John Le Carre

Omul nostru din PanamaThe Tailor of Panama, 1995 In amintirea lui Rainer Heumann, agent literar, gentleman i prieten. Ce Panama! Expresie rspandit in Frana la inceputul secolului, descriind o incurctur de nedezlegat. (Vezi admirabila lucrare a lui David McCullough, Crarea dintre mri)

CAPITOLUL UNU Fusese o dup-amiaz de vineri absolut obinuit sub cerul tropical din Panama, pan in momentul cand Andrew Osnard nu dduse buzna in magazinul lui Harry Pendel, ca s comande un costum pe msur. Inainte ca Osnard s dea buzna, Pendel fusese acelai dintotdeauna. Cand plecase, Pendel devenise alt om. Durata vizitei: aptezeci i apte de minute, conform pendulei din lemn de mahon, semnat Samuel Collier din Eccles, una dintre multele relicve istorice ale casei Pendel i Braithwaite Co., Limitada, croitori ai Casei regale, cu sediul anterior in Savile Row, Londra, in prezent pe Via Espana, Panama City. Sau chiar lang Via Espana. Atat de aproape c nu mai conta. Pe scurt, P&B. Ziua incepuse de la ora ase, cand Pendel se trezise tresrind la zgomotul ferstraielor cu panglic, al antierului, al circulaiei din vale i al vocii virile de la postul de radio al Forelor Armate. "Eu nu eram de fa, Onorat Curte, erau ali doi tipi. Pe mine m-a lovit primul. A fost cu acordul ei", pleda Pendel in faa dimineii, prad sentimentului c pedeapsa era iminent, dei n-o putea defini prea bine. Ii aminti apoi c la opt i jumtate avea intalnire cu directorul bncii i sri din pat exact in clipa in care soia lui, Louisa, url: Nu, nu, nu! Ii trase cearaful peste cap, pentru c dimineaa era, pentru ea, momentul cel mai ru al zilei.

De ce nu spui i tu o dat "da, da, da"? o intreb el in faa oglinzii, cat atepta ca de la robinet s inceap s curg ap cald. Hai, Lou, un pic de optimism, ce naiba! Cadavrul de sub cearaf gemu, dar nu se mic, aa c Pendel, ca s se amuze, incepu s-i dea replica prezentatorului jurnalului. Ieri sear, comandantul ef al Forelor Americane din Emisfera de Sud a reafirmat c Statele Unite vor respecta, in spiritul tratatului i prin fapte, obligaiile ce le revin fa de Panama, declar prezentatorul cu o voce grav i viril. Gogoi, iubitule, replic Pendel, intinzandu-i spuma de brbierit pe fa. Dac n-ar fi gogoi, n-ai insista atat, nu-i aa, generale? Preedintele panamez a sosit astzi la Hong Kong, prima etap a unei vizite de dou sptmani in capitalele Asiei de Sud-Est,spuse prezentatorul. Aha, e vorba despre eful tu! strig Pendel i ridic o man spunit, ca s-i atrag atenia Louisei. El este insoit de o echip de experi in economie i comer, printre care se afl i consilierul pentru planul Canalului Panama, doctorul Ernesto Delgado. Bravo, Ernie, aprob Pendel, privind cu coada ochiului la nevasta lui, tot culcat. Luni, delegaia prezidenial va pleca la Tokio, pentru discuii avand drept scop creterea investiiilor japoneze in Panama, spuse prezentatorul. Cu Ernie al nostru in zon, bietele gheie n-or s aib timp nici s respire, spuse Pendel cu un glas ceva mai sczut, brbierindu-i obrazul stang.

Louisa se trezi brusc. Harry, nu-mi place cand vorbeti aa despre Ernesto, chiar i in glum. Bine, drag. Imi pare ru, drag. N-o s-o mai fac. Niciodat, promise el, atacand zona sensibil de sub nri. Dar Louisa nu era mulumit. De ce nu poate Panama s investeasc in Panama? se planse ea, aruncand cearaful i ridicanduse in capul oaselor, in cmaa de noapte din in alb pe care o motenise de la mama ei. De ce s apelm la asiatici? Suntem destul de bogai. Numai in oraul sta avem o sut apte bnci, nu-i aa? De ce nu utilizm narcodolarii notri ca s ne construim propriile fabrici, coli i spitale? "Notri" nu trebuia luat ca atare. Louisa provenea din zon i crescuse in zona Canalului, pe vremea cand aceast limb de pmant de cincisprezece kilometri pe aptezeci i cinci, inconjurat de panamezi demni de tot dispreul, era o concesiune american pe vecie, prin termenii unui tratat obinut prin for. Tatl ei, un inginer militar care murise intre timp, fusese detaat la Canal i se pensionase mai devreme, ca s intre in slujba Companiei Canalului. Mama ei, moart i ea, fusese profesoar de religie intr-una dintre colile segregaioniste din zon. tii ce se spune, draga mea, rspunse Pendel, ridicandu-i lobul urechii i brbierindu-se sub el. Se brbierea ca i cum ar fi pictat, iubindu-i bolurile i pmtufurile.

Panama nu e o ar, e un cazino. i-i cunoatem pe cei ce conduc cazinoul. Tu lucrezi pentru unul dintre ei, nu-i aa? Na, iar o fcuse! Cand avea mustrri de contiin, nu se putea abine, dup cum nici Louisa nu putea, de altfel. Nu, Harry, nu-i adevrat. Lucrez pentru Ernesto Delgado i Ernesto nu e unul dintre ei. Ernesto e un om cinstit, cu idealuri, care crede in viitorul unei ri libere i suverane in cadrul comunitii naiunilor. Spre deosebire de ei, nu e un profitor i nu scoate la mezat motenirea rii. Asta-l face s fie cu totul deosebit, unic in felul lui. Ruinat in sinea lui, Pendel ddu drumul robinetului de la du i incerc apa cu mana. Iar a sczut presiunea! exclam el. Aa meritam, dac locuim pe deal. Louisa cobori din pat i-i trase cmaa de noapte peste cap. Era inalt, cu talia lung, cu prul negru i aspru i cu sani tari de sportiv. Cand nu se gandea la ea, era frumoas. Dar imediat ce redevenea contient, umerii i se lsau i cpta un aer trist. Ar fi de-ajuns un singur om cinstit, Harry, insist ea adunandu-i prul sub casca de baie. Numai de-atat e nevoie pentru ca ara asta s funcioneze aa cum trebuie. Un om cinstit de calibrul lui Ernesto. Nu un orator in plus, nu un egocentrist in plus, ci doar un bun cretin cu principii etice. Un administrator ca lumea, integru i competent, care s repare drumurile i canalizarea, s rezolve problema srciei, a

criminalitii, a drogurilor i care s pstreze Canalul, in loc s-l vand celui care ofer mai mult. Iat la ce aspir Ernesto din toat inima. Nu ai dreptul s-l vorbeti de ru. Nimeni nu are dreptul sta. Pendel se imbrc repede, dar ca de obicei cu grij, i se grbi spre buctrie. Dac Pendelii, ca toi cei din clasa de mijloc din Panama, aveau o mulime de servitori, un fel de puritanism tacit cerea ca stpanul casei s pregteasc micul dejun. Ochiuri pe paine prjit pentru Mark, cornuri i branz topit pentru Hannah. i cateva pasaje din Mikado, destul de frumos cantate, cci Pendel iubea muzica. Mark era gata imbrcat i ii fcea leciile la masa din buctrie. Pe Hannah o scoase cu greu din baie unde ii studia cu ingrijorare un co de pe nas. Urm un concert de plangeri i de formule de rmasbun: Louisa, imbrcat, dar in intarziere la serviciul de la Centrul Administrativ al Comisiei Canalului Panama, sare in Peugeot-ul ei, in timp ce Pendel i copiii iau Toyota i pornesc spre coal, la stanga, apoi la dreapta, iar la stanga la vale, pe panta abrupt spre oseaua principal, Hannah mancandu-i cornul i Mark luptandu-se s-i termine temele, in ciuda hopurilor, iar Pendel zicand: imi pare ru pentru graba de azi, copii, am o intalnire foarte devreme cu tipii care au banii, iar in sinea lui dorindu-i s nu fi fost atat de meschin fa de Delgado. Pe urm o trecere pe contrasens, mulumit acelui operativo matinal, care le permite celor ce fac naveta din suburbii s foloseasc ambele benzi de circulaie.

Urmeaz zigzaguri primejdioase printre vehiculele in plin vitez, ca s ajung din nou pe strduele mrginite de case in stil american la fel ca a lor, pan in satul din sticl i plastic cu Charlie Pops, McDonald's i Kentucky Fried Chicken i cu balciul unde i-a rupt Mark braul la ciocnirea cu o main inamic, la ultimul 4 Iulie. Cand au ajuns la spital, era plin de copii care se arseser cu petarde. Pendel caut iute prin buzunare o moned pentru tanrul negru care vinde trandafiri la stop, pe urm toi trei il salut cu mana pe btranul postat de ase luni in acelai col de strad, cu aceeai pancart in jurul gatului, oferindu-i spre vanzare balansoarul pentru dou sute cincizeci de dolari. Din nou strzi lturalnice. Il duce pe Mark primul, traversand infernul urat mirositor de la Manuel Espinoza Batista, prin faa Universitii Naionale i trgand cu ochiul la picioarele lungi ale studentelor in bluze albe i cu crile sub bra, o privire spre tortul de nunt care e cupola bisericii Del Carmen Bun dimineaa, Doamne traversand cu riscul vieii Via Espana i cotind cu un suspin de uurare pe Avenida Federico Boyd, apoi pe Via Israel, ca s ias in San Francisco, urmand fluxul de maini spre aeroportul Paitilla, bun dimineaa din nou, doamnelor i domnilor narco-traficani cu frumoasele voastre avioane particulare parcate printre gunoaie, imobile gata s se prbueasc, caini vagabonzi i gini, dar acum te rog, puin calm, atenie, respir adanc, valul de atentate antisemite din America Latin n-a trecut neobservat: tinerii cu fee impietrite de la intrarea liceului Albert

Einstein nu tiu de glum, aa c vezi cum te pori. Mark, ajuns i el o dat devreme, sare din main i Hannah ii strig: i-ai uitat sta, prostule! Ii arunc ghiozdanul. Mark se indeprteaz fr s-i permit vreo demonstraie de afeciune, nici mcar o fluturare din man, ca nu cumva colegii lui s-o interpreteze ca pe un semn de prere de ru. i din nou in zpceala circulaiei, urletele agasate ale sirenelor poliiei, scranetul i vaierul buldozerelor i al ciocanelor pneumatice, toat cacofonia, zgomotul i protestele absurde ale unui ora tropical din lumea a treia, nerbdtor s moar sufocat, inapoi la ceretori, la estropiai i la vanztorii de prosoape, de flori, de cni i de biscuii, care te asalteaz la fiecare stop Hannah, coboar geamul. Unde-ai pus cutia cu monede? azi e randul senatorului fr picioare, cu prul alb, care se propulseaz in crucior, dup el al frumoasei mame negrese, care-i ine copilaul vesel pe old, cincizeci de ceni mamei i un semn cu mana copilaului i uite c apare biatul in carje care plange, cu un picior indoit sub el ca o banan rscoapt, oare plange cat e ziua de lung sau doar la orele de varf? Hannah ii d i lui o moned. Apoi, pentru scurt timp, drum liber cat urc in vitez dealul spre Maria Immaculada, unde micuele cu faa cenuie se agit in jurul autobuzelor colare din curtea din faa colii Senor Pendel, buenos dias! i buenos dias, sor Piedad! Buenos dias, sor Imelda! i, Hannah, n-ai uitat de banii pentru cheta in cinstea

sfantului de azi, care-o fi el? A uitat, la fel de toant ca i frate-su, uite cinci dolari, drag, ai tot timpul i ii doresc o zi bun. Hannah, care e grsu, ii d tatlui ei un pupic umed pe obraz i pleac in cutarea Sarei, prietena la cataram din acea sptman, in timp ce un poliist obez i zambitor, cu un ceas de aur la man, arat de parc ar fi Mo Crciun. Nimeni nu are nimic de zis, gandete Pendel aproape mulumit, privind-o pe Hannah cum dispare in mulime. Nici copiii, nimeni. Nici chiar eu. Un biat evreu, care nu e un biat evreu, o feti catolic, nici ea o feti catolic, i toat lumea consider c aa e normal. Imi pare ru c-am fost grosolan cu Delgado cel fr de pereche, draga mea, dar azi nu e ziua in care fac fapte bune. Dup care, bucurandu-se de propria-i tovrie, Pendel se angajeaz din nou pe autostrad i pune o caset cu muzic de Mozart. Dar, ca de fiecare dat cand e singur, atenia lui crete. Se asigur mainal c portierele sunt incuiate i e atent ca nu cumva s intalneasc vreun rufctor specializat in circulaie, vreun copoi sau vreun alt personaj periculos. Numai c nu e cu adevrat ingrijorat. Timp de cateva luni dup invazia american, oameni inarmai au pstrat pacea in Panama. Dac azi cineva ar scoate revolverul in mijlocul unui ambuteiaj, imediat s-ar trezi inta focurilor din toate celelalte maini, in afar de cea a lui Pendel. Un soare arztor, ascuns pan atunci dup unul dintre mulii zgarie-nori in construcie, il lovete brusc in ochi, umbrele se indesesc, vacarmul oraului se

intensific. O coad de curcubeu strpunge obscuritatea cldirilor ce abia se in pe picioare de pe strzile inguste pe care trebuie s mearg. Chipurile de pe trotuar reflect originea lor african, indian, chinez i metis. Panama e mandr de varietatea fiinelor omeneti i a psrilor ei, lucru care ii bucur in fiecare zi inima lui Pendel, hibrid i el. Unii sunt descendeni din sclavi, alii ca i cum ar fi, cci strmoii lor au fost expediai aici cu zecile de mii, ca s munceasc, iar uneori s moar, pentru Canal. Drumul se lrgete. Reflux i lumin palid deasupra Pacificului. Insulele cenuii, de cealalt parte a golfului, par nite muni din China, vzui din deprtare, suspendai in ceaa crepuscular. Pendel ii dorete din tot sufletul s se duc acolo. Poate c din cauza Louisei, ale crei angoase, exprimate cu voce tare, il macin. Sau pentru c zrete deja, in faa lui, varful rou ca sangele al blocului in care se afl banca i care pare c se joac de-a cine-i mai inalt cu vecinii lui, la fel de hidoi ca i el. Vreo zece vapoare plutesc intr-un ir fantomatic deasupra liniei orizontului invizibil, arzand gazul cat ateapt s intre in Canal. Intr-un elan de empatie, Pendel simte plictiseala vieii la bord. Se vede transpirand pe puntea nemicat, lungit intr-o cabin urat mirositoare, printre trupuri strine i vapori de benzin. Pentru mine s-a terminat cu timpii mori, ii promite, cutremurandu-se. Gata. Pentru tot restul zilelor lui, Harry Pendel va profita din plin de fiecare or din fiecare zi, asta e sigur. Intrebai-l pe unchiul Benny, unde-o fi el.

Cand intr pe maiestuoasa Avenida Balboa, are sentimentul c i-a luat zborul. La dreapta se afl Ambasada Statelor Unite, mai mare decat palatul prezidenial, mai mare chiar decat banca. Dar, in clipa asta, nu e mai impresionant decat Louisa. Problema mea e c vd totul prea in mare, ii explic el ei in timp ce intr in curtea bncii. Dac n-ar fi fost aa, nu a fi nimerit in buclucul in care m aflu acum, nu m-a fi inchipuit niciodat proprietar de terenuri, nu a fi datorat o groaz de bani pe care nu-i am i nu l-a mai ciupi de fund pe Ernie Delgado sau pe oricine altcineva pe care tu il consideri statuia moralitii. Cu regret, inchide radioul, se intinde spre spatele mainii, scoate de pe un umera haina a ales-o pe cea albastru-inchis o imbrac i-i aranjeaz, in oglinda retrovizoare, cravata Denman & Goddard. Un biat in uniform pzete cu un aer sumbru intrarea din sticl. Are un pistol-mitralier cu pat rabatabil i salut pe oricine poart costum. Don Eduardo, ce mai faci, monsenor? strig Pendel in englez, fcand semn cu mana. Biatul se topete de incantare. Bun dimineaa, domnule Pendel, rspunde el cu singurele cuvinte englezeti pe care le tie. Pentru un croitor, Harry Pendel are un fizic neateptat de impozant. Poate c e contient de acest lucru, cci pete cu un aer de for reinut. E inalt i bine fcut, cu prul crunt tuns scurt. Are pieptul lat i umerii robuti i lsai ai unui boxer, dar mersul ii este demn i msurat. Mainile lui, la inceput uor indoite de-a lungul corpului, se unesc cumini la spate, ca i cum ar trece in

revist o gard de onoare sau ar sta, stoic, in faa unui pluton de execuie (an imaginaia lui, Pendel a trecut prin amandou situaiile). O singur cut la spatele hainei e tot ce ii permite. A botezat-o Legea lui Braithwaite. Dar pe faa lui, care arat cei patruzeci de ani pe care ii are, se pot citi cel mai bine entuziasmul i bucuria de a tri. Privirea ochilor lui de un albastru-deschis strlucete de o inocen insolent. Pe buzele lui, chiar i inchise, se citete un suras deschis i cald. Cand il surprinzi, parc te simi mai bine. In Panama, Oamenii Importani au ca secretare nite negrese superbe, in uniforme albastre, severe, de taxatoare de autobuz. Uile birourilor lor sunt din panouri blindate acoperite cu lemn de tec amazonian, cu clane din aram care se deschid doar la o comand din interior, pentru ca Oamenii Importani s nu fie rpii. Incperea in care lucra Ramon Rudd, la etajul aisprezece, era uria i modern, cu ferestre colorate din podea i pan in plafon, ferestre ce ddeau spre golf, i un birou de dimensiunile unui teren de tenis. Ramon Rudd sttea agat parc la un capt al lui, ca un oarece foarte mic prins de o plut enorm. Scund i dolofan, cu flci albstrii, cu prul negru lins i cu nite favorii negri-albstrui, avea ochi strlucitori i lacomi. Ca s exerseze, inea s vorbeasc pe nas, englezete. Pltise o groaz de bani ca s i se fac arborele genealogic i pretindea c se trage din aventurieri scoieni, euai in acele locuri in urma dezastrului navei Darien. Cu ase sptmani in urm, ii comandase un kilt in culorile familiei Rudd, ca s poat lua parte la o

serat dansant scoian la Clubul Union. Ramon Rudd ii datora lui Pendel zece mii de dolari pentru cinci costume. Pendel ii datora o sut cincizeci de mii de dolari lui Rudd, care aduga cu generozitate la aceast sum dobanzile nepltite, motiv pentru care datoria cretea vzand cu ochii. O bomboan cu ment? intreb Rudd, impingand spre el o tvi de aram cu nite dulciuri in ambalaj verde. Mulumesc, Ramon, spuse Pendel, dar nu se servi. Ramon lu una. De ce mai plteti ataia bani unui avocat? intreb Rudd, dup o scurt tcere, timp in care supse bomboana i fiecare se lamenta in sinea lui in legtur cu ultimele bilanuri contabile ale orezriei. Mi-a zis c o s-l mituiasc pe judector, explic Pendel cu umilina unui vinovat care se justific. Spunea c sunt prieteni. C e mai bine s nu m amestec. Atunci de ce-a amanat judectorul audierile, dac avocatul tu l-a mituit? se mir Rudd. De ce nu i-a dat ie apa, aa cum a promis? Fiindc nu mai era acelai judector, Ramon. Dup alegeri, a fost numit un nou judector i mita nu era transferabil de la cel vechi la cel nou. Judectorul cel nou las afacerea s treneze, ca s vad care parte vine cu oferta cea mai mare. Grefierul spune c nici judectorul sta nu e mai integru decat cel vechi, aa c, normal, tariful lui e mai ridicat. Scrupulele sunt scumpe in Panama, spune el. i lucrurile se inrutesc pe zi ce trece.

Ramon Rudd ii scoase ochelarii, sufl peste lentile, le lustrui cu o bucic de piele de cprioar pe care o scosese din buzunarul de sus al costumului Pendel & Braithwaite, dup care ii fix cei doi cercei aurii de urechile lui mici i lucioase. De ce nu mituieti pe cineva la Ministerul Agriculturii? intreb el cu un aer de rbdare superioar. Am incercat, Ramon, dar cei de acolo sunt suflete nobile. Zic c i-a mituit deja cealalt parte i c n-ar fi cinstit s-i schimbe poziia. Nu poate administratorul tu s aranjeze ceva? Ii plteti un salariu uria. De ce nu se ocup el? Sincer s fiu, Ramon, Angelo e uneori cam lasm s te las, spuse Pendel, cruia ii plcea, cateodat, s vorbeasc mai colorat. Fr s intru in amnunte, cred c ne-ar putea fi mai de folos dac nu se amestec deloc in treaba asta. M tem c o s fiu obligat s-i spun vreo dou. Haina lui Ramon Rudd tot il mai inea sub bra. Stteau fa in fa la fereastra cea mare; Ramon ii incruciase braele peste piept, apoi le lsase s cad de-a lungul corpului, ca pe urm s le impreuneze la spate, in timp ce Pendel trgea cu grij de custuri cu varfurile degetelor, ca un doctor care incearc s vad care e buba. E un fleac, Ramon, o nimica toat, se pronun el in cele din urm. N-am s descos manecile degeaba, nu i-ar face bine hainei. Dar dac mi-o lai data viitoare cand treci pe la noi, m ocup personal de ea. Se aezar din nou. Orezria produce ceva orez? intreb Rudd.

Puin, Ramon. Se zice c suntem la concuren cu piaa mondial, altfel spus cu orezul ieftin importat din rile unde e subvenionat de guvern. Am luat-o cam repede. M rog, amandoi ne-am cam pripit. Tu i Louisa? Pi, de fapt tu i cu mine, Ramon. Rudd se incrunt i se uit la ceas, cum fcea intotdeauna in cazul clienilor fr bani. Pcat c n-ai infiinat o societate separat pentru orezrie atunci cand inc mai puteai s-o faci, Harry. E absurd s ipotechezi un magazin care merge bine pentru o orezrie care nu mai are ap. Dar, Ramon, tu ai insistat s procedez aa, rspunse Pendel cruia ruinea ii sufoca deja indignarea. Spuneai c, dac nu fuzionm cele dou afaceri, nu-i poi asuma riscul pentru orezrie. A fost una dintre condiiile pentru imprumut. De acord, e vina mea, n-ar fi trebuit s te ascult. Dar te-am ascultat. Am impresia c, in ziua aia, ai reprezentat mai degrab banca decat pe Harry Pendel. Vorbir in continuare despre cai de curse. Ramon avea doi. Vorbir despre valorile imobiliare. Ramon avea o proprietate pe coasta Atlanticului. Ce-ar zice Harry s vin intr-un week-end, poate cumpr o parcel, chiar dac n-ar construi nimic un an sau doi? Banca lui Ramon i-ar putea oferi fondurile. Numai c Ramon nu-i spuse s-o aduc i pe Louisa cu copiii, dei fata lui Ramon era i ea elev la Maria Immaculada, iar cele dou fete erau prietene. Spre marea uurare a lui Pendel, nu se referise la cele dou sute de mii de dolari

pe care Louisa ii motenise la moartea tatlui ei i ii incredinase lui Pendel, ca s-i investeasc in ceva sigur. Ai incercat cumva s-i transferi contul la alt banc? intreb Ramon Rudd, dup ce toate subiectele ce trebuiau evitate fuseser ocolite cu grij. Nu cred c prea multe bnci m-ar accepta drept client in momentul sta, Ramon. De ce intrebi? Am primit un telefon de la o banc comercial. Voiau s tie totul despre tine. Dac eti solvabil, ce proiecte ai, cifra de afaceri. O mulime de lucruri pe care nu le spun nimnui. Bineineles. E absurd. Probabil c au greit clientul. Despre ce banc e vorba? Una britanic. De la Londra. De la Londra? Te-au sunat pe tine? In legtur cu mine? Cine? Ce banc? Credeam c-au dat toate faliment. Ramon Rudd se scuz c nu poate da mai multe amnunte. Bineineles, nu le spusese nimic. Nu-l interesau propunerile in contrapartida. Ce contrapartid, pentru numele lui Dumnezeu? exclam Pendel. Prea ins c Rudd uitase totul. Scrisori de recomandare, zise el vag. De prezentare. N-avea nici o importan. Harry ii era prieten. M-am gandit la un blazer, spuse Ramon Rudd, pe cand ii strangeau mainile. Bleumarin. Albastrul sta?

Mai inchis. La dou randuri. Cu nasturi de aram. Scoieni. i Pendel, intr-un nou elan de gratitudine, ii spuse despre noua colecie de nasturi minunai care-i sosiser de la firma Badge & Button din Londra. tia pot s-i fac nasturi cu blazonul familiei, Ramon. Ce-ai zice de un ciuline? Ar putea s-i fac i butoni de manet. Ramon rspunse c o s se mai gandeasc. Cum era vineri, cei doi ii urar un sfarit de sptman plcut. i, m rog, de ce nu? Nu era nimic altceva decat o zi ca toate celelalte, sub soarele tropical din Panama. Caiva nori, poate, la orizont pentru Pendel, dar nimic care s nu fi fost rezolvat in trecut O banc select din Londra ii telefonase lui Ramon, sau nu-i telefonase. Ramon era, in felul lui, un tip simpatic, un client preios cand pltea, i nu de puine ori buser un pahar impreun. Numai c i-ar fi trebuit un doctorat in percepii extrasenzoriale ca s ghiceti ce-i trecea prin capul acela hispanoscoian. Cand ajungea pe strdua lui, Harry se simea de fiecare dat ca i cum s-ar fi intors in port. In unele zile ii inchipuia c magazinul lui dispruse, fusese prdat de hoi, ras de pe faa pmantului de o bomb. Sau c nici nu existase vreodat, c era una dintre inchipuirile lui, o idee implantat in imaginaia lui de defunctul unchi Benny. Dar vizita de azi de la banc il tulburase, aa c incerc s zreasc magazinul de cum intr in zona de umbr de sub copacii inali. Eti o adevrat cas, ii spuse el acoperiului din igle spaniole de un roz-ruginiu,

care-i fcea cu ochiul printre frunze. Nu eti o prvlie, nici gand. Eti casa la care viseaz toat viaa lui un orfan. De-ar putea s te vad i unchiul Benny. Vezi florile care acoper veranda? il intreab Pendel pe unchiul Benny, fcandu-i un semn discret cu cotul. Te invit s peti inuntru, unde e bine i rcoare, i unde vei fi tratat ca un pa. Harry biete, mai bine de-atat nici c se poate, rspunde unchiul Benny, atingand marginea plriei negre din fetru cu ambele palme, gest obinuit la el cand punea ceva la cale. La un magazin ca sta ar trebui s pui o lir numai taxa de intrare. i firma pictat, unchiule Benny? Literele P&B inlnuite intr-un ecuson i-au dat magazinului renumele de care se bucur in tot oraul, printre membrii de la Club Union, ai Adunrii Naionale, i chiar la Palatul Batlanilor. Ai mai fost pe la P&B? Ia uit-te la btranul Cutric, cu costumul P&B. Aa se vorbete in zon, Benny! i-am mai zis-o, Harry biete, i i-o mai zic o dat. Ai stil. Ai ochiul campului. M intreb de la cine l-ai motenit. Cu curajul aproape recatigat i cu Ramon Rudd aproape uitat, Harry Pendel urc treptele ca s inceap o nou zi de munc.

CAPITOLUL DOI Telefonul lui Osnard de la zece i jumtate nu produse nici o tulburare. Era un client nou i, prin definiie, clienii noi ii erau pasai lui Senor Harry sau, dac el era ocupat, erau invitai s-i lase numrul de telefon, astfel ca Serior Harry s-i poat suna imediat. Pendel se afla in camera de croit, tind tipare din hrtie cafenie pentru o uniform naval, pe acordurile muzicii lui Mahler. Camera de croit era sanctuarul su; nimeni nu avea acces in ea. Cheia nu ieea din buzunarul vestei lui. Cateodat, intr-un gest simbolic, o introducea in broasc i inchidea ua pentru tot restul lumii, ca s le arate c doar el era stpanul. Iar uneori, inainte de-a o descuia, se instala in faa uii cu capul plecat i cu picioarele lipite intr-o atitudine de supuenie, pentru ca abia dup aceea s-i reia treaba. Nimeni nu-l vedea fcand acest lucru, in afar de spectatorul din el, martor al actelor lui cele mai teatrale. Ceva mai incolo, in alte sli cu tavanul la fel de inalt, sub corpuri de iluminat i ventilatoare electrice nounoue, lucrtorii lui rsfai, de toate rasele, coseau i clcau trncnind cu o libertate rar acordat clasei muncitoare din Panama. Dar nimeni nu muncea cu mai mult zel decat patronul lor, Pendel. Se oprea s prind din zbor un pasaj din Mahler, dup care foarfec mare tia cu indemanare stofa, urmand curba trasat cu cret galben ce marca un contur al spatelui i umerilor unui amiral columbian care nu avea alt dorin decat s-l

depeasc in rafinament pe predecesorul su, czut in dizgraie. Uniforma pe care o desenase Pendel pentru el era deosebit de frumoas. Pantalonul alb, incredinat deja specialitilor italieni, aflai la cateva ui mai incolo pe coridor, trebuia s-i imbrace perfect posteriorul, bun pentru statul in picioare, nu pentru ezut. Tunica pe care tocmai o croia Pendel era alb cu bleumarin, cu epolei, cu galoane i gitane aurite i cu un guler inalt la Nelson, ornamentat cu frunze de stejar inlnuite de ancore, o idee original a lui Pendel care-i plcuse secretarei particulare a amiralului, cand Pendel trimisese desenul prin fax. Pendel nu inelesese niciodat ce voise cu-adevrat s spun Benny prin ochiul campului, dar, privind desenul, tia c il avea. Continuand s croiasc, spinarea lui incepu s se indrepte prin mimetism, pan cand ajunse s fie amiralul Pendel coborand o scar maiestuoas, la balul de investire. Asemenea vise inofensive nu dunau cu nimic indemanrii lui de croitor. De altfel ii plcea s declare in numele defunctului su partener Braithwaite c croitorul ideal era un imitator innscut, a crui miestrie consta in aceea c se imagina in hainele clientului i i se substituia pan cand clientul venea s i le ridice. Tocmai in timpul unui asemenea plcut transfer de personalitate Pendel fu chemat la telefon de Osnard. Mai intai, la telefon o auzi pe Marta. Marta, recepionera, telefonista, contabila i cea care fcea sandviurile, era o femeie micu, pe jumtate negres, auster, loial, cu

un chip asimetric, plin de cicatrice de pe urma unei operaii plastice nereuite. Bun dimineaa, spuse ea cu o voce frumoas in spaniol. Nici "Harry", nici "Senor Pendel", niciodat nu i se adresa aa. Doar bun dimineaa, cu o voce de inger, cci vocea i ochii erau singurele rmase intacte. Bun dimineaa, Marta. Un client nou la telefon. De care parte a podului? Era gluma lor obinuit. De partea ta. Osnard. Cum? Senor Osnard. E englez. Face glume. Ce fel de glume? Ai s vezi. Lsand deoparte forfecele, Pendel ddu mai incet muzica, astfel c Mahler abia se mai auzea, i trase spre el carnetul cu programri i un creion. Cand era vorba de masa lui de lucru, avea reputaia unui maniac: materialul aici, tiparele acolo, facturile i registrul cu comenzi dincolo, fiecare lucru la locul lui. Ca s croiasc, se imbrcase ca de obicei in haina neagr cu spatele din mtase, cu un li in fa, model nscocit i cusut chiar de el. Ii plcea aerul de servitor model pe care i-l ddea. Cum se scrie, domnule? il intreb el amabil pe Osnard, cand acesta ii repet numele. La telefon, vocea lui Pendel se color cu un suras. Strinii aveau sentimentul c stteau de vorb cu o

persoan pe placul lor. Se prea ins c Osnard avea acelai dar contagios, aa c urm o conversaie lung, vesela i destins, tipic englezeasc. O-S-N la inceput i A-R-D la sfarit, spuse Osnard, iar ceva din felul in care o spusese i se pru teribil de spiritual lui Pendel, cci ii not numele aa cum i-l dictase Pendel, dou grupuri de cate trei litere mari, cu un & intre ele. Apropo, dumneavoastr suntei Pendel sau Braithwaite? intreb Osnard. La care Pendel, cum i se intampla adeseori cand era pus in faa acestei intrebri, rspunse cu o limbuie potrivit ambelor personaliti. Ei bine, domnule, eu sunt amandoi intr-unui, ca s zic aa. Asociatul meu Braithwaite, din nefericire, a murit de mult. Pot totui s v asigur c principiile lui nu au murit i sunt respectate de firma noastr i astzi, spre marea bucurie a tuturor celor care l-au cunoscut. Cand Pendel ddea frau liber identitii sale profesionale, spusele lui erau insufleite de ardoarea celui ce revenea la viaa normal dup un lung exil. Construia fraze alungite, cu o coda la sfarit, ca un pasaj dintr-un concert clasic, cand publicul ateapt in zadar ca s se termine. Imi pare ru, rspunse Osnard, dup o scurt pauz, coborandu-i respectuos glasul. Din ce cauz a murit? Ciudat cat lume pune intrebarea asta, ii spuse Pendel. Dar e de-neles, dac ne gandim c, mai

devreme sau mai tarziu, pe toi ne ateapt acelai lucru. Ziceau c a fost vorba de un atac de cord, domnule Osnard, rspunse pe tonul acela sigur folosit de cei sntoi. Dar eu, sincer s fiu, a spune c de inim rea, din cauza inchiderii tragice a prvliei noastre de pe Savile Row, ca urmare a impozitelor prohibitive. Pot s-mi permit s v intreb dac suntei rezident in Panama, domnule Osnard, sau doar in trecere? Am sosit de cateva zile i cred c o s rman ceva timp. In cazul sta, bine ai venit in Panama, domnule. Imi putei da un numr de telefon unde s v gsesc dac se intrerupe conversaia, lucru de altfel frecvent aici? Ca la toi englezii, modul de a vorbi al celor doi arta din ce mediu social proveneau. Pentru unul ca Osnard, originea lui Pendel era la fel de evident ca i dorina lui profund de a scpa de ea. In ciuda suavitii, vocea lui nu pierduse coloritul de pe Leman Street, din cartierul de est al Londrei. Cand avea grij de vocale, cadena i hiaturile il trdau. i chiar dac totul era cum se cuvenea, ar fi putut s aib ceva mai mult grij de vocabular. Pentru Pendel, pe de alt parte, Osnard avea vocea trgnata a privilegiailor grosolani, care nu onorau facturile unchiului Benny. Dar, pe msur ce discutau, Pendel avu impresia c intre ei se instala o complicitate agreabil, ca intre doi exilai, cand fiecare ii lsa deoparte prejudecile in favoarea unei legturi comune.

Stau la El Panama pan cand mi-e gata apartamentul, explic Osnard. Care ar fi trebuit s fie gata acum o lun. Mereu aceeai poveste, domnule Osnard. Constructorii sunt la fel pretutindeni, am spus-o i o repet. La Timbuctoo sau la New York, totuna. Nu exist meserie mai ineficace decat aceea de constructor. Pe la cinci dup-amiaz e ceva mai linite la dumneavoastr? Nu se calc lumea in picioare la ora aia? La noi, ora cinci e cea mai bun, domnule Osnard. Clienii din pauza de pranz s-au intors la lucru i cei pe care ii numesc "dinainte de cin" n-au ieit inc in lume, s petreac. Ei bine, v-am minit, se corect el cu un ras ruinat. E vineri, aa c cei "dinainte de cin" se duc direct acas, la nevestele lor. La ora cinci voi fi cu totul la dispoziia dumneavoastr. Chiar dumneavoastr? In carne i oase? O groaz de croitori la mod angajeaz lachei care s le fac treaba. Eu fac parte din coala veche, domnule Osnard. Fiecare client este, pentru mine, o nou provocare. Ii iau msurile, croiesc, ajustez, puin imi pas de cate probe e nevoie ca s obin cel mai bun rezultat. Nici o parte dintrun costum nu pleac de aici pan cand produsul nu e gata i supraveghez personal fiecare etap. Foarte bine. i preul? intreb Osnard, pe un ton jucu, nu jignitor. Surasul satisfcut al lui Pendel se li. Dac ar fi vorbit in spaniol, care devenise cea de-a doua natur a

lui i totodat limba favorit, n-ar fi intampinat nici o dificultate s rspund la aceast intrebare. In Panama, nimeni nu se jena s vorbeasc despre bani dac nu era in criz. Dar reacia claselor engleze avute era cu totul imprevizibil cand venea vorba de bani, cei mai bogai fiind adeseori i cei mai zgarcii. Eu ofer ce e mai bun, domnule Osnard. Cum spun mereu, un Rolls-Royce nu-l iei pe gratis, nici un Pendel & Braithwaite. Cat adic? M rog, domnule, dou mii cinci sute de dolari pentru un costum clasic e suma obinuit, dar poate fi mai mult, in funcie de material i de modelul ales. O hain sau un blazer, o mie cinci sute, o vest, ase sute. i cum, de preferin, folosim materiale mai uoare i, ca atare, sftuim s se fac o pereche de pantaloni asortai de schimb, pentru a doua pereche avem un pre special de opt sute de dolari. Ce aud eu acum e o tcere ocat, domnule Osnard? Credeam c tariful actual era de maximum dou mii costumul. Aa i era, domnule, pan acum trei ani. Din pcate, dup ce dolarul a czut, intrucat la Pendel & Braithwaite suntem silii s cumprm in continuare cele mai bune materiale, i cred c nu e nevoie s v spun c nici nu folosim altceva, indiferent de pre, multe dintre ele provenind din Europa i toate... Fu gata s foloseasc o expresie sofisticat, cum ar fi "indexate dup moneda forte", dar se rzgandi.

Oricum, domnule, mi s-a spus c in zilele noastre un costum de gata de lux s-l lum ca exemplu pe Ralph Lauren ajunge la dou mii, uneori chiar i peste. Pot s v semnalez c noi asigurm servicii i dup vanzare? Nu cred c v putei intoarce la un croitor oarecare ca s-i spunei c parc v strange costumul la umeri, ce zicei? In orice caz, retuul nu e gratis. Cam la ce v gandii s comandai? Eu? Nimic special. Dou costume de ora, la inceput, i pe urm, dac-mi plac, setul complet. Setul complet, repet Pendel in extaz, npdit de amintirea unchiului Benny. Cred c sunt douzeci de ani de cand n-am mai auzit expresia asta, domnule Osnard. Doamne. Setul complet. Dumnezeule mare. i de data asta un alt croitor i-ar fi stpanit entuziasmul i s-ar fi intors la uniforma lui de amiral. Poate c i Pendel ar fi fcut-o in alt zi. Intalnirea fusese fixat, suma acceptat, preliminariile obinuite avuseser loc. Dar Pendel se simea bine. Vizita la banc ii lsase un sentiment de singurtate. Avea puini clieni englezi, i chiar mai puini prieteni englezi. Louisa, ascultand de fantoma tatlui ei mort, nui prea incuraja. P&B sunt in continuare cei mai buni din ora, nu-i aa? intreb Osnard. Croitorii celor mai mari barosani din Panama, corect? Pendel zambi la cuvantul "barosani". Ne place s-o credem, domnule. Fr s ne dm aere, suntem mandri de creaiile noastre. i pot s v asigur c, in ultimii zece ani, n-am prea dormit pe roze.

Sincer s v spun, in Panama oamenii nu prea au gust. Sau nu aveau, pan am aprut noi. Inainte de a le putea vinde ceva, a trebuit s-i educm. Ataia bani pentru un costum? Ne credeau nebuni, dac nu i mai ru. Pe urm, incetul cu incetul, afacerea a demarat i de atunci nu se mai oprete, sunt fericit s-o spun. Pan la urm au priceput c nu ne mulumim s le facem un costum i s le cerem banii pe el. Noi asigurm intreinerea, retuurile, suntem mereu la dispoziia lor, suntem prieteni i suporteri, fiine umane. Nu cumva lucrai in pres, domnule? Am fost plcut impresionai s citim recent un articol in Miami Herald, ediia local. Nu tiu dac v-a czut sub ochi. Nu, cred c mi-a scpat. Atunci permitei-mi s v spun, domnule Osnard, i acum vorbesc serios: noi imbrcm preedini, avocai, bancheri, episcopi, deputai, generali, amirali. Imbrcm pe oricine apreciaz un costum pe msur i poate plti pentru el, indiferent de ras, religie sau reputaie. Ce prere avei? Promitor. Foarte promitor. Rmane pentru ora cinci. S fie intr-un ceas bun. Osnard, v-ai notat? Ora cinci, domnule Osnard. Abia atept. i eu. Inc un client ca lumea, Marta, ii spuse Pendel cand fata intr cu cateva facturi in man. Numai c niciodat nu reuea s-i spun Martei ceva care s sune firesc. Cum nici modul in care-l asculta ea nu era firesc: cu faa mutilat intoars intr-o parte, cu

ochii intunecai i inelepi privind aiurea i cu o cascad de pr negru ascunzand ce era mai ru. Cam asta fusese tot. Dup aceea, Pendel avea s-i spun c fusese un imbecil infatuat, dar deocamdat era fericit i flatat. Osnard sta era, evident, un tip a-ntaia, lucru pe care Pendel il aprecia ca i unchiul Benny, pe vremuri, iar britanicii, indiferent de ce spuneau Louisa i defunctul ei tata despre ei, erau mult mai buni decat alii. Poate c, dup toi aceti ani in care intorsese spatele fostei lui ri, ii va schimba prerea. Nu ddu nici o importan reticenei lui Osnard cand venise vorba despre ocupaia lui. O groaz dintre clienii lui erau la fel de reticeni, iar alii, care nu erau, ar fi fcut bine s fie. Era amuzat, dar el nu era ghicitor. Dup ce inchise telefonul, se intoarse la uniforma de amiral pan incepu vanzoleala obinuit de vineri la pranz, pe care, inainte ca Osnard s intre in scen i s mture ultimele resturi de inocen din Pendel, o numise "clipele fericite". i cine altul putea deschide parada in ziua aceea, dac nu unicul, neasemuitul Rafi Domingo, cel mai cunoscut play-boy din Panama, una dintre intele favorite ale antipatiei Louisei. Senor Domingo! exclam Pendel, cu braele deschise. Ce bucurie s v vd! Dac-mi permitei, e o ruine c artai mereu atat de tanr! Rafi, pot s-i amintesc ceva? adug el pe un ton mai sczut. Conform definiiei regretatului domn Braithwaite, maneta nu trebuie s depeasc cu mai mult de o falang, spuse el apucandu-l respectuos de maneca blazerului.

Trecur apoi la proba noului smoching al lui Rafi, care nu avea nevoie de prob, dar i-o fcu pentru ca s se fleasc in faa celorlali clieni de vineri, care incepuser s se adune in magazin, cu telefoanele lor celulare, cu fumul de igar, cu povestirile lor decoltate i cu relatarea unor tranzacii glorioase i a unor cuceriri sexuale. Urmtorul client fu Aristide, poreclit braguetazo, pentru c se cstorise din interes, motiv pentru care prietenii il considerau un martir al speciei brbteti. Veni apoi la rand Ricardo-spune-mi-Ricki, care in timpul unei scurte, dar profitabile treceri prin Ministerul Lucrrilor Publice ii acordase dreptul de a construi toate drumurile din Panama de atunci i pan la sfaritul lumii. Ricki era insoit de Teddy, zis Ursul, editorialistul cel mai puin iubit din Panama i, fr indoial,i cel mai hidos, aducand cu el aerul de rceal care il caracteriza, dar Pendel nu fu afectat deloc. Teddy, scrib legendar i depozitar al reputaiilor. Oprii-v o clip, domnule. Permitei sufletelor noastre s se odihneasc un pic. Imediat dup ei sosi Philip, fost ministru al Sntii candva sub Noriega, sau s fi fost al invmantului? Marta, un pahar pentru excelena sa! i, te rog, un costum de diminea pentru excelena sa, o ultim prob i cred c v va veni ca turnat. Felicitri, Philip, continu el cu un glas sczut. Am auzit c e dat naibii, foarte frumoas i c te ador, murmur el, aluzie plcut la ultima chiquilla a lui Philip. Aceti oameni de treab i alii ca ei intr i ies veseli din magazinul lui Pendel in aceast ultim Vinere Mare

din istoria umanitii. Iar Pendel, agitandu-se agil printre ei, razand, vanzand, citind cuvintele inelepte ale dragului Arthur Braithwaite, ii insuete incantarea lor i le d onorurile cuvenite.

CAPITOLUL TREI Dup aceea, Pendel consider c fusese cat se poate de potrivit ca sosirea lui Osnard la P&B s fie insoit de un tunet i de ceea ce unchiul Benny ar fi numit tot tacamul. Fusese o dup-amiaz splendid i insorit, tipic pentru anotimpul umed in Panama, iar dou fete drgue priveau in vitrinele magazinului de cadouri Sally's de peste drum. Cat despre bougainvilea din grdina vecinilor, era atat de frumoas, c-i venea s-o mnanci. Apoi, la cinci fr trei minute Pendel nu se indoise nici o clip c Osnard va fi punctual iat c apru un Ford cafeniu break hatchback, cu un autocolant Avis pe luneta din spate, care parc pe locul rezervat clienilor. La volan, o mutr agreabil cu o claie de pr negru, aezat ca un dovleac de Halloween in spatele parbrizului. Pendel habar n-avea de ce se gandise tocmai la Halloween. Probabil din cauza ochilor rotunzi i negri, ii spuse el mai tarziu. In clipa aceea intregul Panama se cufund in intuneric. i toate astea din cauza unui nor bine delimitat, nu mai mare decat mana Hannei, care se postase in faa soarelui. In clipa urmtoare, picturi uriae de ploaie incepur s cad i s salte pe scrile de la intrare, iar tunetul i fulgerul puser in funciune alarmele tuturor mainilor parcate pe strad, capacele de la gurile de canal srir ca urmare a prea plinului i pornir la vale, aidoma unor discuri duse de curentul cafeniu, frunzele de palmier i pubelele se alturar acestui flux insalabru i negrii cu pelerine se ivir ca de

obicei nu se tie de unde ori de cate ori era o avers, agitand umbrele de golf la ferestrele mainilor i oferindu-se s imping, pentru un dolar, maina pe un teren mai ridicat, ca s nu se inece delcoul. Unul dintre ei il i luase in primire pe domnul Dovleac, in maina lui aflat la cincisprezece metri de peron, ateptand ca potopul s ia sfirit. Numai c potopul nu se grbete, din cauza vantului prea slab. Domnul Dovleac cedeaz, bag mana in hain poart hain, lucru neobinuit in Panama, dac nu eti cineva sau bodyguard ii scoate portofelul, extrage din el o bancnot i reintroduce portofelul in buzunarul din stang dinuntrul hainei, coboar fereastra destul de mult pentru ca negrul s vare umbrela in main i Dovleacul s fac niscai glume i s-i dea zece dolari fr s se ude leoarc. Manevra a reuit. De notat: Dovleacul vorbete spaniola, chiar dac de-abia a venit. i Pendel zambete. Zambete, de fapt, in ateptare, mai mult decat de obicei. E mai tanr decat credeam, strig el spre spinarea frumos arcuit a Martei, aflat cu spatele la el in cabina cu geamuri de sticl, ocupat s-i verifice biletele de loterie niciodat catigtoare. Tonul lui Pendel e unul de aprobare. Ca i cum ar fi vzut deja in faa ochilor anii lungi in care-i va coase costume lui Osnard i se va bucura de prietenia lui, in loc s-l identifice imediat ca fiind un client venit direct din iad. Cum Marta se mulumise s-i ridice inelegtoare capul cu pr brun, fr s-i rspund, Pendel adopt

poziia special in care voia s-l gseasc fiecare client nou. Cci aa cum viaa il invase s se bazeze pe prima impresie, punea i el mare pre pe prima impresie pe care le-o fcea celorlali. Nimeni, de pild, nu se ateapt s gseasc un croitor ezand. Pendel ins hotrase, cu mult timp in urm, c P&B trebuia s fie o oaz de linite in mijlocul unei lumi agitate. De aceea ii fcea un punct de onoare din a fi gsit instalat in vechiul lui fotoliu de portar, cel mai adesea cu un numr al ziarului Times vechi de dou zile intins pe genunchi. Nu-i displcea nici dac, aa cum se intampla azi, o tav cu ceai odihnea pe masa din faa lui, aezat pe un teanc de exemplare vechi din Illustrated London News i Country Life, cu un ceainic adevrat din argint i nite sandviuri proaspete cu castravei, subiri ca hartia, fcute la perfecie de Marta in buctria unde, la insistenele ei, se inchidea in primele stagii delicate ale sosirii unui client nou, ca nu cumva apariia unei metise desfigurate s duneze siguranei virile a panamezului alb, mandru de aspectul lui. Ii i plcea sa-i citeasc acolo crile, cci ii reluase, in fine, studiile de psihologie, istorie social i inc ceva ce uita mereu. Ar fi preferat s-o vad fcand dreptul, dar Marta refuzase net, sub pretext c avocaii erau nite mincinoi. N-ar fi cazul, spunea ea in spaniola ei ingrijit i acid, ca fiica unui dulgher negru s se injoseasc pentru bani. Exist mai multe moduri in care un tanr corpolent, inarmat cu o umbrel albastru cu alb de parior, poate s

coboare dintr-o main mic pe o ploaie torenial. Osnard dac el era alese unul ingenios, dar care se dovedi neinspirat. Strategia lui consta in a incepe s deschid umbrela in main, dup care s ias, inestetic, cu fundul inainte, trgand umbrela dup el i deschi-zand-o dintr-o singur micare triumftoare. Dar fie Osnard, fie umbrela se inepeni in portier, astfel c, pentru un timp, tot ce putu Pendel s vad fu un fund mare, britanic, imbrcat intr-un pantalon din gabardin maro, prea larg intre picioare i cu o hain asortat, cu liuri in pri, mitraliat de ploaie. Material uor de var, trei sute de grame, tergal amestecat, mult prea cald pentru Panama, remarc Pendel. Nu-i de mirare c vrea cat mai repede dou costume noi. Tur de talie, pe puin nouzeci i ase. Umbrela se deschise. Unele nu se deschideau. Asta se inl ca un drapel care anuna capitularea imediat, ca s coboare imediat asupra capului i umerilor lui Osnard. Apoi dispru, cum se intampla cu fiecare client, intre locul de parcare i ua de la intrare. Urc scrile, ii zise Pendel mulumit, auzindu-i zgomotul pailor, in ciuda potopului. Iat-l, e pe peron, ii vd umbra. Intr, ntrule, nu e incuiat. Dar Pendel nu se scul din fotoliu. Se invase s n-o fac. Altfel ar fi deschis i inchis ui cat era ziua de lung. Petice de gabardin maro ud apreau, ca intr-un caleidoscop, printre literele ce se vedeau in haloul transparent al geamului mat: PENDEL & BRAITHWAITE, Panama i Savile Row din 1932. O pauz, dup care mai intai umbrela, apoi intreaga siluet masiv ptrunse cu spatele.

Domnul Osnard, bnuiesc, spuse Pendel din adancul fotoliului su. Intrai. Sunt Harry Pendel. Imi pare ru c plou. Vrei o ceac de ceai sau ceva mai tare? Primul lui gand fu: un om care iubete viaa. Ochi cprui i vioi, ca de vulpe. Micri lenee, membre zdravene, tipul atletului comod. Trebuie s prevd o groaz de material in plus, pentru cand s-o ingra. Ii aminti apoi o glum de music-hall, pe care unchiul Benny nu inceta s-o spun, spre groaza prefcut a mtuii Ruth: Maini mari, doamnelor, picioare mari, tii prea bine ce inseamn asta mnui mari i osete mari. Brbaii care intrau la P&B aveau de ales. Puteau s ia loc, lucru pe care il fceau comozii, s accepte un bol cu sup pregtit de Marta sau un pahar cu butur, s fac un schimb de barfe i s lase farmecul locului s acioneze asupra lor inainte de a urca la etaj pentru prob, ocazie cu care treceau, ca din intamplare, prin faa unui stand atrgtor, cu cataloage de tipare aezate pe o consol din lemn de mr. Sau puteau s se repead ca vantul spre camera de prob, cum procedau cei stresai, de cele mai multe ori clieni noi, ltrind ordine ctre oferii de dincolo de paravanul de lemn, dand telefoane pe celular amantelor sau agenilor de burs i, in general, strduindu-se s impresioneze prin importan. Pan cand, cu timpul, cei stresai se transformau in comozi i erau inlocuii, la randul lor, de ali clieni agitai. Pendel atept s vad in ce categorie se va inscrie Osnard. Rspuns: in nici una dintre ele.

Nici nu trda vreunul dintre simptomele cunoscute ale celui ce tocmai se pregtete s cheltuiasc cinci mii de dolari pe inuta sa. Nu era nervos, nu era ros de nesiguran sau ovial, nu se arta nici fanfaron, nici vorbre, nici prea familiar. Nici nu avea un aer vinovat, dar sentimentul culpabilitii era rar in Panama. Chiar dac, la venire, aduci cu tine un pic, culpabilitatea dispare iute. Era ciudat de calm. Ce credei c fcu? Se sprijini de umbrela din care curgea ap, cu un picior in fa i cu cellalt bine infipt pe tergtor, motiv pentru care soneria continu s rsune pe culoarul din spate. Numai c Osnard nu pru s-o aud. Sau o auzea, dar nu era capabil s resimt vreun fel de jen. Pentru c, in timp ce suna in continuare, imbria prvlia cu privirea cu o expresie radioas pe chip, zambind ca i cum tocmai regsise un prieten pe care nu-l mai vzuse de mult. Scara spiralat din lemn de mahon ce ducea la prvlia de lux a domnilor: Dumnezeule milostiv, draga, btrana scar... Fularele, halatele de cas, papucii cu monogram: da, da, imi amintesc foarte bine de voi... Scriele de bibliotec, transformate cu indemanare in suporturi pentru cravate: cine s-ar fi gandit la una ca asta? Ventilatoarele din lemn rotindu-se lene pe plafonul mucegit, rulourile de stofe, tejgheaua cu foarfec de la inceputul secolului, rigla din aram fixat de o parte a ei: prieteni vechi, fiecare dintre ele un amic de demult... In fine, fotoliul din piele uzat, conform legendei locale, chiar fotoliul lui Braithwaite. i Pendel

aezat in el, zambindu-i cu o autoritate binevoitoare noului su client. Osnard ii intoarse privirea o privire cercettoare, neinhibat, pornind de la chipul lui Pendel i coborand de-a lungul hainei inchise in fa, pan la pantalonii bleumarin, la osetele de mtase i la pantofii negri de ora, de la Ducker, Oxford, msurile treizeci i nou pan la patruzeci i trei de vanzare la primul etaj. Privirea urc apoi din nou, fr s se grbeasc, pentru un al doilea examen al feei, inainte de a explora colurile prvliei. Iar soneria continu s sune, din cauza piciorului solid al lui Osnard plantat pe tergtorul din cocos. Minunat, decret el. Absolut superb. Nu cumva s schimbi ceva. Luai loc, domnule, il indemn Pendel. Simii-v ca acas, domnule Osnard. De altfel, sperm c toi clienii notri se simt aici ca la ei acas. Vin mai des s schimbe o vorb decat pentru un costum. Lang dumneavoastr e un suport pentru umbrele. Lsai-o acolo. Dar, fr s aib de gand s-o lase undeva, Osnard o indrept ca pe o baghet magic spre o fotografie inrmat ce atarna in plin centru, pe peretele din spate, reprezentand un domn cu o figur socratica, cu ochelari, in redingot neagr, privind incruntat la lumea de azi. la e el, nu-i aa? Care el? Unde? Acolo. Marele maestru. Arthur Braithwaite. Chiar aa, domnule. Avei un ochi format, dac-mi permitei. Marele maestru, cum bine l-ai descris.

Fotografia e fcut cand era in floarea varstei, la cererea angajailor si plini de admiraie, care i-au oferit-o cu ocazia implinirii varstei de aizeci de ani. Osnard se apropie dintr-o sritur, ca s se uite mai de aproape, iar soneria se opri in sfarit. Arthur G., citi el cu voce tare de pe plcua de bronz montat sub ram. 1908 1981. Fondator. Fir-ar s fie. Zu c nu l-a fi recunoscut. i G. ce vrea s zic? George, rspunse Pendel, intrebandu-se de ce ar fi trebuit Osnard s-l recunoasc, dar fr s-i formuleze intrebarea. De unde e? Din Pinner, spuse Pendel. M-am referit la fotografie. Ai adus-o cu dumneata? Unde se gsea? Pendel ii permise s zambeasc trist i s ofteze. E un dar de la draga lui vduv, domnule Osnard, fcut cu puin inainte de a-l urma. Un gest frumos, pe care nu i-l putea permite, dac inem seama de costul transportului din Anglia, dar a vrut cu tot dinadinsul. Acolo i-ar plcea s fie, aa mi-a spus, i nimeni n-a putut s-o fac s se razgandeasc. Nu c am fi vrut, o dat ce inea atat de mult. Pe cine l-ar fi lsat inima? Cum o chema? Doris. Copii? M scuzai? Doamna Braithwaite. Avea copii? Motenitori. Urmai.

Nu, din pcate. N-a vrut Dumnezeu. Oricum, am impresia c ar fi trebuit s fie Braithwaite & Pendel, nu crezi? Btranul Braithwaite era totui asociatul principal. Ar fi trebuit s fie primul, chiar dac a murit. Pendel scutura deja din cap. Nu, domnule. Nu e aa. A fost dorina lui Arthur Braithwaite, exprimat chiar de el. Harry, fiule, tinereea trece inaintea btraneii. De acum inainte suntem P&B. In felul sta n-o s ne mai confunde nimeni cu o anumit companie petrolier. i, m rog, cine sunt capetele alea incoronate pe care le-ai imbrcat? Am vzut c afar scrie "Croitori ai Curii Regale". Muream de nerbdare s intreb. Zambetul lui Pendel se rci un pic. Ei bine, domnule, aa scrie i m tem c nu mi-e ingduit s intru in amnunte, fr s cad in pcatul de lezmaiestate. Unii domni foarte apropiai de un anume tron au considerat c e cazul s ne onoreze, in trecut i pan in ziua de azi. Din pcate, nu avem voie s spunem mai mult. De ce nu? In parte din cauza codului etic al breslei croitorilor, care garanteaz anonimatul pentru fiecare client, nobil sau nu. i m tem c, in zilele noastre, i din motive de securitate. Tronul Angliei? Imi cerei prea mult, domnule Osnard. Atunci de ce ai mai atarnat afar blazonul prinului de Wales? O clip am crezut c-i o crcium.

Mulumesc, domnule Osnard. Ai observat ceea ce puini observ aici, in Panama, dar mai departe buzele mele sunt cusute. Luai loc, domnule. Sandviurile Martei sunt cu castravei, dac v intereseaz. Nu tiu dac faima lor a ajuns deja pan la dumneavoastr. i permitei-mi s v recomand un foarte bun vin alb chilian, pe care il import unul dintre clienii mei, care are amabilitatea s-mi trimit, din cand in cand, cate o ldi. Ce v tenteaz? Cci din clipa aceea, pentru Pendel devenise important ca Osnard s fie tentat. Osnard nu luase loc, dar accept un sandvi. Mai exact, lu de pe platou trei, unul ca s-l manance i dou pe care le inu pe pernua dolofan a palmei mainii drepte, in timp ce sttea umr la umr cu Pendel, in faa mesei din lemn de mr. Nu, astea nu sunt pentru noi, afirm Pendel, eliminand cu un gest eantioanele de tweed fin, cum fcea de obicei. Nici astea nu sunt ce ne trebuie pentru ce numesc eu o siluet de brbat in toat firea. Sunt perfecte pentru adolescenii imberbi sau pentru lungani, dar nu i pentru cineva ca dumneavoastr sau ca mine, ca s spun aa. Aici, in schimb, spuse el intorcand o nou pagin, ne apropiem. Alpaca de prima calitate. Chiar aa, domnule, spuse Pendel, nespus de mirat Provine din sudul Peru-ului, din Munii Cordilieri, i e apreciat pentru cat e de moale la pipit i pentru varietatea de nuane naturale, ca s citez din Wool Record. Zu, domnule Osnard, am impresia c ascundei ceva.

Era o remarc justificat de faptul c un client oarecare nu tia de obicei absolut nimic despre materiale. Era materialul preferat al tatlui meu. Singurul care-i plcea. Alpaca sau nimic. Era, domnule? Imi pare ru. E mort. E-acolo sus, cu Braithwaite. Cu tot respectul pe care vi-l datorez, domnule Osnard, pot s v spun c stimatul dumneavoastr tat tia ce vorbete! exclam Pendel, lansandu-se intr-unui dintre subiectele lui favorite. Cred c sunt in msur s v informez c alpacaua este, a fost i va rmane pentru totdeauna cel mai bun material de var din lume. Toate amestecurile alea de mohair i lan pieptnat, s fie la ei acolo. Alpacaua se vopsete ca lana, de aici vine varietatea de culori, bogia ei. Alpacaua e pur, e supl, respir. Chiar i pielea cea mai sensibil o suport. Atinse cu un deget braul lui Osnard. Inainte de penuria actual, croitorii de pe Savile Row, ruine s le fie, la ce credei c-o foloseau, domnule Osnard? Nu pot s ghicesc. La dubluri, declar Pendel dezgustat. Dubluri oarecare. Vandalism, asta era i mai mult nu. Btranul Braithwaite ar fi vzut rou in faa ochilor. Chiar aa a fost, i nu mi-e jen s-l citez: "Harry", mi-a spus i-au trebuit nou ani ca s-mi spun Harry

"Harry, ce fac ei cu alpacaua nu i-a face nici unui caine". Sunt chiar cuvintele lui i parc le aud i azi. i eu. Ce-ai spus? Dac Pendel era numai urechi, in acest timp Osnard rmanea imperturbabil. Prea c nu-i cldea seama de impactul produs de cuvintele lui i studia eantioanele. M tem c n-am ineles ce-ai spus, domnule Osnard. Btranul Braithwaite il imbrca pe tata. Cu mult timp in urm, pe cand eram puti. Pendel pru prea emoionat ca s poat vorbi. Incremeni i ii ridic umerii, ca un soldat btran in faa Monumentului Eroilor din Londra. Cand ii reveni, rosti cu rsuflarea tiat: Zu, domnule, scuzai-m. Asta zic i eu surpriz. Trebuie s recunosc c e pentru prima oar cand mi se intampl, continu el, dup ce ii reveni un pic. Din tat in fiu. Dou generaii, aici, la P&B. Nu s-a mai intamplat de cand suntem in Panama. Nu inc. Nu de cand am prsit Savile Row. Mi-am inchipuit eu c-o s te surprind. Pre de o clip, Pendel ar fi putut s jure c ochii castanii de vulpe ii pierduser sclipirea, deveniser duri, rotunzi, se intunecaser i se ingustaser pan cand pupila se redusese la un simplu ciob de lumin. Iar mai tarziu, in imaginaia lui, lumina aceea nu era aurie, ci roie. Privirea ii recpt iute sclipirea dinainte. Ceva nu e in ordine? intreb Osnard.

M minunam i eu, domnule Osnard. "Stare de graie", cred c aa i se spune in zilele noastre. Da, cred c am traversat o stare de graie. Cum mai trece timpul, nu-i aa? Chiar aa, domnule. El e cel ce toarce, macin i strivete totul in calea lui, cum se spune, aprob Pendel i se intoarse la catalogul cu eantioane, ca s-i gseasc alinarea in munc. Dar trebui s atepte pan cand Osnard manc mai intai, dintr-o inghiitur, inc un sandvi cu castravei, dup care scutur firimiturile de pe maini lovindu-le de mai multe ori una de alta, pan ce se declar satisfcut. Procedura pentru primirea unui client nou funciona fr gre la P&B: alegerea stofei din catalog, admirarea ei in rulou cci Pendel avea grij s nu propun niciodat un eantion, dac nu avea un cupon de rezerv o vizit in salonul pentru probe, ca s i se ia msurile, o inspecie prin Magazinul de Lux pentru domni i pe la Colul Sportivilor, drumul pe coridorul din spate, cunotina cu Marta, deschiderea contului, plata unui avans, dac nu cumva exista o alt inelegere, i invitaia s revin dup zece zile, pentru prima prob. In cazul lui Osnard, Pendel se hotri s fac o variaie. De la masa cu eantioane, il conduse pe culoarul din spate, spre consternarea Martei, care se refugiase in buctrie i era cufundat intr-o carte intitulat Ecologie de imprumut, un istoric al decimrii intense a junglelor din America de Sud, cu binecuvantarea Bncii Mondiale. Domnule Osnard, v prezint adevratul creier al P&B, chiar dac o s m ucid c-o spun. Marta, d

mana cu domnul Osnard, O-S-N i pe urm A-R-D. Completeaz-i o fi, drag, i trece-o la clienii vechi, cci domnul Braithwaite a lucrat pentru tatl lui. Prenumele, domnule? Andrew, spuse Osnard i Pendel vzu ochii Martei ridicandu-se spre el i studiindu-l, de parc ar fi auzit altceva decat un prenume, dup care se intoarse spre Pendel cu un aer intrebtor. Andrew? repet ea. Cu domiciliul provizoriu la Hotelul El Panama, Marta, se grbi Pendel s precizeze. Dar, prin amabilitatea faimoaselor noastre intreprinderi de construcii panameze, se va muta la...? Punta Paitilla. Desigur, spuse Pendel cu un zambet respectuos, ca i cum Osnard tocmai ar fi comandat icre negre. Dup ce puse ostentativ semn la pagina la care rmsese, Marta aez cartea deoparte i ii not fr entuziasm detaliile, in spatele perdelei de pr negru. Ce naiba a pit femeia asta? intreb Osnard cu o voce joas, de indat ce ieir pe culoar. Un accident, domnule. i insuficiente ingrijiri medicale dup aceea. M mir c-o mai ii. Cred c-i bag in speriei pe clieni. M bucur c pot s v spun c dimpotriv, rspunse Pendel cu siguran in glas. Marta e de departe favorita clienilor mei. Iar sandviurile ei sunt, dup prerea lor, mortale.

Dup care, ca s evite alte intrebri legate de Marta i ca s uite privirea ei dezaprobatoare, Pendel se lans in conferina lui obinuit despre nuca tagua care crete in pdurile tropicale i in prezent, il asigur el pe Osnard, e acceptat de lumea civilizat ca inlocuitor al fildeului. Intrebarea este, domnule Osnard, care sunt utilizrile nucii tagua in zilele noastre? intreb el pe un ton mai vehement ca de obicei. Piese de ah ornamentale? De acord. Statuete? i de data asta avei dreptate. Cercei, bijuterii, ne apropiem, dar la mai ce este folosit? Ce alt folosin tradiional, complet uitat de lumea modern, pe care aici, la P&B, am fcuto s renasc, in ciuda costurilor, pentru beneficiul dragilor notri clieni i al generaiilor viitoare? Nasturi? suger Osnard. Rspuns corect, desigur, nasturi. Mulumesc, spuse Pendel, oprindu-se in faa unei alte ui. Doamnele indiene, cunas, atrase el atenia, cobornd vocea. Atenie, sunt foarte sensibile. Btu in u, o deschise, intr respectuos i-i fcu semn oaspetelui su s-l urmeze. Trei indiene de o varst nedeterminat coseau haine la lumina unor lmpi de birou. Vi le prezint pe cele care finiseaz lucrul, murmur el, ca i cum s-ar fi temut s nu le tulbure concentrarea. Dar femeile nu preau nici pe jumtate atat de sensibile pe cat era Pendel, cci ii ridicar vesele privirile de pe lucrul lor i-i acordar lui Osnard un zambet binevoitor.

Butoniera la costumul de comand este, domnule Osnard, ce e rubinul pe turban, rosti Pendel, cu o voce la fel de sczut. Pe ea ii cade in primul rand privirea, este detaliul care vorbete pentru tot ansamblul.O butonier bine fcut nu face ca un costum s fie bine fcut, dar o butonier ru fcut face ca un costum s fie ru fcut. Ca s-l citm pe dragul de Arthur Braithwaite, suger Osnard pe acelai ton. Chiar aa, domnule. Iar nasturele de tagua care, inaintea regretabilei invenii a plasticului, se folosea pe scar larg in America i in Europa i pe care nimic nu la depit, dup prerea mea, este datorit lui P&B folosit din nou, ca o tu final a costumului nostru de comanda. Tot ideea lui Braithwaite? Conceptul a fost al lui, domnule Osnard, spuse Pendel, trecand pe lang ua inchis in spatele creia lucrau chinezii specializai in haine i hotrand, fr alt motiv decat propria-i panic, s nu-i deranjeze. Dar mie imi revine meritul de a-l fi pus primul in practic. Dar, in timp ce Pendel se chinuia s pstreze ritmul alert al vizitei, era evident c Osnard prefera unul mai lent, cci ii bloc trecerea cu un bra musculos sprijinit de perete. Am auzit c l-ai imbrcat i pe Noriega la vremea lui. E adevrat? Pendel ovi i privirea i se indrept instinctiv de-a lungul culoarului, spre ua de la buctria Martei. i ce dac? spuse el.

Pentru o clip, obrazul i se crisp de neincredere i vocea ii deveni monocord i surd. Ce-ar fi trebuit s fac? S trag oblonul? S m duc acas? Ce i-ai cusut? Generalul nu era o persoan care s poarte costum, domnule Osnard. Cat despre uniforme, putea petrece zile intregi alegand diverse variante. La fel i in cazul cizmelor i al caschetelor. Dar, oricat s-ar fi opus, erau ocazii in care trebuia s poarte costum. Se intoarse, incercand s-l determine pe Osnard s continue drumul pe culoar. Dar Osnard nu-i mic braul. Ce fel de ocazii? M rog, de exemplu atunci cand generalul a fost invitat s pronune acel discurs memorabil la Universitatea Harvard, poate c v aducei aminte, chiar dac Harvard ar prefera s fie uitat. Era un client greu de mulumit. N-avea stare cand venea la probe. Unde e acum n-are nevoie de costume, ce zici? Nici vorb, domnule Osnard. Din ce mi s-a spus, ii pun totul la dispoziie. O alt ocazie a fost atunci cand Frana i-a acordat cea mai mare decoraie, Legiunea de Onoare. De ce naiba i-au dat-o? Lumina pe coridor venea din plafoniere, astfel c ochii lui Osnard preau dou guri lsate de glon. Ar fi mai multe explicaii, domnule Osnard. Cea mai probabil e ca, in schimbul unei sume de bani, generalul a permis aviaiei franceze s foloseasc

Panama ca baz de retragere pe vremea exploziilor nucleare atat de nepopulare din Pacificul de Sud. Cine zice c e cea mai probabil? In jurul generalului circulau tot felul de vorbe. Nu toi colaboratorii lui erau la fel de discrei ca el. Coseai i pentru colaboratori? Mai cos i azi, domnule, mai cos i azi, replic Pendel, regsindu-i buna dispoziie. Imediat dup invazia american am avut o uoar scdere a numrului de clieni, cand unii dintre apropiaii generalului s-au simit obligai s plece in strintate pentru un timp. Dar s-au intors curand. Nimeni nu-i pierde reputaia in Panama, in orice caz nu pentru mult timp, iar domnilor panamezi nu le place s-i cheltuiasc banii in exil. Aici tendina e mai degrab de a-i recicla pe politicieni, nu de a-i arunca in dizgraie. In felul asta, nimeni nu st prea mult timp pe tu. Nu te-au numit colaborator sau ceva de genul sta? Sincer vorbind, domnule, nu prea erau muli care s arate cu degetul. I-am cusut de cateva ori haine generalului, adevrat. Dar majoritatea clienilor mei au fcut chiar mai mult, nu credei? Dar grevele de protest? Ai participat la ele? O nou privire ingrijorat spre buctrie, unde Marta ii reluase, probabil, lectura. S zicem, domnule Osnard, c am inchis ua de la intrare. Dar n-am inchis-o intotdeauna i pe cea din spate. Detept tip.

Pendel apuc clana cea mai apropiat i o aps. Doi muncitori italieni in varst, specializai in pantaloni, cu oruri albe i ochelari cu rame aurii, ii ridicar privirile. Osnard le fcu princiar un semn cu mana i se retrase din nou pe culoar. Pendel il urm. Il imbraci i pe cel nou, nu-i aa? intreb Osnard intr-o doar. Da, domnule, sunt mandru s-l numr pe preedintele Republicii Panama printre clienii mei. Nu cunosc o persoan mai agreabil. Unde-o faci? M scuzai? Vine el aici, te duci dumneata la el? Pendel adopt un ton de uoar superioritate. Invitaia vine intotdeauna de la Palat. Oamenii se duc la preedinte, nu vine preedintele la ei. Asta inseamn c eti de-ai casei, nu? Ei bine, domnule, e al treilea preedinte pe care il imbrac. Asta creeaz anumite legturi. i cu personalul? Da. i el cum e? Preedintele? Pendel fcu din nou o pauz, aa cum fcuse i inainte cand fuseser ameninate legile secretului profesional. Marii oameni de stat din zilele noastre, domnule, sunt supui unor presiuni enorme. E un om singuratic, rupt de ceea ce eu numesc micile plceri ale vieii. Cateva minute singur cu croitorul pot reprezenta o pauz binevenit in vartejul existenei lor.

Vrei s spui c mai trncnii i voi? E vorba mai degrab de un moment de destindere. M intreab ce povestesc clienii mei despre el. Eu ii rspund, bineineles fr s dau nume. Cateodat, cand il apas ceva, m onoreaz la randul lui cu cate o mrunt confiden. Am reputaia unui om discret i nu m indoiesc c vigilenii lui consilieri l-au informat. Cam atat pot s v spun, domnule. Cum ii spune? In particular sau in prezena unei tere persoane? Vaszic, Harry? deduse Osnard. Chiar aa. i dumneata? N-a indrzni niciodat, domnule. Am avut ansa s mi se cear. Dar pentru mine e i va rmane "domnule preedinte". i Fidel? Pendel izbucni in ras. Simea, de catva timp, nevoia s rad. Ei bine, domnule, in ultima vreme, Il Commandante are o slbiciune pentru costume, i aa i trebuie, dac inem seama c a devenit cam corpolent. Nu exist croitor in regiune care nu i-ar vinde amandoi prinii ca s-l imbrace, indiferent de ce gandesc yankeii despre el. Numai c el rmane fidel croitorului su cubanez, dup cum ai remarcat, desigur, la televizor. Dumnezeule, ce catastrof. Nu spun mai mult. Noi suntem aici, suntem gata i, dac o s ne cheme, P&B va rspunde prezent.

Cu alte cuvinte, ai un adevrat serviciu de informaii. Trim intr-o lume a crimei, domnule Osnard. Concurena e uria. A fi prost dac n-a trage cu urechea in stanga i in dreapta, nu credei? Asta aa e. Doar nu vrei s o sfareti ca Braithwaite. Pendel se cocoase pe o scri. Sttea in echilibru pe platforma rabatabil, pe care de obicei o evita, i-i fcea de lucru cu un cupon din cea mai bun alpaca gri, pe care il trsese de pe raftul de sus, pentru ca Osnard s-l poat examina. Cum ajunsese acolo, ce-l fcuse s se caere sus, rmanea un mister pe care nu-i dorea s-l sondeze mai mult decat ii dorea o pisic ajuns in varful unui copac. Tot ce conta era s scape. Important, domnule, aa cum spun mereu, e s punei costumele pe umera cat mai sunt calde i s nu uitai niciodat s le purtai prin rotaie, rosti el cu voce tare, cu nasul la cincisprezece centimetri de un raft cu stofe bleumarin din lan pieptnat. Uitai, asta e stofa care cred c ne-ar conveni, domnule Osnard. O alegere excelent, dac-mi permitei. Un costum gri, in Panama, e practic indispensabil. Cobor stofa, ca s-o putei vedea mai de aproape i s-o pipii. Marta? Te rog, vino in prvlie. Ce naiba e cu rotaia aia? intreb Osnard de jos, de unde sttea cu mainile in buzunare, examinand nite cravate.

Nici un costum nu trebuie purtat dou zile la rand, mai ales cele din stofe de var, domnule Osnard. Sunt sigur c tatl dumneavoastr v-a spus-o de multe ori. Invase de la Arthur, nu-i aa? Curatul chimic omoar un costum adevrat, o spun intotdeauna. Odat murdria i transpiraia intrate in el, lucru care se intampl dac-l pori prea des, il duci la curtoria chimic i asta e inceputul sfaritului. Un costum pe care nu-l roteti e un costum condamnat, a zice. Marta? Unde-o fi i fata asta? Osnard continu s se concentreze asupra cravatelor. Domnul Braithwaite mergea pan acolo c le recomanda clienilor s nu se duc niciodat la curtorie, continu Pendel, ridicand uor vocea. Doar s-i perie costumele, s treac uor cu un burete peste ele, dac e nevoie, i s le aduc, o dat pe an, la prvlie ca s fie splate in raul Dee. Intrerupand studiul cravatelor, Osnard ridic privirea spre el. Raul sta e celebru pentru puterea lui de curare, explic Pendel. Dee este pentru costume cam ce e Iordanul pentru pelerini. Credeam c fusese ideea lui Huntsman, remarc Osnard, fr s-i ia ochii de la el. Pendel ovi. i se vzu c ovia. Iar Osnard il privi in timp ce ovia. Domnul Huntsman e un croitor excelent, domnule. Unul dintre cei mai mari de pe Row. Dar in acest caz n-a fcut decat s-l urmreasc pe Arthur Braithwaite.

Probabil c voise s spun "s-l urmeze", dar sub intensitatea privirii lui Osnard i-l inchipuise pe domnul Huntsman in rolul pajului regelui Wenceslas, urmrind cu supunere urmele lsate de acesta in noroiul negru din Scoia. Incercand s rup vraja, apuc cuponul, il stranse la piept ca pe un bebelu i cu cealalt man se sprijini ca s coboare cu greu de pe scri. Asta e, domnule. Alpaca gri-oarece in toat splendoarea ei. Mulumesc, Marta, spuse el cand aceasta apru, in sfarit, lang el. Cu faa intoars, Marta apuc stofa cu amandou mainile i merse cu spatele spre u, inclinand-o astfel incat Osnard s-o poat vedea cat mai bine. In privirea ei, care din intamplare se incrucia cu a lui Pendel, se citeau intrebarea i reproul. Osnard, din fericire, nu-i ddu seama. Studia stofa. Aplecat deasupra ei, cu mainile la spate, ca un membru al familiei regale in vizit oficial. O mirosi. Prinse un col, incercand textura intre degetul mare i arttor. Lentoarea gesturilor lui il fcu pe Pendel s-i dubleze eforturile i pe Marta s fie i mai neincreztoare. Griul nu e pe gustul nostru, domnule Osnard? Aha, vd c preferai maroul. Trebuie s recunosc c v vine foarte bine. Sincer s fiu, maro nu se prea poart in zilele noastre in Panama. Gentlemanul panamez obinuit nu o consider o culoare viril, Dumnezeu tie de ce.

Ajunsese la jumtatea scriei, lsand-o pe Marta agat de captul ei de stof gri, al crei cupon zcea pe jos. Acolo sus e un maro-deschis in care v vd foarte bine. Nu are prea mult rou in el. sta e. Prerea mea este c prea mult rou stric un maro frumos, nu tiu dac am dreptate. Ce preferai, domnule? Lui Osnard ii trebui o groaz de timp ca s rspund. Mai intai atenia ii fu reinut de stofa gri, apoi de Marta, care il studia cu un fel de dezgust patologic. Ridic pe urm capul i se uit fix la Pendel, urcat pe scri. Judecand dup dezinteresul plin de rceal de pe chipul lui Osnard, Pendel ar fi putut fi foarte bine un trapezist rmas in varful cortului la circ, fr prjin, iar lumea de sub el la mile deprtare. Rmanem la gri, btrane, dac nu te deranjeaz, spuse el. "Gri pentru ora, maro pentru la ar". Nu spunea mereu aa? Cine? Braithwaite. Cine naiba credeai? Pendel cobor iincet scara. Pru c vrea s zic ceva, dar nu zise nimic. Nu-i gsea cuvintele: tocmai Pendel, pentru care cuvintele erau siguran i mangaiere. Aa c zambi, in timp ce Marta ii aduse captul ei de cupon i-l rul la loc; zambi pan cand simi c zambetul il durea. Iar Marta se incrunt, in parte din cauza lui Osnard i in parte pentru c asta era expresia in care inepenise chipul ei dup ingrijirile doctorului luia ingrozit din caleafar.

CAPITOLUL PATRU S v iau msurile, domnule, dac-mi permitei. Pendel il ajutase pe Osnard s-i scoat haina, observand, in treact, un plic cafeniu umflat, pus intre cele dou jumti ale portofelului. Din corpul masiv al lui Osnard emana o cldur ca din corpul unui caine spaniel ud. Sfarcurile, umbrite de smocuri caste de pr i se vedeau limpede prin cmaa leoarc de sudoare. Pendel trecu in spatele lui i-i lu msura de la guler la talie. Nici unul dintre ei nu vorbi. Din experiena lui Pendel, panamezilor le plcea s li se ia msura. Nu i englezilor, fr indoial, fiindc nu agreau contactul fizic. Tot de la guler, msur intreaga lungime a spatelui, evitand s ating fesele. Tcur in continuare. Custura central a spatelui, mijlocul spatelui pan la cot, mijlocul spatelui pan la manet. Aezandu-se apoi lang Osnard, il fcu s ridice coatele i ii trecu centimetrul pe sub brae, pe deasupra sfarcurilor. Cu unii celibatari urma un traseu mai puin sensibil, dar in cazul lui Osnard nu era nici un risc. Auzir clopoelul in magazin, apoi ua trantindu-se acuzator. Asta a fost Marta? Ea insi, domnule. Bnuiesc c se duce acas. E suprat pe dumneata? Bineineles c nu. Ce v face s credei una ca asta? Aa simt eu. Ce chestie, spuse Pendel uurat.

Am crezut c are ceva i impotriva mea. Vai de mine, domnule. Cum s-ar putea una ca asta? Bani nu-i datorez, de regulat n-am regulat-o... Mister total. Camera de prob era o celul din lemn de dimesiuni reglementare, aproximativ trei metri i jumtate pe doi i jumtate, la captul Colului Sportivului, la etaj. O oglind mare i mobil, trei oglinzi pe perei i un scunel din fier forjat reprezentau intregul mobilier. O perdea verde i groas inea loc de u. Colul Sportivului ins nu era deloc un col. Era un coridor lung, mansardat, care emana un aer de copilrie pierdut. In nici un alt raion al magazinului nu depusese Pendel atatea eforturi ca s obin acest efect. Pe nite ine de aram montate de-a lungul pereilor atarna o mic armat de costume pe jumtate finisate, ateptand ultimul sunet de goarn. Pantofi de golf, plrii i impermeabile verzi luceau pe etajere antice din lemn de mahon. Cizme de clrie, bice, pinteni, dou excelente puti englezeti de vantoare, cartuiere i bastoane de golf, toate erau etalate intr-o dezordine artistic. Iar in prim-plan, la loc de cinste, un minunat cal din piele, ca in slile de gimnastic, dar cu cap i coad, pe care un sportiv elegant putea s incalece ca s testeze cat de comozi erau pantalonii de clrie, fr s se team c va fi aruncat din a. Pendel ii storcea creierii s gseasc un subiect de conversaie. In camera de prob avea obiceiul s vorbeasc fr oprire, ca s risipeasc jena, dar, nu se

tie de ce, repertoriul su ii scpa azi. Fcu apel la amintiri despre inceputurile dificile. Doamne sfinte, ce devreme ne sculam pe vremea aia! Dimineile intunecoase i ingheate la Whitechapel, rou de pe pavaj, mai simt frigul i acum. Azi, senelege, lucrurile stau altfel. Am auzit c din ce in ce mai puini tineri aleg meseria asta. Nu in East End, nu in adevrata meserie de croitor. Bnuiesc c e prea greu pentru ei. i au dreptate. Lu din nou msura spatelui, dar de data asta ca pentru o cap, trecand metrul peste braele lui Osnard care atarnau de-a lungul corpului. Nu obinuia s ia msura asta, dar Osnard nu era un client obinuit. Din Estul popular in Vestul ic, remarc Osnard. Asta zic i eu schimbare. Chiar aa, domnule, i n-am avut motive s regret. Stteau fa in fa, foarte aproape unul de cellalt. Dar, in timp ce ochii cprui ptrunztori ai lui Osnard preau s urmreasc i cele mai mici gesturi ale lui Pendel, croitorul nu-i dezlipi privirea de pe betelia muiat de sudoare a pantalonilor din gabardin. Trecu metrul in jurul taliei i-l stranse. Cat de mare e paguba? intreb Osnard. S zicem nouzeci i unu plus, domnule. Plus ce? Plus pranzul, domnule, zise Pendel, smulgand un hohot de ras mult ateptat. Nu i-e niciodat dor de ar? intreb Osnard, in timp ce Pendel nota discret nouzeci i apte in carneel.

Nu prea, domnule. Nu, nu cred c mi-e. Nu cat smi dau seama, adug el strecurandu-i carneelul in buzunarul pantalonului. Pariez c Savile Row ii lipsete din cand in cand. Ah, Savile Row, aprob Pendel din toat inima, lsandu-se prad unei viziuni nostalgice, despre cum lua msurile pentru redingote i pantalonii de clrie in sigurana unei alte epoci. Da, Savile Row e cu totul altceva. Dac am avea mai mult din ce a insemnat Savile Row i mai puin din celelalte lucruri pe care le avem azi, Angliei i-ar merge mult mai bine. Am fi o ar cu mult mai fericit, imi pare ru c trebuie s-o spun. Dar dac Pendel credea c, debitand banaliti, va scpa de interogatoriul lui Osnard, se inela. Povestete-mi despre asta. Despre ce, domnule? Btranul Braithwaite te-a luat ucenic, aa-i? Da. Tanrul Pendel il ateapt in toate zilele in prag. In fiecare diminea cand btranul sosete punctual ca un ceas, Pendel e acolo. "Bun dimineaa, domnule Braithwaite, cum v simii astzi? Numele meu e Harry Pendel i sunt noul dumneavoastr ucenic". M dau in vant dup genul sta de indrzneal. M bucur, rspunse Pendel nesigur, auzind una dintre numeroasele versiuni pe care le povestea chiar el despre acele vremuri. Aa c-l dai gata i, ca in basm, ajungi ucenicul lui preferat, continu Osnard.

Nu spusese in care basm i nici Pendel nu-l intreb. Iar intr-o bun zi cai ani au trecut de atunci? btranul Braithwaite se intoarce spre tine i-i spune: "Ajunge, Pendel. M-am sturat s te tot am ucenic. De acum incolo, eti motenitorul coroanei". Sau cam aa ceva. Hai, povestete. Mor de nerbdare. Fruntea de obicei senin a lui Pendel reflect o intens concentrare. Se plas in stanga lui Osnard, ii trecu centimetrul pe dup fese, il fcu s coboare pan in punctul cel mai proeminent i-i not din nou ceva in carneel. Se aplec s msoare lungimea piciorului pe exterior, se indrept din ale i, ca un inottor la captul puterilor, se scufund din nou, pan ajunse cu capul la inlimea genunchiului drept al lui Osnard. Pe ce parte, domnule...? murmur el, simind cum privirea lui Osnard ii ardea ceafa. In zilele noastre, majoritatea clienilor par s prefere stanga. Nu cred c e ceva politic. Era gluma lui obinuit, care-i fcea s rad chiar i pe clienii cei mai apatici. Dar nu i pe Osnard. Nu tiu niciodat pe unde e. Se blbne dintr-o parte in alta, ca suflat de vant, rspunse el. Era dimineaa? Seara? La ce or ai avut parte de vizita regal? Seara, mormi Pendel dup o eternitate. i adug, ca i cum ar fi admis o infrangere: Era vineri, ca astzi. Presupunea c era stanga, dar, ca s nu-i asume nici un risc, apropie varful metalic al metrului de partea dreapt a liului lui Osnard, evitand cu grij contactul cu

ceea ce s-ar fi putut afla inuntru. Apoi, cu mana stanga, desfur metrul pan deasupra pingelei ghetei sport, frecvent reparate, a lui Osnard. Dup ce sczu doi centimetri i jumtate i-i not rezultatul, se ridic curajos i ddu de ochii intunecai i rotunzi fixai asupra lui cu o asemenea intensitate, incat avu impresia c nimerise direct in linia de tragere a inamicului. Iarna sau vara? Vara, spuse Pendel cu o voce stins. Trase adanc aer in piept i continu. Nou, tinerilor, nu ne prea plcea s lucrm vineri seara, vara. Bnuiesc c eu eram o excepie, una dintre calitile care au fcut ca domnul Braithwaite s m remarce. In ce an? O, da, in ce an? Cltin din cap i se strdui s zambeasc. Vai de mine, cu o generaie in urm. In fine, nu poi aduce vremea inapoi, nu-i aa? Regele Cnut a incercat i uite unde a ajuns, adug el, fr s tie prea bine unde ajunsese regele Cnut. Cu toate acestea, simea cum ii revenea talentul, ceea ce unchiul Benny numea "darul" lui. Sttea in prag, relu cu lirism in glas. Eram probabil concentrat asupra unei perechi de pantaloni intotdeauna m concentrez cand croiesc cci am tresrit. Am ridicat privirea i el era acolo, uitandu-se la mine fr s spun un cuvant. Era un brbat solid. Oamenii uit lucrul sta. Capul mare i chel,

sprancenele dese era impuntor. O adevrat for a naturii... Ai uitat mustaa, obiect Osnard. Mustaa? Mustaa lui enorm, stufoas, cu resturi de sup in ea. Probabil c i-o rsese cand a fost fcut fotografia aia de jos. M speria de moarte. Pe atunci aveam doar cinci ani. Cand l-am cunoscut eu, domnule Osnard, nu avea musta. Ba e sigur c avea. O vd de parc-ar fi fost ieri. Dar instinctul sau incpanarea il fcur pe Pendel s nu cedeze. M tem c memoria v joac feste, domnule Osnard. Probabil c il confundai pe domnul Braithwaite cu un alt domn cu musta. Bravo, murmur Osnard. Refuzand s cread c auzise aceast remarc, insoit de un mic semn fcut cu ochiul, Pendel continu: "Pendel", imi spune el, "vreau s fii fiul meu. Imediat ce reueti s scapi de accentul sta proletar, imi propun s-i spun Harry, s te promovez in magazinul din fa i s te fac asociat i motenitor..." Ziceai c i-au trebuit nou ani. Pentru ce? Ca s-i spun Harry. Am inceput ca ucenic, nu? E greeala mea. Continu.

"... Asta-i tot ce-am vrut s-i spun, aa c acum intoarce-te la pantalonii ti i inscrie-te la o coal seral pentru dicie." Se opri. La captul puterilor. Il durea in gat, il usturau ochii i in urechi auzea un fel de bazait. Dar in sinea lui avea sentimentul c-i indeplinise misiunea. Am reuit. Aveam un picior rupt i febr patruzeci de grade, dar spectacolul a continuat. Fabulos, susur Osnard. Mulumesc, domnule. Cele mai frumoase gogoi pe care le-am auzit in viaa mea i le-ai debitat ca un profesionist. Pendel il auzea pe Osnard de foarte departe, din mijlocul unei multitudini de alte voci. Surorile Caritii, de la orfelinatul lui din nordul Londrei, spunandu-i c Isus se va supra pe el. Rasul copiilor lui in main. Vocea lui Ramon aducandu-i la cunotin c o banc comercial din Londra se interesase de contul lui i-i oferise serviciile contra acestor informaii. Louisa asigurandu-l c nu era nevoie decat de un singur om cinstit. Auzi apoi vacarmul circulaiei la ora de varf, spre ieirea din ora, care-l fcu s viseze c era prins intr-un ambuteiaj i totodat liber. Chestia, btrane, e c tiu cine eti. Aa stau lucrurile, inelegi? Pendel nu inelegea nimic, nu vedea nici mcar privirea ptrunztoare a lui Osnard aintit asupra lui. In mintea lui se ridicase un zid i Osnard era de cealalt parte a zidului.

Mai bine spus, tiu cine nu eti. N-ai motiv s te alarmezi, s intri in panic. Chestia asta imi place. Pan la cel mai mic amnunt. N-a renuna la ea pentru nimic in lume. Nu sunt un oarecare, se auzi Pendel murmurand de cealalt parte a zidului, iar pe urm deslui zgomotul perdelei salonului de prob. i vzu, cu o privire voit inceoat, cum Osnard arunc o privire afar, ca s se asigure c in Colul Sportivului nu era nimeni. Il auzi din nou vorbind, dar atat de aproape de urechea lui, incat murmurul pru un bazait. Eti deinutul Pendel, numrul 906017, delincvent juvenil, ase ani pentru incendiere, pus in libertate dup doi ani i jumtate. Inva singur, in pucrie, croitoria. Prsete ara la trei zile dup ce i-a pltit datoria fa de societate, cu ajutorul banilor dai de unchiul din partea tatei, Benjamin, in prezent decedat. Insurat cu Louisa, fiica unui muncitor de la Canal i a unei profesoare de catehism, fat bun la toate pentru marele i bunul Ernie Delgado, la Comisia Canalului Panama. Doi copii, Mark, opt ani, Hannah, zece ani. Falit, datorit orezriei. Pendel & Braithwaite, o poveste de adormit copiii. O asemenea firm n-a existat niciodat pe Savile Row. Magazinul n-a dat faliment pentru c nu a avut ce s dea faliment. Arthur Braithwaite, un stranic personaj de roman. Ador ineltoriile. Ce-ar mai fi viaa fr ele? Nu m privi cu ochii ia speriai. Sunt tot ce puteai s-i doreti, rspunsul la rugciunile tale. M auzi?

Pendel nu auzea nimic. Cu capul plecat i cu picioarele apropiate, parc era paralizat pan-n varful urechilor. Revenindu-i, ii ridic braul lui Osnard pan la nivelul umrului. Il indoi, astfel incat mana i se odihni pe piept. Aps captul centimetrului in mijlocul spatelui lui Osnard i il petrecu pe lang cot, pan la incheietura mainii. Te-am intrebat cine mai e amestecat? spuse Osnard. Amestecat in ce? In ineltorie. Mantaua Sfantului Arthur czand pe umerii copilului Pendel. P&B, croitori ai Curii Regale. O mie de ani de istorie. In toate minciunile astea. In afar de soia ta, bineineles. Ea nu e amestecat deloc! exclam Pendel, cuprins de panic. Nu tie? Pendel cltin din cap, fr s scoat un cuvant. Louisa nu tie? i pe ea ai dus-o de nas? Taci chitic, Harry biatule. Absolut chitic. Cum rmane cu mica ta problem? Care problema? Inchisoarea. Pendel murmur ceva ce nici el nu putu auzi. Din nou nu? Da. Nu. Nu tie c-ai stat la pamaie? Nu tie despre unchiul Arthur? tie c orezria se duce dracului?

Aceeai msur. De la mijlocul spatelui pan la incheietur, dar cu braele de-a lungul corpului. Trecu centimetrul peste umeri cu gesturi automate. Tot nu? Da. Dei suntei coproprietari? Suntem. i totui, ea nu tie. Eu m ocup de problemele bneti. Ba bine c nu. Cat ii lipsete? Aproape o sut de mii de dolari. Eu am ineles c dou sute i ceva. Aa e. i dobanda? Doi. Doi la sut pe trimestru? Pe lun. Compui? S-ar putea. Cu ipotec pe magazin. De ce naiba ai fcut una ca asta? Nu tiu dac suntei la curent, dar aici am avut ceea ce se numete recesiune, spuse Pendel, amintindu-i brusc de perioada in care nu avea decat trei clieni pe zi i ii programa la distan de o jumtate de or unul de cellalt, ca s dea impresia unei activiti intense. Ce-ai fcut? Ai jucat la Burs? Da, la sfatul bancherului meu. E cumva specialist in falimente?

M tem c da. i erau banii Louisei, nu-i aa? Ai tatlui ei. Jumtate din motenire. Are o sor. i politia? Ce poliie? Panamez, sticleii de aici. Ce treab au? spuse Pendel cu o voce in sfarit regsit. Imi pltesc impozitele. Asigurrile sociale. Cotizaiile la patronat. Inc n-am dat faliment. De ce lear psa? Credeam c i-au dezgropat cazierul i i-au cerut s le cumperi tcerea. N-ai vrea s te expulzeze fiindc nu-i poi plti banii de mit, ce prere ai? Pendel cltin din cap iar apoi ii puse palma deasupra lui, ca i cum ar fi vrut s se roage sau s se asigure c mai era acolo. Dup care adopt atitudinea pe care i-o inculcase unchiul Benny inainte de a se duce la inchisoare. Trebuie s te impuinezi, Harry biatule, insistase Benny, folosind o expresie pe care Pendel n-o mai auzise de la nimeni nici inainte, nici de atunci incolo. S te faci mic de tot. S te topeti in mulime. S nu fii cineva, s nu te uii la nimeni. Altfel se enerveaz; la fel dac eti jalnic. Nu eti nici mcar o musc pe perete, eti o parte din perete. Curand ins obosi s tot fie perete. Ridic privirea i imbri din ochi, clipind, camera de prob, ca i cum sar fi trezit in ea dup prima noapte de detenie. Ii aminti de una dintre cele mai criptice confesiuni ale lui Benny i consider c, in sfarit, ii pricepuse sensul:

Harry biatule, problema e c, oriunde m duc, nu pot s scap de mine i stric totul. i atunci dumneata cine eti? il intreb Pendel pe Osnard, cu o urm de agresivitate in glas. Sunt un spion in serviciul Binecuvantatei Anglii. Redeschidem dosarul Panama. De ce? Ii spun la cin. La ce or inchizi vinerea? i acum, dac vreau. M mir c-a fost nevoie s m intrebi. i acas? Lumanri. Kiddush. Ce faci acas? Nimic. Suntem cretini. Acolo unde e nevoie de noi. Eti membru la Club Union, nu-i aa? De curand. Cum aa? A trebuit s cumpr orezria inainte de a fi primit. Nu primesc croitori strini, dar fermieri englezi, da. Dac fermierii dispun de douzeci i cinci de mii pentru cotizaie. De ce ai intrat in club? Spre uimirea sa, Pendel se trezi zambind mai larg decat de obicei. Un zambet de nebun, smuls probabil de uluial i groaz, dar un zambet totui, i se simi uurat ca atunci cand, dup un accident, ii dai seama c-i mai poi folosi membrele. O s-i spun ceva, domnule Osnard, incepu el pe un ton plcut. Pentru mine e un mister neelucidat inc. Sunt impetuos din fire i uneori vd lucrurile in mare. sta e

defectul meu. Unchiul Benjamin, pe care tocmai l-ai pomenit, a visat toat viaa la o vil in Italia. Poate c-am fcut-o ca s-i fac plcere lui Benny. Sau ca s-o epatez pe doamna Porter. N-o cunosc. Ofierul care rspundea de eliberarea mea condiionat. O doamn foarte serioas, care credea c nu se va alege nimic bun de mine. Te duci uneori s iei cina la Club Union? Cu un musafir? Foarte rar. Nu in situaia financiar in care m aflu, ca s zic aa. Dac a comanda zece costume in loc de dou i a fi liber in seara asta, m-ai duce acolo? Osnard ii imbrc haina. Mai bine il las s-o fac singur, ii zise Pendel, reinandu-i eternul impuls servil. S-ar putea. Depinde, rspunse el prudent. i i-ai telefona Louisei. "Draga mea, veti bune, am plasat zece costume unui englez scrantit i l-am invitat la mas la Club Union." A putea. Care ar fi reacia ei? Imprevizibil. Osnard vari o man in buzunarul hainei, scoase plicul cafeniu pe care il zrise Pendel i i-l intinse. Cinci mii de dolari ca aconto pentru dou costume. N-am nevoie de chitan. i balta n-a secat. Plus dou sute pentru haleal. Pendel purta inc haina de lucru, aa c strecur plicul in buzunarul pantalonului, impreun cu carneelul.

In Panama, toat lumea il cunoate pe Harry Pendel, continu Osnard. Dac ne ascundem undeva, o s ne vad ascunzandu-ne. Dac mergem undeva unde eti cunoscut, nimeni n-o s ne dea atenie. Stteau din nou fa in fa. Vzut de aproape, chipul lui Osnard trda o stare de agitaie inut in frau, care i se comunic i lui Pendel, intotdeauna dispus ctre empan'e. Coborar, ca s-i poat telefona Louisei din atelier, in timp ce Osnard se sprijinea cu toat greutatea de o umbrel inchis, ornat cu inscripia "Model folosit de Garda Regal". Numai tu poi s tii, Harry, spuse Louisa in urechea stang i cald a lui Pendel. Avea vocea maic-sii. Socialism i coala duminical. Ce s tiu, Lou? Ce anume trebuie s tiu? glumi el, incercand s-o fac s rad. Doar m cunoti, Lou. Nu tiu nimic. Sunt un ignorant. La telefon, Louisa fcea uneori pauze lungi ca zilele in pucrie. Numai tu tii dac merit s-i prseti familia seara i s mergi la club s te distrezi cu alii, in loc s fii aici cu cei ce te iubesc, Harry. Vocea ei se umplu de tandree i Pendel simi cum se topete. Dar, ca de obicei, Louisa nu rosti cuvinte tandre. Harry? intreb ea, ca i cum ar mai fi ateptat ca el s se hotrasc. Da, drag. Nu incepe cu drgleniile, Harry, rosti ea.

Era modul in care ii spunea i ea "drag". Se abinu de la orice alt comentariu. Lou, avem tot sfaritul de sptman in faa noastr. Doar nu fug nicieri. O pauz la f