Nursing in Psihiatrie

33
NURSING IN PSIHIATRIE SUPORT DE CURS Psihiatria are drept obiectiv studiul totalităţii manifestărilor patologice ale activităţii psihice, ale condiţiilor în care apar, ale cauzelor ce le determină, ale mecanismelor şi măsurilor de tratament curativo-profilactice ce se impun, pentru a le evita sau combate. NOŢIUNI DE SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ Deşi psihicul constituie un tot armonios pentru studiul didactic, semiologia psihiatrică urmăreşte separat: - tulburările produse în sfera cognitivă şi a afectivităţii; - tulburările produse în sfera voinţei şi sfera motivaţională. Cogniţia este un proces de extragere şi prelucrare a informaţiei despre stările lumii exterioare şi ale propriului nostru eu. Senzaţia stă la baza proceselor de cunoaştere şi reprezintă reflectarea unei însuşiri a realităţii obiective (formă, greutate, culoare, gust, miros) în psihicul uman şi se realizează prin analizatori. Percepţia reprezintă o funcţie complexă a cunoaşterii realităţii obiective, la care contribuie şi experienţa anterioară, păstrată în memorie. Tulburările de percepţie se referă la scăderea, creşterea, deformarea acesteia sau perceperea fără obiect. Hiperestezia constă în exagerarea perceperii excitaţiilor din afară (de exemplu, la surmenaţi, convalescenţi, nevrotici, zgomote obişnuite, ca scârţâitul unei uşi, chiar muzica, devin neplăcute). Hipoestezia este scăderea excitabilităţii, care determină o neclaritate în perceperea lumii exterioare (de exemplu în obnubilare). Iluziile sunt percepţii deformate ale obiectelor. Ele pot fi vizuale (false recunoaşteri), auditive, olfactive (un tufiş poate fi perceput ca un animal fioros). Halucinaţiile sunt percepţii fără obiect. Se întâlnesc în schizofrenie sau în diverse psihoze. Atenţia constă în orientarea şi concentrarea activităţii psihice asupra unor obiecte sau fenomene, care, datorită acestui fapt, sunt reflectate mai clar în conştiinţă. Atenţia poate fi diminuată în oligofrenie şi stări delirante sau exagerată în manie, când bolnavul percepe o serie de elemente în exces. 1

description

nursing in psihiatrie

Transcript of Nursing in Psihiatrie

Page 1: Nursing in Psihiatrie

NURSING IN PSIHIATRIE

SUPORT DE CURS

Psihiatria are drept obiectiv studiul totalităţii manifestărilor patologice ale activităţii psihice, ale condiţiilor în care apar, ale cauzelor ce le determină, ale mecanismelor şi măsurilor de tratament curativo-profilactice ce se impun, pentru a le evita sau combate.

NOŢIUNI DE SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ

Deşi psihicul constituie un tot armonios pentru studiul didactic, semiologia psihiatrică urmăreşte separat:- tulburările produse în sfera cognitivă şi a afectivităţii;- tulburările produse în sfera voinţei şi sfera motivaţională.

Cogniţia este un proces de extragere şi prelucrare a informaţiei despre stările lumii exterioare şi ale propriului nostru eu.

Senzaţia stă la baza proceselor de cunoaştere şi reprezintă reflectarea unei însuşiri a realităţii obiective (formă, greutate, culoare, gust, miros) în psihicul uman şi se realizează prin analizatori.

Percepţia reprezintă o funcţie complexă a cunoaşterii realităţii obiective, la care contribuie şi experienţa anterioară, păstrată în memorie. Tulburările de percepţie se referă la scăderea, creşterea, deformarea acesteia sau perceperea fără obiect.

Hiperestezia constă în exagerarea perceperii excitaţiilor din afară (de exemplu, la surmenaţi, convalescenţi, nevrotici, zgomote obişnuite, ca scârţâitul unei uşi, chiar muzica, devin neplăcute).

Hipoestezia este scăderea excitabilităţii, care determină o neclaritate în perceperea lumii exterioare (de exemplu în obnubilare).

Iluziile sunt percepţii deformate ale obiectelor. Ele pot fi vizuale (false recunoaşteri), auditive, olfactive (un tufiş poate fi perceput ca un animal fioros).

Halucinaţiile sunt percepţii fără obiect. Se întâlnesc în schizofrenie sau în diverse psihoze.Atenţia constă în orientarea şi concentrarea activităţii psihice asupra unor obiecte sau

fenomene, care, datorită acestui fapt, sunt reflectate mai clar în conştiinţă. Atenţia poate fi diminuată în oligofrenie şi stări delirante sau exagerată în manie, când bolnavul percepe o serie de elemente în exces.

Memoria este un proces de întipărire, păstrare, recunoaştere şi reproducere a ceea ce omul a perceput, a trăit, a făcut sau a gândit în trecut.

Hipermezia = tulburare a memoriei, ce constă într-o exagerare patologică a proceselor de fixare şi conservare. Este întâlnită în episoadele maniacale sau în delir.

Hipomnezia = scădere a memoriei, întâlnită în stările de surmenaj, neuroastenie, depresie.Amnezia = abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoaştere şi reproducere a memoriei, fie

separat, fie în totalitatea lor.Gândirea este reflectarea generalizată a fenomenelor şi a elementelor lumii obiective precum şi a

legăturilor interioare dintre acestea; este un proces de cunoaştere fără a avea un caracter senzorial. Fuga de idei = este exagerarea ritmului ideativ, este o gândire superficială, instabilă şi poate da concluzii eronate, se întâlneşte frecvent în sindroamele maniacale.

Bradipsihismul = se caracterizează printr-o încetinire a procesului de gândire. Există tulburări de coeziune ale gândirii de diferite grade, de la incoerenţă (bolnavii vorbesc absurdităţi, exprimîndu-se corect), la verbigeraţie (un debit verbal mărit, ritm ideator accelerat, dar fără legătură între noţiuni) şi până la salata de cuvinte în care destrămarea este avansată, cuvintele nemaiavând nici un sens.

Ideile prevalente apar ca o reacţie aparent logică la o situaţie reală şi care ulterior, printr-un exagerat potenţial afectiv, ocupă o poziţie dominantă, intensă şi de durată, în gândirea bolnavului, deşi

1

Page 2: Nursing in Psihiatrie

deseori nu mai sunt conforme cu trăirile corespunzătoare momentului. Ele se întâlnesc la nevrotici, psihopaţi, encefalopaţi, posttraumatici şi epileptici.

Ideile obsesive apar împotriva voinţei individului, care le recunoaşte caracterul parazitar, luptă împotriva bolnavului, ele creează o stare de tensiune, de anxietate. Sunt caracteristice pentru nevroza obsesivo-fobică, psihopatia psihastenică, în unele stări depresive şi în debutul schizofreniei.

Ideile delirante, prin acestea înţelegem orice reflectare greşită a realităţii, care domină conştiinţa bolnavului, sunt impenetrabile la contraargumente, bolnavul neavând o atitudine critică şi neputând sesiza caracterul lor patologic.

Tulburările de vorbire în bolile psihice apar modificări importante în felul de a vorbi al bolnavilor:

- logoreea desemnează un flux de cuvinte rapid şi incoerent (se observă în stările maniacale).- strigătele, vociferările sunt semne ale agitaţiei (manie, confuzie, schizofrenie, demenţă).- mutismul unor bolnavi duce la suspendarea comunicării verbale, este întâlnit în stările de

stupoare melancolică, schizofrenie etc. Tulburările de scris se întâlnesc în schizofrenie sau la deliranţii cronici, exprimate prin alterări ale

grafismului, manierism sau stereotipii.Tulburările de conştienţă variază de la îngustarea câmpului conştienței până la pierderea acesteia

(comă). Stupoarea este o stare mai accentuată de tulburare a conştienţei, în care bolnavul

reacţionează numai la stimuli puternici. Starea comatoasă corespunde suspendării totale a stării de conştienţă. Afectivitatea cuprinde totalitatea trăirilor noastre, plăcute sau neplăcute, mai intense sau mai puţin

intense, fugitive sau durabile. Formele afective sunt: dispoziţia, emoţiile, senti-mentele şi pasiunile.Tulburările de dispoziţie pot fi negative - depresia psihică întâlnită în melancolie, unde are

intensitatea unei dureri morale; dispoziţia poate fi exagerat crescută – euforia, o stare de dispoziţie pozitivă, care apare în excitaţia maniacală. Emoţiile puternice se reflectă patologic prin panică, extaz. Se vorbeşte de o labilitate emoţională, cu treceri repezi de la râs la plâns, ca în demenţa aterosclerotică: râsul sau plânsul nemotivate se întâlnesc în schizofrenie.

Anxietatea este o stare de aşteptare dureroasă.Sentimentele se pot modifica în bolile psihice, mai ales în schizofrenie, unde se întâlnesc

inversiunea sentimentelor (ură pentru părinţi, copii, fraţi, surori), dragoste pentru persoane necunoscute sau fictive.

Hiperbulia este o activitate multiplă, neconcordantă, nedusă la bun sfârşit, fără randament. Se întâlneşte în excitaţia maniacală.

Abulia este lipsa oricărei activităţi, ca în melancolia stuporoasă, demenţă, oligofrenii. Catatonia constă în păstrarea îndelungată a unei poziţii incomode (într-un picior cu o mână

ridicată în sus), ca în schizofrenia catatonică, sau repetarea unor gesturi, cuvinte, reprezentând stereotipii si stupoare mintala.

Catalepsia sau flexibilitatea ceroasă constă în posibilitatea de a păstra o atitudine a corpului, a membrelor, impusă. Se întâlneşte tot în schizofrenia catatonică.

Negativismul este refuzul de a îndeplini solicitări impuse. Sugestibilitatea este o slăbire a proceselor voliţionale, sub influenţa altor persoane. Se întâlneşte

în schizofrenie, oligofrenie, demenţă.

EVALUAREA FUNCțIILOR PSIHICE

Nivelul de conștiență :- un pacient conștient răspunde prompt la întrebări și percepe ceea ce se întâmplă în jurul său;- pe măsură ce conștiența sa se diminuează, este mai puțin capabil de a se concentra și mai putin cooperant ;

2

Page 3: Nursing in Psihiatrie

- pentru evaluarea nivelului de conștiență se poate utiliza scara Glasgow ;Comportament și înfățișare:- se vor observa atitudinile și reacțiile pacientului în timpul examenului fizic ;- aspectul său reflectă modul cu care se percepe (se va observa dacă veșmintele sunt potrivite locului și sezonului) ;Vorbire, limbaj- se va cere pacientului să numească obiecte care-i sunt arătate și să citească cu voce tare fraze simple.Capacitatea de a înțelege și rezolva probleme se evaluează prin teste, convorbiriOrientare: pacientul să redea corect locul unde se află, de când, data prezentăÎnvățare: de exemplu pacientul să demonstreze modul de efectuare a igienei cavității bucaleMemorie (imediată, recentă, trecută):- se va cere pacientului să repete o serie de numere, crescând progresiv numărul cifrelor- se va cere pacientului să-și amintească evenimentele produse în ziua respectivă- se va cere pacientului să numească antecedente medicale sau familiale; să-si spună data nașteriiGândire: se va cere pacientului să interpreteze, să explice fraze simpleJudecată: pacientul va fi pus să explice ce va face în anumite situații (de exemplu ce va face dacă s-ar îmbolnăvi și este singur acasă)Funcția senzorială și de percepție :- se vor folosi diverși stimuli (luminoși, auditivi, olfactivi, tactili) și se va observa modul de reacție al pacientuluiAfectivitatea se evaluează prin observarea pacientului (trist, anxios, agresiv)După aprecierea funcțiilor psihice, se vor culege informații referitoare la:- habitat: aspectul locuinței și starea de igienă, aranjament interior, decorațiuni interioare- familie: rolul pacientului în familie, calitatea relațiilor, existența unor conflicte trenante (având în vedere subiectivismul familiei, se pot cere relații și de la prietenii apropiați, vecini)- loc de muncă: încadrare afectivă în colectiv, randament profesional, stări conflictuale și motivele acestora, aspecte antisociale- starea de igienă a tegumentelor, aspectul vestimentației- comportament în trecut- modul de dezvoltare a personalității- starea morfo-funcțională a diferitelor organe și aparate. Examinări paraclinice :- radiologice: radiografie craniană, arteriografie, tomografie computerizată, mielografie- electroencefalogramă- examen genetic : examene citogenetice (cariotipul, testul Barr) , examinări morfologice (dermatoglifele palmare)- examinări de laborator : sânge (V.S.H., glicemie, uree, acid uric, creatinină, colesterol, V.D.R.L., probe de disproteinemie) ; urină ( sumar) ; L.C.R.- examen psihologic : teste de personalitate ; teste de investigare a atenției, memoriei

PSIHANALIZADefiniție

Psihanaliza este în același timp: un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificația faptelor și reprezentărilor ce au loc în inconștient; o metodă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafață și clarificarea semnificației rezistențelor, transferurilor și dorințelor ascunse ale pacienților; un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconștiente asupra trăirilor, gândirii și activității oamenilor. Elementele acestor teorii derivă din cercetarea proceselor psihice și terapia stărilor psihopatologice.

3

Page 4: Nursing in Psihiatrie

Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca teorie generală a inconștientului. Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei. Calea recomandată pentru accesul în înconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate (lapsus-uri).

Psihanaliza a devenit azi extrem de familiară publicului larg (din occident) după ce o vreme îndelungată a fost fie respinsă, fie adulată. Dar succesul din deceniul 5, de pildă, mai ales în Europa, a înstrăinat-o, paradoxal, de esența ei. Psihanaliza s-a răspîndit pretutindeni nu numai datorită interesului stîrnit de terapia psihanalitică. S-ar putea spune chiar că terapia a fost eclipsată de virtuțile psihanalizei aplicate. Psihanaliza aplicată în literatură, sociologie, antropologie și etnologie, în religie și mitologie a stârnit interesul unui public care nu avea chemare pentru sfera clinică. În fine, psihanaliza s-a remarcat și prin mediatizarea pe căile cele mai comune: radio, TV sau prin intermediul scenariilor filmelor de cinema. Filme celebre au adus în prim plan psihanaliști. A exista chiar un film dedicat lui Sigmund Freud, care surprindea anii de incertitudine ai începuturilor sale în psihanaliză.

Teoriile psihanalizeiInconștientul

Noutatea concepțiilor lui Freud a constat în recunoașterea importanței proceselor psihice inconștiente. Acestea se desfășoară după alte reguli decât faptele conștiente. Sub influența inconștientului, gânduri și simțiri, care sunt legate unele de altele, se pot disocia și îndepărta, până la atingerea unei stări conflictuale. Regulile logice, indispensabile gândirii conștiente, nu se aplică proceselor psihice inconștiente. Prin analiza acestora, Freud a interpretat visele ca mecanisme de protecție împotriva impulsurilor care tind să se exteriorizeze și care sunt în strânsă legătură cu amintiri refulate ale copilăriei. În felul acesta, gânduri și impulsuri inacceptabile, numite și conținut latent al visului, se transformă într-o trăire conștientă, care nu mai este înțeleasă nemijlocit și care devine un "vis manifest". Cunoașterea acestor mecanisme inconștiente permite psihanalistului să inverseze decursul procesului (transformarea visului latent în vis manifest) și, astfel, să descopere semnificația traumei care îi stă la bază.

Teoria impulsurilorFreud consideră că procesele conflictuale ce au loc în inconștient sunt în strânsă legătură cu

impulsuri, care își au originea în copilărie. Dacă aceste conflicte inconștiente sunt recunoscute de pacient cu ajutorul analizei, ele pot găsi o soluție, care în psihicul imatur al unui copil nu era posibilă.

În concepția lui Freud asupra sexualității la copii, impulsul sexual al adulților este rezultatul final al unui proces în dezvoltare ("Libido-Entwicklung"). Începutul are loc în copilărie și comportă mai multe faze: faza orală (0 - 1 an) faza anală (1 - 3 ani) faza falică (oedipală, falică) infantilă (3 - 6 ani) faza latentă (6 - 12 ani) faza genitală.

Aceste 5 faze denumesc în același timp cele 5 centre ale dezvoltării impulsului sexual în prima copilărie. Primele două faze dispar cu timpul sau se transferă în parte în sexualitatea adulților. A fost meritul lui Freud de a fi recunoscut că omul este o ființă sexuală încă de la naștere. O semnificație deosebită o are așa zisă fază "oedipală", în care copilul dezvoltă pentru prima dată o legătură emoțională cu părintele de sex opus, asemănătoare atracției sexuale a adultului față de partener (Vezi:Complexul Oedip și Electra). Copilul reacționează în același timp ca rival față de părintele de același sex. Imaturitatea psihică complică această situație, de neînțeles la vârsta copilăriei, ceea ce conduce la anxietate în raport cu propriile fantezii. Măsura în care copilul poate domina aceste fantezii sau dimpotrivă este dominat de ele sub formă de teamă sau frustrații este determinantă pentru dezvoltarea ulterioară la vârsta adultă, în special pentru relațiile cu sexul opus. Faza latentă - stresurile, furtunile și conflictele din fazele precedente au constituit dezvoltarea personalității. Acum copilul are nevoie de o perioadă de liniște.Principala

4

Page 5: Nursing in Psihiatrie

activitate devine școala.În această perioadă nu se manifestă mari schimbări. Faza genitală începe în perioada pubertății.

Modelul celor trei instanțe: Sine, Eu și Supra-EuAcest model a fost expus de Freud în 1923: "das Es", "das Ich", "das Über-Ich". "Eul" și "Supra-

Eul" sunt instanțe cu conținut conștient sau inconștient, "Sinele" este totdeauna inconștient. În felul acesta se rezolvă în mod elegant problema localizării instanței de cenzură a proceselor psihice.

"Sinele" este un rezervor primitiv și neorganizat de impulsuri, izvorul emoțional al impulsurilor și al dorințelor impulsive, locul reprezentărilor și comportărilor arhaice și al refulărilor.

"Eul" se găsește la limita între conștient și inconștient, este instanța trecerii la acțiune, a funcției de adaptare la realitate și de investigare a realității. "Eul" derivă din "Sine" și reprezintă "Sinele" în viața reală conștientă, cu alte cuvinte, modulează necesitățile impulsive într-o formă adaptată la realitate.

"Supra-Eul" este instanța superioară, domeniul conștiinței, al valorilor, al idealurilor, al preceptelor și interdicțiilor, al reprezentărilor morale.

Pentru a se apăra de impulsuri inacceptabile, "Eul" dezvoltă strategii sub forma unor mecanisme de protecție, cum ar fi refulările (excluderea impulsurilor din percepția conștientă), proiecțiile (atribuirea propriilor dorinți inconștiente altor persoane), adoptarea unui comportament în totală contradicție cu puternicul impuls inconștient. Categorisirea unui impuls ca inacceptabil rezultă de regulă în urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri exercitate de "Supra-Eu". Când exigențele "Supra-Eului" nu se îndeplinesc, persoana respectivă poate dezvolta un sentiment de rușine sau culpabilitate.

AnxietateaUnul din fundamentele teoriei psihanalitice moderne îl constituie conceptul de anxietate, care în

anumite condiții de pericol poate declanșa un mecanism corespunzător de apărare. Aceste situații periculoase pot fi:

teama părăsirii sau pierderii unei ființe iubite riscul pierderii iubirii din partea partenerului pericolul unor represalii sau pedepse imputarea nemeritată a unei culpabilități

Simptomele și sublimările rezultate din aceste situații reprezintă totdeauna niște compromisuri, care nu sunt altceva decât forme ale adaptării la realitate, în care forțele aflate în conflict ajung mai mult sau mai puțin la o stare de împăcare aparentă.

Ce este nevroza?Din cele de mai sus rezultă că nevroza reprezintă starea de refulare a unei amintiri, a unui impuls

inacceptabil, precum și simptomele ce decurg din aceste procese. "Eul" refulează fanteziile, dar"libido"-ul legat de aceste fantezii continuă să persiste provocând tulburări somatice de natură isterică, stări de anxietate sau fobii obsesive.

Psihanaliza ca metodă terapeuticăÎn general, psihanaliza presupune că experiențele grave, neprelucrate ale copilăriei sunt refulate,

pentru că altfel personalitatea imatură a copilului nu ar putea rezista acestui conflict. Niciun copil nu poate suporta, de exemplu, că este nedorit de unul din părinți, sau chiar urît. Psihanaliza speră să obțină o vindecare prin aducerea la suprafața conștiinței a stărilor refulate, sau cum se exprima Freud: "Wo Es war, soll Ich werden" ("Unde era Sinele, trebuie sa fie Eul"). Trăirile refulate sunt sustrase prelucrării la nivel conștient și nu pot fi integrate în personalitatea proprie. Acest proces poate fi reactualizat treptat prin analiză, sub permanentă supraveghere și cu ajutorul omenesc al terapeutului.

Metodele psihanalizei Anamneza pacientului are loc în mod clasic, acesta fiind culcat în timp ce psihanalistul se găsește

în afara câmpului său vizual. În general, interpretarea datelor anamnestice amănunțite și de biografie este adesea suficientă pentru a schița cadrul tulburărilor nevrotice și forma personalității psihopatologice.

Transferul ("Übertragung") unor experiențe și relații din trecut asupra terapeutului este un moment principal al psihanalizei terapeutice. Se poate constata un transfer pozitiv sau unul negativ, în funcție de tonalitatea trăirilor proiectate asupra terapeutului. Din partea acestuia rezultă o reacție de

5

Page 6: Nursing in Psihiatrie

contra-transfer ("Gegenübertragung"). Terapeutul a învățat în cursul propriei analize în procesul de calificare, să facă deosebirea între simțirile și reprezentările sale proprii și cele rezultate din analiza pacientului, pentru a nu se ajunge în mod inconștient la o stare de simbioză psihică.

Asociațiile libere produse de pacient fac posibil accesul la conținutul trăirii sale psihice, la conflictele sale intime, și descoperă terapeutului imaginea vie a etiologiei nevrozei în cazul pacientului respectiv. Pacientul relatează tot ce-i trece prin minte, într-un flux neîntrerupt, chiar dacă crede că lucrurile sunt lipsite de importanță și n-au nicio legătură unele cu altele, sau chiar dacă aceasta i-ar fi penibil și ar putea să-i provoace un sentiment de rușine. Experiența psihanalistului poate descoperi în acest material brut multe informații asupra unor experiențe rămase ascunse. Aceasta presupune din partea pacientului o dispoziție spre cooperare fără limite.

Semnificația viselor a reprezentat punctul de plecare al folosirii teoriei psihanalitice ca posibilitate terapeutică. Metoda presupune experiență în interpretare și exclude orice dogmă.

Interpretarea simbolurilor, produse ale fanteziei sau în relație cu situații originare, își aduce contribuția la elucidarea etiologiei stărilor nevrotice.

Interpretarea lapsus-urilor ca substrat logic, ilustrează concepția lui Freud asupra determinismului tuturor manifestărilor psihice.

Aspecte socio-culturalePornind de la explicația stărilor psihopatologice, teoria psihanalitică conține și elemente

ale psihologiei generale, ale etnologiei, sociologiei, ale teoriei personalității și filosofiei culturii, care confruntă natura umană cu mediul social în care se dezvoltă. Crearea bunurilor culturale ar fi rezultatul transferului energiei sexuale în muncă, în procesul de sublimare. Sub influența primului război mondial, Freud presupune existența unui impuls destructiv, căruia îi opune dorința de viață ("Lebenstrieb"). În ultimul timp, psihanaliza s-a dovedit foarte utilă pentru înțelegerea iraționalității fenomenelor de dezvoltare socială, deși diversele "diagnoze" nu au dus la rezultate unitare.

NURSINGUL PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI PSIHIATRICE

În timpul interviului, pentru a putea obține informații pertinente, este necesar să se câștige încrederea pacientului prin:- ascultare atentă- examinare fără prezența altor persoane- utilizarea unui vocabular accesibil- evitarea comentariilor față de pacient- neîntreruperea expunerii Circumstanțe de apariție sau factori de risc :- condiții nefavorabile ale mediului extern (calamități naturale, război)- factori genetici- afecțiuni în timpul sarcinii : lues, rubeolă- traumatisme obstetricale- traumatisme și infecții care produc leziuni ale creierului- stări conflictuale, tensionate în familie, la locul de muncă- evenimente pe parcursul vieții : decesul persoanelor dragi, divorț, schimbarea locului de muncă, pensionare, șomaj- profesii cu responsabilități crescute, desfășurate în zgomot și încordare psihică- surmenaj intelectual, ore de somn insuficiente- perioade critice ale vieții : pubertate, sarcină, lactație, menopauză- boli metabolice, endocrine, neurologice, infecțioase, intoxicații- consum de alcool, droguri

6

Page 7: Nursing in Psihiatrie

Manifestări de dependența (semne și simptome posibile) :Tulburări ale stării de conștiență : pacientul nu reacționează la stimuli ; reacționează doar prin aplicarea diverșilor stimuli asupra sa ; manifestă dezinteres față de lumea exterioară : înțelege cu dificultate ce se întâmplă în jurul său ; este dezorientat ; este confuz. Aceste manifestări diferă în funcție de gradul alterării conștienței: somnolență, obnubilare, sopor, comă.Tulburări de percepție : hiperestezie , hipoestezie , iluzii , halucinații (auditive, tactile, olfactive).Tulburări de gândire:- idei delirante legate de persoana sa (sentiment de vinovăție față de cei din jur; se consideră deosebit de ceilalți; se consideră foarte bolnav) sau de mediul înconjurător (este convins că semenii au ceva cu el, că vor să-i facă rău, că este supravegheat și observat permanent, că este înșelat, amenințat)- fuga de idei (manie, isterie)- idei prevalente (nevroze, psihopatii)- idei obsesive (stări depresive, nevroze)- lipsa coerenței în vorbire- oprire bruscă în timpul expuneriiTulburări de memorie : hipomnezia sau amnezia (pot avea drept consecința dezorientarea în timp, spațiu, față de propria-i persoană și confabulația).Tulburări ale dispoziției : depresie, euforie nejustificată, cu un comportament agitat, haotic , stare de spirit schimbătoare.Tulburări afective : furie ,agresivitate , violența ,apatie , labilitate emoțională (plâns).Tulburări de voință : dificultate în luarea unei decizii , activități nefinalizate , însușirea cu ușurință a convingerilor celor din jur.Tulburări de activitate (cantitativă sau calitativă) : - diminuarea sau accelerarea mișcărilor- epuizare rapidă după activități relativ ușoare- efectuarea mai multor activități în același timp- agitație psihomotorie- catalepsie (rigiditate musculară specială)- catatonie (pierdere a spontaneității și inițiativeimotorii, prin inerție și negativism)- negativism , cleptomanie , piromanie , stereotipieTulburări de comunicare (verbală sau scrisă) :- logoree , mutism , bâlbâiala , eroare verbala- utilizarea unui ton prea ridicat sau prea monoton- graforee (hiperproductivitate grafică)- refuzul scrisului- deficiențe de caligrafie, dispunere în pagină, utilizarea unor semne personaleTulburări de comportament instinctual :- exagerarea sau diminuarea instinctului alimentar (bulimie sau anorexie nervoasă)- perversiuni sexuale- exagerarea sau scăderea instinctului maternDiminuarea instinctului de conservare : tentativă de autoagresiune, suicidTulburări organice : în abuz de alcool, droguri. Problemele de îngrijire ale pacientului :Alterarea nutriției prin deficit (actuală sau potențială) – cauze posibile:

- refuz de alimentație (psihoze)- aport insuficient față de necesități (agitație psihomotorie)- anorexie nervoasă (tulburări nevrotice)

Alterarea nutriției prin exces (actuală sau potențială) - cauze posibile:- aport excesiv față de necisități (comportament maniacal, bulimie nervoasă).

7

Page 8: Nursing in Psihiatrie

Diminuarea interesului față de efectuarea activităților cotidiene - cauze posibile:- stare depresivă- comportament psihotic- comportament maniacal.

Alterarea respirației : dispnee - cauze posibile:- anxietate- tulburări nevrotice.

Potențial de alterare a integrității fizice (suicid, autotraumatizare) - cauze posibile:- depresie- stare maniacală- comportament psihotic- demență.

Comunicare ineficienta la nivel senzorial : prezența ideilor delirante - cauze posibile:- halucinații- agitație psihomotorie

Insomnie, nevoie redusă de somn - cauze posibile:- depresie- comportament maniacal.

Deficit de autoîngrijire - cauze posibile:- agitație psihomotorie- demența- comportament psihotic

Anxietate - cauze posibile:- incapacitate de adaptare la mediu- dificultate de exprimare a nevoilor- stres excesiv

Obiective de îngrijire :- pacientul sa fie echilibrat psihic;- sa fie diminuate manifestările comportamentale- sa se asigure unui aport alimentar în funcție de necesități- sa se asigure un somn corespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ- pacientul sa fie ferit de pericole- sa fie prevenite complicațiile imobilizării voluntare- pacientul sa si redobandesca interesul pentru desfășurarea unor activități- sa fie reluate relațiile interpersonale. Intervențiile proprii și delegate ale asistentei medicale :Asigurarea microclimatului corespunzător - să ofere siguranță, contact cu realitatea ; cameră liniștită, lipsită de excitanți, temperatură optimă, posibilități de a asigura semiobscuritateaUtilizarea comunicării terapeutice :- mesajul verbal să fie clar- pacientul să fie ascultat atent, să fie lăsat să-și exprime sentimentele, să spună ce-l preocupă- să fie încurajat pentru comunicarea cu alții (familie, ceilalți pacienți)- să se mențină pacientul la subiectul discuției , să nu intre și mai mult în confuzie- dacă nu vrea să vorbească, i se va oferi alt moment- în timpul discuției, se va ține cont de starea pacientului : pentru cei depresivi se va folosi un dialog încurajator.Orientarea permanentă în timp și spațiu.Supravegherea atentă a pacientului pentru a observa apariția unor modificări de comportament sau modificări fiziologice: crearea stărilor de tensiune în relația cu ceilalți pacienți, apariția intențiilor de agresiune sau a tentativelor de suicid , apariția stării de depresie , tulburări digestive: vărsături, constipație.

8

Page 9: Nursing in Psihiatrie

Asigurarea alimentației în funcție de necesitățile și preferințele pacientului ; se va stimula apetitul ; se vor oferi cantități mici de alimente, la intervale scurte de timp ; în caz de agitație psihomotorie se va recurge la alimentație prin sondă ; în caz de refuz alimentar, se utilizeaza alimentația parenterala ; se vor corecta carențele vitaminice .Supravegherea somnului în vederea asigurării perioadelor de repaus reconfortant:- nu va fi lăsat în timpul zilei să se odihnească prea mult timp- la nevoie, i se vor administra medicamentele prescrise de medic (sedative, somnifere) și se va urmări efectul terapeutic al acestora- se vor afla de la pacient motivele neliniștii din timpul nopții- vor fi înlăturați factorii iritanți.Asigurarea îngrijirilor igienice:- se va stimula pacientul să se spele, să se îmbrace, acordându-i-se timp suficient- va fi îndrumat în efectuarea îngrijirilor igienice (la nevoie, va fi ajutat)- se va schimba lenjeria de pat și de corp ori de câte ori este nevoieÎn caz de agitație psihomotorie :- imobilizarea pacientului (manuală, cu cearceafuri, chingi)- montarea de apărători sau plase pe lateralele patului- protejarea împotriva lezării prin așezarea de pături, perne în jurul pacientului- hidratarea pacientului ținând cont de pierderile de lichide prin transpirație, tahipneeStimularea pacientului în efectuarea unor activități :- se va stabili un program de activități agreate de pacient, pentru a preveni plictiseala- activitatea va fi dozată conform cu posibilitățile pacientului- se vor evita elementele competiționale în activitate- se va începe cu activități individuale, apoi, treptat, se va trece la activități în grup- pacientul va fi recompensat prin laude.Prevenirea izolării prin stimularea relațiilor interpersonale :- organizarea de activități recreative în grup- să se intervină atunci când pacientul are senzația că nu este acceptat de ceilalți paciențiÎn caz de agresivitate când pacientul devine periculos pentru el și pentru ceilalți pacienți :- identificarea cauzei care a determinat schimbarea comportamentului- liniștirea pacientului- izolare temporară, dacă situația devine amenințătoare.Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative :- puls, T.A., temperatură, respirație- pierderile de lichide prin diureză, transpirație, tahipnee- tranzitul intestinal (combaterea constipației)Aplicarea măsurilor de prevenire a complicațiilor imobilizării voluntare (escare, hipotensiune ortostatică, constipație, tromboflebite etc.)Participarea la măsurile terapeutice aplicate:- insulinoterapie , șoc electric , somnoterapie- psihoterapie (individuală, în grup, meloterapie, ergoterapie)Administrarea tratamentului medicamentos (neuroleptice, antidepresive, tranchilizante, hipnotice) :- se va explica pacientului necesitatea tratamentului și cooperării- se va manifesta răbdare și blândețe- se va urmari dacă pacientul ia tratamentul oral (pot stoca medicamentele în scop suicidar)Menținerea legăturii cu familia și încurajarea familiei pentru a se implica în suportul emoțional al pacientului, vizite cât mai frecvente.

9

Page 10: Nursing in Psihiatrie

EDUCAțIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR PSIHICE

- igiena sarcinii: femeile însărcinate vor evita traumele psihice, stările tensionale, alcoolul, tutunul, medicamentele, drogurile- asigurarea unui climat familial cald, afectuos, echilibrat, pentru o bună dezvoltare psihică a copilului- abordarea adolescentului cu înțelegere și sfaturi compentente în timp util, pentru a evita deprinderile neigienice, dăunătoare dezvoltării psihice (alcool, droguri)- asigurarea unei atmosfere de înțelegere și respect în familie și la locul de muncă; evitarea conflictelor relaționale, a stărilor tensionale- informarea tinerilor căsătoriți asupra cerințelor vieții de familie, pentru a evita traumele psihice ulterioare (divorț)- orientarea profesională conform aptitudinilor și dorințelor individului, pentru a evita traumele legate de schimbarea locului de muncă sau recalificare- pregătirea pentru schimbările fiziologice sau evenimentele din viață (pensionare, menopauză), pentru a evita stările depresive, sentimentul de inutilitate, nervozitate- evitarea surmenajului psihic- regim de viață echilibrat: alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus, activitate reconfortantă, recreativă- evitarea consumului de alcool, droguri, cafea în exces, condimente- tratarea precoce a afecțiunilor organice (endocrine, metabolice, renale, cardiace, neurologice)

METODE SPECIALE FOLOSITE ÎN TERAPIA BOLILOR PSIHICE

În mod obişnuit, la secţia de psihiatrie se utilizează următoarele categorii de medicamente psihotrope (anxiolitice, hipnotice, antipsihotice, anti-depresive, stimulante), antiepileptice, antiparkinsoniene.- terapia electroconvulsivantă sau electroşocul este o metodă mult discutată, dar cu bune rezultate. Constă în producerea unui acces convulsiv, cu ajutorul unui curent electric slab, introdus prin electrozi aşezaţi pe tâmplele bolnavului.- insulinoterapia constă în producerea unei stări de şoc hipo-glicemic prin injectarea deinsulină. Necesită o supraveghere permanentă şi atentă de către asistentă. Coma se produce prin administrarea unor doze crescânde de insulină. Pacientul este apoi scos din această stare prin injecţii de glucoză 40%, iar imediat ce poate înghiţi, se dau 100-200 g zahăr diluat în ceai. Cantitatea de zahăr administrată trebuie să fie dublă faţă de numărul de unităţi de insulină, nesocotind glucoza introdusă intravenos.- psihoterapia este metoda prin care se acţionează asupra bolnavului prin mijloace psihice:- ergoterapia este terapia prin muncă, urmărind reinserarea în societate, reabilitarea bolnavului psihic.Există o lungă serie de metode terapeutice în psihiatrie, ca: meloterapia (terapia prin muzică), terapia prin pictură, sculptură, terapia prin dans etc.- psihanaliza.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU PSIHOPATII

Noțiunea a fost introdusă de către Babinski în 1884. Psihopatiile sunt tulburărilor psihice caracterizate prin dezvoltări disarmonice ale personalităţii umane. La constituirea acestor perturbări de caracter şi de personalitate, care conduc la grave tulburări de comportament, la tulburări de adaptare şi conflicte cu societatea, contribuie factori etiologici complecşi (de la traumatisme cranio-cerebrale, encefalite în copilărie, până la factori de mediu). Dizarmoniile personalității pot fi clasificate și caracterizate astfel:1. Psihopatia astenică:- subiecții obosesc ușor la eforturi obișnuite;- sunt impresionabili, emotivi;

10

Page 11: Nursing in Psihiatrie

- au capacitate de muncă și randament scăzute.2. Psihopatia de tip exploziv:- subiecții au înclinare spre manifestări violente, explozive;- comportamentul este inegal;- fondul dispozițional este disforic, subiectul fiind iritabil, irascibil;- această dizarmonie devine mai evidentă în adolescență, andropauză, menopauză, senilitate și după unele afecțiuni somatice.3. Psihopatia isterică:- subiecții sunt lipsiți de rezistență la frustrare;- teatralism în exprimare și comportament;- egocentrism;- pe acest fundal timic survin frecvent crize isterice.4. Psihopatia paranoidă:- personalitate dizarmonică, bănuitoare, suspicioasă, interpretativă;- orgoliu excesiv;- profund interesați de putere și titluri, geloși și invidioși pe cei cu statut social ridicat;- psihorigiditate și perseverare inflexibilă în propriile convingeri eronate;- ajung la procese, scandaluri, reclamații (inclusiv față de îngrijirile medicale);- pe acest fond evoluează de obicei paranoia.5. Psihopatia afectivă cu varietățile:a. afectivul euphoric excitat afectiv, optimist, vesel, volubil, hiperactiv, predispus la excese erotice și toxice (alcoolism, droguri);b. afectivul depresiv posac, indispus, cu tendință de izolare socială, pesimist, sceptic, dezgustat de viață; capacitatea de conclucrare în colectiv este redusă;c. afectivul ciclotimic caracterizat prin oscilații timice între euforie și depresie.6. Personalitatea structurată dizarmonic de tip schizoid:- incapacitatea subiecților de a stabili relații sociale, izolare, retragere în sine;- indiferență și răceală afectivă;- insuficiență pulsională;- bărbații, din lipsa abilității sociale, reușesc cu greu să se căsătorească;- funcționalitatea socială este sever limitată;- înclinați spre speculații abstracte, dar lipsiți de creativitate;- bizarerii în gândire și tendință de a adera la convingeri excentrice religioase;- se consideră acest tip de personalitate ca o fază prodromală a psihozei.7. Personalitatea structurată dizarmonic de tip antisocial și pervers sexual:- lipsă de adaptare constantă la normele sociomorale ale societății (conflict direct cu societatea);- afectivitate primitivă, cu tulburări instinctuale și reacții brutale;- debutează sub vârsta de 18 ani prin chiul, exmatriculări, fugi de acasă, delincvență juvenilă, minciună persistentă, vandalism;- ca adult, absentează de la locul de muncă și are ocupații ilegale: prostituție, furturi, vânzare de droguri;- perversiunile sexuale sunt frecvent practicate; sunt frecvent predispuși la infectare cu HIV. Nursing, asistență socială și medicală Frecventele conflicte survenite în mediul social (școală, familie, loc de muncă) pot avea implicații medico-legale. Se încearcă prin metode pedagogice, educaționale, psihologice sau chiar coercitive, să se armonizeze reacțiile și tendințele impulsive (în școli speciale și instituții de reeducare). Educația sanitară pentru o viața echilibrată și asigurarea igienei mentale poate contribui la profilaxia decompensărilor. În decompensări cu agresivitate crescută se pot administra neuroleptice sedative. În intervalul dintre decompensări, solicitările medicale sunt inexistente.

11

Page 12: Nursing in Psihiatrie

INGRIJIREA PACIENTULUI CU PSIHOZELE TOXICE

Psihozele toxice sunt boli psihice, cu etiologie toxică, fie că acestea provin ca urmare a ingerării unei cantităţi mari de substanţe toxice (intoxicaţii alimentare accidentale sau voluntare în scop de suicid), fie că ele sunt consecinţa unui exces de administrare a unor substanţe cu efect euforizant, analgezic, hipnotic sau stimulant (sursă iatrogenă), fie că sunt efectul unor acumulări progresive, care duc la dependenţă faţă de băuturi alcoolice, medicamente sau de substanţe psihodisleptice (mesacalina etc.). Alteori, tulburările psihice au la bază inhalarea involuntară a unor substanţe chimice utilizate în industrie. Acestea constituie grupul bolilor psihice toxice profesionale (saturnismul, hidrargirismul, manganismul, intoxicaţiile cu oxid de carbon, sulfura de carbon,(o majoritatea manifestându-se pe plan psihic cu stări confuzionale, polinevrite şi, în ultimă instanţă demenţă.

ALCOOLISMUL

Definiție. Dependența de alcool și ansamblul manifestărilor patologice datorate acestei dependențe sau pierderea libertății de a se abține de la alcool ( P. Fouquet ) Manifestari de dependenta :Manifestari psihologice: iritabilitate, instabilitate afectivă, scăderea duratei de concentrare a atenției, vorbire cu glas tare, scăderea inhibiției, tulburări de memorie.Manifestari fizice: dificultăți în vorbire, lipsa coordonării, pierdere de cunoștință, scăderea duratei de somn, facies hiperemic, scăderea funcțiilor psihomotorii, deces datorat depresiei respiratorii.Manifestari de abstinență: greață și vomă, anxietate, stare depresivă sau iritabilitate, indispoziție sau slăbiciune, tahicardie, transpirații, hipertensiune arterială, hipotensiune ortostatică, tremor accentuat al mâinilor, limbii și pleoapelor, convulsii și moarte. Simptomele ușoare de abstinență sunt prezente cu o intensitate scăzută după 12 – 14 ore de la întreruperea aportului de alcool și pot dura până la 48 – 72 ore. Simptomele majore de abstinență apar după 2-3 zile de la întreruperea aportului de alcool și pot dura 3-5 zile. Particularități de îngrijire a pacientului în abstinență de alcool :- se măsoară funcțiile vitale;- se monitorizează echilibrul hidroelectrolitic al pacientului;- se efectuează rehidratarea orală sau parenterală intravenoasă la indicația medicului;- se administrează sulfat de magneziu pentru scăderea iritabilității și prevenirea convulsiilor;- pentru tratarea deficitului nutrițional se aplică vitaminoterapia, în special vitamina B1, și se asigură aportul de principii nutritive;- regimul alimentar va fi bogat în proteine, jumătate din necesarul de calorii va fi asigurat de glucide, în funcție de toleranța pacientului;- se administrează medicația prescrisă în funcție de protocolul tratamentului de dezintoxicare;- se testează frecvent orientarea temporo-spațială;- se orientează, după nevoi, pacientul asupra cadrului temporospațial și a persoanelor din jur;- se asigură luminozitate corespunzătoare în cameră;- se explică îngrijirile și tratamentul care se aplică pentru a obține colaborarea pacientului;- se evită zgomotele puternice sau alți stimuli neplăcuți;- se discută cu pacientul, se încurajează și se calmează;- se implică familia să rămână în preajma pacientului;- se previn accidentele ce se pot solda cu leziuni ale pacientului și ale altora;- se tratează toate bolile cronice cauzate de consumul de alcool : afecțiuni respiratorii, cardiace și inflamatorii;- se realizează reabilitarea socială a pacientului alcoolic - se asigură o relație de încredere, acceptare și ajutor, evitând tendința de a judeca, a respinge sau a disprețui pacientul;

12

Page 13: Nursing in Psihiatrie

- se stabilesc, de comun acord cu pacientul obiective clare care să contureze responsabilitatea acestuia față de problemele identificate. Se ajută pacientul pentru soluționarea lor. Pacientul și familia sa sunt instruiți cu privire la simptomele biologice, sociale și psihologice precum și la consecințele abuzului de alcool (reacțiile adverse ale alcoolului, evoluția dependenței și a consumui cronic, rata recăderilor, efectul asupra relațiilor maritale, familiei, simptomele, tratamentul etc.) Pacientul este îndrumat să participe la reuniunile diferitelor grupuri de psihoterapie (de exemplu alcoolicii anonimi) care creează o atmosferă de încredere și respect:- se încurajează pacientul să-și exprime sentimentele;- se încurajează autoanaliza gândirii și sentimentelor defectuoase și a celorlalte comportamente de inadaptare;- se ajută pacientul în indentificarea și în întărirea punctelor forte personale și în învățarea unor noi modalități de gândire, de simțire și de acțiune;- se îndrumă pacientul să își dezvolte capacități psihice ce îi vor permite afirmarea, ca și adaptarea în societate. Se apelează la terapia individuală, de familie sau prin diferite grupuri de întrajutorare pentru promovarea și menținerea abstinenței.

TOXICOMANIILE

Definiție : Intoxicația cu doze crescute de droguri (opioide, cocaina, amfetamină). Dozele crescute de opioide apar în urma folosirii heroinei și sunt cele mai frecvent accidentale, iar în anumite situații sunt folosite în scop suicidar. Decesul survenit în urma folosirii heroinei apare când:- indivizii folosesc heroină mai concentrată decât în mod obișnuit;- nu există experiența folosirii drogului, toleranța la drog fiind scăzută;- folosirea drogului se face după scurte perioade de abstinență, toleranța la drog este scăzută, subiectul decedând prin depresie a centrilor respiratori. Manifestări ale toxicității sunt respirația superficială sau apneea , în foarte puține cazuri apar hipotensiune și tahicardie. Temperatura corpului este normală, febra sugerând prezența unei infecții prin seringă nesterilă. Pacientul este stuporos sau comatos. Pupilele sunt miotice, pielea cianotică, observându-se locul de injectare intravenoasă a drogului. Pot apărea zgomote pulmonare anormale, orientând medicul asupra unui edem pulmonar necardiogen sau a prezenței unei pneumonii bacteriene.Terapia constă în:- evitarea supradozării drogurilor, dacă aceasta s-a făcut prin ingestie, se produce voma;- pentru amfetamine, se forțează eliminarea renală prin acidifierea urinei;- crizele de agitație psihomotorie severă sunt tratate cu diazepam sau lorazepam intravenos, dacă nu cedează se administrează fenitoin;- hiperpirexia se tratează cu clorpromazin 10 mg intramuscular la șase ore, împachetare în cearșafuri umede;- tahiaritmia produsă de cocaină și amfetamină răspunde la propanolol 2 mg/kg corp pe zi;- hipertensiunea arterială se tratează cu fentolamină sau nitroprusiat de sodiu;- agitația extremă trebuie tratată cu benzodiazepine, iar dacă se adaugă simptome psihotice se asociază haloperidol 5 mg oral.

NEVROZELE

Definiție. Reprezintă un grup de afecțiuni cu determinare psihogenă, exprimate clinic printr-o simptomatologie cu debut insidios și intensitate redusă, resimțită neplăcut de bolnav. Nevroticul nu are halucinații, este orientat temporo-spațial și la propria persoană.

13

Page 14: Nursing in Psihiatrie

Nevrozele fac parte din marea grupă a psihogeniilor. Prin acest termen se definesc acele afecţiuni psihice care debutează şi evoluează în condiţii de suprasolicitare psihică. Fenomenele psihice astfel declanşate sunt de obicei reversibile şi nu se însoţesc de alterarea personalităţii. Pacientul este conştient de boala sa, vine singur cerând ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au conştiinţa bolii, nici atitudine critică faţă de tulburările care necesită asistenţa psihiatică. Se descriu în clinică pentru forme de nevroze: astenică, obsesivo-fobică, isterică, mixte.

Nevroza astenică Surse de dificultate: suprasolicitarea îndelungată, care duce la epuizare, la oboseală patologică a funcțiilor psihice.

Manifesteri de dependenta: astenie, cefalee, insomnie. Fatigabilitatea este rapidă, fără legătură cu efortul, pacienții nu se pot concentra, atenția slăbește rapid, nu mai pot achiziționa noțiuni noi, nu mai pot citi o carte. Deseori, izbucnesc în plâns sau ofteaza. Somnul este neodihnitor, superficial, apar insomnii (de adormire, readormire sau insomnie totală). La trezire, neurastenicul este mai obosit decât s-a culcat. Cefaleea are caracterul unei dureri “în cască”, cu punct de plecare occipital. Cefaleea este rezistentă la antialgicele obișnuite. Neurastenia este însoțită de hiperestezie polisenzorială: îl supără foșnetul foilor de ziar, scârțâitul ușii, robinetul ce picură. Pacientul are o serie de tulburări funcționale ale aparatelor cardiovascular și respirator, precum și cenestezii. Îl deranjează contactul hainelor cu pielea, acuză parestezii ale extremităților (furnicături, amorțeli). Alte echivalențe somatice funcționale constau în senzații de sufocare, de “nod în gât”, „constricție faringeană”. Pacienții au valuri de căldura, alternând cu senzație de frig, palpitații (tahicardie), extremități reci, transpirații, vertij, diaree (colon iritabil), polachiurie. Uneori starea psihică dominantă este de anxietate (iminența unui pericol nedeterminat). Nursing:1. Profilaxia neurasteniei constă într-un program rațional de muncă și relaxare (odihnă, activitate fizică, plimbări , drumeții).2. Interventiii pentru:

a. restabilirea somnului, folosind hipnotice b. reducerea anxietății, a stării de tensiune psihică; se utilizează tranchilizantec. în nevroza depresivă se folosesc antidepresived. în combaterea asteniei se utilizează psihotonice.

Cura sanatorială, cu program de odihnă activă, psihoterapie, metodele de relaxare și ergoterapia (ocupații plăcute, ca pictura, lucrul de mână) întregesc tratamentul nevrozelor. Nevroza obsesivo-fobică (psihastenia) se caracterizează prin: obsesii și fobii, față de care bolnavul are atitudine critică și luptă împotriva lor. Pacientul este frământat de amintiri obsesive, de imagini lipsite de semnificație ce revin obsesiv. Nevrozele motorii sunt forme clinice de nevroză, caracterizate prin manifestări mixte, de tip neurastenic și motor: nevroza ticurilor, crampa profesională, logonevroza (balbismul sau bâlbâiala). Factorii favorizanți sunt stările conflictuale existente în familie și particularitățile temperamentului (structuri psihice labile, imaturitate psihică). Isteria (nevroza isterică) Crizele isterice se dezlănțuie secundar unor condiții stresante. Aceste crize survin la personalitatea structurată dizarmonic, caracterizată de: imaturitate afectivă, infantilism al gândirii și labilitate emoțională; egocentrism; dependență afectivă, “sugativă afectivă”; teatralism, excesivă dramatizare, erotizarea raporturilor sociale și exhibiționism. Nursing-ul crizei de isterie:- Nu se susține bolnavul.- Nu se crează agitație în jurul lui, se îndepărteaza publicul spectator.

14

Page 15: Nursing in Psihiatrie

- Se transportă bolnavul într-o cameră liniștită.- Se administreaza sedative injectabil (Clorpromazin, Diazepam).- Se poate injecta și apă distilată, intradermic, perimamelonar (neindicat) sau suprapubian, în scopul creării unei alte dominante corticale.- Se sustrage atenția pacientului de la preocuparea sa asupra crizei. Trebuie evitată accentuarea simptomelor prin:- reducerea situațiilor generatoare de conflict și anxietate din jurul pacientului;- centrarea pe trăirea sufletească și nu pe simptomele somatice;- distragerea atenției de la acuzele somatice;- antrenarea pacientului în activități relaxante;- abordarea bolii psihice cu calm și blândețe.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU PARANOIA

Paranoia este o psihoză caracterizată printr-un delir cronic, sistematizat, în care nu se întâlnesc halucinaţii. Temele delirante dezvoltate în general de paranoici sunt de persecuţie, gelozie, invenţie, de mărire şi de descoperire. Paranoicii sunt foarte activi, cverulenţi, revendicativi, procesomani, dând naştere frecvent la conflicte cu aspect medico-legal. Indivizii care aparțin acestei grupe sunt exagerat de suspicioși și neîncrezători, preocupați de a nu fi manipulați, înșelați. Ei sunt secretoși în legătură cu existența lor, prudenți, interpretativi. Persoana paranoidă deseori devine certăreață și critică față de celalți pentru a menține distanța din jurul ei, evită să-și exteriorizeze sentimentele, cu excepția celor impulsive, de furie. Acești indivizi nu se pot relaxa, deoarece ei se află în mod constant într-o stare de tensiune, temându-se că alții ar putea să le controleze activitățile. Așteptându-se să fie jigniți de ceilalți, ei se îndoiesc de loialitatea și devotamentul prietenilor și familiei. Particularități de îngrijire :- se abordează pacientul într-o manieră bazată pe blândețe, neagresivitate și interes;- se respectă intimitatea pacientului;- se analizează factorii care au contribuit la sentimentul de suspiciune, neîncredere etc.;- se ajută pacientul să se aprecieze în mod realist și să-și fixeze idealuri bazate pe realitate;- se încurajează pacientul să-și examineze comportamentul, stările afective nemulțumitoare și percepția asupra eu-lui;- se încurajeaza pacientul să-și structureze experiențele pozitive și aducătoare de satisfacții în contrast cu cele bazate pe neîncredere și nefericire;- nu se contrazice pacientul în afirmațiile și credințele sale iraționale, se specifică însă că asistenta medicală nu împărtășește aceste vederi sau convingeri;- se va supraveghea pacientul pentru satisfacerea nevoilor fundamentale;- în activitatea desfășurată asistenta medicală trebuie să fie calmă, fără să impună un anumit comportament, să fie gata să ofere ajutor în fiecare ședință de terapie individuală sau de grup;- pacientul va fi consultat întotdeauna înainte de formularea unui plan de tratament.

PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVĂ

Cunoscută şi sub numele de psihoză periodică, psihoza maniaco-depresivă, este o boală care atinge cu predominanţă sfera afectivităţii, manifestată clinic prin accese periodice de manie sau melancolie sau prin alternarea acestor două forme de boală. Mai frecvent întâlnită la femei decât la bărbaţi, mai răspândită în ţările calde decât în cele cu temperatura scăzută, psihoza maniaco-depresivă evoluează periodic, cu intervale, între accese, de restabilire completă a tuturor funcţiilor psihice. Uneori acelaşi bolnav prezintă accese de manie, altul numai de melancolie, accese unice sau multiple. Majoritatea bolnavilor, însă,

15

Page 16: Nursing in Psihiatrie

prezintă atât accese de manie, cât şi de melancolie, care apar cu un anumit ritm. Atât durata acceselor, cât şi a intervalelor este variabilă, însă astăzi, în era psihotropelor, primele sunt din ce în ce mai scurte şi remisiunile mai lungi.

Accesul amaniacal poate debuta brusc, exploziv sau precedat de simptome prodromale: indispoziţie, tulburări digestive, tulburări respiratorii sau tulburări psihice care, la acelaşi bolnav, de obicei sunt aceleaşi ("simptom semnal").

În perioada de stare, tulburările afective domină tabloul psihic, apărând o creştere a tonusului afectiv, euforia( bolnavul este într-o exagerată bună-dspoziţie, vesel, cântă, dansează, intră repede în relaţii cu cei din jurul său, este dispus la glume, ironii), logoreea,” incoerenţă din cauza fugii de idei”. Memoria faptelor şi evenimentelor vechi şi recente este crescută, realizând chiar o hipermnezie. Apar şi iluziile, în special iluziile de persoană: bolnavul confundă uşor o persoană cu alta, prin scăderea posibilităţii de diferenţiere. Apar idei delirante cu conţinut expansiv, idei de mărire, de autosupraapreciere, expansiv, instabil, fugitiv, modificându-se şi renunţând la el de la o zi la alta. Limbajul gesticulat al bolnavului în puseu maniacal este bogat, iar ţinuta, îmbrăcămintea este multicoloră, ornamentală, femeia se fardează exagerat, iar tendinţele spre exhibiţionism şi hipersexualitate sunt frecvente.

Accesul depresiv, numit şi melancolie: dispoziţia tristă, ideaţia încetinită, apariţia unei senzaţii neplăcute, cu lipsa poftei de mâncare, lipsa de imbold în activitate sunt simptome ce precedă uneori tabloul melancolic. în faza de stare, melancolicul este abătut, trist, abulic, adică nu are iniţiativă şi nici plăcerea de a fi activ. Bolnavii vorbesc în şoaptă, răspunzând monosilabic la întrebări. Pacientii stau pe marginea patului, cu capul plecat pe piept, cu mâinile încrucişate, cu mimica exprimând o adâncă durere morală, se plâng că nu mai pot simţi aceleaşi sentimente, că nu mai pot participa la viaţa ("Anestezie psihică dureroasă"). Când depresiunii i se adaugă teama (anxietatea), melancolicii devin neliniştiţi, se plimbă agitaţi -de la un capăt la celălalt al camerei, îşi frâng mâinile, imploră de la cei din jur ajutor sau cer să li se curme viaţa. Halucinaţiile şi iluziile auditive apar rar şi au caracter depresiv. Nu rareori gândirilor li se adaugă idei delirante, cu conţinut depresiv. Într-o formă mai gravă melancolicul rămâne la pat, refuză alimentaţia, nu comunică cu nimeni, nu se mişcă din pat, nici chiar pentru îndeplinirea unor necesităţi fiziologice (urinează în pat). Aceşti bolnavi, după un timp, din stupoare, pot trece la acte impulsive bruşte (se automutilează, se dau cu capul de pereţi, se pot chiar sinucide).

Maniacalii se alimentează superficial, având un metabolism bazal crescut, scad în greutate, au un plus crescut şi uneori tranzitul gastrointestinal este accelerat. Dimpotrivă, melancolicii sunt în general constipăţi zile întregi, au palpitaţii, dureri precordiale.

Se descriu şi forme mixte.Asistenţa şi tratamentul medical:

- supravegherea în spital, permanentă, - măsurile de igienă corporală şi alimentară sunt pe primul plan. - în cazurile de refuz alimentar, cu deshidratare, se administrează glucoza hipertonă i.v. în soluţie

clorurosodică izotonică. Alimentaţia cu lingura trebuie să se facă cu răbdare, păstrând o atitudine calmă şi blândă. Se vor da la început lichide consistente (lapte cu ou, zahăr, compoturi); se va stimula apetitul cu doze eutrofice de insulina şi se vor administra vitamine. Se vor asigura igiena coiporală şi vestimentară.

- Se va supraveghea în cele trei ture bolnavii cu tentative de suicid - ca să nu treacă la fapte , suprimând orice instrument tăios (lamă, cuţit, oglindă etc.), medicamente.

În manie, chimioterapia, medicaţia de suplinire, psihoterapia şi ergoterapia prezintă orientarea de bază.

Particularități de îngrijire :A. Menținerea stării de sănătate a pacientului :

Supravegherea intensivă a pacientului; Se înlătură de la pacient obiectele ascuțite (lame de ras, obiecte tăioase) etc.; Se încurajează pacientul să-și exprime sentimentele; În mod repetat, se evaluează riscul de suicid.

16

Page 17: Nursing in Psihiatrie

B. Se aplică măsuri pentru îmbunătățirea încrederii în sine : Se încearcă sustragerea pacientului de la preocupări negative; Implicarea pacientului în activități recreative, de petrecerea timpului în mod plăcut; Se instruiește pacientul să aplice autodisciplina; Se ajută pacientul să-și evalueze controlul și procesele emoționale astfel încât să apară sentimente

de mulțumire; Recunoașterea îndeplinirii obiectivelor prin considerații pozitive, concrete; Se ajută pacienții în identificarea și notarea punctelor forte personale: se acceptă sentimentele

negative ale pacientului, dar se limiteaza timpul alocat pentru rememorarea impresiilor negative; Se instruiește pacientul să aplice diferite moduri de a refuza, pentru a-i împiedica pe alții să-l

manipuleze sau să profite de pe urma lui; Se acordă pacientului responsabilități în îngrijire. Nu trebuie să se instituie o dependență inutilă în

îngrijirea sa față de membrii echipei de îngrijire; Se lucrează activ cu pacientul pentru stabilirea controlului relațiilor sale interumane în viața sa

cotidiană (în afara spitalului). Scopul major este de a ajuta pacientul să-și îmbunătățească controlul asupra vieții proprii;

Educarea și sfătuirea familiei pentru a participa la îngrijirea pacientului. Este important să înțeleagă rolul stresului și găsirea unor modalități de a-i face față;

Se încurajează exprimarea verbală și non-verbală a sentimentelor pacientului, se evită discuția în contradictoriu și orice atitudine ce ar putea leza sentimentele pacientului;

Se vor dezvolta relațiile interpersonale, pacienții fiind încurajați să participe la activități de grup. Se vor crea condiții pentru ca pacienții să învețe regulile sociale și să le exerseze într-un mediu protejat;

Adesea pacienții depresivi suferă de un deficit de aport alimentar și lichidian. Trebuie luate măsuri de combatere a constipației generată de lipsa de activitate și de aportul insuficient de lichide;

Restabilirea ritmului circadian. Adesea, noaptea sporesc sentimentele de deznădejde ale pacientului, conducând la o perioadă de insomnie, în care pacientul gândește mult asupra problemelor sale;

Administrarea tratamentului; Supravegherea efectelor tratamentului prescris.

SCHIZOFRENIA

DefinițieSchizofrenia este o boala caracterizată prin disocierea funcţiilor psihice, tulburări de gândire, idei

delirante, halucinaţii, inversiuni afective, tulburări catatonice, cu păstrarea în memorie a datelor achiziţionate.

Manifesatri de dependenta:- tulburări de comportament, cu debut depresiv, expansiv sau chiar aspect demenţial.- pacient izolat, mai retras;- prin scăderea randamentului în muncă, elevul sau studentul bolnav rămâne în urma celorlalţi;

întreaga comportare se modifică, îşi schimbă îndeletnicirie, preocupările, în special dedicându-se problemelor abstracte de filozofie.

- tulburări nevrotice, cefalee, senzaţie de "cap gol", astenie, insomnii sau acuză diverse senzaţii neplăcute, vegetative.

- indiferent de ceea ce se întâmplă în jur, scade sfera intereselor, scad sentimentele faţă de cei din jur, se inversează sau apare o ambivalenţă afectivă, interesul pentru ţinută şi preocupările faţă de igienă personală ramând în urmă.

- de multe ori bolnavul este surprins cu privjrea fixă într-un punct, având într-adevăr aspectul unui individ rupt de realitate . În perioada de stare, fenomenele se accentuează, apar masive tulburări afective, tulburări de gândire, percepţie, activitate, instincte şi voinţă. Memoria rămâne invariabil

17

Page 18: Nursing in Psihiatrie

nealterată. Particularități de îngrijire : Scăderea anxietății pacientului; Încurajarea participării sale la activitățile din mediul înconjurător; Diminuarea comportamentului defensiv; Creșterea respectului față de sine; Stabilirea unei relații pacient – echipa de îngrijire bazată pe cinste și încredere; Acordarea de îngrijire adecvate necesităților; Asigurarea securității pacientului; ascultarea cu atenție a mesajului pacientului pentru a înțelege elementele reale și simbolice din acesta; Dacă pacientul are tulburări de percepție distorsionate (idei delirante și halucinații) nu se fac discuții în contradictoriu. Examinatorul va relata propria sa percepție asupra realității fără a discredita pacientul, explicând că nu trece prin experiențele percepute de el; Se va pune accent în relația cu pacientul pe păstrarea demnității sale; Se ajută pacientul în dobândirea și menținerea unei igiene personale corespunzătoare precum și a unei ținute vestimentare adecvate; Îndrumarea pacientului către activități simple, lipsite de pericole, într-o limită corespunzătoare stării sale; Încurajarea pacientului să reducă izolarea prin angajarea de discuții și încercarea de noi comportamente în cadrul relațiilor sociale; Structurarea activității, astfel încât să fie implicat pacientul, terapeutul și alte persoane; Socializarea pacientului prin introducerea într-un grup care desfășoară activități sociale esențiale; Protejarea pacientului de agresiuni fizice atunci când acesta are tulburări de percepție, care îi determină un comportament agresiv sau frică; Ajutarea pacienților să distingă tulburările halucinatorii sau delirante de realitate; Asistenta medicală va nota orice pierdere a coerenței în conținutul mesajului verbal al pacientului; Familia trebuie implicată în tratamentul pacientului, programele de educație psihologică familială trebuie să combine educația cu necesitatea de sprijin reciproc; Administrarea medicației prescrise de medic; Observarea efectelor tratamentului și înregistrarea reacțiilor adverse medicamentoase; Evaluarea atitudinii pacienților față de tratament și de continuarea aplicării tratamentului medicamentos; Stabilirea unei comunicări adecvate.

DEMENțA Definiția Demența este o tulburare organică caracterizată prin deteriorări care includ deficiențe de judecată, de memorie și o gândire abstractă, marcată prin schimbări de personalitate. Observată cel mai frecvent la adulții mai în vârstă, această tulburare cronică, progresivă distruge conștiința și sărăcește personalitatea.

Manifestari de dependenta: pierderea memoriei, a orientării, a controlului asupra impulsurilor și emoțiilor, pierderea capacității de abstractizare, pierderea capacității de a rezolva eficient problemele cotidiene, tulburări de vorbire, incapacitatea de a executa activități motorii, schimbarea de personalitate. Diagnostice Nursing în DemenţăAlterarea procesului gândirii legată de pierderea memoriei, de agnozii.Deficit de memorie raportat la persoane, la timp şi spaţiu, legat de degenerescenţa primară a ţesutului cerebral.Alterarea somnului legată de tulburările de percepţie şi de gândire.Posibilă autovătămare legată de alterarea judecăţii.Deficit potenţial de volum lichidian legat de pierderea senzaţiei de sete.

18

Page 19: Nursing in Psihiatrie

Alterarea eliminării intestinale legată de deficitul de utilizare a toaletei.Risc de violenţă legat de alterarea gândirii şi a judecăţii.

Principii de îngrijire a bolnavului cu demenţă Menţineţi independenţa bolnavului prin încurajarea acestuia să facă singur anumite activităţi care sunt mai uşor de rezolvat; ajută la menţinerea stimei de sine şi previne frustrarea. Evitaţi confruntările de câte ori este posibil. Încercaţi să nu-i contraziceţi dacă spun lucruri ciudate sau prosteşti. Distrageţi-le atenţia dacă doresc să facă ceva nepotrivit, schimbând subiectul sau îndepărtându-l de sursa interesului său absurd. Stabiliţi rutine în îngrijirea persoanei cu demenţă, făcând aceleaşi lucruri la aceleaşi ore şi asigurând o anumită predictibilitate în îndeplinirea activităţilor. Asiguraţi un mediu sigur pentru bolnavul cu demenţă. Confuzia, pierderea coordonării fizice cresc posibilitatea de a cădea, de aceea trebuie verificate zonele periculoase ca podelele alunecoase, mobila plasată incomod, mochetele fixate necorespunzător. Activităţile zilnice au un risc crescut pentru bolnavi: aceştia pot deschide gazul, lăsa lumina aprinsă, arunca chibrituri aprinse într-un coş cu hârtie, etc. De aceea, anumite atenţionări scrise („închideţi gazul”, „opriţi apa”) ca şi eliminarea obiectelor periculoase pot diminua riscul accidentelor casnice. Menţineţi canalele de comunicare deschise. Pe măsură ce boala evoluează, problemele de comunicare între bolnav şi ceilalţi vor fi din ce în ce mai mari. Bolnavii vor avea dificultăţi în a se exprima şi a purta o conversaţie. Pentru a menţine canalele de comunicare deschise se recomandă:- să verificaţi dacă bolnavul nu este afectat de tulburări de auz, vedere, sau de probleme stomatologice.- să vorbiţi clar, simplu şi rar, numai despre un singur subiect.- să acordaţi persoanei mai mult timp pentru a răspunde.- dacă persoana este confuză, amintiţi-i cu răbdare informaţiile esenţiale folosindu-vă de un obiect sau de o imagine.- încercaţi sa nu-i contraziceţi sau să-i jigniţi, corectându-i cu bruscheţe.- folosiţi privirea şi atingerea pentru exprimarea sentimentelor.

Particularități de îngrijire :- se va supraveghea permanent orientarea pacientului prin: folosirea de ceasuri, calendare, aparate radio, la nevoie aparate auditive sau ochelari de vedere;- se orientează pacientul verbal prin discuții la intervale relativ scurte;- se scrie citeț pe ușa camerei numele pacientului;- se etichetează obiectele din cameră;- se furnizează reviste și ziare pacientului pentru a se informa;- se ajută pacientul să-și păstreze obiectele personale în camera sa;- se stimulează memoria pacientului, folosind indicatoare de orientare, etc.;- se folosește o abordare înțelegătoare față de pacient și de familia sa;- se asigură o atmosferă bazată pe siguranță, bunăvoință și libertate;- se comunică frecvent cu pacientul;- comunicarea verbală trebuie să fie clară și concisă;- se folosesc întrebări la care răspunsul este “da” sau “nu”;- se evită folosirea cuvintelor care se înțeleg greu;- asistenta medicală se asigură că ceea ce spune este în concordanță cu comportamentul său;- se caută moduri de a ajuta și sprijini pacientul în îngrijirea sa;- se promovează implicarea în activitățile zilnice, folosind frecvent creșterea încrederii în sine;- se include pacientul în viața de familie;- se explică în mod clar ceea ce se așteaptă din partea pacientului;- se implică pacientul în autoîngrijire de câte ori este posibil;- se ajută pacientul să-și limiteze puterea lui de decizie la un nivel căruia îi poate face față;

19

Page 20: Nursing in Psihiatrie

- se face un program zilnic și săptămânal de activități;- se acordă atenție schimbărilor rapide ale dispoziției afective a pacientului, se evită atingerea sa când acesta este agitat;- se încurajează familia să se implice în tratamentul pacientului și să accepte boala sa;- se aplică tratamentul conform prescrpiției medicale.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU OLIGOFRENIE

Oligofreniile (oligos = puţin; fren = inteligenţă) cuprind acele boli psihice caracterizate prin dezvoltări incomplete din punct de vedere psihic, stagnări sau dezvoltări lente ale funcţiilor superioare ale creierului.

1.Idioţia de gradul I: practic irecuperabili, needucabili se caracterizează prin lipsa aproape totală a vieţii psihice. Limbajul, nedezvoltat, se reduce la sunete nearticulate, ţipete.

Idioţia de gradul II, incompletă: Limbajul verbal se poate dezvolta cel mult la nivelul celui al unui copil normal de 1 - 1 1/2 ani. Bolnavii recunosc pe cei care îi îngrijesc pot să-şi însuşească unele deprinderi elementare.

2) Imbecilitatea cuprinde forme de oligofrenie parţial recuperabile. Aceşti bolnavi au deja format un limbaj verbal, însă cuvintele sunt greoi pronunţate limbajul scris este imposibil. Sunt capabili de calcule simple. Memoria este de obicei bine dezvoltată. Nu pot face însă deducţii, nu posedă capacitatea de sinteză şi abstractizare a gândirii, nu au discernământ. Diversele situaţii, care-i scot din stereotipia lor zilnică, îi pun în mare dificultate, capacitatea lor de

adaptare fiind precară: se alarmează, devin anxioşi, ţipă, fac chiar reacţii psihice depresive. Sunt conştiincioşi în munca necalificată sau de calificare inferioară. Imbecilii pot fi educaţi în şcoli speciale.

3) Debilii mintali reprezintă un coeficient de 3/4 din totalul oligofrenilor, caracterizaţi fiind printr-o gamă de niveluri de dezvoltare intelectuală.

Din punctul de vedere al comportamentului, aceştia se pot prezenta:- fie inhibaţi - cu lentoare ideativă, timizi, apatici- fie excitaţi, gălăgioşi, agresivi, instabili. Sunt educabili, pot fi instruiţi în şcoli ajutătoare sau la curs normal, însă aici imediat dau semne de

oboseală, rămânând în urma copiilor normali. Memoria apare, uneori, surprinzător de dezvoltată - ei reţin poezii, texte de proză pe dinafară, însă în mod

mecanic, fără a le aprofunda sau înţelege sensul expresiilor, al conţinutului. Funcţiile superioare de integrare, analiză, sinteză, abstracţie sunt lente, uneori imposibile. Debilii mintali pot învăţa meserii care necesită mai ales dexteritate, în şcoli profesionale. Din cauza sugestibilităţii crescute, debilii mintali neputând cântări valoarea reală a faptelor, pot fi

antrenaţi uşor în acţiuni cu caracter antisocial.

20