O r g a n al E p a r h i e i gr. or. rom. a C a r a n s e b e ş u l u i A I 3 A R E D U n i M I C A

P r e ţ u i a b o n a m e n t u l u i : > P r e ţ u 1 i n s e r ţ i u n i 1 o r : f Manuscriptele să adresează la redacţiunea Pentru Aus t ro-Ungar ia pe an 10 coroane l Pentru publicaţiuni oficioase, concurse , edicte ( „K O A I A D I E C E Z A N A*

. „ „ pe '/» dc an 5 cor. 1 etc. publ icate de 3 ori, dacă conţin până la ) i a r b a n i i d e p renumera ţ iune şi inserţiuni la România şi străinătate" pe an 14 frc. 7 150 de cuvinte 6 cor. până la 200 de cuvinte 7 Admiiiistraţiunea Tipografiei şi Librăriei d ie-

pe sn-7 V i 8 cor., de aci în sus 10 coroane. I cezane în Caransebeş . — Telefon Nr. 30.

Nr. M . 9 0 0 P res .

l o a n , din i ndu ra rea lui D u m n e z e u a rh iep i scop al b i s e h c e i o r todoxe d in T r a n s i l v a n i a şi m i t ropo l i t

al R o m â n i l o r g reco -o r ien ta l i d in Unga r i a ş i T r a n s i l v a n i a . P r e a o n o r a ţ i l o r pro topresb i t er i , o n o r a t e i p r e o ţ i m i ş i iub i ţ i l or n o ş t r i p o p o r e n i d in E p a r h i a C a r a n s e b e ş u l u i , dar ş i m i l ă d e l a D u m n e z e u Tatâ l ş i D o m n u l n o s t r u

I s u s Cr is tos , iar de la n o i a r h i e r e a s c ă b i n e c u v â n t a r e .

- „Naşterea ta Cristoase Dumnezeul nostru. a răsărit hunii lumina, atnoştinţii".

Fiind încă neîndeplinit văduvi tul vostru scaun episcopesc , vin tot eu şi la aces t e sfinte sărbător i , a v ă întreţ inea c â t e v a momen te în cugetăr i e v l a v i o a s e d e s p r e naş t e rea Domnului nost ru Isus Cristos.

Dacă ne-am întrunit acum în număr aşa m a r e aici în casa Demnului, am tăcut aceas t a , să să rbăm si noi ca si ceialalti creştini din lumea m a r e amintirea evenimentului celui m a r e şi minunat al naşterii Demnului nostru Isus Cristos, întâmplat înainte cu 1909 de ani.

Pen t ru a cunoaş te cât mai bine însămnă ta t ea cea m a r e a naşterii Domnului, delipsă es te , să ne reamintim, iubiţilor, cât de tristă şi du re roasă e ra soar tea oamenilor înainte de na ş t e r ea Domnului, şi adecă , cum omul făcut de Dumnezeu de cea mai a leasa făptură, sp r e . bine şi fericire, în urma păcatului şi a întunecării minţii prin păcat , înstrâinându-se dela Dum-, nezeu, deveni cea mai nefericită fiinţă; cum omul nu-şi mai cunoştea m ă r e a ţ a sa c h e m a r e ; nu mai cunoştea pro adevă ra tu l Dumnezeu , nici se mai închina Lui, ci la idoli, chipuri cioplite, la soa re , lună şi stele şi la alte făpturi neînsufleţite.

Cum cei slabi deven i ră robi ai celor mai tari, şi cum cei tari p r iveau şi v indeau p r e cei slabi ca p r e orice marfă de preţ , despăr ţ iud pre soţi de soţii, pre ' părinţi de Iii, şi p re fii de părinţi.

în a s e m e n e a s ta re tristă şi d u r e r o a s ă au fost oamenii până când p r e a bunul Dum­nezeu, în nemărgini ta sa îndurare , a trimis în lume p re unul născut Fiul său Domnul nostru ISUS Cristos, „carele pentru noi oamenii şi a noastră mântuire ş'a pogorât din ceriu, şi s'a întrupai dela Duhul sfânt şi din Măria fecioară şi ş'a făcut om", ea să ne mântuo p re noi oamenii de . întunerecul şi osânda păcatului , să ne înveţe cunoştinţa adevăra tu lu i Dumnezeu , şi să ne facă fii şi moşteni ai lui Dumnezeu, p recum ne spune şi sfântul Apostol F a v e l prin cuv in t e l e : „că nu mai suntem robi, ci fii şi moştenitori ai darurilor dumnezeeşti", şi a şa să ne ridice din Starea cea tristă şi d u r e r o a s ă iarăş la fericirea c e a dintâi.

Pag ina 2 !•' O A I A FU P C XVL A N A Nr. 52

Iată dar iubiţilor î n sămnâ ta t ea cea m a r e a naşterii Domnului, iată motivul pentru c a r e s 'au bucura t de naş t e r ea Domnului nu numai oamenii p re pământ , ci şi îngerii în ceriu, cân­t â n d : ., Mărire întru cei de sus iui Dumnezeu şi pre pământ pace şi intre oameni bunăvoireli ; iată pen t ruce ne-am întrunit şi noi acum aici în casa Domnului, nu numai să ne închinăm şi să ne bucurăm Domnului ; dar şi să mulţămim p r e a bunului Dumnezeu din tot sulletul nostru şi pentru aceas t ă m a r e şi nemărgini tă indura re spre noi.

Gând sfânta maică biserica a aşăza t aces te sfinte sărbător i intru amint irea naşterii Domnului, i r a făcut a c e a s t a numai ca să mulţămim lui Dumnezeu şi pentru a c e a nemărgini tă i n d u r a r e ; ' nu numai să prăznuim şi să ne bucurăm, ci şi pent ruca şi din aceas t ă s a r b a r e să luăm nişte învăţătur i mari . bune şi folositoare.

A voit sfânta maică biserică să învă ţam, iubiţilor, cât de a m a r să râsbunâ păcatul , cum întunecă el mintea şi cunoştinţa omului, şi cum mintea şi cunoştinţa în tunecate împing pe oameni la felurite rele, şi. prin aceas t a şi la lipsă, la slugărnicie, la a m a r şi la alte a s e m e n e a nefericiri.

Să învă ţăm, iubiţilor, cât de fericitoare es te ferirea de p ă c a t e ; căci prin a c e e a ni-să luminează mintea şi cunoştinţa, şi că numai prin minte şi cunoştinţă luminate a jungem a ne cunoaş te m ă r e a ţ a c h e m a r e orânduită de Dumnezeu , a jungem a cunoaş te p re adevă ra tu l Dum­nezeu şi a împlini voia lui, ca să ne împlinească şi El cereri le noas t re .

Să învă ţam, iubiţilor, cum ceice nu-şi luminează mintea şi cunoştinţa a jung în slujba şi în s tăpân i rea celor luminaţi, p recum ne spune aceas t a şi sfânta Scriptura prin cuv in te le : „Fiind înţelept sau luminat pre cel neînţelept slugă îl va avea". Deci ferice « i e oamenii cari se silesc la învă ţă tu ră , şi vai şi a m a r de ceice descons ideră învă ţă tu ra , căci aceşt ia vor a v e a zile tot mai grote . De a c e e a şi ven i rea Domnului nostru Isus Gristos în lume, pe lângă mân­tuirea de păcat , ne-a mai adus şi lumina cunoştinţii p re ca r e ne-o in tonează şi t roparul aces tor sărbător i prin cuv in te le : „Naşterea Ta Cristoase Dumnezeul nostru a răsărit lumii lumina cunoştinţii".

Pent ru a în ţe lege şi mai bine m a r e a şi n e a p ă r a t a trebuinţă a luminării şi a învăţături i , v ă voiu mai aminti, iubiţilor, c e e a c e în toa te zilele să pe t r ece şi înaintea ochilor noştri, că în lume d e c u r g e de veci o m a r e luptă a vieţii sau de exis tenţă , i zvorâ tă din simţul de conser­v a r e . Cred ca veţi fi o b s e r v a t şi voi, cum fiecare om tinde a cuprinde tot mai mult teren de înaintare , pentru a a junge tot la mai multa vaza , cinste şi bunăs ta re decâ t altul. Cred să fi o b s e r v a t şi voi, că a c e a lupta d e c u r g e nu numai intre om şi om, ci chiar şi între fraţii de un ta tă şi de o mamă , şi tot a s e m e n e a şi între popoa râ şi naţiuni.

D e a s e m e n e a cred că n ' am lipsă a v ă spune, că a c e a luptă să poar tă cu a rme le în­văţătur i i , ale minţii luminate şi to t aşa cred că n ' am lipsă a vă mai spune , că luptaciul cel în t ra rmat ou amintitele a r m e învinge şi cucereş te p re cel ne în t rarmat cu aceleaşi a r m e . De unde u r m e a z ă că dacă voim şi noi sa nu fim învinşi şi cuceriţi de alţii, cu alte cuvinte , dacă voim să putem învinge greută ţ i le vieţii şi să a jungem la tot mai multă v a z ă . cinste şi bună­s t a r e în aceas t ă lume, cu al căror ajutor să ne câş t igăm şi fericirea din cealal tă l u m e : atunci s ă ne în t ra rmăm şi noi tot mai mult cu a rme le învăţăturii şi ale minţii luminate.

Să nu ne amăg im a c r ede acelor cari z i c : cum au trăi t bătrânii noştri fără învă ţă tură , v o m trăi şi noi, pent rucă nici ceice vo rbesc aşa nu mai t răesc ca bătrânii , nici ei înşii nu se mai mulţumesc cu traiul cel cumpăta t , nici cu- îmbrăcămin tea c ea modes tă de odinioară a bă t rân i lor ; nici ei, nici familiile lor nu mai poar tă îmbrăcămintea trainică făcută in case le lo r ; ci şi ei înşii lâcomesc la traiu mai bun şi la haine c u m p ă r a t e dela alţii, cu bani g r e u munciţi. Apoi in vremi le bătrânilor nici dările de tot felul nu erau aşa do multe ca şi în zilele noas t re .

Cât de mult s 'au schimbat împrejurăr i le din timpurile mai vechi veţi în ţe lege şi dacă v ă voiu mai aminti, că bătrânii nu cunoş teau nici călătoria cu aburul sau cu calea ferată , nici sc r ie rea şi nici vorb i rea prin drot, prin te legraf şi telefon, cum să întâmplă în timpul nostru. Aces tea şi multe alte a s e m e n e a împrejurăr i schimbate pretind iubiţilor tot mai multă îna intare dela toţi oamenii , cari doresc zile mai b u n e ; iar a s e m e n e a înaintare să poa t e a junge numai prin ca r t e sau învă ţă tu ră întemeiată pe credinţa în Dumnezeu .

Astfel fiind să nu ne tot p lângem, unii de greută ţ i şi năcazuri , alţii de lipsă şi a m a r ; ci dacă dorim a no mântui de a s e m e n e a rele şi a a junge soa r t e tot mai bună, să îmbră ţ i şăm şi noi, cu mai m a r e silinţă, c a r t e a sau învă ţă tu ra , mai ales cu tineretul nostru ca re , după voia lui Dumnezeu , va trăi şi p res te 5 0 — 6 0 de ani, când alte timpuri vor fi. De v o m face aşa , acel t ineret ne v a b i n e c u v â n t a ; iar de nu vom face aşa , acel t ineret ne v a osândi şi în morminte .

Aşa fac aceas ta , iubiţilor, toa te celelalte p o p o a r ă mai îna in ta te ; iar dacă v o m cer­ce t a cum s 'au luminat ace le popoa ră , vom afla r că numai prin cele două aşăzămin te sfinte, prin

biserică .şi şcoală au ajuns la luminare, vom afla că de a c e e a toa te ace lea popoa râ susţin, cu mari jertfe, tot felul de scoale şi biserici, cari de cari mai frumoaso şi preoţi tot mai v redn ic i ; vom afla apoi, Curii ace le je r t fe pentru biserici şi scoale au ridicat pe acel • popoară la v a z ă , cinste şi bunăs ta re , prin cari pot a junge mai uşor şi fericirea cea veeinică.

Din aces t ea urmează,. iubiţi lor, că daca dorim şi noi viitor mai bun ; daca dorim a nu mai r ă m â n e a în urma a l t o r a : atunci sa sprijinim şi noi, din roate puterile, cele doua a şăzămin te sfinte, bisericile şi şcoalele noas t re , pen t ruca ele sa ne lumineze şi • nouă a d e v ă r a t a cale tot la mai multă învă ţă tu ră şi lumină şi pent ruca întrarmaţi cu a rme le învăţăturii şi ale luminii să putem supor ta cu bun succes lupta de exis tenţa şi să a jungem soar te tot mai bunii.

Numai învă ţă tura din şcoală şi biserică a stârnit şi s tâ rneş te , iubiţilor, în toa te po-poară lo , dorul de a-şi îmbogăţ i tot mai mult cunoşt inţe le ; numai învă ţă tu ra din biserică şi şcoală a îndemnat p re p o p o a r e l e mai înaintate, de a ţinea în case le lor, — pre lângă sfânta biblie — şi alte cărţi bune şi folosi toare; iar dac? a s e m e n e a cărţi nu lipsesc din case le altor popoa râ , atunci nu es te iertat să lipsasoă nici din case le noas t re .

Să ne p rocu răm deci şi să a v e m şi noi în case le noas t re , încât n 'am putea a v e a toţi sfânta biblie, măca r cărţi de rugăciune , cari să ne în tă rească tot mai mult în credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi d e a p r o a p e l e şi să ne îndemne şi la fapte bune. Dar p re lângă ace l ea să nu lipsască din case le noas t re nici al te cărţi , cari să ne înveţe cele delipsâ şi la trebuin­ţele vieţii noas t re pământeş t i , liind adeve r i t că orice car te bună în casa omului es te ca şi un învă ţă to r sau un dascăl bun, care le înva ţă şi luminează pe toţi cei din casă .

Cet i rea unor a s e m e n e a cărţi în Dumineci, în sărbător i şi în alt timp liber mai a r e şi acel folos, că reţ ine pe om dela c e r c e t a r e a birturilor şi altor pe t recer i costisi toare şi păgubi toa re .

Dacă c a r e v a dintre voi n 'ar şti a l ege şi p rocura a s e m e n e a cărţi bune, la dorinţa aceluia, cu m a r e bunăvoinţă , i-le v a p rocura însuş preotul lui.

Deci puneţi a ces t e învăţătur i arhiereşt i la inima voas t r ă şi urmaţi-le cu bunăvoin ţă , pent ruca însoţite şi de ajutorul cel puternic al lui Dumnezeu , să ajungeţi zile tot mai bune , cari să v ă aducă bucurie , nu numai la a s e m e n e a sărbător i , ci şi în celelalte zile a le vieţii v o a s t r e .

După cari poftindu-vă aces te sfinte sărbător i , p recum şi cele ap rop ie toa re a le anului nou şi a le Botezului Domnului, să le petreceţ i în pace , s ănă t a t e şi mulţămire , acum şi întru mulţi ani fericiţi, cu b inecuvân ta re a rh ie rească am r ă m a s

S i b i i u , la sărbător i le naşterii Domnului din 1909

al vost ru tuturor de tot binele voitor

Ioan Meţianu m. p.?

arhiepiscop si mitropolit.

Gheorghe Lazăr E frumos şi bine să ne coborâm cel puţin la

soroace în tainiţi le a scunse ale sufletului, unde să ap r indem câte-o lumini ţă drept pr inos bărbaţi lor mari ai neamului . închinarea aceasta , „cultul vitejilor sufle­teşti nu e numai o manifes tare de paradă, nu, el cons t i tue pa r t ea cea mai I rumoasă din sufletul ome­nesc, înobilează viaţa şi o izbăveşte de multe le josni­cii zilnice. Admira ţ ia şi dragostea cu ra tă ce aducem eroilor sufletului nos t ru românesc este a s e m e n e a cu fiorul ce ni-1 inspiră t a ina cea mare a necuprinsului , şi nu e al t s en t imen t mai nobil şi nici nu poate fi decât dragostea pent ru ceeace este mai presus decâ t noi.

Şi Gheorghe Lazar, dela naş te rea căruia să înpli-nesc 130 ani , este cu adevă ra t unul d in t re cei mai mari bărbaţ i ai neamului nost ru ; el face par te din

şirul acelor eroi, cari s ân t factorii de căpetenii; a t rans­formărilor din sânul societăţilor. în Gheorghe Lazar să r e a s u m ă o epocă întreagă, dela el pornesc îndru­mările cele bune şi cuminţ i pent ru viaţa noas t ră in­telectuală, el este slujitorul credincios al muncii , căci prin m u n c ă să câş t igă desăvârş i rea sufletească, prin ea să 'n lâ tură haina, care în tunecă înţelesul a d e v ă r a t al vieţii ; prin ea ajunge la pă t runderea realităţii , p â n ă în adâncul ei şi ea îl ridica p â n ă la înţelegerea ideilor vecinice. „Cel leneş, zicea el, nu s'au născu t să vieze şi să t răiască, ci s ă pu t rezească şi să pearâ încă vie­ţuind ; de să naş te sărac, el gândeş te -să se s tâ rşască cerşitoriu ; nu e nici un folos, nici moşie patriei , nici neamului său, nici lui însuşi , şi pentru unii ca aceş t ia s'au obicinuit oamenii cei bărbaţ i a zice că mai bine să fie mor t decâ t v i u ; c a d e ce t reabă este a şa v i a ţ ă ? Pen t ruca soarele, luna şi toa te făpturile lui Dumnezeu

oare că t ră ce ne înva ţă cu neîncetatele umblări şi mişcările sale, de nu că t râ îndeletnicirea noas t ră cea de p u r u r e a ? " Viaţa în t reagă a apostolului nostru a fost o luptă cont inuă, o luplă pentru a netezi calea cul­turii adevăra te româneşt i ; el es te acela, care oable a făcut căile spre real izarea visului neîmplinit .

Născut din ţ ă ran i săraci, ajunge cu sprijinul sasului Bruckentba l să-şi desrobească sufletul din că­tuşele întunerecului în care tânjau fraţii lui; pleacă depar te , în oraşul împăra tu lu i unde ascul tă cu mul tă r â v n ă învăţă tur i le înalte ale filozofului Kant , dar nu se fereşte nici de espuneri le adevăruri lor religiei po­zitive. Aici îşi câş t igă numele de mare î n v ă ţ a t ; n u m e care îndrăznise să să p r ipăşească chiar şi prin saloa­nele luxoase împără teş t i , să să înalţă pe t reptele tro­nului, deş tep tând în sufletul împăra tu lu i dorinţa de a vedea pe fiul acela de cioban, care uimi prin răspun­surile sale pe toţi profesorii. Şi iată că intr'o zi fiul acela de cioban îi bate la uşă, şi împăra tu l surpr ins de figura luminoasă şi ochii scântei tori de o putere uimitoare îl pr imeşte cu . cea mai mare pretenie, ii laudă talentele şi-i făgădueşte prea graţiosul său spri­jin, „bazar oţelit la minte , cu sufletul luminat de cele mai înal te idealuri omeneşt i , se pogoară la Sibiiu spre a lumina dela ca tedră pe cei car: voiesc să devină lumina satelor, iar dela amvon pe toţi credincioşii. El devine aici predicatorul şi luminătorul cel înţelept al neamului , dar soartea, căci s incer i ta tea , caracteri­st ica de frunte a vitejilor sufleteşti fiu lasă să facă t ransaoţ iun i cu soartea, îi es te duşmană . Iub.rea cura tă a adevărului îi câş t igă ura episcopului Moga şi a sfet­nicilor lui, cari vedeau în candidaţ i i de preoţi numai niş te izvoarâ de venit şi cari pret indeau dela profesorul Lazăr, ca să p regă tească pe „candidaţi i nepregăt i ţ i" câ t mai îngrabă, căci şatenii le ba t s t raşn ic la uşă. Lazar cunoscând materialul din care să recrutează preoţii, vă­zând pe de o par te pripa sătenilor, pe de a l tă oblicind nepăsa rea celor din frunte se adresează unor recla­manţ i , cari veniseră pelângâ recomandarea episcopului, s ă ceară diploma de teolog pe seama alesului lor, cu următoare le cuvinte .

„Auziţi, oameni buni ! D-Voastră-mi aduceţ i iu şcoală numai nişte bucheri, buşteni în tunecaţ i , şi-mi cereţi să-i liberez mai curând, fie şi mai neciopliţi. Apoi, bunii mei c reş t in i ! D-Voastrâ ştiţi, că preotul este făc­lia, care t rebue să lumineze pe om în toate căile sale, la el a lergăm ca să ne aline durerile sufleteşti ; el t rebue să ne îndulcească amărăc iuni le vieţii din lumea aceas t a . Dară ca să fie un. preot astfel, t rebue să fie om luminat , şi lumina numai prin învă ţă tu ră să poate dobândi . Aşa, dragii mei, dacă sunte ţ i creştini buni. lă­saţ i să înveţe car te cum să cade pe oamenii , cari voiţi să-i aveţ i preoţi cu suflet ş i 'cu i n i m ă ; şi nu t r imeteţ i la Vlădică să popească numa i niş te vite necuvân tă toa re" .

Fap ta aceas ta „ îndrăznea ţă" alui Gheorghe Lazăr fu t imbra t ă de prea liberală, iar iţele intrigei să în­t inseră p â n ă sub tronul de purpură a împăra tu lu i , d u ş m a n ne împăca t al orcărui liberalism. Consecueri ţa

însă să ivi mai in urmă, anume , când Lazăr îndrăzni să aspire la mi t ra episcopească dela Arad. Pa t r i a rhu l dela Carlovăţ, care prim.se poruncă mai înal tă să aibă grijă, ce fel de om pune în diregătoria dela Arad, nu candidă pe Lazăr pe temeiul liberalismul. 1 imputa t . După aces t succes al cabalei urâte u rmă al tă încer­care supără toare , care îl hotăr î să pă răsească Sibiiui şi să t reacă la Braşov. Aici face cunoş t in ţ ă cu boerul Bârcănescui , cumnatu l lui Dimitrie Ghica, care'l ia ca dascăl pelângâ copiii săi şi-l duce în Bucureşt i . Sincer i ta tea lui l impede şi curată , care însufleţeşte munca, care însă să consideră de prea primejdioasă in jurul domnilor încoronaţi , îl duce căt râ ţ in ta cea mare şi s f ân t ă : deş tep ta rea neamului şi pregăt i rea vremurilor mai bune. Pen t ru adevăr sacrifică tot, el nu se poate împăca cu iluzii şi chimere nici chiar a tunci , când ele par necesare vieţii, fntunerecul e minciuna, iar minciuna e moarte . Cum vom putea întemeia oare viitorul neamului pe î n t u n e r e c ?

In t rarea lui Lazar în România să poate a s ă m â n a cu raza cu ra tă a dimineţii , care t rezeşte şi în tăreş te , care sch imbă în t reaga fîro. Nădejdea răsare, nădejdea aceea, care nu moare nicicând, chiar şi în tovărăş ia durerilor grele. Lazăr cu min tea şi inima sa deschisă, cu sufletul închinat spre specula ţ iunea pent ru faptă, cu senzibi l i ta tea dureros de ascuţ i ta , cu puterea lui de viziune, cu avântur i le mari ale imaginaţ i i , cu en­tuz iasmul moral devine un adevăra t profet al neamu­lui, apostolul învăţătur i lor mântu i toa re . Şi el putea zice cu Mântuitoriul, că eelce însătoşază- să vină la mine şi eu îi voi da apă vie să bea. Lecţiile lui defa sfântul Sava „zguduiau, cuceriau şi întâr iau ; zi de zi să propovăduia ucenicilor nobila obârşie romană şi toa te datoriile ce rezu l tă d in t r ' ânsa ; zilnic să a lă turau jalnicile şi umilile împrejurări ale t impului de faţă cu toată mărea ţ a s t ră lucire a unui t recut fără pâreche" (Iorga). Toate lucrurile pe care alţii nu pu teau să le espr ime îşi găseau glas în L a z a r ; ceeace mul ţ imea s imţea con fus, pres imţea dar nu putea să spună ar­t iculat el spunea limpede, min tea lui clară şi păt run­zătoare şt ia să dee viaţă gândului obscur al unei epoce întregi, ş t ia să espr ime într 'o s implă formulă toate dorinţele ce bântu iau sufletul oamenilor, ş t i a ' s ă scoată la lumină toate aspiraţ i i le generaţiei care cău ta la el cu o cu ra tă admiraţ ie . Toţi ceice erau în s ta re să cugete, să s imţească găseau în glasul lui e sp r ima tă par tea cea mai a d â n c ă şi adevă ra t a a sufletului lor. Dar când ac t iv i ta tea lui era să se apropie de apogeu, glasul lui să acoperi de zgomot infernal, de o ferbere ameţ i toare , de zângăni tu l săbiilor şi pocnetul puşt i lor ale eterişti lor greci. E vorba de răscoala din 1821 pe care Lazar o zugrăvia as t fe l : „ la tă a început a fu­mega munţi i , izvoarăle ascund vâjâitul apelor, râurile, gârlele, bălţile, lacurile p â n ă şi Marea vedeţi cum să învâlesc toate cu p l a p â m a negurilor".

. Şcolarii fug. în toate părţile, se împrăş t ie ca puii de potârnichie şi el, oratorul cel mare, r ă m â n e s ingur cu o durere şi amărăc iune mare în suflet, care-1 apropie

de amurgul în tunecos al vieţii. Da. pe el nud mai a ş t eap tă de aici înainte fără noapte, tăcere. Degeaba umblă în d reap ta şi în s tânga pela boeri şi vlădici, ca să-i înlesnească deschiderea şcolii, pen t ru el nu să mai deschide decât doar poar ta vămii şi a gropniţii . Un singur dor îi mai întioară şi mai încălzeşte inima, un singur gând îi mai luminează sufletul, să se în­toarcă acasă la fraţii lui de pe marginea Oltului, de­spre cari ş t iuse oda tă a t â t de frumos şi a t â t de lim­pede să scrie în car tea sa în tocmi tă pe s a m a popo­rului. Foar te îndueşă tor scrie dl lorga despre întoar­cerea lui Lazăr „între aceia din mijlocul cărora îi p lecase marele a v â n t spre învăţă tură , marea pornire de a face bine neamulu i p r in t r ' ânsa" . . . . „La 19 Iunie să dădea paşapor t lui Gheorghe Lazăr, profesor românesc şi la 11 Iulie st. n. el i n t r ă . î n ca ran t ina dela Turnu-Roş cu fratele său Lazăr Oanea, care venise să-1 ia acasă, ridicându-1 din căsu ţa lui dela Târgul-de-afară unde zăcea acuma. Eliad, Maiorescu, Tell veniseră să pe t reacă pe celce nu era să se mai întoarcă. In că ru ţă el se ridică deoda tă ca într 'un amvon, şi amint indu-ş i de darul său bisericesc, el făcu cruce în cele pat ru colţuri ale văzduhului şi, cu m â n a lui slabă, ce nu era să mai ţie condeiul, el b iuecuvân tă astfel viitorul cul­turii româneş t i în cupr insul ţării să lbă tăc i te şi oarbe" .* Ajuns în Avrig zăcu în casa fratelui iubitor, unde vă-zându-se aproape de moar te îş compuse cunoscute le versur i care să află pe pea t ra dela căpătâi . Dar vara cu lumina ei caldă trecu şi t o a m n a cu vântur i le ei răcoroase care despoaie na tu ra de podoaba sa, ¡1 do­boară şi pe el ca pe o frunză veş tedă la p ă m â n t . 0a, Lazar in t ră în gropni ţa s cundă şi rece ..dar nu fără să lase şi moşteni tor i ai gândului său celui mare, fără să lase, la in t ra rea lui în mormân tu l îngust de lângă b ia t a biserică a iobagilor, dungi de lumină mare . care

nu s'a s t ins si nici că să va s t inge". „ „ r IU. P.

La naşterea Domnului..... Răsărit'a lumii lumina cu-

noştinţii

Mai bine de nouăsprezece veacuri s a u s t r ăcura t în noianul veciniciei, de când s'a pus temelia adevă­ratei vieţi creşt ineşt i , sigilându-sâ pentru to tdeauna soar tea neamului omenesc pe aces t p ă m â n t , prin na­ş terea Mântuitorului Cristos. î n t rupa rea Fiului lui Dumnezeu din fecioara Măria va r ă m â n e a pent ru toa te t impuri le unul din acele rari evenimente , în u r m a cărora credinţa noas t ră în a to tputern ic ia lui Dum­nezeu şi a îngrijirii Sale păr in teş t i faţă de oameni câşt igă un sprijin puternic . Venirea în lume a unui mân tu i to r şi regenera tor al omenirii, în care să în­cuibase germenele decadenţi i morale, era s imţ i tă ca o necesi ta te , căci o s cu r t ă privire a supra t impului d ina in tea venirii Mântuitorului Cristos ne încred in ţază pe deplin, că pe a tunci omenirea să afla într 'o s ta re

* N. Iorga. Istoria literaturii v. H.

rea şi vrednică de plâns. Nu era în sufletul oamenilor nici o rază de lumină, care să-i îndrepteze spre cele adevăra te şi să-i îneâ lzaseâ spre cele bune şi folosi­toare. N»u era în inima lor nici un grăunte de adevăr şi drepta te , după care sâ-şi îndrepteze paşii vieţii şi Io lipsia acea mângâiere şi linişte sufletească, de care să împăr t ă şesc inimile noastre, ascu l tând şi u rmând învăţătur i lor , pe care Mântuitorul lumii ni le-a lăsat ca o s c u m p ă moştenire pen t ru binele şi fericirea noa­s t ră . De mult t recuse acel t imp , -când omul cel dintâi trăia în deplină inulţătnire şi fericire, a lă turea de creatorul său, împartăşindu--să de graţ ia Lui, ce ca un izvor neseca t de mul te şi mari bunătă ţ i să revărsa a supra lui. Păca tu l neascultăr i i însă îl făcu să cadă în disgraţie, rupând legătura dragostii d intre el şi creator şi ca u rmare izvorul fericirii lui începu a seca. Neşti inţa şi în tunerecul minţii să lăsaseră acum ca o ceaţă groasă a sup ra omenirii, formând. părete despăr­ţi tor între ea şi Dumnezeu ; şi numai puţini, foarte puţini s ân t aceia în in ima cărora să mai a scundea o rază slabă de nădejde a unor vremuri mai bune. Inimile tu turora fură cupr inse în aceas tă s ta re de o desperare fără margini, care cu a t â t mai nesuferi tă le făcea viaţa şi traiul zilnic. 0 umbră neagră şter­sese şi cea din u rmă amin t i re a acelei vieţi fericite, fir} care să împăr t ă ş i se omul cel dintâi , şi din care — prin sine însuş - ajunse la marginea prăpâst ie i peirii şi a desnâdăjduiri i . Grea a fost pedeapsa pen t ru ne­ascul ta rea şi călcarea poruncii lui Dumnezeu şi nu numai pentru Adam şi Eva, ci şi pen t ru toţi urmă­torii lor de sute şi mii de ani. Şi aceas ta pen t ruca în aces t t imp lung oamenii înşişi să s imţască greu­ta tea păcatului , să se pocăiascâ şi iarâş ei înşişi s ă doriască intrarea de nou în graţ ia divină şi înoirea legăturii lor cu Dumnezeu. După un t imp destul de lung bună t a t ea şi îndura rea lui Dumnezeu încep a sufla ca un vânt, ce împrăş t ie norii, s t r ăbă tând cu toa tă puterea în mijlocul acelui caos, în care se fră­mân tau sufletele oamenilor. în s ta rea desperată , în care se aflau ei îna in te de răsărirea acelui soare lu­minos, care avea să cupr indă cu razele sale în tune­recul şi să a lunge neşt i inţa, să deş teap tă în ei do­r inţa după o viaţă mai bună , care sâ-i aducă mângăere , bucurie, linişte sufletească şi uşurarea greutăţi lor . Şi iată, că în a ş t ep ta rea lor cea mare „plinindu-să tim­pul" într 'o peş te ră dela marg inea Vitleernului să iveşte „soarele dreptă ţ i i" , care avea să lumineze min tea şi să încă lzască inimile oamenilor spre adevăra ta cu­noaştere de Dumnezeii. Din fecioara Măria, în con-diţiuni de tot modes te într 'o iesle a dobitoacelor, să naş te acel mare împăra t , care — îmbrăca t cu pu te re de sus — avea să zdrobiască puterea satanei , ca re pusese s tăpân i re a sup ra omului ţ i n â n d u l ferecat de stâlpul neşt i inţei şi al necunoaşter i i de sine, şi sâ-i deschidă porţile mântuir i i şi a împăcări i lui cu Dum­nezeu. Şi aces t mare împăra t , care pace a adus pe pământ , nu în pu rpu ră şi vison a venit îmbrăcat , ci în ha ina sărăciei şi a umilinţei ; el n'a venit să im-

pună prin forma esterioară, ci prin darul şi puterea dumnezeir i i , cu care era înzestrat , căci scopul Lui nu era a cuceri cetăţi , a cupr inde bunuri materiale, a în­temeia vre-o împără ţ i e lumească, ci a face să rein-vieze în inimile oamenilor acel g răun te amor ţ i t al cunoşt inţ i i de Dumnezeu şi al împărăţ iei sale, în lipsa căruia viaţa era a tâ t de grea şi nesigură, iar traiul a t â t de amărâ t . El a venit să aducă pace şi linişte, lumină şi adevăr, dragoste şi mângâiere .

Deodată cu venirea în lume a Mântuitorului Cristos să deschid ochii sufleteşti ai oamenilor ; iar razele în tăr i toare ale Duhului Sfânt pă t rund adânc în inimile lor povăţuiudu-i pe calea cea nouă, care avea să-i conducă spre izvorul fericirii vecinice. Ve­nirea Lui face a încolţi s ă m â n ţ a dragostei de Dum­nezeu şi de aproapele , ca re de aci înainte avea să devină motorul faptelor „prin cari să să p reamărească Tată! din ceruri" . Şi pent ru a sâ a ră t a divini ta tea evenimentu lu i , ce astăzi il sărbător im, îngerii din ce­ruri se coborârâ deasupra pt sterii, în care înfăşat in scutece cel mai mare împăra t primia prinosul lor de laudă şi p reamăr i re prin imnul : „Mărire înt ru cei de sus lui Dumnezeu, şi pre p ă m â n t p a i e între oameni bunăvoi re" . Iar nişte păstori, cari îşi păş teau oile în apropierea Vitleemului, pă t runş i de un ce tainic la auzul cântăr i lor îngereşti , se g iâbi ră înspre peş teră ]

ca la picioarele celuice avea să i zbâv tascâ neamul omenesc din robia diavolului să-şi d e p u n ă par tea lor de venera ţ iune . Din depăr ta re sosiră şi cei 8 filozofi, conduşi de s teaua ce li sâ a ră t a se pe cer ca vesti-t oa rea -unu i rar even iment şi ajungând la lăcaşul, în care să născuse Mântuitorul, se p roş te rnură înaintea Lui închinându-se şi depunând bogate d a r u r i : aur şi t ămâ ie şi smirnă , ca un t r ibut ce să cuvine unui mare împăra t . Şi când vestea naşteri i pă t runse mai a d â n c în popor, venit-a mulţ ime- mare de oameni, să vadă pe mult aş tep ta tu l Mesia şi să i-se închine. O bucur ie mare cupr inse inimile tu turora ; căci astăzi s'a împlini t ceeace cu su te de ani îna in te sâ pro­rocise din pa r t ea aleşilor lui Dumnezeu, astăzi s'a a r ă t a t în toa tă sp lendoarea ei dragostea şi îndura rea Tatălui ceresc faţă de omenire, astăzi, s'a făcut mântu i re neamulu i omenesc . .îngerii în ceruri sal tă de bucurie, oamenii pe p ă m â n t p răznuesc ziua naşterii Mântuito­rului Cristos, dând mul ţ ămi tâ lui Dumuezeu pentru darul şi b inecuvân ta rea Sa, cu care i-a învrednicit......

Şi în aceas t ă zi sfânta să cuvine a-ne pros terne şi noi cu pietate şi rever inţă îna in tea împăra tu lu i păcii, care azi în peş te ra Vitleemului s'a nâ scu t pen­tru noi şi a noas t ră mân tu i r e rugându-L sâ ne în-drepteze paşii pe calea, ce singur ne-a desenis-o prin în t rupa rea Sa şi sâ ne. t r imi tă de sus darul şi binecu­vân ta rea Sa, ca întăriţ i cu Duhul, sâ ne pu tem împlini da tor in ţe le de păstori adevăra ţ i şi credincioşi fii, ai bi­sericii Sale, a râ tându-ne astfel vrednici de bunătă ţ i le de care as tăzi ne-am împăr tăş i t din mita şi darul Păr in­telui ceresc.

Ni colac Ghicomban, preot în Ianr

î n M a r a m u r e ş Schiţă de călător ie —

i.

La Năsăud. Străzile cu t reera te în dragă voe de cetele s tudenţ i lor gălăgioşi, de a s t ă d a t ă s â n t mono­tone şi pustii . Sun tem deja în Iulie. Intel igenţa noa­s t ră îşi petrece t impul la băile apropia te delà Sân-georgiul-român, delà „Sâmgeors'-1 ; câţi vor mai fi r ă m a s pe acasă, s ân t par te la „Berărie", par te îa ho-telele cari poar ta numiri le aşa de scumpe noua şi aşa de .g lor ioase de „Griviţa" şi „Rahova".

Căt ră centrul sătuleţului , pe care fudulia năsâu-deană îl numeş t e „opid". zărim o clădire mare şi impozantă , zidită cu mul t gus t dar mai cu samă ça mul te jertfe, şi cu mul ta însufleţire. E gimnaziul ro­mân, unicul lăcaş de lumina in aces te părţi , până depar te la Blaj şi la Beiuş. E şcoala care a da t nea­mului românesc pe acel ne în t recu t cân tă re ţ în graiul neaoş românesc , care e George Coşbuc. în apropiere sâ afla biserica uni tă cu 2 turnur i ; cea neun i t ă e să­lăşluită într 'o odae mică a fondurilor grăni ţăreş t i , în carea servea până de curând cunoscutul nost ru filozof dl Gregoriu Pletosn, fost profesor şi ca tehe t , de pre­zent protopresbi ter al Bistriţei, iar a c u m a va sluji la tot CJZUI dl A. .Bena, cunoscutul compozitor şi actu­alul profesor de muzică.

P â n ă la „Podul Bisericei", lângă care e s i tua tă şi reşedinţa vicariatului unit al Rodnei, care-şi are sediul aici. să pare că Năsăudul e al nostru. Dincolo mai avem biserica unită, hotelul „Griviţa", banca „Mercur" şi o prăvălie cu firmă şi n u m e românesc . Aici e p ia ţa unde-şi desfac mărfurile ţă rani şi negu­stori de departe , de pela Rodna lui Pet ru Rares, de prin Maramureşul lui Bogdan şi Dragoş şi dinjos delà Bistr i ţa săseasca . F i rme s t ră ine ca „Pollak", „Rosen-feld", „Apfel" îţi a n u n ţ ă şi aici însă pe soţii înainte trimişi a acelui povoiu dis t rugător , căruia i-a succes să prefacă a t â t ea ţ inuturi odinioară b inecuvânta te , ca Maramureşul , Galiţia, Bucovina, Moldova şi guverna-mentele ruseşti Basarabia, Cherson şi Podolia într 'o Pa les t ina europeana . în inmedia ta apropiere a Năsău-dului dea l tcum aflăm o în t reagă colonie de J idani , numi ta oficios „En t r âdăm" cu primărie şi ant is t ie co­muna la a p a r t e . De aici se vor lăţi apoi în mod siste­mat ic pe valea Someşului în sus , până se vor împre­una cu confraţii lor delà Vatra-Dornei şi din Moldova de sus Şi nu să face nimic aici, unde ar pu tea s â se facă multe , înăbuşind pent ru un m o m e n t urile şi gâl-cevile şi propovăduind cu puter i uni te cuvântu l care ar fi bine pr imit de acel popor docil şi plin de însu­fleţire, doritor de propăşire şi bunăs ta re . Aceeaşi s tare, aceeaşi acapa ra re s i s temat ică a moşiilor româneş t i de mâni s t ră ine , j idoveşti , aceeaşi nepăsa re din par tea inteligenţei noast re , o vom afla p â n ă sus , unde ulti­mele r ămăş i ţ e de Români se pierd în t re fraţii noştri de suferinţe din Maramureş , în t re Ruteni .

P e c u r s u l S o m e ş u l u i î n j o s . Dealungal dru­mului eomi ta tens duce linia ferată, „carul de fier" până depar te spre apus-miazâzi , la Cluj, şi cu încunjur pela Bcclean la Bistriţă. Drumul, e încunjurat de să-mânâtur i frumoase şi bogate de cucuruz, ici-colea vezi chiar şi holde de grâu, lan uri bogate care nu le poţi întâlni p â n ă aici pe valea Someşului , carea să pare că aici iese dintre zidurile puternice de munţ i ce o ţ inu ră încă tuşa t ă a t â t a cale. Noi însă vom părăsi cursul Someşului , u rmând de aici calea pelângă un mic a fluent al său, pelângă Sălâuţa .

împăra tu l Iosif II. în călătoriile sale a cerceta t şi ţ inuturi le acestea, a auzi t vorba dulce şi clară a ţă ranulu i nostru, a ostaşilor, săi din regimentul al II-lea de grani ţă , admira ţ i mai fârziu şi de marele Napoleon. învă ţa tu l împăra t a recunoscut , n e a v â n d lipsă de a t â t ea aprofundări filologice, originea mărea ţ ă a aces tor fii rămaş i orfani în creerii munţi lor şi plin de admira ţ ie faţă de aceşti coloni t raco-romani , luân-du-şi pen t ru to tdeuna r ă m a s bun dela aces te locuri, a exp r ima t memorabilele c u v i n t e : Salve Rornuli parva nepos ! — Adio, mică nepoa tă a lui Romulus ! — Şi întru aducerea amin t e de aceste cuvinte rosti te de un î m p ă r a t luminat , 4 dintre cele 45 comune grăni ţăreş t i au luat ca n u m e topografice câ te unul d in t re aces te cuvinte .

Satul următor e Salva. Biserica uni tă şi casa parohială s ân t clădiri frumoase, şcoala confesională e

Lpeţki cam d ă r ă p ă n a t ă şi prea puţ in îngrijită faţă de şcoala de s ta t . care e un adevăra t palat . In intravi­lanul comunei drumul care conduce deja dela Rodna pelângă Someş să bifurcă. Un ram duce mai depar te pelângă Someş la Beclean, celalalt duce însă pe Să-lăuţa în sus, spre miază-noapte, la Hordău, Telciu, Rornuli şi p â n ă la Selişte în Maramureş . Noi vom u r m a calea din urmă.

îngustă , „ m â n c a t ă " cum să zice pe acolo, de roatele carălor î ncă rca t e cu povară, calea aceas ta , mai cu s a m ă între Hordău şi Telciu, ^ l a coti turi şi când t rebue să dai d rum carălor ce-ţi vin în faţă, te 'ame­n in ţ ă să cazi cu tot cu t răsură de pe malul înalt in Sâ lău ţa ce curge pe alocurea năprazn icâ şi nebună , în t impul din u r m ă s'a votat, zice-să, din venitul pă­durilor grăni ţăreş t i o j u m ă t a t e milion do coroane pen­tru repararea acestui drum, pe care să t r anspoa r t ă podoaba păduri lor noas t re seculare la gara dela Salva, dela fabricele de cherestea „Besztereze-Naszddi faipar-r^szveny tâ r sasâg" ( reprezenta tă prin : Biach una* Ba-yersdorf) şi prin a l ta a fraţilor Nenberger.

în cale în tâ lneşt i g rupe de câte 3—4 cară, care t r an spoa r t ă scândur i le câ t r â gara Salvei. Mârţoagele s labe t rebue să fie a jutate din răsputer i ca să .poa tă răzbi mai cu s a m ă la urcuşuri , ca să câşt ige s tăpâ­nului p â n e a şi loruşi nut re ţu l , câş t iga t în adevăr de om şi de cal cu sudoarea feţei. Cei dintr 'o g rupă se ajută î m p r u m u t a t pânăce răzba t la înăl ţ ime. Cărăuşii s â n t de două feluri, de omenie şi obraznici. Cei obraz­

nici, cari nu-ţi dau drurn, p â n ă nu fac cunoş t in ţ ă cu loviturile de zbici ale Iui badea August in dela N ă s ă u d — groaza lor — poar tă cârlionţi şi tichie pe c a p ; ce-ialalţi pe cari badea Augustin îi sa lu tă cu respec t şi pare cu evlavie, sân t ştiuţii noştri , cu plete lungi, moldoveneşt i , cu ochii a lbaştr i visători, Români din Maramureş , Moroşeni.

— De unde eşti b ă d i ţ a ? — Dela Borşa, coconaşule ! — Cum o mai duceţi pe-acolo? — Ia aşa ! Trăim şi noi cum pu tem ! Da D-Voa-

s t ră până u n d e ? — La S ighe t ! — Să umblaţ i sănătoş i . — MulţăUlim D-tale ! (Urmează)

Predică la »Anul nou« Iubiţilor creştini!

Prea bunul Dumnezeu ne-a învrednici t să ajun­gem aceas tă să rbă toare de bucurie. Azi credincioşii se î n t â m p i n a unii pe alţii cu bucurie poft indu-şi : „An nou fericit".

Cu tot dreptul foarte fericiţi ar trebui să ne s imţim pe lumea aceas ta , căci pentru aceea a făcut Dumnezeu pe om şi 1-a pus „s tăpân pes te toate cele bune câte a făcut",, ea folosindu-se de toate cele bune ale lui Dumnezeu să se îndulcească de fericirea pă­m â n t e a s c ă .

Cu toate însă că urechile noas t re se des tâ tează de glasurile vesele d e : „An nou fericit", dacă cu min tea noas t ră ne s t răduim a scruta şi a preţui v ia ţa şi faptele creştinilor din anul ce ne părăsi , cu in ima îndure ra tă eu păr in te le vostru sufletesc t rebue să vă spun, că viaţa creştinilor din anul ce ne părăsi n 'a fost tocmai fericită, pen t rucă am auzi t p lanşete le şi vaietele soţiei şi ale copilaşilor omului beţiv ; am văzu t cu ochii şi m-am c u t r e m u r a t de sărăcia şi foamea în care se chinue familia beţivului. Am auzit hulele, blâ-s tămele ş: vaietele celorce mânia şi d u ş m ă n i a înfo­ca tă i-a a r u n c a t în valuri le p rocese lor ; apoi m-am cu­t r e m u r a t văzând cum spes.de proceselor scot pe ceice au fost cuprinşi de d u ş m ă n i e din averile s t rămoşeş t i şi le pun în m â n ă bâtul sărăciei .

Am văzut părinţ i vărsând lacrimi a m a r e pen t ru faptele rele ale fiilor ră tăci ţ i ; am auzi t vaietele şi blăstărnole celorce lurii şi tâlharii le-au răpi t sudoarea şi dulceaţa bunătăţ i lor agonis i te .

Ce poate ti pricina că noi nu ne împăr tăş im de toa tă fericirea p ă m â n t e a s c ă ?

Au doară Dumnezeu n a descoperi t şi n-a î n v ă ţ a t pe om, cum t rebue să se folosascâ de bunătă ţ i le lumii, ca să fie fericit?

Ba da, preabunul Dumnezeu prin dragostea ne­mărgini tă a vest i t prin însuş Fiul său Isus Cristos câ t să poa te de lămuri t voea sa cea s ân t ă ; apoi prin pil-

dele lumina te ne-a a r ă t a t prea lumina t calea fericirii, a t â t a celei pămân te ş t i câ t şi a celei cereşti .

Deci ce poa te fi pr icina lipsei de fericire? Ca un păr in te sufletesc ce port o in imă pă t runsă

de iubire că t ră voi, iubiţii mei fii sufleteşti, şi nu t resc cea mai ferbinte dor in ţă de a vă vedea pe toţi feri­ciţi, după mul tă chibzuire am aflat, că lipsa de cum­pătare şi înfrânare în în tocmirea vieţii este pr icina traiului greu şi a lipsei de fericire.

Pe cât îmi este cu put in ţă , în cele u rmă toa re mă nizuesc să înţelegeţi şi voi că lipsa de c u m p ă t a r e şi înfrânare este pricina nefericirii. Fiţi cu băgare de s eamă !

Sfântul pă r in te Ioan Gură-de-aur vorbind despre c u m p ă t a r e zice : „Precum corabia cea uşor încărca tă s t r ăba te mai cu uşur in ţă valurile mării, iar cea prea încărca tă să cufundă şi marea o înghite, aşa cumpă­ta rea ajută min tea să s t r ăba t ă mai lesne marea vieţii şi s ă pr ivească cele cereş t i" (Omil. I. la Fac.)

în ţe lepc iunea prea a leasă a s. păr in te a s a m ă n ă via ţa noas t ră în aceas tă lume a valurilor tu rba te a dezmierdări lor şi a păcatelor cu soar tea corăbiei ce să leagănă deasupra valurilor mării.

Mare, m i n u n a t ă a s ă m â n a r e şi adevăr este acea sta. căci p recum marea prin valurile ei tu rba te de vi­forul cel pu te rn ic înghite corabia, astfel şi valurile tu rba te de viforul vieţii cei păcă toase şi fărădelege înghit nu numai t rupul cel necumpă ta t , ci robesc pe vecie, în focul cel n e s t â n s al iadului şi sufletul.

Adam şi Eva, deşi s tăpân i peste toa tă fericirea, lipsiţi fiind de armele înfrânării şi a cumpătăr i i , se lasă a fi răpiţi de valurile trufiei, ispitei diavoleşti şi, că lcând porunca dumnezeească , păcatul îi înghite, fe­ricirea îi pă răseş te şi locul ei îl ia sudoarea feţii, chi­nurile t rupului şi a sufletului.

Diavolul, duşmanu l cel ne împăca t şi neadormi t al omului, nu numai pe oamenii cei dintâi i-a ispitit, ci mai vâr tos în zilele de acum prin feluritele ispite se t rudeş te să amăgească pe oameni , ca să-i depăr teze dela faţa şi voea cea sfântă a lui Dumnezeu şi să-i facă să r ă t ăcească pe căile diavoleşti , care l ipsesc pe om de fericirea cerului şi a pământu lu i .

Şi dacă azi nu se mai iveşte în chipul şarpelui şi a mărului , apoi se îmbie creşt inului în mii de chipuri, care ia întâ ia privire apa r nevinovate şi plă­cute, iar după amăgi re a m a r e şi omorâtoare de viaţă vremelnică şi vecinicâ.

. Ici vedem pe diavolul în chipul răchiei, îmbiin-du-se oamenilor la început cu sfială şi ca neplăcută , mai apoi cu puterea-i amăgi toare a ţ â ţ ă simţuri le , fă­când pe om să o s imţască ca învesel i toare şi alină-toare de dureri, năcazur i şi osteneli .

Simţuri le omului tu rba te şi înfocate de puterea rachiului diavolesc să apr ind din ce în ce mai mul t spre pofta gustări i rachiului pânăce să preface în pa­t imă, iar pa t ima beţiei înveninează trupul şi tu rbură .mintea omului care a îndrăgi t răchia.

P a t i m a beţiei dupâce prinde rădăcini din ce în ce mai adânci în t rupul omului, ca o fiară să lbat ică

să năpus te ş t e a supra podoabei sufletului, adecă asu­pra minţii şi a inimii şi a ţ â ţ ând pornirile şi cugetele diavoleşti, sădi te d e . o t r a v a rachiului, îl fac slugă ne­t rebnică păcatelor celor mai îngrozitoare.

Răchia diavolească a runcă pe sluga sa în mo­cirla desfrânaţii cei mai spurcate , îl face răpitorul cel mai sălbat ic al bunuri lor pămân teş t i ale deaproapelui îndemnându-1 la jâfuiri, spargeri şi tâlhării ; apoi ce e mai îngrozitor, îi face chiar răpitorul panii, hranei şi a îmbrăcămin te i copilaşilor săi, lăsând în urmâ-i vaietele îngrozitoare ale foametei.

Diavolul pune în m â n a beţivului cuţi tul mâniei diavoleşti şi-1 înfige în inima călătorilor, a prietenilor şi a fraţ i lor ; iar adeseori beţivul pierzându-şi cu de­săvârş i re min tea înfige cuţi tul chiar în părinţi , soţie şi în copilaşii săi.

Spitalele nebunilor şi temni ţe le ucigaşilor gem de nefericiţii, pe cari numai şi numai pa t ima beţiei i-a a runca t în groaznica nefericire.

Iar ceice numai de j u m ă t a t e au îndrăgit p a t i m a beţiei şi de cari, durere, s â n t foarte mulţi, diavolul prin ot rava răchiei le vestejeşte sănă ta tea şi le răne­ş te trupul cu cele mai scârboase morburi, care sug pu te rea de viaţă nu numai a celui ticăloşit, ci, mai groaznic decâ t focul care nu poa te s t răba te în p ă m â n t , ca să arză şi rădăc ina pomului cupr ins de flăcări,-?' s t r ăba te şi-şi lasă veninul în rodul pântecelui celui beţiv, sugând pu te rea de viaţă şi frumseţa copilaşilor, cari ca florile prea t impuri i de p r imăvară ce să 9 stejesc de pu te rea gerului târziu şi n e a ş t e p t a t : ' as t fe l ' şi copiii beţivului să vestejesc de o t rava p lămăd i t ă în ei de ta tă l beţiv, şi în floarea vieţii se s tâng.

Averile câş t igate cu c run tă sudoare , apă ra t e în vremuri de grea urgie cu piepturi le şi braţele vitejilor s t rămoşi şi părinţ i ai noştri , pa t ima beţiei cu surorile ei lenea şi fala le r isipesc şi le îns t ră inează în mani le străinilor.

P i zma şi u ra încă a m ă r â s c traiul şi răpesc, feri­cirea omului .

P izma şi ura vicleanului diavol a răpi t fericirea lui Adam şi a Evei.

Dragostea cea nemărg in i t ă a lui Dumneze. i însă s'a îndura t spre cei obidiţi şi prin jertfirea însuş Fiului Isus a ridicat osânda s t râmoşască .

Isus ne-a vesti t adevăru l ceresc : „Să iubeşti pe deaproapele tău ca pe tine însu ţ i " .

Acest adevăr ceresc, în ţe lepciunea dumnezeească a lui Isus prin pildele măre ţe ni 1-a lămur i t luminat , ca toţi să înţelegem, că în viaţa noas t ră de toate zilele cum să împlinim aceas tă poruncă şi ca dovadă că toţi o înţelegem, este judecata o b ş t e a s c ă : „Ce ţie nu-ţi place, a l tuia nu face".

Şi cu toate aces tea ce vedem ? Vedem că s ă m â n ţ a pizmei şi a urei a r u n c a t ă

în t re oameni de vicleanul diavol încolţeşte, pr inde ră­dăcini ; duşmăn ia să lă ţeş te în t re oameni, şi adeseori ne c u t r ă m u r ă m de faptele groaznice ale duşmănie i , care răpesc şi n imicesc fericirea p ă m â n t e a s c ă şi ce­rească a omului.

Bogaţii înţ,reolaltâ şi îndeosebi îşi a ra t ă ura asu­pri toare asupra săracilor ; iar în săraci clocoteşte ura împotr iva bogaţilor.

înţelepţii se p izmuesc întreolaltă, fără ca măcar să se gândească , că t impul şi pu terea p răpăd i tă pen t ru nutr i rea duşmănie i mai bine să o fojosască pei»truca cu lumina minţii lor să lumineze pe cei neînţelepţi .

îndeosebi la noi românii p izma şi ura au prins ră­dăcini foarte adânci , aşa că n 'are ochi să se vadă frate pe frate. Cu toate că în fiecare zi rostim în rugăciunea Domnului : ,,Şi ne iar tă nouă greşelile noas t re p recum şi noi e r tâm greşiţilor noş t r i" — la cea mai mică greşală a deaproapelui nostru încolţeşte s ă m â n ţ a pizmei diavoleşti şi în loc să ne gândim la „Atotputernicul Isus" . care a r ă spuns t iranilor săi : „Doamne iartă-le lor că nu ştiu ce fac" — zic în ioc să er tâm şi noi, se în t ă râ t ă fiul contra părintelui , frate contra fratelui, prieten contra pr ietenului şi începem înda tă cu procese-

Zile, luni şi chiar ani dearândul le petrec oamenii pela uşile judecătoriilor şi advocaţilor. Banii agonisiţ i cu mul tă t rudă şi averile s t rămoşeş t i , duşmăn ia le jertfeşte din belşug speselor procesuale şi a t â t de sel-bat ică este duşmăn ia uneori, încât mai delà toţi a u / i m : „Să ştiu că nu capă t nimic, numai să-i facă advocatul spese să-1 doară" . în cel desnâdăjdui t diavolul apr inde mânia şi-1 m â n ă de taie moşia, fură vita, apr inde nu-reţul şi adeseori înfige cuţi tul în inima contrarului

« r e 1-a adus la sapă de lemn. Ia tă care este sfârşitul duşmănie i ! Zile, luni şi

iMH in năcaz şi frică, p râpădi rea averii, a omeniei şi pierzarea sufletului.

La nici o na ţ iune nu s ân t a t â t ea procese şi duş­măni i ca la neamul nost ru românesc .

Ce poate fi pricina că nefericitul creşt in fără îm­potrivire s'a a runca t în braţele beţiei şi s'a lăsat apr ins d e mânia urei diavoleşti ?

Lipsa de c u m p ă t a r e şi de înfrânare ! Dacă creşt inul la cea dintâi ispită diavolească se

î n a r m a cu vir tutea cumpătării şi a înfrânării, pe care prin rugăc iune fierbinte le pr imeşte c ieş t inul cu pri­sos in ţă din : „visteria cerescului Păr in te" , a tunci dia­volul nu ş-ar fi ajuns mişelescul scop.

Căci precum valurile m a n i cu puterea lor uriaşa, deşi n imicesc puternici le corăbii ; cu toate că cu puteri în t re i te să izbesc de „Muntele de s t âncă" din mijlocul mării, to tuş neput inc ioasa să dovedeşte uriaşa pu te re a valurilor.

Astfel şi creştiiiul care în toate împrejurări le vieţii în ţe lepţeş te în t rebuin ţază aces te două a rme creşt ineşt i bine învingătoare , a s emenea „Muntelui de s t âncă" , nea t ins r ă m â n e de încercări le valurilor ispitelor diavo­leşti şi cu mândr ie vesteşte tuturora , dar îndeosebi prin roadele vieţii sale dovedeşte, că cumpătarea şi înfrânarea luminează min tea omului şi-1 povăţuesc pe calea adevărului lui Isus, întru care este fericire lină şi sen ină nu numai a bunătăţ i lor pământeş t i , ci în­deosebi fericirea .vieţii cereşti , celei vecinice.

Cumpăta rea şi înfrânarea s ân t cuibul păcii, a

dragostei şi a buneiînţelegeri ş i : „Ce este mai frumos şi mai plăcut decât a locui fraţii î m p r e u n ă ? "

Deci, iubiţilor! bine să cugetaţ i a supra celor auzi te azi şi am toa tă nădejdea că veţi găsi în satul nos t ru pilde vii, adecă oameni cari nefiind înarmaţ i cu vir­tu tea cumpătăr i i şi a în frânării, s'au lăsat amăgi ţ i de ispitele diavoleşti , care i-a dus la peire ; apoi iarăş veţi găsi pilde vii de creştini cari înarmaţ i cu virtu­ţile cumpătăr i i şi a înfrânării se îndulcesc de fericirea bunătăţ i lor pămân teş t i şi au nădejdea fericirii cereşti .

Părinţi lor, nizuiţi-vâ ca întreg duhul şi trupul vostru să-1 s t răbate ţ i cu virtutea cumpătăr i i şi a în­frânării şi sub a lor s tăpâni re , prin faptele vieţii cu­rate creşt ineşt i să vă oţeliţi puterile, ca astfel să vă înălţaţi la darul de a li copiilor voştri măiestr i ade­văraţi ai cumpătăr i i şi înfrânării. Copiii voştri să aibă pilde vii. lumina înţelepciunii voastre să-i înarmeze împotr iva tu turor ispitelor diav-oleşti. Fiţi ca acel îm­părat , care cu ochi vioi şi înţelepţi veghiază. şi se ni-zueşte. ca ostaşii lui să aibă armele cele mai bune şi mai desăvârş i te , ca să respingă şi să n imicească pe duşmanu l răsvrăt i tor şi să-ş îngrădească supuşi i cu darul păcii şi al fericirii sigure.

Invăţaţi-i să fugă de nefericiţii pe cari ispitele diavoleşti i-a n imic i t ; dar cu a t â t mai vâr tos şi mai adeseori să le aduceţ i amin te şi să-i îndemnaţ i să se apropie cu toa tă dragostea de ceice bine au folosit a rmele cumpătă r i i şi înfrânării, ca, şi prin sfaturile lor să se în tă rească în aces te virtuţi.

Astfel cu toţii nizuindu-ne să ne întăr im în aces te virtuţi , având şi nut r ind în inimile noas t re nădejdea unui viitor mai fericit pentru neamul nost ru — anul nou ce ne s tă îna in te să-1 pet recem cu bine ; iar la anul ce vine cu adevă ra t să urăm unii a l t o r a : „An nou fericit!". Amin.

Iaz, la 16 Dec. 1909. loan Popouici, preot.

C o n c u r s Pent ru ocuparea postului do conferenţiar agro­

nomic al Asociaţinmi să publică concurs în următoa­rele cond i ţ iun i :

I. Conferenţiarul agronomic al Asociaţi unii va avea să îndepl inească următoare le lucrări.

a) va avea să compună un program de ac t iv i ta te în înţelesul s ta tu te lor şi in marginile mijloacelor de care d ispune Asocia ţunea pentru îmbună tă ţ i r ea eco­nomică a poporului românesc din patr ie ;

b) va trebui să ţ ină în despăr ţârniute le Asocia-ţiunii cursuri şi prelegeri din toate ramuri le agricul­turii, s tăruind mai ales pent ru o îndrumare prac t ică în ale economiei ra ţ ionale ;

c) va iniţia şi înfinţa, în comunele care ţ ine pre­legeri, însoţiri de tot felul, îndeosebi însoţiri de pro-duc ţ iune şi valorizare, agentur i şi biblioteci poporale împăr ţ ind to toda tă cărţi intre p o p o r ;

d) va avea să scrie prelegeri model şi broşuri

Pagina 10

din domeniul agriculturii pent ru biblioteca poporală a „Asociaţiunii".

e) va ocupa şi postul de econom al „Asocia­ţ iuni i" .

II. Retribuţia agronomului va ti : a) salar anual de K 2 0 0 0 1 — plăt i t în rate Iu

nare ant ic ipat ive. b) cu ocazia călătoriilor va primi o diurnă de

K 6 şi cheltuelile de drum (în t ren bilet cl. II). c) pent ru broşurile care le va publica în „Biblio­

teca poporală a Asociaţ iunu" va primi, conform con­diţiilor stabilite, K 40 de coală t ipăr i tă .

III. Ceice vor să concureze la aces t post au să înain teze comitetului central al Asociaţiunii , Sibiiu (s t rada Şaguna) pană la 31 Mai nou 1910, u r m ă t o a r e l e :

a) certificat de botez în limba r o m â n ă ; b) certificatul şcoalelor secundare şi agronomice

pe care le-au t e r m i n a t ; c) certificatele despre p raxa ce-au făcut-o ; d) eeventuale lucrări pe care le-au scris în do­

meniul agr icul tur i i ; e) un memoriu în care să are te cum au de gând

să luc reze ' în cadrele Asociaţiunii, conform condiţii lor stabil i te în par tea I, punc t a) b) şi c) din aces t concurs ;

f) O prelegere economică model scrisă în l imba şi pe înţelesul poporului. Subiectul şi-1 poate alege fiecare concuren t din ramura economică pe care o cunoaş te mai bine. - •

Agronomul să va angaja pro vizor cu începere dela 1 Iulie 1910.

Sibiiu, 9 Decemvrie 1909.

/. St. Şuluţiu m. p. Oct. 0. Tăslăuanu m. p. prezident. secretar.

—"^^*" * -

Ş t i r i Manuscris din veac. 16. Biblioteca Academiei Komâne a

primit în dar un astfel de preţios manuscris; el cuprinde 150 feţe nepaginate, e o psaltire având titlul : Davidu prorocului şi imperato-rului cântecu, şederea întâia, cântecu întâi.

Pub l i ca ţ i un i oprite. Ministrul de interne şi cel de comerţ au oprit a intra în Ungaria cărţile : Politica Românilor din Ungaria în trecut, prezent şi viitor; Calendarul Ligei pe anul 1910.

Remunera ţ ia scriitorilor ruseşt i . Decând Francezii au făcut ca lumea să cunoască literatura rusască, scriitorii ruşi au venite cât să poate de bune. Tolstoi după scrierile sale ş a asigurat un venit anual de 25.000 ruble (1 rublă = 2'(>0 coroane). Văduva lui Dosto-ievschi a primit 75.000 pentru operele bărbatului ei. Andreiev Lonida primeşte 1000 ruble de fiecare coală tipărită. Gorkij încă câştigă foarte mult cu scrierile sale. Dar nici ziariştilor ruseşti nu le merge rău. Unii au venit anual de 75*000 ruble. Mencicov, dela No voie Vremja, are la an 50000 ruble.

I n v i t a r e . Corul vocal gr. ort. din Bozoviciu arangiază Sâm­bătă în 20 Decemvrie 1909 (8 Ianuarie 1910) a doua zi de Crăciun un concert împreunat cu teatru şi joc în sala cea mare a otelului „Almajana", la care sânt rugaţi a lua parte toţi binevoitorii Preţul locurilor: Locul I, adecă primele .'i rânduri de scaune, 2 coroane. Locul II, următoarele rânduri de scaune, 1 coroană 20 fileri. Loc de stat 60 fileri de persoană. începutul precis la 8 ore sara. Programa - a) Concertul: 1. O. Dima: , 0 ce veste", cor băr­bătesc. 2. G. Dima „ Vivandicra", cor. bărbătesc. 3. G. Dima : „în-zădar alerg pământul", cor bărbătesc. 4. C. Porumbescu : „Marşul cântăreţilor", cor bărbătesc. 5, D. G. Kiriak: „Morarul", cor mixt.

6. I. Vidu : „Coasa", cor mixt. 7. I. Vidu : „Lugojana", cor mixt. b) Teatrul: „Slugă la doi siâpâni". Comedienii 2 acte de Zaiiarie Bârsean, Fiind de ajutorat o reuniune culturală bisericească, rugăm a lua parte la aceasta petrecere sau a răscumpăra bilete de intrare-După producţiune urmează joc.

„Societatea română de cântăr i şi muzică in Caran­sebeş" aranjazâ în 31 Decemvrie 1909 (13 Ianuarie 1910) în seara de Sân-Văsii concert, la care se va preda şi piesa teatrală „Soare cu ploue". După producţiune urmează dans. Invitări speciale se vor trimite. Comitetul.

După pomană. în comuni Stupini, mai săptămâna trecută, a murit un econom fruntaş. După înmormântare s'a f.cut pomana îndatinată, la care a luat parte şi un atare I. Ardelean. Acesta atâta a băut, lăudând într'una pe mort şi trăgând la niasea, că a doua zi dimineaţa l-au aflat mort in grajd între bivoli. Medicul a constatat că moartea a provenit din beutura cea multă. Iată un teren, pe care intelectualii noştri ar avea destul să ucre înde nând poporul să se uite mai puţin în pahară, căci beutura în nici un caz nu e folositoare. Să poate însă că şi unii intelectuali ar avea trebuinţă de astfel de po­veţe şi atunci nu să poate nălăjdui ca cel bolnav să fie doftorul altora!

O istor ioară perz iană. ' O regină îş poftea un palat făcut tot din oase de pasere. La inzistă pelângă soţul ei — regele — până atunci, până când acesta se învoi la aceasta şi porunci pa­serilor, să şi vină şi astfel să să poată începe clădirea. Toate pase­rile zburară îndată la poruncă. Numai Gât-roşcat a întârziat. Regele foarte supărat îl întrabâ despre cauza întârzierii sale. „Rege" îi zice Gât-roşcat, „eu am zburat preste toată lumea şi am numărat oamenii şi muerile". Asta plăcu regelui şi îi zise : ;Un lucru bun ai făcut. Dar care sânt mai mulţi, oamenii sau muierile ?". „Mueri sânt de doauăori mai multe", răspunde paserea, kegele se supără foc că Gât-roşcat a aflat altcum decum au aflat slujitorii lui şi aşa porunci, pe el să-1 omoară mai întâi. „Ce pot eu face", să tângui paserea, „dacă slujitorii tăi nu au numărat bine. Eu am numărat la mueri şi pe toţi oamenii aceia, cu cari fac muerile ce vreau ele". Acum pricepu regele, că aceasta este o învăţătură pentru el şi aşa opri numai decât clădirea, începută la dorinţa reginei, şi puse toate pa­serile în libertate.

Gronica literară şi culturală în reg is t răm cu a d â n c ă mâhn i r e şi s inceră întrisi

t a re moar tea nea ş t ep t a t ă a duor publicişti valoroş-dela n o i : Ioan Russu-Şiriann şi Demetriu Marc». în floarea vârstei , depar te de ai săi — în mijlocul cărora a lucrat cu o n e a s ă m â n a t ă dragos te şi fără od ihnă pent ru tot binele neamulu i său t imp deaproape două­zeci de ani — , Russu-Şirian se s t inge dep lâns şi jâlit de toa tă că r tu râ r imea noas t ră înţe legătoare a munci i sale uriaşe, ce a depus-o în slujba causei româneş t i dela noi. Stilist eminent , s t ăpân pe o limbă l i terară impecabi lă şi din cele mai frumoase, articolele lui de gazetă ca şi nuvelele sale (Moara din vale 1893), ca şi impresiile din călătorii şi ca şi studiile sale istorice se ci tesc cu o adevă ra t ă plăcere şi mul ţumire . 0 bio­grafie a m ă n u n ţ i t ă a lui Russu-Şirianu, ne-ar da, de sigur, un î n s e m n a t şi preţ ios capitol din istoria luptelor noas t re politice şi cul turale dela anii 90 încoace. Al doilea ziarist inteligent, ce moare şi el la Bucureşt i , în sanator iul dela Filaret, es te fostul redactor dela „Ţara Noas t ră" : Demetriu Marcu. Abia de 30 ani , Marcu îngroapă cu sine un promiţă tor ta len t l i terar pe care ne-am depr ins a-1 cunoaş te din proza şi versurile sale impresionis te publ icate în foiletonul „Ţârii Noas t re" . „Vecinie râvni tor de soare, de viaţă şi de iubire, real i ta tea îl î n s p ă i m â n t ă şi mul te pagini din scrisul lui poar tă urmele acestei f rământăr i i n t e rne" .

(Cumpăna nr. 3. p. 46). ' * .

* Trimisă de preotul A'. Jurca din Cireş.

Rare ori a apă ru t „Luceafărul1' a t â t de bine în­grijit ca ^i 'u număru l 24 din ăs t an, închinat amin­tirii marelui istoric dela Blaj Dr. Aug Bunea. Dl Ciura aprec iază scurt, zguduitor, într 'o lumină de duioşie ce doare adânc , viaţa şi munca marelui mort. In te resante s â n t părerile lui Bunea asupra unor punc te grele din t recutul bisericii noas t re din convorbirea avu tă cu istoricul nostru t â n ă r Dr. I. Lupaş, iar chipul cu ve­derea celor trei prietini (A. Bârseanu, N. Iorga şi A. Bunea), ce bogată şi pre ţ ioasă priet inie !, ne mângâie par 'că în marea lovitură ce o îndurăm, nădăjduind totuşi în vremi bune şi izbânzi viitoare ce ni se vor hărăzi prin graiul de aur a celor doi prietini nedes-pâ r ţ bili, râmaşi în u rmă —

* 0 ca ldă comemorare a lui Bunea şi în fruntea

revistei „Ramuri" (23) dela Craiova. Din acelaş n u m ă r se r emarcă o poezie (Icoanei) g ingaşă a poetului Soncu şi r ecenzmnea diui N. C. lonescu despre stu­diul dlui Antoniade publicat în Conv. Lit. despre Carlyle.

-X-

După cum s'a a n u n ţ a t în cronica aceas ta , patru scriitori tineri de f run t e : Sadoveanu, losif, Angliei şi II. Chendi, t ipăresc la „Minerva" din Bucureşt i revista „Cumpănă"cu mul tă îndreptă ţ i re de ex i s t en ţă prin controlul şi critica cam aspră dar destul de obiectivă ce o face stări lor cul turale şi literare din Regat. Scrii­tori de talent , redactorii „Cumpenei" vor găsi, a şa credem, to tdeauna inspira ţ ia şi forma literară a leasă

%spre a înrâuri în bine asupra cetitorilor şi spre a lichea revis ta la aceea demni t a t e literară, la care au înuâl ţa t , oarecândva, o a l tă revistă, în care au să-mânat aşa de bine şi din care publicul a cules a t â t folos ! P â n ă acum, au apă ru t pa t ru numeri 'cu fru-«'ifdTâ&e poezii de losif şi Anghel ca „Troica" şi „Cen-tifolia", iar d. Sadoveanu publică „Reflexiile unui explorator" , zugrăvind în schi ţe de călătorie sărăcia şi amaru l poporului nostru din părţ i le Moldovei de Sus . D. Chendi. face pe criticul revistei, vorbind în număru l întâi despre mişcarea l i terară din ult imul t imp şi despre revistele mai în sămna te . în n u m ă r u l trei face anal iza operei d ramat ice „Viforul" a dlui De-lavrancea. reducând mul t din valoarea ce i-se atr ibuie peutru-că o găseş te prea „declamator ică" şi „ s e a m ă n ă mai mul t a lucrare tea t ra lă" , decât o operă de ar tă . Dar .tocmai acestui fapt, zice d. Chendi, se da toreş te i sbânda pe scenă a piesei, da t fiind, că eroii dramelor noastre , „sân t toţi de o vitejie rud imen ta ră şi toţi fi­gur i de teatru şi huni dec lamator i" , iar „publicul iu­beşte retorizmut şi panoramele" . în număru l pa t ru al „Cumpenei" d. Chendi consacră doi poeţi noi : P. Cerna şi I. Bârseanul . Revista mai are şi do:îă rubrici r e g u l a t e : „Efemeride" şi „Note şi reflexii". „Cum­păna" se r ecomandă de sine prin inteligenţa cu care este scrisă. Abonamentu l 15 cor. pe an, Bucureşti , S t r ada Luizi Cazzavilan, No. 36.

* Dintre toate revistele noas t re li terare cari încep

un nou an de muncă, „Luceafărul", ne apare mai splendid cu număru l 1, ce-1 închină marelui măies t ru •al frazei româneşt i , uncheaşului cu graiul de aur dela Humuleşt i , lui I, Creangă. Coperta o împodobeşte un m i n u n a t por t re t al scriitorului din t inere ţa lui, pe când era diacon. Număru l îl deschide o poveste a lui Creangă, după un manusc r i s găsit de Em. Gârleanu pr int re hârtiile povesti torului . Acelaş, dă şi n iş te lă­murir i despre „Manuscrisele lui Creangă", şi r ecomandă

ca cea mai bună ediţie a scrierilor lui, pe cea apă­ru tă la „Minerva" sub îngrijirea domnilor Teodorescu —Kiri leanu şi II. Chendi. Ni-se dă şi un început din-tr 'o piesă tea t ra lă a lui Creangă şi un facsimil d u p ă o pagină-manuscr i s a lui, comunica te de d. Gâr leanu. Acest n u m ă r rnai are două scumpe cântece ale dom­nişoarei Pitiş şi o nuvelă a d-lui S a d o v e a n u : „0 în­t âmpla re" . Rev i s t a ' pub i i că răspunsur i le scriitorilor no­ştri de seamă, privi toare la lămurirea rostului şi în­ţelesului no ţ iun i i : poporanism. în „Pagini s t r ă ine" dl Ciotori publică t r a d u c e r e a : „Noaptea sfântă" din le­gendele minuna te ale vestitei scri i toare suedeze Selma Lagerlof. Cronica tea t ra la despre „Viforul" lui Dela-vrancea a d-lui Bogdan—Duicâ, face revista şi mai in teresantă . Astfel, ne place cum înt ră „Luceafărul" în al IX. an de ex i s ten ţă !

* „Logodnica" d-lui Sandu-Aldea din No. 12 al

Conv.-Literare, se a l ă tu ră pe lângă cele mai frumoase nuvele ale prozatorului mult preţuit .

La „Soi:, lemeilor române" din Bucureşti , d. Bogdan-Duică. a ţ i nu t o conferinţă despre volumul de poezi i : „Ne c h e a m ă p ă m â n t u l " al d l u i 0 . Goga.

Şi 'Junimea-Literară a fraţilor bucovineni a în­chinat ul t imul său n u m ă r amintir i i lui Şaguna, cu mul te portrete de-ale marelui mitropolit , cu corespon­denţe de-ale lui Şaguna cu Hacman, conzistorul Bu­covinei şi cu baronul Nicolae Hurmuzachi . u.

* „ M i z e r i e , B o a l ă , C r i m ă şi D e g e n e r a r e sau

Alcoolismul şi urmările lui din punct de vedere eco­nomic, higienic, moral şi naţional". Conferinţa pen t ru combate rea alcoolizmului de Pr. D. Vouiga, va a p ă r e a în curând. Opul se va es t inde circa pe 8 c o d e t ipar . Ceice vor să aibă aceas tă lucrare înda tă după apa­riţia ei în volum, să se adreseze autorului în Gyirok (Temes.)

#

A apăru t C a l e n d a r u l b i b l i o t e c e i p e n t r u t o ţ i p e 1 9 1 0 , un volum de 200 pagini bogat i lustrat şi cu o coper tă în culori, de dist insul ar t is t . Murnu, — Preţul 50 bani. De vânzare la toate librăriile. Pe lângă o bogată mater ie ca lendar is t ică şi numeroase art icole de actul i ta te , sau ins t ruc t ive „Calendarul Bibliotecei pentru Toţi" a re o foarte bogată şi frumoasă mate r ie literara cu poezii şi nuvele s e m n a t e de cei mai de frunte scriitori c a : Ion Adain, Al. Cazaban, Ludovic Dauş. D. Nanu. Nemţeanu , D. Moldoveanu. Cincinat Pavelescu. Radu D. Rosetti. Iuliu Săvescu etc. Tot de oda tă nu putem trece cu vederea ilustraţiile, pe a t â t de bine reuşite pe cât de numeroase , reproducând scene din viaţa noastră , interioară art ist ică, diferite personagii m a r c a n t e p recum şi o alegere de fotografii, admirabil reproduse pe cromo, şi inedite, reproducând diferite scene în care figurează M. Lor Regele şi Regina. Curtea Pr inciară , Alteţa Sa Principele Carol în faţa frontului ca ofiţer e t c . precum şi moştenitorii Ger­maniei şi Austriei, cari au vizitat Curtea noas t ră în cursul anului t recut . „Calendarul Bibliotecei pentru Toţi pe 1910" e o ca r t e care nu t rebue să l ipsească din nici un cămin şi'l r ecomandam fără rezervă. Catalogul complec t al acestei Biblioteci a se cere la Librăria editoare Leon Alcalay la Bucureşti.

Fagina 12 F U A I A D I E C E Z A N A

Concurs Pentru îndeplinirea definitivă a postului de învăţător la şcoala

confesională gr. or. rom. din Jena, cu termin de 30 zile dela prima publicare în Foaia diecezană.

Emolumcntele : 1. Salar 1000 coroane. 2. Cortel liber în edificiul şcoalei cu •/« jug . grădină. 3. Pentru conferinţe şi adun. generale 20 cor. 4. Pentru lemne pe sama sa şi a şcoalei 100 cor. 5.:Dela înmormântăr i 60 fii. ev. 1 cor. învăţătorul ales este îndatora t a pur ta cantoratul în şi afară

de biserică, a pur ta agendele notariale în comitetul şi sinodul pa­rohial fără altă remunera ţ iune . Preferiţi vor fi cei cari vor şti con­duce corul existent.

Recurenţii au a-şi subşterne recursele Prea On. Oficiu pro to-presbi teral din Lugoj , fiind adresate comitetului parohial din Jena, apoi au a se prezenta în vro Duminecă sau sărbătoare în sf. bi­serică spre a-şi ară ta desteri tatea în tipic şi cântare , dar nu în ziua de alegere.

Pentru prestaţiunile făcute în altă comună, alesul învăţă tor nu capătă nici o retr ibuţ iune. 2 — 3 J67]

Jena din şedinţa corn. par. ţinută în 29 Nov. 1909. D i m i t r i e L u p e a I u l i u I o a n o v i c i u preşed. com. par. notar .

Pe baza ordinaţ iunei Venerabilului Conzistoriu diecezan ddto 28 Aprilie a. c. Nr. 2275 Şc. să escrie concurs pentru ocuparea postului de învăţător la şcoala gr. or. română din A g a d i c i , p ro to -presbiteratul Oraviţei , cu termin de 30 zile dela prima publicare în „Foia d iecezană" cu următoarele

Emolumente : 1. Salar în bani gata 600 cor.

2. 16 metri lemne (8 metri pentru învăţă tor şi 8 metri pentru sala de propunere) 96 cor.

'•'>. l 'auşal pentru scripturistică 10 cor. 4. S cse pentru conferinţă şi adunare 16 cor. 5. Cortel natural cu grădină. 6. Pentru curatorul şcoalei 24 cor. 7. Două jugerc de pământ arător şi un juger extravilan, după

care alesul are să plătească toate dările r e o e r u e . 8. Dela înmormântăr i unde va fi poftit 80 fii. Să observă că comuna bisericească asigură alesului învăţă tor

urc. rea salarului la suma minimală de 1000 cor. precum şi ulterioa­rele cvincvenale conform dispoziţiunilor cuprinse în § 2. şi ,'i ai art. de lege XXVII, din anul 1807 cu începere dela 1 Iulie 1910.

Alesul învăţă tor este îndatora t a pur ta cantoratul în şi afară de biserică, a inst rua t inerimea şcolară în cântarea bisericească. Este îndatora t a pur ta scripturistică ca notar al comitetului şi s inodului parohial, să compună socoţile bisericei şi ale cultului, fără nici o altă remuneraţ iune.

Pentru serviciile pres ta te în alte comune comuna bisericească nu acordă nici un emolument .

Recurenţii au a-şi subşterne recursele lor Prea Onoratului Oficiu protoprcsbi teral din Oravi ţa-montană, fiind adresate comitetului parohial din Agadici. Concurenţii au a se prezenta , dar numai odată — în vre-o Duminică ori sărbătoare , în sf. biserică, spre a-şi arăta desteri tatea în cântare, dar nicidecum în ziua alegerii.

Agadici în 28 Iunie 1909. 3—3 [65] Comitetu l parohial .

In conţeleg-tre cu protopresbi terul t ractual .

mmmmmm

p e n t r u ' t u r n u r i b i s e r i c e ş t i

in eseoutare solidă precum şi repa-ratura acestora psovede sub garanţie

Fricdcric ârocbowifya orologier şi mehanic

î n . C a r a n s e b e ş .

Casa institutului pedag. - teol . d iecezan Telephon 31 2 0 — 2 6 [II

I S i i Redactor r e s p o n z a b i l ; Dr. Ios i f Olariu. Tiparul şi editura Tipografiei diecezane în Caransebeş.