ІМѴГІ P R O P R I E T A R : A B O N A M E N T E : SOC. AN. „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R E Z O I A N U 23 a u t o r i t ă ţ i ^^ЩП 1000 l e l D I R E C T O R Ş I A D - T O R D E L E G A T , S T E L I A N P O P E S C U d e o n o a r e 500 „

p a r t i c u l a r e 12 l u n i 360 „ 6 l u n i 1У0 „ î n s c r i s ă s u b No . 163 T r i b . I l fov

R E D A C Ţ I A şl A D M I N I S T R A Ţ I A

B U C U R E Ş T I I S t r . B r e z o i a n u 23

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

PREŢUL 6 LEI

A N U L L I N r . 14

S A M B A T A 4 Aprilie 1942

R e d a c t o r r e s p o n s a b i l : M I H A I N I C U L E S C U

In noaptea învierii ARTA SI VIATA Simplu cursiv pascal d e P reo t M I H A I L B U L A C U 5 „_ І Л „ ь^Фш^т

d e G E O R G E Ş T E F A N E S C U

I n t r ' u n u l d in eseur i le pub l i ca t e fn „Bur l ing ton vieţi i şi a r p u t e a să modif ice p ro fund corespon-Magazine" , cr i t icul de a r t ă Roger Кгу amin te ş t e d e n ţ a d i n t r e a r t ă şi v ia ţă .

d e ION F R U N Z E T T I

Es t e u n n e a j u n s al firi i o m e - menir i i , d r a m a chrdstică, r ă m â n e neş t i nepu t in ţ a d e a înţelege p e n t r u cei mai mul ţ i o e t ichetă drama, altfel decât p r i n r apo r t a - ^ t e r a r ă s a u calendar is t ică .

d e P reo t M I H A I L B U L A C U Confe ren ţ i a r u n i v e r s i t a r

Literatura scriitorilor noştri, lejul împl in i r i i vârstei de două în ascensiunea ei clasică, a fost zeci şi unu de ani. mult înrourată de duhul creştinai T â n ă r u l Artur dezarmat sufle- d e "» ЪІ?™,™П%С • L Ä S ^ Ж £

nea amer ican i lo r , îşi cons t ru ise o casa uriaşe, Evanghel ie i Domnului Hristos teste pentru lupta vieţi i , ch iar c i dar, însuşi geniul întraripat al nemu- bunurile ce-i rămăseseră, îşi cau- w m , „

gan ta şi frivolă. El insă n u ş i -a real iza t visul „ . „,„_„ . „ „ . „ . . . d in ţ a de a subs t . tu i intui ţ ie i vn „ o n a n t a PnsHI« іпчйчі nu r e o r e -

ritorului Mihail Eminescu, are la tă deslegarea vieţii, în sfârşit cât fn ^ d r u l c lubur i lo r londoneze, ci, che l tu ind ° e a m a i m a r e " ţ * * * p * « ^ * ? cunoaş tem nrocesu lu ' d r a m a t i c (desfăsu- T?X"*?' , f a UIT.

. . . " , , " * . . „ , ' . " „ a fost cea ca re a dus poa te la în locuirea p ă - a p rocesu iu . a r a m a u c , l ae^ i^u z l n t a decâ t un p n l e j de r epe t a r e temelia oper i i sale Uterare, pu- mai 0rabmc pe calea smucider i i . s ume « « « J » * ^ •J*™^»* s â n i s m u l u i p r i n re l ig ia c reş t ină . Creş t in i smul r a t în d u r a t a reală , r ecep ta t p r in m e c a n i c ă a ^or da t in i a l că ro r terea dătătoare de viaţă a Creşti- Dar o minune îl salvează pe J sec. 18-lea şi l e - a depozi ta t în aces t castel, e r a î n s ă n u m a l u n a 0 0 1 numeroase l e religii , c u t r e m u r s impate t ic , trăit adică*, r o s t a f o s t d e m u I t u i t a t . n i smului a l ă t u r i de a R o m â n i s - A r t u r dela gându l funest. Dorin- ca re e r a închis p e n t r u oricine, n u m a i el, — monote is te şi sp i r i tua le , care r ep rezen t au aceeaşi da te le abs t r ac t e a le u n o r v ida te Gri j i le pasca le se măsoa ră cu

,„ . . . . _ , „ , „ , . . j . - u a s e m e n e a mare lu i p reo t c a r e i n t r a oda tă pe direcţ ie de gând i re şi s imţ i re . F i eca re din aceste de sensur i s cheme men ta l e , este і р г е 7 ] Я bucur i i le m a r e i s ă r b ă -пшіш, pe lanoa f a rmecu l frumn- f a , o n таг degrabă cunozitatea e « ^ ш t e m p I u _ a t u n c i c â n d mişcăr i sp i r i tua le a r fi p rodus , în mod prac t ic , v i n o v a t ă d e s t r a n i a des fo rmare g j ţ p e n ï ï u omul seţti e x p r i m ă r i i în ch ip n e i n t r e - d e a m e r f f e I a biserică, spre o e ra s t ăpân i t de visul său , i n t r a în aceas tă a t m o s - acelaş efect: de a înf lăcăra spi r i te le oameni lor g ^ ^ g e n s u r i " s e C " ^ a n e ^ _ГЯП^ ™ ca eut a g â n d u l u i , vedea ce fac ţăranii satului în sf. » secolului a l 18-lea şi, a i doma u n u i cu r t ean şi de a - i M m la v ia ţa sp i r i tua lă ca opusă d I t n f n t r a r e a l o r c e _ " J ^ S t ó e f b ù S r e r ea -

J f ' frivol şi cu pe rucă , a d u c e a omagi i celebrei vieţi i ma te r i a l e ce- i p reocupase de m u l t a v r e m e . ' ,„ *i , . . p i to iu i a e n o t e . o r ouge ta re r ea -Dar pare că nimeni altul n'a lăcaş în noaptea învierii, i-a fost м - m e du B a r r y , p r i n t r e toalete le , scaunele , S c h i m b a r e a denotă o inevi tabi lă şi î nde lung p r e - rebra .a , s m p l e ecua ţ i i a georice j j Z a t e p r ; n achlzi ţ o n a r e a d iver-

tors mai mult în operile sale li- mântuitoare. Aci a întâlnit o Iu- mescioare le ş i e ta jere le că re ia îşi d e p ă n a v i - gă t i t ă r e d r e s a r e a aUtudini i oameni lo r î n faţa sau s imple cuplăr i m e c a n i c e d e U J j X с о т ^ ы ^ O m u l u r b a n al

P r o b l e m a se poa t e rezolvi e x p u n â n d , evolut iv r e a in te lec tuală , la d a l e c t i c a a n - 4ă„tnmâna Patimilor" i n seam , amer ican i lo r , îşi cons t ru i se o casa ur iaşe , s i c rono log ic m a r i l e revoluţ i i în v ia ţă şi r e v o - .~~ „ „ ,~Z „ r ' n M n r î n P ~ r l , . .Săp tămâna Fatimiior i n seam , b ine înţeles , l ipsi tă de gust . Visul aces tui l u ţ i i l e î n ^ s i ce rce tând coincidenţele ca re se t a g ° n l s t e a conceptelor in care n ă s a p l a m a n a c e succede F lor i i -

e r a de a t ră i în t r ' o societa te ra f ina tă , e le- i v e s c . t e rmen i i ei se subl imează. Ten - ^ a d l c a p _ i m a s ă p t ă m â n ă de

şur i l e terare firul fermecător a l gându- me nouă, o lume cu suflete creş Aces ta es te u n caz e x -lui creştin, desprins din Evan- tine, ce se împărtăşea din lumea t r e m şi t ipic de a aprec ia chelie, ca scr i i torul r o m â n Alex. Divini tăţ i i , p e care el nici n'c O D e r e l e d e « ţ * d ^ ' u "

' a n u m e p u n c t de vede re : Vlahuţă. Şi ceea ce ne impresia- cercetase şi nici n'o înţelesese. a r t a n u e n imic a l tceva nează m a i mult, c i t indu- i operile, lată-l înfăţişat acum de Vlahuţă decât u n spr i j in p e n t r u este adâncirea de privire sufle- in toată realitatea stării sufle- j S j J ţ S ţ ^ F F L U S tească în t a ine le Evanghel ie i . A- t e & c e l e п о и г - » C u m d* s ' a P ° ' me . Ps ihana l i za mode r -semenea Sfinţilor Părinţi, căuta m e n i t î n biserică ?... E în strană nă , şi în special Ranke ,

- »4 s - „„„„i n i n î " " l â n a dreaptă ţine o lumă- ШШЮ Şi ana l i zează sa pătrundă ecoul creştin al a- "-.>•;' a p r o p i e r e a d i n t r e a r t ă devărurilor eterne ale Evanghe- ™re aprinsă. Gânditor, stă cu ş i v i s .

ОигЬш sprijinita »n mana stânga, ind iv iz i i comuni e ă -liei, în sufletul omenesc, pana la • . j . . . * ™ J B , i іи«, i şt c au t ă să - ş i a d u c ă aminte, sesc ca u n mij loc de eU-deplina t r a n s f o r m a r e sufleteasca. . . . . , / b e r a r e de propr i i le lor

sa.-şi dea seama de ce sa tntam- „„„,.,•„,„ Un asemenea prilej ni-l dă A- confücte cu l t iva rea a r -

p la t cu el. Biserica e t ix i ta de te i ; s u b l i m a r e a ca re lexandru Vlahuţă, când îi c i t im nuvela sa, „ In n o a p t e a î nv i e r i i " din volumul „Dreptate". Aci ne

p ropr iu lu i lor un ive r s .

iume, — cojoace albe, cămăşi în- const i tue ma lad i a s a su fletească este calea de

fiorite, — bărba ţ i i m a i că t r e altar, i z o i a r e a i n mij locul l u -femeile mai în fund ; şi toţi cu m U Şi refugierea în cu l -

înfătisează un suflet complet -i. . . . t i va rea şi aprec ie rea o-' h 9 l umână r i l e apr inse , too ia bwerico , y

convertit la o concepţie n o u ă d t . _ . . . . . . pere ior a e a n a . c ^ f рігпа de lumina şi d e cân tece Mul ţ i t r a t ează opere le Biată, sub p u t e r e a binefăcătoare î n â l ţ o t o a r e . d e ar tă . din t recut , nu а mare lu i even imen t a l învier i i " ca obiecte de bucur ie e s -

„Hris tos a înv ia t d m m o r ţ i t e U c ă ( ^ depozi te Cu m o a r t e a p r e m o a r t e călcând succesive a le imagina-

Domnului , sărbătorit de creşt ini în n o a p t e a Sfintelor Paş t i . Cu Şi celor din mormânt,

vector i . Trag ica figură a lui P r o -D a r a r t a imper ia lă r o - m e t h e u dev ine astfel „ lupta d .n- seco.ultu X X n u vede in Paş t i d e -

m a n ă n u a r a t ă nicio u r - t r e idea ' i smul el i telor şi m a t e r i a - c a t o succesiune de obl iga ta p r a c -m ă din aceas tă f r ă m â n - авяіц masse lor" O d u l se t r a - fcce> î 1 d e ipotetuie satisfacţii t a r e sp i r i tua lă . A r t a con- d u c e pr in „lupta d i n t r e s en t imen- c o n f o r m « P a o s u l u i d u m i -t m u a s a se mani fes te m ^ Щ а і і е ş i l d ragos te" , ^c&l. p r i n aceleaşi mo t ive ŞI A n d r o m a c a este „procesul con- Defectul n u e d e n a t u r ă s o d a -prúncipii (care satdsfă- fruntaria d i n t r e f ideii tatea con ju- lă n u m a i . El ţ ine, cum spuneam,

gală şi d ragos tea m a t e r n ă " , etc. d e economia însăşi a organizăr i i etc. Cont inuu în cău ta re d e „sehe- in te r ioare omeneşt i , me, conş t i in ţa cunoscă toare usucă L i t e r a tu r a pascală a c i tad inu-şi r ig idează eensur . le , p e n t r u n e - a c t u a l 0 s c ; , e a z ă în t r e rjovesü voi d e raventariere m n e m o t e h n i - 1 ш a c t u a l « С і Л і М i n t r e poveşu că, d e r ecunoaş t e r e şi localizare, cu iepur i şi oua, pui , r a m u r i de

Se î m â m p ă ceva a s e m ă n ă . o r sălcii şi r emin i scen ţe d in şcoala cu d r a m a omenir i i . Conceptul d e p r imară , î n t r e care se ames tecă

ceau rel igi i le p ă g â n e : n u m a i subiec te le e r au scuimoate , ue veni te c reş ­t ine, d a r m o d u l de a t r a t a e r a aşa de s iuuiar , in cai uacă a m pr iv i f i­g u r a s ă p a t ă pe v r e u n sarcofag, n ' a m şti să

E L GRECO S p r e Golgota (fragment)

ţiei omeneşt i . F i ind l ip -ocest p r i l e j , un suflet de om trece ' . , ' » t i . d e s imţ estet ic şi n e -L î n tune r i c la lumină, dela Ѵ " а * а da ru indu- l e . . . " găs ind n imic ca r e să - l

A , . . , - . Cine i-a adus pe el aici? Si in tereseze in opere le moarte la viaţa, dela paganatatea -~ con temporan i lo r , ei sălbatică şi sinucigaşe, la Creşti- î n î r e a b ă nedumerit, se întreabă î n d r e p t ă gândur i l e n u m a i sp re opere le de a r t ă l egă tu ră cauzală de la r o m a n la gotic). N a t u r a lor modern i . în p lăzmuir i le sale creatoare , să

rf-t-t h t • rff m e r e u > de a s t ă d a t ă cu un senti- d in t recu t . sch imbăr i lor celor două manifes ta ţ i i diferi te ale Nimeni însă n u s imte nevoia t l € suspect de .n f .uen ţa modu.u i m e n t de recunoştinţă, înduioşat J ^ . , | , u _ « a

u

t t a Í un Ev Mediu solemn, r e l i - j*f«ţ*g* ^ . ^ ä f ^ ^ " ^ ? - ^ ! ^ . 1 ^ " S . ă r e a l i z e z e - dedesub tu l formu ei s P e c i f i c al cărnii , de a vedea lu-

Crist s au OrieT Mo!se ..condiţie u m a n ă " , u t i l p e n t r u a Învo lbura te şi confuze imagini s a u Esculap. ' d e s e m n a o rea l i ta te , a cărei e x - l i thografice cu Ca lvaru l D o m n u -

Ai аолел m o m e n t h o - pe r ien ţă r ă m â n e totuşi d e u n o r - lui . Dacă men ta l i t a t ea comună a t ă r i t o r a r i i aceia care d in m a i profund decâ t cel in t e - opera t î n l ăun t ru l ei e l iminarea— evidenţ iază t r iumfu l for- lectuel , este, în vocabu la ru l o m u - a t â t de firească, va i ! — t u t u r o r ţeuor r eac ţ iona re , că t re l u i a c t U a l , o recuzi tă la î n d e m â - incomodelor aluzii la o rea l i ta te s l a r ş i tu l secolului a l n ô j a c ă r e i p o s e s i u n e l ipsi tă de a căderii şi o neces i ta te a efor-I S Ä N S T S ! o r i c e dif icultăţ i , îi poa te furniza tu r i lo r p e n t r u sa lvare , ea n a fă-r i i sec. 15-lea, Aici sen t imen tu l d e a poseda însăşi eut n imic ieşit d in obicinuit , f ă ră îndoeală , s c h i m b a - expe r i en ţa d r a m e i des t inu lu i u - Legile conservăr i i exis tenţe i r e a formelor de viaţă man, în rea l i t a t ea e i cea m a i d i - omeneşt i f u n c ţ d n e a z ă infaiLbll , corespunde i o a n e « t rans rect şi mai sfâşietor res imţ i tă . cu s t r ingen ţa unu i mecan ism, cu O m a r e s ch imbare în i deea d e „păcat o r ig ina r " c i r - Spi r i tu l n a . e dece să cau te a b â -a r t a : t r ece rea de la a r t a с ц , й < a i C r e d . : t a t ă ^ v a i o a r e de a - zâi inopor tun , de r an j ând somnul S la PRIM? vedére d e v ă r P i s t i c s a u d iscredi ta tă gno- suficient a! cărnei sat isfăcule. s 'ar p u t e a p r e s u p u n e o s i c d e sp i r i tu l i ronic al scept ic i - Se în t âmplă că însuşi spiri tul ,

gios şi mist ic , я cărui v ia ţă să fie g r u p a t ă în i"! M e d i ? . s c m n » b a r e a e r a ca o reacţ ie — for- d e V en i t e loc comun, cutremură- m e a - ° m u l - P e care „1-a făcut viaţă. Este vo rba de tânărul Artur rugător, aproape fericit. Chema- j u r u l ' bisericilor şî "mână^IriloT sau * a "ѵГеипиі t e l e r e a c t u > n a r e a l e u n e i c reş ter i g r a d a t e de l i - ^агеГVtu í t ie" a* dUtertl Bacă Dumnezeu să fie cu spiri t în car

crescut în belşug, în moliciune „ r e a cea dulce şi s t ă ru i toa re a clo- ^J^^^^^ £ - l i g i e Г А І ^ ***** а d e b i t a r e a «ea lui şi e ca rne şi în spir i tul răsfăţare, de părinţii săi bogaţi, poîelor, ea l-a adus. De ce sună s tudioasă , în ca re l umea e s t r ânsă în Piazza В а - Ш е > F o r m e l e w h i t e c t u r i l gotice e rau r ă s p u n - gândir i i , c u m se sus ţ ine curent , i U ! • B l u n e c a

Părinţ i i lui Artur credeau că-ş; clopotele aşa de frumos, în noap- deUa Sig'noria, as is tând la p r o c e s i u n ^ m n u n à - s u l n u m a i a l u n o r p rob leme de construcţ ie , ca re n u e m a i pu ţ in a d e v ă r a t că voca- b a t a ţ o r i t e a : e ob - şnu in ţe i vor ferici odrasla cu boaătiile ce-, tea Învierii Par'că toată mimă- , ü a r e a d ™ i r a n d frescele iui Maseaccio d in P r e o ? u p a ş e înde lung s p i t a l f r ă m â n t a t şi in - b u l a r u l a j u c a t m t o t d e a u n a un C a u t a > creaţ i i le sp r i tu lu i vor fenci odrasla cu bogăţiile ce , tea învierii. Parca toată prima C a p e l l a B r a n c a c c . d f t l a ^ M a r i a «W ventiV a l a rh i tec ţ i lo r sec. 12-lea; , a r ,n a r te le d e шЬЩОѵ, d e obs ta - u m a n > î n c a r e a I « z i a l a m a r e a pregăteau pentru a i-le lasa moş- vara de afara se p ă t r u n d e ţi ra- F lo ren ţa ; a m p u t e a imagina un secol a l 18-lea f l g u r a t l v e s ch imba rea consta in o pu te rn i că a- T _ „ A! .. ' . -, tenire în can t i t ă ţ i cât m a i mar i . sună de sunetul lor. Parcă loati D l i n de ga lan te r i e , fr ivoli tate, jocur i de cuvinte , Dor neferici ţ i i pă r in ţ i ş i - au găsi, l o r i l e p o m i l o r î n f l o r i ţ i a t i n s e d . а Х Л " LI J K b Î K l £ t fărşi tul vieţ i i , n u d u p ă multă Sjinţenia ceasului aceluia, se pre- ce ne -o înch ipu im.

prec ie re şi înc redere în execu t a r ea figurii u m a - cot în evo.uţ ta s e n u m e n t e i o r o - a j e t f e i c reş . ine să f.e n e şi In desvol ta rea unei maeş t r i i pen t ru m ă - meneş t i i lus t ra a . r a r de tot vom desco-n u i r e a ma te r i a lu lu i . I n r ezumat , a r t a evolua în П е ч ѵ о і і а т і е а HfeM afectiv ечѣР Р 6 П a I t c e v a d e c a t •iconografie* d rec ţ ie opusă tend in ţe lor de v , a ţ ă : pe când, in wesyoi ia rea eutu . a i e c u v este „iconografie", adică t ip izare a via ţă , d i recţ ia mişcăr i i e ra violent ap leca tă în m u l t împied ica tă d e fap tu l de a moda l i t ă ţ i ' o r de expres ie , t ip i -

vreme, tocmai pe când căutat f a c î n c l o p o e I d e argint, şi cântă ^ ^ ~ Î Î ^ " î _ i f l ^ S . . n ^ ^ ™ r п ш п а і P r in î n - jos şi orizontal , d i rec ţ ia în a r t ă u r m a o l inie cunoaşte , nomina l şi pe d e - a s u - zare a felului de organizare a r t i s -»ä-і aleagă fiului lor cel mai bun loc de casă şi gospodărie, cu pri- (Urmare In pag. 3-a)

pra , e t iche te le u n o r procese efec- tioă, t ip izare a temelor , în t r ' un

s t ruc tu r a depl ină a insului . ar t i s t ică . Cea ma i c u t r e m u r ă t o a r e d r a m ă ,

d in i s tor ia p l ină d e d r a m e a o - ( U r m a r e în pag . 7-a)

ch ipu i rea unei astfel d e ѵіец, _ v ia ţa pe ca re cont inuă a scenden tă şi ver t ica lă . VUZTEJ°IZ^'^ 2 ? V i e ţ î i b , R e a C t Í a a ^ U t , d i r. e C«íf Й VT t i v e a « ^ t o t e n ' a fost t o - reper to r iu pe marg inea căruia se p u t e m insă să n e d ă m seama cât de d e - tr"un c a z par t i cu la r . Predic i le lui St . B e r n a r d de . . , _ , „ . . , . 5 „. . t o . .

p a r t e es te t r ecu tu l astfel închipui t de a d e v ă r a t e C la i rvaux i m p u n e a u constructorUor ca re luc rau t u ^ Î D c ă încerca tă in tegra l , de află înscrisa ş. r e ţe ta d e rea l izare rea l i t a t e sau p ropor ţ i a în ca re r ea l i t a t ea se g ă - pen t ru o rd inu l Cis tercian (Des Ci teaux) o ipocr i -eeşte cup r in să î n opere le d e a r t ă . zic pa r t i cu l a ră a rh i t ec tu r i i : ei e rau cons t rânş i să

dea biserici lor lor o a p a r e n ţ ă de e x t r e m ă s im-J u d e c â n d din p u n c t d e v e d e r e estetic, a r t a Plicitate şi a u s t e r i t a t e to ta lă , d a r doreau , cu

se sus t r age f luc tua ţ iuni tor şi var ia ţ i i lor istorice, toa te acestea, să fie magnif ice şi i m p u n ă t o a r e . A r t a par t ic ipă la va loarea estetică şi nu se leagă De aici a r ezu l t a t u n sti l de o s impl ic i ta te os ten-de res tu l rea l i tă ţ i i nici ca mijloc, nici ca scop ta t ivă şi aus t e r i t a t e pompoasă . A r t a s'a const i tu i t ca o un i t a t e au tonomă , s u - ? а ^ а у L*J*£*H s ingura biserică ca r e m a i s t r ăgându- se , p r i n m o m e n t e l e sa le const i tu t ive Î x , s A ă ' mani fes tă aceas tă ser ioasă şi umi lă ev i -— izolarea, o rdonarea , c lar if icarea, ideal izarea, d e n t ă a m f l u e n t e i d i rec te a reac ţ ie i rel igioase — dela în lăn ţu i r i l e aspecte lor şi even imente lor ш р г а a r t e i .

I n Renaş te re , p u t e m a d m i t e î n t r ' a d e v ă r o r e a l ă concordan ţă î n t r e a r t ă şi v ia ţă .

T e n d i n ţ a în v i a ţ ă se î n d r e p t a s p r e recu­noaş te rea d rep tu r i lo r individului , c ă t r e com­plec ta rea l i za re şi r ecunoaş t e rea rea l i tă ţ i i obiec­t ive a un ive r su lu i ma te r i a l , — ceeace implică

din v ia ţa obişnuită, Dar , pe de a l tă pa r t e , a r t a se leagă de v ia ţa

istorică şi e supusă mobil i tă ţ i i şi f luctuaţ i i lor vieţii p r i n cupr insu l de valor i ex t raes te t ice , pe care le însumează .

De aceea a r t a este e t e rnă şi a u t o n o m ă p r in t „ r m , • „„,„,;.,;£ ~2 ' , V " «-•*- o atitudine ştiinţifică, — şi c a model al acestei д Ю а Л £ У * . * Г і . Д * " « « » *»WW* duble atitudini era aprecierea civilizaţiei gre-A r t a a avu t r apo r tu r i s t rânse , în desvol ta rea

ei. cu formele vieţ i i i s tor ice şi a evolua t in r i tm cu ea.

ceşti şi r o m a n e . S c h i m b a r e a în a r t ă m e r g e a a l ă tu r i cu via ţa ,

— iar p r i n t r e pr imi i oameni de ş t i in ţă e rau a r -S tud ie rea evoluţiei şi a vieţ i i operei d e a r t ă t i ş t e : BruneMeschi, pao lo Uccello (maes t ru l pers-

în r a p o r t cu valori le ext raes te t ice , cu ca re s'a pectivelor) , P i e r ro del la F rancesca , Leona rdo da încrucişa t , const i tue o p r o b l e m ă deosebit de in - Vinci, A n d r e a M a n t e g n a . t e resan tă . S tudiu l l i t e ra tu r i lo r clasice, e l ine şi la t ine , e ra

S'ar p ă r e a că e u n lucru u şo r a t r ece d i rec t u r m a t de s tud iu l canoane lor clasice de a r t ă . Cel dela ope ra de a r t ă l a v ia ţa t impu lu i c a r e a ma l îna l t sens al aprecier i i indiv iduale , pe r so -p rodus -o . nale , umanis t ice . îşi găsia expres ia în noul n a -

Caracter is t ic i le difer i te a le epocilor de a r t ă şi tu ra l i sm care făcea por t re t i s t ică în sensul cel v ia ţă socială au t recu t oda tă cu v remur i l e p e ma i m o d e r n : profilul carac ter i s t ic al Ducelui de câ tă v r e m e exempla re l e de a r t ă ex i s ten te ' a le Urbino, F reder ico da Montefel t ro , da tor i t lui fiecărei per ioade . a u deven i t expres ia acestor P i e r ro del la F rancesca r ezumă aprec ie rea p e r -act ivi tă ţ i . D a r e per iculos a accepta , î n mod naiv, soanei indiv iduale , a omulu i în s ine. a tmosfe ra genera lă , e thosul pe care - l mani fes tă P e n t r u p r i m a da t ă a r t a , a l ă tu r i de celelal te operele de a r t ă a le fiecărei per ioade . funcţ iuni a le spi r i tu lu i omenesc, se găseau în

Când ne g â n d i m că scu lp tu ra delà C h a r t r e s P e r f e c t ă a rmon ie şi în l egă tu ră d i rec tă cu viata , sau Beauva is , din secolul al 13-lea mani fes ta (Acestei a rmoni i ev iden te p u t e m a t r ibu i in t en -expres iunea une i p ie tă ţ i gra ţ ioase , a m fi ispi- S l t a t e a S 1 s i gu ran ţ a de lucru a ar t i ş t i lor d in Re . ti ţ i să c redem că dispoziţ ia d o m i n a n t ă a tim­pulu i e ra evlavia sen ină şi zâmbi toa re — şi a m asocia aceas tă g ra ţ i e cu reve la ţ i a carac ter i s t ică b lândulu i F ranc i se d in Assisi . D a r cronicile

naş te re ) : este u n a d in cele m a i r a r e ocazi'.a p e n t r u v ia ţa unu i ar t is t , de a se găsi în ţe les şi aprec ia t de massa con temporan i lo r săi educaţ i şi mişcându-se , în acelaş r i tm , oda tă cu ei. sp r e

и і ^ и unu лааия. ш г c r o n i c i l e a c e e a s j Hntă t impulu i ca re sun t abonden te în amin t i r ea fără R e a * c . i a c a t o H c a a c o n t r a Reformei în tâ rz ie S S ? i Ä Ä ^ * 1 * Si s tânjeni mişcarea Renaş te r i i , d a r nu reuş i să niciei, ca şi imagini le îngroz i toare ce ni le in făţ işează In fe rnu l lui Dante , a r const i tui un

sup r ime sau să sch imbe sensul a r te i . Efectul direct se mani fes tă însă p r i n t r ' u n fel de nes in -

t imenta lă , p r in t r ' o va r i e t a t e de gust , re tor ică , emfat ică şi man ie r i s t ă .

In sec. 17-lea a jungem l a o n o u ă cur ioasă

MIJRILLO

pal ia t iv necesa r p e n t r u corec ta rea s a u chiar c e r i t a t e d e expres ie , re l igiozi tate înflori tă şi sen s p u l b e r a r e a p l ăcu tu lu i nos t ru v is .

Se p a r e că astfel co re sponden ţa p e ca re o p r e ­s u p u n e m aşa de n a t u r a l ă , d in t re a r t ă şi v ia ţă do r in ţă de corespondenţă în t r e a r t ă şi v ia tă . In nu este tocmai cons tan tă şl r ec l amă m u l t e e x e m - a r t ă se produce o reacţ ie violentă, i n a u g u r a t ă ple p e n t r u a p u t e a fi jus t i f ica tă . d e Michelangelo Са^аѵаееіо . care . pe l ângă

Să înce rcăm să vedem ce în ţe legem p r i n faptul că adânci posibi l i tă ţ i le su rp r inză toa re e-viaţă , p r in cont ras t cu a r t a . Reacţ ia genera lă , moţ ionale a 'e c la r -obscuru lu i , combină aceasta Inte lectuală şi ins t inc t ivă a c i rcums tan ţe lo r a- cu o nouă idee de rea l i sm: rea l i sm in sensul celor oameni , ai t u t u r o r per ioadelor , a le că ro r m o d e m al cuvântu lu i , adică accep ta rea l i te ra lă vieţ i con t r ibue la comple t a r ea conşt i inţei d e a t o t ceeace e ra b ru t a l comun, vu lga r ^ m u r d a r sine, a vizuinii un iversu lu i ca un în t r eg şi a du re ros josnic, ' " / ^ . - ^ ^ Г с а г а ѵ а к к і о î concepţi i lor re la ţ i i lor lor cu res tu l oameni lor , r omane lo r lui Zola. In f luen ţa lu i Caravaggio ц d'ice la s tud ie rea problemei d in t r e a r t ă şi v ia ţă . Concepţ ia a r t i ş t i lor a sup ra na tu r i i şi funcţiunii

Crucif icarea a r t e i va fi unu l d in «ele m a l v a r i a t e aspecte a le (Urmare în pag. 2-a) Crucif icarea

UNIVERSUL LITERAR

Cronica dramatică STUDIO N A Ţ I O N A L : „ ÎNTR'O

V A R Ă L A MOŞIE" , comedie î n 3 ac t e (5 tablour i ) d e A. şi L. ŞERBANESCU.

P u t e m spune că p r i n p rezen ­t a r e a piesei soţ i lor Şerbănesou, m u l t hu i i tu l comite t d e l ec tu ră a l Teatruilui Na ţ iona l s'a r eab i ­l i ta t oa recum. A m as i s ta t L u n i s e a r a la o p iesă s o n s ă d e doui au to r i cu d e s ă v â r ş i r e n e c u n o s ­cuţi — a t â t în l u m e a l i t e ra ră , cât şi în cea politică, — o p esă caire a fos. p r e z e n t a t ă n u d-ia pr ic ina n u m e l o r d e vază a ce.or c e - j u iScă.Jt o, ci doar pen t ru incontes tabi le le cal-i.ăţi ce ie î n ­t â ln im în cursul ce.Oj.- e n c i ta-bl.ouri.

Să fim b ine înţe leş i : autor i i n ' au scris p .esa lor ou p m e m ţ i a de a deschidă noui căi, n ; b » . ă -torJe încă, î n t ea t ru l românesc (e o deosebire imensă înt^e „De­m o n u l vese l" p r ezen t a t de cu ­r â n d pe scena s tuia .ou.ui , şi *-ceas tă doaioalâ şi mo.dov enea -scă p iesă : , , Intr 'o va ră , ta moş.e")

U r m ă r i m î n t o t d e a u n a cu deo­seb i tă a t en ţ i e dec lara ţ i i l e d a t e d iverse lor rev is te , d e au io r i i d r a ­mat ic i r o m â n i , î na in t e d e p r e ­zen t a r ea pieselor lor .

Nic iodată , însă , n ' a m în tâ ln i t a t â t a po t r iv i r e î n t r e spuse le a u ­tor i lor ş i cele p r ezen t a t e p e sce­n ă ca î n aoeas tă de c u r â n d p r e ­zen ta tă : „ î n t r ' o vană, l a moşie" .

N ' a fost m in ten ţ ia au tor i lo r s ă scr ie capod 'operă , ci m a i m u l t să se d is t ieze , s o r i n d to t ce a u v ă z u t î n t r ' o va ră , canid a u fost invi ta ţ i l a o moşie d e Pe ma lu l SlTetuiui. S u n t e m convinşi că m u l ţ i d i n t r e eroda piesei n u sun t alţ i i decâ t о л г и я і і — ЬіП-in ţeies, cu n u m e s c h j n b a t e — pe car i au to r i i i - au în t â ln i t acolo, l a moşie .

Şl, f i indcă b ă n u i m c ă autor i i s u n t n iş te o a m e n i foar te c u m s e ­cade şi de.oc dornic i d e cear tă , pe scenă n u s 'au p e r i n d a t decât o a m e n i m a i m u l t s a u niai pu ţ i n b u n i . Oamen i i r ă i l ipsesc, vara, delà moşie . I n sch imb, p u t e m în­t â ln i acolo u n moşier — poet — să n e i e r t e autor i i , d a r a » avu t impres ia c ă moş ie ru l cu pr ic ina e r a Un poet d e c a m p roas t ă ca ­l i t a te : a u t o r de m a d r i g a l u r i о&гі silesc conuiţele s ă s e înd răgos tea ­scă, i a r p e a i casei, s ă - l a d m i r e f ă ră reze rve , şi o m a i і п . а л л п şi p e so ţ ia lui — f ©mee cicăl î toa-re , d a r bună , totuşi , ca „pâ inea ca ldă" , — p e cei do i băe ţ i ai lut _ copii bun i , d a r t a r e sbuiidal-nici... d e n ! . . o a l a ţ a r ă ! — p e cele două fete — o cenuşereasă ş i o p r in ţ e să m a l p u ţ i n r e a ca p r in ţ e sa d in poves te . Şi e r a s ă i u i t ă m tocmai p e inv i t a tu l aces te i familii , p e „avoca tu l " Deieanu , b ă A t f rumos p e oare-1 iubeş te cenuşe reasă ş i cu oare v r e a să se d is t reze p r in ţesa .

Aces te c u v i n t e a^umg p e n t r u c ă cit i torii să bănu ia scă subiec tu l piesei .

C redem că au to r i i n u p re t i nd să fi scr is o p esă cu d e s ă v â r ­ş i re or ig ina lă . Deasemenea , l i p ­sesc d in piesă, a p r o a p e cu desă ­vârş i re , lov i tur i le de t e a t r u — ch ia r şi apa r i ţ i a , s con ta t ă de a u ­tor i ca neaş t ep ta t ă , a cenuşeresei fn odaia avoca tu lu i a fost b ă n u i ­t ă de ma jo r i t a t ea specta tor i lor d in sa lă .

Mare le m e r i t a l au tor i lor este însă ace la că a u ş t iu t să r e d e a m i n u n a t v ia ţa a p a r e n t t ihn i t ă a unor oameni cumsecade , la ţ a r ă Ch ia r e u r i scul d e a d a piesei u n r i t m c a m molatec , — s 'a r e ­s imţ i t aceas t a m a i a 1** î n ac tu l I n ' au negl i ja t n i m i c p e n t r u a r e d « cât m a i b i n e a tmos fe ra u n u i conac moldovenesc . N ' a l i p ­si t nici se rv i toa rea credincioasă , n ic i ţ ă r a n u l —om d e înc rede re— uşor ames t ec de ş i re ten ie ş i cum-secădenie Şi nici p reo tu l ca re ştie că la conac v a găs i î n t o t d e a u n a

în ţe legere în ceeace p r iveş te n e ­voile biserici i lui.

Dar , cum a u ş t iu t s ă n e r e ­dea d in câ teva sch imbur i de cu­v in te ca rac te ru l acestor pe rsona­gii în tâ lnibi le , la orice conac, la fel au to r i i s 'au dovedi t a s t ă p â ­ni u n d a o g p l in de sub l in ia ţ i , a s e m ă n ă t o r a c e h n a d in piesele lui Sacha Gui t ry .

I m p r e s i a aceasta ne-a l ă sa t -o ma i ales t . b ' o u i I I I , u n tablou, p u t e m spume; p u r f ranţuzesc. S ingurul l u t r u care n e - a amin t i t în аг-езі t ab 'ou că au tor i i s u n t moldoveni , a test sfatul pe care, pesemne, e; l -au da t d j reotoru 'u i de s c e n i de a ascunde, după nişte p e r d r e , pa tu l din odaia a-vocalului la care vine în vizită la orele 12 n o i p t e a o fernee ( a -сездіа p e n t r u ca — D o i m n e fe­reş te! — să n u se gândească la сэ - ' i u r î t speoiatori i)

Se poa te ca UTMW spec ta tor i p r e a p?etenţ 'oş i să l i se fi p ă ­r u t uşor na ivă , „poves tea" soţ i ­lor Şarbănescu .

Noi socotim însă l uc ra r ea lor ca p e o piesă b ine închegată , o exce len tă p iesă „de debut" , foar te moldovenească — na iv i ­tă ţ i le ei p a r deci m u l t m a i fer­m e c ă t o a r e — iar comite tul de l ec tură mer i t ă să fie felicitat că a accep ta t -o .

P i e sa s'a bucura t , de altfel, de o exce len tă dis t r ibuţ ie , f o rma tă mal a les din e l emen te t inere , două ro lur i fiind însă înc red in ­ţ a t e domnu lu i Gr igore M ă r c u -lescu şi doamne i Sonia Cluceru, actor i d in gene ra ţ i a ceva m a l veche.

P e când d o a m n a Sonia Cluceru ş i -a i n t e rp re t a t cu n a t u r a l e ţ e de­săvârş i t ă u n rol cu oare s'a în­tâ ln i t de m a i m u l t e or i în carie­ră, domnul Mărcu lescu a ş t iut să dea o notă u m a n ă ro lu lu i o a r e ­c u m ş ters a l moşieru lu i poet . Domnul Mihai Popescu a fost a-greabi l m a i a les în tab loul Ш . Doamna E lv i ra Godeanu , e l egan­t ă şi f rumoasă , a i n t e r p r e t a t u n ro l de femee f rumoasă şi d is t in­gă. D o a m n a • El iza Pe t răchescu , . î n t r ' un ro l a s e m ă n ă t o r acelu ia d in „Fasc ina ţ i e" n ' a izbut i t să n e ma i impres ioneze la fel ca în celelal te două piese î n car i a a-p ă r u t în aceas t ă s t ag iune . D o m ­nu l Clonaru m e r i t ă toa te laude le p e n t r u chipul în ca r e a in t e r ­p re t a t ro lu l bă i a tu lu i zurbag iu . Şi aceasta , m a i a les fi indcă d o m ­nul Motoc, î n t r ' u n rol a s e m ă n ă ­tor, a fost tot t impu l fals şi ne-convingător . D o m n u l Ulmen l a i n t e rp r e t a t cu mi j loace s imple

un ro l ca r i ca tu ra l . D o a m n a Vo-lun ta ru , în chip de se rv i toa re moldoveancă , a dovedi t că a r e m u l t t a l e n t şi m a i m u l t ă p r e ­zenţă de spir i t . I a r domnu l Bá ­l ában a dovedi t că n u e nevoe de u n rol p r e a m a r e pen t rucă u n ac tor să dobândească succes . D e ­pinde , însă, de ac tor .

D o m n u l Bumbeş t i , a a v u t gr i je ca din culise s ă se a u d ă sune t e de tă lănci , t â r â i t u r i de g ree r şi cântece din caval (au lipsit p r i ­vighetori le) ş i ca scena să fie i n u n d a t ă de apa r e v ă r s a t ă din d iverse vase .

T R A I A N L A L E S C U

D. VASILE CREŢOIU

aprec ia tu l actor, î m p r e u n ă cu valoroşi i Man ia A n t o n o v a şi A u ­rel Rogalschi , p regă tesc u n m a r e t u r n e u cu „Tragedia dragostei" , o capodoperă a t ea t ru lu i n o r v e ­gian. Direcţ ia de scenă a d- lui V. I. P o p a es te o g a r a n ţ i e în p lus pen t ru u n m a r e succes.

C r o n i c a m u z i c a l ă BUS

SE S P U N E

că actorul nu poate fi socotit d rep t un artist creator. El ar fi doar „ In t e rp re tu l " operelor dra­matice create de alţii. Şi drept argument în sprijinul acestei a-firmafit — prea lesne acceptată— ni se spune mereu : „creaţia unui actor, n u dă inueş t e m a i m u l t d e ; â t p ropr ia lui viaţă , p s câtă v r e m e opera unu i poe t sau a u n u i sculptor , poa t e î n f run ta veacur i le" .

Care este adevărul ? Piere arta ac torulu i odată cu

moar (.ea lui ? Aşa s 'ar pă rea la prima ve­

dere. Dar ce artist poate afirma că

lucrează cu un material mai t ra inic decât viaţa însăş i ? Poe­tul şi scriitorul, se folosesc de vorbe, sculptorul, de lut ori de piatră, pictorul, de pânză şi vop­

sele — şi opera lor nu vorbeşte sensibi l i tă ţ i i noas t re , decâ t în m ă s u r a în care exprimă eterni­tatea vieţii. O viaţă transfigu­rată, desigur, până la imaginea ideală spre care năzuim cu toţii.

In „Frumoasa Aventură

D-na MARIA FILOTTI obţine tun frumos succes interpre­tând rolul unei bunicuţe

Arta şi v iata (Urmare d in pag . I -a)

AUREL ROGALSKI, um tânăr şi talentat actor al Teatru'ui Municipal, il va dubla in cu­rând pe d. Statin In „Heidei-

berfol de Alt&d»t4".

găsi ecou n u n u m a i î n a r t a lu i R e m b r a n d t , ci în î n t r ega mişca re în f avoarea e x t r a v a g a n t u l u i , mişcă toru lu i şi p i torescului , c a r e v a cu lmina ÎP mişca rea r o m a n t i c ă din sec. 19-lea. Aici , o nou? corespondenţă în t r e a r t ă şi v ia ţă .

I n sec. 18-lea as i s tăm la u n cur ios fenomen: a r t a se r e t r a g e l a curte» se identif ică cu u n mic g r u p ar is tocra t ic , deven ind exponen tu l g u s t u r i ­lor şi man ie r e lo r nobil i lor ; a r t a se ident if ică cu l uxu l .

M a r e a s c h i m b a r e î n v i a ţ ă — Revolu ţ ia F r a n ­ceză — cu toa tă f ie rberea in te lec tua lă ca re o însoţea, — n a găsi t ecou p r e a r ă s u n ă t o r î n for­mele d e a r t ă . Republ ican i i f rancezi c rezân-d u - s e d e m n i u r m a ş i a i Republ icei Romane , -— p u n e a u pe Dav id să inventeze p e n t r u e i acel t ip p a r t i c u l a r de Roman , totdeauna în a t i tud in i m a ­gis t ra le , eroice, imacu l a t şi f r ă m â n t a t de sen ­t imen te îna l t e de pa t r io t i sm, onoare şi da tor ie .

A d e v ă r a t a mi şca re a a r t e i s tă în des făşura rea g r a u a i ă a ace lu i „Wel tanschaung" roman t i c , — concepţ ia une i l umi de efecte violente şi e m o ­ţ ionante , de acc idente pi toreş t i şi n a t u r ă să lba­tecă. Aceas ta e r a o reac ţ ie înde lung p regă t i t ă cciutra d e n a t u r ă r i i sec. 18-lea; s 'ar p u t e a ca a -ceas tă reac ţ ie s ă fie asociată cu s t a r e a de spir i t genera lă ca re p rodusese Revolu ţ ia de là 1789-p e n t r u c ă a m â n d o u ă e r au reac ţ i i împo t r iva o r -dinei s tabi l i te a sec. 18-lea.

Dacă a m con t inua d a r e a de s e a m ă a s u p r a evoluţ iei is torice şi a a r te i , a m vedea că p r e ­s u p u n e r e a obic inui tă a une i l egă tur i d i recte şi decisive î n t r e a r t ă şi v i a ţ ă s 'ar îndepl in i t a n e -voe. Ceeace a m p u t e a cons ta ta e că dacă a m considera aoeastă ac t iv i ta te specia lă a ar te i , — de a fi în l egă tu ră cu v a r i a p l e vieţii , — am găsi, f ă ră îndoeală , o oale deschisă şi accesibilă inf luenţe lor de v ia ţă , a u r m ă r i l o r r i tmice şi succesive d e t e r m i n a t e de forţele de v ia ţă . R i t ­m u l vieţ i i coincide adeseor i cu r i t m u l a r te i , în aceleaşi condiţi i şi cu acelaş efect, dar> de ob i -ceiu. cele două r i t m u r i sun t difer i te .

A jungând la mişca rea impres ionis tă delà 1870, p u t e m anal iza din nou re la ţ ia mişcăr i i m o d e r n e d in t re a r t ă şi v ia ţă .

Artişt i i , care se chemau impresioniş t i , com­b inau două idei d is t incte : pe deopar te , ei su s ţ i ­neau, m a i categoric ca or icând, de taşa rea com­plectă a v'ziuni'i ar t is t ice de valor i le impuse de v ia ta de f iecare zi, — ei se p roc lamau , c u m fă­cea Whis t le r a r t i ş t i pu r i . Din dor in ţa de a a s i ­g u r a au tonomia opere lor de a r t ă şi d u r a t a lor, ar t iş t i i modern i profesau pu r i smu l estet ic, ad ică î n l ă t u r a r e a t u h i r o r factori lor e te ronomi şi r e l a ­t ivi , a t end in ţe lo r filosofice, sociale s a u politice, a anecdotei şi mot ivulu i p ic tura l , a e lemente lor p r o g r a m a t i c e şi subiec t ive d in a r t ă .

P e dea l ta , o p a r t e d in ei foloseau aceas ­t ă l i be r t a t e p e n t r u ob ţ ine rea quasi-ş t i in ţ i f ică a efectelor de culoare şi perspec t ivă a t m o s ­ferică' — înzes t rând , în modul acesta, p i c tu ra cu o se r ie cu totul nouă de a r m e n i i de culoare . Efectele as t fe l o b ţ i n u t e e r a u î n s ă nefami l i a re

omulu i comun, a c ă r u i v iz iune es te l imi t a t ă n u ­m a i la r ecunoaş t e r ea fidelă a aspectu lu i obiec­telor, a ş a cum s u n t ele de obiceiu. (Excesele, însă pe care unii p ic tor i şi le p e r m i t e a u făcând ca p i c t u r a să fie l ipsi tă de desen şi coorüonare formală , a u copleşit a v a n t a g k l e oferite de m e -toua ai ra l iuca şi quasi-ştimţuiucă a impres ion i s ­mulu i ) .

Viziunea lor ar t i s t ică se r educea l a aspec tu l u n u i mozaic de culori , f ă ră coheren ţă s t r u c t u ­ra lă , spa ţ i a l ă şi perspect iv ică . P r i n aceas ta i m ­pres ion ismul m a r c a apogeul tendin ţe i de a a-p rop i a formele de a r t ă de r ep rezen t a r ea t o t a ­l i tă ţ i i lor a p a r e n t e . A r t a a junsese la un p u n c t crit ic, f ă r ă bază logică, şi e ra inevi tabi l ca a r t i ­ş t i i s ă se î n toa rcă şi să cau te r ea l i t a t ea p r e s u ­pune r i l o r lor f undamen ta l e ; d in acest m o m e n t e r a evident că t r ebu ia s ă a ibă loc o n o u ă r e v o ­lu ţ ie în a r t ă . Aceas ta e r a i n a g u r a t ă de P a u l Cézanne şi con t inua t ă de Gaugu in şi Van Gogh. Aceas tă mişca re carac ter i s t ică duce Ia res tab i l i ­r e a cr i ter i i lor p u r estetice şi r ea f i rmarea p r inc i ­pii lor de a rmon ie , desen şi s t r uc tu r ă . Noua m i ş ­ca r e a definit deasemenea şi u n nou canon d e j udeca t ă şi ap rec ie re estet ică: aceas ta a sch im­ba t complect a t i t ud inea cri t icilor m o d e r n i fa ţă de a r t a t u t u r o r t impur i lo r . Efectul cel m a i ev i ­den t a l mişcăr i i a fost de a face pe a r t i s t m u l t m a i conşt ient d e un i t a t ea es te t ică a operi i de a r t ă .

R ă m â n e s ă vedem când a demonstrat» v i a ţ a u l t imi lor 50 ani , v reo o r i en ta re sau mani fes ta re violentă, a şa cum a m găsi t î n istoria a r te i m o ­derne . I n aceas tă per ioadă , a t i t ud inea ştiinţifică, idei de r a ţ iona l i sm şi mis t ic ism şi ma te r i a l i smul lui H e r b e r t Spencer se găseau a l ă t u r i de f ră ­m â n t a t e a t i t ud in i economice şi indus t r ia le .

Af i rma ţ i a că o m u l e o f i inţă r a ţ iona lă a fost în locui tă p r in descoper i rea că el, ca şi celelalte an imale , es te instinotiv» că toate fapte le sale n u - s decât r ă s p u n s u r i inevi tabi le la cerinţele mani fes te şi fundamen ta l e a le ins t inctului , A -ceas tă a t i tud ine a r e o i m p o r t a n t ă re la ţ ie cu noua mişca re ar t i s t ică . In p r imu l r â n d e ceva ana log în noua o r i en ta re a sfor ţăr i i ştiinţifice şi a r t i s t ice . Aşa cum şt i inţa ş i -a î nd rep ta t ce r ­cetăr i le sp re n a t u r a omenească p e n t r u a descoperi şi s tud ia in te r ioru l fundamen ta l u m a n , tot a s t ­fel a r t a ş i -a î nd rep t a t v iz iunea în c ă u t a r e a in ­te r ioară , începând să se manifes te d u p ă nece ­si tăţ i le fundamen ta l e a le funcţ iuni lor estet ice.

Ch ia r dacă aceas tă analogie a r fi accidentală , cred că n o u a desvoi ta re şti inţifică a modif icat a t i t ud inea omulu i fa ţă de a r t ă . Dacă H e r b e r t Spencer c redea că rel igia este t e a m a p r imi t ivu ­lui faţă de necunoscut , că a r t a este a t r ac ţ i e sexua lă , omul ştiinţific de azi a d m i t e neces i ta tea şi i m p o r t a n ţ a s imţi r i i estet ice p e n t r u ex i s t en ţa sp i r i tua lă a omului . Ar t i s tu l , în noua a t i tud ine estetică, se mişcă în t r 'o sferă m a i d e p ă r t a t ă şi super ioa ră celei a omulu i de r â n d .

A r t a devine m a i p u r ă şi ape lează n u m a i la sensibilitatea estetică a oameni lor .

G E O R G E S T E F Ä N E S C U

Dar timpul, n'a făcut să pă lea ­scă fa ima atâtor scri i tori glorifi­caţi cândva, n'a f ă râmi ţa t a t â ţ i a s ta tui , n ' a cojit d e văpsea a t â t ea pânze celebre ?

Muzica, dansu l şi teatrul, pot perpetua însă — fără nici o scă­dere — în sensibi l i ta tea t u tu ro r generaţiilor, cu ajutorul „ in te r ­p re ţ i lo r" ce se ivesc m e r e u în urma celor ce se sting — acel fior neasemuit, care subjugă şi înfrăţeşte, peste veacuri, sufle, tele oamenilor de pretutindeni.

Şi dacă în arta tuturor t i m p u ­rilor, aflăm cea mai ínatóa e x ­presie a vieţii, de ce n'am cinsti pe toţi acei interpreţi cari stâr­nesc în noi atâtea extazuri şi a-tâtea impuilsiuni c rea toare ?

Fiindcă cea mai frumoasă sta­tue, nu înfăţişează decât o clipă din eternitatea vieţii, pe câtă vreme jocul unei dansatoare, poate închipui viaţa în toată mi­nunata ei desfăşurare.

Iar dacă plăsmuirea unui poet dramatic, nu poate fi însufleţită de cât prin clocotul sângelui, prin răsuflarea şi prin bătăile de inimă ale unui interpret căruia poetul nu i.a dăruit decât vorbe ca să exprime viaţa — să n u u i -tmă că acest „interpret" jertfe­şte zi cu zi, viaţă din viaţa lui, ca să poată trăi nenumeratéle fantasme chemate ha lumina ram­pei de imaginaţia poeţilor.

Dar pentru această jertfă de toate zilele, răsplata vorbelor noastre, nu ajunge celor ce aş­teaptă de mult o dreaptă recu­noaştere şi o altă aşezare în erarhia artiştilor creatori.

D I S C I P L I N A

ce-ş i äimpune u n profesionàlst a l scenei p e n t r u a dobând i acea v i r tuoz i ta te c a r e deosebeş te şi consacră, n u este, se p a r e , a c -cep a t ă d e actorii) genera ţ ie i noas t re , câţi' s e îmbulzesc аиі p e t r e p ' e ' e glorieâ.

A m ă g i ţ i d e bi i rmnţa câ to rva mau vrednic i — p r i n h a r — cei ma i rniufliţi ac to r i socotesc d e p r i ­sos o:li:e os tenea 1 ă d e v r e m e ce „succesul" se cucereş te cu a t â t a u şu r in ţ ă în zilele noas l re , c u c o ­che tă r i i şii amab i l i t ă ţ i s a u .ou p u -bütoita/te t a r i fa tă .

Pi ldele îniaintaşiior ei c ă r o r glor ie n ' a fost e femeră , p e n t r u că obârşeia d in t r ' o c red in ţă n e ­z d r u n c i n a t ă şi d i n t r u d a vieţM ton întregii, mu s u n t l u a t e în s e a m ă decâ t r a r eo r i .

C O N C E R T U L G H E O R G H E D R Ä G H 1 C I

Violoncelul s e b u c u r ă d e - o r e ­p u t a ţ i e spec ia lă cu p r i v i r e Ia dărnic i i le lu i sonore . Este , p r e ­cum obic inui t s e s p u n e , i n s t r u ­m e n t u l cel m a i a p r o p i a t d e a c e ­la, î n t r u toa te m i n u n a t , a l vocii u m a n e . T r e b u e s ă s e a d a u g e î n ­să d e î n d a t ă aces to r foa r t e a d e ­sea auz i t e aprec ie r i , p e ace lea p e care insuf ic ient cunoscător i i n u s u n t î n m ă s u r ă s ă le facă, d a r c a r e corespund cel p u ţ i n în ega­lă m ă s u r ă a d e v ă r u l u i .

S u n t ace lea c a r e a r t r ebu i s ă înregis t reze m a r i l e dif icul tă ţ i a le tehnici i v ioloncelului , r ez i s t en ţa pe ca re o o p u n e aces t i n s t r u m e n t în a p a r e n ţ ă generos , pu r i t ă ţ i i de l inie, veloci tăţ i i l impezi şi m a ­leabi le : s iguran ţe i , jus te ţe i , în execu ţ iune .

Ex igen ţe le d e i n t e r p r e t a r e a le violoncelului se ap rop ie d e ace lea a l e v ioarei , cei m a i desăvâ r ş i t i n ­s t r u m e n t d e coa rde şi cel m a i bogat ca r e su r se , i a r d ispozi t ivul de m â n u i r e a l lu i e totuşi m a i ap rop ia t d e ace la a l c o n t r a b a s u ­lui .

Violoncelistul r ă m â n e d e aceia , u n c o m b a t a n t p e r m a n e n t î m p o ­t r i v a t u t u r o r aces tor i m p e d i m e n ­te din ca lea desăvârş i re i şi, f ie­ca re b i ru in ţă , c h i a r pa r ţ i a l ă , la oare a junge , m e r i t ă o a t e n ţ i e d e ­osebită d in p a r t e a in i ţ ia ţ i lor .

P r i n t r e violoncelişt i i noş t r i

c a r e n u a u t r a t a t c u u ş u r i n ţ ă p rob l eme le violoncelului , a c t i ­v â n d cu deosebi tă ser ioz i ta te în ca r i e r a că re ia i - au dedica t t a ­l en tu l ş i s t r ădu in ţ e l e , d. G h e o r -ghe Drăgh ic i de ţ i ne u n loc s igur , pe c a r e n ' a în ţe ies s ă şi-1 p ă s ­t reze î n v i r t u . e a t recu tu lu i , d a r p r i n m e r e u no i con t r ibu ţ i i a r t i s ­t ice.

L - a m regăs i t . î n conce r tu l d-sa le d e l a „Dal les" , ou a c e a p r e z e n ţ ă d e miez e x p r e s i v î n cele cân ta t e , cu accent s incer , eu o a r d o a r e p a r t i c u l a r ă p u s ă î n s lu jba muzici i .

I n fe lur i te le ce r in ţ i a l e p r o g r a ­m u l u i ce ş i - a a les , a ş t iu t s ă deo­sebească jud ic ios s t i lur i , t end in ­ţe , r i t m in t e r io r , a t i n g â n d î n -t r ' une l e d in pag in i l e p e ca r e l e - a m ascu l ta t , e m o ţ i o n a n t e clipe de t r ă i r e muzica lă , d e topire în sune t a une i v i b r a n t e sens ib i l i ­tă ţ i , d e e x p u n e r e a u n e i in t ense concen t ră r i t e m p e r a m e n t a l e .

Cora le le de B a c h a u a t in s , p e n t r u noi , t r e a p t a c u l m i n a n t ă a ceasur i lo r d e m u z i c ă d e v io lon­cel, a t â t d e f rumos p r i m i t e de aud i to r i i ven i ţ i d i n p l in l a „Dal ­les", a l e conce r tu lu i G h e o r g h e Drăghic i .

I a r Fi l ionescu, p i an i s t d e r a f i ­n a t ă s t i l i za re d e mi j loace ş i -a făcut r e s imţ i t a p o r t u l d e ca l i ­t a te , necon t en i t ă m ă r t u r i e de au t en t i că î n z e s t r a r e şi evo lua t ă în ţe legere .

R O M E O A L E X A N D R E S C U

CINEMA C A P I T O L : Nick Ca r t e r m a e s t r u de tec t iv

Un film tot atât de scurt ca şi „Burma în flăcări", — prezentat tot de cinematografui Capitol, care cinematograf, pentru a fi cât mai adaptat la mediul... car­telelor, ne oferă filme din ce în ce mai „raţionalizate".

Acţiunea-i prilejuită de dispa­riţia misterioasă a planurilor unui nou tip de avion, care aţi bănuit că interesa, ca'n toate fil­mele de acest gen, — o p u t e r e străină.

Oferindu-i-se de către regisor — vădit vizibile — toate elemen­tele pentru „deslegarea misteru­lui", — Nick Carter rezolvă cu uşurinţă problema.

Spre deosebire de obişnuitele filme poliţiste cu vagi tendinţe de spionaj, vinovatul nu-i desco­perit în scena finală, în ultima

clipă când detectivul strânge toţi interpreţii filmului, dând expli­caţiile de rigoare, ci, la jumăta­tea lui.

Cealaltă jumătate (celelalte treizeci de minute), cons t i tu ie partea cea mai dinamică a fil­mului, în care ne-aducem a m i n t e că nu suntem la un teatru.

Walter Pidgeon, în rolul lui Nick Carter, este eclipsat de un maniac detectiv amator, care dă filmului nota de humor necesară.

Maniacul fiind interpretat de excelentul Donald Meeck, care se agită întocmai ca greerele lui Jimmy din PinnochAo.

Rita Johnson, o tânără debu­tantă decorativă.

Un film care'n timpuri nor­male ar fi fost prezentat în pre­mieră la u n cinematograf mai puţin central.

A D R I A N A N I C O A R Ä

Şi î n aceas t ă ' întrecere în ca r e une l te le d e liuptă a l e conouren -ţi lor poa r t ă n u m e d e ocară , c a : van i ta te , inconş t ien ţă , î n ş e l ă ­ciune, sete d e câşt ig , desfrâu.. . s au cum ve ţ i voi^ n u se în t r evede nici o făgăduia lă d e înd rep ta re .

Totuşi.. . Dansa to r i i cont inuă să exerseze

zilnic, î na in t e d e - a a p a r e în scenă ; ac roba ţ i i şi iluzaoraifstid, la fel... E i respec tă , toţi , o d ieai -pl ină fără d e care n u s 'a r s imţi absolvi ţ i să a p a r ă în publ ic .

Enesou însuş i n u a p a r e în t r 'o sadă d e concer t , îna in te de a-ş i fi încerca t înde lung dege te le p e coarde le v ioare i lui vrăjite. . .

C u m se face a tunc i că t â n ă r u l ac tor ignorează orice disaiplină, aişteptâodiu-şi înouniunarea ?

Orgoliul u n u i a r t i s t n u s e poa te just i f ica decâ t p r i n real izăr i le lui.

Ş i ou f iecare zi — p e fonduü t u t u r o r succeselor a m ă g i t o a r e — se înmul ţesc semne le c a r i ves tesc b i ru in ţ a a d e v ă r u l u i şi a vredndi-cùei.

B. D

Gurcußeu Cu paşii moi şi uzi, împleticiţi, Urcam pe povârniş prin ceaţă Ca un înnecat de moarte reispiiins. Greoi curgea muinttele spre ѵаЯе Sub apăsarea paşilor mei beţi, Brazii, în foşnet eispru, siniia.ru, funerar Tot iclătinaiu din crengi ; A milă, sau dojaină? Sufletu-mi, cime şbile unjde mi-era prizărit, Un firav fir ide boranigic Uitat şi ud, Mânjit de tină, încâlcit în seaeţi şi mărăcini. Zărilor le simţeam plumbul aimiair tn gârtdt Şi (totuşi mai uroam !

Gol, mut, flămând, Zbucnj din mdmie un fior ' Suav, plăpând De dor bolnav. Iniiripat, întrarijpa(t Sc avântă voios, Scăldat în a^ur răcoros. Creştea, zbura mereu aprins Hrăninau-se din Necuprinls, Rătăcitor, avid şi orb Cutreierând cotropi.or împânzi de dor Necuprinsul !

Şi târziu, departe, Dincolo de zări, Se-anină'n mreajă o nălucă. Ecoul viu al unei fericiri din alt tărâm, Din blândă frumuseţe plăsmuită : De vrajă era toHu'in jurul eá, Şi totul mirosea a primăvară-Pe surâsul ei, pânUa dânisa lunec-Se despleti atunci in mine Un râs sclipind de rouă, , Şi îmbătat, simţeam cum mă xentalsic, Cum creşte în mine suflet proaspăt, Sorbind cu nesaţ viaţa — Din ochii dulci şli arzători Ca nişte bucăţi de suflet !

M I R C E A E . BAJLABAN

4 Aprilie 1942 UNIVERSUL LITERAR 5

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE Cornelia Grandi, un bogătaş ruinat începe să povestească copilăria şi

tinereţea copilului său adoptiv Nino Cardegna care era fiul unui fost fermier Pe pământurile sale. El îl creşte şi-l învaţă cu multă sârguinţă. Nino ia şi lecţii de canto cu profesorul Ercole de P re t i s , fiindcă se dovedeşte a fi un talent remarcabil. Intre timp întâlneşte pe tânăra contesă Mariana de Lyra şi se îndrăgosteşte de ea. Pentru a-i satisface dorinţa, de Pretis îl introduce în casa acesteia şi după o convorbire cu tatăl fetei, un fost mili­tar prusian, începe să dea tinerei femei lecţii de limba italiană.

Când însă Nino debutează pe scena operii acoperindu-se de glorie, subterfugiul nu mai poate fi valabil. Tatăl Marianei, care este un om strict şi sever, găseşte necuviincios ca un cântăreţ de operă să dea lecţii fiicei sale. Nino este foarte mâhnit, mai cu seamă că între timp inter­vine în viaţa lui Sonia Petrovna Mihailovici, care-l iubeşte, şi încearcă să o înlocuiască pe Mariana, fapt ce-i indispune.

Nerorocirile se acumulează, Sonia se sinucide după o întrevedere cu Nino, care cu greu scapă de acuzaţia de a fi omorit-o. Mariana şi cu tatăl său pleacă din Roma. Nino, fără astâmpăr, o urmăreşte prin Capitalele Eu­ropei, cântând pe diverse scene şi acoperindu-se de glorie. Dar în zadar, căci nu-i dă de urmă.

Intre timp, Cornelio Grandi întâlneşte pe ciudatul personaj Ahas­vérus Benőni, care se obligă să dea de urma lui de Lyra.

Două zile d u p ă aceas ta , Benoni m ' a cău ta t din nou. F i g u r a lui n u p ă r e a nici m a i m u l ­ţumită , nici m a i supă ra t ă , decâ t l a p r i m a î n ­tâ lni re . A i n t r a t în casă, s'a i n s t a l a t p e u n fotoliu, în t i m p ce e u a r d e a m d e n e r ă b d a r e să ştiu dacă a af la t ceva, ş i -apoi , foar te s e ­nin mi -a spus :

— A m ştiri . Ş t i r i d e sp re De L y r a ? a m isbucni t eu

curios. _ Da. A m af la t ceva. D u p ă cât se pare ,

n 'au pă răs i t nicio clipă I tal ia , Ştii cum a m afiet ?

— Pre fe r să ş t iu u n d e sun t ! _ Aim vorb i t cu b a n c h e r u l lui. Conte le îl

obligase, sun j u r ă m â n t , să n u desvă lue a s ­cunzişul. D a r fiind d e acelaşi n e a m cu' m i ­ne, (am aflat m a i t â rz iu că B e n o n i e r a evreu) şl-a p e r m i s doar o inc identa lă aluzie, ca re p e n t r u m i n e a fost dea juns .

— Dar cum să-i găs im ? Asta d e p i n d e d e p r e a i lus t ru l d o m n

Cardegna ! El t e - a ruga t p e d u m n e a t a să- l ajuţi , n u pe mine .

Neş t i ind ce v r e a să în ţe leagă Benoni p r in acest c iuda t r ă s p u n s (dacă-1 in te resa doar p e Nino, la ce oa re venise la m i n e ?_), i - am p u s — p e n t r u a cont inua d iscuţ ia î n t r ' u n fel sau a l tu l — î n t r e b a r e a obic inui tă t u t u r o r s t re i ­nilor :

— C u m îţi p lace R o m a noas t r ă , b a r o n B e ­noni ?

— îmi şi p lace, d a r o şi u răsc . N u m a i un singur ioc p e aces t p ă m â n t îl u r ă sc m a i mul t .

— Şi c a r e oa r e este aces t loc ? l - a m în­trebat .

— Ie rusa l im, îmi r ă s p u n s e el, în t i m p ce pe faţa lu i se în t inse un su râ s .

— î n c e r c să în ţe leg cauza. Eşt i e v r e u şi locurile u n d e rel igia a r e în t â i e t a t e î ţ i sun t dezagreabi le .

— Da, şi n u ! P ă r e a că ezită s ă - m i dea un răspuns precis , d a r şi cău ta s ă - m i satisfacă curiozitatea.

— A t u n c i dece le vizitezi ? — La I e ru sa l im n u m ă d u c nic iodată . P e

când a ic i a m cunoş t in ţe şi apoi, a p a e s t e ma i bună .

Apoi a s ch imba t discuţ ia , v ă d i t plictisi t de-a -ş i s p u n e p ă r e r i l e p r e a i n t i m e şi a î n ­cheiat :

— I n fond, a n i v e n i t a ic i p e n t r u a vorb i de domnul Cardegna . E u a m convingerea că aş putea afla ascunz işu l lui De Lyra . A c u m in ­să v a t r e b u i să l ipsesc câ teva zile, p lecând în Aus t r i a . Cred că la în toa rce re n u t e v a de ran j a p rea m u l t să d ă m o r a i t ă p r i n m u n ­ţii d in j u r u l Romei . I n or ice caz, v o m p u t e a gus ta d i n f a rmecu l localnici lor , c a r e sun t plini d e pi toresc . Ca n i ş t e mici an ima le , d u ­pă c u m p r o b a b i l că ştii.

Cu aceste cuvinte , n e - a m despăr ţ i t . Zilele c a r e - au u r m a t , a u fost p e n t r u m i n e o cont i ­nuă p r e o c u p a r e ; n u a v e a m p r e a m u l t ă î n c r e ­de re în aces t Benoni , astfel î ncâ t în loc d e a-1 a ş t ep t a , a m h o t ă r î t să fac s ingu r i nves t i ­gaţii p e baza color câ t eva d a t e p e ca re mi

le dăduse . N ' a fost p r e a uşor . P e n t r u orice deplasare , e s t e n e v o e de-o s u m ă d e ban i . Eu, după c u m ştiţi , î n u l t i m a v r e m e n u m ă mai b u c u r a m d e aceleaşi r e su r se , as t fe l în­cât ho t ă r î r e a d e a-1 a j u t a p e Nino t r ebu ia n e a p ă r a t să fie spr i j in i tă de o s imţ i toa re cheltuială, p e oare nu o p u t e a m face, decâ t h o t ă r î n d u - m ă să -mi v â n d câte une le d i n b u ­nur i le ce m a i a v e a m . M ' a m tot gândi t cum voi izbut i să real izez s u m a necesa ră şi a m ajuns la concluzia că n u m a i d e s p ă r ţ i n d u - m ă de u l t ima vie ce m a i p o s e d a m dincolo d e Por ta И а . voiu p u t e a în jgheba o m i e d e franci, care d u p ă socoteli le me le rn i -a r fi a juns cel p u ţ i n p e n t r u un început .

Cu m a r e d u r e r e a m încasa t bani i , oare d a ­că p e deopa r t e m i - a r fi folosit să-l a ju t p e Ninq, pe de a l t a î n s e m n a u de spă r ţ i r e a m e a def ini t ivă d e u l t imul ves t ig iu a l aver i i mele de p â n ă m a i ier i .

C A P I T O L U L : VII

Astfel , în t r 'o d i m i n e a ţ ă m ' a m urca t î n diligentă, ieş ind p r i n P o r t a San Lorenzo, înspre Pauestr ina. N ' a m l u a t t r enu l , f i indcă pe v r emea aceea era şi p r e a s c u m p şi m e r ­gea d u p ă voia mecan icu lu i , c u m dădea D u m ­nezeu, n u d u p ă u n o r a r i u s tabi l i t .

P r i m a noap te , des tu l d e s t r an ie , a m p e -t recu t -6 î n t r ' o c ameră d e h a n . Incomod şi m u r d a r , i a r p e d e a s u p r a , l â n g ă mine , în t r 'o încăpere a l ă t u r a t ă s e afla u n m o r t . Uşa d e s ­păr ţ i toa re d i n t r e c e l e d o u ă c a m e r e e r a des ­chisă. Când a m făcut aceas t ă descoper i re , m ' a m gând i t să cobor şi să fac s canda l h a n ­giului. D a r n u e r a m fricos. Şi decâ t să mai în târz i i , (e ram foar te obosit) , a m p re fe ­ra t să m ă culc, l ă sând p e a doua zi l ă m u r i ­rea.

Ce c rede ţ i că md-a r ă s p u n s hang iu l când i-am ce ru t socoteală ?

— Nevas ta mea , d o m n u l e ! D e n ' a r m a i fi nevestele! I - a m u r i t t a tă l . Şi a obosit s ă - l vegheze. A t u n c i m i - a spus să- ţ i dăm c a m e ­ra aceia şi fă ră să vrei , avea i d u m n e a t a să veghezi m o r t u l . Aşa se p u t e a odihni şi ea şi răposatul , fie-i ţ ă r â n a uşoară . Ce ţ i - e cu fe ­

me i l e ! N ' ave ţ i însă d e p l ă t i t n imic p e n t r u noap te . N e - a m făcut servicii reciproce. Doar s u n t e m şi noi oameni d e onoa re !

I n fa ţa une i a s e m e n e a candor i n ' a m m a i adăuga t n imica ; pe dea l tă p a r t e e r a m fer i ­cit să fi scăpat fă ră nicio che l tu ia lă d i n a c e a ­stă p r i m ă noapte . Cerce tă r i le p e n t r u a d e s ­coperi p e De Lyra , l e - a m începu t imedia t şi nu mică m i - a fost m i r a r e a d e a afla dela Giggi — vă amin t i ţ i , fostul m e u fermier , şi cel c a r e m i - l adusese p e Nino, dela Giggi, î n t â ln i t cu to tu i p r i n î n t â m p l a r e , că a u t r a s la caste lul d in Fi l ie t ino n iş te s t re ini , p r i n t r e cari u n b ă t r â n n e b u n 0 u fa ta lui. D u p ă d e ­scr ierea da tă , n u p u t e a fi v o r b a decât d e contele De- L y r a .

De înda t ă a m cerce ta t posibi l i tă ţ i le de a mă duce la Fi l ie t ino. Dacă in fo rma ţ i a nu e ra greşi tă , p u t e a m să fiu m â n d r u d e norocul meu. P r i n Abbruzzi aceşt ia p â n ă la Filleti , d r u m u l n u era chiar a tâ t d e uşor, nici şoseaua cumsecade, nici t r en şi unde m a i puii nes i ­g u r a n ţ a d r u m u r i l o r . Giggi m 'a sfătui t să în­chiriez un m ă g a r , şi astfel v o m pleca î m p r e u ­nă p e u n d r u m d e m u n t e m u l t m a i scur t . El

m ă v a duce p â n ă ap roape de Pil let ino, apoi t r ebu ia să se în toarcă , ia r eu să cobor în oraş.

N u se p o a t e spune că aceşt i m u n ţ i sunt fă­cuţi p e n t r u a p r imi vizi ta tor i . Mal m u l t e r â ­pe şi ma i mu'lte tufişuri , ma i mu l ţ i bolovani a runca ţ i în neş t i re , n ' a m văzu t în v i a ţ a mea . Daoă n ' a r fi fost v r e m e a răcoroasă , n e - a r fi r ă p u s oboseala, tot su ind şi coborînd creste şi v ă l Din fericire, că t re seară , a m ajuns . M ' a m opr i t la p r i m u l h a n în tâ ln i t şi a m că­zut m o r t d e oboseală . A b e a d iminea ţa arri p u t u t î n t r eba pe u n u l şi p e a l tu l de sp re cele ce m ă in t e re sau . Astfel a m aflat că Giggi n u e ra r ă u in fo rmat ; î n t r ' a d e v ă r De Lyra se găsea la castel şi m a i era un p e r ­sonagiu, p e ca re n imeni nu-1 cunoştea, care adeseaor i ieşea cu fa ta or i cu bă t r ânu l , să că lărească p r i n împre ju r imi . Nu şt iu ce i n s ­p i ra ţ ie m ' a împ ins ca în ch iar aceas tă zi să m ă d u c ia castel şi să î n t r eb p e va le tu l oare m i - a deschis por ţ i l e de b a r o n u l A h a s v é r u s Benoni .

S p r e s u r p r i n d e r e a mea , cu toa t e că m ă a ş ­t ep tam, n u degeaba făcusem acest demers , va le tu l m ' a î n t r e b a t : p e cine să a n u n ţ ?

— Contele Cornelio Grand i . N u m ' a făcut să aş tep t , m ' a condus p r in

castei î n t r ' u n salon spaţios, u n d e d u p ă câ te ­va m i n u t e a m fost î n t â m p i n a t d e a d e v ă r a t u l Benoni p e care eu aş i fi t r ebu i t să- l cred în Aust r ia .

— Ei, b ă t r â n u l m e u pr ie ten , C u m d r a c u ai veni t aici ? F a ţ a se p ă r e a pr ie tenoasă , d a r în glas a m ghicit o in tonaţ ie a sp ră .

— F o a r t e uşor ! — Ei, dacă aş i fi ş t iu t că eşti a t â t de i n t e ­

l igent, n u ţ i -aş i fi d a t ind ica ţ i a m e a !

— Dar, apropos , p a r c ă e ra i în Aus t r i a . Deci a i min ţ i t !

— Deobiceiu min t , f i indcă a t u n c i când spun. adevă ru l , decepţ ionez l u m e a şi c â n d m ă p r i n d e că a m minţ i t , s imt a t â t d e încurca ţ i î n t r e minc iună şi adevăr , încâ t n u m a i ş t ie ce să c readă . D a r f i indcă ven i vo rba : Să - ţ i spun sincer, n u - m i p lace că te văd aici .

Nu і н а т r ă s p u n s n imic . — Signor Grand i , r e luă el, dacă vrei , îţi

po t s p u n e că sun t î n c â n t a t să t e v ă d aici ; n u m a i că n'ad să m ă crezi !

— Dar spune -mi , l - a m î n t r e r u p t eu, ce în­s e a m n ă comedia a s t a ?

— îmi face mie p lăcere . N u m a i p e n t r u s u v e r a n a m e a p lăce re !

Şi astfel , p e u n ton când i ronic , c â n d a fa ­bil, a con t inua t d iscuţ ia m e a cu Benoni , fă­r ă să pot obţ ine d e l a el abso lu t n i m i c în ceeace p r iveş te p e De L y r a sau p e Mar i ana . Văzând că în t â rz i em fără nici un rezu l ta t , a m socotit m a i în ţe lep t să m ă r e t r ag . Af la­sem des tu l n u m a i p r i n descoper i rea lu i B e ­non i şi p u t e a m lăsa p e a l t ă d a t ă cerce tăr i le m a i

adânc i te . P r i n u r m a r e , m ' a m ridicat , î n d r e p -t ă n d u - m ă spre uşe. Benoni , p robab i l foarte bucuros d e p lecarea mea , m 'a condus sp re ieşire. P ă r e a foar te volubil , când deoda tă apă ru în f a ţ a noas t ră , d i n t r ' o a l t ă î ncăpe re — Mar iana . Eu, d u p ă c u m şt i ţ i — n u o cu­noş team, astfel încât n ' a m a v u t nici o clipă d e emoţie . Benoni însă, oa r e n u ştia aces t a m ă ­nun t , p â n ă să-şa dea seama, s'a bâ lbâ i t sp r e a face prezentăr i le , cerând'u-şi scuze de -a

m ă fi i n t rodus în casă. Apoi, descoper ind că s u n t e m î n t r ' a d e v ă r s t r ă in i u n u l fa ţă d e a l ­tul , a făcut o aidnâcă p lecăc iune în faţa con­tesei, şi, oa şi cum n imic n u s 'ar fi î n t â m ­p la t :

— Ia t ă d r u m u l spre eşire, conte. Cu p l ă ­ce re a ş t ep t o revedere . Afa ră n u m a i dacă n u voiu pleca zilele aces tea d in local i tate .

Apoi va le tu l care m ă in t rodusese m ' a con ­d u s înapoi .

Când a m a juns afatră, a m scos d in buzu ­n a r o buca tă d e h â r t i e şi un cre ion şi a m ce­r u t Mar iane i , în n u m e l e lui Nino, o î n t â l ­nire.

N u t recuseră decâ t p u ţ i n e clipe, c â n d a m t r a s clopotul de la i n t r a r e a caste lului a doua oară. Vale tu l care a eşit, a r ă m a s su rp r ins , f i indcă ştia p r e a b ine că p lecasem ab ia d e câteva m o m e n t e . Nici n u i - a m d a t t imp să m ă î n t r e b e ce doresc, şi i - am î n m â n a t b i ­le tu l oda tă cu o h â r t i e d e o s u t ă d e l i re .

— P e n t r u domnişoa ra contesă. Şi fără să afle c ineva !

— P r e a bine , domnu le . Poft i ţ i şi a ş t ep ta ţ i r ăspunsu l .

— Nu. Voiu fi a fa ră p e d r u m . T e a ş t ep t acolo.

Şi a m plecat . După a p r o a p e o j u m ă t a t e de oră va ie tu l s'a în tors . î m i aducea u n r ă s p u n s de la Mar i ana , ca re m ă înş t i in ţa că aducă to ru l scr isori i era u n om d e înc redere şi că p r i n el ea v a face astfel c a oda tă să p u t e m sta d e vorbă .

— S t ă p â n a d u m i t a l e îmi s p u n e că eşt i u n om d e încredere , i - a m spus eu a tunci , şi că d u m n e a t a ştii ce t r e b u e să fac e u

— Da! Voiu face tot posibi lu l să vă ser­vesc, domnule , m i - a r ă s p u n s aces ta cu u n

ae r de g r a v ă d e m n i t a t e . T r e b u e n u m a i să ş t iu u n d e locuiţi .

I - a m d a t ad resa . — A t u n c i £iţi a t â t d e b u n ca zilnic, d u p ă

ora opt seara , să fiţ i a c a s ă . Acolo veţ i i i a -n u n ţ a t de m i n e c â n d contesa v a dor i să vă în tâ lnească .

— A t â t a d o a r ? — Mai m u l t n u an i fost i n s t ru i t să spun. P u n â n d u - i în m â n ă încă un bi le t d e o su tă

d e franci , a m p leca t sp re han . Chel tuel i le e r a u des tu l d e m a r i p e n t r u p r i m a zi, d a r s p e r a n ţ a d e a o în t â ln i p e M a r i a n a î n t r e ­cea or ice socoteală.

Zilele cari a u u r m a t n u a u a d u s niei-o nou ta te . Apoi, d u p ă a p r o a p e o s ă p t ă m â n ă , a m pr imit , r e t r i m e a s ă d e că t r e De P r e t i s d i n R o ­ma, o scr isoare de la Nino, c a r e m ă a n u n ţ a că a sfârşi t a n g a j a m e n t u l la P a r i s şi r ev ine , m â h n i t şi a b ă t u t , r u g â n d u - m ă să fac to t p o ­sibilul spre a-1 descoper i p e De Lyra .

A p r o a p e în ace laş t i m p a sosit la m i n e va le tu l M a r i a n e i Aces ta îmi p u n e a în vede­re să fiii p regă t i t , f i indcă la ven i r ea nopţ i i t r ebu ia să m e r g e m l a castel .

P e n t r u u n a s e m e n e a d r u m şi m â i ou sea ­mă în felul în cari a v e a m să - l fac, a m so­cotit necesa r să m ă î m b r a c cât m a i s implu, sp re a a v e a mişcăr i l e l ibe re (vârs ta m e a î na in t a t ă n u m ă împiedica să p r e s u p u n chiar cele m a i î n c u r c a t e s i tua ţ i i d in ca re aş fi a v u t să ies p r i n p ropr i i l e me le pu te r i ) . M ' a m înar ­m a t cu un p u m n a l lung, b ine a scuns în fa l ­dur i le man ta l e i . Apoi, o â n d î n tune r i cu l a d e ­venit adânc , a m porn i t , d e a l u n g u l s t răzi lor orăşelului , p e şoseaua care ducea în spre ca ­stel, şi însfârşi t , p e n i ş t e poteci î n to r t och i a -te, p r i n t r e stânci , bolovani , ş i to t felul de tufişuri , câteo uşe dosnică p e ca re p u t e a m p ă t r u n d e fără a fi văzuţ i .

A m u r c a t apo i n iş te scăr i î na l t e pe un g a n g foa r t e în tunecos , p e ca r e conducă toru l m e u n ' a b inevoi t s ă - l l umineze în nici u n fel. A m a j u n s astfel la o a l t ă uşe. Aici, m 'a l ă ­sa t să t r ec îna in te , i a r el a r ă m a s a fa ră . Nici n ' a m a v u t t i m p să m ă (întreb dacă la u r m a u r m e i . n u i n t r a s e m în t r 'o cursă , când d u p ă o d r a p e r i e a şi a p ă r u t Mara ina . M 'am p le ­cat respec tuos î n fa ţa e l

— D u m n e a t a eşt i Cornel io G r a n d i ? —La o rd inuu l d u m n e a v o a s t r ă , cu cel m a i

deosebi t respect , i - am r ă s p u n s e u înda tă . — N u v ' a m v ă z u t niciodată , d a r s imt că

t r e b u e s ă - m i fiţi p r i e t en . — S u n t aici n u m a i p e n t r u a vă servi , ch iar

dacă n u s imt a t â t d e t â n ă r ca Nino C a r ­degna .

— A t u n c i t r e b u e să m ă salvezi d i n a c e a ­s tă închisoare , i sbucn i ea. S'a opr i t o clipă, pu ţ in sper ia tă e a însăş d e violenţa tonulu i . Apoi, d â n d u - ş i p robab i l s eama că n 'o p u t e a m auzi decât eu, a r e l u a t : Da, es te o închisoare aces t castel b les temat , d e u n d e mi se spun că po t eşi or icând n u m a i dacă consimt. Să consimt! D o a m n e fereşte , să consimt să a -p a r ţ i n t r u p şi suflet, să m ă a t ingă , să m ă pângărească , cel m a i oribi l m o n s t r u d e p e p ă m â n t . Să fiu v â n d u t ă toa tă v i a ţ a une i

f i inţe f ă ră suflet! P â n ă şi d u p ă m o a r t e aşi a v e a d e a ş t e p t a t r ă z b u n a r e a lui Dumtiezeu. Mi se s p u n e toa tă ziua că s u n t o c o m p r o m i ­să. O femee de a r u n c a t şi că n i e i -un p r e ţ n u m ' a r p u t e a r ă scumpăra , a f a r ă d e b u n ă -voină... oh, bunăvoinţa! . .

I n t i m p ce vo rbea se ap rop ia se d e m i n e . — Şi toa te aces tea dece, dece ? n u m a i

fi indcă îmi p lace glasul unu i om. Pen t rucă i - am oferit u n t randaf i r . P e n t r u c ă îl şi i u ­besc. Mai a les îl iubesc.

P e n t r u a s p u n e aces te cuvinte , a a v u t fă­r ă îndoia lă nevoe de u n m a r e efort, căci imedia t a tăcut , p r iv ind spe r i a t ă la m ine . Apoi s'a p r ă b u ş i t în l ac rămi p e u m ă r u l meu .

— Copilul meu , i - am r ă s p u n s eu, d u r e r e a ta v a fii în s i g u r a n ţ ă la m ine . N 'o va afla n imeni . D a r ş t iu că va ven i c i n e v a căruia te ve i p u t e a des t ă inu i în şi m a i m a r e s iguran ţă .

— Eşt i a t â t d e bun , a spus ea r id i când ochii sp re mine . D a r a ş v r e a să m a i s p u n u n lucru , f i indcă n u ş t iu ce să m a i c red : t a t ă l m e u îmi s p u n e că a m comis o r r i m ă de ne ie r t a t . Că r epu ta ţ i a m e a e s t e r u i n a t ă . N u - i a ş a că n u es te a d e v ă r a t ?

— Sigur , d r a g a mea , n u - i n i m i c a d e v ă r a t . — Şt iu şi e u că n u es te a d e v ă r a t , a cont i ­

n u a t ea, d a r p ă r e r e a lu i e a l t a şi deaceea in­sistă să accep t oferta n e a ş t e p t a t ă ca re d s'a făout. Cel pu ţ in , a ş a c rede el, că este a v a n ­tajoasă. La începu t m ă r evo l t am, d a r apoi , d â n d u - m i s e a m a că es te inut i l , n u - i m a i r ă s ­p u n d e a m la p r o p u n e r i l e lui . Atunc i , a c rezut că s u n t î n f r ân tă şi imed ia t i - a scris lui Be­noni că poa t e v e n i aici . D u m n e a t a îl cu ­noşti , n u e aşa ? Vlam văzu t î m p r e u n ă z i ­lele t r ecu te .

— Da, îl cunosc, este o f i in ţă per iculoasă . — S u n t s igură , d a r es te şi b a n c h e r u l t a t ă ­

lui m e u . — Benon i es te bancher . . . — Nu ştiai? A r e m a r i aver i în Rusia şi

t a tă l m e u s p u n e c ă - m i va fi soţ. Cuv in te l e aces tea m ' a u îngrozit . M 'aş t ep -

t am Ia orice şi a t i t ud inea lu i Benoni mi se p ă r e a m i e c iudată . D a r d e aioi p â n ă a cere m â n a Mar i ane i

— D a r n u poţ i consimţi — n u - i aşa ?, i -am s t r iga t eu.

— Mai b ine aş i m u r i ! — Dar nici n u po ţ i r ă m â n e aici , închisă ,

toată viaţa... . — Dacă n u s e v a p u t e a al t fel , o voiu face

şi p e asta.. . — Nu-1 cunoşt i p e Nino, a l t fe l n ' a i vorb i

aş>a !

— Dar nici d u m n e a t a p e t a tă l m e u !

A m tăcu t amândo i . N e d ă d e a m seama c i f iecare a v e a m d r e p t a t e , d a r to tuş i ceva t r e ­buia, făcut . In ace le c l ipe însă n u s e p u t e a hotăr î nimic,

— A r fi t impu l ca d u m n e a t a să te re t rag i , îmi spuse a t u n c i M a r i a n a ; p o a t e să fiu c ă u ­ta tă p r i n castel .

A m lua t în ţe legere c u ea, s ă -mi t r imea t ă acelaşi o m d e încredere , a d o u a zi sp r e seară . E r a m s igur să po t ven i a t u n c i cu Nino .

Mar i ana m ' a condus ea p e scăr i le î n t u n e ­coase, şi t o t ea a închis uşa d u p ă mine .

C A P I T O L U L Ѵ Ш

D u p ă c u m m ă a ş t e p t a m în u r m a serif or i ­lor p r imi te , Niino a sosit în c u r s u l zilei care a u r m a t în t revedere i mele c u Mar i ana . L - a m găsi t foar te sch imba t .

Es t e e x t r a o r d i n a r c u m v ia ţ a p e c a r e o ducea p u t u s e s ă - l matur izeze . F u s e s e m des ­pă r ţ i ţ i d o a r câ ţ iva a n i ; pă r ă s i s em u n copil, i a r a c u m a v e a m în fa ţă u n t â n ă r cu f r u n ­tea p u ţ i n î n c r u n t a t ă şi p r iv i rea ho tă r î t ă .

Se în ţe lege că de la începu t Nino m ' a î n ­t r e b a t d e s p r e Mar i ana . N u p u t e a m să- i ascund n imic ; deal tfel , aceas ta n ic i n u e r a i n ­ten ţ ia mea , f i indcă m ' a p r ăvă l i t s u b o a v a ­lanşe d e în t r ebă r i . Mai c u s e a m ă c â n d a af la t d e în tâ ln i rea m e a c u Mar iana , a do r i t să ş t ie t oa t e a m ă n u n t e l e convorbir i i , i a r a-poi, când i - am a d u s la cunoş t in ţă m â r ş ă v i a lui Benoni , N i n o şi-a ieşi t c u to tu l d i n fire. Chipul i s e ap r in se se şi a s t r iga t — ca şi cum eu aş £i fost v i n o v a t d e toa t e aces tea :

— Bine, idiar t r e b u e făcut ceva . N e v o m duce la Mar iana , c h i a r d i seară , f i indcă ai spus c ă o m u l ei d e înc rede re v a ven i să t e cau te ! Vom pleca cu ea î n a l t ă pa r t e , n u m a i s'o s a l v ă m d i n in fe rnu l în c a r e t r ăeş t e .

— D r a g u l meu , n u t e g răb i a t â t d e mul t , căoi n u ştii d a c ă M a r i a n a v r e a să t e u rmeze în t r ' o a s e m e n e a a v e n t u r ă !

— Când c h i a r d u m i t a l e ţ i -a s p u s că m ă iubeşte , n u m ă îndoiesc că m ă v a u r m a .

— N u cunoşt i des tu i d e b ine femeile. Când le vorbeş t i d e aven tu r i , s u n t t o tdeauna ga ta să t e u rmeze . S u n t în s t a r e chiar să facă ele toa te pregă t i r i l e . D a r c â n d v i i să l e iei, nici u n a l a su t ă n u t e u rmează , s p u n â n d că e p r e a per iculos , s a u că n u ş i - a u l u a t o b ia tă sticlă d e pa r fum, s a u p e r n a p e n t r u căţel, s a u că t a t ă l se v a speria.. . Şi c â t e şi ma i câte.. .

— Bine, d a r M a r i a n a es te u n înger . — Lasă înger i i p e n t r u P a r a d i s , şi cu fe­

mei le p o a r t ă - t e ca p e p ă m â n t . N u n e - a m p u t u t în ţ e l ege ca N i n o să r e ­

n u n ţ e la ideia une i r ăp i r i , şi m a i p u ţ i n l a c iuda tu l fel în .oare în ţe legea s ă - ş i p u n ă p l anu l în ap l ica re . Nici m a i m u l t nici m a i pu ţ in , e r a h o t ă r î t s ă s e d u c ă ch ia r în cursu l acelei zile i a De Lyra , s p r e a - i cere m â n a Mar iane i . Daoă l - a r fi refuzat , u r m a ca eu să m ă duc să c a u t p e o m u l e i d e î nc rede re şi s ă - i r e m i t o sc r i soare p e c a r e Nino o scria, încă vo rb ind c u mine . P r i n aceas t a ii p u ­n e a în vede re s ă fie p r e g ă t i t ă la ven i rea serii , căci a v e a d e g â n d să fugă c u ea.

Toa te r a ţ i o n a m e n t e l e imele a u fost 'za­da rn ice ş i N i n o s'a de spă r ţ i t d e mine , p l e ­când spre a în tâ ln i p e d e L y r a , î n t imp ee eu — plin d e t e a m ă d e cele ce a v e a u să se î n t â m p l e , a m începu t să p regă tesc l uc ru ­r i le p e n t r u o even tua l ă g rabn ică p lecare .

Nino, oare p e l ângă t o a t e nebun i i l e ce le făcea, a v e a şi u n g r ă u n t e d e logică, îşi fă­cuse u r m ă t o a r e a socoteală : î n f iecare zi, cel t re i loca ta r i ai cas te lu lu i i e şeau d iminea ţ a la călări t . Astăzi însă Mar iana , d u p ă emoţ i i l e nopţ i i p receden te , a r fi r ă m a s des igu r în c a ­să, i a r Benoni , fericit d e - a r ă m â n e s ingur cu ea, de s igu r că t r ebu ia să r e n u n ţ e la aicea pa r t i da d e p lăcere . I n aces t caz, N i n o îl p u ­tea în tâ ln i huimai p e Conte, p e s ingura că­r a r e c e s e p u t e a folosi d e că lă re ţ i în Fil iet ino.

M ă g â n d e a m c u groază la r ezu l t a tu l ace ­stei în tâ ln i r i , c a r e f ă ră îndoia lă că e ra o piedică î n ca lea răpi r i i Mar i ane i . Nino însă p ă r e a că n u vede per icolul ş i ţ inuse m o r ­ţiş să m ă convingă d e co rec t i tud inea e -cestud gest.

P o a t e că şi De Lyra 1-a ap rec i a t î n t r u ­câtva, deoarece , d u p ă c u m a m af la t d i n povest i r i le u l t e r i oa r e a l e lu i Nino, p r i m u l s ă u gest î n fa ţa îndrăsne l i i t â n ă r u l u i m e u e lev (acesta, d u p ă c u m hotăr î se , i -a ieş i t î na in te î n t impu l pa r t ide i d e călăr ie , p e care , conform p r e s u p u n erei, contele o făcea s ingur) a fost să - l lovească. D a r r e p e d e ş i -a l u a t s e a m a şi a î n c e p u t să d i scu te în t e rmen i polit icoşi cu Nino. Rezu l ta tu l a fost totuşi nega t iv . E r a ş i d e a ş t ep ta t . De L y r a n u concepea să aco rde lui Nlmo m â n a M a r i a ­ne i . Aces t luc ru a r fi fost p e n t r u e l o dezo­noa re . I n to iu l discuţ ie i , Nino i - a a m i n t i t că el e, î n o r i ce caz, m a i cinst i t decâ t u n evreu ca Benoni . G e r m a n i i sun t des tu l d e a n t i s e ­mi ţ i . Totuşi , conte le n ' a r ep l i ca t n imic . S'a m u l ţ u m i t d o a r s ă - i r ă s p u n d ă că a s u p r a a c e s ­tei ches t iun i n ' a r e cunoş t in ţe a m ă n u n ţ i t e şi n u ţ ine sâ d iscute .

N e p u t â n d u - s e înţelege, Nino ş i -a l u a t c u ­viincios z iua bună , r e m a r c â n d că d ragos tea lui p e n t r u M a r i a n a r ă m â n e nezdrunc ina tă . Apoi ş i -a în to r s ca lu l s p r e Trevi , în t i m p ce De Lyra ş i -a con t inua t d r u m u l s p r e Fi l ie ­t ino . Prtin aceas t ă s t a t a g e m ă voia s ă - l facă să c r e a o ă .că el n u locueşte ch ia r în Fi l ie t ino, şi astfel De L y r a să n u ia m ă s u r i d e p a z ă în j u r u l Mar iane i , tocmai în c u r s u l nopţ i i ln ca re N i n o conta să o răpească .

Oda tă c u ven i r ea ser i i însă, a făcut ca­lea în toarsă , şi p e î n o p t a t e e r a acasă .

(Çonttomare ta п-Ы trtttor).

p r e l u c r a r e de ALEXANDRU ŞTEFANESCU

6 4 Aprilie 1942

A M I N T I R I I L U I ST. O. IOSIF si IL. CHENDI

Din în/vălmăşala de icoane ce se înalţă şi se coboară peste pragul conştiinţei, stă­ruie cu mali multă lumină chipul blându­lui, duiosului visător losif şi al neastâm-paratului, isteţului Chendi.

Erau, pare-mi-se, primele zile de împă­care, după lungi şi înouxate vremi de îns­trăinare, pricinuită de veninul răului duu lume. Chendi era numai voie bună şi feri­cire caire fulgera în observări de înaltă in­teligenţă. Atâta lummă-i coborise, în fiinţa lui desmoştenită de mângâeri, regăsirea Sufletească a prie.enuilui pierdut !

...„Fucsule ! Deseară la şosea ! E lună şi răcoarea parfumată a teilor. Să îngrijeşti de o trăsură „faină". Fix la 8 ore în iaţa lui Kubier... Ce te uiţi nedumerit ? înţe­lege, mi-am regăsit prietenul cel mai scump, cei mai nobil... Iosif ! Merge şi el— Ai înţeles acuma? La reved erei" •

Seara, ca un fux ascultător îi aştept cu muscalul în faţa lui Kubier. Ei vin din­spre teatru, de braţ, ca doi îndrăgostiţi-Urcă tăcuţi... şi graţie Îndemânării mus­celului, ieşim în grabă din vârtejul luxnei gălăgioase, din vânjoleala lumii de ninii-CUri. 1 І - 4 І

Chendi nfu-şi mai putea deslipi privirile de pe faţa, aci înflorită în discrete zâmbete de fericire, aci umbri ă de duioşie neînţe­leasă a prietenului Iosif.

Tăceau amândoi, numai ochii vorbeau, aii unuia cu zările îndepărtate, ai celuilalt cu fiinţa înfăşurată într'un farmec de sfii­ciune îngerească, opuntinJu-se par'că să pătrundă toate tainele visă orului, pe când luna se strecura agale printre popoarele de stele.

Coborim la grădină şi ne aşezăm la o masă în bătaia «aurie а lunei. La chemarea mea de famulus conştient de îndatoririi, hangiul aduce grăbii bateria din cel mai bun* Şd paharele încep să se deşerte... Abia acuma îşi desleaigă limbile dioscurii regăsiţi, pentru a-şi despovăra inimile...

• T . O. IOSIF

„...Vezi, dragă llarie, de când ne-am des­părţit e o veşnicie şi n'am avut cui să-mi destăinui dorul şi durerea ce mă sapă. Doar tu singur mă înţelegi pe deplin. Um­bra mea îndurerată mă petrece cu neclin­tită credinţă în tot locul. Ştii, e dorul fier­binte după Ardealul nostru, după frumo­sul şi cinstitul Ardeal şi văile, codrul cu poienile Înfiorate de durerea doinelor, ce le pleură voinicii din frunză. Târnavele Iade dragi, ce se înfrăţesc într'o îmbrăţi­şare caldă, sub zidurile Blajului, furând de pe coline frânturi din câniece de răs-bunare, pentru a le duce Murăşului... Şi par'că aud cum plânge deasupra câmpiei durerea neam/ului oa un ţipăt sugrumat a unui om ce moare, ca o mustrare desnă-dăjduită.

Dar dorul acesta nepotolit nu-mi îngă­duie o clipă de odihnă nici în somn. Visez noaptea atât ide lămurit, înfiorător de lu­cid, cărărui din Noua Braşovului, de prin Dumbravă, şi ziua mă urmăresc plăsmui­rile somnului, ca nişte mustrări blânde, încât adeseori nu-mi pot da seamă de sunt treaz ori visez. Plutesc zile, săptămâni în­tregi Snittre vis şi viaţă Poveştile cu Feţi frumoşi şi Cosinziene, legendele şi credin­ţele despre voivozii viteji şi căpitani do plaiui i, drăgălăşenia fecioarelor ce coboa­ră sfioase în lanurile coapte, cântărille în­făşurate în dragostea curată a firii mi-au plăsmuit o 'Hume deosebită, în oare nu-i ură ci numai dragoste, o viaţă străina, duşmană acestei realităţi urîte, nedrepte, înmuiată lin veninul răutăţilor omeneşti. Şi de aceea mă înfiorez plin de temere la gfindul că realitatea aceasta iraţională îmi poate zdrobi odată lumea mea sufle­tească... Poate dacă m'aşi întoarce în Ar­deal... şi ochii lui prinseră o strălucire ne­obişnuită—

llarie îl asculta cu ochii adânciţi în za­rea argintată, vrăjit par'că de mirajul onor icoane sfinte. Liniile feţii i se în-muiară, privirile săgetătoare aveau o duioşie din peri virile prietenului şi se frân-seau în apele ce-i învăluiau ochii.

.•.„Da>, Ardealul... zise cu vocea stinsă: Ardealul e inima noastră" şi apoi par'că voind să bime un duşman nevăzut, înce­pu să cânte : „A<rză focul graniţa, că mi-a furat mândruţa"... Dar mai departe niu puttu. Ii Venea cu înec şi aş fi jurat că izbucneşte în hohote de plâns-

Se reculege însă prin o sforţare supre­mă şi scotocind prin buzunare, aşează pe masă _ i maldăr de hârtiuţe... „Aici e post* mea de două sile. Când m i răpune

dorul şi mă birhie aleanul, mă refugiez ca într'un câmp cu fiori în lumea celor ce bat la poarta vieţii literare. Despătur hărţuitele scrise cu îngrijire şi o furnica­re, un neastâmpăr mistic mă cuprinde. Cetesc şi deşir, strofă de strofă, filă de filă şi când răsare din cetirea slovei vreo faţă mai luminoasă, vreun zâmbet de talent înmugurit, tresar ca de o mare bucurie. Tresar pentru că simţesc apro­pierea unui oaspe necunoscut, caire poale să-mi aducă o solie nouă, o veste ce aş­teaptă sufletul în tainiţele lui ascunse, im prieten nou, de care strărui să mă apro-piu du dragoste de părinte, să-l mângâi, săi desmierd, să-l îndemn şi îndrum spre luminişurile vieţii- Atunci, îmi uit de du­rerile şi necazurile mele.

„Fireşte, grăi mai departe llarie, c u a c ­cente de durere în glas, câte odată mă şi înşel în prietenii ce& moi. Iată, de exemplu poetul cutare. Ce bucurie mi-a pricinuit descoperirea lui ; ervea ceva din apu­căturile „ciocoilor noi", în manifestări : limbuţia grecoteilor din Fanar, mlădieri de linguşire în graiu şi umilinţă exage­rată.

„L-am privit însă cu dragoste sinceră, l-am mângâiat, e r a doar copilul nimănui, rătăcit pe străzile Bucureştiului d4n cine ştie ce mahala a Bizanţului, l-am îndru­mat cu sfaturi părinteşti, l-am îndemnat cu stăruinţă să studieze temeinic, să-şi îmbogăţească şi adâncească cunoştinţele, caire singure-1 pot feri de vârtejurile de­şertăciunilor şi de stâncile prăpăstiiilor.

„Şi i-am netezit cu prietenie cărările... „Durere, el nu mi-a urmat sfeithirile,

doar de s'a desăvârşit în „locvacitate". Uite şi poesia aceasta, (şi după citirea câ­torva versuri) câtă lipsă de fond. Frumu­seţea formei e obraznică, strigătoare, iar locvacitatea insinuantă îţi face rău.

„Dar, el azi e îndrăzneţ şi are lipiciul brotăcelului. Mâine, poimâine, va urma poate o secetă viaţa noastră literară şi el cu lipiciul oairacterisi.iiic, se va aurea spri­jinit de linguşire, îndrăsneţ şi mândru, cântând singur, asemenea brotăcelului, în vreme ce cântăreţii codrilor sunt covâr­şiţi de nemilos tiva arşiţă a soarelui din dricul verii

,,Da, Cutare învaţă numai să se urce..." Iosif asculta oftând, înfiorat par'că de tai­

nice presimţiri. Chendi, mântuind vorba, deşertă paharul şi se adresă mie : „Spune muscalului să plece. Vom merge pe jos".

Eu, simţind însă că fiinţa mea poate fi de prisos şi poate tulbura îmbrăţişarea sufletească a acestor mari inimi, mi-am luat rămas bun şi am plecat cu muscalul...

* in ziua următoare llarie îmi spuse, că

s'au întors abia pe La 3 ore dimineaţa spre casă- „A fost o seară prea frumoasă, dum­nezeiască. Ne-am preumblat prin parc, tăcuţi, fără nici un graiu, păşind încet pe cărările părăsite, aproape cu ochii închişi, ca să mu vedem, să nu simţim decât viaţa inimii, viaţa sufletului nostru. •

Leatul 1913. O zi albă de vară. In pe­regrinaj de smerită închinare în Meca nă-dăjduiarii noastre naţionale, cel dintâi cu­noscut, pe caire distinu] generos mi I-a vră­jit în drum, a fost cântăreţul nostalgiilor dinamice ale sufletului românesc. Era a-celaşi, cel din zilele primăverilor făgă­dui to are. Doar ochii visurilor erau um­briţi de nourii durerii negrăite, din care ţâşneau fulgerări prevestitoare.

POEME IN PROZA O R A Ş GERMAN.. .

Oraş german... văzut din'na-poia obloanelor de lemn, mul­ticolore... Ferestre colorate care privesc în străzi înguste şi joase, ţărmurile de zidurile vecm ca lumea ale caselor cu coperişuri în ţugui, şi în tot locul de aceeaş culoare a sân­gelui închegat.

Trăiesc acest oraş german care pulsează molcom, ca pul­sul s l ăb i t a l unui muribund. In străzi ostenite de prea multa lumină a prânzului^ trec lan­ţuri de fuioare coapte : fete germane cu cosiţe în spic şi cu boiul alb. Sunt înlănţuiste şi braţele lor sunt liane care stau să plesnească de vieaţa.

Şi lanţul l o r se undueşte în ritm de plănset vechiu, rupt dintr'o partiţie a lui Grieg.

:Sunt éinci şi fiecare aşteaptă p e a c e l a ş Peer Gynt.

Undeva, înapoia lor, ş i d i n gura unei jereistre, răbufneşte un acord scandat de corn; un licean încearcă un preludiu nostalgic dim povestiri din Pădurea Vieneză". Şi parcul în care acordul sc înneacă, tresaltă o c l i p i t ă î n g a l o p u l t e ­l e g a r u l u i dela birjă...

Când soarele mânjea cu po­leială stacojie biserica evan­ghelică, din turnul ei medie­val un dangăt repetat şi me­reu <lw fel, de armură strivită, cobora în lungul r i t r a l i i l l o r reci, gotice.

Şi orga prăznuia în tuburi-le-i de aramă o S â m b ă t ă a m o r ţ i l o r . Când cimitirul e un rug de lumânări, când corul şi o r g a b o c e s c un marş care nu-i marş ci-i scâncet, atunci gă­seşti c a n i c ă e r i singurătatea în oraşul german.

O D A I A M E A E T R I S T Ă

Odaia mea e tristă ca şi o boltă de mănăstire de s u b c a r e au plecat bătrâni ologi şi bătrâne care îşi tărîie lungi rochii de mătase neagră.

In singurătatea mea a ră­mas doar un acquarium de carton; din el peştii s'au dus: e prea frig şi apa a ajuns de m u l t p e fund. Au înnotat săr­manii, până când uscatul i-a înnec'ab; şi câteva, şire spi­noase, de un a l b d e c i m i t i r , odihnesc închircite, dornice de vieaţa, pe fundul înverzit al acquarium-wlui.

Şi odaia priveşte prin trei ochi la turnul bisericei evan­ghelice; e în amurgt şi pat şi scaune şi masa cu cărţi răvă­şite, plutesc încinse într'un brâu stacojiu ca şi cum ar fi gata de ducă: să le ia cineva şi să le arunce într'un pod în care p ă i a n j e n i i î ş i c l ă d e s c p a ­la te . . .

Sunt atât de singur şi nu atât cât aş vrea să fiu!

In locui scaunelor văd strane goale din care au plecat bă­trânii; draperiile grele au pi­cat cu zornăit de a l ă m u r i şt colbul ieşit din cutele lor plu­teşte ca fum de tămâie... E vechiu totul împrejurul meu. Nimic nou, tânăr, care să în­noiască aerul. Şi eu sunt beat de tristeţe, de scrisul mamei.

...Dar clopotele din t u r n u l g o t i c nu-mi dau pace !

Au glasuri de mirese care mă cheamă în grabă; sunt ne­răbdătoare şi i ă m â i ţ a d e l a f r u n ţ i le picură de c ă l d u r ă » S u n t a t â t e a M a r i i şi Elene în­cât clopotarul abea pridideşte cu trasul funiilor. Din mar­gini de bronz răzbat tânguiri

osboite, desamăgite, p e n t r u m i ­r e l e c a r e plânge.

Oare mama mi-u scris din visul ei? Că nu mă mai poate aştepta!? S'o ajung din fugă, cădi nu ştvu dece, dar mă văd biet clopotar nefericit prins în laţul funiei, bălăgă-ninid în bătaia vântului.

E R A U O MIE DE M Ă Ş T I UN P R A G

Erau o mie de măşti în prag, la mascaradă.

O mascaradă am ales ţărm al plecărilor noastre.

Şi o mie de măşti hâde le purtam pe rând agăţate de ch.purile noastre, ca n i c i o d a t ă ameţite de acea noapte alan­dala.

De sub o mie de măşti ne aruncam unii altora ace­leaşi n i m i c u r i , obicinuitele ni­micuri neobrăzate care se spun în n o p ţ i l e c u u r î t şi când în timpane ne bat orele de ple­care, scârţăitul barierelor care se rildică, şi pe care le înde­părtăm aruncăndu-ne în iure-şuii unei mascarade.

Mirti, trebuie să-ţi aminteşti de acea noapte alandala când tu,, prinsă de braţul lui Oricine, si eu prins de braţul tău pe oare nu-l găseam la Nici/una, ne oglindeam pretutindeni şi ne băteam joc de gândurile noastre care măcinau acelaş suflet care nu vrea să se des­prindă uşor. Un suflet pe care mascarada l-a trecut dela mine la tine, dela tine la ei.

Eu, tu,, ei ne prelungim chi­nul căutând să ne ghicim prie­tenii subt măştile streine. Pur­tam cu noi amăgirea; o ame­ţeam de-atâta iureş cuprinşi de bucuria că o vom face să adoarmă cu masca pe faţă. Să adormim cu măştile pe faţă şi să ne trezim dincolo, la ţăr­mul sosirii — u i t a ţ i d e c e a s u l când măştile cad.

Purtam, ajuns la ţăr im, d o a r umbra degetelor tmle lăsată printre şuviţele-mi de păr.

Purtam, ajuns la ţărm, mus­trările celor pe cari i-am lă­sat la ţărmul plecării şi pe care o noapte întreagă i-am ţinut pironiţi în tavan, i-am readus în gând şi le-am dat să înţeleagă, dela respiraţie la respiraţie^ că duhul lor e în mine.

Mirti, şi tu i-aii simţit! (Nu erau ei oare pretutindeni !?)

Trebuie să-ţi aduci aminte, Mirti, de cei tdoi ochi, othii mereu aţintiţi asupra noastră şi cari au călătorit alături de noi din acel oraş german pâ­nă'n litaniile orgelor din fie­care catedrală ! A c o l o o c h i i ş i - a u g ă s i t c u l c u ş ş i s e l ă s a u strigaţi pe nuimele lor: Mila-

Într'o Duminică de April, ochii Milei au p i c a t d e un­deva — poate au fost scutu­rate vălurile Magdalei — şi tocmai în căwcul palmei mele drepbaşă s'au odihnit. Mi-au adus odată cu ei, tristeţea ple­cării noastre din acel oraş ger­man!, la care noi i u b e a m t ă ­c e r e a ş i spusul în şoaptă al povestirilor despre morţi. (Cât de mult ne-a supărat râsetul unei femei streină de burg, care a spart între buzele-i odihnite l i n i ş t e a p e c a r e o res­piram cu toţii !)

Când am simţit că pulsul nostru bate molcom ca şi su­fletul pe care Ш întâlneam hoi­nărind printre zidurile vechi cât lumea ale oraşului, — ţin»

minte! — a m f u g i t de lângă el ca de lângă o dragoste care ne copleşea.

Nu ţi se pare, .Mirti , c ă noi, numai d u p ă doi ani dela ple­care, auzim scârţăitul obloa­nelor mai depărtat, şi de unde obloanele erau vopsite în curcubeu, acum le'ntrezârim în gri !

(De-ăbia acum, la gândul o-Ыоапеіог, ochii Milei îşi des-vălue culoarea lor: plumb cu spuză turnat în boiul ei de miere!)

La braţ cu tăcerea burgului, la braţ cu tine care nu-mi erai povară, la braţ cu umbra lui Ady Endre am coborît o noapte întreagă în Cetatea Scufundată fără să ne spu­nem baremi în şoaptă p o v e s ­t ea m e a , a ta, a lui.

Dimineaţa ne flutura o m i e de măşti hâde care s'au dus pe gârlă ca şi sloiuri de ghiaţă desprinse din matcă, î n t r ' u n început de primăvară.

U R Ă S C P E A Z I

Urăsc pe Azi; e prea fru­mos. Şi eu sunt de o urîţenie astăzi, încât mi-e ruşine să m'arăt privirii lui. Dacă am trecut prin dreptul ferestrelor, mi-a roşit obrajii cu palmele lui de lumină. îmi pălmueşte urîţenia cutezătoare ! Priete­nul Azi îşi bate joc de mine. Ieri, îi eram drag şi nu mă ţinea ţintuit în prag — c a as­tăzi; ,Де-асоІо să-i întind mâna!" — p a r c ă vrea să spună el. A uitat, se vede, timpul urît când eu eram uimitor de frumois şi i-am întins lui, în­tunecatul, dreapta mea. Nu îl părăseam. Mă îmbrăcam după c h i p u l întunecatului, — ca să nu-l supăr ! — şi lipit de el încetineam înadins pasul, prin ploile lui. (Cândva ne so­cotisem fraţi de cruce; din dreapta lui şi din d r e a p t a m e a , ne-am supt pe rând din sân­gele nostru).

Acum e Azi — plinul de Iu­lie, care nu-mi întinde o mână asemănătoare cu a mea. Cru­cea de unde am supt vieaţa s'a pierdut. E atâta uitare în frumuseţea lui Azi; e atât de gol în toată frumuseţea celui de al nouălea cer: albastru sus şi jos — roz s u s şi jos, — şi între ele lumina săgetată de alte lumini puternice, — î n c â t Azi îmi plezneşte faţa cu f r u -museţea-i neruşinată.

Mi-am înfundat capul între perne să nu aud hohotitwl de ospăţ de-afară. N'am mai pri­mit pe nimeni în odaia mea; cine venia de-afară, venia dela el. Glasurile lui m'au chemat într'un târziu. N'am putut re­zista. Am ieşit în prag — ...şi am fost pălmuit pentru a doua oară.

M'am întors î m i p l e t i c i n d u -mă ; am zăvorit uşile şi în plină amiază am oblonit cu negru ferestrele. (Erau singu­rele atingeri cu Azi — şi mă scârbeau !)

...Am orbecăit împiedicân-du-mă de toate lucrurile — până la pat. Am căzut ca o marionetă: răvăşit. Păru-mi era ÎNCÂLCIT, picioarele foar­fecă şi mâinile cruce subt cap'-

într'un târziu m'au trezit răpăiturile ploii pe acoperiş.

Vijelios, am sfâşiat o b l o a ­n e l e de h â r t i e neagră dela fe­restre.

Am spart geamul cu p u m n i i şt a m hohotit ca un nebun : „ c e u r i f i e u n t e m a m â n d o i / "

şi dintr'o săritură, dincolo, peste pervaz, am fost lângă el...

I-am întins aceeaş mână, dinainte...

TATĂL MEU ŞI-A LĂSAT FRAŢII LA BRAZDĂ

T a t ă l m e u ş i - a l ă s a t fraţii la braztdă; i-a fost sortit o altă cale. Cei trei rămaşi la pă­mânt şi-au glodurit palmele, — să poată ţine sus pe cel a-les dintre ei. Acolo sus, tată-meu închegase în el dorul de altfel şi făcuse curagios p a s u l

cel mare: deslipirea de brazdă — la c a r e c e i t r e i se simţiau neputmeioşi.

Aşa se î n t â m p l ă î n ţ a r a m e a de plugari. Se ostenesc braţe pentru înţelepţi; frunţi se în-genunche pământului pentru cei aleşi. Şi — vai! — când gândul bun sfa frânt în dţum;, când alesul nu-i ales; când cel trimis rămâne pentru cei de-acasă un fiu pierdut. A-tunci se spune la noi, către pă­mânt, către cer, către ape : „pământwle, cerule, apelor — casa noastră are un mort !"

...Şi nu se mai pomeneşte de cel plecat decât la praznicele cu lumânări.

Mâinile lui văru-meu Al s'au întins mie: vărul lui cel citit. Şi mâinile lui glodu­roase mi-au împins în podul palmelor, Ьг vinele mele fi­rave,, svâcniturile sângelui ple­cat dela aceeaş rădăcină.

Mi-am desfăcut cu greu mâinile rămase în strănsoarea lui — a l b e c a do i hulubi som­noroşi scoşi dela sânul unui flăcău. Mâinile-mi erau spe­riate: primiseră de undeva împărtăşanie pentru aceeaşi crucificare.

Văru-meu plugarul mă pri­mea — după a t â ţ i a ani de lipsă — să năduşesc la aceeaş brazdă cu el.

Când soarele ne-a ajuns în creştet, vărul Al a scos din coş un boţ de mămăligă: „Pe din — două!" — mi-a strigat din mers.

Era anaforă acolo, în câmp.

Ne-am întors acasă pe albia râului uscat. Duceam amândoi de căpăstru două gloabe. îşi scuturau pielea crăpată şi sân­gerândă. Bărzăunii treceau dela rănile gloabelor pe piep­turile noastre desgolite.

,fStrânge-ţi la gât cămaşa să nu-ţi mai vadă muştele pielea lăptoasă !..." — m i - a aruncat văru-meu Al. L-am ascultat.

Moartea n'o putea înjumă­tăţi...!

..Xlu mâinile lui, mai târziu, — m i - a crestat o coptură.

Noaptea, îngropaţi în fân, în podul grajdului, ne-am sur­prins ascultând; şi-am râs deo­dată fără să ne fi întâlnit pri­virile. Dedesubt, caii se înţe­legeau prin bătăi de copite. Când cocoşul a cântat de sbor pentru strigoi, văru-meu Al mi-a spus — ţinând între dinţi o floare de câmp: „ Ş t i i c ă m â i ­n i l e mede pot să omoare un om!"

,£şti n e b u i n . ' ? " „Când îmi fură dorul de pâ­

mât, de cer, de ape !" Am plecat când mâinile

mele au fost mâinile vărului meu Al.

Am plecat lăsăndu-i pe cei ai casei desţelenind pământul. Greşesc! Am fugit să nu-i aud:

,JPământule, cerule, apelor — casa noastră are un viu !" N. ALEÄANDRESCU TOSCANI

Da, privirile vâsleau pe toate drumuri­le ce duc, neostoite, către toate zările, drumuri ce se mărginesc cu Dumnezeu peste hotare şi vremuri. Era parcă Maria Kilke obsedat de gândurile exteriorizate atât de minunat în „Weg ohne Kamiin" şi care reliefează zâdarinicia oricărui drum. îmi grăi cu vorba dragă lui Chendi : Fuc­sule, ce vânt te-aduce in Sybariisul aces.a? Şi fără să aştepte răspuns, continuă: „Eşti ocupat, sau să stăm la un scaun de vorbă, Ia o berărie ? Eu, bucuros de această cin­stire, am primit cu însufleţire şi ne-am aşezat undeva, într'un colţ tăinuit. Era se­tos după veşti din Ardeal şi-mi copleşea gândul cu potopul întrebărilor înfrigu­rate. Vorbele lui purtătoare de poezia jalnică a visurilor şi speranţelor îngropa­te, îmi frângeau inima de îmi venea să plâng.

Pe dinaintea sufletului nostru treceau fermecate, umbrele peisagiilor dragi: lanuri întinse, văi ademenitoare, munţi cu izvoare guralive, Nea şi Poiana Braşo­vului, Târnava şi Dârlosul lui Chendi, toate întreţesute cu câte o frântură de cântec, desprins dini sufletul Ardealului :

— Mă pasc icoanele hoinărelilor din co­pilăria atât de senină şi fericită. Ascult ghemuit în suflet, în amurguri blajine, slujba rugăciunii de seară a pădurii, înge-nunchiez cu gândul în faţa pustnicului, care slujeşte mândrul parastas în templul veşnic al naturii. Cuiburi de brazi, stânci înegfarate cu fruntea cât veacul vin în apropierea mea şi aud aevea cum mă chia­mă prin zarea tremurătoare a Ţării- Mun­ţii, munţii med dragi ! In câmpia sărutată de umbrele serii văd carul cu boi şi adul­mec pierdut cântecul cărăuşului, cântec vechi şi nespus de trist, ca o poveste în­tunecată, desprinsă din dărâmăturile vea­curilor. Şi fără să vreau, mi se munceşte in suflet întrebarea de chin : Va răsări cândva şi steaua acestui neam nenorocit ?

V - T .L. Л-

ILARIE CHENDI

Am încercat să mă regăsesc în hotarul lanurilor rodnice ale trecutului măreţ, din care am desprins accentele avânturi­lor mari cu eternele lor aspiraţii, visând crearea epopeii naţionale, covârşită de sfinţenia şd slava lui Ştefan cel Mare. Dar haiducii noştri mă furau în luminişurile de codru şi din adâncimea tăinuită a pădurilor ascultam în ritmul mărunt al paşilor apăsaţi ai cailor de munte şi am zugrăvit cu toată energia tinereţii icoana biruitoare a vieţii noastre haiduceşti.

„Mândria mea va fi deapururi chema­rea cântăreţilor pierduţi prin nori şi'n zări albastre la datoria sfântă de a înălţa fla­mura străbună a dragostei de lege şi de Ţară, sădind în inimi vechea bărbăţie, iar imnul meu „La arme", înzestrat de un prieten, cu accente războinice de marş triumfător, va răsuna dim piepturile de oţel ale generaţiilor tinere.

Şi deodată se cutremură ca de o viziune înfiorătoare.

,,Mi-a răsărit icoana Teouoelului în va­tra sufletului. Mă'nfioară frumuseţea zi­lelor paitriairhale trăiie în freamătul visu­rilor de fericire, dim care m'au izgonit du­rerea şi păcatul necredinţei săvârşite de veşnicul femenin. Copilita Corina mi-a fost îngerul mântuirii mele şi pentru ea am ţesut din luminile curcubeuludl cele mai gingaşe cântece-

„Mă frământă presimţiri sinistre. Nu-mi dau răgaz de odihnă nici ziua nici noap­tea. Mi-e teamă de ziua de mâine, de ne­norocul pe care poate să mi-1 arunce în braţe.

„Ştii ce a păţit bietul Chendi. A ajuns ca şi marele Eminescu, în tristeţea1 casei de sănătate". Şi strângânidu-mă de braţ, îmi porunci parcă : „Haida să-l cerce­tăm". Şi am plecat, tăcuţi, cu ochii învă­

luiţi de îngrijorări-Chendi era în grădina casei de umbre

şi durere. Zărindu-ne, l-a copleşit un ne­stăpânit spasm de plâns care ne-a înecat şi nouă ochii şi ne-a gâtuit pu crea graiului...

întors acasă în valea Târnavei, la vre-o câteva zile, m'a fulgerat vestea înebunită de durere a morţii lui Iosif, a înălţării sale în culmile însufleţirilor naţionale, iar trei zile în urmă, în clipa în oare cele pământeşti ale lui Iosif coborau în tainiţa mormântului, Chendi îşi luă sborul din geamul casei de sănătate spre veşnicie.

Z- S A N D U

4 Aprilie 1942 UNIVERSUL LTftRAR

Î N V I E R E A LEGENDE Lipsit «de în tâmpla rea , f ă r ă

a înv ie r i i , c reş t in i smul n'ar fi fost decâ t o re l igie ca t o a t e altele. Poa te cu une l e l u c r u r i mai bune d e c â t găseş t i a l to r credinţe, d a r p o a t e şi ou l ipsur i oare a r ii p u t u t d a n a ş t e r e la contestări m a i temein ice ş i m a i dărâmătoare decâ t a cunoscu t . Pentrucă ceeace t r a n s p o r t ă c reş ­tinismul în zona i n a t a c a b i l u l u i ţi a absolu tu lu i e s t e f inalul t u ­turor pă t imi r i lo r omeneş t i d e p e Golgota: Î n v i e r e a .

Prin r i d i ca rea s a d i n mor ţ i , Hristos n ' a d a t n u m a i o conso­lare s en t imen ta l ă sufe r in ţe lor omeneşti, n ' a d a t n u m a i o spe­ranţă celor f ă ră s p e r a n ţ ă î n f a ţ a giulgiului m o r t u a r ; a făcut ceva mai mul t decâ t t oa t e aces tea : a împins l imi te le ex is ten ţe i d i n ­colo de v i a ţ ă ş i m o a r t e .

Din faptu l a c e s t a ş i d i n p r e -dicarea d ragos t e i de săvâ r ş i t e care te î n d e a m n ă s ă t r ec i p e s t e tine, a i svorâ t concluzia miop i ­lor aroganţ i : c re ş t in i smul , r e l i -fie a celor n ă p ă s t u i ţ i d e v i a ţ a pământeană s a u — c u v o r b a veacului n o s t r u — a celor oa r e •ta se po t r ea l i za a ic i .

Viaţa n u poa t e s ă - ţ i a p a r ă niciodată m a i b o g a t ă ş i m a i plină d e în ţe lesur i , c a a t u n c i ciad se proeo tează p e poa r t a magică a e te rn i tă ţ i i . F ă r ă î n ­viere, v ia ţa n u e s t e decâ t u n fapt care se ce re consumat ca oricare a l t u l şi c a r e es te con­damnat la o p a u p e r t a t e d e s e n ­iori pr in însăş i g r a t u i t a t e a lui . Iţi consumi v i a ţ a c a p e - u n sand­wich şi f inal i ta tea ei o găseş t i î n însăşi aceas tă consuma ţ i e .

Creştinismul n u p u t e a să ; trăiască cu logica aceas t a sufo-; cată, aşa c u m n u se p u t e a m u l -' (ami cu puer i l i t ă ţ i l e p ă g â n e .

El a d a t deaceea Vieţi i î n ţ e ­lesul major a l p regă t i r i i p e n t r u înviere.. Al p regă t i r i i , p e n t r u c ă nimic n u a d u n ă m a i m u l t ă f e ­brilitate, m a i m u l t ă in tens i t a t e

: de part icipare, m a i m u l t f rea-i m&t ca p regă t i r ea p e n t r u ceeace [ va fi. î nv ie rea d inamizează con-f ştiinţa şi jus t i f ică efor tul d e

realizare şi pe r fec ţ ionare . P e n -; truca ea n u e s t e accesibi lă o r i -I oui isimpla p r e z e n ţ ă î n v i a ţ ă n u I Justifică pos ib i l i ta tea î nv i e r i i . Ci

numai t r ă i r e a î n t r ' u n a n u m e

ch ip (şi aces t c h i p e s t e n u m a i ace la a l t r u d e i p regă t i r i lo r ) .

P u n â n d î n v i e r e a d r e p t con­cluzie posibi lă a vieţ i i , I s u s a d a t rodnic ie aces te ia d i n u r m ă , aşa c u m n ' a u în ţe les cel oa re a u socoti t m i n u n e a d i n noap tea Sâmbe te i m a r i n u m a i o ver igă î n p lu s l a u n l a n ţ d e m i n u n i .

D a r n u n u m a i Via ţ a s 'a t r a n s ­f igura t p r i n î n v i e r e , c i m a i ales m o a r t e a . M o a r t e a c a r e n u m a l es te veşnic ie i n neex i s t en ţ ă , ca re este delà Hr i s tos a ş t e p t a r e a veşnic ie i ex i s t en ţe i . Lespedea d e m o r m â n t n u es te p u n c t u l p e ca re l imi te le omeneş t i îl p u n vieţ i i ; es te n u m a i s e m n a l t e r ­m i n ă r i i p regă t i r i lo r d e d e s ă v â r ­ş i re . S e m n p e ca re -1 r ă s t o a r n ă , ca î n n o a p t e a S f â n t ă I sus , p r i n î n v i e r e a d i n mor ţ i . M o a r t e a se u m p l e d e l u m i n ă . L u m i n a a ş ­tep tă r i i r o d u l u i a ceeace a i făcut i n v ia ţă .

Deaceea p o a t e n i m e n i n u s'a c u t r e m u r a t m a i p u ţ i n d e m o a r t e decâ t ce i bo teza ţ i în d u h c re ş t i ­nesc . P e n t r u ei d i spă ruse ch ipu l împ ie t r i t ş i r e c e a l aces te ia ; e ra n u m a i înce rca rea d i n u r m ă p e d r u m u l c a r e a r e u n s i n g u r s fâ r ­şi t : î nv i e r ea .

Depăş ind v i a ţ a ş i m o a r t e a , î n v i e r e a n u r ă p e ş t e în în ţe lesu l a d e v ă r a t a l lecţiei lu i Cr i s t , nici f r ă m â n t a r e a ş i n ă z u i n ţ e l e celei dintâi , n ic i a p ă r a r e a celei d in u r m ă , Ie d ă n u m a i „ în ţe le su r i " c a r e l e depăşesc p e a m â n d o u ă , scă ldându-Ie î n b a e d e e t e rn i t a t e . Cred c ă n u m a i î n în ţe lesu l a -ces ta t r e b u e s ă p r i m i m as tăz i , î n v i e r e a . A r fi s ă - i r ă p i m d i n p e r m a n e n ţ ă , d i n m e r e u p roas ­p ă t a e i ac tua l i t a t e , d i n sub l imu l inv i ta ţ i e i l a pur i f i ca re — soco­t i n d - o n u m a i o m i n u n e . Ch ia r d e a r fi să- i s p u n e m cea m a i a d â n c g r ă i t o a r e d i n t r e t o a t e cele s ăvâ r ş i t e d e F iu l O m u l u i .

N u : • î n v i e r e a n u este n u m a i o m i n u n e ; n u es te n u m a i b i r u i -r e a puteriloT r ă u l u i (deşi î n cea m a i m a r e p a r t e aceas t a este). Oamen i lo r s i n g u r i s a u o a m e n i ­lor adunaţi i î n c o m u n i t ă ţ i d e v ia ţă , I su s le -a dat p i lda desă­vârş i t ă a u n u i st i l d e t r ă i r e o -menească . T r ă i r e c a r e n u s e împl ineş te nici î n via ţă , nici î n m o a r t e — ci n u m a i se p regă t e ş t e acolo, p e n t r u î n v i e r e .

COSTfN I . M U R G E S C U

NOTE ITALIENE eo si l i t e ra tura , îşi r evend ica

; drept început, m i şca rea fu tu r i s ­tă. Tinerii pictori din preajma anului 1910, desgustaţi de acade­mism şi de nobleţe căutau d i s ­perat altceva; nu ş t i au încă ce, dar acel a l tceva îl doreau opus

iptrtiwii oficiale. Căutau ceva nou. [întâlnirii eu F. Marinetti, în 1909, t lui Boccioni, Russolo şi Carra Ü urmă un manifest plin de re-»ltd către ar t i ş t i i italieni.

Adeziunile veniră entuziaste. Dir nu era necesar numai entu-Лвтмі ; a r t i ş t i i nou i veniţi în Sjrttp, ca şi publ icu l oare se in presa de p rob leme le d e a r t ă trebuiau instruiţi. Acesta era sco-wl faimoaselor „serate futuris­te", ţinute în p r inc ipa le le oraşe lie Peninsulei. Urmă — des lăn-Btnd adevăra te torente de india-itre — manifes tu l technic al p i c ­tau futuriste, r e p r o d u s p â n ă si b ziarele japoneze.

Veni rândul expoziţiilor : Mi­be, Paris, Londra, Berlin. S u c -Itewl neaşteptat din capitala ţnnţei aduse tinerilor revolufio-<uri prietenia preţioasă a unui Apolinaire. Picasso, Braque , cât ţi adeziunea grupului toscan — foi rtzervată aşteptare până a-tunci — în frunte cu P a p i n i şi Sof/W.

Pictura fu tur is tă n u e r a p r o ­priu zis o p i c tu ră nouă , a r t a la cart te aspira, ci „era î ncă d e s ­tul de i m p r e g n a t ă de caracterele wchiului romantism şi se redu-tto in fond la o î n t r e t ă i e re de poligoane, de linii curbe fi u n ­ghiuri în care se pierdea subiec­tul (defineşte futurismul pictural Carlo Carrd într'o conferinţă ţ i ­nuta Ia Lausanne în Ianuarie ÎMI, reprodusă în „Romana"

Nemulţumiţi de rezultate, fu-'turiştii s imţiră nevoia să se a p r o ­pie si de t r a d i ţ i e ; mândra t r a ­diţie a pictur i i italiene.

Futurismul a fost epoca unei dftuiri, o epocă m a i m u l t teore-tiarotd, cu pronunţat caracter .polemic. Abia epoca a doua — după reîntâlnirea cu tradiţia — N poate numi constructivă. , «Poate e prematură pretenţia— jpune Carlo Carra în aceeaş con­ferinţa — de a r e s tab i l i în. a r t a «ropeand echilibrul pe care l-am vitat.

Trăim încă în t r ' o l u m e in r c -roluţie st e iluzoriu să credem A om putea îndruma spre un кор colierent toa te forţele artiş­

ti tfce ale epocii. Artistul e astăzi i/w amestec de avânturi dezordo­

nate, de forţe şi de s lăbiciuni , de ipiritualitate şi de sensualitate. Lucrează încă în el n u m e r o u t moftentri contradictor i i .

Ceeace p u t e m face este s ă lup­tăm contra curentelor pe care le j u d e c ă m per icu loase şi î n acelaş timp să luptăm şi contra celor ce neagă arta modernă. La crearea picturii pe care noi o numim mo­dernă, iau parte în diferite fe­luri a r t i ş t i de vârste şi de origin;

deosebite. Stând astfel lucrurile, de câte ori auzim fraze injurioa­se la adresa picturii moderne, noi ne simţim în stare să răspundem cu liniştită conşt i inţă , că a r t a ge­neraţiei noastre e fructul uneisu-ferinţi omeneşti care caută să re­găsească spiritul profund care trăeşte cu toate închisorile t impu­lui şi a l e spaţiului. Dacă suntem întrebaţi ce este pictura pentru noi, răspundem că e u n mod o-menesc d e а organiza m a t e r i a în vede rea u n u i scop spir i tual . Exa­minată în misterioasa sa apariţie arta se naşte în momentul în care revelaţia vitală devine sentiment estetic.

Pictura nu trebue confundată cu reproducerea materială a lu­crurilor; reproducere care nu dă lucrurilor nici existenţă, nici ra­ţiune. Pictura crează un lucru nou, o entitate nouă.

Pictura pe care o proclamăm noi nu e nici reproducerea feno­menelor fizice, nici arheologism, nici estetism. Arta e sinteza ar­monică a sentimentelor reale, şi a face artă însemnează a desă­vârşi în forme stabile variaţiile esenţiale ale vieţii.

Astfel artistul e h o m o h u m á n u s p r in excelenţă, pentrucă se spri­jină pe aceea dragoste care sin­gură se aseamănă cu ceeace în­ţelepţii ant ic i numeau a n i m a .

Ca să specificăm şi mai bine problema noastră, vom spune că noi tindem la o artă care să aibă caracterele primordialităţii. Sen-timenţul primordialităţii e o len­tă, grea şi totuşi spontană cuce­rire a spiritului artistic".

Pentru a nu fi confundat pri-mordialismul cu p r imi t iv i smul , Carlo Carra delimitează sferele ambelor noţiuni, definind pri-mordialismul prin aceea căutare „a sensu lu i prim al lucrurilor, a expresiei care tinde la imaginea mitică, a formei dusă pană la sublimare".

Combate apoi părerea celor care cred că pictura modernă в sem­nul decadenţei actuale a picturii şi semnul dispariţiei ei de mâine, încheind plin de încredere că pictura modernă e doar „etapa necesară pentru a se ajunge la o nouă şi mare civilizaţie artis­tică".

SORACTE8

Aud prin vremuri sborul lor Inalt Şi de pe ţărmul rotunjit al mării , Mă fură 'n depărtarea fremătării Adânci vârtejuri, suitor asalt.

Şi-a stins cenuşa 'n vis văpaia zării Acum le văd pe ceruri de cobalt Tremurător, alunecând pe alt Tărâm al lumii şi al descâintării.

Dar arcul meu a săgetat vecia : îmi cad rostogolite la picioare, Cu stropi de stele împroşcând tăria.

Şi aplecat pe fabulosul chip Al marilor legende migratoare, Culeg cu spaimă spumă pe nisip.

ÏON PILLAT

P o v e s t e d e i a r n ă

A căzut o vrabie din sbor. Strugurel de câmtelce şi dor,

A căzut de cine au so ştie Săgetată'n seara de leşie.

Nimeni lângă mine să-i arat Cum o'ncmge somnul în omăt,

Singură cum ploacă'n ceea-lumo Vrabia cu ochii prinşi de brume...

TEODOR AL. MUiNTEANU

BALADA

Note germane

Stea de seară, spune. Până a nu apune In seninătate, Pe unde s'abaie Cu lunara barcă Nebuna mea parca ? Fixul mi 1-a tors Răsucit întors. Mi 1-a rupt niţel Şi'nodat inel Pe la jumătate Cu singurătate. Poţi să-mi spui tu. Luna, Cu inima buna. De măicuţa mea? A plecat şi eu In năframe albe "Nădite cu salbe. A lăsat acasă Tânără mireasa, Inodat de parcă Firul sâ mil toarcă, De urât să-mi ţi© Şi melancolie. Poate ştii tu, vânt Сэ colinzi pământ. Pe unde s'a dus, Pe unde-a apus Tânără mireasă Răpită de acasă ? A luat cu ea Şi inima mea. Dorul cătelm îmi toarnă pelin, Cu bice de coarde Durerea mă arde.

Noapte cu stihii, Spune-mi tu, de ştii. Mai aveam trei iraţL Bunii mei fărtaţi I Au plecat în zori Pe la cântători. Care drum îi duce Fraţi mei de cruce ? In care balada S'au oprit să vadă Stelele cum cad Pe vârfuri de bnad ? Dacă vrei, ştii doară Marie Fecioară Pe unde să-mi caut Cu chemări de flaut Maică şi mireasă Plecate de-acasâ. Fraţii mei de cruce Drumul unde-i duce, Din cadrul de lemn Arată-mi un semn, Eu pe unde mis Să-i aduc în vis. Dar dm ierburi ude Nimeni nu m'aude. Nimeni nu-mi răspunde Pe lungile unde. Toate-ou amuţit Ca'n nordicul mit. S'a lăsat tăcere In patru unghere. Noaptea mă apasă Cu ceaţa ei deasă. Mă cuprinde vid Şi'n mine mâ'mchid.

GEORGE PUTNEANU

INSCRIP ŢIE Nici freamătul prea bine aiu-1 pricepi, Cu care 'noepe dorul să ne cheme. Nedeslipită, ziua piere 'n vreme, De noaptea singură ce o începi

Astfel grăieşte inima şi-apune — Mai tare-i clipa sau străfulgerarea ? De le îmbini greşit, găseşti cântarea Că n'a 'mplinit nimic cerut a_ţi spune.

Din somnul negăsit rămâne-amaruL Cauţi în amintiri fotografii Şi-aşa doreşti, pustiu, să n u mai fii, Că tinereţii îi lipseşte harul.

Vremelnic, mâna care-a mângâiat O socoteşti venită să te^alnte ; Frământă mulţumirea chiar de minte Şi îndrăgeşte ce te-a tulburat...

NICHITA TOMESCU

RĂVAŞ ..Să ne deprindem a 'ndrăgî de o potrivă dărniciile şi ne­

dreptăţile, Vestea unei toamne, pasul dintâi al unei ртшіаѵеті. Ne vom dumiri, cândva, depâşindu-ne singurătăţile. Pe drumuri unul spre oltul fără de'ntoanceri şi iară durute

poveri. Simple, cum sortite sunt sâ ne'rhbie, din fereastră. Serile ş i dimineţile. Aniotimpul inimii acelaşi ne va iL mereu — aceleaşi,

tristeţile. Naturile moarte vor aşterne médite praguri umbrelor

şi luminilor, PeilsagMe şi-ar construi văpaie dincolo de hotarul depăr­

tărilor Şi de suflul gradimilox, Minunlle s'or înliripa mai firesc decât în vre un dor Sau în vre-o nălucire Iar tămăduitele izvoare ale cântecelor îşi vor Dura făptura din tăcută amintire. Câteodată, când se va întâmpla să vorbim despre noi. Va fi ca ş i cum Am răsfoi un album. Şi pentrucă vom avea med multă vreme ş i răbdare Decât putem cântări acum. Fără îndoială, vom stabili amănunţit că „de atunci" Au trecut atâţia zeci die ani, ba chiar ş i atâtea săptămâni... Post scriptum : O, Doamne, dâ-ne nouă astăzi împăcări î n t ruHOş tep t a r ea zilelor noastre de bătrâni I

COCA FARAGO

P A S T E L E

e o s ă r b ă t o a r e a p r imăve r i i . Poarte, creştinai hemisferei) d e

miazăzi , s e rbându-1 toamna , nu- i s imt î n î n t r e g i m e semnificaţ i i le , p r e c u m , to t p e n t r u ei, cântecele d e iub i re , b u c u r i e şi dor a l e l u -ne i Ma i n u v o r fi a v â n d în ţ e l e ­sur i le p e ca r i noi l i le d ă m .

V r â n d n e v r â n d , — d a r f ă ră a mot iva a l t fe l zodia v e r n a l ă a î n ­vier i i Domnulu i , — Pas te l e e o s ă r b ă t o a r e a no rdu lu i .

P r i m ă v a r a şi î n v i e r e a s u n t a-p roape s inonime. I n aceas tă p r i ­vinţă , ţnu n u m a i î n v ă ţ ă t u r a sCto-tellor noaisitre scripturi* ci şi m i ­tologiile a l t o r n e a m u r i , p r e c r e ş ­tine, d a u dovezi ne îndoeln ice . Mar i i t â lcu i to r i şi c ă r t u r a r i a i Legi i lui Iisus, d e p a r t e d e a n e ­socoti coincidenţele , l e - a u p r in s şi m a i r ăzved i t î n ca l enda re l e lor, ş t i ind că t o tu l ce e delà D u m n e z e u es te m a i b u n şi m a i folositor vieţ i i omeneş t i decâ t o -r ice a l t ă o r ându i r e . Şi p r i m ă v a ­ra, c a şi î n v i e r e a s u n t de l à D u m ­nezeu.

Aşa fiind şi s t â n d lucrur i l e , se înţelege că b i ru in ţ a M â n t u i t o r u ­lu i a sup ra mor ţ i i , p r ă z n u i t ă ca mis te r c reş t in ş i p r i m ă v ă r a t e c , nu p o a t e fi p r e a deosebi tă , î n ceeace p r iveş t e d a t i n e l e r ăz le ţ i ­te lor n e a m u r i î nch ină toa re aruciii. A tâ t s u b s t r a t u l mitologic p r e ­m e r g ă t o r e re i ac tua le , c â t şi for­mele c r e ş t i ne c a r i li s 'au subs t i ­tui t s a u le-au comple ta t , fac ca, în m a r e a famil ie a popoare lo r europene , obiceiur i le pasca le să se a semene . Ş i în aces t s ens E u ­ropa const i tue u n în t reg , cu toa te consecinţele de r ivab i l e d in î n -t regur i .

SĂ VEDEM

c u m serbează poporul german Poştele.

Ciclul festivităţilor pascale în­cepe, ca şi la noi, odată cu Du­minica Floriilor, culminează, după respectarea săptămânii patimilor, în noaptea învierii şi se încheie odată cu săptămâna luminată.

Duminca Floriilor, a palmieri­lor (Palmsontag) — cum o nu­mesc nemţii e, oarecum, un prim Paşte. Sătenii se adună în bise­rică purtând, — în locul ramu­rilor de salcie înflorită, cum e la noi obiceiul — buchete mari în compoziţia cărora intră, după re­giuni: brad, fag, salcie, alun şi, în fond, tot ce e ram verde sau înverzit. Buchetele mai sunt îm­podobite cu panglici de mătase si beteală şi încărcate cu ouă de Paşte, covrigi şi lebede sau co­coşi făcuţi din cocă de colac. După serviciul divin, se face în­conjurul bisericii, iar „palmierii" adică buchetele se păstrează a-poi împotriva bobilor vitei şi ale omului, împotriva tunetului şi a grindinei şi pentru rodnicia câm­pului.

înconjurul bisericii se ma i face în unele regiuni catolice, corte­giul având în fruntea sa chipul lui Iisus călare pe asin.

In Tirol, în locul palmierilor = buchete , sunt aduşi copaci întregi, îndeosebi acolo unde mai multe sate iau parte la serviciul slujit la o biserică, reprezentanţii co­munelor respective se iau la în­trecere. Cu câteva sptămâni în-nainte, flăcăii aleg un pin, care e mai svelt şi mai înalt, îl taie, îl jupoaie de coajă şi-l usucă cu m u l t ă prije ca să se mândrească de Florii. Ba, uneo r i sunt legate, cap în cap, două şi trei trunchiuri de pin, numai ca să nu rămâie satul de ruşine. Cel mai tare flă­cău, ajutat de o echipă de tova­răşi, gata să-l schimbe, face, în rând cu reprezentanţii la fel de împovăraţi ai celorlalte comune, înconjuru l biserici i şi e mândru de înălţimea palmierului pe ca-re-l duce. Vai de el dacă ar că­dea sub el sau dacă l-ar scăpa, întreg satul ar rămâne de ru­şine, iară nenorocitul se alege, pentru taotă viaţa, cu numele de ...măgar.

P a l m i e r u l cel mai înalt ia, de obiceiu, u n premiu şi întreg ţi­nutul vorbeşte cu admiraţie de cinstea ce i s'a făcut satului res­pectiv. Să nu ne mirăm deci dacă în unele locuri, aceşti „palmieri" trec de acoperişul bisericii .

In alte regiuni, procesiunea şi simbolul se r e d u c la m a i puţin. In Westfalia, naşii dăruiesc fini­lor câte un băţ de răchită, înve­lit în hârtie albă şi verde şi a-vând un măr în vârf. Copiii se p l imbă apo i pe străzi cu acest fel de sorcovă şi cântă.

IN T I M P U L

s ă p t ă m â n i i pa t imi lo r copiii u m ­blă cu pârâ i to r i l e . G r u p u r i g r u ­pur i , s a u ch ia r î n ver i t ab i l ă co­loană de m a r ş , băieţ i i se a d u n ă s u b c o m a n d a celor m a i v redn ic i d i n t r e e i şi, f iecare cu pâ râ i t oa -r ea lui , pâ râ i e p e la casele oame-nJlor > c ă p ă t â n d i n sch imbu l m u -zicei câ te u n d a r : O u ă de P a ş t e s a u ban i . Nici o gospodăr ie n u t r e b u i e s ă r i m á i é n e p â r â i t ă şl «

va i de gospodaru l ca re - ş i u i tă d e î n d a t o r i r e a fa ţă d e aceş t i ^colin­dă tor i " . P â r â i t u l se a u d e l a d e ­p ă r t ă r i aprec iab i le , a v â n d p u t e ­r ea u n o r r a fa l e d e mi t r a l i e ră .

I n B a v a r ia d e s u s u n e l e comu­n e u r b a n e , u n d e obiceiul „colin­d a t u l u i " ou p â r â i t o a r e a a d i spă ­ru t , se m a i po t găsi î n t i m p u l s ăp t ămân i i pa t imi lor , ins ta la te în clopotni ţă , p â r â i t o r i u r i a şe car i se p u n î n func ţ iune a u t o ­m a t ş i l a o r e a n u m i t e .

J O I A M A R E

e Jo ie v e r d e l a n e m ţ i . Da t ina cere ca to ţ i să m ă n â n c e câ te ceva înverz i t . De là s a l a t ă l a ceapă şi de là viorele l a flori le de salcie, to tu l s e consumă . T o t o d a t ă gos ­pod ina nemţoa i că s a m ă n ă in, do r i , v a r z ă ş i câ te a l te le .

VINEREA M A R E

e zi de recu legere . N u se p o s ­t e ş t e ca l a noi , d a r ă în biser ică a r d cande le a scunse î n g lobur i d e st iclă colora tă . Pâ lpâ i t u l solemn, c â n d roşu, c â n d violet, când v e r ­de, când d e a l t ă coloare a l feşt i ­lelor d e l u m i n ă m ă r t u r i s e ş t e i m ­pres ionan t d e s p r e sufer in ţe le Mân tu i to ru lu i . L u m e a îşi vede de t r ebu r i , d a r p e f a ţ a f iecăruia e scr isă m a r e a s f in ţenie a zilei. Cu cât m a i pioasă a fost a t m o s ­fera Vinere i m a r i , c u a t â t a m a i fas tuos începe n o a p t e a înv ie r i i .

CÂND I X C E P SÄ SUNE

clopotele, biser ica e u n covor de g h i r l a n d e şi buche te . P e s t e to t n u m a i l u m i n ă şi bucur ie a a ş t e p ­tă r i i împl in i te . Ceeace n u a p u ­t u t ofer i încă g răd ina , a u î m ­plet i t mâ in i l e p r icepu te . S u t e d e flori de h â r t i e mul t ico loră spo ­resc fastul . I n zorii zilei care vine, l u m e a p r iveş t e î n t r ' adevă r re înv ia tă . Săcăluşe le t rosnesc să se spargă , — exac t c a ş i î n une le r eg iun i a l e Ţă r i i n o a s t r e , — t i ­ne r e tu l nu-ş i poa t e s t ă p â n i ch io­te le şi oameni i med i t a t i v i u r c ă dea lur i le să vază c u m sa l tă soa ­rele, — căci e o c r ed in ţ ă s t r ă ­veche ca re s p u n e că în d i m i n e a ­ţa Duminic i i pasca le s f ân tu l soa­re , ieşind d in beznele nopţi i , se opreş te d i n ca le , face t r e i s a l t u r i de bucu r i e şi apoi abea îşi vede m a i depa r t e de d r u m . Toţi cei cu a d e v ă r a t credincioşi a u văzu t şi m a i po t vedea aces t un ic ş i pl in de ta ină s e m n ceresc. N u m a i câţ iva câ r t i to r i s 'au p u t u t îndoi de ve rac i t a t ea lui, s p u n â n d că aşa p a r e soare le când scapă de aprop ie rea p ă m â n t u l u i .

D I M I N E A Ţ A

copiii umblă cu sorcova (!), b ă ­taia cu ea fiind bă ta ie dătătoare de viaţă fericită. Cei ce dorm încă sunt, întotdeauna, ţinta de predilecţie a sorcomtorilor. Este însă greu să surprinzi o fată, căci fetele se duc la pârău să ia apă de Paşte neîncepută, care le aduce frumuseţe, sănătate Şi no­roc. Numai că apa aceasta tre­

bue luată în susul cursului, iară'n drum zeloasa fecioară nu are voie să vorbească, dar absolut deloc! Ceeace pare a fi foarte anevoios căci până şi àici îi iese câte u n nepoft i t înainte şi-i dă cu salu­tul. (Nemţii nu-l cunosc pe al nostru „Hristos a înviat").

OUĂLE ROŞI I

s u n t to t a ş a d e r ă s p â n d i t e ca şi Ia noi şi const i tu ie d a r u l d e p r e ­di lecţ ie î n aceas tă m a r e zi. Ouă le s u n t ş i „scr ise" n u n u m a i co lo­ra t e , p r e c u m s u n t şi împodob i t e şi n u n u m a i d e c â t a d e v ă r a t e ouă d e gă ină .

F e t e l e p r imesc délia pr ie ten i i lor r ă v a ş e camuf la te î n i ă u n t r u l ouă lor roşii . C u câ t m a i m a r e şi m a i f rumos r ă v a ş u l şi c u câ t m a i m ă e s t r i t nea t i n s p a r e o u l c u a t â ­ta ş i a t e n ţ i a a fost m a i m a r e . No­roc că ex is tă Ipsosul...

Ouăig roş i i s e ciocnesc e u b a ­n u l s a u s e l asă d e - a ros togolul la va le sau , î n u n e l e ţ i nu tu r i , s u n t a r u n c a t e pe s t e te i . T o a t e aces te ce remoni i îş i a u semnif ica ţ ia . Rostogol i rea ou lu i s imbolizează rodnic ia .

D a r ouă le roşi i m a i s u n t a s ­cunse s a u ch ia r î n g r o p a t e în a-n u m i t e col ţur i a l e livezii s a u o -gorului , i a r copiii l e c a u t ă cu m u l t ă în f r igura re . A s c u n d e r e a ouălor î n b r a z d a p ă m â n t u l u i tot s e m n d e fecundi ta te este .

L U N I D U P Ă

Paş te , — c u câ t m a i desd imi -n e a ţ ă cu a t â t a m a i d e v reme , — e ziua scă ldatu lu i . F lăcă i i p r i n d fetele ş i l e scaCdă. N i m e n i n u a r e voie să se supere , ch iar d a c ă s'a p o m e n i t c u o gă lea tă r ă s t u r n a t ă 'n moa le le c a p u l u i Fe te le îş i po t lua , î n sch imb, Mar ţ i d iminea ţa r evanşa .

D a r în n o a p t e a d e L u n i s p r e M a r ţ i s e a p r i n d focuri m a r i la h o t a r e l e sa tu lu i . To t ce e bă i a t t â n ă r ş i l iber, dec i în c ă u t a r e de t ine re ţ e şi l egământ , s e a d u n ă la aceste focur i s ă r b ă t o r i n d s fâ r ş i ­tu l ierni i . (In une le s a t e focul se face ch ia r s u b zidul bisericii , i a r că rbun i i s t inşi s u n t apo i bun i îmipotrclva ibofflor şal a vrăj i lor) . T ine re tu l face m u l t zgomot cu acest pr i le j şi se î m p r ă ş t i e apoi , f iecare l u â n d c ă r a r e a la capă tu l căre ia î l a ş t e a p t ă gă t i t ă ca de Paş te , — a l ea sa inimii .

P E N T R U N E M Ţ I

ca şi pentru toţi creşt ini i , PaşteU e sărbătoarea izbăvir i i de tot ce a fost amorţire, apăsare, lipsă de soare şi căldură şi sărbătoarea nădejdiilor şi împrimăv arării. Sărbătoarea tinereţii. Cei în floa­rea vârstei, o petrec în sânul fa­miliei, înconjuraţi de o droaie d« copii, care de care mai bălai şt cu ochi ca înaltul ce ru lu i . Bă t r â ­ni i îşi aduc a m i n t e de ce a fost şi filosofează. N imen i n u - ş i aroga rolul a l tu ia . F ieca re la locul său şi cu anii săi se bucură, în felul său, de această î n a l t ă aniversare.

T R A I A N CHELARIU

In noaptea învierii ( U r m a r e d i n p a g i n a I"a)

şi ele în noaptea de Paşti, slava mâni, ce deschid cu spada că-marelui iubitor de oameni, care-o tre Răsărit, drumul Sfintei Cruci , pă t imi t şi s'a jertfit pentru mân- Căci, prin credinţa în învierea tuirea noastră. Domnului, văd o viaţă dincolo de

„Hristos a înviat !" vestea preo- moarte, precum m ă r t u r i s i m în tul din uşa altarului — şi ere- simbolul credinţei noastre stră-dinţa norodului, cu adânc frea moşeşti : „Aştept învierea morţi-măt de glasuri, ca din adânc dt lor şi viaţa veacului ce va să fie", vremi, îi răspundea: „Adevărat a înviat !". Şi zicea şi Artur în­cet : „Adevărat a înviat". t

Trep ta t se l uminau toate în su­fletul lui. O f i inţă nouă se deş­t ep ta în el, cu în ţe lesul deplin, al vieţii, cu puterea de îndurare şi de iubire ce izvorăşte din taina cea mare a dure r i i . Acum se sim­ţea un om — era un om.

Şi când la eşirea dm biserică l-au întâmpinat sătenii cu ,.Hris-tos a înviat", s'a uitat la ei cu dragoste de frate, şi p a r c ă atunci Ц vedea întâi, şi din toată inima lua renăscută, deschisă ca o floare la sărutarea primăverii, le-a răs­puns : „Adevărat a î nv ia t . ' "

Cdt adevăr a măr tu r i s i t Vlahu-ţă în aceste rânduri. Şi câte su­flete nu rătăcesc în vremea noas­tră, ca şi Artur, în căutarea unoi limanuri i zbăvi toare de d u r e r i sufleteşti .

De aceea, pentru marea însem­nătate a acestui popas sufletesc din opera literară creştină a ma­relui Vlahuţă, am crezut că me­rită să fie înfăţişat din nou pe calea aceasta, cetitorilor noş t r i creşt ini , de sărbătorile Sfintei învieri.

In a ceas t ă c red in ţă creş t ină s'a clădit şi a durat peste veacuri şi milenii, v i t a l i t a tea sufletească a ţăranului român, cu toată noble­ţea şi frumuseţea ei, în c iuda tu­turor împilărilor şi necazuriloi toartei. Şi tot în această credinţă creş t ină se întăresc sufleteşte va­lurile nesfârşite de ostaşi ro-

P r e o t M I H A I L B U L A C U

D e P a ş t i

In noaptea cea sfântă Cu dangăt de clopot Şi sângele 'n clocot, Doar îngerii cântă !..•

Prin crânguri de ceară Bălăngăne vântul... Astmatic pământul Se svârcoie iară !

Pustie-i livada Şi ars îi ogorul ; la murmur poporul Ne drăcuie sfada.

Ochiade, minciuni Surâd Primăverii.-. Şi'ntârzie merii Să-şi puie călţuni !

Un ison din strană îşi mormăie barul... Gredinţa-i calvarul, Şi sufletul, hrană !

Dim ceruri, de Sue, La noi — cei de-aiici, Gângănii, frunici, Priveşte Iisus !...

CONSTANTIN COJAN

UNIVERSUL trTERAR 4 Aprilie 1942

C u v a n t î n a i n t e la volumul de poezii, „Mătrăguna", de GEORGE VAIDA OSTAŞ ŞI ARMA AU FOST

TOT UNA

Locotenentul activ de in­fanterie George Vaida s'a născut în Bucureşti la 28 Au­gust 1914 şi moare pe câmpul de onoare la 18 August 1941, comandând, în luptele delà Odesa, o companie de gră­niceri.

Copilăria şi-o petrece la Bucureşti în casa păr intea­scă într 'un spirit de îngădui­toare libertate, cu care nu se va mai întâlni vreodată. Ur­mează cursurile Liceului Mi­litar din Cernăuţi, de unde trece la Şcoala Militară, die Infanterie delà Sibiu, ca să-şi înceapă viaţa de ofiţer în anul 1936 cu o primă garni­zoană la Medgidia. El schim­bă oraşul dobrogean pentru un popas de doi ani, tot la Sibiu, ca elev la Şcoala de Aplicaţie a Infanteriei, ca să se întoarcă în oraş nou de garnizoană, Cerna-Vodă. Răs-boiuil îl găseşte în misiuni diferite cu Regimentul sau numai cu unitatea ce coman­da, îndrepta t pe albia mare de răspundere naţională şi urmându-şi cu limpeziciune, calm şi hotărîre Destinul, locotenentul George Vaida nu s'a mai întors. A căzut, atacând, în dimineaţa zilei de 18 August. Ce a fost în gândul său în clipa supremei desprinderi de lutul pieritor, nu ne este dat să ştim. Ochii săi s'au închis ostăşeşte, pr i­vind ţă râna stropită de sân­gele propriu, trupul s'a în­ţepenit pe armă şi'n ultima tresărire, uitând Poezia, os­taş şi a rmă au fost tot una, simbolică, supremă abnega­ţie.

A pierit ostaşul şi cu vre­mea se va topi şi numele său în massa Eroilor pe care Na­ţiunea îi va pomeni. Dar a rămas Poetul cu o fizionomie particulară, proeminentă şi solid închegată. Cel care a căzut în dimineaţa acelei zile de August a dus cu sine o stea, o chemare ; o înaltă şi pură misiune s'a frânt în două pe armă. Ne-a rămas o jumătate din fiinţa spirituală a poetului, poate nici atâta, poate mult mai puţin, căci niciodată nu putem şti căile pe unde vine şi creşte Poezia şi drumurile ca şi înălţimile până la care ea ajunge. De-aceia nu vom putea şti până unde va fi ajuns George Vaida. Cercetându-i însă dru­mul pe care a mers, ne dăm seama că a mers foarte mult, într 'un timp foarte scurt. Şi cu cât lucrul acesta va de­veni mai limpede a tâ t pentru cei care l-au iubit cât şi pen­tru ceilalţi, cu-a tâ t pomeni­rea sa va fi mai caldă şi pă­rerea de rău pentru pierderea sa mai vie şi mai adevărată!

IGNORAT, NU S'A PLANS ! NECUNOSCUT, N'A ŢIPAT !

A i osit un t ână r scund, cu ochii mari, verzi şi limpezi. Limpezimea candoarei ! Ca orice poet pe care împrejură­rile vieţii l-au ţ inut departe de oameni, George Vaida nu i-a cunoscut, aşa încât can­doarea originară se păstrase intactă, ca şi încrederea sau entuziasmul cu care se a run­ca în braţele lor, cerşindu-le prietenia. Şi cum era de aş­teptat, nu rareori a fost în­şelat în speranţe. Prietenii l-au ignorat ; manuscrisele au zăcut pe mesele redacţi­ilor iar poetul nădăjduia în păstrarea promisiunilor! Să nu se spună că George Vaida a fost cunoscut ! Nu ! Geor­ge Vaida n'a fost cunoscut decât de foarte puţini ; de iniţiaţi ! George Vaida a fost ignorat ; cu voinţă încă ! Nu e locul să se numească aici toţi acei literatori care au neglijat pe tânăru l ofiţer poet, încrezător în steaua sa, vioi foi mişcări, dispus să-şi deschidă larg inima. Şi n 'ar avea nici rost să se mai po­

menească asemenea tacrurti, dacă nu le-ar gira o menta­litate, trecută în norme. A-ducâ-şi oricine aminte de ne ­fericitul Al. Călinescu, pe care moartea 1-a desgropat şi i^a făcut cunoscut talen­tul ! Ce zadarnice sunt r e ­gretele de după moarte ! Ce uşor se uită omul care ar fi avut nevoie in timpul vieţii de o recunoaştere, de o apre­ciere, de o cinstire a sa !

Şi George Vaida piere ne­cunoscut, ignorat, îndepărtat delà ospăţul publicisticei lite­ratorilor de duzină, la care va fi aspirat, căci prea tânăr era ca să fi ştiut a bine deo­sebi floarea de neghină şi prea entuziast pentru a putea înfrâna legitime do-rinţi ca să se dedice numai muncii tăcute.

Cu toată nemulţumirea şi'n ciuda adversităţilor, poetul s'a putut dedica unei încor­date şi răbdătoare munci. Astfel, într'o epocă de uşu­rinţă şi exagerată libertate, când oricine poate să scrie ce vrea şi cum vrea, George Vaida reeditează pe cont pro­priu tipul poetului artisan, condus de normele severe ale „visului său de piatră". Ig­norat, nu s'a plâns. Nerecu­noscut, n 'a ţ ipat ! Ci, răbdă­tor şi lucid, a făurit în labo­ratorul său, zi de zi, şi lună de lună, cele câteva mari poeme, cărora altele urmau să se adauge (din acele a apucat să scrie numai frag­mente pe care ţinea să le publice atunci când el le va fi crezut demne de a înfrun­ta nu numai opinia publică,

ci si timpul, întocmai oa ma­rele făurar în singurătăţi , ce şi el a fost ofiţer, Alfred de Vigny).

Că nici viaţa de ofiţer nu i-a oferit bucurii şi satisfac­ţii, e deüa sumei înţeles. Visă­tor, îndrăgostit de artă, con­ştient de vocaţia pe care o domina şi-o serioasă cunoa­ştere a meseriei de poet, nu putea găsi în viaţa dură, pli­nă de servituti, a ostaşului, decât modeste satisfacţii ce nu veneau în atingere direc­tă şi profundă cu firea sa intimă. Posedăm mărturia vieţii de cazarmă şi-a chipu­lui în care ea îl ţinea legat : „Te rog frumos să nu te su­peri că nu ţ i-am răspuns. Motivul este că nu am timp. Nu am timp. Tot acest timp este consumat în deplasări pentru aprovizionare. Fura­jul şi alimente, alimente şi furaje. Dacă-mi rămâne pen­tru dormit, să fiu mulţumit". (Scrisoarea din Iunie, 1940).

Altă dată, acelaşi refren, în­tr 'un ritm mai grăbit, mai presant : „Iţi scriu în grabă pentrucă nu-i timp. Eu mă lupt cu zona, cu aprovizio­narea şi cu compania 7-a". (Ianuarie 1940).

Că aşa s'a întâmplat, n i ­meni nu poate fi făcut vino­vat. Dar, ca şi în cazul lui Vigny, şi păstrându-se pro­porţiile, trebue s'o spunem răspicat : într 'o meserie pli­nă de greutăţi s'a fost ră tă ­cit na tura visătoare, nostal­gică şi contemplativă a unui adevărat poet. George Vaida a plecat dintre noi fără să fi gustat şi din satisfacţiile ce viaţa oferă. La aceasta avea dreptul mai mult decât ne ­număraţ i alţii. Reproşul no­stru e tardiv. Acum, pentru cel ce a fost omul şi prietenul oamenilor nu se mai poate face nimic. în viaţa sa aspră, lipsit de afecţiunea pe care a cerut-o, îşi va fi făcut soco­telile la masa de lucru şi va

fi întrezărit în vers, r imă şi ritm, ceeace oamenii nu-i vor putea răpi, consolându-se cu nobleţă pură a reali­zărilor în sine.

CI A SCRIS, ŞI IN TĂCERE A ADUNAT NEPIERITOARE

BOGĂŢIE

George Vaida a mai publi­cat o singură plachetă : „Calm exterior", care apare în anul 1933.

Volumul de faţă a fost în­tocmit ca să corespundă cât mai exact dorinţelor poetu­lui, exprimate de multă vre­me prin scrisori.

Bineînţeles, aceste dorinţi au variat. Forma lor ultimă era: un volum, „Mătrăgună"*) cu poemele mari : „Desgust", „întoarcerea din c e a ţ ă", „Cântecul anilor pierduţi", precum şi acelea din „Came­ra poetului". Pentrucă erau prea puţine, volumul trebuia să mai aştepte. După repeta­te analize, scriitorul ajunse­se să-şi clasifice singur poe­mele, după calitate : 4 foarte bune, 2 bune; 3 traduceri foarte bune. Scrupulozitatea aceasta era de ultimă oră :

poetul îşi descoperise vâna. Ceeace convenea talentului său reflexiv era poema lungă şi balada, precum şi poeziile de idei. Poemele foarte bune erau: „întoarcerea din cea­ţă", „Portretul", „Ceasorni­cul" şi „Vlad Ţepeş", iar noi recunoaştem în judecata se­veră cu sine a poetului un simţ critic sigur şi precis. Dat fiind că numărul poeziilor inedite este însă cu mult mai mare precum şi faptul că în precedenţă poetul îşi expri­mase dorinţa unei cărţi cu ciclurile de astăzi şi'n interi­or cam cu poeziile introduse de noi şi considerând că din tot ceea ce George Vaida a scris se desprinde un talent în plină şi puternică forma­ţie, ajuns aproape la capătul eforturilor sale prin ultimele poeme : („întoarcerea din ceaţă", „Desgust", „Aducân-du-mi aminte", „Năerul" — care totuşi nu este termina­tă — ) , ne-am luat libertatea de a nu ţine seama de ex­trema sa scrupulozitate şi de a întocmi un volum cu a-proape toate poeziile scrise după tipărirea volumaşului „Calm exterior". Am îndrep­ta t numai pe acelea care ni s'au părut prea slabe, având totuşi conştiinţa liberă că poetul ne-ar fi ascultat sfa­tul, — aşa cum a făcut cu o devotată şi amicală încredere în. tot timpul vieţii sale, — dacă ar fi t răi t şi stihurile oricum n'ar fi fost imprima­te.

George Vaida îşi extinsese în timpul din urmă câmpul de activitate. Simţindu-se a-tnas către teatru, începe o piesă în 3 acte : „O casă li­niştită".

Scrie şi nuvele. Trei sunt gata. Una din ele se numeşte „Adevărata iubire". In sfârşit, îl pasionează poveştile : cinci sunt gata şi a şaptea se gă­seşte în lucru, nespunându-ne dacă a şeasea poveste a fost sau nu terminată.

Din păcate, aceste1 mss. au fost pierdute.

Nu putem deci formula vreo judecată asupra activi­tăţii teatrale şi în proză a poetului. Dar ţ inând seama de felul de lucru precum şi de condiţiile genurilor care cer timp mult la dispoziţie, de care poetul nu dispunea, putem trage concluzia că ele nu căpătaseră o formă care să-1 satisfacă mai întâi pe el însuşi cu a t â t mal mult cu cât nici n 'a ară ta t vreodată proza sa, aşa cum îi era obi­ceiul, şi'n ciuda tuturor pro­misiunilor făcute. Răsboiul 1-a surprins visând şi medi­tând poeme de respiraţie lar­gă : „Stejarul", „ A m a r u l Mai" *) („care-i o poveste de iubire în cadrul pădurii") şi „Balada morţilor", al cărui subiect îl torturează de mul­tă vreme, nereuşiod să-1 dea forma definitivă. Ţinând sea­ma de poemele mari, cu con­ţ inut dens şi cu formă măsu­rată, corectată, apropiată de perfecţie, oare au putut fi scrise în ultima vreme, şi considerând intenţiile poetu­lui de a se dedica unor poe­me de respiraţie largă în care ideia să se impreune cu sen­timentul într 'un just echili­bru, putem privi dispariţia lui George Vaida din mijlo­cul nostru în epoca cea mai bogată, când, cu originalita­te şi putere se îndreaptă pe drumul creaţiei durabile.

IDEIA S'A ÎMPREUNAT CU SENTIMENTUL, ÎNTR'O

FORMA NEABANDONATA CAPRICIULUI INSPIRAŢIEI

„O proză rece, fără autor", ne scria George Vaida despre nuvelele sale. Păstrând un sens mai general, acelaşi lu­cru se poate spune şi despre poezie. Dar ce .poezie mai păstrează acest nume, când autorul se-ascunde cu dure­rile, mâhnirile, bucuriile şi melancoliile sale şi nu ne

lasă posibilă contemplarea sbuciumatei umbre sufle­teşti? Aşa ne-ar întreba ci­neva şi poate, într 'o măsură, pe drept cuvânt. Lăsând la o parte expresia romantică a poeziei, care este a publici-lor lamentări şi a orgolioa­selor ţipete subiective, cea simbolistă care coagula sub­tile vibrări muzicale în jurul unor simboiuri pe cât de de­licate pe atât de subiective, îndepăr tând delà noi c u mul­tă şi justificată nedumerire experienţa ra ta tă a supra­realiştilor în căutarea expre­siei subiective ultime, ne-a-şezăm pe linia paralelă a unei alte poezii, nu clasice, dar echilibrată, filtrată, mai temperată, poezie ceva mai rece, dar în mersul său oare­cum moale ară tând forme pline, bine conturate, o osa­tură solidă şi sănătoasă, o privire clară, primăvăratecă şi limpede. Pe această linie

trebue căutat şi George Vai­da, şi dacă 'i vorba de făcut r apropiere, atunci în acelaş mare înaintaş trebue s'o că­utăm, în Alfred de Vigny, cu a cărei „La bouteile" à la mer", „Năerul" său are o im-presion?ută asemănare de familie. George Vaida scrie fără îndoială o poezie subiec­tivă ; dar de un subiectivism reţ inut şi temperat. Iar a-tunci când inspiraţia sa are amplitudine, el părăseşte fi­inţa proprie şi se acaţă de teme generale ; păstrând amprenta personalităţii sale, ne dă o poezie simbolistă, de un simbolism stilizat întoc­mai ca Alfred de Vigny. „Nă­erul", simbolizează neputin­ţa umană de a ajunge abso­lutul, câmpiile elizeene, a-traşi fiind în navigaţia noa­stră de cântecele fericirii pământeşti , şi opriţi în ela­nul nostru de înseşi forţele Dumnezeeşti care au stabilit eterne şi imutabile legi, fă­când astfel imposibilă cu­noaşterea finală, separarea de terestru şi înălţarea „vo­luntară" către ceea ce vi­săm.

„Năerul" are versuri de o frumuseţe tulburătoare şi, cu toată apărarea poetului care o socotea neterminată, rămâne una din cele mai is-bitoare producţii ale tinerii literaturi româneşti.

Tot (simbolistă, dar im­pregnată d© duhul lui Poë, pentru care George Vaida a manifestat o constantă ado­raţie, este „întoarcerea din ceaţă", oare a fost publicată pe când trăia poetul, obţinând chiar aprecieri măgulitoare. In aceeaşi categorie, a poe­ziilor de u n simbolism da Idei trebuie considerate şi poe­

mele nescrise rămase'n plan ,Amarul Mal". („O poveste de dragoste în cadrul na tu­rii"), ca şi „Balada morţi­lor", ce urma să fie o para­dă macabră de simboluri mortuare, conturând ideia zădărniciei omeneşti.

Dar la această expresie înaltă a poeziei, George Vai­da a ajuns mai târziu, după lungi şi trudnice sforţări lă-sându-ne mărturie a tâtea poezi adunate, în majorita­tea covârşitoare netipărite, care urmau chiar să rămână nepublicate, poetul ţ inând să se conformeze planului de carte matură pentru alcătu­irea сагѳеа socotea demne de figurat la da ta morţii, a-bia câteva din cele cuprinse în volumul de faţă. O formă de exprimare poetică ce a premers, sau a luat fiinţă in concepţia scriitorului în ace­eaşi vreme cu meditarea po­emelor mari, a fost aceea a „Ciclurilor". Faptul conţine în germene o ideie în jurul căreia sentimentele urmau să se manifeste libere. Dar li­bertatea era de astă dată condiţonată : să nu se depă­şească un anumit cadru.

Nu mai este sbenguiala po­eziei tinere româneşti, care cu o diligentă demnă de alte cauze îşi culege temele, su­biectele şi variaţiile, ciugu­lind delà dreapta şi stânga, fără alegere, preferând nu­mai gustul propriu, în detri­mentul bunului simţ univer­sal şi obiectiv. Astfel, George Vaida scrie ciclul „Camera poetului" cu poemele : „Por­tretul", „Cărţile", „Ceasorni­cul", „Moartea amantei" şi „Despărţirea poetului de ca­mera sa". Consultarea aces­tui ciclu este cea mai instruc­tivă cu privire la sensibilita­tea şi modul de lucru al poe­tului. Tot ceea ce, pentru ori­cine altul, ar fi constituit simple motive, accesorii, în­tr'o poemă cu titlul „Camera poetului", cărţile, ceasorni­cul, amanta dusă, portretul amantei, înglobate într 'o emoţie ce urma să-i dea ca­racterul şi coloritul — des­părţirea de cameră, — la George Vaida ia forme sepa­rate, precise şi limpezi, fie­care obiect cerând o t ra tare specială care să- i epuizeze posibilităţile, lăsându-1 gol de alte „virtualităţi" poetice. Lipsa virtualităţilor, a con­fuzului şi a nedefinitului r ă ­pesc poeziei acesteia una din cele mai particulare savori ale liricei moderne şi-o fac oarecum „rece". Dar ceeace se pierde într 'o parte în alta se câştigă. Inefabilul face loc statuarului. George Vaida este un poet al formelor con­turate. In acest sens, el serie chiar un ciclu, la care proba­bil va fi vrut să adauge cu vremea poeme noi, intitulat „Portrete". Ia tă impunătoa­rea figură a lui Vodă Ţepeş, prinsă în două poezii, semnul magnetismului ce figura as­pră, colţuroasă, bine tă iată în istoria neamului, a exer­citat-o asupra poetului no­stru. Cele două poeme Vlad-Ţepeş (I, II) sunt dintre cele mai remarcabile prin conci-ziunea şi exactitatea cu care este t r a t a tă figura dură a Voevodului pe care îl aştepta o soartă tragică. Vorbind de exactitate, nu o facem în trecere. Către exactitate şi expresie limpede îşi îndrepta George Vaida efortul său creator, fapt clar grăitor

•) S'a mal chemat şl „Camera poe­tului", apoi „Inel lunar".

*) Iată două strofe din „Amarul Mai'', trimise pe o c. p. : „Iubitul meu, în fiecare noapte Aştept să vii şi-o clipă să rămâi S'asculţi pădurea cum vorbeşte'n

' şoapte De taine spuse stelelor, dintâi. Căci depe 'nalte vârfuri ce străbat Prin ceaţa deasă'n care tu petreci Mi-aplec privirea tristă la 'noptat Să văd prin vânturi pasul de ţi-1

treci".

Am sà và uit, cândva, frumoase mâini

Am să vă uit, cândva, frumoase mâini Căci, n'am să-mi mai îngrop în voi ca 'n claire

Fântâni adânci, cu murmur de isvoare, Această frunte grea de întristare Nici astăzi poate, poate nici chiar mâini.

Ca nişte flori prea albe, 'n seri târzii, N'o să-mi mai legănaţi la geamuri luna Cu zâmbete suave şi nici-una Din toate câte pier pe totdeauna In lacrime şi în melancolii —

Ci 'n scrumul vostru, ca 'ntr'un somn s'ascult Că-mi scutur floarea inimii bolnavă, S'o ştiu, spre moarte, lină, ca o navă Călătorind sub steaua nopţii, gravă, Spre u n tărîm nostalgic, de demult

G E O R G E V A I D A

pentru concepţia sa despre poezie. Poezia trebue să ex­prime limpede şi clar, cu o concizie seducătoare, idei şi sentimente, sau, mai ales, şi una şi alta. „Portretele" ne fac dovada cea mai clară a concepţiei de mai sus, mai cu seamă prin „Vlad-Ţepeş" şi „Năerul".

Ar părea acum curios că volumul în pregătire se int i­tulează totuş „Mătrăguna". Experienţa vieţii, trista şi seacă, — aşa cum fugar a fost schiţată, — nerecunos-out ca poet de merit şi de nădejde, îndepărtat delà sa­tisfacţiile publice, ducând în viaţa de toate zilele povara unei meserii de care nu 1-a legat mai mult decât conşti­inţa datoriei ce trebuia împli­nită, umilit şi ignorat, izbit delà Medgidia la Cerna-Vodă, şi de-jacolo prin alte prăfoase sate dobrogene, in misiunile sale de ofiţer, George Vaida a început pretimpuriu să o-bosească şi o vână amară de descurajare şi deprimare s'a strecurat în sufletul lui oda­tă cu din ce în ce mai nu­meroasele asalturi ale gându­lui morţii.

„Azi văd că mă înghesui prin valul de mulţimi

La rând cu pleava lumii şi-atâţia anonimi

şi 'n loc să-mi leagăn trupul c'o sfoară şl-un săpun

Eu fac aceleaşi cercuri cu fumul de tutun

Şi beau aceeaşi drojdie şi duc acelaş trai

Şi-ascult prostia lumii în fiecare grai" (Desgust)

Marasmul vieţii provinciale, inutile, cleiul entuziasmelor topite şi-ale visurilor îm­prăştiate („Aducâdu-mi a-minte ' ' ; „Cântecul .anilor p ierduţ i" ) , iată ce r ă m â n e în sufletul acestui poet plin de ta lent , la vârs ta de 26 ani.

Dacă vroia să-şi intituleze astfel volumul, lucrul se da­tora coloritului subiectiv al vieţii din ultimul an, când mai puternic se căsca pră­pastia dintre ce simţea că poate face şi vroia să facă, şi între ce era obligat să facă şi trebuia să facă. Poemele" acestea amare : „Desgust", „Cântecul anilor pierduţi", „Aducându-mi aminte" şi altele, cu aceeaşi temă a ză­dărniciei şi-a epuizării nă ­dejdilor, au fost găsite în haina sa pe front, în dimi­neaţa de 18 August 1941, când cade. Putem oare spune că în chip special ţ inea la dânsele mai muit decât la altele ? In orice caz, ѳіѳ sunt printre cele din urmă care au mai fost compuse în în­tregime şi au mulţumit pe poet.

Traducerile din Baudelai­re, puţine dar pline de me­rit, îl ara tă îndrăgostit de poetul „Corespondenţelor" în care admira forma perfectă ce exprima desperările şi va­riaţiile spirituale cele mai u-luitoare. In impasibilitatea formei succinte, zărind tul ­burătoarele zbateri ale poe­tului blestemat şi izbit de maestria cu care forma îm­pietrea prometeice sbuciu-mări, George Vaida îşi făcu­se un model pe care vroia să-1 studieze în amănunţimi, mergând pe calea pe unde însuşi scriitorul a trecut. „Albatrosul" tradus de Geor­ge Vaida, este o piesă rară, cum tot a tâ t de rar e acel „Chanson d'automne" a lui Verlaine, ce-a fost t ipărit în „Calm exterior". Titlul celei dintâi plachete pe care a publicat-o indică destul de limpede linia generală a con. cepţiei sale lirice, care, delà palidele manifestări de aco­lo, a ajuns până la produc­ţiile durabile de azi. Având o poetică precisă, lucru a-proape unic printre scriitorii români din generaţia lui, — eliminând bine înţeles pe cei care se singularizează a-daptând conţinuturi voit stranii, şi muncind câte oda­tă luni de-arândul ca să dea forma definitivă unui poem, de foate puţine ori satisfă­cut, George Vaida se indi­ca prin puternică personali­tate pentru locurile cele mai frumoase, către care un scri­itor are dreptul să ţintească. Poezia sa oarecum rece are un contur precis şi-o pecete proprie. La vârsta când moa­re, acesta este unul din cele mol Înalte elogii pe care con­

ştiinţa noastră i le poate a-duce, desbrăcată de orice sentiment de pioasă priete­nie, a cărui amestec pentru obiectivele judecăţii viitoare, nu ar avea niciun sens. Poe­zia lui George Vaida a tins către exprimarea amplă a diverselor simboluri umane, atingând abia începutul a-cestui vast domeniu poetic ; ea s'a realizat în schimb, pe planuri mal reduse, în care ideia s'a împreunat cu sen­timentul, neabandonându-se întâmplării sau capriciului de moment al inspiraţiei. Prin înfrânare şi echilibru, ca şi prin modelele pe care le oferă, George Vaida este un exemplu rar de artisan conştient, de meseriaş price­put. Literatura română are nevoie de cât mai mulţi din aceşti atenţi şi migăloşi con­structori. Intre a tâtea meri­te despre care am vorbit, a-cesta nu este unul de o mal mică sau neglijabilă impor­tanţă. Acum, după indicarea surr.oiră a celor ce poetul do­rea să realizeze sà. a realizat, după o analiză a modului de luoru şi o ară tare a conştiitti-ţei sale artistice, ne apare mai justificat şi mai dureros regretul de a-1 fi pierdut aşa de curând dintre noi.

SIMT CA INCET-INCET ARIPA MORŢII SE APROPIE DE MINE

Cu tot mai accentuatul sentiment al zădărniciei şi cu tot mai via neîmpăcare cu viaţa ce ducea şi rezul­tatele ei, se'filtrau în sufle­tul poetului presimţirile mor. ţei. In general, poeţii vorbesc cu uşurinţă de moarte şi se complac în gândul ei. îşi deschid inima în versuri şi plâng la gândul propriei dis­pariţii. Nu tot astfel se pe­trec lucrurile cu George Vai­da, care în versuri rare ori şi-aduce aminte de moartea sa, dar în scrisori, — şi — a-ceasta e straniu, — lasă să-1 scape mărturisirile unor pre­simţiri veritabile, nepoeti­zate. „Nu ştiu dece, da r parcă simt că încet, încet aripa morţii se apropie şi de mine. Ceeace e curios, © faptul că sunt în aşteptare. O aş­teptare calmă, resemnată". (Scrisoarea din 10 Mai 1940). „Am impesia că m'apropii încet, încet de moarte". (16 Noembrie 1940).

Sub puterea magică a mor­ţii, George Vaida scrie una din cele mai frumoase poezii ale sale : „Ruga de sfârşit". E o poezie de umilinţă creş­tină, de resemnare, de tulbu­rătoare regrete :

„Să-mi plec genunchii. Parcă mă 'nfior

Că'n urma mea amurgurile triste S'or revărsa prin văi, tulburător, Şi n'or să mai îmi fluture batiste. Şi-atâtea crengi sub care m'am

plecat S'ascult cum urcă seva Ta

epre ele, Or să mă uite că le-am sărutat Şi -o j fi cândva străin ş i pentru

ele".

Ce altă mai calmă linişte, mai senină contemplare, mai resemnată acceptare a legi­lor Naturii ?

Presimţirile sale sunt însă şi mai sguduitoare. Câcd „Ruga de sfârşit" se 'ncheie astfel : „Ascultă-mi Doamne, ruga de

sfârşit Şi-aruncă-mă în plaiurile 'n care M'am aplecat pe plug şi-am

lenevit Visând la raiul lumii viitoare".

Poetul a muri t departe de plaiurile pe care a visat „la raiul lumii viitoare". Cea de pe urmă rugăciune a sa ne-'ndeamnă sâ cugetăm la mormântul pe care-1 dorea în pământul s t răbun al Ţă­rii. Când va sosi vremea, şi această dorinţă a sa se va 'ndeplini şl vom aduce mat aproape de noi şi trupul său sbuciumat, cuprins de moar­te înainte de vreme, a tâ t de înainte de vreme.

MIHAIL CHIRNOAGA

P. S. Dat fiindcă modul în oare o carte se colportează astăzi, este nesatisfăcător şl fiindcă ediţia poeziilor pos­tume a lui George Vaida va fi limitată, cei care doresc să-şi procure volumul se vor adresa d-lui Mihail Chir. noagâ, Str. Păcurari 8, Iaşi, printr 'o c. p., indicând unite să 11 se tr imită cartea.

4 Aprilie 1942 7

Cronica l i terară

O viziune românească a lumii studiu de folclor, de Ovidiu Papadima („Bucovina", I. E. Torouţiu, Bucureşti 1941) E o simplă coincidenţă fap- trul căreia toate elementele clima, — ţăranul are despre

tul că în acest număr festiv creaţiei comunică înitr'o tofi- lumea cealaltă o viziune gos-al „Universului Literar" atra- nită „armonie de solidarităţi" podărească, asemănătoare a-gerai atenţiunea cititorilor a- nu .este o sublimare a fante- celeia desprinsă din elemen-supra studiului de folclor al ziei anonime şi colective te- tede materiale ale vieţii delà d-lui Ovidiu Papadima, intitu- rorizată de superstiţii şi nici ţară. Lumea de aci şi cu m-lat „O viiziune românească a simplă visătorie lipsită tíe mea cealaltă îi apar într'o lumii". Sunt cărţi ce par des- substrat real, ci o proiectare continuitate pe care gândul tinate să fie citite, spre cea în idealitate şi în vasta pers- morţii nu o turbură : viaţa mai bună a lor şansă şi pen- pectivă a cosmosului, a unei de după moarte va fi o con­tra folosul cititorului, cu pri- concepţii de viaţă socială tinuare a aceloraşi îndelet-lejul sau în apropierea unor care-i chiar felul practic de niciri din viaţa pământească. date calendaristice pe carele viaţă a satului. Rezultatul a- Această mentalitate caracte-

cestei viziuni este nu numai ristică explică optimismul ne-„o fuziune de nedespărţit a 0iă,tinat si rezistenţa morală perspectivelor umane cu cele a роооопиііиі nostru, oare în-cosmioe, dar si ale spiritului seamhă cu totul altceva decât cu pământescul. In folclor acceptarea resemnată şi pa-astfel, adevărurile transcen- seistă a oricărei soarte.

nak sărbătorească, sortită, să dente sunt în acelaş timp şi Am schiţat numai, în rân-adevărarl de viaţă pămân- durale de mai înainte, cons-tească, — tot aşa după cum tatările esenţiale în jurul că-legile vieţii satului sânt reçu- r g , a u OTg£mizat o e i e două noscute valabile în lumea ce-

Singurătate De prea multe frunze svârlite de vânt, Sângerează lacul, fâşie cărarea. Parcul te primeşte ca un trist mormânt, Bănica de-astă vară-şi mângâie uitarea.

Unde e zefirul, prinţul zorilor, Ce-adueea pe aripi zâmbetul, seninul? Unjde e surâsul mieşunelelor ? Unde sunt : zambila, crisamtema, crinul ?

Uite-aici, pe piatra astlaffi stat cu ea într'o dimineaţă caldă, parfumată, Şi-aţi voTibit de lume, ne un vis, de-o stea Care nu apune — spuneaţi — niciodată...

Te-a 'mÉrebaít aliceai ce vrei ? Cine eşti ? Lăcrimezi? Lumina poate e prea tare... Calcă 'neet pe frunze, 'nciet, să nu striveşti Umbra celei duse undeva în zare...

C Â N T E C E NOUI

Imaginea pura

LEONTDA SECREŢEANU

S Întâmpinăm cu o pregătire a Înţelegerii deosebită, aceea a unor dispoziţiuni sufleteşti excepţionale. Cartea d-lui O-vidiu Papadima constituie în acest sens o lectură ocazio

e vor scurge am ...Ştiu că vor mai trece peste mine anii, Şi-ailte primăiveri şi-tor înflori castanii, Alte dimineţi or surâdea la geamuri Pentru alte frunze, pentru albe ramuri. Serile şi-or picura anuarul p&sţe zile, Pentru alte gânduri, pentru alte file.' Toamna şi-o 'ngropa iar cântecul, Apele-şi vor murmura descântecul, Stoluri după staluri se vor scurge anii Şi-abte flori or ninge, peste toţi castanii.

Pentru alte inimi, pentru alte doruri, Se vor scurge mii, stoluri după stoluri.

pătrundă mai adânc şi să ro­dească în intimitatea sufle­tească a cititorului, care-şi regăseşte ceva .din ingenui­tatea anilor tineri spre a în­tâmpina după cuviinţă, eve­nimentul covârşitor de înţeles al învierii.

Povestea cărţii d-luli O. Pa­padima, aşa cum o relatează d-sa, se cade să fie cunoscu­tă : un tânăr cărturar pornit sä cerceteze în mod inciden­tal, în cadrul preocupărilor sale de studii universitare, o chestiune în legătură ou fol­clorul nostru, descoperă un aspect care i s-э pare semnific cativ şi de aci îndemnul de a lărgi cuprinsul investigaţi lor sale. Asemenea biblicului Saul

DINU IANCULESCU

rească". Pată de conştiinţa tragică

a singurătăţii cosmica a insu­lui omenesc ca rezultat al concepţiei pozitiviste a ştiinţei moderne, mentalitatea, főidő­re ă româneasca, socoteşta сГёа«ч, ca o imensă fraterni­tate* spirituală în care comu­nică, pe temeiul unei armo­nii prestabilite, toate făptu­rile din natură, însufleţite sau neînsufleţite.

Sprijinul moral de care be­neficiază omul mentalităţii folclorice este considerabl. Deaceea, d. Papadima subli-

'.. . . . x . x . hiază de câteva ori d&alungul pornit odmooarâ în căutarea ^ 1 М , , П І 1 1 І 1 ™ * , , ™ , І ™ -măgăriţelor rătăciite ala tai-că-său, pentru ca la sfârşitul ostenelilor să găsească un re­gat, d. Ovidiu Papadima des­coperă treptat, plecat într'o cercetară cu un scop modest, o viziune cosmică grand oasă desprinsă din cunoaşterea priveşte relaţiile fiuncţtanale;

studiului său, structura şi va­loarea etică fundamentală a acestei viziuni cosmice. D-sa o numeşte româniească, pen­trucă deşi în unele amănunte ea se mai întâlneşte şi la alte popoare totuşi, în ceea ce

fcecl şi opt de capitole ale cărţii d^lui Ovidiu Papadima.

Lectura lor este adeseori plină de farmec, ca a unui basm. Cartea este, cum ob­servă chiar autorul : „o an­tologie de folclor românesc aproape în aceiaşi măsură în care e operă de lămurire a lui".

Unlele constatări şi conclu-ziuni cărora d. O.'Papadima le atribuie valoarea unor a-devăruri ştiinţifice pot fi — şi sunt — discutabile. Dar pă­trunderea intuitivă şi pute­rea lor de sugestie sunt ast­fel încât ceea ce sTar părea lipsă de rigoare sau certitu-diine ştiinţifică, este în reali­tate organizare, slinteiză lantfil-cipatoare, viziune armonioasă şi croaţie personală.

MIHAI NICULESCU

STainâ Ce seară nemişcată ! Numai omul Cu paşii lui a iliumbuinat tăcerea, Dar mugurii ce-aduUmecă'iruviierea, Ca pe o taină 'mbrăţiişară pomul.

Aşa'mpietrit ca el şi fără nume, De el .alături ou tăcerea toată, Mă tot cufund în SEAIRA iniemişoată, Ga :otr'o legendă ггапіісѳіе штте.

Aici mici sufSiuil morţii mu ,adie, Nici itimpuil vârsta nu'inicireţeşte'in, cute Şi toate sunt la fel de străbătute De o interioară melodie-

Ne'invăluie'n neştire dulcea noaipte, Dând necuiprdinis somniei albe, până Ce fruntea grea se sprijină de mână, Părtaşă Ha belşug de stele coapte.

AUREL DUMITRESCU

Nu ştiu dacă pentru un tâ­năr poet poate exista ceva mai reconfortant şi mai suibti i de­cât ceeace am vrea să numim „jocul cu imaginea''.

Versul este vers numai în măsura în care din sâmburele lui nu lipseşte acel resort ma-фс, care face ca toate lucru­rile să ia sunet şi coloare — şi care este imaginea. Un stih fără imagine, eiste un om fără ochi sau fără mână, aşa încât towte articulaţiile lui, oricât a r s u n a de bine Şi de limpede, rămân numai palide intenţii fără substanţă.

Nu putem preciza (dacă a-ceist negustoresc termen se poate asocia cuvintelor de până acuma) în ce. măsură imaginea este t o t u l , d a r în orice caz resturile lirismului, fărâmele de gând care se sbat prinse de nevăzutul fir, ca în­tr'o undiţă, nu vor putea re­zista niciodată fără suportul éi. Poate că versul e o mare joacă.

Ştiu că afirmaţia aceasta va smulge multe zâmbete strâmbe de pe buze încreţite, dar adevărul nu-l vor putea simţi decât жеіа care s'au lă­sat duşi de valul ei, fără să-şi mai pună frâne şi frâu, plu­tind fără pânze şi fără vâsle pe apele cele mai a d â n c i şi mai sbuckumate. Şi în măsura în care poesia este joacă, ima­ginea este scop. Nu ne îndoim că acest lucru este o realitate şi tocmai pentrucă marile rea­lităţi nu se bănuesc, am fost tentaţi să o spunem. Imaginea pură este în a ce l a ş i tibr^p şi poésie pură, iar versul care nu face altceva decât să nareze şi să încânte, fără a isbi prin re­sortul acesta necunoscut, poate fi aruncat la r e b u t , fără teama unui act nejuistîfioat. Dar bine, aici se naşte imediat o între­bare : în ce măsură lucrurile imponderabile trébuesc cata­logate? Credem că în nici u n a , şi tocmai de aceea explicăm aici rostul imaginii pure în poésie. S'au scris în ultima vreme atâtea lucruri bune şi trainice, încât a t r e b u i t să vină un moment, care să în­semneze un fel de renunţare la tot ce este lucru bun şi trainic, fără a se da însă cu piciorul la toate acestea. Am scris aici, mai mult pentru

noi, şi nu o singură dată: tră­iască forma, îrtcorsetaţi-vă în tiparul unui vers măsurat, la oparte cu jongleriile care nu au nicio legătură cu lirismul !

Astăzi însă, subscriind cu aceeaşi convingere ideile de a-cest fel, îndrăsnim să scriem aici un lucru care nu se poate să nu facă plăcere oricărui a-devărat poet, trecând ca un şaipe luminos prin inima lui: trăiască imaginea, imaginea a-c e e s t a hulită, p e c a r e >de-atâ-tea ori aţi căutat voi înşivă s'o asasinaţi, în numele nu mai ştiu cărei legi prestabilite! Dar ipoeisüiai s'a prefăcut în scrum, iar din scrumul aiceista s'a ri­dicat peste pleşuvele şi mă­runtele capete uluite, imaginea însăşi, ca o altă pasăre Phoe­nix., în chip de simbol, dar şi de mustrare. Imagine din ima­gine, ca lumină din lumină şi numai din lanţul a c e s t a de foc poate să ia naştere o poésie deslegată şi de timp şi de pro­gram, ' p l u t i n d dincolo de oa­menii — şi totuşi printre ei. Floare a reginei, sbwtându-se pe cele miai ninse culmi, imagi­nea e un fel de Fata Morgana, care nu poate fi p r i n s ă n i c i ­o d a t ă , chiar dacă umbli după ea pe cele mai înalte piscuri, sau în cele mai adânci pră­păstii. Ea mu se prinde de de­gete, nu se leagă de carne, însă din miezul ei imaterial rămâne o sublimă tumbă, în-sângerare dulce, pe cure nimic nu o poate opri. Hemoragie a gândului, imaginea devine vulcan, iar lava ei fierbinte şi rece, acopere totul, neoprin-du^se nicăeri.

Zadarnic vor căuta, d r u m e ţ i i şi ісотаіЫетіі s'o prindă în mreje, zadarnic se vor sbate exploratorii şi ohiimi^ti i s'o preseze în ierbare, sau s'o distileze în retorte^ pentrucă din truda lor se. va ailege ni­mic. Imaginea însă va con­tinua să plutească pretutindeni în lume, ca nourii sau ceaţa, înviind şi omor tn id m u r i t o r i i c u i n d e f i n i b i l a e i f r u m u s e ţ e eternă.

Ş T E F A N В А О Ш

N. B . — Ce i c e a u scris la „Cântece nou i" s u n t i nv i t a ţ i să expedieze la r edac ţ i e (pen t ru Şt . B.) câ te o fotografie, cel m a i târziu p â n ă Ha 10 Apri l ie a. c.

folclorului nostru. Surprinderea pe care o

mărturiseşte autorul şi pe еахэ o bănuim ce plină de încân­tare va fi fost, cititorul o va recunoaşte desigur în acea ge>-nerozitate şl însufleţire a sti­lului cărţii, de o lectură atât de atrăgătoare.

Accepţiunea termenului fol-

felul în care devine activă şi este viabilă asemenea unui organism, — această viziune are un caracter de specifici­tate etnică românească. Fără îndoială, aspectul funcţional, dinamic, acela viu adică al unei concepţii de viaţă este mult mai subtil niuaniţat — şi în consecinţă, foarte greu de surprins — decât aspectul

N o t e r o m â n e ş t i Simplu cursiv pascal

dor la a O Papadtaa e acţ ^ E C Ï U B S T O M d t o ^ Ë eaşi cu înţelesul originar an „„ noţiunii, càre se ştie că a fost pusă în circulaţie de englezi : „totalitatea formelor de viaţă spirituală anonimă şi colecti­vă a unui popor, văzut în deo­sebi în stratul lui primar şi deci cel mai conservativ : ţă-rănimea:

„ F A M I L I A "

Apărută într'un frumos şi in­teresant număr dublu (1-2 po Ia-nuane-Februarie), r ev i s ta de sub priceputa conducere a d-lui M. G. S a m a r i n e a n u aducei u r m ă t o a ­re le colaborări: Victor Papacos-tea: Dimitrie Caniemir; V. Co-pilu-Cheatră : Popas în Albac ;

vine să completeze în mod fericit un volum care einstesite scr isul şi care preamăreşte vitejia româ­nească.

In cartea de război „Sburăm spre Răsărit", sburătorii se vor regăsi şi îşi vor regăsi camarazi i

Secole d e - a r â n d u l d e creş t i ­n ism, a r t a comemora t ivă sau r e -m e m o r a t i v ă a m a r i l o r sensur i creşt ine, n ' a a v u t nevo ie decâ t de vagi a luzi i semant ice , p e n t r u a

se încheagă o atare concepţie sau viziune.

Trăsăturile fundamentale Vladimir Corbasca: Marnia; Eu-pe care se sprijină această ^ ^eleanu: Veacul de graţie. r o n r e n t i P f o l c l o r i c ă r o m a - G e o r 9 e Tudorán: Scrisoare; Ion concepţie ioiciorica roma- M i n u i e s c u : I a r n ă bucureşteană ; nsiască despre viaţă sunt trei I o n O j 0 g : L a f á r m ; A l cazaban: la număr, după d. O. Papa- Nevastă-mea are talent; Vasile dima, şi anume : „conştiinţa Al. George: Presimţiri; Ion Sa-

Una din caracte- armoniei perfecte în care marineanu: Impresii; Dan Petra-risticile esenţiale folclorului Dumnezeu a Îmbinat toate a- şincu: Edgar Poe, iluminatul (ca-nostru, pe care o subliniază d. s e z ă x i l f i r i i conştiinţa mun- T ^ L ^ Ä ^ . ^ U I I I J „ £ Ä L E

0. Papadnna, este orgamcita- - n u c a ^ d e s c i l i m b a r , ţ » ™ ^ tea lui, ca expresie m.egra.â a pământului, cum e tehnica cronica rimată. a ünui stil de gândire şi via- modernă, ci ca împlinire a le- c r o n i c i numeroase şi variate ţa în acelaş timp. Ou alte CU- gilor naturii, Şi ideea de mi- semnează: Ion Samarineanu, Ma Vinte, între modul teoretic— lostenie, pentru a reda lumii acela de gândire — şi modul ceeace prisoseşte omului", practic — acela de a trăi al Felul în care ţăranul român poporului nostru există o con- îşi închipuie lumea de úinco'o ünuitate şi o consecvenţă, or- &b marginile realităţii sensi-ganică. bile este o consecinţă a nevoii

Viziunea lumii ce se des- lui de concret. Datorită aces-prinde din imensul material tui „concretism folcloric" — folcloric românesc şi înăun- cum îl numeşte d. O. Papa- b rua r i e ) , n o t ă m :

T C u v a n t ros t i t la

de aripi din marea încleştare din deş tep ta în sufletele în c a r e eve-E s t - n imen t e l e d r a m a t i c e t r ă i a u

O recomandăm tuturor celor ternie , imaginea exac tă a ce vor să citească o carte bună а и Ш d ( J r i t А Ш а ^ c â t

;t sa ştie cum se lupta şi cum se t i n ă t a t e a j . a a v u t i m a . a p a r ă o Ţara.

p u -episo-

r i e t a Popescu-Florea , I. Constan-tinescu, M. G. Samarineanu, etc.

ŞCOALA R O M A N E A S C Ă

Minis te ru l cul tur i i na ţ iona le face să a p a r ă u n bule t in oficial in t i tu la t Şcoala românească.

Din cupr insu l n u m ă r u l u i 8 (Fé­l o n Peltrovicií :

i n a u g u r a r e a ci-

Peste câteva zile va apare

C A R T E A T Â N Ă R U L U I S C R I I T O R

L A U R E N T I U F U L G A

STRANIUL P A R A D I S

O L U M E C A R E S E T U R B U R Ă Î N T R E

V I E A T Ă , I U B I R E Ş I M O A R T E

SSS&Sb

In curând va apare

„CNEAZ PESTE FURTUNI" V E R S U R I

de LEONIDA SECREŢEANU în colecţia „Universu l Literar

clului de confer in ţe organiza t de Ins t i tu tu l d s cercetăr i şt i inţifice d in R o m â n i a ; N. N. Cre ţu : Con­s t an t in Damianovic i ; Gh. Oorni -oescu: L e g ă t u r a organică a şcoa-lei n o r m a l e cu şcoala e j d e a p l i ­caţie. Dr. I. S imian : I m p o r t a n ţ a s tudiu lu i geografic, med ica l ; N i -colae Nistor : Mijloace d e pe r fec ­ţ iona re p e n t r u pe r sona lu l d e c o n ­t ro l d in î n v ă ţ ă m â n t u l p r i m a r .

Cronici şl recenzi i semnează : N. D. Pe t rescu-Zoi ţa , N. C. M u n -t eanu , N. I. Rusu, V. Netea, Congt. Gh. Popescu.

L ADM ISS ANDREESOTJ : ,,SiBURÄM SPRE R Ă S Ă R I T "

In editura OFAR a apărut ul­timul volum al scriitorului Lad-miss Andreescu, întitulat suges­tiv „Sburăm spre Răsărit". Car­tea este scrisă de autor pe front unde a luptat ca aviator şi se ocupă de curajul şi abnegaţia cu care camarazii săi de aripi au luptat şi luptă în Rusia .

Pag in i de aleasă ţ i nu ta m o r a l ă ca acelea cuprinse în schiţa „Ser gentul", sau de adâncă observa­ţie cum sunt cele din eseul „Pla­titudine", constitue ю aleasă şi inedi tă lectură pentru cei ce vor să ştie pentru ce ne batem în Est. Limba literară î n t r ebu in ţ a t a d e autor — u n u l d in cunoscuţi i p roza to r i a i generaţiei tinere —

DE CE L U P T A M Î M P O T R I V A B O L Ş E V I S M U L U I ?

înitr 'o documen ta t ă b roşură , sun t p r ezen t a t e pe bază d e ac te şi i n fo rmaţ i i d i rec te , t eme iu r i l e p e n t r u c a r e Europa luptă î m p o ­t r iva colosului p u t r e d de là r ă s ă ­r i t . Es te o „ca r t e roş ie a n t i ­k o m i n t e r n " c a r e n e desivăiiue a -m ă n u n t e senza ţ iona le a sup ra a-devă ra t e i fe ţe a balşeviismtiilui,a-sup ra ident i tă ţ i i po ten ta ţ i lo r delà Moscova, a s u p r a blufului celui m a i u r i a ş înscena t decârud e x i s ­t ă omeni rea . Indivizi fă ră s c r u ­pu le , d e or ig ină iudaică, ocupară t o a t e poisturile de c o m a n d ă — d u p ă cum n e dovedeş te , cu n u m e şd cifre, b roşu ra . I n luimina d a t e ­lor su rp r inză toa re p r e z e n t a t e p e n t r u p r i m a o a r ă î n aceas tă ca r t e , n e p u t e m da s eama d e t e ­r ib i lu l f lagel ce a m e n i n ţ a l umea , îna in te de Iun ie 1941.

„ C Ă R A R E A P I E R D U T Ă "

aşa se intitulează versiunea ro­mânească a ce lebrului roman al Іщ Alain Fournier: Le Grand Meaulnes, apărută de curând în editura Gorjan". Traducerea se datoreşte d-nei Domniţa Gher-ghinescu-Vania şi este игщ din foarte puţinele veritabile^ trans­puneri dintr'o limbă Mltfaita. Cartea lui Fournier, prototipul romanului ^îngeresc" merita o asemenea tălmăcire, cinstită şi trecută prin filtrul unei alese sensibiltiăţi.

( U r m a r e d in p a g . l - a )

procesul ^creaţiei : p u t i n ţ a d e a tnăi expe r i en ţ a e x p r i m a t ă .

* Reflexiuni le acestea, j u s t e sau

false, indiferent , d a r n u m a i p u ­ţ i n imperaiüv ûmpuse d e orice t r ece re în rev is tă a real izăr i lor plast icei cu t emă creşt ină, duc la -constatări fireşti , foar te uşor d e p u s în concordan ţă cu p o m e ­n i tu l nea juns a l firi i omeneş t i : abs t rac t i za rea , conceptual izarea, t ip ' za rea proceselor d rama t i ce , t r ecu te p r in r igor i le conşt i inţe i cogni t ive

Câţ i p ic tor i n ' a u r ep rezen ta t Răs t igni rea d e pildă, cu aceeaş

ginea lui n ' a a p ă r u t î n i conogra ­fie,. S imple le s imbolur i cr ipt ice, „cif rur i" î n d ă r ă t u l c ă r o r a oricine ştia ce să înţeleagă, şi rea l iza d e -pMn, î nce r când inidiividual, c h i n u ­rile Golgothei, s imple le semne e r a u suficiente a t â t a t i m p cât semnificaţiile t r ă i au în suflete.

Apar i ţ i a efigiilor d iv ine , încer­căr i le de a conver t i s eman t i smu l ini ţ ia l sp r e o plas t ică figurativă, r ep rezen t ând personagi i l e e v a n ­gheliei şi scene le poves t i t e î n ea, c o r p u l u i ? t end in ţa d e a predica prin. ilus- P e n t r u Mantegna , Răst ignirea trare, a p a r e abia î n m o m e n t u l î n semna o s implă p rob l emă t e h -când in imi le cată s ă - l p r i n d ă p e : d e Р ^ е т е î n cadru, d e

pildă, a t â t d e vizibil în u r âc iu ­nea fizică a feţelor r ă v ă ş i t e d e sufer in ţă , convulz ionate d e d e s ­pe ra re , s a u în torsiunea e x a s p e ­r a t ă a m e m b r e l o r schingiui te . Chr is tu l lui G r u n e w a l d : imensă p lagă m u s t i n d d e puroi , î n v i n e ­ţ i tă sub p loa ia spini lor înfipţii în c a rne d e lov i tur i le шиіШоаге ale călăi lor ! M e m e n t o a l unei concepţi i a n t h r o p o m o r f e a d iv i -railtăţii. R e d u c e r e a d iv inu lu i la t r e a p t a e x t r e m ă a decăder i i o m e ­neştii. G r u n e w a l d n ' a făcut ioono-grafiie, n ic i folklór, ca Michael Wohlgemut : G r u n e w a l d a făcut l i r i sm: u n l i r i sm inianent is t , i n ­cisiv, icrud în a s e des- i luaiona. G r u n e w a l d n e - a a r ă t a t , ha lua i -

răceală e u ca re a r fi s tud ia t a - m t n s t d e precis , omul d in Chirs t şi na tomia indi ferentă , a шжщі m o ­del d e a te l i e r ? Nu e cea m a i maire grojă a iituiii Andrea Man­tegna să de semneze perfect , de -i im i t ându - l e p rec i s in ters t i ţ ier i le , muşchi i corpului lui Chr is tes r ă s ­tignit şi configuraţ ia ana tomică a

Qhrustos, nuai c u r â n d decâ t î l a u în ele.

Accep ta t ă oficial, i l u s t r a rea in ­tui t ivă , f igura t ivă a na ra ţ iun i lo r noulu i Tes tament , a s u m ă p r i n însăş i cajraaterul organÊzatiei Ы -serioeşti , o va loa re d e dogmat izare .

compoziţie, d e stilizare.. . Ia tă , d r a m a t i c a p u n e r e în m o r ­

m â n t a maes t ru lu i f ranc iscan : Giotto. Nud i t a t ea sen t imentu lu i , primiitiváísmuií naifv a l liniilor, î m ­b ina t cu f idel i ta tea p ioasă f a ţ a d e t emă! Giot to ştia că pictează un

cuven i t ă subiect sfânt, şi l -a p ic ta t cu sfinţenie. Aceeaşi îngropare , în

des t inu l s ă u p ă m â n t e s c . Ceeace, b ine înţeles, n u se p u ­

tea mărg in i să n e r e d e a d e pildă, Greco. P ic to ru l aces ta m a i s p a ­niol decâ t adevăra ţ i i spanioli , n ' a pu tu t to tuş i să-ş i lepede p r i m a ident i ta te : c r e t anu l Domenico Theotocopouli r ă m â n e vizibil în p ic tu ra sa. î m b i n â n d sensibi l i ta­tea p e n t r u l umea a p a r e n t ă a o c ­cidentului , ou s imţu l esenţ ia lului din a r t a b izant ină , El Greco a real izat s ingure le t ab lour i c reş t i ­ne c a r e n u r ă m â n , î n t r e p r o d u c ­ţiile occidentului , n u m a i cu temă creşt ină .

I O N F R U N Z E T T I

Temele sun t l imi ta te , canoanele ^"f- Perfectă şi s tăpâni tă a m ă e execuţ ie i f ixate , efectele reduse.

Munca a r t i s tu lu i e l imina toc­mai ceeace e r a s t r ic t a r t i s t i c în

P L A C H E T Ă A L B Ă

e t i t lu l noi lor poeme s e m n a t e de Tra i an Che la r iu ş i ca r i vor a p a r e d u p ă P a ş t e l a u n a din Edi tu r i l e Capitalei .

A a p ă r u t

CASA AMINTIRILOR D E M I H A I L Ş E R B A N

în D O U Ă M A R I V O L U M E

Un roman al tinereţii.un roman al laşului etern

str iai lu i Rafael, r ă m â n e o t emă laică oarecare , indiferentă , rece, şt i inţific s tudia tă , ing ine reş te r e ­dată . Rafael face „iconografie" în m a i m a r e m ă s u r ă decâ t Giotto.

i conograf ic v e d e răs t ign i rea şi Murillo. Nu sa depăr tează p r e a mul t d e iconograf ie Velasquez. Abia d a c ă în fondul d e nour i , de u n d r a m a t i s m p r e a o n o m a t o ­peic p e n t r u a const i tu i o m e t a ­foră cu p u t e r e sugest ivă, s e p o a ­te în t rezăr i o i n t en ţ i e d e a e x ­p r i m a pictural, d r a m a . Velasquez n u p u t e a t r ă i crucificarea, c u m o t r ăeş t e d e pi ldă câ t e u n u i d i n t r e lege şi aprecia şl de act

încolo sforţările pe care le facem, spre a le pune la îndemână o publicaţie săptămânală de literatură şi artă, ou o ţinută cât mai occidentală, la un preţ îndeajuns de scăzut şi vor continua să fie aJă-

DIN cauza scumpirii hârtiei şi materiali ului zin­cografi, începând cu a-cest număr nie vedem si­liţi să majorăm cu 1 leu preţul de vânzare al re­vistei imoaistre, eaire va costa pe viitor 6 (şase) tei exemplarul.

Sperăm că cStîtoriil „Unl-versu!ui literar" vor înţe-

artiştiii goticii aii K a n d r e i ; Rogier van der Weyden s au Hupo van der Goes, în p i c t u r a că ro ra tot ind iv idua l i smul no rd ic se iveşte , cu aceeaş p u t e r e real is tă , aceeaş s incer i ta te ca r e d ă mor ţ i i î n t r e a ­ga ei, h ; doasă , înfă işare de g roa ­ză, d e omenească pă t imi r e ce a-p a r e şi în a r t a lui Mathias Gru­newald sau a l u i Oranach.

Câte. câte n u s'ar putea s p u n e despre imanentismul nordic d e *ur! de

8 4 Aprilie 1942

DIN ALTE VREMI DINSII GIUPÄNESEI

Ce iată, viilnid sărbătoarea mare a Răs­tignirii Domnului, au prins a se'ntrecere întru pahiiri unda către alţii, ales giupâ-niţele ou fălloşenie voinidu a arătare una alteia felurite felurimi de bucate. Care mari ziatfeturi s'au orânduit, că nu mai ştiau nice pântecurile ce le iastă, atîta mâncări au băuturi fost-au silite să prii-miască.

Şi multă veselire s'au făcutu, abitiri însă iau rîdere dumnealor veliţii boeri şi giupâniţe cându, întru sfârşiiiu, au aflatu den ce priceni s'au călătorit dumneaei Safta, giupâniţă Ianicului Hatmanul, pana în ţara nemţească, la Viana.

Tâmplairea aşa s'au tâmplat : Dumneaei, Safta, s'au aflat şezându lân­

gă dumnealui Grigorie, biv vel paharnic, care viinid o ţigancă roabă le-au pusu den-nainte o tabla cu urau feliiu de halviţă frâneească, îmcleiiai'.ă foarte-

Şi zis-au giupâniţă: — Au bumă-i ? Iară ţigamoa : — Chiară coama miare au făcutu pre ea. Ce priinzând dumneaei Safta a meste-

oare cu dinţii, au făcut semn eu ochii către dumnealui Grigorie, semn că bună-i. Eară tot mesticându ea, la o vreme au zicere :

— Au! — Ce-i, giupâniţă? Au găsit-ai lucru ne­

curat în halviţă ? — Da.

? — Unu dinte. Ba doui. Se grosăfie. — Scârba. Ai oui ar hi ? — Credu ,că ai gasdei, că ea1 si-i lipeşte

cu deiu prostu, că dinsii ei au căsuiu de multu-

Ce iată, cetitoriule, cum s'au aflatu de ce pricenă s'au dusu dumneaei Safta în ţara nemţească.

TÄMPLAREA LUI VELIŞCO Că era acest Velişco muieratieu foarte.

Iară de beutoriu, nice Duoa nu l-ou tn-trecutu, nice chiar Cioban-iawwsu de-i mai zice şi Păstorehu. Pre toate le îndrăgea, muiari au fete mari au vădane (alesu), giupâniţe au roabei, de niimicu. neţiindu elu sama.

Ce la urmă tot au igăsitu şi elu pre una mai dihai.

Aşa au fost: S'au aflatu acesta în casa diwnnealu-i

Pană Vistiernicul, pre uliţa Mânzului, mai gios de crâşma ovreiului şi erau acolo mulţi, care şi unul grecwlu cu mu­tarea şi fii-sa. Care greculu nu c'au fostu boier, dar au avutu galbeni mulţi, pungi, de nimeni nu le-au_mai ştire sama, nice elu. >

Ci era aceea Zulnia, fii-sa, frumoasă focu, de multe capete sucise, iară Velişco, cum ti era feliu:

— Au, giupâniţă — zis-au — placu-ţi profumuri ?

— P l a c u - m i — zis-au aceea. Că iată, n i m i c i t nu mă face a pohtire mai multu ca acestea.

Iară Velişco gândea întru sine: „Am pusu mânule prea ea".

— La feliu, grăit-au elu. Ce numai de trii zile mi-au venitu den Stambubu felu­rita, de la unu turcu cu care amu prie-teşugu. P l a i cu - ţ i - a r să le a m i r o ş i p r e ele ?

— Cumu nu. Trimite-le cu un robu şi le dau îndărăptu după ce le amirosu.

— Au crezi, giupâniţă, că asămini ba-lercuţe sünt a se dare pre mână de ţi-ganu? Daca-ţi vaste p r e p l ă c u fă şi vino la mine.

Şi s'au uitatu vultureşte la ea. — Pre cât ştiu, Velişco, zis-au greaca,

singur stai ? — Direptu-i. — E a r ă de va aţflare b o i a r i i ? Nu râ-

de-va totu târgulu ? — Au de unde va a aflare? Eu <mor-

măntulu suntu. — Giuri ? — Giuru. — Greu pasu facu, dară dacă giuri, voiu

veni. Numa-.. — Numa ce, giupâniţă ? — Numa că ce-mi dai ?

GIUDEŢ Fost-au în vremea aceea unu greculu.

Şi au fostu acesta totu cu ochii dupre muiari. Ce afifindii-se elu la moşie, au vă­zuţii pre o fată de rumân, mică, şi foarte s'au aprindere greculu dupre aceea şi totu gândulu nu i-eu fostu decâtu cumu să facă. Şi cu mintea lui cea proastă s'au a-giuns de-au printsu pre fală la scaldă, le râulu şi s'au tâmpla.u.

Dară au aflatu şi rumânu care avea a-ceastă ftilucă şi s'au mâhnit in sufletulu lui de atâta spurcăciune şi luându-şi elu ciu-mag de câni, au ponnitu dirept la Măria Sa Vodă. Ce stat-a acela pre la porţi trii săptămâni încheiate, că era d e n prostime, dară la urmă totu s'au înduratu Vodă şi i-au zisu se iu lase pre elu.

Care rumânu dându pre brânci, au să-rutatu paipuculu Mării Sale şi au grăit ce aveau de grăit. Şi aflându Vodă că culpa-ţal nu era n i c i măcaru boier, ci că mai era şi aceiu greculu plinu de galbeni ca unu stupu, au gândit că s'au prilejuit a-i lua grecului banii.

Drept care, au dai Măria Sa poruncă de s'au înfăţoşat şi greculu şi fata.

Multă voroavă proastă s'au făcutu la acest giudeţ, de râdeau veliţii cu gurile dincolo de urechi, ba mai abitir când au zisu greculu :

— S'au lasatu, Măria Ta. — Lăsatu-te-ai? — zis-au Vodă. — Nu, Măria Ta, grăit-au fata. — Placu-ţi acuma ce face acesta, că se

lapădă de tine ? — Acuma nu, Măria Ta, dară atuncia.-.

DORIN IUESCU

D E N I E . .

O r fi t e a t r e l e p l ine , d a r ş i b i ­serici le a u biruit!.. .

Poace u n d e cele d in tâ i a u fost în „ re lache" . De-ace ia s ' au şi v ă ­zut la denii a ţ â ţ i a r t i ş t i şi a r t i s ­te, c a şi tot felul de scr i i tor i şi publiciş t i , încâ t avea i impres ia că denia p ă r e a m a i r e p e d e o d e s ­ch ide re de stagiune. . .

L a o icoană s t a smer i t u n „zia­r i s t ", tos t şi n i ţ e lu ş d-rector de gazetă , a l cărei t n l u se a s e m ă n a cu u r m a une i ca iene le , desp re ca r e u n n u v e ü s t îmi a t r a g e a t e n ­ţ ia :

— II vezi?... Ş i - acum se roagă p e n t r u „Ba ronu l " . A ven i t cu a n i în u r m ă în capi tală , n u ş t iu d u ­pă car i câmpi i s au m a i d a n e , î m ­p r e u n ă cu a l tu l , p e n t r u ca e l s ă se facă „ziar is t" , i a r celai t poet . Pe-aitunci A. d e Herz , conducea „ A d e v ă r u l l i te rar" . D e - a t â i e a or i d ă d u s e a sa l t ].a l u m i n a t ipa ru lu i . N 'a m e r s . „ B a r o n u l " a junsese să- i cunoască după.. . plic, f i ind­că d u p ă scris e r a foar te g r e u : n ic ioda iă n u se vedea ; ia r coşul se m u r d ă r e a şi e l d e cernea la violetă.. .

P â n ă în t r ' o zi!... E r a în t o a m ­n ă şi t r ebu ia să se î n t â m p l e la cafeneaua „ Imper i a l " . Aco.o s'a pomeni t „ B a r o n u l " cu e i , pu ţ i n m u r d a r i , des tu l d e s impl i şi foar ­te ne îndemâna t i c i . S 'au p r e z e n ­t a t : „ c u t a r e " — a l Icoanei sau a l Băuaşei, c a m a ş a ceva — z.s şi „ c u t a r e " — venise deja cu p s e u ­don imul p regă t i t ; i a r celai t n u ­m a i , ,cutare" . „ î m i p a r e b ine" a r ă s p u n s A. d e Herz. „Şi ce v o ­iţ i"? V r e m s ă n e facem, eu ziaris t şi el poet" . „Perfect!. . . La as ta m ă g â n d e a m şi eu!... Ui te , t u ăs ta cu fa ţa osoasă ca d e „ m o a r t e u rsuză" , care v re i să te faci „ziarist" , a i s ă duc i la chioş­cur i gaze ta ; i a r t u ,poet" a i să l i ­peşt i z iare le la colecţie. N e - a m înţeles?. . ." „Da" , — a u r ă s p u n s , ,ciracii". „Acum, ce v re ţ i să lua ţ i "? . . . a î n t r eba t mi los „Ba ­ronu l" . „Ce vre ţ i m a l a l e " a u r ă s ­p u n s cand ida ţ i i la n e m u r i r e . „Bun, să n e dea t re i s t rugur i " . Şi „ B a r o n u l " a da t c o m a n d a la chelner , după ca re s'a r e t r a s p e n t r u u n m o m e n t l a m a s a u n o r critici d rama t i c i .

Che lne ru l a adus s t rugur i i pe -o fruct ieră , î ncon ju ra t ă de 3 far ­furii şi 3 p a h a r e m a r i cu apă . B a r o n u l în tâ rz ia să vie. Cei doi, a u s ta t ce -au stat , d a r tot s im­ţ ind ghesu l poftei , î n c e p u r ă s ă se î n t r e b e :

— Mă, oe facem?... B e m lîntâl a p a şi m â n c ă m strugvri i? . . . Sau...

— Mai b ine a l t fe l : M â n c ă m s t rugu r i i ş i -apoi b e m apa, ştii ca d u p ă dulceaţă. . .

Ş i - a şa a u f ă c u t C â n d a ven i t „ B a r o n u l " a î n ­

t r e b a t : — Ce-a ţ i f ăcu t c u apa , v 'a ţ l

spă la t voi?... S a u s t rugur i i? . . — N u „conaşu ie" a m m â n c a t

strugurii ; ş i - am b ă u t apa , p r e c u m se obişnueş te d u p ă du lcea ţă că p r e a ne era.. . foame!...

Milos, A. d e H e r z a fost d e ­z a r m a t de ceeace a r fi voi t să facă în tâ i cu băeţ i i .

Ş i -aşa s'a împl in i t v r e r e a lor..,

„TIMPURI"! . . .

Să nu invidia ţ i v r e o d a t ă s i tua­ţ ia celui ca re însofeşte p e s t r a d ă o a r t i s tă cu mare trecere la pu­blic

Mai în tâ i că „vedeta" cucerită de ideia ce lebr i tă ţ i i , lasă să-i r ă ­sa ră pe fafă un aer de blazare, ceeace pentru cel care o însoţe­şte, pare mai mult o alăturare de.-, foişorul de foc, decât de -o a r t i s t ă

Şi-apoi, saluturile ! O n o r u l " la a r t i s tă se dă prin cât mai mul­te sa lu tu r i .

Ce wef i? . . . Lumea îşi adresea­ză sa tu iu l din p lăcere p e n t r u fe-meea frumoasă, din obl igaţ ie p e n t r u c a m a r a d ă şi din ambiţie pentru... „prietenă", mai rar din respect pentru..- a r t ă . *

La oboseala salutuhii se mai a-daogă vrăjmaş şi „strepeziră' gustului, cand constaţi ca „ven­deta" păcătueşte printr'o confu. ză preţuire a saluturilor.

Bunăoară M. A. frumoasa ar­tistă a scenei oficiale, asaltată de saluturile atâtor „cunoscuţi" şi mai ales „necunoscuţi", a fost pusă în faţa unei î n t r ebă r i :

— Cunoaş te ţ i p e toată litmea?.. — Da, de undeAproape pe

nimeni... — Şi totuşi diferenţa dela un

răspuns la altul e remarcabi lă . . . — Adică..-— La domnu l acela cu cioc,

palton cu blană şi căciulă scum­pă, i-aţi răspuns deosebit de a-tentă. Pe când unui ah domn mai s implu, deabia v'aţi inclinât capul...

— A a a a S ă vezi.. Domnu l acela „bine" era un ap rec ia t re­dactor dela o gazetă. Pe când celait... ihm!... — era un biet... CismarIată d i ferenţa .

Numai că lucrurile stau tocmai de'andoaselea : domnu l „b ine"

era Raul cismarul, iar celait — i h m — era un „valoros r*dac-tor".„

„ M A E S T R E ! „ "

D u p ă „şefule" — p u s în c i r cu ­l a ţ i e c â n d v a de u n oareca re pe r sonag iu bo lnav d a r s impat ic , azi î m b ă t r â n i t şi d i s p ă r u t după calea Victoriei, ca o s t r iga re p o ­t r iv i t ă tui/iuor, a u r m a t c u v â n t u l „maes t re" , r ă s p â n d i t — de te mi r i cine, n u ca u n c u v â n t de m ă g u ­l i toare p r e ţ u i r e a d r e s a t celui c a r e o mer i t a , ci m a i luu i t tot ca o a-n o n i m á s t r iga re a ceior c ă r o r a n u le cunoşt i n ic i n u m e l e , n ic i m e s e n a .

C u v â n t u l „ m a e s t r e " • folosit deci ca să î n s e m n e o.„ a d r e s ă şi n ic idecum ait.eeva.

Din cauza aces te i ef t ine folo­sul ţ i , i o n Sava , ap rec i a tu l d i rec ­tor de scena dela T e a t r u l N a ţ i o ­na l , a r c groază când 1 se a d r e ­sează cineva, cu aces t „maes t r e " .

î m i poves tea c u m s'a l ă m u r i t o m u l d e p r e ţ u l aces tu i c u v a n t cu ocazia u n u i botez, c â n d a t r ebu i t s ă i a p a r t e c a inv i t a t a l naşu .u i .

l n ocaziiuni d i n as tea , s e ş t ie că a face cunoş t in ţă cu c ineva , e m a i m u l t de îndep l in i t o formă, f i indcă to t h a b a r n ' a i c ine şi c u m Se n u m e ş t e .

A s t a л făcut p e u n u l d i n p a r ­t ic ipanţ i s ă se adreseze m e r e u u n u i a l t inv i ta t , deal t fe l des tu l de dis t ins , cu „ m a e s t r e " în sus „ m a e s t r e " în jos .

Ind iv idu l , pl ict is i t d e neob i ş ­n u i t a c h e m a r e p e ca re comesea­nu l i-o s e rvea c a m des , i-a spus :

— Bine , domnule , dece îm i Act spus m e r e u „maes t re ' - / . . . à *£idr;ä avoca t n u s u n t ; pictor , n u ; sc r i i ­tor , n u ; ar t i s t , nu....

— Atunc i , ce n a i b a eşti?. . . — Chelner la „Melody" , d o m ­

nule!.. . Che lner şi n u „maest re . . . " A r e d r e p t a t e ş i d o m n u l Ion

Sava! . -

„PRIETENII.-"

C u u n a n în u r m ă , n u i-al fi văzu t a t â t de nedespă r ţ i ţ i e a acum!.. . Deşi e r a u vechi c a m a ­raz i la ace laş t e a t r u oficial.

Soa r t a a făcut să ho tă ra scă p r ie ten ia lor, v a r a t r ecu tă la Căl imăneştL

Actoru l X ven ise m a i d i n vre­m e şi îşi făcuse u n ros t . -Actorul У, socotind că v a rezolva orice cu uşur in ţă , da to r i t ă numelui s ă u a t â t d e b ine cunoscut , • lăsat ca to tu l s ă - i vie d e - a ga ta . Nu­m a i că socotelile de - aca să suni de m u l t e ori în fa l iment cu cele dun t â rg . Aceeaşi s i tua ţ ie a fost şi la Y, cand a sostt -a Căl imă-neş t i şi a v ă z u t cu groază că nare u n d e să doa rmă . A alergat , ş i -a p r e z e n t a t p r e t u t i n d e n i car tea o e v.z-u», a Sui.gai, a l e o a m a t , s'a ag i ta t , to tu l a fost zadarnic!. . .

P e c a m a r a a u i X, deş i î i văzuse d e a u m in t r a se i n s t a ţ i u n e , s'a făcut că nu-1 bagă î n s e a m ă — a d Cuta lcLC lO|i „CaUllicUA4u".

P â n ă la u r m ă a t r e b u i t să-i a p a r ă m i a ţa şi cu m i e r e ш gias să - i l u u c u c a e icuiid.uie, sa-i > rte-l ici ie" de u l t ima crea ţ ie , ca pană la u r m a sa - i p u e chest ia de în­c rede re : găzduirea. . .

oaiecuuii îxiudiitat, oarecum s tânjeni t , o a r e c u m î n c u r c a t şi deioc mu l ţumi t , p a n ă l a u r m ă s'a arata t om cu лі-ша.

N u m a i că ac to ru l X fiind în „ in te r io r " u n u l din c e i m a i negl i ­jenţi; oamcit-, ол;і aapeouUi іш t o t d e a u n a toa r t e îngri j i t i -a a-coper i t ae i ec tu l aces ta , se vedea a m e n i n ţ a t (tocmai d e descoper i rea u n u i c a m a r a d d e t ea t ru .

De-a doua zi d i m i n e a ţ a a în­ceput d r a m a .

Tab ie tu r i l e şi m a i a les negl i ­j e n ţ a t r e b u i a u în f râna te . Con­s t r â n g e r e a aces te i „suDUme sfi­dăr i a regul i lo r" — c u m o n u m e a el — devenea t ragică .

Scu l a t insă ouata cu zorile, p e n t r u ca în g r a b ă să - ş i deret ice lucrur i le a r u n c a t e c ine şt ie pe u n d e s ea r a la culcare , se isbea de a ceeaş m a t i n a l ă scuaare şi c a m de aceeaş î n c u r c a r e a c a m a r a d u ­lui.

Azi a şa , m â i n e aşa , p a n ă — în sfârş i t — s 'au l ă m u r i t luc ru­r i le .

A m â n d o i s u f e r e a u d e aceeaş m e t e a h n a şi a m â n d o i vo iau să şi-o a scundă u n u l m a l b ine ca altul. . .

Când ş i - au descoper i t comuna pa s iune p e n t r u negl i jenţă , a u dat u n chiot de bucurie . . .

P ă c a t insă, că s e t e r m i n a s e va ­canţa. . .

ION MDÎCU LEHLIU

S'a înoptat. Satul adăpostit pe ma­

lul unei ape, în pădure, era scufundat în negura aceea caracteristică de care sunt pline nopţile înstelate de primăvară, când o ceaţă rară, r: U-cânidu-se, face ca и т г е -le pădurilor să fie mai dese şi aşterne peste lo­curile deschise un vM argintiu-albăstrui... Totul „ . (, , e liniştit, gânditor şl trist-

Sătucul doarme î n tihnă.

Contururile întunecoase ale caselor sărăcăcioase abia se mai desluşesc; pe ici, pe colo, licăresc lu­mini; din când în când, scârţâie o poartă; un câine cu auz fin latră, apoi tace; din timp în timp, din massa întunecată a pădurii care freamătă uşor, se disting siluetele trecătorilor; trece un. călăreţ, scâr­ţâie o căruţă. Sunt locuitorii singuraticelor sătucuri din păduri cari se duc spre biserica lor să întâmpine sărbătoarea de primăvară.

Biserica e aşezată pe o colină, în mijlocul satului. In ferestrele ei licăresc lumini. Vârful clopotniţei — veche, înaltă şi întunecată — e adâncit în albastrul cerului.

Treptele scării scârţâie... Bătrânul clopotar Mi-heici se urcă în clopotniţă. Curând, micul lui felinar atârnă în spaţiu, ca o stea.

Ii e greu bătrânului să se urce pe scara cea repede. Bătrânele lui picioare nu-1 mai slujesc, el însuşi e prăjpădit, vede prost... Ar fi timpul să se liniştească bătrânul; dar Dumnezeu nu-i trimite moartea... Şi-a îngropat feciori, şi-a îngropat nepoţi, a condus tineri şi bătrâni la locul de veci, da r tot mai trăeşte. E greu!... De multe ori a făcut sărbătoarea primăverei, nu mai ştie de câte ori a aişteptat ora învierii în a-ceastă clopotniţă. Şi-acum, Dumnezeu i-a dat încă odată...

Bătrânul se apropie de marginea platformei şi se геакіта de rampă. Jos, în jurul bisericii, se zăreau în întuneric mormintele cimitirului satului; cruci vechi le păzeau parcă, cu braţele deschise. Ici-colo, mesteacăn:, încă neacoperiţi de frunze, se aplecau spre ele-.. De acolo, de jos, se ridica spre Miheici mireasma mugurilor tineri şi venea adierea . tristei linişti a somnului de veci.

Ce va fi oare cu el peste un an? Se va mai urca odată în turnul acesta, sub clopotul de aramă, ca, prin vibraţii sonore, să deştepte noaptea adormită, sau va zăcea... acolo, într 'un colţ întunecos al cimi­tirului, sub o cruce? Dumnezeu ştie... El e gata, dar deocamdată, Dumnezeu i-a mai dat odată să întâmpine sărbătoarea. „Slavă Ţie, Doamne!" şop­tesc buzele bătrâneşti obişnuita formulă. Miheici se uită sus, la cerul înstelat care arde ou milioane de lumini, şi se închină.

— Miheici, Miheici! îl chiamă de jos o voce bă­trânească spartă. Bătrânul dascăl se uită sus, la clopotniţă, duce mâna streaşină la ochii lui cari cli­pesc şi lăcrămează, dar, totuşi, nu-1 vede pe clopotar.

— Ce vrei? Sunt aici! răspunde Miheici, aplecân-du-se în afară. Nu mă vezi?

— Nu te văd... N'o fi timpul să-i dai drumul? Ce zici ?

Amândoi privesc stelele. Mii de ochi ai Domnului licăresc din înălţimi. „Carul", aprins, e sus... Mi­heici chibzueşte.

(Idilă de primăvară) de V l a d i m i r c o r o l e n c o

— Nu încă, mai aşteaptă niţei. Ştiu eu. El ştie. N'are nevoie de ceasornic. Stelele lui

Dumnezeu îi vor spune când va sosi timpul... Pămân­tul şi cerul, norul alb care pluteşte încet în albastrul cerului, codrul întunecos, plescăitul apei care nu se vede în negură, totul îi e cunoscut şi drag... Nu degeaba a trăit acolo o viaţă întreagă... Trecutul de­părtat înviază înaintea lui... îşi aminteşte cum s'a urcat întâia oară, împreună cu tatăl său, în această clopotniţă... Doamne, Dumnezeule, cât de mult e de atunci şi... cât e de puţin! Se vede un băeţaş blond; ochii Si sunt larg deschişi; vântul, — dar nu acela care ridică praful pe uliţe, ci unul deosebit, care îşi agită sus, deasupra pământului, aripile uşoare, — îi sbârleşte părul... Jos, în depărtare, se mişcă oameni mici; casele satului sunt şi ele mici; pădurea s'a dat parcă înapoi, iar poiana rotundă pe care e aşezat satul, pare aşa de mare, aproape că n'are margini.

— Uite-o aici, toată! zâmbi bătrânul cu părul alb, privind mica poiană.

Aşa e şi viaţa... Când eşti tânăr, nu-i vezi sfâr­şitul!... Şi-acum, uite-o toată aici, ca în palmă, dela început şi până la mormântul acela, pe care bătrâ­nul şi 1-a ales într'un colţ al cimitirului... Ce să-i faci... Slavă Ţie, Doamne! E timpul să te odihneşti... Drumul cel greu e trecut cinstit şi pământul e majma lui. Curând, curând!...

Dar, a sosit timpul. Mai privind odată stelele, Miheici se ridică, îşi scoase şapca, se închină şi în­cepu să caute frânghiile clopotelor..- Un minut mai târziu, aerul de noapte răsună de vibraţiile aramei. Al doilea, al treilea, al patrulea... unul după altul, umplând noaptea adormită din ajunul sărbătorii, se auziră tonuri puternice, sonore şi armonioase...

Clopotele amuţiră. In biserică începu slujba. In alţi ani, Miheici cobora şi se oprea într'un cofţî lângă uşă, ca să se roage şi să asculte corul. Acum însă, rămase sus. Ii era greu să coboare; afară de a-ceasta, simţea slăbiciune şi oboseală. Se aşeză pe bancă şi, ascultând arama ce vibra, căzu pe gân­duri. La ce se gândea? Nici el nu şi-ar fi putut răspunde la această întrebare... Clopotniţa era slab luminată de felinarul lui. Clopotele care sunau surd se pierdeau în întuneric; de jos, din biserică, se au­zeau din când în când imnuri religioase; un vânt de noapte mişca frânghiile legate de inimile clopotelor.

Bătrânul îşi lăsă pe piept capul în care roiau în­chipuiri incohérente. „Se cântă troparul!" gândeşte el şi se vede în biserică. In strană cântă zeci de voci de copii; un preot bătrân, răposatul părinte Naum, citeşte cu glas spart o rugăciune; sute de capete de bărbaţi, ca nişte spice în bătaia vântului, se a-pleacă şi se ridică din nou... Ţăranii se închină. Toate feţele îi sunt cunoscute şi toţi sunt morţi... Iată chipul sever al tatei; iată-4 pe fratele său mai mare.

care îşi face cu sârg cruce şi oftează, stând lângă tatăl său; iată-1 şi pe el însuşi, sănătos şi puternic, #

plin de o inconştientă nădejde în fericire, în bucu­riile vieţii... Dar unde-i fericirea?... Gândirea bă­trânului se ridică asemenea unei flăcări ce se stinge, alunecând, ca o rază strălucitoare şi repede, ce lu­minează toată viaţa trecută... O muncă ce era peste puterile lui, durere, griji.-. Unde-i fericirea? O soar­tă grea va face cute pe o faţă tânără, va încovoia un spate puternic, î l va învăţa să ofteze ca şi fra­tele mai mare...

La stânga, printre femeile din sat, cu capul plecat cu smerenie, stă tânăra lui soţie. A fost o femeie bună, Dumnezeu s'o ierte! Cât a suferit, săraca... Nevoia, munca şi o durere fără sfârşit vor usca frumoasa femele; ochii i se vor stinge şi o perma­nentă expresie de spaimă faţă de loviturile neaş­teptate ale vieţii va înlocui măreaţa frumuseţe a tinerei femei...

Dar fericirea ei unde e?... Un singur băiat le-a rămas, nădejdea şi bucuria lor; nedreptatea oameni­lor 1-a dat insă gata şi pe el...

Totul a trecut, totul e în urmă... Acum, toata lu­

mea lui e această clopotniţă întunecoasă, unde vân­tul se joacă în negură, agitând frânghiile clopote­lor... „Dumnezeu să vă judece, Dumnezeu să vă ju­dece!", şopteşte Miheici, lăsând capul nins în jos; la­crimile curg încet pe bătrânii obraji ai clopotarului.

— Miheici, Mihedci!... Oare ai adormit? îl strigă de jos.

— Cum? răspunde bătrânul şi sare repede în pi­cioare. Doamne, oare am adormit în adevăr? N'am mai păţit aşa ruşine!...

Şi repede, cu mână obişnuită, apucă frânghiile. Jos, ca un furnicar, se mişcă mulţimea de ţărani Steagurile fâlfâie în aer; brocartul lor auriu strălu­ceşte la lumina lumânărilor... S'a ocolit biserica, şi Miheici aude voioasa formulă: „Cristos a înviat din morţi".

Această formulă se revarsă ca un val în inima bă­trânului. Şi i se pare lui Miheici că luminile lumâ­nărilor de ceară sunt mai clare în întuneric, că mul­ţimea e mai agitată, că steagurile fâlfâie cu mai multă putere şi că vântul, deşteptat, a ridicat valu­rile de sunete şi le-a dus în înălţimi, contopindu-ee cu sunetele solemne ale clopotelor.

Niciodată bătrânul Miheici n'a tras clopotele ln felul acesta.

Părea că inima lui plină, de bătrân, trecuse în arama moartă. Sunetele cântau parcă, tremurau, râ­deau, plângeau şi, împletindu-se într'un şir m.nunat, se ridicau vertiginos spre cerul înstelat. Stelele pă­reau mai vii şi se aprindeau, iar sunetele tremurau şi curgeau, apoi coborau, drăgăstoase, pe pământ.

Basul cel mare striga tare şi scotea tonuri puter­nice, care umpleau cerul şi pământul: „Cristos a înviat!"

Doi tenori, tresărind din cauza izbiturilor alterna­tive ale inimilor de fier, îl acompaniau, voioşi şi so­nori: „Cristos a înviat!"

Iar doi soprani, cei mai micii parcă grăbindu-se ca să nu rămână în urmă, se împleteau printre clo­potele mari şi, ca nişte copii mici, cântau, voioşi: „Cristos a înviat!"

Părea că vechea clopotniţă tremură şi se clatină şi că vântul, care bătea în faţa clopotarului, îşi a-gită aripile puternice şi răspunde: „Cristos a în­viat !"

Atunci, bătrâna inimă a uitat de viaţa plină de griji şi durere... Bătrânul clopotar a uitat că viaţa se mărginise, pentru el, la strâmta şi posomorita clopotniţă, că e singur pe lume, ca o buturugă bă­trână, spartă de o nemiloasă furtună... Ascultă a-ceste sunete care cântă şi plâng, care se ridică spre cer şi se aştern, apoi, pe pământ. I se pare că e în­conjurat de feciori şi nepoţi, că acestea sunt vocile lor voioase, vocile celor mari şi ale celor mici, că ele se contopesc într'un singur cor şi-i cântă aespre fericire şi bucurie pe care nu le cunoscuse în viaţa sa... Bătrânul clopotar trage de frânghii, lacrimile îi curg pe obraji, iar inima îi bate mai repede, a-vând iluzia fericirii...

Iar jos, oamenii ascultau şi spuneau unul altuia că Miheici n'a tras niciodată clopotele aşa de frumos...

Deodată, clopotul cel mare tremură, nesigur, şi tăcu... Clopotele mai mici cântară, fâstâcite, un tril ntterminat şi-1 întrerupseră, ascullând parcă, cu luare-aminte, nota tristă şi prelungită ce tremură, se revarsă şi plânge, murind încetul cu încetul.

Bătrânul clopotar se lasă, istovit, pe bancă, şi cele din urmă două lacrimi curg încet pe palizii lui obraji.

• Trimiteţi-i schimbul! Bătrânul clopotar şi-a făcut

datoria... Traducere de R. DONICI

TIPOGRAFIA, ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. ШІ4 -Ш