BIBLIOTECA PENTRU TOTI

AL. I. ODOBESCU

BASME(Jup An Mica" Vulpoiul, Tigrul pacht,

lasme mitologice, Basmul feciorului de imprat cel

cu noroc la vnat)

BUCURE TI

Editura Librariei LEON ALCALAYCALEA VICTORIEI, 37

1908

,

. .

www.dacoromanica.ro

Jup Sn Ranie VulpoiulBasin pentru copii, localizat

A fost odatCa niciodatA ;DacA n'ar fi,Nu s'ar povesfi,

pe vremea dead chiar i dobitoacele ajun-geau s se faca Domni si boieri ad pe pa-

a fost un puiu de leu, mandrufrumos, care, find el din vita de Domni,fiarele si lighioanele ii alesera pe dansulca sa fie peste ele mai mare, si de aceea

zisera Leonil imparat.Afland lima Leonild imparat ca dobitoa-.

cele nu traiesc in bunk pace unele cutele si ca cele mai tari jefuesc pe cele maislabe, fard macar sa ceara voie dela dansul,el hotari zi s adune la sfat pe toll

.

.

4

-.1 c

mnt...,

Ij si

al-

inteowww.dacoromanica.ro

4 AL. ODOBESCU

suriuii sai, ca sa le dea de stire cum cavoieste cu tot dinadinsul ca lucarile smearga iutr'altfel pe viitor. De aceea, in-data trimise peste tot locul porunci stras-nice ca toti de acum inainte s aiba a tealin cea mai bund intelegere i,ca sa nu maifie voie a se face cuiva vre-o nedreptate,III% de stirea si de invoirea imparatiei.Totdeodata, porunci sa se cheme la curteadomneasca tot neamul dobitocesc. Atuncivenir din toate partile, pasari, lighioane

fiare, animale de tot felul, care mai marl,care mai mici, i toate se inchinar Impa-ratului si ii multumira din baierile inimiipentru porunca inteleapta ce o daduse. Darpe child toate capeteniile dobitocesti se adu-nase la curtea imparateasca ca s tie sfat,de odata se lati. vestea cum ca unul numaidintre fruntasi lipsia i c acela cu niciun pret nu voeste s vinA. Acesta erachiar jupan Ranica Vulpoiul, lighioanavicleana i priceputfi. Lesne inteleserd totipentru ce nu cutezh arate fata dinain-tea imparatului ; caci pretutindeni eraucunoscute multe mielii ce el facuse, cal-cand i puind pe tot minutul la uitare po-runcile date de stapanire. i adevfirul eraca toate dobitoacele venisera cu ate oplangere impotriva lui, afara numai de bunalui ruda, vataful Bursucel.

I.

si

sa-si

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 5

Mai intai lest cu jalba, vornicul LupuFa lea-Lath', cerand sa i se faca dreptatepentru toate necuviintele cu care jupan

Vulpoiul indraznise a se purta catresotia i catre copiii d-sale. Apoi se aratacu plangere tot impotriva lui, aprodul Po-taie Du lau i medelnicerul Urechila Iepu-ras ; dar cel care din toti sbiera mai taresi mai Para de sir era chiar Magarila ve-chilul, pe care il alesese de advocaf dobi-toacele cele mai putine la minte. IndataIrish ce toli acestia Ii sfarsira parile i je-luirile lor, vataful Bursucel, ca o ruda bung,incep sa apere cu vorbe pe verisorul situVulpoiul i p'aci p'aci era s-1 scape deorice osanda, cand deodata se repezi inmijlocul adunarii, cu penile si cu creastasbarlite, vestitul logorat Cucurigu Cocos,care in gura mare, -declara tuturor ea ju-panul Ranica i-a fost ucis pe pruncii i pepruncele d-sale: Imparate striga bie-tul Cucurigu fa dreptate celui mai ne-fericit dintre Cocosi. Cocoana Closca, sotiamea, scosese o spuza, o mandrete de pui-sori, i cu totii impreuna traiam noi noro-citi, sub paza catorva dfili din cei maivoinici. Dar intr'o zi, mie1u1 acela de Ra-nica veni in batatura la noi, imbracat cuo rasa calugareasca i prefacandu-se caInv* pe dinafara porunca ca

RA-nica

I

Mariei-Tale,www.dacoromanica.ro

6 AL. ODOBESCU

s'o aibA in veci aminte. Noi biet, amfigin-du-ne de haina lui cea mincinoas, nune-am temut de dAnsul, ci am urmat acolinda risipiti d'a lungul gardului, bachiar si de a rAtdci prin bAlfirii, departede paznicii nostri. Atunci vai vicleanul,indat ce ne simti fail de apArare, detenAvalA printre sArmanii puisorii mei si peCali dinteinsii apuck pe toti ii sugrumd.data, priveste : puica mea cea mai iubilazace aci moartA dinaintea MAriei-Tale sieu, Mrite impArate, cu lacrimile in ocliicer sA mi se facA dreptate I

LeonilA impArat se supAr foarte si seintristA adnc de acestea : deci nu voi smai dea crezAmAnt spuselor i apArArilorvAtafului Bursucel. IndatA porni pe banulMartin Ursul, unul din cei mai de frunteboieri ai curtii, pentru ca, cu voie lathvoie, sA-i aducA pe vinovatul Ranica. AcestainsA, ocolind primejdia, Mai bunA primirebanului Ursul fagadui ca va merge cudAnsul ; dar mai inainte de plecare, 11 pofticn sA-i arate un loc unde el ziceh cA sepot gaol multe faguri de miere, de cele ceplac asa de mult ursilor. Child ajunserAinsA la un loc cunoscut de RAnicA, el- detebrnci Ursului, i acesta caz, biet, cu pi-ciorul prins inteo curs ; iar Vulpoiul fugi

si-i

rt`

1

www.dacoromanica.ro

AL. onoi3EktI

p'aci iti e drumul, razand cu hohote i stri-gand mereu :

Joad. bine, mo Martine !dau miere de albine.

Abia scapa sfirmanul Urs din curs, la-said in manile satenilor vecini, care urn-blau sa-1 ucida de batai, jumatate blanade pe dansul si mai ales coada intreaga.Vezi de aceea nici nu mai are .ursul coadaAsa jumulit, .beteag i rusinat, el se in-toarse inapoi la curtea lui Leonila.

Imparatul, manios tare, trimise atuncipe postelnicul Motan Cotoiul, care eravestit prin iscusinta lui, cu porunca saduca cu orice pret pe Ranica ; dar nicip'acesta nu-I lash Vulpoiul nepacalit. El iltot mana cu vorba, II lauda c e vanato-rul cel mai minunat i puindu-i mandriain joc, 11 indemna in sfarsit s se cerce avana soareci Si chitcani intr'un ambar in-tunecos, unde stia bine ca sunt intinselaturi pentru ca sa prinza intr'insele dihorii

alte lighioane stricacioase. Bietul Motan,picand si el in capcana, miorlaia de dureresi de frica din launtru : iar Rani* Wandcu laba in paretii hambarului, ii striga deafara razand :

Tprrut, pisica Tprrut, motan!Prinsrai oaree on ehitean?

-

Sadi

-

.

:

I

si

www.dacoromanica.ro

AL. Onsoi3EAct)

Postelnicul Cotoi mananca si el o bfitaiebuna ca va'ru-sau banul Ursul si se in-toarse la curte, plouat ca vai de dansul sicu coada intre picioare. Atunci, top lute();unire, osandir la moarte pe jupan RanicaVulpoiul, pentruca nu tinuse in seataaporuncile impfiratesti i isi batuse joc detrimisii stapanirii.

Cu toate acestea, vataful Bursucel tot semai ruga s se faca i rudei sale i o atreia chiemare si se insarcina chiar dansula-I aduce. Gaud Vulpoiul Tata venind pecredinciosul su prieten Bursucel i intelesede la dansul ca numai este loc de joc, segandi si el ca ar fi mai bine s se cluedinsusi la imparatie. Dar cu cat mai multse apropia de curte, cu atat i se facea maimulta grip', vazand mai ales cum se grama-dia gloata ca -sa-1 vada trecand. Cu toateacestea, Batten' merse de se inchina smerit .si cu supunere la imparatul, care nici gandn'avea sa-i deft iertare. El povesti foartelamurit neajunsurile ce patise dela_dansulbanul Martin si postelnicul Motan si searata gala a 'Ada orice asprime a soartei.Atunci paritorii lui iesird la lumina, avandin capul lor tot pe vestitul lor vechil Ma-garila ; dar ei erau asa de mumerosi, avo-catul sbiera asa de urit i Ranica se apartcu asa mult iscusinta, incat multi din adu-

A

.

L.

1

-www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 9

nare incepur ca sari vad'a scapat. Lisa.tocmai atunci se deter pe fat cele maigroasnice miselii ale lui, si judecatorii,intr'o unire, II osandir ca vinovat bunde spanzurtoare. Indata atunci, rudele luitoate prdsir curtea, i impratului nu-ipath bine de aceasta, cdci acele rude sirubedenii erau multe la numAr si tot dobi-toace cu putere i cu dare de mana. BoieriiLupu Falcd7Lat, Martin Ursul i MotanCotoiul, zAu, nu prea stiau cum o vorscoate la cdptiu cu indeplinirea pedepsei;iar Rfinick simlind toate aceste greutti,ii We joc pe ascuns de dnsii si ince-puse a se chibzui cum sd fac ca sfi scapenevtmat. gaud i se puse stergarul degat ca sa-1 spAnzure, el se ruga sfi fie in-Wait mrturisi in fala lui pacatele,mai nainte de a muri. I se dete voie; Siel, numai atata atept. Dup ce povestinemerniciile tineretelor sale, prin cuvinternestesugite, dete sa inteleaga cA, in vieatalui, furase o mare comoar de bani si descule, cu scop de a opri si de a nimiciun complot ce se urzise impotriva lui Leo-nil imprat. Auzind aceste cuvinte, im-pfirteasa prinse mare dorint de a'sti cum

ce fel se petrecuse lucrurile si ea indu-pleca pe sotul su ca sfi dea voie lui Rnics4 spuie toate mai pe larg. Acesta, pre-

aji

si

www.dacoromanica.ro

10 AL. ODOBESCU

facandu-se c ar fi adanc patruns de mus-trare si de grijfi, istorisi, indata o lungpoveste despre un complot care s'ar fi urzitmai de demult intre banul Martin Ursul,vornicul Lupu Fa lea-Lath i postelniculMotan Cotoiul ca s & jos de pe tron peLeonilfi Imparat si sfi ridice pe MartinUrsul la scaunul domniei. Ca sfi nu lasenici o banuiala asupra adevarului scor-nirilor sale, el amestecfi in acel inchipuitcomplot pe raposatul fatal silt, care mu-rise de mult, si chiar pe prietenul i ruda

vandal Bursucel. De pe spusele lui,loath acea urzeala era interneiat pe o bo-gate comoara de bani, cu care rhsvrtitoriiaveau de gand sfi cumpere pe ostasi, pepagnicii pe slujitorii imparatului; iar el,

furand acea comoara i asctrnzand-o,scapase zilele lui Leonilfi Imparat.

Afland acum mai intai despre toate a-cestea, impfiratul i imparateasa incepuraa cam dori s capete pe seama lor aceavestita comoara i cercetara pe Ranica des-pre locul unde ea se aft ascunsa; darVulpoiul siret gist atunci vremea numaibun ca. sa intre la tocmeala asupra ier-tfirii sale. ImpAratul cam sta la indoialadar imparateasa cera cu tot dinadinsul cajupan Ranica sfi fie iertat. Acesta spusegtinci ct comoara se afl pane in preajma

lui,

iRnicd,

;

_ .www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 11

unei fntni, in mijlocul unei pduri, de-parte, foarte departe ; iar, fiindcA ImpAratulnu prea voia. sa." dea crezamfint la o istorieasa de neauzitk Vulpoiul chiam dreptdovad, pe bietul medelnicerul UrechilIepuras, care tremura de frick spre amrturisi si el deed nu e adevrat c seafl departe, foarte departe, o pdure, in-tocmai astfel dupa. cum el zisese.

Ciudat lucru se pare, dar impAratul semulturni cu aceastd marturie. El bucurosar fi mers insusi cu RAnicA pand la aceapadure, dar Vulpoiul, runlegand in mintealui alte nsdravanii, ii ruga sA-i da voie ase duce mai intai la o manstire, de pre-cum se legase cu sufletul, ca sa se roagepentru iertarea pAcatelor sale. Imparatulnu fca nici o impotrivire. Pe banul Martin

pe vornicul Falca Lath ii bg la inchi-soare ; iar kir Behehe Berbecila, care era

tarcoVnicul palatului, citi lui RanicA omolitvd ca sa-i fie drumul norocos. Se luatot atunci hotrire ca toat curtea imprd-teasca astepte in cdle, nu departe delocal unde awed s mearga i astfel el seporni. Dar ca s nu-i fie urit singur ladrum, el ruga pe Behehe Berbecil i pemedelnicerul Iepuras ca s-1 insoteascAamandoi macar o bucat.

Gaud se vfizu aproape de cas, Mai ce

sA-I

. .

si

si

www.dacoromanica.ro

12 AL. ODOBESCU

Plea i desparti pe tovarsii lui, unul dealtul i indata inghesui pe bietul Iepurasla o strimtoare suci gatul. Apucase, elsi ai lui, i mancase carnea sarmanuluiaobitoc, cand sosi Berbecila ca sa caute pesotul sail de drum. Rfinica ii spuse ca me-delnicerul Urechilfi, simtindu-se cam oste-nit, se inchisese intr'un cuptor ca sa doarmamai linistit, dar totdeodata el adaogi :

frate Berbecila ca trebue indata spleci inapoi ca sa duel imparatului o seri-soare foarte insemnata, din care negresitca i d-niei tale ti se vot trage mari fo-loase i vei capat multa trecere pe langaimparatul, (-lath ii vei duce cat mai curanddarurile care sunt in aceasta desaga.

Cum auzi una ca asta, gugumanul deBehehe incepa a salth si a se gudura debucurie, pe cand Vulpoiul cu Vulpoaica sicu Vulpisorii lor sedeau lungiti pe pat sise uitau cu mirare la dansul cat de poz-nas juch el de veselie. Ranica ii atarna degat atunci o desaga, in care el ghemuisepielea Iepurasului jupuit i mancat,Mai vant sa plece.

Puteti sh va inchipuiti ce suparare co-prinse pe imparat cand deschizand desagacea cu stirile Si cu darurile, in loc deacestea, pica dintr'insa pielea sfirmanuluiUrechilfi I Atunci pricep ca chiar si pe

Stii,

si-i

2ili

www.dacoromanica.ro

AL. obontscti

dansul ii inselase miselul de Rfinicfi. Ba=--nului Martin si vornicului Fa lea-Lat le detedrumul dela inchisoare, iar pe kir Behehe,imparatul, ne mai voind sa-1 vazA in ochi,

rash pe seama Lupului ca dansul sa-1procopsesca cum va sti i sa-i ,gfiseascaleac la toate neajunsurile cate suferise. Deatunci s'a i facut ruptoare ca berbeciioile sA fie jefuite de lupi. Dar nici cu atatanu se multumi imparatul, ci dete i o ser-bare mare, numai pentru ca sa aduca man-gaiere lui Falca-Lata i lui Martin Ursul,pe can ii nedreptatise. Tocmai in mijloculveseliilor acelei sarbatori, sosir i altestiri despre miselii mai proaspete ale ju-panului Ranica Vulpoiul. Maniindu-se atunciimparatul peste msura hotri s tramildtoata ordia sa ca sa pihpadeasca cu totulpe acel indrznel inselator. Dar vatafulBursucel, tot mereu credincios verisorului&au, se grabi a-i da de stire inilemnaca sa vie cat mai neintarziat la curte sisa raspunza insusi la- invinovfitirile ce i-seaduceau. El se induplecfi i veni.

Bursucel se duse la impArat ca sa-1 roagesa primeasca pe ruda sa, jupanul Ranica ;iar aceasta, rand se vAza dinnaintea luiLeonilA, se apropie cu indrzneala de tron

dete in genunchi, in fata tuturor lighioa-nelor adunate. ImpAratul, cu glas aspru, ii

1.3

11

si-1

'

www.dacoromanica.ro

14 AL. ODOBESCU

imputa c ar fi ucis miseleste pe sluga luicea credincioasa medelnicerul Iepuras,cd el a pricinuit moartea tarcovnicului shu,kir Behehe, care canta asa frumos instran. La acestea, Rnich cu ffitarnicecuvinte, se prefca, parch ar fi adncmahnit de cele ce s'au intamplat ; dar tot-deodat, el aath o mare mirare de cateauzia si starui lard de rusine a zice ctBerbecil, iar nu el, a ucis pe iepuras cash ia dela dansul niste bogate daruri pecare chiar el, Rnich, le dase credinciosuluimedelnicer ca sa le duca mai iute MfirieiSale. Dar impratului i se Mai acru cuatatea incurcaturi, nestiind ce sa mai aleagadin asa multe minciuni, i de multh supa-rare se Scala i plea la vanatoare, %sandpe boierii sai sa faca cum vor

Rnich insh nu-si perda cumpatul i peloc ii dete in gaud sh ceara ajutor dela oveche prietena a lui, batrana juphneash Al-bina, care era de cash la imprhteasa, Iifceft dulceturi si ii descanta de deochi.Musa puse pe fieeare zi la imparfiteashcate o vorba bunh pentru Ranica, astfelluck nu i se ffica nici un rhu. Mai peurm ea se ispiti a aduce aminte despresculele pe care Vulpoiul zicea ch le ascun-sese, le ludg precum se pricepa mai binesi incredint pe stapana-sa c Ranica sin-

t 1

Si

fr

sti.

www.dacoromanica.ro

AE. --ODOBESCU 15

gur ar fi in stare s le &eased i sfi i leaduca, daca i s'ar da drumul dela inchi-soare. Pe de alta parte, jupan Vulpoiulmijloci ca sfi se sopteasca la urechia im-paratului despre multele slujbe pe care lefacuse Statului raposatul tata-sau, pe &andtrih; mai pe urmd el cern ca cei ce I-auprIt sa dea cel putin dovezi si in sfarsit,ca sa curme mai iute toate greutatile, pro-puse ca neintelegerea intre dansul i dus-manii lui, s se stinga printr'o lupta dreapta.Pe vremea de atunci era obiceiu si lege caorice sfada, orice cearta i orice judecatas se sparga cu bataie; partile protivnicese apucau la tranta si care din doi biruia,aceluia ii ramaneau toate dreptatile.

Propunerea lui Jupan Ranica se tinaseama si voinicul Falca-Lata cern numaideck ca el, si nu altul, s intre in luptacu Vulpoiul. Acesta, insk.stiind bine ca lu-pul e mai vartos la yang deck dnsul, secam cocli i cauth prilej s scape ; dartoate fill% de prisos, caci Lupul era foarteindarjit din pricina tuturor rutatilor pecare Ranica cu drept i cu nedrept le a-runcase asupra lui. Se hotari dar luptaPara de crutare si se alese ca loc de 'Maetarcul rotund al tarlei imparatesti.

A doua zi, dupfi ce trase un somn bun

4.1

.

;

,

ie

www.dacoromanica.ro

16 AL. ODOBESCU

toatd noaptea maned ca un voinic dimi-neata, Rnicd intrd in cercul luptei cu pa-rul de pe dnsul lins si prelins, cu trupuluns peste tot cu ulei. Asa il invlase ju-paneasa Albina, care se priceped la tot fe-lul de fermece babesti ; ba ea ii Meuse sidescntece ca sd poatfi birui pe dusmanulsu. Lupul i Vulpoiul se puserd drept infall unul cu altul ; iar toate celelalte do-bitoace, dela impfirat pand la pArcalab, sidela Vlddich pand la opined, stau randuitejur imprejurul tarcului i priviau cu ochiisticliti la lupta voinicilor. Vulpoiul incepaindatd sd-si invarteasca coada cea stufoas,ca o apdrtoare, i prefecandu-se e vredsd fuga aruncd cu Walla in ochii Lupului,de-i lud vederile; indat sdri iute pe clan-sul si se cerca din toate rasputerile ca sA-1sfasie i sa-1 sugrume. Dar vornicul Falcd-Lath, opintindu-se i dnsul, printr'o su-ceald puternicd, .clilcd jos pe Rnicd, Iipropti sub picioare infipse collii inlaba lui. Vulpoiul 'lust nu-si pierdfi saritaintr'o primejdie asa de mare, ci intorcn-du-si pe furis ochii in partea staulului,unde se inchisese pentru acea zi, turma deoi a impratului, incept s strige : Sai,jupan vornice, c'au scdpat mieii din staulsi-i manfincd cainii I Lupul lacom

i

si-si

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 17

prost se repezi sa apuce si el un carlan ;dar in vremea aceasta, Vulpoiul sprintenii sari in chica si-1 dobori jos. L-ar fi ucispc loc data insusi Leemila imparat nu i-arfi zis sa-1 ierte cu zile.

Din minutul acela jupan Ranica Vul-poiul rfimase tare si mare, si fr de va-tamare. Imparatul puse de-I imbraca cucaftan de catifea rosie imblanitmare vistier. Toti de toate partile venirade se inchinara la clausal cu smerenie Sisupunere, ba Inca si la cucoana vulpoaicasi la coconasii vulpisori, caf-5osir in-data la curtea imparateasea.

Treca astfel cat treca; dar fiindca nfira-vul din fire nu are lecuire, jupan RfinicaVulpoiul nu se lash de mancatorii si deviclesuguri, nici cand ajunse am de frunte.

lui se detera din nou pe fall; darin randul acesta, nu-1 mai ajut nici unmestesug, ci f silit sfi fuga si dela curteaimparateasca si dela casa lui ; hoinarpribeag, el de atunci inainte ii petreciivieata furisindu-se prin tufe i prin vizuini,huiduit i batjocorit de tali, 'Ana ce kite()zi, umblnd, dup nravuIstu cel vechiu,sfi se vare inteun cotet cu gaini, copoiidin batatura II winara, Ii z4rirk II luara

4

'

sill Irma

Mieliile

s,

I

si

www.dacoromanica.ro

18 AL. ODOBESCU

in goanA prin padure, II prinserfi i-1 fa-cult mici-ffirrnici. SA-i fie farina usoara 1

IncAlecai p'o coach" de vulpes: spusei cui vrii s'asculte

basmul lui FlAnica. Vulpoiulpe care 1-a raps copoiul.

.

G .www.dacoromanica.ro

Tigrul pficAlitPovestire pentru copii, loealizat.

Mai deunazi eram la Galati i pentruca sfi-mi treaca de urit si sfi mai aflu Sicate ceva, am iesit s ma plimb la port.Norocul a voit ca s intalnesc indata peun vechiu amic al meu, pe care de mullnu-1 vazusem i sa petrec cu dansul cate-va ore foarte placute. Amicul meu este unnegulator din partea locului, om foarteconsiderat si foarte iubit de toata lumea,fiindca el, prin munca sa, si-a castigat oavere insemnata, de care se bucura, fficandbine cui poate; iar firea lui este asa devesel si de glumeata incat cu dansul nupoate cineva sfi se uneasca. tie sa spunk'

descrie o multime de lucruri pe careinsusi le-a vazut si le-a invalat in nume-roasele sale clatorii: cad, fiind de Orin

-

sfipi

www.dacoromanica.ro

20 AL. ODODESCtI

din Galati, el, de tank- s'a inrolat ca matrozpe o corabie englezeasca i, cutreierandtoate rile Si toate marile lumii, s'a ales'Ana in sfarsit cu multa minte, sfinatate,avere si voie buna. Astfel este amicul meudomnul Stancu Polobac, cu care ma plim-blam mai deundzi prin portul Galati lor.

Vorbind cu dansul cand de una, candde alta, ne opriram in fata unei mandrecorabii englezesti, care plutia falnic d'asu-pra apelor Dunarii, lantuita in ancorile ei ;dintrInsa se descarch felurita marfa si maiales butoaie cu capatni i cu bulgari dezahar. Amicul men, aducandu-si aminte cuplacere de timpul tineretii, pe cand si eln'aveh alt locuinta decal o astfel de scoieurias de lemn, imi arata si-mi explica fo-losul i intrebuintarea diferitelor parti alecorabiei, precnm catarturi, panze, franghii,came, palimari i altele.

In timpul acesta, matrozii corabieicaratorii sau hamalii portului umblau insus si in jos, ca furnicile, scotand din ma-gaziile adanci ale pantecosului vas plutitorbaloturi si butoaie cu marfa, incarcandu-lein roabe (sau cum ar zice la Galati, petaraboante), Si aducandu-le, pe un podisorde 'Arne, pfinfi la mal, unde le asezau inteancuri. Toate acestea se faceau cu o iu-teala, cu o aprindere, cu un zgomot care

*"

.

Si

.

www.dacoromanica.ro

AL. ODODESCII 21

ma asurziau si ma ametiau; dar totusiimi placta foarte a ma uita, caci toti erauveseli, sprinteni i lucrau cu inima cumultumire.

Pe cand in acea invalmasala taraboan-tele incarcate cu marfa trepadau in toatepartile, purtate in fuga mare de matrozi,se intampla ca doua din ele s se cioc-neasca si butoaiele de zahar se rsturnarape jos, rostogolindu-se care in cotro apuca.Unul din butoaie se si desfunda in aceacadere i zahdrul in bulgari, ce era in el,se risipi pe pamant. Indata cainii, cari nulipsesc in portul-Galatilor, se repezira saimbuce din el, socotind, bietele javre fla-mande, ca au dat peste vreo mana ; darmatrozii, ca sa-i departeze, detera brancibutoiului crapat, care sucindu-se deodata,acoperi, ca intr'o cusca, pe unul din lacomi.

Toata lumea puse pe ras , dar maimult si mai tare decal toti !Idea amiculmeu Stancu Poloboc; ii dase laerimile inochi si se tinea la piept i la pantece, bie-tul om, de hohotele ce 11 podidise. Mieunuia imi era teama sa nu se inece cu a-tata ras.

Gaud se mai potoli aceasta veselie, abiapath sa-mi vorbeasca, stapanindu-se cuanevointa.,

Frate, Imi spuse, cand am vazut

si.

k

www.dacoromanica.ro

22 AL. ODOBESCU

intamplarea cu cainele 1 cu butoiul, mi-amadus aminte de o istorie ce am pfitit eu,sunt acum multi ani, tocmai prin insuleleAfricei; i trebue s stii ca de cateori imivine in gaud istoria tigrului, pe care 1-ampficalit asa de frumos, zau, nu ma pot opride a rade ore intregiD.

spuind astfel, Stancu meu se pornidin nou pe ras. Eram foarte curios sa cu-nose istoria tigrului pficalit; dar abia maitarziu o putui afla dela amicul meu, caremi-o povesti intiastfel:

Pe cand eram matroz, lucrand i casti-gandu-mi painea pe o corabie englezeasca,se intampla adesea ca sa calatorim pentrunegotul nostru parka prin fan foarte depar-tate, si treceau uneori luni intregi Med casa vedem pamantul cu ochii, ci numai va-lurile marii jur imprejurul nostru, iard'asupra capului, cerul, cand albastrusenin, and intunecos i posomorit.

Dar cand, atunci, dup o lunga plutiresosiam la vreun tarm, mare placere erapentru noi de a ne cobori din corabie side a calca pamantul teapan sub picioare.Era pentru noi, corabierii, ca o zi de sal.-batoare, cand puteam sa gustam un pranz

intinsi la umbra, pe iarba verde.Elsa ocaziunile de acest fel erau asa derare 'Meat uneori ne coboram chiar pe

Si

Si

linistit,

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 23

tfirmuri pustii i necunoscute, fara de apurth cea mai mica grija de primejdiile ceni se puteau intampla.

Intr o zi dar, tragand cu vasul la coastaunei insule nelocuite din marile Africei,mi se Mai tare dor de a vedeh de aproapesi de a pipai cu piciorul iarba campului.terui atunci voe dela capitanul corabieica sa ma dau jos la mal si sa petrec &ate-va ore pe uscat. Matrozii, tovarasii mei,nu prea aveau incredere in acele locuri ne-cunoscute, i abia gasii unulun American inalt i uscat, cu barba darfara mustti, care primi sa ma insoteascain calatoria mea pedestra. Luaram cu noio spata grasa de ramator afumat, o butilcacu yin din cel mai bun, un ulcior cu apaproaspta SI cu aceste merinde, ne porni-ram veseli catre mal.

Cana ma simiii, eu unul, pe uscat,-de bucurie i chiuind trsei un pui dedant romnesc, o corabeasca vartoasa deGalati; iar tovarasul meu, Americanul, va-thud asa, incep si el sa tropote in fatamea, jucand foarte serios i pe tacfinealaun dant englezesc ce se chiamd Gig.Dantul insa ne Mai gol la inima si in-data ne veni in gaud sa gasim un adapostde soare ca sa ne asternem masa. Eu eau-tam cu ochii in dreapta si in stanga ; mi

dinkt'inii,

www.dacoromanica.ro

24 AL. ODOBESCU

se pornise, biet, mintile cu dor cfitre ra-coroasele dumbravi din lunca Siretului ;acolo, in insula cea pustie i prigorita desoarele african, abia se zariau cativa co-paci din aceia cu ramurile inalte si suie,care se chiama palmi, si niste tufis sal-batic, pe unde mai totdeauna cuibeazaserpii cei veninosi cu plesnitori la coada

alte fiare uracioase.Pe campia seasa, vazuram Ins un ce

negru si rotund, despre care nu ne preaputeam da seama. Staturam catva la in-doiald Zaca ne vom iadrepta sau ba .catreacel punct necunoscut, care, dreptul luiDumnezeu, ne cam puneh la ingrijare ; darAmericanul meu scoase un ochian din bu-zunar si, indreptandu-1 cdtre acel punct,vazuram curat Si lamurit ca obiectul ha-nuit nu era altceva deck un butoiu de lemn,asezat ih mijlocul campiei.

E un poloboc I strigai eu cu bu-curie, vorbind moldoveneste, pare c'a fifost chiar in portul Galatilor.

0 I o I Poloboc l repet Ameri-canul de mai multe ori cu mirare si dinminutul acela, el nu ma mai chiema altfelpe nume decal Poloboc. In urma, matroziiceilalti facura toti ca dansul, i iata cum,iubite amice? rampS e Stancu

-

mi-a

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBE611 OS

Poloboc, de care nu ma plang catusi depuhin.

Fie dar Poloboc Noi alergaram indatapana la butoiul cel minmiat i acolo, laumbra lui ne i asezaram ca s ne facempranzul. Rezemati amandoi de doagele lui,cercuite, desertaram veseli butelca de vin,imbucand si din spata afumat. Lumea nise pareh toata a noastra, i crez ca in pa-late de marmura i pe covoare de matase,n'am fi trait mai rani grije deck la umbrabutotului, pe iarba cea verde.

Dar pe and noi gustam asa dulciun mare pericol ni se pregatih.

Se vede c mirosul mancarilor si rasunetulveselelor noastre cantari desteptard pe untigru, mare si flamand, care Clormi ascunssub un tufis invecinat. Fiara cea salbatica,semanand fa trup cu o pisica uriasa, lapar galbena i vargata cu negru, se sculfibinisor din locul unde erh pitita, se furisaprintre balrii i pe [acute se apropie debutoiul nostru. Ajunsese foarte aproape,and noi auziram fasaind in dosul butoiu-lui. Ne scularam deodata in picioare, Iran-tind jos talere i pahare, si &and deteramcu ochii de acea groaznica dihanie caresticlih privirea ei incruntata asupra noas-tra, inima in rioi se Mai cat o gamalie deac ; tot sangele ne pieri din fala ; parul ni

nitite placeri,

I

ai li-

www.dacoromanica.ro

At. onoiiEtcti

se ridica vulvoiu si ne crezurAm mai multmorti cleat vii. Cu noi armA n'aveam.Fiera rficnia cu turbare, ranjia arata

Butoiul singur ne desparlia de &Ansa.Ce s facem? Incotro s o apucarn ?Tigrul lungi pasul ca s ne ajungfi ; noi

ne strecuraram imprejurul .butoiului. Eliricep sa iuteasca, &and ocol polobocului;noi alergaram mai tare in jurul lui.astfel, noi inainte i tigrul dupe noi, oco-liram de mii de ori butoiul. Nici &Lundnu ne puteh prinde; dar nici noi nu pu-team scapa. Iricepusem a crede ca soartane-a osafidit la groaznica pedeapsa de ane petrece de ad inainte tom vieata, &andmereu raite i tarcoale in jurul butoiului,cu tigrul dupa noi.

Vai ce viitor de spaima. 1 ziceamnoi in mintile noastre, turbate de frica side osteneala.

Dar se vede. ca i tigrului i se urise cu'aceasta goana rotocolitA, intocmai ca aler-gatura cailor and treiera la arie. El deodata se opri in loc,. i cugetand un minut,se repezi s sara drept d'asupra butoiul eas ne ajunga indatfi pe partea cealalt. Dar,cum drese, cum flick, ca sarind, i se aca-lath labele de dinainte de buza butoiului,care era desfundat. Greutatea fiarei II facias se clatine i sa se povarneasca in par-

-coltii.

.

td

I

si-si

Si.

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 27

tea ei. Noi atunci, (pare ca cerul ne-a lu-minat) rsturnaram polobocul cu fundulin sus, tocmai d'asupra tigrului ce sta aca-tat de buza lui, i fieara ramase sub butoi,ca un 'soarece prins in cursa. Atunci amAn-doi sariram pe fundul vasului i ne prop-tiram din toate rasputerile d'asupra lui, canu cumva lighioana infuriata sa-1 ridicede odata in sus si sa scape dela inchisoare.

Tigrul Month cu turbare i se zvarco-amarnic intre doagele polobocului, iz-

bind intr'insele cu capul, cu labele, cucoada, cu ce putea. Noi apasam d'asuprwcat ne sta prin putinta, gandindu-ne acumca ne-a ajuns alt nevoie ; caci inteadevar,ceeace castigasem era numai o schimbarede osanda. In loc s dam vesnice ocoalebutoiului, acum ne vedeam siliti sa stamtoga vieata d'asupra lui, proptindu-1 ca sanu se miste.

Dar norocul ne mai ajuta si in rndulacesta

Din multele suceli si invarteli ale ti-grului de desubtul polObocului, coada luicea lunga i stufoaS scap6 deodata pegaura cepului ce era dat la fund, si ieica un phmatuf la ivealfi. Gaud vazuram noiasa, tovarsul meu se prinse cu amandouamfinele de Clansa, si eu de el, si cu mul-

I

hitt

www.dacoromanica.ro

28 AL. ODOBESCU

tele noastre silinte, cu mUlt nevoie, o tra-seram toata afar pe gaura cepului.

Ce mai coada I par'ca era un searpeflocos, cu dungi galbene i negre, s'apoilung, sa te fi incins de doua ori cu causalD'as fi putut atunci sa o retez dela curma-tura ei, negresit ca a fi pastrat-o i panaacuma.

Americanul insa i eu, ne gandiramatunci intr'altfel. i sa vezi ca rau nu ne-amgandit. Ce nu-i d omului in cap la vremede nevoie I

Vazand asa lungime de coada, ne apu-caram s'o inodam de vreo doua-trei ori

facand astfel dinteinsa un cata mai ghe-mul, mult mai gros deck vrana prin careea iesise, izbutiram de a lega pe tigru debutoiu.

Urra I I 1 strigaram atunci aman-doi cu o nespus veselie, i sarind jos depe butoiu, p aci ne f drumul I 0 luaramla fuga cat ne fineau picioarele i apuca-ram drept catre corabia noastra.

Tigrul smunci atunci butoiul si ii scoasecapul la lumina ; dar trupul 1ui ramasejumatate in fundul vasului, incat abia pu-tea s se miste din loc. Scapand la sana-toasa, noi ne intorceam ochii din cand incand spre dansul, ca sa radem de turbarealui, cci de cate ori voia sa faca o mi-

-

-

si,

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 29

care, el simtia si auzia polobocul rosto-golindu-se si hoaorogind in urma lui.

Gaud in sfarsit ne vzurkn noi in co-rabie i tigrul urland la mal, eu, simtin-du-m atunci in largul meu, 'lc:learn dinbaierile inimii i pisand pumnii, dup obi-cciul nostru romnesc, strigam in guramare :

Sac, tigrule, sac 1 Sac, ca te-amOcala 1.

Iar Arnericanul meu, Si toti matroiiidup dansul, insirati d'a randul pe covertacorabiei, repetiau cu hohote de ras :Poloboc 1 poloboc

Atunci i eu, vAzand c cu rnes,tesugam scapat de primejdie, ziceam romneste :

Poloboc nu-i dobitoclPoloboc e cu noroc 1"

lath istoria tigrului racAlit pe care mi-apovestit-o razand amicul meu dela Galati.

Radeti Si domnia-voastr, daca va estepe plac 1

/

1 .

..-

-

www.dacoromanica.ro

Zece basme mitologice

EPITEMEU I PANDORA

0 ceart mare se scornise intre Zevs ioameni. Titanul Prometeu, eel cu mintemult, tine cu acestia si-i invfith sa.' nu facpe placul noului zeu, ce coprinsese cu silstpanirea tatlui sAu Cronos.

El le zise : MAi oamenilor I acest Zevse lacom de avutii i de daruri ; dac voi,cnd injunghiati vite in onoarea lui, i leveti inchinh cu totul, apoi s titi c vetiajunge in curfind sfi dati de capt tuturorturmelor voastre, oricAt de numeroase arfi. Aide mai bine sa facem cu Zevs o toe-meal pentru ca i voi oamenii i el, sfi va.

www.dacoromanica.ro

AL. ononEsce 81

bucurati de eke o parte din vitele jertfitein ecatombe, adicd cu sutele, pe altarelezeilor.

Atunci el alese din cirezi un bou maresi frumos, Ii injunghi i fcil dinteinsulaou prti. Intr'una puse vintrele i carnea,si le inveli in pielea boului ; in cealaltasezd numai oasele bine infisurate in gra-sime. Apoi zise lui Zevs asa : Alege-tipartea ce vei voi, cu hotirire c cea pecare vei pune acum acum mina, si rdnafindin totdeauna pe seamd-Ii.

Zevs se 16comi i intinse pe loc minala partea unde lucia grdsimea ; dar cndvdzil cd sub &Ansa erau numai oase, foartetare in sine se manic. Cu toate acestea lush,din, acea zi inainte se fica dating ca, in sa-crificii, oamenii sa inchine zeilor .numaioasele i grdsimea dela victime.

Ca sa-si risbune pe semintia muritoarea oamenilor, Zevs hotiri si nu le mai tri-mitd jos pe pamnt focul cu care el ii(lima mereu mai inainte, i astfel ii Iasiin mare lipsi, suferind foarte de ger, deintunerec si de foame: Dar Prometeu serepezi in cer, rpi de acolo foc, ii ascunsein teava unei trestii, sill aduse oamenilorinapoi.

Cnd Zevs and una ca aceasta, el se in-furie asa de tare incfit asvfirli cu trznetul

,

;

t,.

'

1

'

1 .

I

1 .

...

www.dacoromanica.ro

At. ObOhEACII

in Prometeu i trimise pe credinciosul sfiuvestitor Ermes ca prima, sa-1 ducatocmai pe piscurile sterpe ale muntelui Cau-caz, i acolo sa-1 ferece de stanch' cu ca-tuse lepene de fier, punandu-i streaja unvultur care sa-i sfasie mereu inima cu don-tul sau ascutit.

Dar nici en atat nu Se impch ,Zevs ; plmai scorni i un mijoc de a munci pe bietiimuritori. Isi aduse aminte ea, Prometeu, iipovatuise indemnar s nu primeascanici un ciar dela zei si le lasase cu dansiipa ft-ate-sail Epitemeu, ca s. le poarte degrij i sa-i fereasca de vicleniile fiuluiCronos.

Atunci Zevs se gandi inti'astfel : frSe-minlia omeneasca nu stie pand acum ceeste nici boala, nici durerea,. nici certurile,nici rasboiul, nici furtisagurile, nici tea-darea ; caci toate aceste rele le tine inchiseEpitemeu intr'o cutie pusa sub buna paza.0 sa fac ce voi face ca ele sa scape deacolo i sa umple pamntul de miseliide nevoiD.

indult chema pe Efestu, mesterul focului,si-i vorbi asa : aSa-mi gatesti un ce mi-nunat, cu care zeii au s drueasca pe oa-meni. Sh iei prang i sa ,plarnadesti cu&Ansa un chip de femee. S'o faci cat maifrumoasa la vedere ; dar sa bagi inteinsa

at

sA-1

si-i

si

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 33

o fire rea, pentru ca &Lisa s-mi rzbunede cite rele mi-au facut mie oamenii.

Efestu lug Wank i plamadi, dupa cumi se spusese, an chip fimmos de femee. ZeitaAtena o imbrach cu o rochie minunat sipe cap ii puse o canal* de unde atArno maramA ca pAnza paianjenului, de abiaIi ascunde umerii i peptul, alb ca zapada.Ermes o inVta un grai plin de farmecsufl_intr'insa un cuget nestios neastam-parat, pentruca s stie a induplec si a a-ta.1 pe neamul ornenesc. Apoi Efestu o dusein adunarea zeilor, i toti eamaser incntatide frumusetile ei.

Atunci Zevs luand-o de mink o dete luiEpitemeu, zise asa : ceva ? M'amgandit c voi oamenii sunteti, biet, impo-lirati de munch multi pe pmnt, i ea'

lipseste o fiipth care, prin dulcele ei des-nierdAri, s5. va punA inima la loc dupa a-htea grele oste eli. De aceea noi zeii ne-muritori ne-am indurat de soarta voastrii,

: si, spre a va aduce o blanda' alinare,daruim aceasta mngAioash fiintii a fe-

aleei pe care am si numit-o Pandora, fiindc6este inzestrat cu toate darurile.

Epitemeu, cel cu mintea farzie, uimit defrumusetle Pan& rei, uit povetile frateluisfiu, i impreum cu dansul toga semintiamuritorilor se am ggi de cuvintelelui Zevs

3

Si

4

0

2

tii

'TA

lath,vii

si

1

www.dacoromanica.ro

84 AL. 013013ESCU

primi darul, care ii fermech pe toll, in-data ce dau cu ochii de dansul. Dar, vaibucuria nu le Vila mult.

Pandora, nestioas de a ispiti toate, va-zuse o cutie mare, pitit mai cu ingrijiredecat orice alte avutii, in basca cu comorilelui Epitemeu. Ii ardea inima s tie ce vafi intr insa. Deci, intr'o zi se furis de sotulei cel prea lesne increzator, i ridica Ca-pacul cutiei.

Deodata scapara dintr'insa cuca niste iesme pocite, certurile si bataile,nevoile i boalele, holiile i turbrile, gri-jile i necazurile toate.

Coprinsa de spaima, abia apuca ea slase repede capacul in jos. Pe fundul cu-tiei ramasese, pitita, doar numai speranta.De aceea, abia dad. cu &Ansa se mai poatemangaia uneori sarmana omenire de alerele a raspandit pe pamnt nesocotita Pan-dora.

II

BRIAREU

Mare nemultumire era in palatele Olim-pului, locas al zeilor nemuritori, de childZevs biruise pe zeii cei batrani si se ase

siI

.

gramada,

t

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 35

zase cu sila pe scaunul imparatesc al ta-talui &au Cronos.

El tineh acum in mnele sale traznetul ;sub picioarele lui zaceau. gramadite tunetele

fulgerile, i tali zeii randuiti imprejuru-i,tremurau de frica dinaintea puterii i ma-ririi

El le impuneh insacinari grele si le vor-bia tot aspru, voind prin astfel de purtaristrasnice sa intemeieze domnia lui faitcumpt peste toti zeii de pe uscat si de pemare.

Toga ziulica, agerul lui vestitor Ermestrepada in sus si in jos, ca sa duca in toatepartile poruncile sale ; caci Zevs voia catoata firea sa-i fie de o potriva supus,nu-si mai aduceh catusi de putin amintede timpul pe cand i 'dnsul era slab sifait putere.

Atunci se auzira din partea. zeilor pa-mantului i ai mrii suspine i oapte in-fundate de nemnitumire, si ei toti se adu-nara la un loc ca sa se sfatueasca.

Poseidon, imparatul valurilor intunecate,innalta mai intai glasul i vorbi asa : A-scultati-md pe mine, voi, Ero i Ateno ;hai, sa ne rasculam impotriva lui Zevssa-i aratam ca el n'are nici un drept de ane strisnici pe noi 1 Vedeti bine cat de rillse poarta de cand i-a incfiput puterea in

si

lui.

si

ii

www.dacoromanica.ro

36 AL. ODOBESCU

mAni. Nu-si mai aduce de loc aminte catot noi I-am ajutat in rdsboiul ce a avutcu tatl situ Cronos ; iar dupa ce l-am fa"-cut sA iuving5, el tocmai pe sotii lui ceimai puternici Ii nedreptateste mai tare, PePrometeu, titanul binefc5tor care a dat fo-cul innapoi muritorilor i i-a scApatde groaz-nicele urgii ale gerului si ale foamei, lath'cfi a pus sA-1 ferece pe piscurile sterpe aleCaucasului. Deoarece nu i-a fost teams lfintueasc inteastfel tocmai pe un titan,baga bine de seam, Ero, sA nu-i abattrite() zi de mAnie, ca sa te nenoroceascAmai rAu i pe tine 1

Atena vorbi atunci inteastfel : Ine-lepciunea lui Zevs i-a prsit mintile ; toatefaptele sale sunt numai viclenii si trfidfiri.Ce mai asteptm ? Hai sA-1 princtem i sA-1ferecAm teapan ca nu doara sh ajung ce-rul si p5mantul a fi cu totul prada luptelorsi a btilon.

Deci se jurar cu totii ca a nu mairabde asupririle lui Zevs, i dup5 ordinullor Efestu fauri niste cdtuse uriase, cucare sa-1 ferece Indat ce somnul greu iseva lash pepleoape.

Dar zeita Tells, ascunsfi in pestera ei demrgeanuri din fundul mrilor, auzise cu-vintele lui Poseidon si ale Atenei. Ea seinnlt de pe mare ca o ceat.5. alburie

CPI

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 37

se aternii in genunchi dinaintea tronuluilui Zevs. Ii imbrtih picioarele si-i vorbiasa Asculth-mh i pe mine, o ZevsZeii nemuritori tremura de fried dinainteaputerii tale; dar ei sunt amariti de vor-bele-ti aspre i de strasnica-ti purtare ; eizic ci intelepciunea a phrhsit mintile tale,si eh faptele-ti sunt numai viclenii si tr-ahri. Mai asculd-mh Inca, o Zevs I tfestua faurit claw uriase ; iar Era si Poseidon,impiratul mrilor i fecioara *Atena s'aujurat ca te vor ferech indati ce somnul greuse va lash pe pleoapele tale. Da-mi voiesh-ti aduc ad pe Briareu, uriasul cu o suthde mini, ca sh te apere la nevoie. Cat vafi el linga tine, n'ai sa te temi nici de maniaErei, nici de a lui Poseidon. Dar, Indatice va trece primejdia, adu-ti aminte o Zevs,ca s stApineti cu bland* si cu dreptate,chci cel ce voeste a domni, nesocotind bi-nele si iubirea supusilor sai, acela zile lungide domnie nu are. Apoi iar nu uith c a-celora care ti-au dat ajutor, nu se cade sle faci ca lui Prometeu pe care 1-ai ferecatpe stncile Caucazului. Va veni poate o zichnd voiu cere i eu cevas pentru fiul meuAchileu, aminte ch eu te-am scapatde catusele lui Efestu.

Zevs raspunse cu omenie, i vorbi asa0 Tetis, grabete i adu-mi incoace pe

I

.

adu-ti.

www.dacoromanica.ro

38 AL. ODOBESCU

puternicul Briareu ca sfi ma apere cu sutalui de brate ; iar pentru cele ce mi-ai spus,sa nu aibi nici o teama, caci Zevs nu vanesocoti povata ta cea bunk i ceilalti zeinu vor mai ave cuvfint de ad inainte dea se plange de strasnicia mea si de vor-bele mele aspre.

Atunci Tetis chemfi pe Briareu ca.sa iasadin baierile pamantului si sa vinA intru a-pararea lui Zevs. Uriamil se arata in pa-latele Olimpului i indata toti zeii incepuraa tremur, cand 11 vazura alaturi cu Zevs,care acum se rasfath in puterea sa.

Cu toate acestea, el le vorbi intr'astfel :oAscultati-ma bine, voi, Ero, PoseidonAteno Eu, ale voastre plariuri le cu-

nose ; stiu aveati de gfind sa ma pu-neti in lanturi, ca s scapati de relele melepurtari. Dar sa nu aveti nici o tmere. Fitide aci innainte totdeauna cu voie buna laindeplinirea inteleptelor mele vointi si vajur ca nu yeti mai aura cuvant a vA plangeca Zevs este un domn crnnt i viclean.

Asa se idea iar pace, in cer, pe maripe pamnt.

si Iea

si

.

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 89

III

DEUCALION

De pe scaunul su, innallat pe muchiainnorata a Olimpului, Zevs privi la flu oa-menilor vaza pretutindeni dedati cupatimile, fail a purta catusi de putin grijadreptatii. in inimile lor rautatea crescusemereu; iar, spre a imbuna pe zei, ei inchi-puise un nou soiu de injunghieri si de sa-crificii, care mohorise .pamantul cu sange.

Departe, in vdile adnci ale Arcadiei,fill lui Licaon isi petreceau vieata numai inospete i, in necumptata lor ratacire, vor-biau vorbe nesocotite i nelegiuite ,chiardespre Zevs. De aceea Zevs se cobori insuside pe scaunul su i se duse sa vaza demai aproape faptele td traiul lor.

Soarele era pe scapatat, cand un biet un-chias hairdo se apropie incetinel de portilecetatii Licosura. Pletele lui cfirunte ii a-tArnau pe umeri, i barba lui, alba si deasfi,ascundeh trentele de pe dansul. Sosia greu

cu anevoe unchiasul, cu toiagul in mana,tragand cu urechea la chiotele de veseliece se auziau din departare.

El ajunse in sfarsit pana in piata ceamare a cetatii ; acolo, fiii lui Licaon se

'

si-i

1"

si

si

www.dacoromanica.ro

40 AL. ODOBESCU

gramadir indata imprejurul lui, vorbindu-iasa : Ei 1 bine ai sosit unchias batranTu trebue sa stii multe. Ei 1 ia sa vedem 1Ce ai sa ne mai spui ? Nu cumva ai sit nepovestesti de pe cand a rasarit pamantuldin baerile lui Haos ? Caci de batran ceesti, tu trebue sit fi si fost atunci de fata I...

Si, bfitandu-si joc intr'astfel de unchias,ei ii pusera sa salt pe jos, langa masa lorcea mare. Apoi Ii zisera : Azi noi aminjunghiat o multime de victime, lui Zevs.Te-ai nimerit tocmai bine, ca sa capetitu o particica din ospatul nostril.

Atunci umplura cu varf o strachina cucarnuri de om si i-o intinsera ; caci val.-sand sange omenesc ei socoteau ca Vorface mai pe placul zeilor.

Dar unchiasul asvarli cat colo strachinamohorita Si deodata se ridica voinic inpicioare. Semnele batranetii pierira de pefata liii aprins, iar focul care scaparadintr'insa, incinse i mistui intr'o clip pefiii lui Licaon. Cad acela ce se aratase lorera insusi Zevs Si traznetele lui Ii facusepraf i cenuse.

Dupa aceea, Zevs se intoarse in Olimpulsau i, de manios ce era, then semn ape-lor sa se reverse pe d'asupra pamantului

s innece pe fiii oamenilor, ca sa-i pe-depseasca de multele lor nelegiuiri.

,

si

-

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU 41

Austrul sulf atunci cu turbare ; non in-tunecosi i indesati cu ploae, venir mereude se asternura in voia lor peste tot cerul,caci vnturile de miaza-noapte, cari risipiseceata i abureala pamntului, stau strans fe-recate in fundul temnitelor. Deci, Incepcerul a turnh siroae in cat si vai i dealuri,totul pe pamnt era innecat ; rhurild, co-varsind matca lor, se revarsara peste cam-.pii, i apele lor se ridicara mereu panfi lacoastele muntilor.

Dar pe o culme de munte din tara Ftiei,Ii aveh casa lui, Deucalion, fiul lui -Pro-meteu. El, de acolo de sus, se nail cumcresteau mereu apele imprejuru-i ; cand insa,ele ajunera sa acopere vaile dela poalelemuntelui, Deucalion chem pe sotia sa, pePira, fata lui Epitemeu, vorbi asa :Tata ch ne-au sosit zilele prevestite odi-nioara de -Wig meu, de Inteleptul Pro-meteu. Gateste tu chivotul lucrat de mine,Si pune intr'insul merinde indestule pentrucat timp va tine potopul pe pamnt. Coloin departare, tocmai pe stncile Caucazului,Prometeu sta ferecat cu Muse de otel siun vultur Ii sfasie mereu inima ; dar, penedrept ; caci iata, cuvintele lui s'au im-plinit. El de demult spusese ca rutateaoamenilor are s aduca. pe pamnt o groaz-nica vrsare de ape. Orice ar fi, nici insusi

.

si-i

www.dacoromanica.ro

42 AL. ODOBESCU

Zevs nu poate face alta deck ceeace esteursit de atre unul, si mai mare deckclansul, si pe care ei, vrand nevrand, tre-bue s'a-l'asculte.

Pira faca indata precum ii spusese Deu-calion, si umpla chivotul cu de toate. Eiasteptath 'Ana' ce apele, suindu-se aproapede culmea muntilor Ftiei, scaldara poalelevasului pregatit de Deucalion. Atunci pestiise strecurau in not printre virfurile Mira-nilor ulmi din codri i plutiau alaturi cubustenii nodurosi de stejar, iar lesurile deoameni innecati se clatiau si se rostogoliaupe fata apelor. Deucalion, 'din corabia sa,vedea cu groaza cum acele chipuri invinetitede voinici, de copile si de prunci, iesiauuneori la iveal pe d'asupra valurilor cespumegau in clocote, i apoi indata se a-fundau in sanul lor.

Opt zile dearandul chivotul f purtat peape d'asupra celor mai innalte plaiuri,tati fiii oamenilor pierira, afara numai decativa, foarte putini, gasise adapostpe eke un pisc mai semet de munte. Anoua zi, corabia se opri pe muchea Par-nasului, si Deucalion, impreun cu sotiasa Pira, pusera din non piciorul pe pa-mantul care acum era cu totul pustiit.

Cu incetul si treptat, valurile se scursethprin vi, iar pestii i lighioanele de mare

.

.

Si

cariji

www.dacoromanica.ro

AL. ODOI1ESCU 43

ramasera atarnate de cradle copacilor. Pecat puteh coprinde ochiul, nu se mai Ariaimprejur nici o vie*, osebit nuniai de vul-turi cari dau roam pe cer, pant ce se re-peziau la starvuri.

Atunci Deucalion se uita lung la Pira,pe amandoi Ii coprinse o jale adnch. Elspine atunci soliei sale : Gine, stie, soro,de vor mai fi ramas Si alit fii de oamenideck noi pe pamantul acesta ? Fapoi iar,cine stie cand ne va sosi Si ceasul nostruAtata numai putem sti ca cel atotputernic,care a napustit potopul asupra oamenilor,s'a indurat de a ne scaph zilele noastre.Hai sa-i cladim un altar si sa ne inchi-nfim la dansul, in semi de multumire 1

Indata cladira altarul si Zevs ascult cuplacere rugaciunea lui Deucalion. De aceease pomeni deodata dansul in fata lui cutramisul lui Zevs, cu Ermes, care ii vorbiasa : Cere tu acum ce vei voi, i ce-rerea ta va fi implinit, fiindca numai latine, dintre toti fiii oamenilor, a doveditZevs o mana curata si o inima fara depath.

Deucalion se inchina dinaintea lui Er-mes i ii spuse asa : Pamantul acestaa ramas tot pustiu. E pacat de dansulNoi nu-ti cerem altceva deck s se iveaseadin nou oameni pe dansul.

Si