat contact cu respectiva destinaţie şi s-a convins că

prezintă interes, el va putea reveni pentru un sejur sau un voiaj mai aprofundat în viitor.

Produsele tematice

Un produs tematic (vezi figura 7.2) rezultă din asamblarea unor prestaţii de transport

şi cazare în jurul unei singure activităţi motrice. Aceasta poate fi ski-ul, o cură balneară sau

participarea la un festival. Apariţia acestor produse a fost determinată de faptul că turistul

modern nu mai vrea pur şi simplu "să meargă undeva" ci "să facă ceva", să dea un conţinut

vacanţei sale, să-şi îmbogăţească experienţele. Unii tour operatori se specializează pe

asemenea produse, dar ele există şi în oferta tour operatorilor generalişti, cu titluri cum ar fi

Egiptul pe urmele lui Champollion, Croaziera jazz-ului, Festivalul de la Bayreuth etc.

Dezavantajul acestor produse este că nu sunt în general rentabile, în ciuda preţului

ridicat, deoarece se adresează unor creneluri înguste de consumatori (excepţiile nu sunt totuşi

excluse). Ele au în general scopul de a crea o "imagine mediatică" pentru operator, fiind

oferite în cadrul unei game care cuprinde sejururi şi voiaje forfetare vândute masiv.

Produsele à la carte

Cum s-ar putea oferi fiecărui client posibilitatea de a a modifica produsul turistic

pentru a-l adapta dorintelor lui (date, durate, locuri vizitate, buget), în condiţiile realizării unei

politici comerciale bazate pe o producţie pe scară mare şi pe vânzări repetitive? În anul 1973

au apărut în Europa produsele à la carte ca răspuns la această întrebare. Ele ofereau atunci

posibilitatea de a adăuga o "extensie" unui produs de bază (de exemplu, un mini-circuit la

finalul unui sejur sau un mini-sejur la finalul unui circuit). "Circuitele-sejur" permiteau

turiştilor să se odihnească după călătoria obositoare cu autocarul.

Ulterior, produsele în formula à la carte s-au perfecţionat. Ele se prezintă astăzi sub o

formă "modulară" sau de "kit", clientul putând asambla componentele după dorinţă şi crea

astfel un produs personalizat. Broşura tour operatorului prezintă clientului toate aceste

module, ca de exemplu: locuri în avion la curse regulate sau charter, cu dată fixă sau nu,

bonuri valorice pentru camere la hotel rezervate dinainte, închireiere de maşini, vizite,

excursii, mini-circuite, spectacole, abonament pe mijloacele de transport locale etc. Toate

acestea sunt oferite în regim forfetar. Deosebirea este că tour operatorul nu mai negociază

tarifele pe baza unui număr programat de turişti pentru excursiile cu dată fixă, ci pe baza

numărului global de clienţi furnizaţi prestatarului pe parcursul unui an sau al unui sezon. Mai

există şi un alt avantaj pentru client: ar fi fost dificil să găsească şi să asambleze el singur

piesele acestui "puzzle". Acest sistem a fost experimentat mai întâi în Statele Unite, apoi în

Canada şi Mexic, iar în Franţa tour operatorul Jet-Tours a introdus în anul 1975 formula

"Vacances à construire", urmând acelaşi sistem.

Astăzi, foarte multe destinaţii sunt comercializate sub această formă: America de

Nord, Grecia, Italia, Marea Britanie, Irlanda etc. Turistul care alege un astfel de tip de produs

trebuie să "ştie să călătorească": să ia avionul, să se deplaseze de la aeroport la hotel, să poată

citi o hartă sau un ghid ca să nu se rătăcească, să cunoască eventual puţin din limba ţării gazdă

etc.

Produsele deschise

Produsele deschise reprezintă "stadiul ultim" de evoluţie a produselor à la carte. Ele

desemnează voiaje sau sejururi forfetare în a căror preţ sunt cuprinse două elemente:

- o prestaţie de cazare şi, eventual, de transport;

- liberul acces, pe toată perioada sejurului sau a voiajului, la o gamă largă

de activităţi de loisir care constiuie motivaţia turistului de a se deplasa la destinaţia respectivă.

Acces se realizează de regulă pe baza unei cărţi de acces sau a unui carnet de cupoane, care

sunt de fapt forma de concretizare a unui produs deschis.

Produsele de acest tip răspund la o serie de obiective complementare:

- incitarea clienţilor să profite cât mai mult de atracţiile mediului local;

- să testeze preferinţele clienţilor pentru o activitate sau alta, pentru a propune

eventual ulterior câteva produse tematice;

- să ofere activităţi diversificate, pe gustul cât mai multor categorii de turişti (de

exemplul, pe gustul fiecăruia din membrii unei familii).

În unele cazuri, scopul este şi acela de a crea turistului o senzaţie de frustrare din

cauză că n-a reuşit să viziteze toate obiectivele de la destinaţie şi de a-l determina astfel să

revină. Un exemplu clasic de produs deschis îl constituie parcurile de distracţie, cum ar fi de

exemplu Eurodisney sau Futuroscope Poitiers: pe baza unui bilet plătit la intrare vizitatorul

are acces la toate facilităţile din parc. Tour operatorii au aplicat însă acest concept şi la alte

tipuri de destinaţii. Grupul Promove din Veneţia a conceput programul "Venezia d'Inverno"

prin care turiştii care se cazează la unul din hotelurile acestui grup (ale căror preţuri sunt cu

40% mai mici în perioada programului) primesc un carnet numit Venezia Pass care le oferă

gratuităţi sau reduceri pentru intrarea la muzee, monumente, expoziţii, vizite cu ghid (inclusiv

la celebrele ateliere de la Murano), concerte, teatre, o reducere de 10% pentru anumite

restaurante etc. O metodă asemănătoare a fost pusă în aplicare la Londra prin asocierea unui

abonament săptămânal care permite circulaţia nelimitată pe toate mijloacele de transport în

comun cu un carnet de bonuri similare, prea multe pentru a putea fi epuizate într-o săptămână.

În Franţa există deasemenea o experienţă bogată în acest tip de produse, în special sub forma

carnetelor de cupoane şi a cărţilor de abonament pentru muzee şi monumente.