numãrul 2, septembrie 2010

PUNCTUL CRITIC – Trimestrial de diagnozã socialã, politicã ºi culturalã

Director fondator: EUGEN URICARUDirector: MIHAI MILCARedactor-ºef: IACOB FLOREASecretar general de redacþie: VLAD ION

E-mail: ionvlad.mediaprint@gmail.com

Adresa redacþiei: Bucureºti, str. Brânduºelor nr. 9, bl. G4, sc. 2, et. 2, ap. 37, sector 3

PUNCTUL CRITIC se distribuie în librãrii. Volumul poate fi comandat ºi la:Tel.: (+40)21-312.97.82E-mail: editura@niculescu.roInternet: www.niculescu.ro

Expedierea se face prin poºtã.

Design copertã & ilustraþie: CARMEN LUCACI

Tipãrit la

ISSN 2068-8989

Toate drepturile rezervate. Responsabilitatea asupra conþinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Nicioparte a acestui volum nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic,inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea scrisã aEditurii NICULESCU.Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi inter-naþionale privind proprietatea intelectualã.

SUMAREDITORIAL

Partitocraþie ºi cleptocraþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5Mihai Milca

ROMÂNIA DUPÃ 20 DE ANI (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9Starea de fapt

Cum vãd românii schimbarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11Dr. Dorel Abraham

Meandrele tranziþiei la economia de piaþã . . . . . . . . . . . . . . .18Florea Þuiu

Economia subteranã la lumina zilei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28Dr. Cristina Voicu

Corupþia ca stare de spirit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40Dr. Ion Marin

Politica externã ºi diplomaþia româneascã postdecembristã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49George Apostoiu

Impasul sistemului medico-sanitar. Necesitatea unei reforme radicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62Conf. dr. Corneliu Zeanã

Piaþa româneascã de artã – o „ficþiune” (totuºi) funcþionalã . . .72Corneliu Ostahie

CONFLUENÞE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75

Polonia – un model de dezvoltare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .77Dr. Nicolae Mareº

FONDUL ªI FORMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .85

Democraþie ºi administraþie publicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .87Dr. Diana-Camelia Iancu

CÃRÞI SCRISE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97

Idealism ºi raþionalism în economie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99Darie Cristea

O carte despre noi ºi pentru noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .103ªerban Cionoff

CÃRÞI NESCRISE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109

Ion Luca Caragiale, Mateiu Caragiale . . . . . . . . . . . . . . . . .111Grigore Traian Pop

În cei peste douãzeci de ani careau trecut de la evenimentele din de-cembrie 1989, România a constituitobiectul unui spectaculos dar con-troversat experiment istoric. De laregnul partidului unic, un partid nu-mãrând milioane de membri, omni-prezent, omniscient, arborescent, cuo capilaritate socialã în exces, apa-rent indestructibil ºi monolit, atotpu-ternic ºi refuzând orice alternativãsau formulã politicã excedând ca-nonul marxist-leninist – la democra-þia pluripartidistã, deschisã competi-þiei electorale, liberei opþiuni civice,negocierii ºi combinaþiilor potrivit ra-porturilor de forþe între actorii anga-jaþi în jocul politic.

În România proaspãt ieºitã din la-birintul totalitarismului comunist,apariþia unei puzderii de formaþiunipolitice (partide, fronturi, miºcãri) nu

a reprezentat însã ºi o nevoie con-ºtientizatã a introducerii raþionalitãþiipolitice în viaþa societãþii ºi nici refle-xul unui proiect civic coerent. A fostmai degrabã efectul difuz al unui ºocpost-traumatic, un puseu mimetic înraport cu ceea ce se întâmplã în în-treaga Europã Centralã ºi de Est.

Dar departe de a se institui unsistem multipartidist funcþional, înscurt timp au fost puse bazele dom-niei egoiste ºi exclusiviste a unui nu-cleu oligarhic disimulat îndãrãtulpartidelor, indiferent de culoarea po-liticã a acestora. S-a instaurat astfelo veritabilã partitocraþie. Funcþiile ºipracticile partidului unic de odinioarãau fost redistribuite între partidelesuccesoare. Acestea au invadatpractic structurile instituþiilor democ-ratice ale statului de drept cu cloneale foºtilor activiºti comuniºti, adepþii

5

Partitocraþie ºi cleptocraþieMihai Milca

Editorial

statului de…. drepþi! Aceste structuriau devenit cutia de rezonanþã a inte-reselor ºi comandamentelor partide-lor, exponenþii camarilelor ºi cliente-lelor politice prezentându-se într-odublã posturã: de protagoniºti aiacþiunilor ºi deciziilor adoptate înrespectivele structuri ºi de agenþi deinfluenþã sau manipulatori de fonduriºi proceduri în folosul partidelor alecãror indicaþii le urmeazã.

Noul angrenaj partitocratic a pre-luat ºi a perfecþionat rapid metodeleºi tacticile oportuniste ºi de intimi-dare ale rãposatului partid comunist,debarasându-se doar de balastulideologic, de prejudecãþile ºi inhibiþi-ile eticizante pentru a se deda celuimai cras ºi vorace pragmatism adu-cãtor de profituri precipitate ºi privi-legii transmisibile ereditar ºi strictselectiv.

Aceastã oligarhie partitocraticãeste deosebit de activã ºi ubicuã. Eamizeazã pe controlul pârghiilor eco-nomice ºi financiare dar ºi pe condi-þionarea ºi intoxicarea mediaticã acetãþenilor ºi opiniei publice, pe anes-tezierea funcþiilor intelectuale ºi a fa-cultãþilor critice ale oamenilor, peinerþia unor categorii sociale largicãrora li se induce ideea de a fi doarspectatorii unei piese cu roluri încre-dinþate dinainte.

Sub comunism se produsese dejao disociere imperceptibilã la primavedere între majoritatea tãcutã ºiapaticã a populaþiei, pentru care con-formismul, masificarea amorfã ºiinapetenþa privatã în raport cu retori-ca oficialã a regimului reprezentaudoar un mecanism de adaptare ºisupravieþuire ºi o minoritate dornicãde ascensiune politicã sau înavuþire.

Aceastã minoritate aflatã în siajulnomenclaturii de partid, geloasã peaceasta din urmã ºi disponibilã de ai se asocia s-a exersat continuu învederea unei eventuale racolãri sauschimbãri de garniturã; fie în modfãþiº ºi teatral clamând slogane ºiexhibându-ºi devotamentul, fie întainã, prin strategii generatoare decomplicitãþi profitabile sau strata-geme lunecoase, participând la lua-rea unor decizii în microstructuri or-ganizaþionale. Implozia maºinãrieitentaculare a partidului-stat a oferitinstantaneu în decembrie '89 un vastcâmp de manevrã pentru nomen-claturiºtii de rang secund, terþ etc.,care nu au întârziat sã-ºi fructifice lamaximum nesperata ºansã. O pseu-doclasã politicã, ivitã parcã prin gene-raþie spontanee a ocupat fãrã nicioreticenþã prim planul scenei publice.O pseudoclasã politicã larvarã, col-cãind de frustrãri, resentimente ºi

6

ambiþii: straturi reziduale ale fosteinomenclaturi dejiste ºi ceauºiste, bi-rocraþi ministeriali ºi judeþeni, disi-denþi închipuiþi ºi odrasle inocentateale politrucilor ºi culturnicilor din anii’50-’60, militari deblocaþi, securiºti ºimiliþieni puºi pe liber sau veniþi cu totcu reþelele lor de relaþii, contacte ºiinformatori nedivulgaþi, reconvertiþi cutoþii la democraþie ºi economia depiaþã, elemente aluvionare ale miº-cãrilor de stradã din anii ’90-’91, spe-cimene fosilizate ºi emuli de ultimãorã ai partidelor istorice din epocainterbelicã, veleitari fãrã debuºee lu-crative, salariaþi disponibilizaþi dinunitãþile socialiste ,,reºapaþi" ºi re-profilaþi cãtre jocurile speculative ºiacumularea primitivã a capitalului,reeditând modelul lui Marx pe pro-pria lor piele, inºi fãrã ocupaþie saucu profesie incertã disponibili sã selanseze în aventura privatizãrii ºi înimplementarea modelului occidentalal democraþiei.

Partitocraþia româneascã de azi,chiar dacã nu-ºi revendicã aceastã„prestigioasã” genealogie îºi trageoriginea din acest pat germinativ.Dar mai ales, aceastã ereditate în-cãrcatã poate explica de ce propen-siunile cleptomanice ale indivizilor ºigrupurilor care s-au înfrãþit dincolo

de programe ºi stindarde de partid

spre a confisca puterea, pentru a-ºi

instrumentaliza interesele întreþe-

sute solidar, pentru a se eterniza în

poziþii cheie de unde sã vegheze la

impunitatea ºi prosperitatea lor.

Partitocraþia a devenit cu necesi-

tate o cleptocraþie, care a devalizat

statul, drenându-i necontenit resur-

sele, în folos propriu înstrãinând ac-

tive uriaºe pentru comisioane grase

ºi avantaje meschine. O partitocraþie

cleptomanã sau o cleptocraþie par-

tinicã, o hidrã avidã, nesãþioasã, as-

pirând banul public fãrã teamã de

consecinþele generate la nivelul eco-

nomiei ºi societãþii. O creaturã mon-

struoasã cameleonicã, reproducân-

du-se când este nevoie prin scizipar-

itate ºi metamorfozându-se prin ulu-

itoare mutaþii genetice, dobândind

imunitate ºi aspirând la onorabilitate

nobiliarã sui generis. Indiferent de

apartenenþele de partid formale, de

mode împrumutate sau reinventate

sub zodia balcanismului dâmbovi-

þean ºi neofanariot, partitocraþia ro-

mâneascã postdecembristã nu poate

subzista decât ca o cleptocraþie con-

tagioasã ºi nevindecabilã, ca o stare

patologicã devenitã un mod firesc de

a fi.

7

ROMÂNIAdupã20 de ani ( I I )starea de fapt

Existã un consens în ceea ce pri-veºte acceptarea schimbãrii socialeca un proces de modificare sau trans-formare a structurilor de bazã ale so-cietãþii astfel încât sã se realizeze otrecere de la o stare la alta a siste-mului social atât din punct de vederecantitativ cât ºi calitativ1.

Din aceastã perspectivã un studiual Centrului de Sociologie Urbanã ºiRegionalã (CURS), efectuat spresfârºitul anului 2009 pentru cotidianul„Jurnalul Naþional” bazat pe douãsondaje reprezentative la nivel naþio-nal, pentru populaþia în vârstã depeste 18 ani ºi respectiv pentru ceaîn vârstã de peste 38 de ani (careavea cel puþin 18 ani în 1989) eviden-þiazã principalele schimbãri produse

în structura socio-ocupaþionalã apopulaþiei precum ºi percepþia româ-nilor referitoare la cele întâmplateînainte ºi dupã 1989, gradul lor de sa-tisfacþie, structura timpului liber, etc.

Ce indicã datele obþinute prinaceste sondaje?

În esenþã, cele mai vizibile schim-bãri au fost semnalate de cãtre popu-laþia în vârstã de peste 18 ani în 1989.Acest masiv segment de populaþie afost cel mai afectat de valul schim-bãrilor (tranziþie spre economia depiaþã, privatizãri, reforme economice)cu care societatea româneascã s-aconfruntat în ultimii douãzeci de ani.

Este vorba atât de schimbãri so-ciale pozitive care reflectã mobilita-tea profesionalã ºi/sau ocupaþionalã

11

Cum vãd românii schimbareaDr. Dorel Abraham

1 Sondajul de opinie reprezentativ la nivel naþional pentru persoanele în vârstã de 18 ani ºi peste a fostrealizat face-to-face pe un eºantion de 1600 de respondenþi, având o marjã maximã de eroare de±2,45% la o probabilitate de 95%. Sondajul de opinie la nivelul populaþiei României în vârstã de peste 38de ani (care aveau cel puþin 18 ani în 1989) a fost realizat pe un eºantion de 1037 de respondenþi, avândo marjã maximã de eroare de ± 3,01% la o probabilitate de 95%.

ascendentã, integrarea sau înscrie-rea în economia de piaþã cât ºi deschimbãri cu caracter negativ carevizeazã o mobilitate socio-ocupaþio-nalã descendentã, marginalizare sauexcluziune socialã. Pe ansamblulpopulaþiei în vârstã de peste 18 ani,aproape jumãtate 47% se declarãmulþumitã ºi foarte mulþumitã de si-tuaþia prezentã în vreme ce 52% in-dicã o stare de nemulþumire. Tineriipânã în 30 de ani sunt mai satisfãcuþide felul în care trãiesc – 62% – decâtcei în vârstã de peste 31 de ani.

Dacã ne raportãm la populaþia învârstã de peste 38 de ani (adicã per-soanele adulte care aveau în 1989peste 18 ani) constatãm cã 72% dintotalul acesteia se considera „foartefericitã” ºi „destul de fericitã” înaintede 1989. Aceiaºi oameni (mai în vâr-stã astãzi) se considerã „fericiþi” înprezent doar în proporþie de 47%(4% – foarte fericiþi), în vreme ce 51%se considerã „nefericiþi”(7% „foartenefericiþi”). Desigur cã evaluarea po-zitivã a trecutului þine, aºa cum seºtie, de vârstã (tinereþea nu este îm-povãratã de temeri precum bãtrâne-þea), sãrãcia sau sãrãcirea multor oa-meni, în special pensionari (categoriece reprezintã jumãtate din pondereaeºantionului celor peste 38 de ani),selectivitatea memoriei privilegiind

mai degrabã momentele agreabile,pozitive, decât pe cele dezagreabile,negative din trecut.

Dacã la aceste date mai adãu-gãm ºi altele, ca de exemplu cãlãto-riile în strãinãtate dupã 1989 careimplicã doar 32% din totalul acesteicategorii de populaþie sau mobilita-tea rezidenþialã, extrem de redusã,atunci se poate înþelege de ce aceºtioameni au nostalgia perioadei ante-decembriste ºi nu apreciazã even-tualele avantaje ale traiului în capita-lismul post-decembrist. De altfelmulþi dintre ei considerã cã dupã1989 s-au produs, pe lângã anumiteschimbãri pozitive ºi altele negative:creºterea corupþiei (26%), creºtereainfracþionalitãþii (17%), nesiguranþalocului de muncã (11%), îmbogãþi-rea rapidã a unei pãrþi a populaþiei ºisãrãcirea alteia (10%), dezindustria-lizarea þãrii (9%) etc.

Alte aspecte negative, dar avândponderi mai scãzute, sunt în opiniarespondenþilor: abandonul ºcolar(8%), declinul valorilor culturale ºimorale (7%), modul în care s-a rea-lizat privatizarea (7%), scãderea ve-niturilor agricultorilor (4%).

Pãrþile bune ale schimbãrii poli-tice, sociale ºi economice de dupã1989 sunt identificate de români maidegrabã prin prisma experienþelorpersonale.

12

Astfel, dupã 20 de ani de la cãde-rea comunismului, cei mai mulþi (65%)dintre cei care atunci aveau 18 ani ºipeste considerã astãzi cã principa-lele schimbãri în bine aduse de de-mocraþie sunt: alegerile libere (spun21% dintre respondenþi), dobândireadreptului de liberã exprimare (cred20% dintre cei intervievaþi), dreptulde a cãlãtori în strãinãtate, inclusivpentru muncã (susþin cca. 18%) ºidezvoltarea mass-media (apariþiaunui mai mare numãr de ziare, revis-te, canale tv, staþii radio etc.), suntde pãrere 16% dintre aceºtia.

Cu alte cuvinte, care au fost be-neficiile schimbãrii din 1989 pentrucei mai mulþi dintre români, înpercepþia populaþiei? În primul rând,au putut vota conform propriei con-vingeri ºi conºtiinþe, ºi-au cãpãtat li-bertatea de a spune ceea ce gân-desc, inclusiv exprimându-ºi opiniaîntr-un sondaj de opinie ºi apoi citindîn mass-media cum gândesc cona-þionalii lor, au putut pleca liber ori-unde în strãinãtate ºi au acces lainformaþie diversificatã. Alte aspectepozitive precum dobândirea maimultor drepturi pentru minoritãþi, ex-tinderea proprietãþii private, extinde-rea învãþãmântului superior, institu-irea sistemului multipartidist au fostnominalizate la cele mai importante

schimbãri, în procente mai mici decei intervievaþi (sub 10% au întrunitfiecare dintre aceste aspecte).

Dincolo de transformãrile produsedupã 1989 în plan economic ºi poli-tic, cele mai profunde, dramatice ºidureroase schimbãri, în sensul cos-tului social pe care îl presupun, suntcele care afecteazã structura socia-lã, condiþiile de viaþã, comportamen-tele ºi mentalitãþile.

Din datele sondajului efectuat lanivelul populaþiei care în 1989 aveacel puþin 18 ani rezultã cã aceastaavea atunci o structurã ocupaþionalãîn care domina categoria profesio-nalã a muncitorilor calificaþi (40%) ºinecalificaþi (3%), 12% erau specia-liºti intelectuali în sistemul întreprin-derilor ºi instituþiilor de stat, 10% –lucrãtori în comerþ ºi servicii, 9% –agricultori, 7% elevi, studenþi, 6%tehnicieni, maiºtri.

Care este structura acestei popu-laþii în 2009? Circa jumãtate dintre eiau ajuns pensionari (52%) ºi ºomeri(4%). Ponderea muncitorilor califi-caþi s-a redus la 10% (dintre care3% necalificaþi); specialiºtii cu studiisuperioare însumeazã 8%, 2% sedeclarã patroni, 1% – cadre de con-ducere. 1 din 4 respondenþi declarãcã ºi-a schimbat ocupaþia cel puþin odatã în cei 20 de ani de tranziþie ºi

13

capitalism, în medie de douã ori. În49 la sutã din cazuri schimbareaocupaþiei a implicat acelaºi nivel depregãtire profesionalã, 28% au tre-cut de la un nivel de pregãtire infe-rior la unul superior iar 13% au re-gresat, practicând activitãþi subnivelul lor de pregãtire. Luând înconsiderare ºi alte date obþinute prinsondaj se poate concluziona cã 4din 10 subiecþi în vârstã de cel puþin18 ani în 1989 au fost antrenaþi devalul schimbãrilor socio-ocupaþio-nale în ultimii 20 de ani cu implicaþiimajore asupra nivelului de trai. Unprocent de 25% au fost afectaþi deprocesul de marginalizare sau ex-cluziune socialã. Doar o treime dinaceastã populaþie nu a fost afectatãde schimbãri.

O estimare comparativã aratã cãnumãrul românilor plecaþi la muncãîn strãinã-tate în 2009 se situeazãundeva între 2.800.000 ºi 3.000.000de persoane. De asemenea, pentruacest an, estimãrile aratã cã de lamigranþii români plecaþi la muncã înstrãinãtate ar intra în þarã (oficial sauinformal) 6,7 miliarde de euro. Con-form datelor statistice oficiale, furni-zate la solicitarea CURS de cãtreInstituto Nacional de Estadistica dinSpania, la începutul anului 2009 exis-tau în Spania 731.806 români (din

care în zona Madrid circa 190.000)(Instituto Nacional de Estadistica:http://www.ine.es/). În Italia, conformultimului Raport Caritas „Romani aImmigrazione a Lavoro in Italia”, laînceputul anului 2008 existau1.016.000 migranþi români (dintrecare 749.000 lucrãtori români –73,7%, 239.000 membri de familie –23,5% ºi 28.000, adicã 2,8%, altecategorii). (Caritas Italiana. Romania immigrazione a Lavoro in Italia.Statistiche, problemi e perspective acura di Franco Pittau, Antonio Ricci,Alessandro Silji, 2008).

Cifrele prezentate reprezintã creº-teri semnificative faþã de datele din2006, datorate în special nu atât va-lurilor noi de migranþi, cât oficializãriisau legalizãrii situaþiei multor migran-þi dupã aderarea României la UE, în2007. Se poate presupune cã în 2009volumul migranþilor a rãmas aproxi-mativ acelaºi, sosirile de noi migranþifiind anulate practic de întoarcerea înþara de origine a unora dintre ceiafectaþi de criza economicã.

Din unele statistici oficiale aleEurostat (de exemplu, Labour ForceSurvey) reiese cã ponderea lucrãto-rilor români în cele douã state estede circa 80% din totalul rezidenþilorromâni în Europa. Din datele sonda-jului CURS din 2009, determinate pe

14

baza informaþiilor culese de la per-soane din gospodãriile celor plecaþi,reiese cã ponderea în cele douã þãrieste de 70% în totalul migranþilorpentru muncã în Europa ºi de cca.60% din totalul migranþilor pentrumuncã în lume.

Dincolo de efectul imediat ºi di-rect al migraþiei, concentrat în sume-le în valoare de 6-10 miliarde deeuro intrate în þarã anual, fenomenulmigraþiei are ºi un impact semnifica-tiv la nivelul gospodãriilor din þarã, înplan familial ºi comunitar, ºi chiar lanivel spiritual, sufletesc. Cu toategreutãþile pe care le întâmpinã mi-granþii în ceea ce priveºte plecarea,gãsirea locului de muncã, a unorcondiþii de locuire decente, percepþialor este cã, cel puþin pentru familiilelor, efectul este unul pozitiv. Astfel,peste 77% dintre migranþii din Spaniaºi 67% dintre cei din Italia apreciazãcã fami lia rãmasã în þarã o duce maibine dupã plecarea lor în strãinãtate.Aºa se explicã ºi faptul cã majorita-tea celor care pleacã amânã tot maimult momentul întoarcerii, tocmaipentru a-ºi asigura un confort fami-lial sporit, de care sã se bucure la re-venire. În ceea ce priveºte utilizareabanilor câºtigaþi (economisiþi) rezultãcã tot familia constituie principala di-recþie de folosire a câºtigurilor (31%

în cazul celor din Spania ºi 26% încazul celor din Italia). Pe locurile doiºi trei, cu procente în jur de 20%,apare dorinþa de a construi ºi de adeschide o afacere sau cumpãra unteren în România. Cumpãrarea bu-nurilor de folosinþã îndelungatã seconstituie într-un obiectiv importantpentru circa 10% dintre migranþi. Înjur de 4% dintre ei doresc sã-ºi con-tinue studiile. Prin urmare, aºa-nu-mitul comportament antreprenorialeste vizat doar de circa o cincimedintre migranþii plecaþi în strãinãtate.

Circa 60% dintre migranþii dinItalia ºi Spania intervievaþi în 2008intenþionau sã rãmânã pentru urmã-torii cinci ani (pânã în 2013) sã lu-creze în strãinãtate, în aceleaºi con-diþii sau în condiþii mai bune. Totuºi,o proporþie semnificativã, de 29%dintre aceºtia, intenþiona sã se în-toarcã în þarã în viitorul apropiat, iaro parte dintre aceºtia (12%) doreasã-ºi deschidã o afacere sau sã seangajeze la întoarcerea în þarã.Doar3%–4% doresc sã se întoarcã înþarã ºi sã nu mai lucreze. Între 6% ºi8% dintre migranþi nu ºtiau, la mo-mentul realizãrii sondajelor, ce vorface în urmãtorii cinci ani. Deºi majo-ritatea migranþilor intenþioneazã sã seîntoarcã, pânã la urmã, în România,o pondere semnificativã dintre ei, de

15

circa 20%, au de gând sã rãmânãdefinitiv în strãinãtate. Prin urmare,unul din cinci migranþi români nu in-tenþioneazã sã se mai întoarcã înþarã, însemnând cã peste 600.000de persoane pot fi incluse în „valulmigraþiei definitive”, situaþie careafecteazã ºi va afecta, astfel, destulde puternic România, în primul rânddin punct de vedere demografic(fiind vorba de o populaþie relativ tâ-nãrã, de vârstã fertilã).

Dincolo de efectele pe plan de-mografic ºi economic (în special înceea ce priveºte piaþa forþei de mun-cã), mai puþin cunoscute (ºi mai greude evaluat) sunt efectele migraþieipentru muncã în plan psihologic ºispiritual. Este vorba de afectareaechilibrului familial, în special alechilibrului etnospiritual al copiilor ºial soþiilor – vorbim aici despre mamesau soþii rãmase acasã sau plecateîn alte þãri pentru a-ºi asigura traiullor ºi al familiilor lor – situaþie caredeterminã un efect de înstrãinare.

La 20 de ani de la trecerea laeconomia de piaþã ºi la sistemulcapitalist românii sunt încã ataºaþide principiile colectivist-etatiste ºiaºteaptã ca statul sã reglementezelucrurile în economie. 86% din res-pondenþi se declarã „mai degrabã deacord/total de acord” cu afirmaþia cã

„statul trebuie sã asigure tuturor un

trai decent”, cam tot acelaºi procent

(84%) sunt „mai degrabã de acord/

total de acord” cã „statul ar trebui sã

asigure tuturor un loc de muncã

decent”, iar 5 din 10 români aprobã

intervenþia statului pentru limitarea

veniturilor indivizilor.

În 1999, într-o cercetare sociolo-

gicã coordonatã de prof. Septimiu

Chelcea, circa 57% din românii de

peste 18 ani aprobau afirmaþia, con-

form cãreia „comunismul a fost o

idee bunã dar care a fost pusã în

practicã greºit”. Astãzi, dupã alþi 10

ani ºi douã decenii de la cãderea

comunismului, procentul acestora a

crescut la 64%. Indiferent dacã unii

specialiºti înclinã sã creadã cã este

vorba de o mentalitate comunistã

„rezidualã”, ataºatã de principiile

„echitãþii socialiste” un aspect al pro-

blemei ar trebui totuºi sã ne dea de

gândit ºi acesta se referã la preþul

social plãtit pentru implementarea

unor politici sociale, neo-liberale in-

corect puse la rândul lor în practicã.

Potrivit datelor sondajului la care

facem trimitere, 7 din 10 români do-

resc ca statul sã intervinã pentru a

reglementa lucrurile în economie ºi

tot cam aceeaºi proporþie (74%)

ºi-ar dori un salariu mic dar sigur.

16

Numãrul relativ redus al românilorataºaþi principiilor economiei de piaþãºi economiei de tip concurenþial rezi-dã ºi din modul în care aceºtia per-cep pãrþile pozitive ale noilor formede organizare socialã, mai ales prinprisma beneficiarilor acestora.

Întrebaþi pe cine considerã a fiprincipalii beneficiari ai economieide piaþã, cei mai mulþi (31%) dintreromânii de peste 18 ani au numit po-liticienii, apoi foºtii securiºti ºi no-menclaturiºti (23%), iar în proporþiiaproape egale (18%-19%) româniiconsiderã cã de pe urma economiei

de piaþã au avut de câºtigat oameniide afaceri români, respectiv strãini.Procentul celor care considerã cã ºicetãþenii obiºnuiþi au fost beneficiariinoii orânduiri economice este denumai 2%.

În concluzie regretul faþã de comu-nism ºi orientarea preponderent destânga a românilor, chiar dacã nu tot-deauna afirmatã categoric sunt susþi-nute de aceastã percepþie conformcãreia noul sistem politc ºi economiccapitalist a avantajat doar anumitegrupuri, în timp ce cea mai mare par-te a populaþiei a avut de pierdut.

17

18

O privire retrospectivã criticã asu-pra prefacerilor profunde din econo-mia româneascã, operate în ultimeledouã decenii, scurse de la evenimen-tele din 1989, dezvãluie o evoluþiefermã, complexã, dificilã ºi afectatãde greºeli în politica economicã ºi so-cialã ale cãror consecinþe le simþim ºiîn prezent. În esenþã, guvernele de-mocratice care au administrat þaradupã 1989, au urmãrit tranziþia dela proprietatea socialistã de stat,creatã în România cu mari suferinþeºi pierderi în cei 40 de ani de regimcomunist de dupã 1948, la proprie-tatea particularã capitalistã. Adicãtrecerea la un alt tip de economiecare sã funcþioneze nu pe principiileplanificãrii centralizate a economiei,ci pe principiile pieþei libere, practicsã fie înlocuitã societatea socialistãcu cea capitalistã, distrusã dupã

ultima conflagraþie mondialã în þãrileest-europene, rãmase în sfera de in-fluenþã comunistã ºi obligate sãadopte modelul sovietic de societatesocialistã, ce nu ºi-a putut dovediviabilitatea.

Statele aliate, victorioase în rãz-boiul împotriva Germaniei naziste, auîmpãrþit Europa dupã principii ideo-logice ºi interese geopolitice care aucondus repede la apariþia aºa-numi-tului rãzboi rece în care cele douãsisteme economice, capitalist, conso-lidat dupã secole de dezvoltare a so-cietãþii omeneºti, ºi socialist, apãrut laînceputul secolului trecut, s-au an-gajat, motivate ideologic, într-o luptãeconomicã durã câºtigatã,în 1989 decapitalism prin demolarea violentã a„Cortinei de fier” dintre ele, ºi de-mocratizarea capitalistã a fostului sis-tem socialist. Acesta a fost obiectivul

Meandrele tranziþiei la economia de piaþãFlorea Þuiu

tranziþiei, care a urmat, la economiade piaþã în fostele state socialiste, in-clusiv în România.

Deoarece în lume nu exista unmodel de revenire de la socialism lacapitalism, din care sã se inspire,statele europene foste socialiste audeclanºat tranziþia la economia depiaþã liberã bâjbâind pe cãi necu-noscute, trebuind sã þinã seama decondiþiile specifice fiecãruia. Renun-þarea la economia socialistã în Ro-mânia s-a fãcut prin rãsturnarea vio-lentã a structurilor economice ºi poli-tice ale statului comunist ceea ce acreat o atmosferã de dezorientaregeneralã ºi de teamã de schimbãrilece urmau sã fie fãcute pentru reveni-rea la proprietãþile private naþionali-zate sau cooperativizate forþat, dupãabolirea monarhiei ºi instaurarea re-publicii populare, în decembrie 1947.

Starea în care se aflã acum eco-nomia României este rezultatul aces-tui proces complex, îngreunat degreºelile voite sau comandate deprefacerile începute, prin politicile„revoluþionare” care ºi-au lãsat am-prenta pe construcþia economicãapãrutã dupã 20 de ani de renunþãriºi înnoiri pentru a se da cale liberãproprietãþii particulare, ocrotitã ºigarantatã de noua constituþie a sta-tului democratic.

Imediat dupã 1989, prioritateanoilor guvernãri democratice a fost,aºadar, revenirea la proprietatea pri-vatã în economie, cerutã insistent deVestul capitalist ca garanþie cã þaranu va mai reveni la socialism, înþele-gându-se cã cele douã sisteme radi-cal diferite ºi opuse îºi bazau exis-tenþa pe cele douã tipuri de proprie-tate. În consecinþã, ca sã distrugisocietatea socialisto-comunistã tre-buia sã sfãrâmi fundamentul pe carese aºezase ºi sã-l înlocuieºti cu altulbazat pe proprietatea privatã. În nu-mele acestei abordãri s-a trecut lareformarea din temelii a economieiºi societãþii româneºti într-un procesal privatizãrilor în care descoperimcele mai multe puncte critice aletranziþiei din ultimele douã decenii,care au trebuit sã fie fãcute, devre-me ce toate guvernele democraticeîºi propuseserã ca þintã intrarea înNATO ºi în Uniunea Europeanã.

SUCCESE ºI GREºELI

ÎN TRANZIÞIA LA ECONOMIA DE PIAÞÃ

Privatizare. Cu toate greºelile înprocesul de privatizare, putem apre-cia cã acesta a fost, în cele dinurmã, un succes, devreme ce ceamai mare parte de circa 60 la sutã înProdusul Intern Brut provine astãzidin sectorul privat al economiei.

19

Þara noastrã a trecut, mai greu de-cât altele, de la economia socialistãla o economie de piaþã de capital ºibursã funcþionabilã, ceea ce a creatpremize de dezvoltare durabilã aeconomiei. Din pornire, însã, proce-sul privatizãrii a fost bântuit de gre-ºeli politice ºi eºecuri cu efecte maimari sau mai mici în raport de strate-gia de tranziþie agreatã de guvernelede atunci, cum au fost ºi cea a eco-nomistului american Jeffrey Sachs ºiale altor „experþi”strãini care veni-serã în România sã consilieze pe ro-mâni ºi sã asigure tranziþia, cât mairapidã, la economia de piaþã capi-talistã. În primii ani de dupã 1989,aceºtia deveniserã extrem de insis-tenþi ºi influenþi asupra necesitãþii caRomânia sã închidã urgent tot ceeace era atunci industrie strategicã ºisã o vândã strãinilor care dispuneaude bani, tehnicã modernã ºi o pu-teau eficientiza. Se urmãrea, în rea-litate, invocându-se lipsa de compe-titivitate, distrugerea acestei industriiºi a capacitãþii ei de concurenþã pepiaþa europeanã ºi mondialã. Putemspune acum cã prin privatizare aavut loc o „defriºare aproape totalã”a industriei româneºti existente în1989, dupã un plan bine pus lapunct, pentru a elibera terenul pecare sã-l ocupe nestingherite marile

companii occidentale ºi sã profite deforþa de muncã ieftinã. S-a doveditcã investitorii strãini au gãsit sprijinîn noii liderii ai românilor care admi-nistrau þara.

În lupta deschisã cu aceste insis-tenþe, a fost creatã în 1992 Agenþiapentru Privatizare, dupã conceptuleconomistului Mircea Coºea, atuncimembru al guvernului, condusã deAdrian Severin. Se acceptase con-ceptul de creare a pieþei de capital,existent deja în Polonia, prin valorifi-carea de acþiuni pe piaþa de capital.Un concept care a stârnit, iniþial, re-zistenþã, inclusiv la nivelul ºefului sta-tului, Ion Iliescu, care dorea o priva-tizare a obiectivelor economice prinîmpãrþirea lor între toþi cetãþenii þãrii,pe baza principiului egalitarismuluisocial. În cele din urmã, s-a mers,cum se ºtie, pe calea privatizãrii prinlicitaþie publicã, mai puþin prin piaþade capital. Impedimentul serios pen-tru declanºarea procesului de priva-tizare prin piaþa de capital consta înfaptul cã nu existau acþiunile care sãfie negociate, vândute ºi cumpãratela o bursã inexistentã, iar acþiunilenu puteau fi emise fãrã o evaluarecorectã a patrimoniului economic alþãrii. Dupã dezbateri aprinse s-a re-curs la metoda cunoscutelor „cupoa-ne de privatizare” a cãror valoare a

20

fost stabilitã nu pe baza preþului pie-þei, ci al inventarului, mai mare saumai mic decât preþul oscilant al pieþei.

Invocându-se preþul pieþei ºi pre-þul de inventar, s-au privatizat prinlicitaþie publicã mari întreprinderi in-dustriale la preþuri foarte mici, pre-cum Întreprinderea de Maºini GreleBucureºti (IMGB), combinatele side-rurgice, Uzina de Tractoare Braºov,ARO Câmpulung Muscel, Electropu-tere Craiova, Romtelecom, AlroSlatina, fabricile de ciment, împotri-va nostalgiei economice a celor carelucrau sau lucraserã în întreprinde-rile respective. Se ajunsese sã seprivatizeze o mare uzinã chiar pe undolar, explicându-se cã, în condiþiileîn care unitãþile economice respec-tive lucrau în pierdere, nu suma debani care intra în bugetul statului eraimportantã, ci programul acceptat decumpãrãtor de a moderniza procesulde fabricaþie, a menþine ºi crea noilocuri de muncã ºi a asigura piaþãexternã pentru produsele respective,condiþii contractuale pe care puþinecompanii le-au respectat integral.

O privatizare mai mult decâtscandaloasã a fost ºi a rãmâne ceaa Petromului, consideratã eºecul iz-bitor, care a umbrit întregul procesde privatizare prin licitaþie publicãdirectã, din mai multe motive printre

care menþionãm preþul extrem demic faþã de valoarea de piaþã obþinutpentru cea mai mare companie pe-trolierã din zona central ºi sud-esteuropeanã, vânzarea cãtre firmaaustriacã OMW, marginalã ºi neîn-semnatã pe piaþa mondialã a petro-lului. Mai grav este faptul cã au fostvândute activitãþile de rafinare ºiextracþie, împreunã cu resursele na-turale de gaze ºi petrol din subsolulþãrii deþinute de Petrom, vânzare îm-potriva prevederilor constituþionale,ceea ce nu s-a mai întâmplat în nicio altã þarã fostã socialistã. În plus,contractul a prevãzut redevenþepentru statul român din exploatareapetrolului ºi gazelor de sondã maimult decât ridicole, în cote fixe peperioade nedeterminate, dovedindu-se ulterior cã preþul petrolului ºi ga-zelor a crescut de atunci foarte mult,ceea ce reclama creºterea propor-þionalã a redevenþelor. Pentru toateacestea, privatizarea Petrom esteconsideratã un eºec pus pe seamagreºelilor guvernanþilor sub care afost fãcutã, cu clauze mai mult saumai puþin secrete invocate în rãspun-surile la cererile insistente ºi repetatede renegociere a contractului extremde pãgubos pentru þara noastrã.Analiza atentã a tuturor contractelorde privatizare din ultimii 20 de ani

21

este posibilã ºi dacã ea ar fi fãcutãar ieºi la lumina zilei pãrþile bune, darºi cele rele, descoperindu-se, totoda-tã, persoanele implicate în aseme-nea privatizãri pãguboase pentru a fitrase la rãspundere.

Aºa cum am mai spus, existã ºipãrþi bune ale privatizãrii marilorcompanii strategice, cum oferã uzi-nele Dacia din Mioveni. Mai mult, cutoate eºecurile, procesul privatizã-rilor a asigurat sã avem în prezentcea mai mare proporþie a sectoruluiprivat în economia României, întretoate þãrile est-europene foste socia-liste. Poate cã tocmai aceastã res-tructurare a proprietãþii în economiea permis ca, dupã colapsul de pânãîn 1999, România sã strãbatã optani de creºtere economicã continuã,întreruptã brusc de criza economicãglobalã, care a afectat practic toateþãrile lumii. Dificultãþile economice ºisociale existente în prezent sunt ca-uzate preponderent de aceastã crizãeconomicã globalã ºi mai puþin deeºecurile în privatizarea industriei dinultimele douã decenii, prin „tranziþiagradualã”, nu prin „terapia de ºoc”,ce fusese elaboratã special pentruþãrile central ºi est-europene. Aceas-tã terapie de ºoc în România practicnu a fost aplicatã sau a fost aplicatãgreºit din lipsã de voinþã politicã, de

profesionalism ºi teama de a „nu nevinde þara”, care era pe atunci lozin-ca zilei, argumentându-se cã aplica-rea ei ad-literam în unele þãri fostesocialiste s-a dovedit a fi o greºealãdeoarece ea a fost însoþitã de preamulte sacrificii de cãtre populaþie.

În timp ce terapia de ºoc a fost lanoi întârziatã ºi aproape deloc folo-sitã, administratorii economiei naþio-nale au greºit tãrãgãnând privatiza-rea, menþinând în funcþiune prin sub-venþii de la stat, obiective industrialeimportante pentru a fi exploatate decãpuºele grupãrilor corupte ºi des-chizând porþile spre economia mon-dialã cu mult înainte de crearea insti-tuþiilor de piaþã liberã care sã regula-rizeze rata de schimb valutar. Înacest fel, a fost facilitatã intrarea li-berã a capitalurilor strãine într-oeconomie netransformatã complet ºineajuns de pregãtitã sã le primeas-cã ºi sã se apere de efectele nega-tive ale acestor investiþii, care s-aurisipit, încã din prima perioadã dedupã 1989, fãrã un aport substanþialºi vizibil la dezvoltarea economiei depiaþã, în paralel cu distrugerea eco-nomiei socialiste.

Prin aplicarea unui mix de politicieconomice când þara a fost adminis-tratã temporar de un Executiv con-dus de guvernatorul BNR, Mugur

22

Isãrescu, s-a reuºit ieºirea din crizaanilor 1996-1998, când PIB-ul scã-zuse cu 14 la sutã, inflaþia atinsesecote de pânã la 300 la sutã ºi tre-cerea la dezvoltarea economicã. Deatunci a început ºi redresarea ma-croeconomicã ce s-a menþinut pânãla venirea crizei financiare ºi econo-mice mondiale actuale, care a lovitputernic ºi România.

Agriculturã. O altã greºealã afost privatizarea în agriculturã prinretrocedarea suprafeþelor de terenagricol foºtilor þãrani proprietari depãmânt cu care intraserã în coope-rative ºi desfiinþarea CAP-urilor,dându-se astfel o loviturã fatalã ma-rii agriculturi practicatã pânã atunciîn ferme cu suprafeþe arabile întinse,cu mari sisteme de irigaþii, ce puteaufi menþinute ºi pãmântul lucrat încontinuare mecanizat, dacã unitãþilecooperatiste de producþie nu se des-fiinþau. O greºealã mai mare decâtaceasta nici cã se putea imagina. Afost doveditã de câteva CAP-uri dinsate în care þãranii s-au opus fermdizolvãrii cooperativei lor, deºi ºi-auprimit pãmântul în proprietate pri-vatã, continuând sã-l munceascã înasociere, cu rezultate foarte bune.S-a revenit, astfel, peste noapte lamicile gospodãrii þãrãneºti lipsite de

mijloace mecanice ºi financiare, deirigaþii ºi de forþa de muncã activãplecatã ºi stabilitã la oraº în perioa-da industrializãrii socialiste forþate.Þara a fost împânzitã de mici fermefamiliare care nu pot produce decâtpentru consumul propriu, pieþele ur-bane fiind aprovizionate masiv cualimente din import, care greveazãserios balanþa comercialã externã aþãrii ºi alimenteazã deficitele buge-tare mari, devenite insuportabile înaceºti ani de crizã. O situaþie în caredin lipsa fermitãþii guvernului în poli-ticile fiscale, stârpirii corupþiei ºi opri-rii furturilor din resursele bugetareale naþiunii de cãtre companii aleaºa-numiþilor bãieþi deºtepþi apãrutedupã 1989, România se aflã, cumdeclarã rãspicat ºeful satului ºi gu-vernul care administreazã acum þa-ra, în cea mai grea situaþie econo-micã ºi financiarã, în timp ce în pes-te 30 la sutã din economie se mun-ceºte la negru, fãrã sã se plãteascãdãrile legale cãtre stat.

Desfiinþarea CAP-urilor a fost în-soþitã de privatizarea IAS-urilor careasigurau o bunã parte din consumulpopulaþiei din oraºe. Institutele decercetãri agricole au fost privatizateparþial, terenurile pe care se experi-mentau culturi tot mai productive aufost vândute strãinilor sau cetãþenilor

23

români prin privatizãri ºi arendãri dincare statul ºi þara nu beneficiazã deroadele pãmântului respectiv. Nicizootehnia ºi industria alimentarã nuau progresat, dimpotrivã crescãtoriide animale protesteazã frecvent cãnu mai pot sã întreþinã ºeptelurile devite, ovine, caprine ºi crescãtoriilede porci pentru a aproviziona piaþainternã ºi a mãri exporturile. Privati-zarea marilor crescãtorii de animalecare exportau masiv carne ºi produ-se din carne pe toate pieþele euro-pene au fost vândute strãinilor, iarindustria naþionalã alimentarã folo-seºte masiv carne din import. Un pa-radox semnalat de zootehniºtii pro-ducãtori de lapte este preþul cu careproprietarii de ferme de vaci suntobligaþi pur ºi simplu sã vândã lap-tele companiilor de prelucrare a luila preþuri cu care nu-ºi pot acopericheltuielile. Situaþia lor se înrãutã-þeºte mereu devreme ce statul nu leasigurã subvenþiile promise, iar fon-durile nerambursabile de la UE nupot fi accesate pentru cã cei rãspun-zãtorii de acest domeniu vital pentruagricultura României, dupã intrareaei în Uniunea Europeanã de mai binede trei ani, nu reuºesc sã le atragãdin lipsã de coparticipare financiarãla proiectele finanþate de UE, ºi dindelãsare ºi neprofesionalism.

Bãnci. Crearea pieþei de capital afost însoþitã de transformãri ºi însistemul bancar românesc. Pânã lasfârºitul anilor 1990 au falimentatBancorex, Credit Bank, Dacia Felix,Banca Albina, Bankcoop, Banca Ro-mânã de Scont, Banca Turco-Ro-mânã, Banca de Investiþii ºi Dezvolt-are. Ca sã scape de faliment au fostprivatizate Bancpost, BRD, BancaAgricolã ºi BCR. Dupã ce Bancorexfusese prãdatã ºi sleitã de fonduride debitorii hrãpãreþi apãruþi în tran-ziþie, care nu au mai înapoiat credi-tele contractate ea a fost înghiþitã deBCR, apoi vândutã austriecilor, înproprietatea statului român rãmâ-nând doar Casa de Economii ºiConsemnaþiuni ºi Eximbank. Cu oasemenea strategie greºitã de priva-tizare a sectorului bancar, Româniase aflã acum la cheremul bãncilorstrãine pãtrunse în þara noastrã, ini-þiativele investitorilor români fiind în-greunate ºi chiar oprite de dobânzilemari practicate de acestea, ajunsepe cale de a controla toatã econo-mia þãrii.

Printre politicile economice greºitese aflã ºi soarta faimoaselor „pãrþisociale” create în ultimii ai regimuluiCeauºescu. Toþi salariaþii þãrii contri-buiserã obligatoriu cu sume reþinutedin salariu la acest fond social în

24

care se adunaserã foarte mulþi bani,dispãruþi prin hotãrâri ale adminis-traþiei centrale a statului român post-decembrist. S-a spus cã acest fondera, pe naþiune, destul de mare pen-tru a fi constituit într-o piaþã iniþialãde capital autohton. Din pãcate,aceste pãrþi sociale au fost depusela CEC, unele retrase ºi folosite decontributori, altele întrebuinþate abu-ziv de oficialitãþile statului. Actualabancã CEC, în activul cãreia au in-trat aceste pãrþi dupã revoluþie, le-aconsumat fãrã acceptul proprietarilorconturilor respective. Existã ºi acumposesori de asemenea carnete CECcu acele pãrþi sociale la care, dacã lis-ar calcula dobânzile din ultimii 20de ani, banca CEC ar trebui sã retur-neze celor ce deþin aceste carnetesumele depuse iniþial cu dobânzileaferente corecte pe ultimii 20 de anice intrã în obligaþia fireascã a oricã-rei bãnci. Dacã au dispãrut înseam-nã cã au fost însuºite ºi folositeilegal.

Cheltuieli bugetare. În domeniulcheltuielilor bugetare ºi al asigurãri-lor sociale de stat, politicile din peri-oada post-decembristã aplicate deguvernele care s-au perindat la ad-ministrarea þãrii au urmat evoluþiilestrategiei de privatizare în procesul

tranziþiei la economia de piaþã ºi re-structurãrii economiei, pe aceste co-ordonate. Au fost înregistrate suc-cese, dar ºi eºecuri adunate pânã înprezent, când asistãm la ceea ce seîntâmplã cu salariile bugetarilor, cupensiile ºi ajutoarele sociale. Redu-cerea anunþatã de 25 la sutã a sala-riilor, 15 la sutã a pensiilor ºi ajutoa-relor sociale, a provocat nemulþumi-rile ºi protestele populaþiei, îndeo-sebi a celor aproape cinci milioanede pensionari, al cãror fond de pen-sii, încredinþat statului pentru a-ladministra ºi înmulþi prin investiþiiprofitabile, a fost folosit, în anii ime-diat urmãtori lui decembrie 89, pen-tru a opri creºterea ºomajului prinpensionarea înainte de termen a nu-meroºi cetãþeni care ºi-au pierdutlocul de muncã prin desfiinþarea in-stituþiilor comuniste, închiderii unorîntreprinderi ºi acoperirea cheltuieli-lor cu ajutoarele sociale. S-a ajuns,astfel, ca în primii ani de dupã revo-luþie fondul de pensii alcãtuit de-alungul anilor, prin contribuþia fiecãruisalariat, sã fie repede epuizat, ur-mând ca pensiile sã fie plãtite acumdin contribuþiile actualilor salariaþi.De aici nenumãrate dificultãþi cau-zate de politica greºitã a statului îndomeniul pensiilor. Dacã în 1989,salariaþii reprezentau 73 la sutã din

25

26

populaþia þãrii care contribuiau lafondul de pensii pentru circa 3,5 mi-lioane de pensionari, s-a ajuns, caacum fondul de pensii sã fie alimen-tat doar de aproape patru milioanede salariaþi pentru circa cinci mili-oane de pensionari. Logic, fondul depensii nu mai este acoperitor pentruprea mulþii pensionari ieºiþi din activi-tate la îndeplinirea vârstei legale depensionare, dar ºi prea mulþi alþii an-ticipat ºi pe caz de boalã, diferenþatrebuind sã fie acoperitã de la buge-tul de stat.

Dupã 20 de ani de democraþiegreºit înþeleasã ºi prost aplicatã, Ro-mânia a reuºit, totuºi, sã intre înNATO ºi în UE, unde îi este locul peharta geopoliticã a Europei, sã aibão economie de piaþã funcþionalã, uncapitalism specific, „de cumetrie” cuma fost calificat chiar de un ºef al statu-lui, un stat clientelar, calificat astfel dealt ºef al statului, ceea ce pune subsemnul întrebãrii cât de democraticpoate fi un stat clientelar, pãtruns decorupþie ºi îmbolnãvit de greºelile gu-vernanþilor ºi puterilor statului careau pierdut din raza lor de acþiune in-teresul naþional în favoarea inte-resului personal. De aceea am ajunssã avem o clasã politicã vinovatã detot ceea ce s-a petrecut în economiaromâneascã postdecembristã a

capitalismului sãlbatic, formatã dinoameni fãrã cultura politicã solidã ºiobligatorie pentru perioada pe carea strãbãtut-o þara în tranziþie, careprin acþiunea ei, în parlament, guvernºi justiþie, a þinut departe de treburilepublice profesioniºtii ºi oamenii cin-stiþi, dedicaþi interesului naþional.Avem o þarã administratã ºi condusãprin mass-media, câinele de pazã aldemocraþiei, ocupatã, din pãcate, deteleviziuni ºi ziare în care lucreazã opare din ziariºtii dirijaþi de intereselede grup ale aºa-numiþilor moguli depresã ºi patroni ce întreþin conflictecontinui între grupãri ºi persoane po-litice aflate în funcþii importante alestatului democratic ºi se luptã cu tre-cutul, folosind dosarele securitãþii, înloc sã activeze solidar pentru bineleviitor al acestei þãrii, aºa cum ammoºtenit-o dupã atâtea dictaturi ºirãzboaie, adesea cu noi înºine.

Ultimele evoluþii în economie ºi înstat, amplificate de criza economicãglobalã, dovedesc cã societatea ro-mâneascã este dominatã încã dementalitãþile dictatoriale ale trecutu-lui, cã pânã nu vine cineva care sãoblige guvernele sã facã ce trebuiepentru a depãºi momente critice cumeste ce al crizei economice actuale,prea mult împletitã cu criza politicãrezultatã din ultimii trei ani de

27

alegeri, care au lãsat o grea apãsareîn viaþa socialã a românilor.

Tãrãgãnarea mãsurilor de politicãeconomicã ºi socialã cerute de situa-þia în care s-a ajuns, a obligat admi-nistratorii þãrii sã recurgã, în al 13-leaceas, la o realã ºi dureroasã curbãde sacrificiu a tuturor cetãþenilor, carenemulþumeºte populaþia ºi scoate înstradã pensionarii, salariaþii bugetariºi sindicatele. Acesta este rezultatulacþiunii simpliste ºi neprofesionisteîn actul managerial economic ºi poli-tic în ultimele douã decenii, obligândautoritãþile guvernamentale sã ia,abia când a ajuns cuþitul la os, mã-suri de neimaginat cu câþiva ani înurmã, fãrã o analizã serioasã ºi laobiect a consecinþelor grave aleacestor mãsuri total nepopulare, doarpentru a menþine politicile fiscalepromovate de principalul partid po-litic al þãrii ºi de liberali. Existã apre-cieri potrivit cãrora, aceastã curbãde sacrificiu diminueazã substanþialcererea internã de bunuri ºi servicii,producþia ºi micºoreazã ºansele deieºire din recesiune, crescând ºo-majul. Aceste mãsuri draconice nusunt însoþite de un program ferm ºibine gândit care sã poatã porni mo-

toarele productive ale economiei,singurele care produc valoare.

Recurgerea doar la reducerile desalarii, pensii ºi ajutoare socialepentru a elimina deficitul bugetar, fã-rã mãsuri ferme de creºtere a colec-tãrii impozitelor ºi taxelor este o altãgreºealã cu efecte viitoare. A venittimpul în care confruntãrile teoreticedoctrinare amatoriste sã fie înlocuitecu acþiunea pragmaticã, rezultatãdintr-un dialog constructiv al profe-sionaliºtilor adevãraþi în economiecare sã punã accentul nu unilateralpe reducerea cheltuielilor bugetare,ci ºi pe creºterea veniturilor buge-tare. Din pãcate, nu existã acum unprogram coerent în acest sens, caresã cuprindã ºi sã asigure creºterteacompetitivitãþii economiei, politicifiscale obligatorii, aplicate nediscri-minatoriu pentru menþinerea echili-brului macroeconomic, creºtereagradului de ocupare a forþei de mun-cã active pânã la nivelul mediueuropean, reluarea procesului decreditare cu dobânzi suportabile deoperatorii economici, finanþarea în-destulãtoare a sistemelor sanitar ºide educaþie, fundamentale pentruviitorul poporului român.

România a fost prinsã într-un joc alreformei mânat de presiunile politicede a adopta un model de economiesau altul, de a nu adopta o politicã in-dustrialã corectã tocmai pentru a pier-de de sub control pieþele interne, ast-fel cã transformarea post-comunistãnu s-a dovedit a fi un joc cu mize ce þinde tot ceea ce redã conþinutul noþiuniide optim economic ci mai degrabã un

joc cu mize politice care au la origineinstrumentele controlului global.

Pe parcursul celor aproximativ 20de ani de proces reformator, þaranoastrã a dat în repetate rândurisemnale contradictorii. Dacã ar fi sãcomparãm economia României cu omaºinã, care are la volan un ºofer ºiacela este organul executiv al þãrii,observãm cã deºi uneori a dat sem-nal cã vireazã la dreapta a încãlcatregulile de circulaþie ºi a virat la

stânga, ºi invers. Acest comporta-ment deviant a fãcut sã scadã încre-derea „cãlãtorilor” în ºofer stârnindastfel sentimente de teamã în rândulacestora. Sentimentul de teamã nueste favorabil cãlãtoriei nici pentruºofer nici pentru cãlãtori. Aceastãteamã se transpune în comporta-mente atipice care cel puþin vor în-greuna cãlãtoria, dacã nu chiar o vortransforma într-o cãlãtorie cu o sin-gurã destinaþie: eºecul. Scãdereaîncrederii în abilitãþile ºoferului de aconduce maºina este cu atât mai pu-ternicã cu cât acesta nu este mem-bru al familiei, ci este un ºofer plãtitde cãlãtori pentru a-i conduce la des-tinaþie. Extrapolând puterea exem-plului la nivelul economiei româneºti,este lesne de înþeles cã ºoferul nueste nimeni altcineva decât statul,care poartã responsabilitatea noastrã

28

Economia subteranãla lumina zileiDr. Cristina Voicu

a tuturor având în vedere cã noi l-amîmputernicit prin resursele noastresã acþioneze în scopul protejãrii inte-reselor noastre. Este foarte impor-tant sã amintim faptul cã statul nuopereazã cu resurse proprii ci cu re-surse atrase.

Teoria economicã prezintã treiprincipale modele de economie lanivel mondial, însoþite, în proporþii di-ferite de trei valenþe: coeziunea so-cialã, libertatea politicã ºi creºtereaeconomicã. Dintre cele trei modele,european, american ºi asiatic, mo-delul european se vrea a fi cel com-plet1, deoarece are în vedere în stra-tegiile sale atât creºterea economicãºi libertatea politicã cât ºi coeziuneasocialã. Completitudinea modeluluieuropean se clãdeºte tocmai pe in-completitudinea celorlalte douã mo-dele. Modelul american include creº-terea economicã ºi libertatea politicã,însã omite coeziunea socialã, indis-pensabilã într-un sistem economic.Demonstraþia de astãzi a forþelormondiale justificã ideea de a nu maitrata noþiunea de „homo economi-cus” strict ca individ ce urmãreºterandamentul, ignorând practic com-ponenta sa spiritualã. Modelul asiaticinclude creºterea economicã ºi co-

eziunea socialã, excluzând din ecu-aþia modelãrii economice, libertateapoliticã.

1. PRIVATIZAREA: METODÃ NETRANSPARENTÃDE REFORMÃ CE FAVORIZEAZÃREPRODUCEREA SUBTERANÃ

Privatizarea a fost marele test lacare a fost supusã abordarea ºtiin-þificã a tranziþiei, înlocuitã de intelec-tualitatea românã cu abordarea ideo-logicã. Privatizarea presupune trece-rea avuþiei naþionale, desemnatã prinproprietatea publicã, din proprietateastatului în proprietatea privatã. Acestlucru se realizeazã prin recunoaºte-rea drepturilor unor indivizi de a uti-liza în interes privat o parte din avuþianaþionalã ºi negarea drepturilor altorindivizi de a face acelaºi lucru. Estelesne de înþeles cã ne confruntãm cu

o opþiune politicã majorã, care nuprea are a face cu procesele speci-fice capitalismului.

Mult timp dupã decembrie 1989percepþia oamenilor, asupra noþiuniide capitalism ne-a îndepãrtat deconstrucþia unui sistem de economiecapitalistã conducând, aºa cumafirmã Vladimir Pasti, la Noul capita-lism românesc. Astfel, dupã cum

29

1 Ideea este lansatã în lucrarea Economie europeanã. O prezentare sinopticã, autori: Dinu, M., Socol,C., Marinaº, M., Editura Economicã, Bucureºti, 2004.

afirma Berthin2 în anul 2002: „Oamenii

de afaceri au început sã fie perce-

puþi din ce în ce mai mult ca indivizi

care îºi construiesc averile persona-

le pe seama afacerilor ilicite ºi mai

puþin ca niºte cetãþeni ce îºi asumã

riscuri personale în slujba interesului

naþional”.

Economia subteranã ºi actele de

corupþie au existat în România ºi îna-

inte de 1989 sub diverse forme.

Procesele de tranziþie cãtre econo-

mia de piaþã au fost însoþite de dez-

voltarea unor mecanisme noi de co-

rupþie ºi de constituirea ºi dezvoltarea

economiei subterane. Procesul de

privatizare din perioada tranziþiei a

determinat o sursã importantã a creº-

terii economiei subterane ºi a corup-

þiei. În România, în anul 2001, aproa-

pe 30% din populaþie trãia în stare de

sãrãcie. În acelaºi an, indicele corup-

þiei situeazã aceastã þarã în grupul

þãrilor din estul continentului la nivelul

cel mai ridicat al corupþiei.

Sunt suficiente exemplele recu-

noscute pentru privatizarea înfãptu-

itã defectuos prin vânzarea efectivã

a activelor statului. A se vedea cazul

Petrom, cazul Sidex Galaþi, cazulRomtelecom ºi numeroase situaþii dinprivatizarea agriculturii. Suspectãmaceste cazuri ca fiind înfãptuite peconsiderente non-economice cu nu-anþe ce vizeazã sfera comportamen-tului subteran.

Întrebarea fireascã este: va dimi-nua oare privatizarea netransparen-tã amploarea corupþiei din România,aºa cum prevesteau unii oficiali aiRomâniei?

PRIVATIZAREA AGRICULTURII

ºI A INDUSTRIEI

Privatizarea celor douã compo-nente ale economiei româneºti vinesã intãreascã argumentele pentru cu-vintele lui Vladimir Pasti conform cã-rora: „economiile postcomuniste sunteconomii de pradã în loc sã fie eco-nomii de piaþã funcþionând dupã re-guli normale ale unei economii capi-taliste.” Dupã cum ne demonstreazãexperienþa ultimilor 20 de ani de, „ca-pitalistul român”3 este dependent deformele de subvenþionare de la stat.Arieratele, contractele preferenþiale,scutirile de datorii ºi tot soiul de poli-tici economice menite sã sprijine

30

2 Berthin, G.D., A decade later: Understanding the Transition Prosess în Romania, National HumanDevelopment Report Romania 2001-2002, UNDP, Bucureºti, 2002.3 Capitalistul român este o specie de agent economic descoperitã de Vladimir Pasti în lucrarea sa „Noulcapitalism românesc”. Autorul denumeºte astfel pe aceia care au reuºit dupã momentul revoluþiei din1989 sã îºi însuºeascã cât mai mult din avuþiile þãrii, astfel cã legea lui Pareto se respectã întocmai, când10% din populaþie deþine 90% din avuþia naþionalã.

transferul capitalului public cãtre ca-pitalul privat sunt indispensabile pen-tru ca aceastã nouã specie de capi-taliºti sã poatã supravieþui sau perfor-ma. Cele mai multe exemple de afa-ceri de succes se dovedesc a fi celesusþinute pe cãi guvernamentale. Încazul acesta ne întrebãm fãrã reþineriºtiinþifice sau morale: unde este eco-nomia capitalistã din România?

Consider cã diferitele tipuri de pri-vatizare au mãrit discrepanþele din-tre clasele sociale existente. Astfelîn perioada tranziþiei post comunisteasistãm la apariþia mai multor forme4

de privatizare: privatizarea în favoa-rea întregii populaþii (aºa cum ar fitrebuit sã se realizeze toate actelede privatizare), privatizarea în favoa-rea noii clase de întreprinzãtori pri-vaþi, privatizarea în favoarea foºtilorproprietari care au fost deposedaþide comuniºti ºi privatizarea în favoa-rea capitalului strãin. Strãdaniile spe-cialiºtilor de a evalua cantitativ priva-tizarea din România, sunt cel puþinincomplete, având în vedere cã pro-cesul privatizãrii nu a fost unul omo-gen, acesta adresându-se unor cla-se sociale deloc omogene, fiecãreiarevenindu-i o formã distinctã de pri-vatizare menitã sã adânceascã ºimai mult polarizarea socialã.

Clasa socialã cãreia ar trebui sã îiacordãm cea mai mare atenþie este,în mod sigur, clasa ruralã, având învedere specificul preponderent agri-col al economiei româneºti. Se re-marcã cu uºurinþã orientarea acesteiclase sociale spre economia depiaþã ºi nu spre economia capita-listã. Privatizarea agriculturii, reali-zatã fragmentat ºi de foarte multe oriincoerent, a condus la distrugereaºanselor de asociere în mici ferme,aºa cum Uniunea Europeanã solicitãastãzi. Deºi coordonatele proprietãþiiprivate au început sã fie trasate, prinactul de retrocedare, nu s-au creatpremisele unei dezvoltãri intensive aagriculturii în România. Momentulretrocedãrilor a fost însoþit de seche-lele trecutului, astfel cã împãrþireaactivelor din CAP-uri s-a fãcut prefe-renþial ºi de multe ori prãdalnic. Lipsaunor forme de organizare pentru aprelucra industrial pãmântul a con-dus la practicarea unei agriculturi desubzistenþã, care, mai ales pe fonduldisponibilizãrilor masive de dupã1989, au ajutat acea categorie so-cialã, care nu a reuºit sã se adaptezesau care nu a dorit sã se adaptezesperând cu tãrie cã privatizarea acti-velor statului va fi înfãptuitã în folo-sul întregii populaþii. Din perspectiva

31

4 Pasti, V., Noul capitalism românesc, Editura Polirom, 2006, pp. 425.

32

eficienþei agricole specialiºtii susþincã pentru o prelucrare intensivã apãmântului, acesta trebuie prelucratîn loturi de peste 20 de ha. Este im-portant de analizat distribuþia ponde-rii suprafeþelor agricole în totalul lo-turilor agricole, aºa cum se gãseºteîn lucrarea lui Vladimir Pasti. Dupãcum se poate observa, ºi de aceastãdatã distribuþia proprietãþii pare sãconfirme legea lui Pareto, astfel cã:50% dintre gospodãriile cu teren subun ha deþin doar 9,8% din totalul su-prafeþei agricole din România, clasamijlocie (43% din totalul gospodãri-ilor) cu teren între 1-5 ha deþine 54%din totalul suprafeþei, 6% din gospo-dãrii (mica burghezime) cu terenîntre 5-20 ha deþin 24% din totalulsuprafeþei agricole ºi doar 0,3% dingospodãrii deþin peste 20 ha ºi utili-zeazã 11,8% din suprafaþa totalã(Pasti, 2006, pp. 432,433).

Aºadar, privatizarea în agriculturãa condus la polarizãri ºi dezbinãrisevere între clasele existente, într-undomeniu în care nu se poate realizaperformanþã decât prin asociere, maiales în contextul în care România seconfruntã cu un puternic efect de îm-bãtrânire a populaþiei din mediul rural.

Aceastã supapã temporarã pentruunele categorii sociale a reprezentat ocale de tranziþie. Numeroase categoriisociale au strãbãtut cel puþin primii10 ani de tranziþie asigurându-ºi hra-na din mediul rural. Contribuþia aces-tor activitãþi ale agriculturii de subzis-tenþã la structura economiei subte-rane a fost semnificativã, însã a fostsalvatoare pentru þara noastrã. Pen-tru România, aceasta a fost mareasupapã de aprovizionare care ne-apermis înfãptuirea procesului detranziþie cu mai multã uºurinþã.

Privatizarea Petromului5 a avutloc în anul 1999, când 15 companiis-au arãtat interesate de activelePetromului. În ultima etapã a negoci-erilor, numai trei companii au avan-sat ºi o propunere financiarã: OMVAustria, MOL Ungaria ºi OccidentalOil&Gas SUA. Oferta MOL a fost res-pinsã pe considerente cã aceastaconþinea o propunere de schimb deacþiuni, în timp ce oferta Occidentalincludea doar o parte din activitateaPetrom, astfel cã: „OMV a avut ceamai bunã ofertã de preþ”, dupã cum auafirmat autoritãþile române, deºi nu-meroºi analiºti constatã subevaluarea

5 Dezbatere în Parlament. Informaþiile sunt preluate ºi interpretate conform dezbaterii parlamentare din3 noiembrie 2004 din Camera Deputaþilor intitulatã „Dezbaterea ºi adoptarea proiectului de Lege privindunele mãsuri pentru privatizarea Societãþii Naþionale a Petrolului "PETROM"- S.A. Bucureºti”.

33

vizibilã a preþului Petromului. Cea maimare companie petrolierã româneas-cã va întregi averea austriecilor de laOMV care îºi consolideazã în felulacesta poziþia pe piaþa din regiune.Astfel, firma austriacã are acces larezerve de petrol ºi gaze de pestedouã ori mai mari decât avea în totalînainte de achiziþionarea acþiunilorPetrom. În plus negocierea contrac-tului a fost în avantajul statului aus-triac ºi nu al statului român. Un argu-ment în acest sens este faptul cã re-devenþele faþã de statul român rã-mân neschimbate timp de 10 ani,perioadã în care noul proprietar aredreptul de exploatare asupra resur-selor pânã la epuizare.

Un alt exemplu de privatizareanetransparentã, aºa numitul bastional economiei anticapitaliste, este ca-zul combinatului Sidex Galaþi.Acesta este un combinat complet in-tegrat, având o capacitate proiectatãde 10 milioane tone de oþel pe an,reprezentând 70% din producþia na-þionalã de oþel ºi 95% din cea de la-minate plate. În anul 2000, când afost lansatã privatizarea, Sidex domi-na piaþa internã, iar exportul repre-zenta jumãtate din cifra sa de afa-ceri. Sidex realiza 5% din produsulintern brut al României, dar influenþadirect ºi indirect 25% din PIB. În

ciuda acestor circumstanþe, în ceizece ani de la cãderea comunismu-lui, Sidex ºi-a redus permanent pro-ducþia, în paralel cu deteriorarea si-tuaþiei sale financiare. Cauzele suntnumeroase, dar la loc de frunte sesitueazã politicile guvernamentaleiresponsabile, care au ignorat nevo-ia stringentã de restructurare tehno-logicã ºi de personal a siderurgieiromâneºti. În plus, hiperinflaþia de-clanºatã deliberat (dupã cum tocmaia confirmat purtãtorul de cuvânt alguvernatorului Bãncii Naþionale), aaccentuat procesul de decapitaliza-re a întreprinderilor ºi a generat con-diþii optime pentru „cãpuºarea” lor.Fiind cea mai mare companie româ-neascã la acea vreme, a fost ºi ceamai râvnitã. Impactul politicului aavut un rol nefast asupra evoluþieiacestei companii, astfel, cifrele careapar în documentele privatizãrii sereferã la anul 1999 ºi aratã descu-rajator. Sidex avea un capital socialde 290 milioane de dolari, 27.000 desalariaþi ºi o producþie de 3.234 detone oþel. Bilanþul contabil arãta opierdere de 41 milioane dolari, ungrad de îndatorare de 328%, dato-riile totale fiind de 886 milioane do-lari (fãrã penalitãþi, care erau în va-loare de peste 600 milioane), dincare 581 milioane dolari faþã de

bugetele statului, lichiditatea gene-ralã era de 0,86%, cea parþialã de0,42% ºi îºi acoperea din surse pro-prii doar 2% din nevoile de capitalcirculant. Sidex avea un acces limi-tat la surse de finanþare externe, încondiþiile în care sistemul bancar ro-mânesc era incapabil sã acoperenecesarul sãu de finanþare, care de-pãºea cu mult 20% din capitalul ori-cãrei bãnci româneºti. Situaþia saera agravatã de existenþa unui vo-lum important de plãþi restante faþãde furnizorii majori precum: Rom-gaz, Electrica, SNCFR, Petrom, por-turi, etc. Practic, Sidex se afla înstare de faliment. Intrarea în incapa-citate de platã a combinatului ar fiantrenat prãbuºirea BCR, ceea ce,în acel moment, ar fi provocat crahuleconomiei naþionale. De aceastãstare de fapt au profitat „centrele deputere”. Astfel, în mod controlat, s-aajuns la concluzia fireascã cã sin-gura soluþie era privatizarea. SidexGalaþi a fost inclus în programul în-cheiat de guvernul României cuBanca Mondialã, pentru gãsirea unuiinvestitor. Banca s-a angajat sã fi-nanþeze echipele de consultanþi inter-naþionali care urmau sã facã efectivprivatizãrile pentru câteva zeci de în-treprinderi. ªi acest demers a eºuat,astfel cã, întâmplãtor sau nu, Sidex-ul

a rãmas la dispoziþia FPS-ului de a-lprivatiza. În raport cu estimãrile con-sultanþilor, termenii tranzacþiei aufost nejustificat de dezavantajoºipentru statul român. A urmat recapi-talizarea, plata datoriilor restantefaþã de furnizori ºi relansarea profi-tabilã a activitãþii, înainte ca sã sefacã vreo investiþie tehnologicã; s-auschimbat doar regulile ºi motivaþiile.Astãzi, Sidex produce mai mult oþel,cu mult mai puþini salariaþi (60% faþãde momentul privatizãrii), nu are da-torii restante ºi plãteºte sume impor-tante la bugetul statului.

Metodele netransparente princare proprietatea publicã a fost ad-ministratã sub oblãduirea directã aFondului Proprietãþii de Stat, caredeþine 70% din acþiunile unei socie-tãþi publice, sunt demonstrate de ca-zuistica rezolvatã pânã în prezent.Alte exemple similare sunt cazurileI.M.G.B. vândutã cu 500.000 dedolari ºi CICO cu 12 milioane de do-lari. Noi oportunitãþi pentru infractoris-au deschis în domeniul jocurilor denoroc ºi al cazinourilor, unde infrac-þiunile sunt comise ºi de patroni, ºide clienþi. Se simte în acest fel pre-siunea ordinii globale în regiunea dinsud-estul Europei printr-un controlasupra resurselor de petrol ºi gaze.Pledoaria pentru controlul global al

34

resurselor este susþinutã de cuvin-tele unui membru al Camerei Depu-taþilor, rostite în dezbaterea asupraprivatizãrii Petromului: „Noi, acum,parcurgem un drum. Este vorba deun proces al privatizãrii, care ne-afost sugerat, în bunã parte, ne esteimpus, asta e calea...”.

2. TERGIVERSAREA

STRUCTURÃRII ATITUDINII PUBLICE

ASUPRA NORMEI

Concepþia cotidianã cu privire lacapitalismul autohton este decisivãîn structurarea atitudinii publiceasupra normei. În plus, responsabili-zarea faþã de instituþiile care seocupã cu aplicarea unui sistem re-formator în România, este unul din-tre principalii factori ai rapiditãþii cucare se formeazã atitudinea publicãfaþã de normã, lege. Este de neîn-þeles motivul pentru care noua clasãa capitaliºtilor români a fost studiatãprea puþin cu mijloace ºtiinþifice.

Lipsa interesului intelectualilor fa-þã de noua restructurare economicãa condus la tergiversarea structurãriiatitudinii publice asupra normei.Aceastã nouã categorie socialã,„noii capitaliºti români”6 ºi-a construito practicã socialã complexã, care nu

se rãsfrânge doar la sfera economi-cului, ci influenþeazã spaþiul social,de la relaþiile de familie la modelelede locuire, de consum ºi de petrece-re a timpului liber. Aceastã categorieºi-a format o ideologie proprie, pecare o promoveazã cu consecvenþãatât în mediul academic, cât ºi înspaþiul economic. A devenit un fac-tor de presiune asupra mediului po-litic, influenþând reformele politice ºicadrele normative prin intermediulreprezentanþilor poziþionaþi strategicîn cele mai înalte funcþii ale adminis-traþiei ºi conducerii statului.

Lipsa informãrii asupra ideologieicapitaliste ºi lipsa formãrii unei vizi-uni asupra noþiunilor de piaþã, con-curenþã, proprietate, avuþie ºi capi-tal, care sunt încãrcate de un exo-tism eºuat nu permite formarea uneiatitudini publice despre ce presupu-ne norma ºi responsabilitatea faþãde aceasta.

Sursa formãrii concepþiei cotidienedespre societate ºi capitalism este încontinuare un ansamblul de expe-rienþe personale, care nu ne vor con-duce cãtre a ne depãºi condiþia defost stat planificat aflat în proces detranziþie. Populaþia îºi gãseºte con-firmare pentru anumite ideologii

35

6 Demunire introdusã de Vladimir Pasti în lucrarea sa „Noul capitalism românesc”, Editura Polirom,2006, pp. 280-294.

formate nu atât în surse ºtiinþifice câtmai degrabã în discursul politic alunora. Discurs politic, care s-a îngri-jit sã prezinte cu obstinaþie polariza-rea generatã de transferul dreptu-rilor de proprietate dinspre stat spreindivizi. Având o astfel de susþineremediaticã concepþia cotidianã nici nuavea cum sã se formeze decât împo-triva acestor „noi capitaliºti români”,care ar trebui sã þinem cont cã nu toþisunt realizaþi prin sprijin controlat.Tocmai aceastã percepþie construitãîn timp ºi destul de bine argumentatãpentru unii, face ca, astãzi, adevãraþiicapitaliºti sã fie împovãraþi de lipsade cunoaºtere în planul adevãratelorconcepte capitaliste.

Puterea acestei percepþii popu-lare asupra noului capitalism româ-nesc face ca astãzi contribuabilul sãse simtã îndreptãþit sã eludezestructurile statului care solicitã, con-form normelor în vigoare, contribuþiedin partea fiecãrui cetãþean.

Aceastã problemã a capitalului ºicapitaliºtilor români a devenit motivde îngrijorare ºi analizã în rândulunor centre politice precum: ComisiaUniunii Europene, Departamentul deStat al SUA, OCDE, care nu ezitã sãofere feed-back negativ ori de câteori au ocazia sã se exprime prin in-

termediul agenþiilor de rating ale FMI,BIRD sau BERD.

Aºa cum Vladimir Pasti remarcãîn lucrarea sa Noul capitalism româ-nesc, confuzia ideologicã de astãzi,este accentuatã ºi de încãrcãturaacademicã pe care discursul politic îlare uneori, deoarece mulþi dintre ceiaflaþi la putere cocheteazã mai multsau mai puþin cu lumea academicã.Noua clasã de capitaliºti români esterezultatul transferului fostei elite co-muniste în structurile aºa numiteieconomii capitaliste. Aceastã ideeeste foarte bine evidenþiatã cu ajuto-rul cuvintelor fostului ºef al serviciilorcomuniste din România, Pacepa: „Oprivatizare prost conceputã a permisunui numãr mic de prãdãtori din inte-rior, dintre care cei mai mulþi suntfoºtii mei subordonaþi din serviciulde spionaj comunist, sã jefuiascãcele mai valoroase avuþii ale Româ-niei. Aceastã tâlhãrie susþinutã gu-vernamental a produs un sistemeconomic de tip mafiot care a pã-truns în toate colþurile þãrii ºi îi ame-ninþã stabilitatea”7.

Vladimir Pasti susþine cã cel maiputernic test de consistenþã ideolo-gicã în materie de capitalism postco-munist în România este abordareapseudoacademicã a problematicii

36

7 Pacepa. M., Welcome, President Bãsescu! Keeping Romania în mind, National Review, martie 2005.

corupþiei. Toate sursele se pun decomun acord când trebuie sã admitãprezenþa destul de apãsãtoare a co-rupþiei în structurile economiei româ-neºti. În multe situaþii corupþia nueste tratatã drept altceva decât omodalitate de utilizare a capitalului.Nu trebuie sã omitem faptul cã demulte ori capitalul depãºeºte formabãneascã îmbrãcând mult mai multeforme, precum capital uman, ºtiinþi-fic, cultural, social etc. Utilizarea pu-terii ºi a influenþei politice poate ficonsideratã, în felul acesta, o formãde utilizare a capitalului. Dacã þinemcont de aceastã evoluþie a conceptu-lui de capital probabil cã vom înþele-ge cu mai multã uºurinþã implicaþiilecorupþiei în actele economice ale þãriinoastre, însã aceasta nu implicã ºitoleranþã faþã de actele de corupþie.

3. DISTRIBUIREA AVUÞIEI

FÃRÃ REGULI ºI ECHIVALENÞÃ

Distribuirea avuþiei fãrã reguli ºiechivalenþã se realizeazã ºi în cazulþãrii noastre. Principiul Pareto, cu-noscut ºi sub denumirea de regula80-20, ce poartã denumirea dupãiniþiatorul sãu Vilfredo Pareto, estecel care fundamenteazã distribuþiaavuþiei fãrã echivalenþã. Acesta sus-þine cã 80% din efecte sunt generatede 20% din eforturi. Pareto a pornit

de la observaþia conform cãreia 80%din pãmântul din Italia era deþinut de20% din populaþie. Intrând în detaliuse poate observa cum 80% din înca-sãrile unui comerciant sunt realizatepe seama a 20% din clienþii sãi.Chiar dacã analizãm primele treipersoane cele mai bogate din lume:Warren Buffett, Carlos Slim Helu ºiBill Gates, observãm cã deþin bogãþiicât urmãtorii 7 oameni dintre cei maibogaþi la un loc. Aºa numitul „efect alpaharului de ºampanie” este eviden-þiat printr-o distribuþie pe cinci nivelede dezvoltare a populaþiei în Rapor-tul de Dezvoltare al Naþiunilor Unite.Acesta aratã cum populaþia cea maibogatã a lumii reprezentând 20% dintotalul populaþiei, controleazã 82,7%din venitul mondial.

Tabelul 3.1. Distribuþia PIB la nivel mondial în anul 1989.

Ponderea populaþiei Venitul

Populaþia cea mai bogatã -20% 82,7%

Categoria a doua -20% 11,7%

Categoria a treia -20% 2,3%

Categoria a patra -20% 1,4%

Populaþia cea mai sãracã -20% 1,2%

Sursa: Human Development Report.

Atât în România cât ºi în celelaltefoste þãri foste comuniste în ultimii

37

ani s-a produs o mare polarizare so-cialã, ajungându-se ca circa 5% dinpopulaþie sã controleze astãzi peste90% din bogãþiile þãrii.

Începând cu Adam Smith, subiec-tul distribuirii inegale a bogãþiei într-osocietate a fost tema cea mai aprinsãde discuþie în rândul cercurilor ºtiin-þifice. Încercãrile de a identifica trã-sãturile care sã descrie talentul unorpersoane de a acumula averi, s-aulimitat la a stabili cã singurele ase-mãnãri între aceste persoane suntsumele mari de bani deþinute ºi fap-tul cã sunt români.

Un studiu efectuat de Jean-Phili-ppe Bouchaud ºi Marc Mézard, de laSorbona, asupra mecanismelor dis-tincte de înavuþire: munca, comerþul ºiinvestiþiile, a demonstrat cã primelefuncþioneazã pe o bazã realã, ime-diatã ºi raþionalã iar valoarea esteconservatã ºi acumulatã pas cu pasîn timp ce investiþiile, sunt capabilesã creascã ori sã scadã în mod ex-ponenþial valoarea. Cei doi specia-liºti au fãcut simulãri referitoare lamodul în care se distribuie banii îngrupuri mai mari de 1000 de persoa-ne, considerate identice în privinþaabilitãþilor de a obþine bani ºi dispu-nând iniþial de sume identice. Practicindiferent de restul ipotezelor de start,se constatã apariþia unei distribuþii

de tip Pareto a bogãþiei, averea celorcare acumuleazã bani prin investiþiicrescând exponenþial, în detrimentulcelorlalþi. Dacã iniþial este vorba denoroc în alegerea investiþiilor aducã-toare de profit, ulterior se creeazã însistem un cerc virtuos, care le creºteexponenþial probabilitatea de a câº-tiga în continuare, acea vorbã dinpopor conform cãreia „banul la bantrage”. La nivelul anului 1990 în Ro-mânia, astfel de avantaje reprezen-tau experienþa în comerþul exterior,cea managerialã ºi de comerþ inte-rior, relaþii cu factorii de decizie aiepocii. Dacã aplicãm aceastã grilãpe aceiaºi 300 cei mai bogaþi ro-mâni, constatãm cã majoritatea seîncadreazã într-una dintre catego-riile descrise. Asemenea avantajeau fost cele care le-au permis sãatragã spre ei sume considerabileeliberate treptat prin procesul de pri-vatizare.

Odatã cu aderarea la UniuneaEuropeana, un al doilea val de bo-gãþie va intra în sistem, reprezentatde ajutoarele nerambursabile acor-date de Bruxelles. Acestora li se voradãuga investiþiile directe. Aceastãrealitate creeazã o nouã oportunita-te pentru cei care fie erau prea tineri,fie nu au fost suficient de bine pozi-þionaþi pentru a profita suficient de

38

prima oportunitate. De aceastã datã,regulile sunt scrise astfel încât ma-xim 80% din sumã sã ajungã la cei300.

Este lesne de înþeles cã tranziþiaRomâniei de la economia planificatãla economia de piaþã a creat un me-diu favorizant pentru manifestareaeconomiei subterane. La începutulanilor 1990, economia româneascãse afla într-o situaþie particularã ge-neratã de efortul imens derulat pe totparcursul anilor 1980 pentru platadatoriei externe ºi realizarea conco-mitentã a unui plan investiþional exa-gerat, dar ºi de modul violent în carea avut loc schimbarea de sistem. In-vestiþiile au fost dirijate cãtre sec-toare în care amortizarea presupuneperioade foarte lungi de timp, iar fi-nanþarea acestora nu era asiguratã,bazându-se în multe cazuri exclusivpe munca nesalarizatã. În mod simi-lar s-au petrecut lucrurile ºi în agri-culturã, unde baza a constituit-o for-þa de muncã îmbãtrânitã ºi unde ele-mentele de progres tehnic au fost oprezenþã sporadicã. Toate acestea

au condus la izolarea economicã,chiar ºi în cadrul sistemului socialist,unde România se remarcã prin lipsatotalã de transparenþa, dialog ºi des-chidere spre realitãþi economice ºisociale evidente. Multe din mãsurileeconomice propuse imediat dupã în-ceputul anului 1990 au fost arbitrare,contradictorii sau, datoritã necunoaº-terii mecanismelor de funcþionare aeconomiei de piaþã, aplicarea lor afost secvenþialã ºi lipsitã de eficienþã.

În fapt, rezultatul acestor mãsuris-a concretizat în blocarea întreguluisistem economic, respingerea poten-þialilor mari investitori, scurgerea fãrãcontrol a avuþiei naþionale ºi concen-trarea artificialã a unor importantevalori materiale ºi bãneºti în mâinilecâtorva oameni de afaceri. Adãugândla aceste elemente necunoaºtereade cãtre funcþionarii aparatului de stata principiilor de funcþionare a econo-miei de piaþã, precum ºi corupþia cea cuprins aceste categorii profesio-nale de unde a rezultat mediul eco-nomico-social favorizant pentru eco-nomia subteranã.

39

”

Motto:„Corupþia apare acolo unde existã

indiferenþã din partea comunitãþii sauîn lipsa unor politici adecvate”.

Enciclopedia Universalã Britanicã

Recent, Parchetul General a pu-blicat un comunicat de presã unde,în locul a niscaiva informaþii despremarii corupþi, despre rechinii ºi ºa-calii pe care aºteaptã opinia publicãºi Europa sã-i gãseascã ºi sã-i ridiceîn furci, dã de ºtire naþiei un fel dedefiniþie a flagelului. Iat-o: „corupþia,ca fenomen antisocial, presupuneactivitãþi ilicite, lipsite de moralã ºieticã, realizate prin utilizarea abuzivãa puterii de cãtre indivizi, cu scopulde a obþine o serie de avantaje (ma-teriale, morale, statut social superior),prin practicarea ºantajului, constrân-gerii, înºelãciunii, mituirii, cumpãrãrii

de influenþã. Sãvârºirea actelor de

corupþie agraveazã tarele societãþii,

alimentându-le ºi întreþinându-le, afec-

tând buna desfãºurare a relaþiilor so-

ciale ºi, nu în ultimul rând, afectând

siguranþa naþionalã, ceea ce duce la

adâncirea inegalitãþilor sociale ºi la

proliferarea economiei subterane”.

Ei bine, definiþia continuã ºi cu di-

ferenþa specificã, pânã aici fiind ge-

nul proxim, cãreia de dragul exha-

ustivitãþii spre care tinde îi putem

trece cu vederea pânã ºi abuzul de

gerunzii. Deºi, la fel de doct, dar mai

concis, a definit corupþia ºi onorabi-

lul Trahanache, invocând o sursã

imbatabilã ºi un argument de autori-

tate: „Bine zice fiu-meu de la facul-

tate.Tatiþo, unde nu e moral, acolo e

corupþie, ºi o soþietate fãrã prinþipuri,

va sã zicã cã nu le are !”

40

Corupþia ca stare de spiritDr. Ion Marin

Dar de ce am fi ironici cu dragulnostru Parchet care pe lângã, aler-garea, legarea ºi depunerea preve-niþilor în custodie îºi gãseºte timp sãne lumineze ºi sub aspect semiotic.Poate pentru cã în afara acestei dinurmã preocupãri, semne cã ar faceºi altceva nu se întrevãd, deºi are odirecþiune specialã afectatã fenome-nului. Dincolo de prolixitatea acesteiaºa zis definiþii, trebuie sã observãmtotuºi cã poate pentru prima oarãaflãm, ºi încã din cea mai autorizatãsursã, ce anume poartã vina pentrutoatã prãbuºirea economicã, socialãºi moralã pe care o simþim pe pieleanoastrã de douã decenii: corupþia.

Ca unul care am scris de pe laînceputurile noii „iepoci” împotrivaflagelului, nu pot sã nu conced cãeste un diagnostic corect. Problemaeste cã nici pânã în ziua de astãzi,nu i s-a gãsit un remediu cât de câteficace ºi nici nu sunt semne cã sepoate întâmpla miracolul prea cu-rând. Oare de ce? Înainte de toatefiindcã omul este coruptibil prin firealui, astfel cã nu existã naþie care sãnu aibã încuibatã o asemenea buru-ianã ce o macinã ºi sufocã din inte-rior. Ca români, însã, pe fondul ace-lei nevoi dezirabile de „a ne descur-ca” – un veritabil brand naþional –ne-am trezit solidari ºi cu tendinþa de

a face din lege o barierã de care nu-mai boii se izbesc, dulãii o sar, în vre-me ce cãþeii se strecoarã pe sub ea.

Pentru român câteva expresii suntdefinitorii în privinþa comportamen-tului ºi profilului sãu civico-etic: sã fielãsat în legea lui; sã dea dreptul cuitrebuie; sã facã cinste unuia care aîncãlcat regula (legea) pentru a-l ser-vi. Iatã cum termeni cu o conotaþiepozitivã pentru mersul ºi construcþiaunei societãþi au cãpãtat semnificaþii,nu de azi, de ieri, total opuse. A-l lã-sa în legea lui, înseamnã sã-l laºi sãfacã ce-l taie capul, în contradicþie curânduiala obºteascã, iar a da dreptulcuiva înseamnã a-l mitui sau a-i oferifoloase necuvenite pentru un servi-ciu pe care þi l-a fãcut, de regulã cafuncþionar al statului. În fine, a-i facecinste aceluiaºi poate însemna apremia o încãlcare a legii, pentru cãte-a servit, eventual, în condiþii maibune sau peste rând.

Parchetul General are în vederecu definiþia sa de ultimã orã tocmaiasemenea cazuri de „corupþie micã”,dovadã fiind ºi „studiile de caz” cucare îºi însoþeºte expozeul: doi amã-râþi care au escrocat cu sume modiceniºte indivizi ce apelaserã la serviciilelor... de stat. Altfel, dacã era vorba detreburi particulare, probabil cã intrauîn categoria þeparilor ºi atâta tot.

41

”

Însã tocmai aceasta este caracte-ristica definitorie a corupþiei: þâþa sta-tului. Aºa ne lãmurim repede ºi ceeste cu aceastã osândire a contrac-telor cu statul, promovatã de o anu-mitã coanã Joiþicã a momentului, dela care cei vizaþi se aºteptau la oareº-ce protecþie, ca sã invocãm din noupersonajele nemuritorului Caragiale.

Extrapolând cazul ºi aplicându-igrila sus-zisei definiþii, ºtampilatã decãtre onor procuratura, putem sim-plifica lucrurile: în România ultimilor20 de ani, corupþie înseamnã proce-deele legale ºi paralegale prin carestatul a fost devalizat (ºi este în con-tinuare) în detrimentul celor mulþi,(foºti) proprietari ºi producãtori, decãtre o clicã de profitori cãrora li s-apermis prin acte normative ºi indivi-duale sã devinã beneficiarii acestuijaf. Dacã vã vine în minte cuvântulprivatizare (cu dedicaþie, fãrã licitaþieºi fãrã echivalent), nu sunteþi de-parte de adevãr. Dacã vã gândiþi larestituiri (abuzive, bazate pe falsuri,mitã ºi trafic de influenþã), iarãºi nugreºiþi. Dacã vã trece prin minte fi-nanþarea campaniilor electorale dinbanii statului, viraþi prin suveica fir-melor particulare ºi fundaþiilor departid, sunteþi aproape de a dezlegamisterul. Dacã aveþi în vedere clien-tela de partid ºi nãvala nepotismului

ce se hrãnesc prin definiþie de laugerul bugetar, sunteþi un om infor-mat în materie.

În fine, dacã reþineþi din definiþiaParchetului cã de la corupþie se tragtarele morale ale societãþii, în caretrebuie sã includem nesimþirea, ci-nismul ºi ciocoismul cel mai infect,putem desãvârºi silogismul, sinteti-zând teza într-un mod nu tocmaiîncurajator: corupþia ca stare de spi-rit. Deci nu doar ca stare de fapt, deunde încheierea cã va mai curgemultã corupþie pe Dâmboviþa !

Dar sã trecem peste aceste con-sideraþii generale ºi sã ne ocupãmde unele studii de caz.

** *

Dacã existã un subiect asupracãruia pot sã mã aplec cu oarececompetenþã acesta este, fãrã îndoia-lã, corupþia post-decembristã, deºipot dovedi, dar pe cine intereseazã,cã ºi în perioada anterioarã tot peacest front fãrã de sfârºit mi-am tocitarmele publicistice don-quijoteºti.

Nu-i momentul sã detaliez, dar fãrãa transforma acest eseu într-un me-morial al durerilor înãbuºite în luptagazetãreascã împotriva corupþiei,meritã sã evoc câteva episoade din

42

proiectul sau experimentul pe care l-am numit „Corupþia în serial”, publicatîn cotidianul „Adevãrul”, unde eramredactor-ºef adjunct, de la începuturi,din anii ’90, pânã la demisia mea dinianuarie ’96, moment pentru carepot folosi ºi eu o sintagmã consacra-tã de cineva mai titrat ca mine: m-aînvins sistemul. ªi nu s-a lãsat pânãnu a încercat ºi o anihilare definitivã,din fericire ratatã. Dar încã o datã,pentru demersul publicistic de faþã,conteazã subiectul ce ne roade petoþi: corupþia, aºa cum a fost ºi cumcontinuã sã prospere, parcã ºi maidihai.

„Corupþia în serial” a debutat cu ocampanie împotriva furiei achizitiveîn domeniul imobiliar ce-i lovise petoþi noii demnitari, hotãrâþi sã semute urgent din apartamentele lorcomuniste în vilele de la ªosea, dincare tocmai fuseserã evacuaþi directla Jilava foºtii locatari, comilitonii luiCeauºescu. Am început, în urma unorsesizãri, cu o personalitate marcan-tã (vicepreºedinte al Camerei Depu-taþilor), încã foarte activã în plan po-litic, care ocupase printr-un unchi ºinoua soþie (înnoirile au fost profunde,abandonul fostelor neveste þinea depãrãsirea trecutului, eventual râzând),o seamã de apartamente ultracen-trale, transformate în magazine, ca

ºi o vilã somptuoasã în strada Do-cenþilor, între timp modernizatã ºi în-conjuratã de un zid de cetate. Deºiprieten cu directorul ziarului de atunci,în ciuda ameninþãrilor, ºantajului ºitentativelor de „împãcare” la care s-adedat, omul n-a reuºit sã împiediceapariþia cazului sãu pe prima paginãa ziarului „Adevãrul”, într-un ºir deepisoade din ce în ce mai virulente,fapt ce i-a zdruncinat serios fulminan-ta carierã. Arhiva stã mãrturie. Auurmat alþii, unii dintre ei ºi mai impor-tanþi, însuºi primul-ministru ºi secre-tarul general al Guvernului de atunci,preºedintele Camerei, vocalul minis-tru al transporturilor, trecut ulterior ºiprin alte site ale „Corupþiei în serial”– ceea ce nu i-a umbrit luminoasastea a carierei, în fine, o listã de alþiminiºtri ºi secretari de stat ºi ejusdemfarinae, toþi aceºtia fãcând pânã laurmã obiectul unui raport al Corpuluide control al primului ministru dinanii 1992-1996, îngropat ulterior într-oarhivã, la care s-a umblat ori de câteori regimurile succesive aveau ne-voie sã mai arate „pisica locativã”vreunui oponent mai obraznic.

O altã campanie de proporþii, sol-datã cu oarece rezultate ºi ecouri demoment, a fost cea dusã împotrivaimporturilor strategice de grâu, zahãr,pulpe de pui ºi carne din rezervele

43

reînnoite ale NATO, operaþiune des-fãºuratã concomitent cu punerea înoperã a vastei strategii de distrugerea agriculturii româneºti, a complexe-lor zootehnice ºi a fabricilor de profil.În acest context, o campanie de pre-sã rãsunãtoare, dusã sub sigla „Co-rupþia în serial”, a fost cea împotrivaunui mare importator de grâu, solda-tã cu arestarea sa ºi demiterea mi-nistrului agriculturii ºi a secretaruluide stat ce-l susþineau. Au fost publi-cate circa o sutã de anchete ºi altearticole, multe dintre ele rãspunsuriºi replici ale autoritãþilor ºi mai alesale celui în cauzã, publicate sub for-ma unor pagini întregi de atacuri, in-jurii ºi ameninþãri, gãzduite în mai toa-tã presa momentului. Pe bani grei.

„Adevãrul” avea însã câºtig înaceastã poveste din tiraj ºi bun nume.Autorul, însã, pe lângã avantajele uneipericuloase celebritãþi (la un momentdat, SRI-ul a crezut de cuviinþã sã-ipunã gardã personalã în jurul casei)„câºtigase” ºi stresul zecilor de proce-se, pe care, spre cinstea instanþelorde atunci, le-a câºtigat în totalitate.

De altfel, „Corupþia în serial” de la„Adevãrul” devenise un fel de institu-þie la care colaborau, unii de nevoie,alþii din entuziasm, procurori – inclusivprocurorul general – magistraþi, pro-fesori universitari, în cadrul dezbate-

rilor pe care ziarul le organiza siste-matic, ajungându-se ºi la câteva pro-iecte de lege pe care câþiva parla-mentari le-au susþinut cu insistenþã,deºi unele n-au avut ºansa sancþio-nãrii, iar altele mai norocoase, deºiau trecut, au cãzut în desuetudine.Trebuie spus însã cã ºi autoritãþiledin acea perioadã (1992-1996), înprimul rând, primul-ministru, care aacordat numeroase interviuri ziarului„Adevãrul” pe tema corupþiei, se ra-portau la cazurile aduse pe primapaginã cu destulã preocupare ºi do-rinþã de a le rezolva.

Un veritabil scandal de presã l-aconstituit subiectul declanºat de unanume Aldo Pacelli, un mic afaceristitalo-albanez, ce a reuºit sã înºele oseamã de personalitãþi absolut sti-mabile ºi sã organizeze o cacealmasub numele de expoziþie „naþionalã”la Roma, soldatã cu o pagubã demilioane de dolari ºi cu un prejudiciude imagine incalculabil, în urma cã-ruia au fost demiºi ºi cercetaþi penalmai mulþi directori din Ministerul Co-merþului Exterior, în vreme ce minis-trul însuºi a trebuit sã-ºi dea demi-sia. Nu a fost singura „victimã” deacest rang al campaniei „Corupþia înserial”.

Multe „excelenþe” au ajuns înaceastã situaþie în urma anchetãrii

44

privatizãrilor frauduloase din aceaperioadã ºi, mai ales, a vânzãrii flo-tei. Dosarul ce a fãcut, ulterior, obiec-tul a mii de articole în toatã presa ºiajuns în instanþã în cele din urmã,fiind suspendat numai datoritã imu-nitãþii unuia dintre „jucãtorii” princi-pali, este iniþiat ºi în bunã mãsurã do-cumentat în „laboratorul” „Corupþieiîn serial” de la „Adevãrul”. Întrucâtînsã, dupã un model devenit apoimodã, unul dintre afaceriºtii implicaþiîn panamaua flotei României a cum-pãrat (prin interpuºi din interior) ziarul,dupã ce a încercat fãrã succes sãcumpere autorul anchetelor, am de-misionat de la „Adevãrul”, abando-nând proiectul sau experimentul, spu-neþi-i cum vreþi, „Corupþia în serial”.

Mãcar în treacãt trebuie spus cãstarea generalizatã de corupþie dinaceastã þarã se dovedeºte a fi, într-obunã mãsurã, rezultatul malversaþiu-nilor ºi trãdãrilor patronilor de presãcorupþi, ce au intrat în cârdãºie cupoliticieni ºi alþi afaceriºti de aceeaºiteapã, pãstrând în jurul lor drept„câini de pazã” ai propriilor intereseziariºti lipsiþi de coloanã vertebralã,puºi ei înºiºi pe cãpãtuialã, în totaldezacord cu legea ºi deontologia pro-fesionalã. Concluzia este cã în mo-mentul de faþã marii corupþi au pusmâna pe pârghiile puterii decisive ºi

datoritã a ceea ce Enciclopedia Uni-versalã Britanicã sintetizeazã în ex-presia „indiferenþa comunitãþii”. Ceeace în þara noastrã, cum am încercatsã demonstrez, este chiar mai mult,este o stare de spirit.

Revin la analiza impersonalã ºipe cât pot obiectivã a subiectuluiabordat, nu înainte de a mai trece înrevistã un episod, ce spune multedespre insuccesul gazetarului împo-triva corupþiei; de data aceasta, de-rulat la Televiziunea Naþionalã undeam realizat în anii ’98-’99 un serialde anchete, sub titlul „În flagrant”.Subiectele abordate erau, ºi de dataaceasta, majore: distrugerea combi-natului siderurgic de la Cãlãraºi, vân-zarea pe nimic a celui de la Galaþi,distrugerea fabricilor de ulei ºi de za-hãr în vederea declanºãrii strategieiimporturilor ºi, tot în acelaºi scop,distrugerea combinatelor zootehnice,în primul rând, a celor de porci.Aceastã din urmã anchetã avea ºiun titlu nostim: „În cãutarea ultimuluiporc”. Numai cã, deºi programatã ºireprogramatã de trei ori, a fost înlo-cuitã din programul TV (tipãrit ºi difu-zat în sute de mii de exemplare) detot atâtea ori, în cele din urmã fiindinterzisã definitiv difuzarea sa, dindispoziþia celei mai importante (chi-purile, ºi incoruptibile) autoritãþi a

45

momentului. Era în joc acordul cuFMI, se susþinea, deºi rezilierea luitot s-a produs, ºi nu din cauza „ulti-mului porc”. Sau, mai ºtii?

Panamale dezvãluite de presã,fiindcã presa este oglinda – uneoristrâmbã – a corupþiei, au fost nenu-mãrate, un inventar al lor putând sãdea foarte bine consistenþã ideii cã„flagelul”, cum i se tot spune, cu aerulcã ar fi o boalã cronicã incurabilã, afost ºi este cauza principalã a prã-buºirii – economice, sociale, morale –ce a dus la situaþia de sãrãcie, dis-perare ºi îndatorare continuã în carea ajuns aceastã þarã.

Cã lucrurile nu s-au desfãºuratchiar întâmplãtor, cã au existat ade-vãrate scenarii ºi forþe, grupuri de in-terese interne ºi externe, ce au ur-mãrit derularea acestor procese ma-lefice, o putem constata, fãrã a puteafi acuzaþi de scenaritã tendenþioasã,punând, pur ºi simplu, cap la cap niº-te evenimente aparent disparate.

Astfel cã putem configura destulde lesne tabloul acaparãrii mijloace-lor de producþie, de comerþ ºi finan-þare, prin care s-a ajuns, sub pretex-tele privatizãrii (fãrã echivalent) ºidezetatizãrii, la starea actualã: o þarãdevalizatã, cu o agriculturã subdez-voltatã, incapabilã sã asigure consu-mul populaþiei (75 la sutã din acesta

fiind reprezentat de importul de bunurialimentare), fãrã industrie, fãrã bãnciromâneºti, cu un PIB real, situat întrecele mai mici din Europa, nemaivor-bind de Uniunea Europeanã. Dealtfel,accederea în UE nu a fãcut decât sãcreascã gradul de corupþie prin re-partiþia aleatorie, dupã criterii de par-tid, a resurselor alocate, a progra-melor ºi contractelor derulate – ori-cum puþine, pânã în prezent acesteanereprezentând nici a zecea partedin valoarea contribuþiei de circa unmiliard de euro pe care Româniaeste obligatã sã o depunã anual cã-tre Uniunea Europeanã.

A fost, sã ne amintim, lanþul prã-buºirilor, falimentelor marilor bãnciromâneºti: Bancorex, BRD, BancaAgricolã – toate preluate, în cele dinurmã, de capitalul strãin, dupã ce aufost curãþate de activele ºi crediteleneperformante, prin trecerea aces-tora la datoria publicã. Pe toboganulfalimentelor au mai fost împinseBankcoop, BIR, Credit Bank – lãsatepradã vulturilor locali, lichidatorilor cese înfruptã ºi astãzi din hoiturile lor.Apoi, începând cu BancPost, toatebãncile ºi bãncuþele mai noi ºi maivechi au fost trecute sub patronajstrãin, cu excepþia CEC-ului.

Prãbuºirea încrederii în sistemulfinanciar-bancar a fost alimentatã de

46

marile escrocherii (Caritas, FNI,SAFI, Sabina Product), înflorite subochii autoritãþilor de control general ºide profil, iar în foarte multe privinþe cucomplicitatea lor evidentã. Inflaþiagalopantã a ranforsat acest processistematic de sãrãcire a populaþiei ºide polarizare a sa, pregãtind terenulpentru marea îndatorare a populaþieidin anii 2004-2008, prin aºa numitulcredit cu buletinul. Pentru plasme, fri-gidere ºi maºini de spãlat ºi, în multmai micã mãsurã pentru duplex-uriºi apartamente rezidenþiale, mai toatãpopulaþia activã ºi o bunã parte dinpensionari a fost îndatoratã la bãnci,astfel cã acea retezare cu 25 la sutãa salariilor bugetarilor loveºte în sin-gura lor câtime rãmasã pentru hra-nã. Lanþul corupþiei este însã ºi mailung, legãturile dintre verigile sale ºimai complexe.

Împrumutul de 20 de miliarde deeuro de la FMI, Banca Mondialã ºiUniunea Europeanã, plãtit de celemai sãrace pãturi, care nu au bene-ficiat în nici un fel de pe urma proce-selor ce au dus la necesitatea con-tractãrii lui, finanþeazã, în primul rând,aceste bãnci strãine, sub pretextulpãstrãrii cursului leului, dar gireazã ºiincapacitatea Guvernului de a gãsimijloace prin care sã promoveze oeconomie performantã, aceºti bani

de împrumut dând posibilitatea unorguvernanþii incompetenþi ºi corupþisã supravieþuiascã ºi sã-ºi prelun-geascã mandatul pânã la ultimaconsecinþã.

România este o þarã coruptã ºi sã-racã. Ea are însã un lot de îmbogãþiþide (dupã) Revoluþie, dupã modelulîmbogãþiþilor de rãzboi, în numãr de300 (cât cuprinde celebrul Top) omie sau poate mai mulþi, care deþin80 la sutã din PIB-ul þãrii. Contribuþialor, însã, la PIB-ul bugetat este infimã,profiturile lor luând calea offshore-urilorºi conturilor strãine. Evaziunea deacest fel este corupþie oficializatã.Augmentatã prin sistemul inechitabilal cotei unice, neîntâlnit nici mãcarîn America, leagãnul liberalismuluieconomic, ca ºi prin nenumãrateleprevederi legale ce permit îmbogãþi-rea fãrã just temei prin eludareaunor reguli valabile pentru toþi, princaruselul excepþiilor, mai mult saumai puþin juridice, folosit, evident,numai de cei care îºi permit.

Sistemul corupþiei de stat ºi al sis-temului ticãloºit, dupã cum l-a definitunul dintre corifeii sãi actuali, pe ase-menea procedee ºi legi strâmbeprosperã. Iar efectul este cel care lo-veºte ca un ciocan pneumatic milioa-ne de familii: diminuarea drasticã aveniturilor, concomitent cu creºterea

47

preþurilor ºi tarifelor. Se spune des-pre corupþie cã nu are culoare poli-ticã. Totuºi, e de vãzut cã are mereuun singur sens: de la umiliþi ºi obidiþi,de la cei slabi, mereu cãtre cei tari ºiputernici, mereu cãtre bogaþi.

În Statele Unite, Bill Gates ºiWarren Buffett au propus ca bogaþiisã renunþe la jumãtate din averealor. ªi este vorba, în cea mai maremãsurã, de averi cinstite, fãcute prinmuncã ºi inteligenþã, de-a lungul ageneraþii întregi, în cele mai multecazuri. La noi, nu s-a oferit nimeni sãdea ceva din averile colosale, obþi-nute prin rapt ºi fraudã în mai puþinde douã decenii. Câþiva demnitari,posesori ºi ai unor averi de miliarde,au anunþat cu tupeu cã îºi doneazãsalariile. Dar de ce nu cedeazã dinaverile lor uriaºe, dupã îndemnul ce-lor doi miliardari americani, astfel în-cât sã dea exemplu de generozitatenu salariaþilor, ci bogãtaºilor români?

De ce? Simplu de rãspuns, luândîn calcul concluziile analizei ºi subiec-tului de faþã: pânã la urmã, corupþia

nu este decât un sistem de procedee

ºi tehnici legale ºi paralegale prin care

privilegiaþii regimului sã poatã bene-

ficia de avantaje ºi bunuri necuve-

nite în detrimentul tuturor celor ce le

produc ºi ar fi îndreptãþiþi sã le po-

sede. Mai putem observa cã astfel

de fenomene au fost up-gradate mai

ales în vremea guvernãrilor de dreap-

ta, ceea ce iarãºi nu este întâmplã-

tor. Corupþia este un proces subtil,

pervers, de a fura de la sãraci ºi a da

la bogaþi, de a trece valori ºi bunuri

din proprietatea celor mulþi, repre-

zentaþi de stat, în proprietatea priva-

tã a câtorva.

Este mutatis mutandis aceeaºi

concluzie la care ajunge ºi Parchetul

General, prin definiþia sa „ºtiinþificã”,

reprodusã la începutul acestui text.

Atât doar cã ne-am putut permite sã

o ilustrãm nu cu douã cazuri de co-

rupþie minorã, ci sã o ridicãm la pu-

tere ºi sã evidenþiem legãturile sale

cu jaful epocal prin care a fost deva-

lizatã România post-decembristã.

48

Cãderea comunismului de stat dinEuropa de Est este socotitã un dat is-toric. Era nevoie ca rãzboiul al doileamondial sã fie cu adevãrat încheiat.Germania trebuia re-unificatã. Pute-rea militarã sovieticã devenise ame-ninþãtoare pentru adversarii ideologiciai URSS. Statele est-europene trebu-iau scoase de sub influenþa Moscoveipentru cã, prin tratate militare ºi eco-

nomice, ele deveniserã de facto partea imperiului sovietic chiar dacã po-poarele din aceste þãri nu-ºi doriserãdupã rãzboi regimuri comuniste. Ele,aceste regimuri, fuseserã instalate întoatã zona postbelicã de ocupaþie so-vieticã, cu acordul aliaþilor. Revoltelede la Berlin, Poznan ºi Budapesta dinanii ’50 fuseserã reprimate sub pro-testele moi ale Occidentului. Miºcãrilemai puternice din Polonia, þarã des-pre care Valery Giscard d’Estaing pe

vremea când era preºedintele Franþeispunea cã este „zaua slabã a lanþu-lui comunist”, nu au produs efectulscontat. Tipul de independenþã (sti-mulatã ºi susþinutã multã vreme deOccident) a „rebelului” Ceauºescufaþã de stãpânul sovietic nu se dove-dise nici el o soluþie. Comunismulprinsese rãdãcini. Se crease o clasãpoliticã privilegiatã, cu un puternic

sentiment al misionarismului, al me-sianismului, cu convingerea cã isto-ria ºi-a fixat cursul pentru totdeauna.Apãruse „socialismul de stat” cumnumeºte G.M. Tamas regimul politicdin Europa de Est (rev. Cultura:„Stânga ºi marxismul în Europa deEst”). Ori, adversarul declarat al ca-pitalismului este socialismul. Saumai exact, comunismul cu care s-aaflat în rãzboi rece o jumãtate desecol.

49

Politica externã ºi diplomaþia româneascãpostdecembristãGeorge Apostoiu

Prãbuºirea – ca ºi instaurarea –regimurilor comuniste s-a produs înbaza înþelegerilor dintre superputerilemomentului, Statele Unite ale Ame-ricii ºi Uniunea Sovieticã, la care aucontribuit, atât cât le-a fost îngãduit,ºi celelalte state europene: Franþa,Germania ºi Marea Britanie. În Malta(2-3 decembrie 1989), preºedinþiiBush ºi Gorbaciov au ajuns la înþe-legeri noi. Europa trãieºte acum subimperiul acelor înþelegeri chiar dacãnu le cunoaºte cu exactitate. Pentrucât timp? Cine ºtie!

*

România se supune paradigmeisub care evolueazã toate fostelestate comuniste. Obiectivele politicede dupã 1989 sunt identice pentrutoate statele est-europene: integra-rea în structurile euro-atlantice, adicãîn NATO ºi în Uniunea Europeanã.România a avut mici nuanþe de evo-luþie post-decembristã dar chiar ºiacelea au fost þinute bine sub control.Dupã evenimentele din decembrie1989, am asistat adesea la atacurivirulente la adresa diplomaþiei româ-neºti. Cea din vremea lui Ceauºescuera acuzatã de obedienþã la ideolo-gia de partid, cea de dupã decem-brie de cripto-comunism, mai întâi,

apoi de clientelism ºi incompetenþã.

Cuvinte grele, nu întotdeauna ºi nici

neapãrat îndreptãþite.

Regimul comunist suspecta diplo-

maþia româneascã de slabã fidelita-

te ideologicã, diplomaþii erau acuzaþi

de orgoliu de castã, de spirit bur-

ghez. Mãsura la îndemâna puterii

politice a fost ca Ministerul de Exter-

ne sã fie pus sub controlul partidului,

al Secþiei de Relaþii Internaþionale a

C.C. al P.C. Republica Diplomaþii au

fost socotiþi „lucrãtori de partid în

domeniul relaþiilor internaþionale”.

Totuºi, diplomaþia a rãmas ceea ce

trebuia sã fie ºi a contribuit substan-

þial la lãrgirea relaþiilor, la deschiderea

spre Occident ºi la câºtigarea unui

prestigiu recunoscut pentru România,

mai ales înainte de deceniul al noulea.

În aceste condiþii, ce mai rãmâne din

acuzaþia privind obedienþa ideolo-

gicã? În 1998, când un intelectual cu

faimã de dizident a ajuns ministru de

externe, un prieten al lui a scris cã

pânã la înscãunarea amicului toþi cei

care l-au reprezentat în strãinãtate

aveau mâinile pãtate de sânge.

Indignat – eram încã în Ministerul de

Externe – am publicat o replicã pe

care am intitulat-o „Ignominia filozo-

fului”. Nu este greu de ghicit ce mi s-a

întâmplat.

50

Dupã primenirea diplomaþiei, pro-dusã chiar din 1990, diplomaþii noiau fost catalogaþi de ne-profesioniºti.Evident, fãcuþi în grabã, nu aveaucum sã devinã imediat profesioniºti.Un diplomat complet se formeazã în10-15 ani. A apãrut ºi boala de carenu putem sã ne vindecãm: clientelis-mul politic. Cu toate acestea, trebuierecunoscut meritul celor buni dintrecei noi, cei care au fost folosiþi lapregãtirea dosarelor de integrare înNATO, de aderare la Uniunea Euro-peanã. Unii au devenit experþi ºi aumeritul de a fi contribuit, bine sfãtuiþide juriºti experimentaþi francezi ºibritanici, la câºtigarea procesului dela Haga pentru recâºtigarea, fie ºi înparte, a drepturilor României asuprazonei maritime sau au stopat apetitulucrainenilor pentru construcþia Ca-nalului Bîstroe care ar fi modificatcondiþia naturalã a Deltei Dunãrii, curepercusiuni asupra frontierelor destat. Diplomaþia româneascã actualãeste la înãlþimea interesului naþional?Atât cât calitatea nouã a Românieide membrã a NATO ºi Uniunii Euro-pene îi permite. Cine nu þine cont deaceste constrângeri este predispusla critici aspre. Unele îndreptãþite. Sãrecunoaºtem, de asemenea, cã ape-titul românilor pentru criticã ºi contes-tare este mare. Motivele contestãrii

nu sunt neapãrat cauzale ºi nu estegreu de descoperit cã au în spatelelor, aproape întotdeauna, un interes,de cele mai multe ori politic. Ori, seºtie, logica este pusã greu în drep-turi când este vorba de interese.

Câteva vorbe despre „diplomaþiaveche”. Conectatã la ideile politiceale Europei mai profund decât secrede, în decembrie 1989 diplomaþiaromâneascã s-a integrat fãrã dificul-tãþi – cu mult mai bine ºi mult maisincer decât noii lideri politici – în pro-cesul istoric în care intra România.Nu a existat, în acel moment crucial,nici o opoziþie a corpului diplomaticromân la evoluþiile politice care con-duceau spre revenirea þãrii în familiademocraþiilor europene. Cele douãobiective majore iniþiale: statul de dreptºi integrarea în structurile euro-atlan-tice au fost asumate deplin, cu con-secvenþã ºi sinceritate. În acele mo-mente, diplomaþia a contribuit chiarºi la accelerarea înnoirii mecanisme-lor interne necesare funcþionãrii sta-tului de drept. Ce chip au dat oame-nii politici democraþiei româneºti este oaltã problemã. Numai cã nu diploma-þia face imaginea unei þãri ci þara îºiconstruieºte imaginea în strãinãtate.

Contacte. Diplomaþii români for-maþi în România ºi în Occident în anii’60 ºi ’70 nu fuseserã încã înlãturaþi

51

aºa încât ei puteau asigura întreþine-rea canalelor de comunicare cu de-mocraþiile occidentale. Perioada gor-baciovismului întârziat va lua sfârºitodatã cu dispariþia lui Silviu Brucandin culisele puterii ºi încheierea man-datului primului ministru de externepost-decembrist. Începând cu 23decembrie pânã în iunie 1991, Bu-cureºtiul fusese vizitat de cca. 60 deminiºtri de externe ºi alþi demnitaricu atribuþii externe, de 12 ºefi de statsau prim-miniºtri, de cca. 50 de par-lamentari ºi conducãtori de organi-zaþii internaþionale, de sute, poatemii de ziariºti strãini. Vizitele demni-tarilor români în strãinãtate erau lafel de numeroase. Aceste contactereprezentau acte de politicã externãcare asigurau deschiderea României.Începând din 1991 au fost semnatenoi tratate politice cu Franþa, Italia,Grecia ºi Turcia; în 1992 au fost înche-iate tratatele cu Germania, Spania,Bulgaria, Estonia; în 1993 cu Poloniaºi Belarus; în 1994, cu RepublicaCehã, Albania, Armenia, Croaþia, Litu-ania; în 1996 cu Iugoslavia, Ungaria,Azerbaidjan, Georgia, Uzbekistan; în2001 cu Macedonia; în 2003 cu Fe-deraþia Rusã; istoria acestui tratateste complicatã de eroarea de a fifost negociat în 1991 un tratat politiccu fosta URSS.

Despre noua putere. Schimbarearegimului aducea pe scena puteriialãturi de oameni versaþi ºi mulþi ne-aveniþi, vanitoºi fãrã culturã, carie-riºti versatili. În contactele cu strãiniiera uºor de observat lipsa abilitãþiloracestora atunci când erau confrun-taþi cu strãinii. Pentru politica exter-nã de ex., Petre Roman, numit prim-ministru, ilustreazã autocratismul co-roziv, amatorismul impulsiv. Hotãramandate politice ºi era discreþionarîn politica de cadre. O cercetare aarhivelor ar demonstra cã multe din-tre hotãrârile lui erau luate fãrã sãconsulte pe cineva. Poate se sfãtuiacu preºedintele Ion Iliescu dar se ºtiecã acesta era preocupat cu prepon-derenþã de puterea pe plan intern ºirãmâne de vãzut cât de serios eraimplicat acesta în politica externã.Naturã veleitarã, Petre Roman deve-nise atotputernic. Iatã o ilustrare aspiritului lui dictatorial: a dispusmutarea Ministerului de Externe dinPalatul Guvernului în sediul actualdin Modrogan iar mutarea s-a fãcutîntr-o noapte, cu militarii. Nu a þinutcont de nimic, nici de faptul cã Pala-tul din Victoria aparþinea Ministeruluide Externe. La mutare, între altele, afost distrusã cea mai bogatã biblio-tecã de literaturã politicã existentã înRomânia. În Piaþa Obor, a doua zi,

52

negustorii împachetau marfa cu filerupte din cãrþi ºi reviste publicate laParis, Londra ºi New-York! Un altpersonaj, cu adevãrat malefic al mo-mentului, a fost Silviu Brucan. El aexploatat aura pe care ºi-o confec-þionase cu legenda cã, înainte derãsturnarea lui Ceauºescu, s-ar fi în-tâlnit cu Gorbaciov ºi cu înalþi res-ponsabili americani. Sub bagheta luiSilviu Brucan au fost fixaþi pilonii –prin numirea oamenilor cu studii laMoscova – pe care s-a sprijinit câte-va luni un fel de gorbaciovism întâr-ziat în Ministerul de Externe. El a re-fãcut ceea ce fãcuse Ana Paukercând a devenit ministru de externe.κi instalase biroul în Ministerul deExterne ºi, pe coridoare, dispuneanumiri în posturi importante din viaþapublicã.

*

Multe evoluþii interne erau confuze,evenimentele se desfãºurau rapid ºidirecþia lor nu se lãsa uºor desluºitã.Evenimentele din Piaþa Universitãþiierau interpretate ca o consecinþã a u-nei încercãri de restauraþie, de aceeacontactele Bucureºtiului cu statele oc-cidentale au scãzut brusc.

Dupã auto-dizolvarea CAER ºi aTratatului de la Varºovia, România

îºi cãuta noi aliaþi. În noiembrie 1991a fost primitã ca observator apoi, în1993, ca membru, în Miºcarea Fran-cofonã în care Franþa juca un rol de-cisiv. Franþa a fost atent interesatãsã-ºi refacã poziþia pe care a avut-oîn România în sec. al XX-lea. Parisulne-a ajutat substanþial la integrareanoastrã în organismele europene.La 7 octombrie 1993, dupã demersurisusþinute, România a fost primitã înConsiliul Europei. Negocierile întâm-pinaserã mari greutãþi, mineriadeleºi Piaþa Universitãþii produseserãfracturi mari în relaþiile noastre cudemocraþiile occidentale. Aderareala Consiliul Europei a fost o primãvictorie câºtigatã în bãtãlia pentrurecunoaºterea României ca stat dedrept. O bãtãlie dusã în condiþii dure.Adrian Nãstase, numit ministru deexterne la 28 iunie 1990, vorbeºte învol. „România dupã Malta” despreunele dintre aceste dificultãþi: „Înacel moment, nu vedeam foarte clarceea ce se va întâmpla în Europa.Erau enunþate o serie de principii, sevehiculau o mulþime de scenarii,unele mai utopice ca altele, dintrecare nu putea sã lipseascã nici ideea„renaºterii” Imperiului austro-ungar!”...„În relaþiile cu SUA, ne confruntãmcu distanþa geograficã ºi diferenþelede mentalitate. Nu cunoºteam încã

53

alfabetul pentru dialogul politic cuamericanii; nu vorbim aceeaºi limbã.Trebuie sã luãm totul de la bazã”.Amintind de pericolul prin care a tre-cut România în 1990, fostul ministrude externe scrie: „Pãstrarea în 1990a stabilitãþii politice ºi menþinereaintegritãþii teritoriale a României aufost un rezultat excepþional al aceleiperioade, chiar dacã astãzi astfel deconcluzii nu mai par atât de impresio-nante”. Numirea lui Adrian Nãstase înfruntea diplomaþiei româneºti a în-semnat schimbarea de cadenþã.Orientarea spre democraþia occi-dentalã s-a consolidat, nu a mai fostsupusã manevrelor ipocrite; el se vafolosi de generaþia de diplomaþiformaþi în ºcolile româneºti sau occi-dentale, cei cu care chiar regimul co-munist pregãtise distanþarea deMoscova ºi apropierea României deOccident, din anii ’60-’70. AdrianNãstase conduce MAE în etapa încare încep demersurile diplomaticemajore pentru integrarea Românieiîn Europa ºi în structurile euro-atlan-tice. Celelalte persoane care au ocu-pat demnitatea de ministru de exter-ne au avut sarcini concordante cu„foaia de parcurs” stabilitã pentru in-trarea sau aderarea României laNATO ºi Uniunea Europeanã. Fie ºiparþial, transferul de suveranitate va

conduce la mutaþii în diplomaþia ro-mâneascã.

*

Toate statele foste comuniste auacþionat pentru aderarea la structu-rile euro-atlantice. Schimbarea con-diþiilor de integrare ºi de aderare, maiales acordarea preeminenþei criteriu-lui politic, aratã cã ºi NATO ºi Uniu-nea Europeanã manifestau interesºi chiar grabã pentru extinderea spreEst. Bruxelles-ul era conºtient cãîndeplinirea ansamblului criteriilor cucare operase pânã atunci la primireaunui membru – economice, legislati-ve, politice ºi administrative – nece-sitã eforturi ºi timp ºi cã nici un can-didat din Est nu le poate îndeplini.Bucureºtiul, singura þarã comunistãcare avusese relaþii cu Piaþa Comunãîncã din anii ’70, reacþionase promptîn favoarea integrãrii europene. La 14ianuarie 1990, Frans Andrienssen,vicepreºedinte al CCE, soseºte laBucureºti; în aprilie acelaºi an Ro-mânia acrediteazã primul ambasa-dor pe lângã CEE iar la 1 ianuarie1995 devene cel de al treilea statasociat la Uniunea Europeanã. Bru-xelles-ul precipitã evenimentele ºihotãrãºte unilateral, ºi în avans,dupã numai un an, sã treacã la

54

liberalizarea schimburilor comercialecu þara noastrã. În decembrie 1999,Consiliul European a aprobat des-chiderea negocierilor de aderare aRomâniei la Uniunea Europeanã.Deºi startul fusese bun, România aratat primul val de aderare din 2004ºi s-a vãzut acceptatã abia în 2007.La trei ani de la aderare, UniuneaEuropeanã trece prin momente difi-cile ºi unii lideri politici încep sã seîntrebe care va fi viitorul acesteia.Totuºi, ce am fi putut face altcevadecât sã acceptãm aderarea?

Concomitent cu demersurile pen-tru aderarea la UE s-au desfãºuratcele pentru integrarea în NATO. La6 februarie 1991, MAE dã publicitãþiio declaraþie prin care se pronunþãpentru desfiinþarea, pânã la jumãta-tea anului, a structurilor militare aleTratatului de la Varºovia. Alianþa seva autodizolva curând la voinþa co-munã a statelor membre. Timpurilenu ne erau favorabile, rãzboiul seinstalase lângã graniþele României.În condiþiile noi, aveam nevoie degaranþii de securitate. Procesul dedezintegrare a unor state din Europadevenise previzibil. Cehoslovacia s-a rupt, Iugoslavia se clãtina, sfârºitulUniunii Sovietice era aproape. Tea-ma tuturor era ca destrãmarea aces-tor state sã nu antreneze violenþe. În

Iugoslavia nu s-a evitat vãrsarea desânge. Era necesar sã cãutãm înaceste condiþii garanþii de securita-te? Desigur. România nu era scutitãde emoþii. Sã amintim cã înainteaevenimentelor din Iugoslavia, la Tg.Mureº a izbucnit un conflict inter-etnic violent pe care – acum tot maimulþi acceptã aceastã interpretare –unii puteau sau intenþionau sã-l folo-seascã pentru o încercare de dezli-pire a Transilvaniei de România.

În iulie 1990, secretarul general alAlianþei Nord-Atlantice viziteazã ofi-cial România iar în octombrie amba-sadorul român la Bruxelles este auto-rizat sã întreþinã legãturi diplomaticecu NATO. Reprezentantul americanla ONU, Madeleine Albright vine laBucureºti ºi explicã autoritãþilor ro-mâne sensul „Parteneriatului pentruPace” iniþiat de SUA ca perioadã detranziþie pânã la hotãrârea extinderiila Est a NATO, anume: crearea unuicadru în care o þarã îºi asumã res-ponsabilitãþi ºi avanseazã cãtre apar-tenenþa cu drepturi depline la NATO.România va fi primul stat care vasemna Parteneriatul, act îndeplinit laBruxelles, la 26 ianuarie 1995, de mi-nistrul de externe Teodor Meleºcanu.Poziþia geostrategicã a Românieiprezenta interes deosebit pentruAlianþã dar vecinãtatea noastrã cu

55

Rusia necesita prudenþã, explicaþii,probabil ºi garanþii din partea SUAdate Moscovei. Integrarea noastrãnu a fost posibilã în primul val de ex-tindere a NATO din 1999 ci abia în2004. Dupã numai trei ani, în 2007,Bucureºtiul va gãzdui un summitNATO la care participau ºi preºedin-tele american Bush ºi preºedintelerus Putin.

Odatã cu integrarea în NATO ºiaderarea la Uniunea Europeanã seîncheie o etapã din istoria României,cea care consfinþea prin Constituþiestatutul de stat suveran ºi indepen-dent.

Criza mondialã ºi cea prin caretrece Uniunea Europeanã fac caunele dintre statele membre sã-ºi re-evalueze atitudinea faþã de transferulde suveranitate. Polonia face acumîn Uniunea Europeanã figura pe careRomânia o fãcea în CAER ºi în Tra-tatul de la Varºovia. Ciudat!

Câteva erori de politicã externãpost-decembristã. Cele mai gravesunt: reacþia inadecvatã a Bucureº-tiului la condiþiile pe care le-a produsdezmembrarea Uniunii Sovieticepentru rezolvarea chestiunii Basara-biei, negocierea de tratate cu fostaURSS (din fericire neratificat) ºi cuRepublica Moldova (negocieri neter-minate). Trebuie menþionate ºi erorile,

fãcute sub presiuni endogene, pen-tru reconciliere cu Ungaria ºi cu no-ua Ucrainã (tratatul politic din 1997).Apoi, ezitãrile ºi confuziile în privinþarãzboaielor din fosta Iugoslavie pre-cum ºi compromiterea propriile ini-þiative în privinþa cooperãrii la MareaNeagrã.

Chestiunea Basarabiei. Înaintede a se destrãma, Uniunea Sovieticãa condamnat Pactul Ribbentrop-Mo-lotov. L-a condamnat dar nu l-a de-clarat nul! Totuºi, Þãrile Baltice auprofitat ºi ºi-au câºtigat independen-þa. Pentru Polonia nedreptatea fuse-se, într-un fel, anulatã prin efecteleTratatului de pace de la Paris, din1947. Pactul Ribbentrop-Molotov rã-mâne valabil numai pentru Româniaiar noi nu am fãcut nici mãcar cât aufãcut ruºii condamnându-l! AnexareaBasarabiei, Bucovinei de Nord ºi þi-nutului Herþa de cãtre URSS s-a fã-cut prin ultimatumul sovietic din 28iunie 1940, nu printr-un acord, cumgreºit a fost strecurat în Tratatul din1947. Aºadar, la 27 august 1991,când Republica Moldova s-a declaratindependentã în graniþele din 1940trebuie înþeles pe un teritoriu care cu-prinde ºi sudul Basarabiei, Bucovinade Nord ºi þinutului Herþa. Din pãcate,Bucureºtiul nu a recunoscut numaiindependenþa ci ºi suveranitatea

56

Republica Moldova în graniþele deacum, nu în cele din 1940. Graba pecare Bucureºtiul a manifestat-o pen-tru recunoaºterea suveranitãþii nou-lui stat moldovean trebuie socotitã oeroare. Recunoaºterea numai a in-dependenþei ne oferea, în perspec-tivã, un atu pentru þinerea în agendapoliticã a contenciosului întreg caredecurge din Pactul Ribbentrop-Mo-lotov. Tratatul din 1947 se folosea deun „acord” lovit de nulitate. Este îninteresul Europei sã fie anulate toateconsecinþele Pactului nazisto-so-vietic de neagresiune, semnat deRibbentrop ºi Molotov la 23 august1939 în care, la art. 3 al anexei se-crete se prevedea: „În privinþa sud-estului Europei, din partea sovieticãeste subliniat interesul pentru Basa-rabia. Partea germanã declarã tota-lul dezinteres politic pentru acesteregiuni”. Berlinul poate astãzi sãsusþinã ceea ce susþinea în 1939?Aceasta este întrebarea.

Tratatul politic cu Moscova nego-ciat în ianuarie 1991. Titlul exact aldocumentului spune mult: Tratat decolaborare, bunã vecinãtate ºiamiciþie între România ºi U.R.S.S.ºi a fost parafat în aprilie 1991. Esteprimul ºi singurul tratat semnat deUniunea Sovieticã cu un fost aliatînainte de a se destrãma. Autoritãþile

române au fost criticate vehementcã s-au grãbit sã semneze un tratatpolitic cu un stat muribund ºi cã nuau þinut cont de interesele naþionale.Prãbuºirea Uniunii Sovietice careavea sã se întâmple în scurt timp afãcut ca tratatul sã nu mai fie supusratificãrii ºi, astfel, sã nu intre în vi-goare. Pledoariile în favoarea nego-cierii lui, bazate pe nevoia de a avearelaþii bune cu marele vecin, nu con-ving. ªi Titulescu credea într-o astfelde strategie dar în vremea lui mo-mentul istoric era altul: UniuneaSovieticã era la început de drum, seconsolida ca putere militarã ºi-ºi ma-nifesta clar intenþiile expansioniste.Momentul 1989 era cu totul diferit.Prãbuºirea regimurilor comuniste nepermisese sã intrãm în familia demo-craþiilor occidentale ºi indica apropie-rea sfârºitului puterii sovietice. Per-spectiva trebuia vãzutã altfel. Efec-tele negocierii acestui tratat, nu tra-tatul!, vor avea însã urmãri neplãcu-te care au condus la deteriorarea re-laþiilor României, pe toate planurile,cu Federaþia Rusã. Preºedintele IonIliescu a fost culpabilizat, negociereatratatului fiind pusã pe seama sim-patiilor acestuia dobândite în timpulstudiilor la Moscova. Reacþia lui a fostsã evite orice suspiciune ºi a devenitceea ce românul numeºte „mai catolic

57

decât papa”. Moscova nu a iertat.Relaþiile s-au rãcit, România a pier-dut rapid piaþa ruseascã ºi a devenitclientul scump la gazele din Rusia.

Tratatul cu Ucraina. La 29 no-iembrie 1991, Parlamentul Românieia adoptat o Declaraþie în care sespunea explicit: „Având în vedere cãacest referendum (asupra indepen-denþei Ucrainei, n.n.) ar urma sã sedesfãºoare ºi pe teritoriile româneºtiBucovina de Nord, Þinutul Herþa,precum ºi în judeþele din sudul Ba-sarabiei, Parlamentul României de-clarã solemn cã aceste teritorii aufost rupte din trupul þãrii, iar PactulRibbentrop-Molotov a fost declaratnul ºi neavenit ab initio de URSS la24 decembrie 1989, ºi de Parlamen-tul României, la 21 iunie 1991”... „re-cunoaºterea independenþei Ucraineiºi dorinþa de a dezvolta legãturi ro-mâno-ucrainene reciproc avantajoa-se nu implicã recunoaºterea încorpo-rãrii în noul stat independent ucrai-nean a nordului Bucovinei, ÞinutuluiHerþa, Þinutul Hotin ºi a judeþelor dinsudul Basarabiei, care au fost ane-xate cu forþa la URSS ºi incluse apoiîn structura teritorialã a Ucrainei, înbaza Pactului Ribbentrop-Molotov”.Proiectul acestei declaraþii ºi altul si-milar al Guvernului au fost realizatela Ministerul de Externe. Apoi au

început negocieri pentru încheiereaunui tratat politic româno-ucrainean.În prima fazã au fost dramatice. De-legaþia românã deschidea din noudrumul punerii în cauzã a PactuluiRibbentrop-Molotov. Toatã construc-þia s-a prãbuºit în 1997 sub semnuliluziei cã România va intra în primulval în NATO dacã îºi va reglementarelaþiile cu vecinii. A urmat semnareade cãtre preºedintele Emil Constanti-nescu – cu preºedintele ucraineanLeonid Kucima – la 2 iunie 1997, laNeptun, a unui Tratat de bunã veci-nãtate ºi cooperare dintre Româniaºi Ucraina prin care România sacri-fica teritoriile româneºti aflate vre-melnic la Ucraina. Drama este cã în-suºi preºedintele de atunci al Româ-niei a socotit sacrificiul ca necesar!

Alte erori. Eroarea de parcurs ceamai gravã este ignorarea relaþiilor cuChina. Deºi au existat vizite la nivelînalt ºi la nivel guvernamental, cursulschimburilor directe s-a deterioratsimþitor. O lipsã evidentã de percep-þie corectã a perspectivei ºi a intere-selor noastre cãci China câºtigã con-stant o impresionantã pondere peplan mondial. Orientatã exclusiv spreEuropa, România nu a mai putut sal-va nici mãcar nivelul minim al schim-burilor ºi cooperãrii cu statele în cursde dezvoltare care constituiau, pânã

58

în 1990, o relaþie importantã pentrueconomia noastrã naþionalã. S-a pro-dus o restrângere a ariei de acþiunea diplomaþiei, inclusiv reducerea nu-mãrului de ambasade, ceea ce de-monstreazã o inabilitate în menþine-rea orizontului larg necesar interese-lor României. Când vremurile suntostile, nu închizi ambasade ci le facimai eficiente. Diplomaþia româneas-cã a avut momente bune în negocie-rile de aderare la NATO sau Uniu-nea Europeanã, a adoptat, în final, oatitudine corectã în privinþa indepen-denþei Kosovo, a înregistrat o victoriecâºtigând procesul de la Haga închestiunea zonei maritime. În paralela intrat, însã, în anonimat ºi s-a ex-pus multor critici îndreptãþite. În ches-tiunea cooperãrii la Marea Neagrã amfost dintre protagoniºti pentru ca peparcurs sã pãrãsim pânã ºi terenulcâºtigat. La reglementarea conflictu-lui din Transnistria am fost în patru-laterul de negocieri; treptat am fostîndepãrtaþi. Nu folosim cadrul pe careni-l oferã negocierile Uniunii Europe-ne cu grupurile regionale. Recent,între 17-18 mai, a avut loc la Madrid,summit-ul U.E.-America Latinã ºiCaraibe. România nu s-a folosit deacest prilej pentru a avansa iniþiativede redresare a relaþiilor noastre custatele latino-americane, aºa cum

fac celelalte state membre. Din pre-ocupãrile de politicã externã au ieºitzonele în care cândva – în mãsuraîn care rezistaserãm concurenþei –ne implicaserãm economic cu profiturievidente pentru noi: Orientul Mijlociu,Asia, Africa ºi America Latinã. Coo-perarea în domeniul cercetãrilor ºiexplorãrilor geologice, exploatãriipetrolului, în agriculturã cu state dinaceste zone pornise de la investiþiiinteligente: exportul de expertizã ºitehnologie româneascã ºi formareaspecialiºtilor strãini în þara noastrã înschimbul materiilor prime. Aproapetotul s-a pierdut: importul de petroldin statele arabe a scãzut; coope-ranþii români în Africa au dispãrut;comerþul cu statele din Asia ºi Ame-rica Latinã este nesemnificativ. Dinraþiuni bizare a fost pãrãsitã coope-rarea pentru punerea în funcþiune aunei mari mine de nichel din Cubape care românii o realizaserã în pro-porþie de 60-65%; plata s-ar fi fãcutîn importul de nichel, minereu al cã-rui preþ pe piaþa mondialã este per-manent în creºtere.

Este adevãrat, totuºi, cã politicaexternã a României post-decembris-te nu putea sã iasã din cursul nou alEuropei. Toate statele comuniste dinEstul Europei au avut, cu nuanþefãrã importanþã, aceeaºi evoluþie

59

politicã. O dovadã în plus cã istoriaîºi fãcea datoria. De la cele douãobiective: integrarea în NATO ºiaderarea la Uniunea Europeanã, nus-a abãtut nimeni. Odatã integrate înstructurile euro-atlantice, fostele sta-te comuniste, România inclusiv, aurenunþat la atribuþii clasice ale statu-lui suveran ºi au parcurs, mai binesau mai rãu, mai repede sau mai în-cet, drumul spre democraþia de tipoccidental. Tranziþia de la comunismla capitalism nu le-a diferenþiat preamult ºi, atunci când diferenþa s-aprodus, ea þine mai mult de timp,mai puþin de fond. Iniþiativele propriipe plan extern s-au redus. Au cres-cut eforturile pentru îndeplinirea con-diþiilor cerute de standardele acestororganisme, pentru asigurarea com-patibilitãþii mecanismelor diploma-tice naþionale la cele ale NATO ºi in-stanþelor europene.

Sarcinile diplomaþiei post-aderaresunt diferite dar aceasta nu înseam-nã anularea responsabilitãþii naþio-nale. Este adevãrat cã Tratatul de laLisabona restrânge aria de acþiune adiplomaþiilor naþionale dar nu trebuiesã se înþeleagã de aici cã un statmembru ºi-a încredinþat toate intere-sele instanþelor europene. Tratatulasigurã un cadru pentru politica ex-ternã ºi de securitate, politicile naþio-

nale trebuie numai sã-l respecte, nusã fie substituite de acesta.

*

O acoladã. Am participat în zilelede 18-19 ianuarie 1990 la consultãriromâno-ungare, organizate la Buda-pesta. ªeful delegaþiei ungare, direc-tor în MAE, a ridicat ultimativ urmã-toarele pretenþii: pânã la 15 februarie– 1 martie sã fie redeschise consu-latul Ungariei ºi Universitatea Bolyaide la Cluj, separarea ºcolilor maghia-re din Ardeal, predarea în aceste ºcolia istoriei ºi geografiei sã se facãdupã manuale editate la Budapesta;radioul, presa, poºta, telefonia unga-re trebuiau sã se bucure de libertatetotalã în Transilvania; Ungaria vaasigura legãturi pe drumuri, cãi fera-te ºi aeriene între Budapesta ºi Tg.Mureº, etc. etc. Mãsurile nu se supu-neau criteriilor simultaneitãþii; desprereciprocitate nici nu putea fi vorba.ªeful delegaþiei române a încercatsã explice cã va prezenta autoritãþi-lor române. A fost în zadar.

În timp ce ascultam pretenþiile Bu-dapestei mi-am notat ceea ce aveamde gând sã spun. Când mi-a venit rân-dul, am citit urmãtoarele: „Domnuledirector, Delegaþia românã a venit aicicu o declaratã disponibilitate de a

60

discuta ºi de a rezolva aspecte con-crete ale relaþiilor noastre. Ar fi outopie sã ne propunem sã rezolvãmîn câteva ore de discuþie ceea ce s-adeteriorat în timp ºi uneori cu meto-dã. Deteriorarea a antrenat efectepe toate planurile. Revoluþia (atuncicredeam cã a fost revoluþie!) de la noine impune între altele, sã nu luãmmãsuri care, în condiþiile adevãrateidemocraþii, sã nu întruneascã ºi ac-ceptarea lor de cãtre legile viitoare ºide popor ºi de reprezentanþii lui. Noiam venit cu un mandat ºi suntemchemaþi sã-l îndeplinim aºa cum afost conceput. Am observat la uniimembri ai delegaþiei ungare cã oseamã de probleme sunt atât de noiîncât cer timp pentru a le regândi, ale analiza ºi a da un rãspuns mãsu-

rat, cumpãnit. Este firesc. Aºa dorimsã facem ºi noi. Revoluþia a instauratdemocraþia. Avem instituþii noi, leginoi, unele sunt încã în curs de adap-tare. Diplomaþia româneascã vreasã respecte aceste noi instituþii aledemocraþiei reale din România. Veþiînþelege cã orice mãsurã comportãverificarea ei cu spiritul noii legislaþii,cu mecanismele noilor instituþii aledemocraþiei româneºti. Nu vom mailua hotãrâri fãrã sã consultãm popo-rul iar pentru asta ne trebuie timp”.

ªeful delegaþiei ungare a încheiatbrusc consultãrile. ªeful delegaþieinoastre mi-a mulþumit discret ºi mi-apropus sã redactãm împreunã depe-ºa pentru informarea Bucureºtiului.Ulterior s-a rãzgândit. Nu cunosc niciazi motivele.

61

Marile speranþe investite în mo-mentul 1989 nu s-au îndeplinit. Stareade sãnãtate a polulaþiei României s-adeteriorat în ritm accelerat, singulari-zându-ne în întreg ansamblul Uniuniidin care facem parte, toate celelalteþãri, inclusiv (ºi semnificativ) fostelestate comuniste, înregistrând progre-se notabile. În toatã zona de civilizaþie„vesticã” mortalitatea prin infarct mio-

cardic a fost redusã la mai puþin de ju-mãtate, dar în România graficul aces-tui indicator evolueazã într-o continuãascensiune. Avem de 10-20 de orimai mult sifilis decât orice altã þarãeuropeanã, ba chiar numãrãm jumã-tate din sifiliticii întregii Uniuni Euro-pene, idem în cazul copiilor bolnavi deSIDA. La tuberculozã, cancer, morta-litate maternã, infantilã sau genera-lã, înregistrãm o situaþie similarã. În„PUNCTUL CRITIC”, volumul I, se

aflã o prezentare sinteticã a stãrii sã-nãtãþii poporului român. În cele ceurmeazã ne referim la cauzele aces-tui dezastru, mai sever în materie desãnãtate decât este criza economicãde ansamblu, precum ºi la soluþiilede redresare care se impun.

Principala cauzã este lipsa de vo-inþã politicã, sistemul sanitar fiind celmai puþin reformat. Fonduri uriaºe au

fost consumate, cu eficienþã foarteredusã, de spitalele clinice mamut,rãmase neprivatizate ºi prost gestio-nate. Dupã 1989 am avut parte deun ºir de miniºtri fãrã nici o experien-þã în domeniul administrãrii sistemu-lui, dar ºi fãrã dorinþã de a face ceva.În marea lor majoritate au fost „mi-niºtri doar în timpul liber”, adicã aucontinuat sã fie ºefi de secþii clinice,continuând sã-ºi vadã bolnavii, sausã opereze (în cazul chirurgilor), sã

62

Impasul sistemuluimedico-sanitar.Necesitatea unei reformeradicaleConf. Dr. Corneliu D. Zeanã

se preocupe ºi de clientela privatã,sã activeze în catedrele universitaredeþinute, în rectorate ºi încã în multealtele. Un alt grup a fost reprezentatde miniºtrii a cãror primã grijã laocuparea fotoliului a fost sã-ºi emitãpropriul certificat de handicapat,adicã scutire de taxe, impozite, pen-sii grase etc, cãci ministeriatul trecedar certificatul rãmâne. Au fost astfelde miniºtri chiar în succesiune, con-trar oricãrui calcul al probabilitãþilor,deoarece veritabilii handicapaþi suntrari, totuºi, în România. Miniºtrii, caºi secretarii de stat din Sãnãtate seplaseazã ºi în topul plagiatorilor ( nelimitãm la acest aspect), oblãduiþi,desigur, de colegii de la Justiþie, ºi-au aranjat promovarea ca profesoriuniversitari, deci nu le-a rãmas preamult timp pentru problemele siste-mului sanitar. Nu se pot plânge delipsã de fonduri, deoarece bugetulsãnãtãþii a fost alimentat progresiv,crescãtor, în dauna altor sectoare, darbanii au luat alte drumuri, în generaloculte, au fost cheltuiþi necorespun-zãtor sau fantezist. Ilustrãm ideea cunumai trei exemple de veritabile „tu-nuri financiare”, gen asupra cãruiapluteºte bãnuiala tentaþiei „comisio-nului”. Primul, cumpãrarea unui marenumãr de autosanitare Ducato, totalnecorespunzãtoare pentru aceastã

destinaþie, de fapt o improvizaþie substandardele de rigoare, la un preþexagerat, în loc sã se comande in-dustriei noastre de automobile auto-sanitare de performanþã. Al doileaexemplu: achiziþionarea unor spitalemobile. Astfel de spitale, o adevãra-tã performanþã tehnicã, deosebit descumpe, sunt foarte utile în cazulunei populaþii nomade, care ar puteafi urmatã în peregrinãrile sale de res-pectivele stabilimente medicale, do-tate cu sãli de operaþie ºi tot restulechipamentelor necesare, care sepresupune. Viziunea proprie a minis-trului în funcþie privitoare la viitorulmodel populaþional al þãrii noastre agenerat ideea achiziþionãrii respecti-velor spitale, care altfel ar mai puteafi de folos în timp de rãzboi, cazul ar-matei române retrase în partea denord a Moldovei în primul rãzboi mon-dial putând exemplifica o atare even-tualitate. În sfârºit, dintrun ºir relativlung, am mai selectat importarea deroboþi chirurgicali, o aventurã tehni-cã al cãrei raport cost/beneficiu esteinadmisibil. România, în contrast cuBelgia, Olanda, Marea Britanie, SUAetc. este þara care a investit cel maimult în acest tip de roboþi. Iatã, însfârºit, un domeniu în care am depã-ºit Statele Unite ale Americii! Desi-gur, roboþii nu consumã alcool, nu

63

se drogheazã ºi nu le tremurã mâna,dar nu pot opera independent ºi ne-cesitã mari cheltuieli de întreþinere.Vor fi folosiþi aceºti roboþi 24 de oredin 24, adicã ºi în timpul nopþii, sprea acoperi cât de cât investiþia? Nicipomenealã!

Cheltuirea sumelor alocate sãnã-tãþii nu poate fi însã justificatã doar cuimporturile, ci ºi prin multe alte chel-tuieli iraþionale. În loc sã fie orientateîn direcþia prevenirii bolilor, unde, oregulã generalã spune cã banii ne-cesari prevenirii a 100 de îmbolnãviriajung doar pentru tratarea unui sin-gur caz, fondurile au fost dirijate cã-tre spitale ºi, preferenþial spre capi-talã, astel încât un singur spital dinBucureºti primea mai mult decât treisau patru judeþe însumate. Nu s-auconstruit spitale noi, banii au fost in-vestiþi în „consolidarea ºi repararea”spitalelor vechi. Este cunoscut faptulcã un spital este mult mai perisabildecât alte tipuri de clãdiri, cnstrucþianeþinând pasul cu ritmul progresuluitehnic. Calculul economic aratã cãeste preferabil sã demolezi ºi sãconstruieºti un spital nou decât sãmodifici ºi sã repari la infinit, spitalulavând ºi o multitudine de instalaþiicare se deterioreazã rapid. Ca ºi încazul unui automobil, este mai eco-nomic la un moment dat sã nu mai

investeºti în reparaþii. Demolarea prinimplozie nu pericliteazã clãdirile dinjur, se poate face „curat”, cazul prã-buºirii turnurilor gemene din NY saual demolãrii clãdirii administrative auzinelor de automobile Dacia suntexemplare pentru model, indiferentde diversitatea cauzei iniþiale a co-lapsului. Molozul se evacueazã ºi setrece la constuirea unui spital mo-dern ºi funcþional. Excepþie fac unelespitale monument cum ar fi Colþeasau cum ar fi putut sã fie Brâncove-nescul. În cazul Spitalului Municipalimplozia ar fi fost soluþia cea mai ief-tinã, de departe, ca ºi în cazul Spita-lului de Urgenþã Floreasca. Cheltuie-lile de perpetuã consolidare auechivalat cu construirea a circa cincispitale noi, evident, moderne. În ca-zul consolidãrilor însã, banii disparfãrã urmã, nu se mai poate ºti can-titatea de fier beton sau de cimentcare a fost utilizatã la temelie, înadâncime etc. Contractele obþinuteiniþial în baza unor aºa-zise licitaþiiîºi dubleazã valoarea astfel încât...aici sunt banii dumneavoastrã! Aufost unele anchete, soldate, desigur,invariabil cu NUP!

Se puteau construi însã multe spi-tale noi în judeþele mai lipsite, adicãacolo unde se simþea mai multã ne-voie.

64

Un alt aspect de utilizare necores-punzãtoare a fondurilor este dirijareabanilor aproape exclusiv cãtre seg-mentul curativ, cu neglijarea crasã aprevenþiei îmbolnãvirilor. Nu suntcercetate nici mãcar cauzele pentrucare avem atâtea cazuri de infarctmiocardic, de cancer de col uterinº.a., contrastul fiind enorm faþã decelelalte þãri eruopene. O întreagãarmatã de „cercetãtori” lucreazã înclinicile mari, îngrijesc bolnavi ca ºiceilalti medici, activitatea de cerce-tare fiind formalã. Ar fi imperios ne-cesarã transferarea acestora în cer-cetarea de teren, preventivã, ca ºitrecerea lor prin stagii în institutelede cercetarea fundamentalã medi-calã. S-ar putea descifra cauzele ca-re conduc la un numãr atât de marede îmbolnãviri ºi s-ar putea schiþaprograme coerente de combatere.Existã numeroase modele în careîmpãrþirea fondurilor în pãrþi egalepentru sectorul preventiv ºi pentrucel curativ a dat rezultate excelente.În lipsa prevenþiei, spitalele vor fi totmai colmatate de avalanºa cazurilornoi de boalã. Profesorul Gheorghi-ade (Chicago), un vârf al cardiologieimondiale, a subliniat repetat acestaspect referitor la România.

Calitatea profesionalã a medicilordin România a declinat progresiv,

mitul excelenþei medicilor noºtri a pã-lit cu totul, chiar ºi preºedintele Bã-sescu s-a exprimat critic în aceastãprivinþã. Aproape cã nu existã cazuride strãini care sã vinã în Româniapentru îngrijiri medicale, în schimb,bolnavii noºtri care îºi pot permite,pleacã în strãinãtate, cheltuind sumeimportante. Performanþa redusã þinede slaba pregãtire a studenþilor în fa-cultãþile noastre de medicinã, multi-plicate dupã 1989 mult dincolo deindicaþiile calculelor lui J. Timberger(deþinãtorul premiului Nobel pentrumodelul de corelare între numãrul fa-cultãþilor ºi necesarul de cadre). Numai existã selecþie la admitere, fa-cultãþile primesc studenþi „cu platã”,s-au vândut chiar ºi diplome de me-dic unor buni plãtitori care nu ºtiaunici mãcar limba românã, dar ºi-autradus diplomele într-o limbã pe careinclusiv ei o puteau înþelege. Nu aufost puþine astfel de diplome, dupãcum nici mituirea pentru promovareaexamenelor nu mai este o excepþie.În facultãþile noastre de medicinãpractic nu existã repetenþi (doar cinenu vrea nu trece) iar notele oscilea-zã între 9 ºi 10, ilustrând dezintere-sul profesorilor. Lucrãrile de diplomãsunt copiate pur ºi simplu, susþine-rea lor a devenit o formalitate caredureazã câteva minute. O situaþie

65

asemãnãtoare se înregistreazã ºi ladoctorate dealtfel, România deþinândºi aici recordul de diplome eliberateanual. Diplomele de medic sau dedoctor în medicinã au ajuns sã amin-teascã de marile producþii „la hectar”din agricultura socialistã atât de mul-tilateral dezvoltatã.

Prestigiul unei ºcoli de medicinãdepinde mult de calitatea corpului di-dactic. Trecând peste întunecata pe-rioadã comunistã, în care recrutareacadrelor didactice se fãcea dupã do-sar, chiar ºi intrarea în facultate fiindinterzisã unor largi categorii necon-venabile regimului, în timp ce intraufãrã examen, ba chiar ºi fãrã liceu,elementele comuniste care „trebuiaupromovate”, aºa se face cã asistãmdupã 1989 la promovarea pe posturide profesor universitar a unor per-soane care au prezentat la concursdosare falsificate copios) cu ajutorul,deloc neinteresat, al rectorilor. Ace-laºi sistem s-a opus cu strãºnicieatât promovãrii valorilor autentice câtºi revenirii în þarã a unor medici curecunoaºtere internaþionalã de celmai înalt prestigiu. În esenþã, a func-þionat acelaºi sistem detestabil deselecþie ºi promovare a cadrelor di-dactice. Posturile se ocupã pe viaþã,o racilã încã ºi mai mare, spre deo-sebire de sistemul american, de

exemplu, în care contractul pentruprofesor universitar este de scurtãduratã, înlocuirea rapidã asigurândcalitate ºi dinamism. Consecinþa fi-reascã este calitatea tot mai slabã aabsolvenþilor din facultãþile noastre.Cum sã rivalizezi cu Mayo Clinic, înistoria cãreia, procentul cel mai marede absolvenþi a fost de 33% din ceiadmiºi? Ori, la noi, facultatea esteabsolvitã cu nota maximale, profe-sorii pe viaþã îºi vãd de clientelã fãrãprea mult interes pentru calitatea ce-lor care trec prin aceastã ºcoalã.Încã nu este târziu pentru a asiguraun sistem dinamic de ocupare a pos-turilor din universitãþi. Sistemul esteînsã împietrit, iar apariþia unei perso-nalitãþi de talia lui Spiru Haret impro-babilã. Mai mult, ar fi blocat în astfelde iniþiative benefice de marea coali-þie a mediocritãþilor. Prin adãugareaunui foarte mare numãr de locuri cuplatã, masa de studenþi depãºeºtelarg capacitatea funcþionalã a facul-tãþilor de medicinã, astfel încât stu-denþii nu se pot pregãti practic. Cuprilejul unui stagiu efectuat în Franþa,am asistat la reducerea cu 50% anumãrului de studenþi aflaþi deja îndiferiþi ani de studiu la medicinã, pãs-trându-se doar elementele meritorii(peste un anumit calificativ). Vârfu-rile noastre pleacã în strãinãtate cu

66

preþul unor mari eforturi de pregãtireparticularã. Majoritatea absolvenþilornoºtri nu fac faþã exigenþelor exame-nelor de verificare necesare atestãriilor ca practicieni. Nu vreau sã deza-mãgesc pe nimeni, dar afirmarea unuimedic român în occident nu este delocuºoarã. Ceea ce prãbuºeºte însãcalitatea asistenþei medicale în Ro-mânia este, potrivit percepþiei Comi-siei Europene ºi altor structuri simi-lare, condiþionarea actului medicalde o platã directã fãcutã de pacientcãtre medic. Acest lucru nu existã înþãrile Uniunii Europene, cu excepþiaGreciei, în timp ce la noi este practi-cat larg ºi revoltãtor, doar în spitalelede stat, finanþate de la buget. Pânãla stãpânirea acestui aspect, siste-mul nu se va putea redresa. Spitalelede stat rãmân focare de corupþie darºi management defectuos. Exemplu,privitor la acest ultim aspect: SpitalulFloreasca din Bucureºti este înge-mãnat fizic cu spitalul privat Eurocli-nic. În timp ce primul, finanþat de stat,necesitã mereu ajutor spre a acoperidatoriile, spitalul privat, care nu pri-meºte nimic de la stat (majoritateafondurilor provenind de la diversesocietãþi de asigurare) este înfloritor,veniturile permiþând chiar construi-rea, în prezent, a unui nou spital deacest tip. Managementul este însã

cu totul altul. În timp ce la Floreascaun medic primar se ocupã de 4-6 pa-turi într-o secþie obiºnuitã (ceea ce nuse mai întâlneºte nicãieri în lume), laEuroclinic sunt puþini medici (cât tre-buie), iar fiecare medic colaboreazãcu cel puþin o asistentã, pe când laFloreasca o asistentã este „disputatã”de trei sau patru medici (un alt aspectde unicat mondial). Pletora medicalãdin marile clinici din capitalã le permiteacestora sã desfãºoare un mare nu-mãr de consultaþii private ca regim(evident, plãþi neînregistrate) în tim-pul orelor de program, redus dealtfella circa cinci ore, deoarece contravi-zita se face, de regulã, doar pe hârtie,nu ºi în realitate. Consultaþiile privatesunt interzise în spitalele de stat dinþãrile UE, sau au un sistem de platãoficial, la vedere. Ministerul Sãnãtãþiinu a efectuat controale de prezenþã,dar o verificare a prezenþei între orele14-15 ar fi edificatoare. Medicii pleacãdin spitalele de stat, reducând progra-mul de lucru, spre a merge la cabine-te sau spitale private. La Eurocliniclucreazã, de fapt, medici aflaþi pe sta-tele de platã ale spitalului Floreasca.În þãrile UE, medicii pot opta fie pen-tru spitalul de stat, fie pentru cel pri-vat, dar nu în ambele, deoarece ar ficonflict de interese, întotdeauna îndefavoarea spitalului de stat.

67

Grecia a fost obligatã de crahul fi-nanciar sã procedeze la o analizãserioasã a economiei gri ºi fraudeifiscale. Concluzia: economia gri re-prezintã 35% din PIB, medicii ocu-pând primul loc, cu 10%.

Deoarece medicii deþin recordulcontrastului între veniturile oficial de-clarate ºi cele reale, guvernul Gre-ciei vrea sã întreprindã o anchetã înscopul confiscãrii sau supraimpozi-tãrii averilor excesive. Nu putem spu-ne însã cã, la noi, toþi medicii obligãpacienþii, într-un fel sau altul, sã plã-teascã la negru pentru servicii gratu-ite, cum sunt cele din spitalele de stat.Existã medici, de impecabilã þinutãmoralã, care refuzã orice aºa zisã„atenþie” oferitã de bolnavi. Nu suntpuþini, mai cu seamã în mediul rural.Sistemul plicului s-a încetãþenit însãîn marile clinici, unde medicii înre-gistreazã venituri mari pe aceastãcale gri-neagrã. De aici ºi tratareainegalã a pacienþilor, cu neglijareacelor sãrmani, care cu greu ajung sãfie internaþi ºi trataþi. Cazul domnuluiLãzãrescu din binecunoscutul filmrecent realizat este o banalitate.

Þãri mult mai sãrace decât Ro-mânia ºi chiar decât Grecia, au reu-ºit sã obþinã rezultate bune în privin-þa sãnãtãþii populaþiei. Sã aruncãm oprivire asupra Macedoniei, þarã care

nici mãcar nu este membrã UE. Câ-teva cifre ilustreazã eficienþa mãsu-rilor de profilaxie. În materie de sifilis,România înregistra în 1980 o inci-denþã (cazuri noi) la 100.000 de locu-itori de 10,12, pentru ca dupã revo-luþie, când mãsurile preventive aufost total neglijate, ºi nu numai pen-tru sifilis, desigur, sã asistãm la ocreºtere alarmantã, atingându-secifre de 55,96, deci o creºtere de cir-ca 6 ori. Boalã perfect preventibilã,cu tratament gratuit, consumatoarede fonduri. Dacã se prevenea boalala doar o treime din cazuri am fi pu-tut tripla fãrã probleme salariile ºipensiile parlamentarilor noºtri, ca ºicele ale consilierilor guvernamentali.În toatã aceastã perioadã, graþieprevenþiei, în Macedonia incidenþaacestei boli a fost menþinutã în jur de0,10 la 100.000 locuitori. La tubercu-lozã, boalã deasemeni preventibilã,România a înregistrat în anul 2006 oincidenþã de 130,54 iar Macedonia31,92 (Suedia 4,7!) La SIDA, Româ-nia a înregistrat chiar ºi 4,56 cazurinoi pe an la 100.000 locuitori, în timpce Macedonia nu a depãºit niciodatã0,59. România are un mare numãr demedici încadraþi pe linie de cercetareclinicã. Toþi lucreazã însã în spitale,unii ºi în cabinete private, în paralel,nici unul în cercetare preventivã. Nu

68

ar trebui transferaþi aceºti medici însectorul preventiv? Cum sã organi-zezi prevenþia fãrã cercetarea ºtiinþi-ficã a cauzelor? Pe lângã concentra-rea efectivã a fondurilor pentru sec-torul prevenþie, Macedonia a privati-zat marile clinici. Cel mai mare cen-tru de chirurgie cardiacã este privati-zat. Rezultatul este cã un numãr multmai mare de pacienþi beneficiazã deaceste servicii a cãror calitate a cres-cut substanþial, astfel încât, acestcentru de cardiochirurgie a ajuns sãfie foarte solicitat ºi de pacienþi dinafara acestei þãri, obþinându-se astfelvenituri considerabile la buget. Dacãam privatiza marile centre de chirur-gie cardiacã am obþine rezultate si-milare, dacã nu mai bune, cu costurimult mai mici. Cum creºte randamen-tul spitalelor manageriate eficient?Iatã un exemplu. Aparatura necesa-rã unei coronarografii, actul careprecede by-passul aorto-coronarian,este costisitoare ºi perisabilã. Caatare, în Germania, ca ºi în celelaltestate ale UE, aceste aparate lucrea-zã 24 de ore din 24, cu medici înture. Exploatarea aparaturii este ma-ximalã. La noi, aceste aparate lu-creazã doar în cursul dimineþii, chiarcu pauze, iar în zilele libere nu seface nimic. Prin neutilizare, aparaturase uzeazã moral, dar ºi fizic. Un

manager privat, interesat de randa-ment, ar asigura o funcþionare per-manentã, câºtigurile s-ar tripla, iarechipele de lucru ar primi plãþi supli-mentare consistente, dar justificate.Toatã lumea ar avea de câºtigat.Desigur, spitalul privat îºi acoperãmajoritatea cheltuielilor tot pe bazasistemului de asigurare medicalã.Este greºitã opinia cã bolnavul aravea mai mult de plãtit. Dimpotrivã,deoarece în clinicile private sistemulplicului este prohibit, costurile efectivsuportate de pacient sunt mai mici.Existã, desigur, sisteme diferenþiatede asigurãri. Oricum, calitatea îngri-jirii este superioarã în cadrul unuispital privat, ca ºi responsabilitateaactului medical. O clinicã privatã ob-þine fonduri ºi prin alte canale. Depildã, pentru experimentarea unornoi medicamente sau aparaturi etc,marile firme plãtesc sume consisten-te. De pildã, pentru implantarea unuineurostimulator, care uºureazã viaþaunui bolnav cu hemiplegie, se plã-tesc (ºi în România) 25.000 Euro.Se foloseºte, desigur, sala de opera-þie ºi aparatura spitalului (de stat încazul nostru). Din aceºti bani, în fon-dul spitalului intrã doar o micã parte.Într-un spital privat, cu aceºti bani secumpãrã aparaturã nouã, performan-tã, dar cresc substanþial ºi salariile

69

celor care efectueazã aceste inter-venþii. Existã un alt circuit al banilor.Evident, medicii dintr-un spital privatsunt mai bine plãtiþi, deoarece seobþin banii necesari. Interesul perso-nalului medical ºi auxiliar faþã de pa-cienþi dar ºi faþã de aparaturã ºi ran-damentul spitalului în general, asigu-rã în bunã parte superioritatea spita-lului privat.

Dupã privatizarea marilor clinici,Ministerul Sãnãtãþii s-ar putea ocupapredilect de prevenirea îmbolnãviri-lor. Având o populaþie mai sãnãtoa-sã, costurile îngrijirii bolnavilor ar fimult reduse. Incidenþa infarctului mi-ocardic a fost redusã la jumãtate înþãrile care se concentreazã asupraprevenþiei (practic, toate þãrile cu ci-vilizaþie de tip vestic, cu excepþia Ro-mâniei). Infarctul miocardic este oboalã costisitoare, pentru individ darºi pentru societate. Ce sume imensear fi economisite dacã am reduce ºinoi, mãcar cu 25% aceastã boalã!

Prevenirea îmbolnãvirilor se ba-zeazã în primul rând pe educaþie,dar aceasta nu este suficientã. Unexemplu privind aspectele aparentmãrunte. Cu prilejul unei cãlãtorii laNew York, mergând pe MadisonAvenue am zãrit cam în dreptul nu-mãrului 1850, un mic parc ºi un ba-zin de înot foarte mare ºi perfect

întreþinut. N-am rezistat ispitei ºi amvrut sã intru, oricât ar costa biletul deintrare, deoarece era cald ºi merse-sem mult pe jos. Dumneavoastrãsunteþi senior, mi-au spus, vã facemo legitimaþie ºi intraþi gratuit oricând.Copiii, pe lângã accesul gratuit be-neficiazã ºi de instructori de înot, pri-mesc o gustare, iar dacã rãmân maimult, chiar ºi o masã mai consisten-tã. Totul este gratuit, deoarece seurmãreºte promovarea sãnãtãþii prindobândirea deprinderilor sportive.Înainte de a intra în bazin, duºul cuapã ºi sãpun este obligatoriu, iaracest aspect este riguros urmãrit.Ministerul Sãnãtãþii controleazã peri-odic toate aspectele de igienã. Nuse face rabat. În România numãrulbazinelor de înot este extrem demic. Nu s-a construit practic nimic înultimele douã decenii, abia avem câ-teva sãli de sport, cu acces limitat ºiele. Sã luãm acum exemplul unuibazin de înot din capitalã. Nu-i divul-gãm numele. Nu existã nici mãcarafiºe care sã menþioneze obligativi-tatea spãlãrii prealabile, mãcar pepicioare. Oamenii se dezbracã ºi in-trã direct în bazin. Circa jumãtate facastfel. Nu se face duº cu sãpun nicidupã utilizarea toaletei. Nici un con-trol din partea reprezentanþilor Mi-nisterului Sãnãtãþii, spre a sesiza

70

aceste aspecte sau a analiza calita-tea apei, care este inevitabil înghi-þitã, mai cu seamã în cazul copiilormai mici.

Ministerul Sãnãtãþii ar trebui sã fi-nanþeze conferinþe publice, emisiuniradio ºi TV, fãcute de persoane cuexperienþã în transmiterea cunoºtin-þelor, poziþia profesionalã nefiind su-ficientã. Aceste emisiuni se bucurãde audienþã, experienþa þãrilor Uniu-nii Europene, ca ºi cea americanã oatestã, iar schimbarea de mentalita-te este notabilã, urmatã de ameliora-rea indicatorilor stãrii de sãnãtate.

În România, numai privatizareamarilor clinici ar putea redresa sta-rea sãnãtãþii populaþiei, iar aceastã

mãsurã nu poate ºi nu trebuie întâr-

ziatã. Transferul spitalelor din pro-

vincie în subordinea autoritãþilor lo-

cale nu aduce nici o economie, chiar

dimpotrivã, iar discrepanþa dintre ju-

deþele sãrace ºi cele cât de cât în-

stãrite se va accentua.

Stoparea scurgerilor ilicite de fon-

duri ºi închiderea marilor gãuri negre

care secãtuiesc bugetul trebuie sã

fie preocuparea dominantã a guver-

nului. Cel puþin în domeniul sãnãtã-

þii, sunt necesare transformãri radi-

cale ºi de mare amploare, în centrul

cãrora stã privatizarea marilor clinici

ºi dirijarea preferenþialã a fondurilor

cãtre prevenirea îmbolnãvirilor.

71

În urmã cu vreo câþiva ani, amrealizat o suitã de interviuri cu artiºtiplastici – pictori, graficieni, sculptori,designeri etc. – în cadrul cãrora amabordat problematica pieþei româ-neºti de artã. Fireºte, prima întreba-re pe care am pus-o interlocutorilormei s-a referit la existenþa de facto aunei astfel de pieþe, cu tot ceea cepresupune ea: cerere, ofertã, galeriide comercializare, colecþionari, im-presari, cote valorice etc. Rãspunsu-rile au variat foarte puþin în ceea cepriveºte verdictul negativ dat de toþicei intervievaþi, câteva nuanþe, atin-se de un entuziasm mai degrabã po-etic decât pragmatic, trimiþând la unviitor în care lucrurile s-ar puteaschimba în bine. „Este impropriu sãvorbeºti la ora actualã de faptul cã înRomânia ar exista galerii de artã înadevãratul sens al cuvântului. Existãniºte magazine, eu le-aº spune chiar

tarabe de artã, în care niºte vânzã-tori – în niciun caz nu aº risca sã fo-losesc termenul de galeriºti – stau ºiaºteaptã clienþii, care se încãpãþâ-neazã sã nu le treacã pragul”, îmirãspundea la una dintre întrebãrilemele pictorul Marcel Chiþac. ªi tot elspunea cã „neexistând o piaþã deartã, nu existã nici cote valorice fun-damentate. Vânzarea unei lucrãri seface, de regulã, prin negocierea di-rectã dintre artist ºi cumpãrãtor. Pre-þurile declarate apoi nu sunt decâtrareori cele reale, aºa cã artiºtii carevorbesc despre faptul cã ar avea ocotã stabilã, sub care nu coboarãorice ar fi, ocolesc elegant adevãrul,încercând sã-ºi facã singuri curaj”.

Aºadar, o primã concluzie des-prinsã atunci, dar în bunã parte vala-bilã ºi astãzi, semnaleazã absenþa adouã elemente esenþiale specificeunei pieþe de artã funcþionale – gale-

72

Piaþa româneascã de artã – o „ficþiune”(totuºi) funcþionalãCorneliu Ostahie

riile specializate ºi mecanismul destabilire a cotelor valorice.

Dar, poate cã înainte de a exami-na aspectele mai subtile, sã le spu-nem aºa, ale întregii chestiuni, ar finimerit sã ne întrebãm dacã existãîn Romînia o cerere realã de obiectede artã, aceasta fiind condiþia debazã a dezvoltãrii oricãrei pieþe spe-cifice. În aceastã privinþã, pictorulEmanoil Mazilu era, la vremea cândrealizam interviurile de care vor-beam mai sus, cât se poate de cate-goric: „Clasa de mijloc este, în prin-cipiu, principalul factor în stare sãsusþinã o piaþã de artã adevãratã ºiconstantã de dimensiuni mari. În Ro-mânia însã, oamenii din aceastã ca-tegorie au acum alte prioritãþi, binedefinite: sã-ºi construiascã o casã,sã-ºi construiascã ºi a doua casã, sãle mobileze, sã-ºi ia douã-trei ma-ºini, sã-ºi facã piscinã, într-un cu-vânt sã intre în ceea ce ei considerã«lumea bunã». Abia dupã ce-ºi voratinge aceste obiective, unii dintreromânii din clasa de mijloc vor ajun-ge la concluzia cã au nevoie ºi deniºte obiecte de artã pe care sã ºi lepunã prin diverse locuri din casã.Încã ºi mai puþini dintre aceºtia vordezvolta o pasiune pentru artã ºi vordeveni clienþi stabili ai artiºtilor plas-tici. Este un proces de duratã, pe ca-re noi nu putem decât sã-l acceptãm

aºa cum decurge el în viaþa de fieca-re zi. Alternativa ar fi sã ne apucãmde altceva, total diferit de artã, iartristeþea mare este cã unii dintre noichiar o fac.”

Pânã sã se apuce însã de cu totulaltceva, unii artiºti plastici, deloc pu-þini la numãr, nu au aºteptat sã vinãpiaþa de artã spre ei, ci s-au dus eicãtre ea. Mai precis, au plecat în Oc-cident, cu gândul de a-ºi valorificamunca acolo. Experienþele celor maimulþi dintre aceºtia par sã spunã în-sã cã nu aceasta este soluþia salva-toare, ba chiar dimpotrivã. „Este com-plet falsã ideea cã în Occident artiºtiisunt lipsiþi de griji. ªi acolo ei depindde capriciile, de interesul sau dezin-teresul celor care cumpãrã sau nu.ªi acolo galeriºtii îi exploateazã pe ar-tiºti. Mai ales pe cei care vin din Est.Mi s-a întâmplat ºi mie, în Germania.Pentru cã veneam din România, uniiproprietari de galerii mi-au impuspreþuri la jumãtate.” (Letiþia Opriºan).

Încã ºi mai semnificative sunt pã-þaniile pictorului George Rãdeanu:„În urmã cu mai mulþi ani, am fost in-vitat la Lyon de un galerist care vã-zuse o expoziþie de-a mea la Bucu-reºti. Am acceptat ºi am pornit ladrum cu vreo 30 de picturi. Dupã ceam aºezat lucrãrile pe simeze, gale-ristul cu pricina m-a întrebat ce pre-þuri vreau sã le pun. I-am rãspuns cã

73

m-am gândit sã fiu modest ºi sã cercam 2000-3000 de franci pe bucatã.A sãrit ca ars ºi mi-a reproºat faptulcã nu-i sunt recunoscãtor, cã uit deunde am venit ºi cã mã supraapre-ciez. Pe scurt, mi-a aferit de zece orimai puþin, adicã vreo 300 de franci pelucrare. Pentru comparaþie, cu 100de franci puteai sã bei o cafea ºi obere la terasa din colþul strãzii pe ca-re se afla galeria.” Concluzia unorastfel de „aventuri” o trage tot GeorgeRãdeanu: „Îndrãznesc sã spun, cutoatã responsabilitatea, cã nu existãnicio deosebire între cei care se ducsã culeagã fructe în Italia sau înSpania ºi artiºtii plastici romîni careîºi încearcã norocul la Paris, la Romasau la Berlin. Din aceastã perspec-tivã, mulþi dintre artiºtii noºtri carealeg o astfel de cale nu sunt altcevadecât niºte ‹‹cãpºunari›› care cutre-ierã Europa cu ºevaletul în spinare.”

Sã reþinem cã toate aceste afir-maþii erau fãcute de interlocutoriimei într-o perioadã în care nu se bã-nuia nimic despre actuala crizã eco-nomicã abãtutã asupra lumii întregiºi, implicit, a Romîniei. Acum, pânãºi plecatul la cules de cãpºuni înSpania pare a fi, în unele cazuri, unvis prea frumos! Ce sã mai vorbimde pictorii sau sculptorii noºtri aflaþiîn cãutarea unei pieþe vestice deartã unde sã aibã ºi ei loc...

Cu toate acestea, în România, ºimai cu seamã în Bucureºti, artiºtiiplastici sunt nu numai numeroºi, darºi foarte activi. Aproape în fiecare ziare loc câte un vernisaj, iar în unelezile sunt câte douã-trei. De aseme-nea, creºte continuu numãrul galeri-ilor particulare, chiar dacã unele auo existenþã absolut efemerã. Au fostînfiinþate ºi câteva case de licitaþiicare încearcã sã-ºi facã treaba, înciuda dificultãþilor de ordin procedu-ral ºi logistic inerente oricãrui înce-put. Mai mult, apar continuu albumede artã ale artiºtilor, mulþi dintre eiconcepând astfel de tipãrituri preten-þioase ºi foarte costisitoare ca peniºte sinteze de etapã, întrucât seaflã la vârste cuprinse între 40-50 deani, departe deci de a se apropia definalul carierei. Este de presupus cãexistã ºi mai mulþi cumpãrãtori/co-lecþionari decât am fi tentaþi sã cre-dem, datã fiind conjunctura econo-micã actualã total nefavorabilã.

Iatã doar câteva semne care vorsã spunã cã piaþa româneascã deartã nu mai reprezintã pur ºi simpluun proiect inoperant sau o speranþãde nimic îndreptãþitã. Încet-încet, lu-crurile au început sã se miºte în di-recþia cea bunã, chiar dacã aceastãevoluþie este una tipic româneascã:lentã, haoticã, impredictibilã.

74

Confluenþe

Actori principali în procesulde transformare a Polonieiºi a economiei poloneze înprima etapã: Mazowiecki,Walesa, Skubiszewski ºiBalcerowicz

Dintre þãrile fostului lagãr socialist,

în anul 1990 Polonia se afla de de-

parte în situaþia cea mai dificilã, aº

spune chiar foarte criticã, în rândul þã-

rilor fostului CAER din cadrul Trata-

tului de la Varºovia. Asupra polone-

zilor apãsau datorii externe de peste

40 de miliarde de dolari acumulte în

deceniile precedente, economia de

stat fiind complet dezarticulatã, agri-

cultura fãrãmiþatã în proporþie de pes-

te 90 de procente etc.

Situaþia s-a schimbat, urmare a

prestigiului politic, a credibilitãþii ºi

simpatiei pe care le-a asigurat naþi-

unii din care se trãgea, Papa IoanPaul al II-lea, cel care la întronareaîn jilþul Sfântului Petru a spus: „Nuaveþi teamã”!, cât ºi a încrederii do-bândite de noua clasã politicã venitãla putere, dupã cunoscuta „masã ro-tundã” din 1988, ºi mai ales a alege-rilor libere din iunie 1989 (care l-auadus la guvernare pe Tadeusz Ma-zowiecki ºi la cârma statului pe Lech

Walesa).Printre factorii hotãrâtori pentru

noua cale pe care Polonia ºi-a croit-oîn situaþia datã din 1990 a fost:schimbarea politicii externe cu180 de grade, prin orientarea faþãde Occident, fãrã nici un fel de bâl-bâieli, ºi în primul rând spre Germa-nia. Aceasta ºi datoritã noului ministrKrzysztof Skubiszewski, specialist(eminent cercetãtor) în problematicagermanã de la Institutul de relaþii

77

Polonia – un model de dezvoltareDr. Nicolae Mareº

internaþioanale de la Poznan. Un rolimportant îl va avea ºi economistulLeszek Balcerowicz, vicepremier cuprobleme economice ºi financiare înguvernul condus de Tadeusz Mazo-wiecki, un individ hotãrât, cu o pre-gãtire economicã foarte solidã, custudii ºi relaþii în lumea americanã.Balcerowicz ºi-a asumat rolul ingratde a demonstra cã, fãrã muncã ºisacrificii la început, criza se va per-petua la nesfârºit. ªi-a susþinut ideilecu argumente plauzibile, dovedind afi un foarte bun comunicator, privindnecesitatea întreprinderii unor mã-suri radicale în procesul de trecerela economia de piaþã, proces în carese va implica cu o hotãrâre de ne-clintit.

Nu în ultimul rând, de mare impor-tanþã a fost ºi cultura politicã a so-cietãþii poloneze. Este meritul incon-testabil al polonezilor, care nu s-aumanifestat niciodatã ca o turmã de oi,turmã care sã accepte sã fie condusãde o haitã de lupi, cum au constatatromânii numai dupã 20 de ani.

Corupþia n-a fãcut casãbunã cu politicienii polonezi

Trebuie sã afirm rãspicat ca dacãcomparãm clasa politicã polonezãcu cea din alte pãrþi ºi mai ales cu

cea româneascã, aceasta n-a fostatât de hrãpãreaþã ºi coruptã pre-cum cea româneascã sau de aiurea.

Asupra guvernanþilor polonezi, fiecã i-a chemat Mazowiecki, Bielecki,Olszowski, Miller, Suchocka, Cimo-szewicz, Buzek sau Tusk n-au planatbãnuieli privind sãvârºirea unor „învâr-teli necurate”. Nici asupra lui Walesa,Kwasniewski sau Kaczynski.

Imi aduc aminte câtã zarvã a pro-dus spre sfârºitul anilor ’90 deplasa-rea cu avionul prezidenþial în SUA apreºedintelui Aleksander Kwasniew-ski pentru a participa la o reuniunesportivã mondialã. A trebuit sã justifi-ce cã a suportat personal toate chel-tuielile!

Un argument indubitabil poate fideclaraþia de avere a celui din urmãpreºedine al Poloniei, Lech Kaczynski,jurist de profesie, demnitar timp de20 de ani, în funcþiile: ºef al Camereisuperioare de control (omolog al Curþiide conturi în România), de ministrual justiþiei, de primar general al Var-ºoviei ºi aproape cinci ani preºedinteal Poloniei.

Din declaraþia de avere apreºedintelui Lech Kaczynski:

1/6 din suprafaþa casei de 110m.p., rãmasã moºtenire de la pã-rinþii sãi ºi 2/3 din cei 128 m.p.

78

avere moºtenitã de soþie. Înaintede moartea tragicã de la Smolensk,cei doi soþi (soþia specialistã încomerþ exterior) aveau economiide 290 mii de zloþi, 2.000 de euro,2 500 de dolari, ºi 200 de liresterline. Nu aveau nici o acþiunesau poliþe de asigurãri, în schimbmai aveau de plãtit rate de193.000 de franci elveþieni la uncredit de 330.000 de franci, fã-cut împreunã cu fiica, ginerele ºipãrinþii acestuia. Sã reþinem cã Lech Kaczynski a

fost ºi el primar general al capitalei.

Orientarea spre Germaniaîn politicã externã

Acest lucru a însemnat, pentruPolonia, din perspectiva celor 20 deani de transformãri, un val de inves-tiþii de aproape 20 de miliarde de pepiaþa germanã ºi asigurarea unei co-operãri susþinute în mai toate dome-niile, procese asupra cãrora vom re-veni.

Sub nici o formã asta n-a însem-nat însã marginalizarea pieþii rãsãri-tene, unde urmare a unei politici arti-culate schimburile au crescut pânãla aproape 30 de miliarde de dolari.În anii 2 000, numai comerþul cu vali-za între Polonia ºi Rusia era mai

mare de trei-patru ori decât schim-burile României cu foºtii noºtri vecinidin rãsãrit.

Deschiderile menþionate spre Vestle-a facilitat polonezilor, dupã nego-cieri susþinute sã ajungã la ºtergereadatoriilor externe de peste 40 de mi-liarde de care aminteam la început.Acesta a fost preþul schimbãrii de ma-caz în politicã externã polonezã. Ceconcluzii au tras guvernanþii ºi lideriipolitici români de atunci, nu ºtim.

În afara ºtergerii datoriilor de pes-te 40 de miliarde de dolari, elocventeau fost schimburile comerciale înre-gistrate de economia polonezã, carenu era prea departe de cea româ-neascã în perioada amintitã, cu toa-te statele, pe baza principiului avan-tajului reciproc pentru care Româniamilitase cu atâta fervoare înainte de1989.

Munca n-a fost irositã în aceastãþarã ºi s-a ajuns în 2007 ca dinpunctul de vedere al mãrimii PIB-uluisã ocupe locul al ºaselea din Uniu-nea Europeanã ºi locul al 21-lea îneconomia mondialã. Cã Polonia nus-a lãsat îngenunchiatã de „cererile”UE – cum s-a spus la noi – stã mãr-turie ºi faptul cã sectorul de stat maiasigurã 25 la sutã din PIB, iar patruîntreprinderi de stat figureazã printrecele 2000 din marile întreprinderi din

79

lume, printre care si una cu caracterpetrolier (!), PKN Orlen. De subliniatcã în rândul personalului de condu-cere al acestui complex am întâlnitspecialiºti pregãtiþi cândva în ºcoliileromâneºti – la Petrol ºi Gaze. Româ-nia nu numai cã a vândut Petromulîn anii 2003 sau 2004, pe nimicatoatã, însã odatã cu aceasta a în-strãinat ºi bogãþiile din subsolul þãrii.Într-un cuvânt: în þara Papei Wojtyla,ºi cei mai cruzi lupi, n-ar fi putut facejaful înregistat în România. Nici bãn-cile n-au fost vândute în Polonia într-o veselie ca în Arcul Carpatin, iar în-treprinderile profitabile n-au fostscoase la mezat ca la noi.

Creºteri spectaculoaseale PIB-ului

Astfel, în timp ce România a bãtuto decadã pasul pe loc în creºtereaeconomicã, în Polonia, în perioada1992-2002, PIB-ul pe cap de locuitor– potrivit datelor OECD –, a înregis-trat unul dintre cele mai spectaculoa-se creºteri din lume: de 216%, evo-luând de la 4.994 de dolari în 1992 la10.800 în 2002, potrivit paritãþii forþeide cumpãrare. În 2007 a atins 16.200dolari, ocupând locul 70 în lume. Sa-lariul mediu brut atingea suma de3241.81 zloþi, în 2008 (paritatea zlot

leu fiind de aproximativ 1 la 1). Sala-riul minim în 2009 a fost de 1276 zloþi.

Produsul intern brut pe cap de lo-cuitor este de 57% din media UniuniiEuropene.

Germania a devenit unul din prin-cipalii parteneri comerciali, cât ºi prin-cipal investitor, deþinând 30% din ex-portul ºi importul polonez.

Piaþa ruseascã n-a dispãrut dinpreocupãrile politicii economice, im-portatorii ºi exportatorii polonezi ocu-pând un loc important în pondereabilateralã a schimburilor, dupã cumvom ºi arãta.

Din 1992 pânã în prezent, cuanumite oscilaþii de la an la an, PIBa înregistrat o creºtere constantã, in-clusiv în perioada de crizã pe carelumea o traverseazã (2009 – 1,7%).Ponderea industriei în structura PIBeste de 31.9%, a agriculturii de4,1%, iar a serviciilor de 64%.

Un sector în care polonezii îi invi-diau sinceri pe români în perioadapostdecembristã – turismul – a ajunssã ocupe un loc important în ramuraserviciilor.

Inflaþia a scãzut ºi la 1%, în 2006,ca în 2007 sã fie de 2,5%, iar în2008 de 4,2%.

Transformãrile care au avut loc ºicreºterea menþionatã au asiguratPoloniei locul al 37-lea în lume în

80

dezvoltarea socialã, faþã de locul 22ocupat de Germania, 67 de Rusiasau 76 de Ucraina. La calitatea vie-þii Polonia ocupã locul al 43-lea; iarîn încrederea investitorilor strãini pelocul al 5-lea etc.

În saltul de dezvoltare economicãa Poloniei în afarã de muncã, demanagement performant, eficient, lanivel ºi central (guvernamental), ºi lanivelul fiecãrei întreprinderi în parte,trei au fost factorii hotãrâtori: 1. Creºterea investiþiilor strãine, po-

trivit Agenþiei Poloneze de resort, aînregistrat evoluþia de mai jos:

Creºterea investiþiilor strãine în Polonia între 1990-2009 în mld. euro

Însumate, constatãm cã e vorbade valori de peste 120 de miliardede euro. Au fost doi ani din cei 20înregistraþi în tabel (2006 ºi 2007),când în Polonia s-a investit tot atâtcât s-a investit în România în 20 deani, iar în nouã luni din anul de crizã2009, când acestea au fost de peste11 miliarde euro.

2. Ce au avut polonezii în plus ºinouã ne-a lipsit a fost: o clasa po-liticã mai patrioticã ºi mai anga-jatã, dovedind un pragmatismdemn de a fi scanat ºi în tipareromâneºti, dacã nu e prea târziu. România a croit prost încã de la

început, din lipsa unui Balcerowicz.Liderii politici ºi „activiºtii” economiciromâni au dovedit a fi prea interesaþiîn cumpãrarea cu orice preþ ºi peorice cale electoratul, care s-a lãsatla rândul lui furat.

3. La sfârºitul anului 2008, capitalulstrãin în Polonia, pe þãri, se pre-zenta, potrivit datele Bãncii Naþio-nale, dupã cum urmeazã:

Capitalul strãin în Polonia (în mld. euro, pânã la sfârºitul anului 2008)

Subliniam cã investiþiile germaneîn Polonia se apropie de 20 de mili-arde de euro, Germania ocupând lo-cul al doilea dupã Olanda în acest do-meniu. De remarcat cã cele douã þãriau primit pentru perioada 2007-2013

81

în cadrul programului de colaborare

transfrontalierã 363 milioane de euro,

iar pentru programul teritorial EWT –

557,8 milioane euro.

Polonia n-a pierdut mai mai deloc

pieþele de desfacere din Rusia, schim-

burile comerciale dezvoltându-se foar-

te dinamic. Suficient de menþionat cã

Rusia este al treilea partener comer-

cial al Poloniei la import (de unde îºi

asigurã necesarul de þiþei ºi gaze), ºi

al ºaptelea la export. Pe piaþa ruseascã

exportã, printre altele, produse agro-ali-

mentare ºi chimice farmaceutice etc.

Datele din 2008 ne aratã cã schimbu-

rile bilaterale polono-ruse au înregis-

trat, în 2008 – 29,462, milarde dolari.

Pentru Rusia, Polonia este al cin-

cilea partener comercial dintre þãrile

Uniunii Europene, ºi al patrulea par-

tener la export.

În legãturã cu investiþiile ameri-

cane în Polonia, datele prezentate de

Banca Naþionalã a Poloniei nu co-

respund cu cele ale Camerei de Co-

merþ Americane. Potrivit celei din ur-

mã cât ºi ale unor studii autorizate re-

zultã cã, în ultimii ani SUA a investit în

Polonia cca 20 de miliarde de dolari,

asigurând 180 000 de locuri de muncã

în cadrul celor 760 de firme, cu capital

american, deschise în aceastã þarã.

Schimburile comerciale au atins 5

miliarde de dolari având un sold pa-

siv în balanþa cu Polonia.

82

SCHIMBURILE DE MÃRFURI ALE POLONIEI PE ANUL 2008 conform mãrimii exportului în UE (perioada analogicã a anului precedent = 100%)

Þara 2007 2008Export Import Soldul Export Import Soldul

Total 101 142,0 118 771,0 -17 628,3 114566,8 139328,45 - 24761,67GERMANIA 26 122,7 28 376,8 -2 254,1 28 609,67 31 834,18 - 3 224,51FRANÞA 6 111,4 6 055,5 55,9 7 072,61 6 590,59 482,01ITALIA 6 879,6 8 076,6 -1 197,0 6 884,74 8 931,18 - 2 046,44MAREA BRITANIE 5 969,0 3 704,4 2 264,8 6 558,29 3 907,47 2 650,81

REPUBLICACEHÃ 5 566,9 4 110,0 1 456,9 6 479,64 4 955,84 1 523,80

OLANDA 3 861,8 3 995,3 -133,5 4 559,16 4 661,06 - 101,89SUEDIA 3 228,7 2 614,6 614,1 3 643,23 2 789,8 853,43UNGARIA 2 933,9 2 516,3 417,6 3 183,02 2 467,44 715,58

Estimãrile de la sfârºitulanului 2009 privind situaþia economicã• Polonia – lider european în folosirea

fondurilor UE;• Contracte pentru construirea a pes-

te 600 km. de autostrãzi;• Intrarea în zona euro pânã în 2012;• 330 de milioane de euro atraºi în

proiecte energetice;• Pentru realizarea proiectului de Par-

teneriat Estic polono-suedez s-auafectat de 66o milioane euro;

• Aplicarea mai eficientã a Pachetuluide hotãrâri anticrizã.

Analizând principalele acþiuni aleguvernului polonez în cursul anului2009, mass-media ºi formatorii deopinie varºovieni demni de încrede-re salutã în unanimitate, la sfârºit dean, faptul cã Polonia a devenit lidereuropean în folosirea fondurilor UE.

Potrivit datelor Comisiei Europene,Polonia a folosit cel mai bine în anulcare se încheie Fondurile de Dezvol-tare Regionalã ºi Fondurile de Coezi-une. În baza tuturor proiecteleor de-puse ºi aprobate de forurile europene,Polonia se aflã pe primul loc cu o val-oare atrasã de 1,8 miliarde de euro;pe locurile urmãtoare se plaseazãGermania cu 1,6 miliarde, urmatã deSpania cu 1,4 miliarde.

Polonia a construit 500 dekm. de ºosele ºi autostrãzi

Se apreciazã a fi un alt successal Guvernului de la Varºovia; simpli-ficarea reglementãrilor privind con-strucþia de drumuri ºi autostrãzi acontribuit la aceasta. Astfel au fostsemnate contracte pentru construc-þia a 1226 km. de drumuri naþionale,din care peste 600 km. de autostrãzila care se adaugã cca 625 km. deºosele pentru circulaþie rapidã, inclu-siv a 14 drumuri de centurã

Executivul condus de Donald Tusksubliniazã aspectele de mai sus ca unelement de succes al guvernãrii sale.

Intrarea în zona Euro pânã în anul 2012

În anul 2009 guvernul de la Varºo-via a recuperat unele din întârzierilelegate de intrarea în zona euro pânãîn 2012. În ceea ce priveºte progra-mul investiþional legat de pregãtirilepentru organizarea campionatuluiEuropean de fotbal în 2012, 150 deinstitutuþii realizeazã actualmente394 de proiecte. Valoarea investiþi-ilor din acest domeniu este de 20 demiliarde de euro, din care 13 miliardesunt asigurate de guvern ºi de auto-ritãþile locale. 7 miliarde provin dinbugetul Uniunii Europene.

83

Unele dintre reuºitele din domeniul energetic

Pentru proiecte energetice au fostatraºi 330 de milioane de euro în ca-drul negocierilor la nivel înalt ale Con-siliului European privind pachetul cli-matico-energetic. A fost salutatã iniþi-ativa guvernului care a acþionat pen-tru aprobarea de cãtre UE a proiectu-lui de Parteneriat Estic polono-sue-dez, pentru care Consiliul European aalocat suma de 600 milioane euro.

Se remarcã înregistrarea contin-uã a unui sold pasiv, care a ajuns în2008, la un schimb în valoare totalãde 2 miliarde de euro la aproape 1,3miliarde de euro, iar în perioada dereferinþã 2004-2009 a atins cca 4 mi-liarde, fãrã a fi întreprinse în plan bi-lateral mãsuri de echilibrare a balan-þei de plãþi. În schimb au apãrut prinreþelele de desfacere din þarã, roºii,mere, varzã pânã ºi usturoi polonez,produse de bazã cândva în lista ex-porturilor româneºti.

*

În încheiere, demn de subliniat efaptul cã planurile anticrizã elabora-te de specialiºti în timp util ºi-au do-vedit valabilitatea

Analiºtii apreciazã cã Executivulde la Varºovia a acþionat consecventºi energic în domeniul depãºirii cri-zei. S-a dovedit cã a fost oportunãelaborarea în noiembrie 2008 a „Pla-nului de stabilitate ºi dezvoltare”, ca-re a condus la aplicarea mai eficien-tã a Pachetului de hotãrâri anticrizã,elaborate de guvern împreunã cusindicatele ºi patronatele.

Potrivit ultimelor estimãri creºtereaeconomicã a Poloniei în 2010 va fi de1% din PIB, ceea ce îi va asigura unloc bun în Europa, rãmânând printreþãrile care au reuºit sã evite urmãrilerecesiunii sau crizei economice ac-tuale. Dacã am avea cu cine, inclusivcu diplomaþii din Polonia, care în gene-ral nu prea cunosc limba lui Balcero-wicz, experienþa polonezã s-ar cuvenigrabnic înþeleasã ºi pe Dâmboviþa.

84

Evoluþia schimburilor comerciale româno-polone în perioada 2004-2009

Se prezintã dupã cum urmeazã:

- mil. euro -2004 2005 2006 2007 2008 2009

Total 908,9 1265,0 1596,7 2365,4 2601,98 2023,26Export 250,4 325,1 468,2 635,0 667,7 642,43Import 658,5 940,0 1128,4 1730,4 1934,28 1380,83

Sold - 408,1 - 614,9 - 660,1 -1095,4 -1266,58 -734,40

Sursa: Institutul Naþional de Statisticã + CRPCIS

Fondul ºi forma

Pe o scalã a libertãþii de la 1 (celmai liber) la 7 (cel mai puþin liber),România obþinea în 1989 un punctajde 6.5. Astãzi, pe aceeaºi scalã ºi fo-losind aceleaºi criterii de mãsurare,primeºte 2 puncte1. Ce anume s-aschimbat? O întrebare atât de vagãpoate primi nu unul, ci (prea) multerãspunsuri. Din raþiuni metodologiceînsã, voi stãrui în a afla ce pot însem-na cele 4.5 puncte diferenþã, reali-zând astfel primul (ºi cu siguranþãcel mai important) pas al diagnosti-cãrii administraþiei publice de astãzi:selectarea perspectivei de analizã.Cum se poate justifica, prin urmare,evoluþia României pe scala libertãþiiîn intervalul 1989-2010? Rãspunsulpentru care optez valorificã teoriademocratizãrii (în interpretarea lui

Robert Dahl) ºi trimite astfel la posi-bila deschidere a sistemului politicromânesc cãtre contestare (liberali-zare) ºi participare publicã (cuprin-dere), urmatã de aprofundarea pro-gresivã a celor din urmã dimensiuni.Construind mai departe în aceeaºilogicã, România trebuie sã fi garan-tat instituþional în decursul celor 4.5trepte coborâte, trei oportunitãþi fun-damentale etichetãrii unui sistemdrept „democratic”, oferind ca atarecetãþenilor posibilitatea: 1) formulãrii,2) semnalãrii ºi 3) luãrii în considera-re într-o manierã egalã, a preferinþe-lor în actul de guvernare. Drept con-secinþã, în România anului 2010 tre-buie sã existe ºi sã fie garantate liber-tatea de asociere ºi exprimare, drep-tul de a vota ºi a fi ales, pluralismul

87

Democraþie ºi administraþie publicãDr. Diana-Camelia Iancu

1 Scala aparþine Organizaþiei Freedom House ºi este posibil de accesat online, la adresa:http://www.freedomhouse.org – Freedom in the World.

politic (cu forma sa de competiþiepentru sprijin), sursele alternative deinformare, alegerile libere ºi corecteºi deciziile publice elaborate pe bazamanifestãrii votului sau a altor ex-presii de preferinþe. Mã opresc aicicu exploatarea exemplului celor 4.5trepte, misiunea sa introductivã fiindepuizatã. Care sunt concluziile?

Deja anticipat, subiectul acestuiarticol este democratizarea, iar obiec-tul sãu, administraþia publicã autoh-tonã: astfel cã, pornind de la ipotezacã în intervalul 1989-2010 Româniase democratizeazã, ceea ce mã vainteresa cu deosebire în rândurile ceurmeazã este sã arãt cum evoluea-zã administraþia publicã naþionalã. Oscurtã clarificare devine însã nece-sarã: în momentul prãbuºirii totalita-rismului, România a fost nevoitã sãidentifice alternative, într-un timpscurt ºi în circumstanþe mai degrabãneaºteptate. Decretele-lege intrate învigoare încã din decembrie 1989 auoferit premisele democratizãrii, recu-noscând, printre altele, votul univer-sal, egal, direct, secret ºi liber expri-mat în alegerea reprezentanþilor, li-bertatea de asociere, pluripartidis-mul ºi statul de drept. Confirmareanoului sistem politic avea sã se reali-zeze însã în 1991, prin mijlocirea

Constituþiei: România devenea astfelun „stat de drept, democratic ºi so-cial”, garant al instituþiilor necesareexistenþei formale a unei democraþii:

1. [reprezentanþi aleºi] Parlamentul– unica autoritate legiuitoare a þã-rii ºi Preºedintele – reprezentantulstatului român, alãturi de primariºi consilii locale, ca autoritãþi aleadministraþiei publice prin care seexercitã autonomia localã, suntaleºi prin vot universal, egal, di-rect, secret ºi liber exprimat.

2. [alegeri libere] În condiþiile legii,cetãþenii României au dreptul de aalege ºi a fi aleºi, libertatea gândi-rii ºi a opiniilor fiindu-le garantate.

3. [libertatea de exprimare] CetãþeniiRomâniei sunt egali în faþa legii ºia autoritãþilor publice, îºi pot ex-prima gândurile, opiniile sau cre-dinþele fãrã ameninþarea cenzuriiºi au recunoscute drepturile depetiþionare, sesizare a AvocatuluiPoporului ºi solicitare, în caz devãtãmare într-un drept propriu decãtre o autoritate publicã, a recu-noaºterii dreptului pretins, anularea actului ºi reparare a pagubei. Înplus, statul recunoaºte ºi garan-teazã minoritãþilor naþionale drep-tul la pãstrarea, la dezvoltarea ºila exprimarea identitãþii lor etnice,

88

culturale, lingvistice ºi religioase.În fine, mitingurile, demonstraþiile,procesiunile sau orice alte întru-niri sunt libere, ele putându-se or-ganiza ºi desfãºura numai în modpaºnic.

4. [surse alternative de informare] ÎnRomânia, libertatea presei este re-cunoscutã prin lege, iar dreptul per-soanei de a avea acces la oriceinformaþie de interes public nu poa-te fi îngrãdit. Autoritãþile publice suntobligate sã asigure informarea co-rectã a cetãþenilor asupra treburilorpublice ºi asupra problemelor de in-teres personal, mijloacele de infor-mare în masã, publice ºi private,sunt obligate sã asigure informareacorectã a opiniei publice, iar servici-ile publice de radio ºi de televiziunetrebuie sã garanteze grupurilor so-ciale ºi politice importante exercita-rea dreptului la antenã.

5. [autonomia asociaþionalã] În so-cietatea româneascã, cetãþenii sepot asocia liber în partide politice,sindicate ori alte forme de asoci-ere, cu condiþia respectãrii legii.Cum pluralismul este o garanþie ademocraþiei constituþionale, parti-dele politice contribuie la definireaºi exprimarea voinþei politice a ce-tãþenilor, iar sindicatele apãrã

drepturile ºi promoveazã intere-sele profesionale, economice ºisociale ale salariaþilor.

6. [cetãþenie cuprinzãtoare] Româniaeste patria comunã ºi indivizibilã atuturor cetãþenilor sãi, fãrã deose-bire de rasã, naþionalitate, origineetnicã, limbã, religie, sex, opinie,apartenenþã politicã, avere sauorigine socialã. Drepturile ºi liber-tãþile consacrate prin Constituþieºi alte legi le sunt garantate ºi pro-tejate ºi în afara graniþelor statuluiromân, iar cetãþenia românã nupoate fi retrasã celor care au do-bândit-o prin naºtere. În fine, drep-turile de a vota ºi a fi ales sunt re-cunoscute tuturor cetãþenilor ro-mâni cu vârsta de peste 18 ani(împliniþi pânã în ziua alegerilorinclusiv), mai puþin debililor sau

alienaþilor mintal, puºi sub inter-dicþie ºi persoanelor condamnate,prin hotãrâre judecãtoreascã defi-nitivã, la pierderea drepturilorelectorale.

Concluzionând, din 1991, Româ-nia cunoºtea formal democraþia. Cuce implicaþii pentru administraþiapublicã însã? În 1943, David Levitanpublica în Public Administration Re-view, articolul „Political Ends and

89

Administrative Means”2, oferind prinaceasta o replicã abordãrii instrumen-tale a administraþiei publice. Aparatuladministrativ, spunea el, este maimult decât o simplã unealtã a guver-nanþilor, cãci de funcþionarea sa (însensul interpretãrii ºi aplicãrii decizi-ilor publice), depinde însuºi succesulguvernãrii. În aceeaºi linie de argu-mentare, „un stat democratic trebuiesã se întemeieze nu numai pe prin-cipii democratice, ci ºi pe o practicãadministrativã democraticã” (p. 12).Pornind de la aceastã asumpþie, voiconsidera administraþia publicã dreptansamblul de autoritãþi a cãror activi-tate urmãreºte organizarea ºi execu-tarea deciziilor publice, prin: 1) recep-tarea preferinþelor cetãþeneºti; 2) in-troducerea acestora pe agenda poli-ticã; 3) formularea deciziilor; 4) (une-ori) adoptarea lor; 5) punerea în apli-care a deciziilor; ºi 6) evaluarea im-plementãrii.

Relaþia dintre democraþia practicãºi administraþia publicã devine, prinaceastã definiþie vizibilã; astfel, re-luând teza lui R. Dahl, un sistem ca-re pãstreazã receptivitatea faþã de

cetãþenii sãi, oferindu-le posibilitateade a-ºi formula preferinþele, a ºi leface cunoscute ºi a primi un rãspunsla acestea, fãrã pãrtinire ori discrimi-nãri, este un sistem democratic. Cumpârghiile publice care faciliteazã re-ceptivitatea unui asemenea sistemfaþã de cetãþenii sãi sunt oferite deadministraþia publicã (centralã ºi lo-calã), atunci aceasta din urmã aretoate ºansele sã fie structuratã înaºa fel încât sã ofere cetãþenilor po-sibilitatea de a-ºi formula preferinþe-le, a ºi le face cunoscute ºi a primiun rãspuns la acestea, fãrã pãrtinireori discriminãri; cu alte cuvinte, aretoate ºansele sã fie organizatã într-omanierã democraticã.

Cum este administraþia publicã dinRomânia dupã armonizarea a 95049de pagini de acquis în perioada ade-rãrii la Uniunea Europeanã ºi adop-tarea (în acelaºi timp) a 1771 de ac-te normative, dintre care 1096 curelevanþã directã pentru legislaþiacomunitarã? Cel puþin formal, paredemocraticã. Explicaþia urmeazã. Oadministraþie democraticã este ceacare serveºte unui sistem receptiv

90

2 În traducere, „Scopuri politice, mijloace administrative” (în Stivers, C. (ed.), Democracy, Bureaucracy,and the study of Administration, Colorado, Oxford: Westview Press, pp.4-13). Titlul acestei secþiuniîmprumutã formula lui Levitan ºi încearcã prin aceasta sã deschidã subiectul relaþiei dintre sistemuladministraþiei publice ºi cel al democraþiei în sensul deja definit.

faþã de cetãþenii sãi, fiind, cu alte cu-vinte, aproape de comunitatea de-servitã, deschisã dialogului, transpa-rentã, cooperantã ºi nediscriminato-rie, responsabilã pentru acþiunile sa-le ºi, mai presus de toate, supusãnormei de drept.

Din 1991, cadrul de organizare ºifuncþionare a administraþiei publiceoferea premisele existenþei unui ase-menea sistem administrativ. Astfel,Legea nr. 69/1991 privind administra-þia publicã localã enunþa normele pebaza cãrora se organizeazã ºi func-þioneazã administraþia publicã româ-neascã ulterior denunþãrii regimuluitotalitar:

1. [autonomie localã ºi descentrali-zare] Fundamentalã administraþieide la nivelul unitãþilor administra-

tiv-teritoriale, alãturi de principiuldescentralizãrii serviciilor publice,autonomia localã priveºte deopo-trivã organizarea ºi funcþionareaadministraþiei ºi gestionarea, subresponsabilitatea sa proprie, a in-tereselor colectivitãþilor pe care lereprezintã. Fãrã ca prin aplicaresã aducã atingere caracterului na-þional unitar al statului român, au-tonomia era exercitatã la nivelulcomunelor ºi oraºelor, de consilii

locale ºi primari, autoritãþi aleseprin vot universal, egal, direct, se-cret ºi liber exprimat. Acestea dinurmã erau de altfel obligate în te-meiul exercitãrii mandatelor ce lereveneau ºi în spiritul principiuluiaflat în discuþie, sã stabileascã bu-getul local, sã elaboreze ºi sã apro-be bugetele de venituri ºi cheltu-ieli ºi sã instituie ºi perceapã im-pozite ºi taxe locale.

2. [deschidere ºi transparenþã] Pâr-ghii necesare formulãrii ºi mani-festãrii de preferinþe cu privire lagestionarea treburilor publice lo-cale în condiþiile accesului liber lainformaþia publicã ºi participãrii laprocesul decizional local, principi-ile deschiderii ºi transparenþei suntstatuate ºi de Legea nr. 69/1991.Într-o citare non-exhaustivã: a) ad-

ministraþia publicã în unitãþile ad-ministrativ-teritoriale se întemeiape principiul consultãrii cetãþenilorîn problemele locale de interesdeosebit; b) primarul ºi serviciilelocale ale administraþiei publiceerau obligaþi sã punã la dispoziþiaconsilierilor, la cererea acestora,în termen de cel mult 15 zile, infor-maþiile necesare îndeplinirii man-datului; ºi c) în condiþiile în caremajoritatea ºedinþelor consiliului

91

local erau publice, ordinea de zi aacestora trebuia adusã la cunoº-tinþa locuitorilor comunei sau ora-ºului prin presa localã ori prin altmijloc de publicitate.

3. [parteneriat ºi cooperare] Implica-rea cetãþenilor, purtãtori de prefe-rinþe în procesele de gestionare atreburilor publice locale oferã esen-þa principiilor parteneriatului ºi co-operãrii. Detalierea lor concretãeste realizatã însã, inter alia, îndispoziþiile Legii nr. 69/1991 potri-vit cãrora consiliile locale puteauhotãrî: a) înfiinþarea de instituþii ºiagenþi economici de interes local;concesionarea sau închirierea deservicii publice; participarea la so-cietãþi comerciale ºi locaþia de ac-tivitãþi sau servicii ale administra-þiei publice; b) asocierea cu alte

consilii locale, precum ºi cu agenþieconomici din þarã ºi din strãinã-tate, în scopul realizãrii ºi exploa-tãrii unor lucrãri de interes comun;c) stabilirea de legãturi de colabo-rare, cooperare ºi înfrãþire cu lo-calitãþi din strãinãtate; ºi în fine, d) înfiinþarea, în condiþiile legii, aunor societãþi comerciale, asoci-aþii sau agenþii ºi organizarea dealte activitãþi, în scopul executãriiunor lucrãri de interes local, cu

capital social constituit prin apor-tul consiliilor ºi al altor persoanejuridice ºi fizice. În plus, relaþiiledintre autoritãþile administraþiei lo-cale ºi cele judeþene erau guver-nate de principiul colaborãrii în re-zolvarea problemelor comune.

4. [non-discriminare] Atunci cândadministraþia publicã oferã opor-tunitatea formulãrii, exprimãrii ºicântãririi preferinþelor cetãþeneºtifãrã discriminãri înseamnã cã ac-þioneazã într-o manierã non-discri-minatorie. În acest sens, principiulnon-discriminãrii se regãseºte încuprinsul Legii nr. 69/1991, în sensstrict ºi minimal, la nivelul urmãtoa-relor prevederi: a) în unitãþile ad-ministrativ-teritoriale în care mino-ritãþile naþionale aveau o pondereînsemnatã, hotãrârile se aduc la

cunoºtinþa cetãþenilor ºi în limbaacestora, deºi lucrãrile consiliuluilocal se desfãºoarã în limba ofi-cialã a statului; b) cetãþenii aparþi-nând minoritãþilor naþionale se pu-teau adresa autoritãþilor adminis-traþiei publice locale ºi serviciiloracesteia, oral sau în scris, în limbamaternã, dar numai dacã cererile ºiactele prezentate erau însoþite detraducerea autentificatã în limbaromânã; ºi c) când reprezentantul

92

autoritãþii publice sau funcþionarulacesteia nu cunoºtea limba mino-ritãþii respective, urma a se folosiun interpret.

5. [responsabilitate] Administraþiapublicã rãspunde în faþa cetãþeni-lor pentru acþiunile întreprinse îngestionarea treburilor publice.Într-o asemenea interpretare, pre-fectul, consiliul local ori cetãþeniisunt pe rând sau simultan exem-ple de posibile instanþe de evalua-re ºi responsabilizare a prestaþi-ilor administrative. Din cuprinsulLegii nr. 69/1991 enumãr în acestsens: a) principiul fundamental ad-ministraþiei locale, anume eligibili-tatea autoritãþilor publice; b) dispo-ziþia conform cãreia prefectul erareprezentantul Guvernului, coor-donând ºi supraveghând serviciile

publice ale ministerelor ºi ale ce-lorlalte autoritãþi ale administraþieicentrale organizate în unitãþile ad-ministrativ-teritoriale; c) posibilita-tea prefectului de a ataca în faþainstanþei de contencios adminis-trativ, actele autoritãþilor adminis-traþiei publice locale considerateilegale; d) articolul 42 al legii, caredispunea cã primarul este ºefuladministraþiei publice locale ºi rãs-punde pentru buna sa funcþionare;

ºi e) articolul 112, conform cãruiaprimarii, preºedinþii consiliilor jude-þene, consilierii ºi funcþionarii dinserviciile consiliilor locale ºi jude-þene rãspundeau, dupã caz, mate-rial, civil, administrativ sau penal,pentru faptele sãvârºite în exerci-tarea atribuþiilor care le revin.

6. [eficienþã ºi eficacitate] Gestiona-rea eficientã ºi eficace a procese-lor de formulare, exprimare ºi cân-tãrire a preferinþelor cetãþeneºti re-prezintã o altã obligaþie a adminis-traþiei organizate minimal demo-cratic. În acest sens, Legea nr.69/1991 statua exclusiv obligaþiade organizare a serviciilor publiceîn condiþii de operativitate ºi efi-cienþã, vorbind în rest despre„buna funcþionare” a serviciilor degospodãrie comunalã, transportlocal ºi reþele edilitare ºi a institu-þiilor locale de învãþãmânt, sani-tare, de culturã ºi de tineret, aflatesub autoritatea consiliului local.

7. [stat de drept] Principiu de rangconstituþional, statul de drept estevizibil în dispoziþiile Legii nr.69/1991 prin intermediul formulã-rilor de tipul: „potrivit legii”, „în con-diþiile legii”, „în conformitate cuprevederile legii”. Garantând prinprezenþa sa, dependenþa acþiunii

93

administrative de voturi ºi alte for-me de manifestare a preferinþelorcetãþeneºti, el rãspunde astfelexigenþelor de organizare minimaldemocraticã a administraþiei pu-blice situate la nivelul unitãþiloradministrativ-teritoriale.

La momentul 1991, administraþiapublicã autohtonã era aºadar orga-nizatã, cel puþin formal, într-o mani-erã democraticã. În perioada aderã-rii la Uniunea Europeanã, prin mijlo-cirea aºa numitului criteriu birocratic,România a trebuit totuºi sã demon-streze cã sistemul sãu administrativeste unul consolidat. În cuvinteleComisiei Europene (exprimate subforma recomandãrilor din Rapoarte-le de þarã), administraþia publicã dinRomânia urma sã facã proba pre-zenþei (cel puþin la nivel minimal, a)principiilor descentralizãrii, deschide-rii, transparenþei, parteneriatului,nondiscriminarii, responsabilitãþii, efi-cienþei, eficacitãþii ºi statului de drept.

În anul 1997 însã, Opinia Comisieiprivitoare la cererea României de adeveni membru al Uniunii Europene,aprecia cã deºi criteriul statului dedrept era îndeplinit ºi integrarea mi-noritãþilor etnice era satisfãcãtoare,legislaþia româneascã legatã de

responsabilitatea administrativã eraabsentã, iar competenþele AvocatuluiPoporului neclar definite. Exerciþiulautonomiei locale era, la rându-i în-greunat din pricina lipsei reglementã-rilor oficiale privitoare la angajaþii ad-ministraþiilor locale ºi a resurselor fi-nanciare limitate ºi în general, struc-turile administrative centrale ºi localeerau slab organizate, cooperareaprin schimb de informaþii între elemenþinându-se redusã. Sistemuljudiciar nu funcþiona într-o manierãsatisfãcãtoare, eficacitatea funcþieipublice era limitatã, iar transparenþaadministrativã, în general, redusã.Cu toate acestea, sistemul adminis-trativ trebuia sã asigure aplicareaeficace a legilor pentru eficientizareaeconomiei ºi sã permitã participareapublicã în promovarea politicii deprotecþie a mediului.

Nouã ani mai târziu, Rapoartelede monitorizare reconfirmau prezen-þa consolidatã în România a statuluide drept, atenþionând însã asupraineficienþei aplicãrii principiului non-discriminãrii cu privire la populaþiade etnie rromã. Descentralizarea ºinecesitatea clarificãrii alocãrii res-ponsabilitãþilor ºi a resurselor finan-ciare cãtre diversele paliere de admi-nistrare rãmâneau puncte de interes,

94

Comisia apreciind cã „transferul pu-terilor cãtre autoritãþile locale estedeparte de a fi finalizat”, iar autono-mia financiarã localã „este în con-tinuare limitatã”. În 2006, RaportulComisiei Europene se limita la amenþiona exclusiv demersurile nor-mative realizate în sensul descen-tralizãrii, fãrã a mai face uzualele tri-miteri la consolidare: „Au fost înre-gistrate progrese în zona reformeiadministraþiei publice. [...] Legeafinanþelor publice locale completea-zã cadrul legal al descentralizãrii.Continuã eforturile de asigurare atransferurilor de competenþe de lacentru cãtre cel mai potrivit nivel lo-cal. Sunt elaborate graficele de timpºi identificate procedurile necesaredescentralizãrii responsabilitãþilor ºimanagementului resurselor, inclusiva celor financiare”. Monitorizarea im-plementãrii principiilor deschiderii ºitransparenþei activitãþilor publice rã-mâne însã un aspect posibil de îm-bunãtãþit, aºa cum de altfel este ºicazul eficacitãþii aplicãrii reformelorinstituþionale în inter alia, domeniuljustiþiei, politicii de integrare socialãa minoritãþilor etnice, achiziþiilor pu-blice, dialogului social, sãnãtãþii pu-blice, liberei circulaþii a capitalurilor,politicii regionale (ºi cooperãrii inter-administrative).

Din ianuarie 2007, România devin-e stat membru al Uniunii Europene,iar reformele administraþiei publicecontinuã. Astfel, sub imperativul pro-fesionalizãrii funcþiei publice de pildã,Agenþia Naþionalã a FuncþionarilorPublici ºi celelalte organizaþii ale sis-temului public, pot stabili, din 2008,condiþii specifice pentru fiecareexamen de recrutare organizat ºi potpropune mai mulþi membri în comi-siile de concurs. În plus, principiulaplicabil evaluãrii performanþelorfuncþionarilor publici devine „supe-riorul evalueazã”, fapt ce în practicãînseamnã cã primarul, un oficial alesºi deseori reprezentant al unui partidpolitic, apreciazã performanþele se-cretarului primãriei, un funcþionarpublic ce ºi-a dobândit locul de mun-cã prin concurs, ºi cã secretarul destat, un alt oficial politic, evalueazãprestaþiile profesionale ale funcþio-narilor publici din subordinea sa, in-dependent de preferinþele politice aleacestora. Mai mult, din anul 2009,numãrul înalþilor funcþionari publicise micºoreazã, foºtii directori ai ser-viciilor deconcentrate devenind, prinmijlocirea unei hotãrâri de guvern(nr. 37), oficiali politici, iar criteriilede eligibilitate pentru accesul în ace-eaºi înaltã funcþie publicã se trans-formã, absolvirea de programe de

95

pregãtire putând fi echivalatã, la ce-rere, cu un mandat complet ca mem-bru al Parlamentului. Desigur, crizaa adus la rându-i schimbãri supli-mentare în organizarea ºi funcþiona-rea sistemului administrativ româ-nesc (generând, de pildã, comasãri,absorbþii ºi dizolvãri); formal însã,toate acestea au avut ca obiectiv (ºicontinuã sã aibã) reducerea cheltu-ielilor bugetare ºi depãºirea impasu-lui economic ºi financiar actual.

Concluzionând, astãzi, Româniaare o lege cadru a descentralizãrii ºiprincipiul autonomiei recunoscut caprincipiu constituþional; dispune de olege a liberului acces la informaþiilecu caracter public ºi de una dedicatã

transparenþei decizionale; recunoaº-te principiul cooperãrii inter-adminis-trative ºi pe cel al parteneriatului pu-blic-privat; are stabilite mecanisme decontrol intern ºi poate apela, atuncicând este necesar, la referendumpentru a evalua preferinþele cetãþe-nilor-clienþi; urmãreºte eficientizareaserviciilor publice (prin misiunile saledeclarate) ºi aplicã legea nediscrimi-natoriu ºi imparþial (potrivit garanþiilorconstituþionale de respectare a statu-lui de drept ºi a drepturilor minoritã-þilor etnice, sexuale, religioase, etc.).Este administraþia publicã româ-neascã democraticã? În formã, da.În practicã? Rãspunsul depinde demãsura în care putem recunoaºtesemnele absenþei fondului.

96

Cãrþi scrise

Am pe masã cartea colegului CristiPantelimon: Corporatism ºi economie– critica sociologicã a capitalismului 1.Performanþa de a publica la EdituraAcademiei impresioneazã. Dincolode acest aspect, am citit-o ca pe ocarte occidentalã de istorie socialã acapitalismului. La faptul cã volumuleste o „criticã”, mã aºteptam, cunos-cându-l pe autor. Nu-mi pot reþineîntrebarea: ce l-a apucat sã criticetocmai capitalismul? Atunci, cum îmispunea un personaj deja istoric,„pentru ce am murit la revoluþie”?Reþin citatul din Julius Evola de pecoperta a IV-a a cãrþii, care ne spu-ne cã între capitalism ºi marxism nusunt mari diferenþe din punct de ve-dere al idealurilor ºi al parametrilor(randament ºi consum) ºi înþeleg cãnu e nici un volum de rãzboi rece,

care sã propunã o alternativã cen-tralizatã economiei de piaþã, dar niciunul postmodernist, care sã ne spu-nã cã toate sistemele economice dinultimele secole au fost niºte aberaþii.Avem în faþã o istorie socialã criticã acapitalismului. Critica nu o percep cauna a capitalismului si economiei depiaþã ca sistem – ar fi prea simplu. Ovãd ca pe una adresatã imaginii pecare capitalismul modern o are des-pre sine. Inclusiv, sau mai ales, celrãsãritean.

Invocând filosofii, teologii ºi socio-logii clasice ale economiei, autorulcontureazã paradigmatic, durkheimi-an aproape, profilul unui fenomen înprimul rând social ºi politic (abia apoieconomic), autoimun ºi devorat depropriile succese. Ideile care suntselectate pentru a ilustra istoria

99

1 Editura Academiei Române, Bucureºti, 2009.

Idealism ºi raþionalismîn economieDarie Cristea

conceptualã a capitalismului suntprezentate în paralel cu aceste con-cepte, adevãrate milestones ale teo-riei capitalismului. Concepte pe care,altfel, prea multa dezbatere asupracapitalismului modern le-a despãrþitde carcasa filosoficã ºi de context, ºile-a lãsat sã evolueze în derivã, cum-va ca ºi fenomenul pe care-l con-tureazã însuºi. Vorbim aici despremonedã, schimb, comerþ, corporaþie,protestantism ºi capitalism, piaþã,consum, credit, realitãþi „filosofate”de autorii clasici înainte de a le re-gãsi noi în manualele de economieºi, mai recent, idealuri la care aspi-ram înainte de a ne trezi, foarte re-cent, striviþi de ele.

Am putea încadra cu succes lu-crarea în categoria „sociologie eco-nomicã”, nu chiar dacã, dar tocmaipentru cã lista de autori pe care seconstruieºte istoria conceptualã a ca-pitalismului modern despre care vor-beam nu este constituitã integral dinsociologi. Sigur, Emile Durkheim ºiMax Weber au locurile lor în seria cla-sicilor sociologiei economice ºi aces-tea sunt onorate ºi de cãtre volumul defaþã, dar inserarea lor coerentã într-undiscurs omogen ºi logic îi transformã– performanþã pe care nu multe lu-crãri de sociologie o mai reuºesc as-tãzi –, din autori citaþi, în autori citiþi.

Dar poate mai greu decât sã lu-crezi cu „monºtrii sacri” ai sociologieieste, între clasici, sã lucrezi cu anti-cii. Nu îmi pun acum problema câteste de tributarã cultura europeanãcotidianã lui Socrate, Platon ºi Aris-totel, dar este clar cã ne place sãlãsãm impresia cã aºa stau lucrurile.E deja o chestiune de esteticã, inclu-siv ºtiinþificã. Orice disciplinã cultu-ralã sau ºtiinþificã, încã din manuale-le ºcolare, începe de la contribuþiileelenice ºi trece obligatoriu prin Uma-nism ºi Renaºtere. Ni se descriu pescurt contribuþii teoretice ºi dintr-operioadã ºi din alta, de parcã te aº-tepþi sã le întâlneºti mâine pe stradã.Nu e cazul cãrþii de faþã. Cristi Pan-telimon „se joacã” frumos cu anticii.Lucreazã pe text, prezervã contextulºi, vorba unui prieten, unde nu ºtie,inventeazã... Probabil, dar ipotezeleconving ºi sunt în ton cu ideile dincare se extrag. Pe ici, pe colo, utili-zarea alfabetului grec pentru a daconsistenþã unor concepte ale anti-cilor este intelectual „delicioasã” ºiun memento al faptului cã orice cul-turã, indiferent cât de „scrisã”, decicomunicativã ºi conservabilã a fost,este parþial intraductibilã.

Cartea continuã cu teologia me-dievalã a banilor ºi a economiei. Indi-ferent de conþinutul ideilor prezentate

100

ºi comentate, Antichitatea, Evul Me-diu ºi Modernitatea apar ca trepteale unui continuum în evoluþia capi-talismului, în sensul acesta lucrareade faþã manifestând un evoluþionismplauzibil. Cartea zdruncinã locurilecomune ºi ºabloanele, iertatã fie-miinovaþia lingvisticã, wikipediene, carene explicã tranºant cum anticii eraustilaþi ºi fãceau culturã, cum Evul Me-diu a însemnat un regres ºi popii nui-au mai citit pe Platon ºi Aristotel,cum Umanismul a prefigurat dreptu-rile omului, iar capitalismul modern afost rezultatul unor revoluþii în sensulunei rupturi totale cu ce a existatînainte.

ªi totuºi, în ce constã critica so-ciologicã a capitalismului? Între divi-ziunea muncii ºi corporatismul luiDurkheim, pe de o parte ºi spiritulcapitalismului modern al lui Weber,pe de altã parte, Cristi Pantelimon îidã meciul lui Weber. Nimic specta-culos pânã acum (poate m-aº fi aº-teptat altfel, având în vedere tradu-cerea pe care autorul a fãcut-o, în2001, Diviziunii muncii sociale a luiDurkheim) – în general, sociologiileeconomice sunt (neo)weberiene.Problema este ce ascundem dupãaceastã paradigmã. Sunt unii caredoar recitã ingredientele – etica pro-testantã, predestinare, raþionalitate

instrumentalã, vocaþie, ascezã intra-mundanã – ºi au senzaþia cã ecuaþiacapitalismului modern se rezolvã dela sine. La autorul lucrãrii de faþã,critica sociologicã a capitalismuluieste ºi critica lui Weber. Cristi Pante-limon îi reproºeazã marelui sociologgerman o atitudine cumva orientalis-tã faþã de trecutul economic: econo-mia modernã îmbinã spiritualitateacu raþionalitatea, economia epocilortrecute este instinctualã, lacomã ºidominatã de patimi ºi iraþionalitate.Autorul nostru spune cã tocmai„dezvrãjirea lumii” despre care a vor-bit Weber în repetate rânduri se apli-cã ºi în cazul evoluþiei economiei,astfel încât inferioritatea spiritualã aeconomiei clasice e discutabilã. Lafel de discutabilã ca ºi moralitateaunei economii capitaliste modernecare investea mai degrabã decât sãconsume, dar care oferea atunci „re-sursei umane” o viaþã de care ar fifugit ºi sclavii antichitãþii. Poþi fi deacord sau nu cu criticile aduseEticii... lui Weber, dar tocmai în ase-menea abordãri ºi ipoteze staupunctele forte ale volumului pe careîl avem în faþã.

Una dintre concluziile studiului,deºi formulatã încã din primele pa-gini, are capacitatea de a te surprin-de: cu aceleaºi mecanisme, aceeaºi

101

funcþionalitate, aceeaºi adaptare laepocã, economia premodernã aveaidealuri neeconomice, în timp ce toc-mai ingredientele raþionalismuluicapitalismului modern îi asigurã ira-þionalitatea pe care i-o reproºãm as-tãzi (noi, celor care presupuneam cãîl reglementeazã, ei, pentru cã noiconsumam crezând cã ãsta e mo-torul economiei).

ªi, a propos de regrete ºi consum,unii cititori vor fi aºteptat poate, dinpartea unei cãrþi pe o asemeneatemã, o propunere de soluþie pentrucriza actualã a economiei de con-sum. Penultimul capitol, printr-o lec-turã interesantã a lui Susan Strange,poartã într-un plan secundar ideea cãne confruntãm cu o crizã structuralã a

economiei mondiale, dar nu una pur

economicã, iar din punct de vedere

cauzal, nici a consumului, nici a ideo-

logiilor. Criza este una a deciziei poli-

tice, a incapacitãþii statului de a mai

gestiona efectele emergente ale glo-

balizãrii economice (dintre care, cel

mai important, popularea sistemului

internaþional cu actori transnaþionali

economici, civici etc.) ªi mai este, du-

pã cum spuneam, o crizã a imaginii

capitalismului modern despre sine,

despre propria capacitate de a fi ra-

þional, de a produce, de a consuma.

Supraestimãri care nu ar putea fi ca-

tastrofal depãºite, în prezent, decât

de cea privind capacitatea noastrã de

a nu consuma.

102

Printr-o simplã coincidenþã, pecând aceste pagini despre remarca-bila lucrare „Românii, Basarabia ºiTransnistria”, scrisã de Ioan Popa ºiLuiza Popa ºi apãrutã sub egidaFundaþiei Europene Titulescu, Cen-trul de studii strategice (2009), luaudrumul tiparului, agenþiile de presãtransmiteau cã „Transnitria ar puteaintra în componenþa Ucrainei în urmaunei înþelegeri secrete între DimitriMedvedev ºi Victor Ianukovici”. Defapt, era vorba despre declaraþia de-putatului ucrainean Oleg Bilous, pre-ºedintele comitetului pentru relaþii in-ternaþionale al Radei Supreme, care,a comentat Declaraþia comunã Ianu-kovici-Medvedev în aceºti termeni:„Rusia crede aºa: voi, Ucraina, luaþiTransnistria, ºi daþi-ne Moldova”. Re-plica oficialilor de la Kiev nu s-a lãsataºteptatã: „E o provocare, ca ºi restul

provocãrilor lansate de Blocul IulieiTimoºenko” – a rãspuns Hanna Her-man, vicepreºedintele administraþieiprezidenþiale ucrainene. La rândulsãu, agenþia de presã Unimedia amenþionat cã opoziþia, în speþã blo-cul Iuliei Timoºenko, nu suportã sãvadã succesele reale obþinute înmaterie de politicã externã ºi în do-meniul cooperãrii benefice între Kievºi Moscova.

ªi, tot printr-o simplã coincidenþã,cu doar cîteva zile înaintea declaraþieilui Oleg Bilous, expertul ucraineanVladimir Lupaºcu, afirmase în cadrulunei dezbateri cu tema „Politica ex-ternã a României: provocãrile ºi peri-colele securitãþii Ucrainei”: „Ucraina,concurând pe agenda geopoliticã cuRomânia, poate recunoaºte indepen-denþa Transnistriei, fãrã sã aºtepteRusia.” Cu acelaºi prilej, Vladimir

103

O carte despre noiºi pentru noiªerban Cionoff

Lupaºcu a susþinut cã ar fi vorbadespre „un plan real de evoluþie alsituaþiei actuale din perspectiva con-curenþei Ucrainei cu România.” Nu-mai cã acelaºi Valdimir Lupaºcu seîndoieºte de posibilitatea integrãrii re-giunii transnistrene în cadrul Repu-blicii Moldova: „Probabilitatea cãTransnistria va intra în componenþaMoldovei în viitorii zece ani e ilu-zorie. Au trecut deja 20 de ani de laformarea ei, populaþia ºi-a format omentalitate absolut diferitã de cea amoldovenilor. Un rol important joacãºi poziþia Rusiei.” Politologul menþio-nat precizeazã cã „nu crede în per-spectiva realã de unire a Moldoveicu România” „Românii ºi modoveniisunt categorii de oameni absulut di-ferite. Românii îi privesc pe moldo-veni de sus în jos.”

Dincolo de semnificaþia lor ime-diatã, de oportunitatea sau inoportu-nitatea lor, altfel spus, de „valoarealor de întrebuinþare”, asemenea de-claraþii pun în evidenþã faptul cãTransnistria este – ºi rãmâne! – omizã în complicatele jocuri geostra-tegice care se fac ºi se desfac lagraniþele României. Iar luãrile de po-ziþie ale diverºilor actori implicaþi,într-un fel sau altul, în acest schimbde replici trebuie decriptate nu doarîn funcþie de starea emoþionalã de

moment pe care acestea le provoa-cã ºi le întreþin, ci, în primul rând, pebaza unei analize lucide ºi documen-tate asupra genezei ºi evoluþiei aceea ce, astãzi, numim curent „cazulTransnistriei”.

Este ceea ce ºi-a propus ºi a rea-lizat cu brio sinteza realizatã de IoanPopa ºi Luiza Popa, adevãratã pre-mierã în acest capitol încãrcat ºi du-reros din istoria românilor, care estesoarta românilor din spaþiul pruto-nis-trean ºi din dreapta Prutului. „Esteun fapt îndeobºte unanim acceptat –noteazã cu multã îndeptãþire Prof.univ. dr. Adrian Nãstase în „Cuvân-tul introductiv” al cãrþii – cã raportu-rile pe care principatele române Va-lahia ºi Muntenia, apoi statul româ-nesc modern, format dupã unirea dela 1859, ºi, cu deosebire, Româniadin perioada modernã, reîntregitã înurma marii Uniri de la 1918, le-auavut cu Rusia þaristã ºi, mai târziu,cu Rusia Sovieticã ºi URSS, au mar-cat fundamental, uneori în mod dra-matic, situaþia românilor ºi frontiere-le Statului Român, având întotdea-una un impact puternic în conºtiinþafiecãrei epoci, dar ºi a generaþiilorcare au urmat.”

În fapt, avem de-a face cu un de-mers, depootrivã ambiþios ºi incitant,pe baza cãruia se recompun ºi se

104

reaºeazã în matca lor fireascã eve-

nimente marcante, fapte relevante

care demostreazã prezenþa milenarã

a românilor în acest spaþiu, precum

ºi strânsa lor coabitare cu alte popu-

laþii. Autorii insistã asupra ideii cã

românii de peste Prut sunt ºi rãmân

ramura rãsãriteanã – din pãcate,

prea deseori ºi mult pe nedrept ui-

tatã! – a neamului românesc.

În tot fiecare dintre capitolele sin-

tezei realizate de Ioan Popa ºi Luiza

Popa reprezintã o demonstraþie in-

clusã în fapte care începe de la sta-

bilirea adevãratei identitãþi a români-

lor din Transnistria ºi ajunge pânã la

definirea naturii ºi mobilurior conflic-

tului transniistrean, capitol în care

accentul cade pe demantelarea me-

canismelor „rãzboiului de pe Nistru”,

respectiv a semnificaþiilor acestor

evenimente în actualitatea imediatã.

„Aceastã carte – mãrturisesc autorii

la capãtul demersurilor – nu pledea-

zã pentru revendicãri teritoriale ori

pentru repunerea în discuþie sau re-

trasarea unor graniþe. „ªi, mai de-

parte: „Cartea noastrã doreºte sã fie

însã un îndemn permanent spre cu-

noaºtere, un refuz lipsit de echivoc

al oricãror încercãri de a construi

premise pentru a conferi legitimitate

falsificãrii istoriei.”

Dobândesc, astfel, o impresionan-tã rezonanþã în conºtiinþa noastrã,cuvintele rostite de Toma Jalbã laPrimul Congres al Moldovenilor dinstânga Nistrului þinut la Tiraspol înzilele de 17-18 decembrie 1917: „Dareu vã întreb pe Domniile voastre, pefraþii noºtri ºi neamurile noastre caresuntem moldoveni dintr-un sânge,cui ne lãsaþi pe noi, moldovenii cesuntem rupþi din coasta Basarabieiºi trãim pe celãlat mal al Nistrului?”De aceeaºi forþã de înrâurire în actua-litate sunt încãrcate ºi spusele cãr-turarului aredelean Onisifor Ghibu,cel care ºi-a identificat destinele cucauza unirii Basarabiei cu România:„Ardealul sau Transilvania nu e o þarãstrãinã pentru dumneavoastrã. Eaeste însãºi leagãnul întregului neamromânesc ºi modovenesc. Acolo s-anãscut poporul nostru acum 1800 deani ºi de acolo a pornit el spre þãrileîn care locuieºte astãzi. De acolo aþivenit ºi dumneavostrã, moldovenii,care aþi unplut mai întâi Moldova ve-che ºi apoi Basarabia ºi pe urmãaceste pãrþi dintre Nistru ºi Bug.”

Am insistat asupra acestor douãmãrturii revelatoare tocmai pentru cãapelul la documentul de epocã esteunul dintre atuurile forte ale cãrþiiscrise de Ioan Popa ºi Luiza Popa.Mergând la surse documentare ale

105

vremii, la izvoarele cu adevãrat re-velatoare, autorii reuºesc sã demon-teze felurite scenarii ideologice ºi sãdemonstreze falsitatea unor susþinericare au fãcut o ruºinoasã carierã de-a lungul vremii. Mã refer, mai ales,la analiza atentã ºi riguroasã pecare o opereazã în cazul mecanis-melor totalitarismului bolºevic princare s-a încercat anularea identitãþiinaþionale, ºtergerea memoriei colec-tive a milionelor de români transnis-treni ºi basarabeni. Demne de men-þionat sunt analizele asupra semnifi-caþiilor politice reale, altfel spus ale„limbajului de sub limbaj”, de careregimul stalinist s-a folosit curent sprea-ºi justifica sutele de mii sau chiarmilioanele de acþiuni criminale cãrorale-au cãzut victime românii din acesteteritorii. În acest fel, sintagme precum:„naþionalist/antisovietic”, „contrarevo-luþionar/duºman al poprului”, „sabo-tor”, „diversionist”, „provocator califi-cat” depãºesc spaþiul de referinþã alsimplelor entitãþi de vocabular ºi îºivãdesc mobida lor semnificaþie anti-umanã.

Cu aceeaºi grijã pentru adevãrulistoric, abil disimulat de cuvinte ºi,mai cu seamã, de cliºee ideologicecu pretenþii de verdict istoric, ope-reazã autorii ºi atunci când abordea-zã acele evenimente asupra cãrora

o anumitã propagandã politicã aaruncat întrega rãspundere în sea-ma României ºi a românilor. Mã re-fer, de pildã, la realitãþile din Trans-nistria din perioada administraþiei ro-mâneºti (1941-1944), cu precãderela atât de durerosul dosar al depor-tãrii evreilor de peste Nistru ºi a Ho-locaustului din aceastã regiune. Dealtfel – iar acest lucru trebuie spusrãspicat –, la reuºita demersurilorcãrþii au contribuit, în mod deosebit,revelaþiile documentare furnizateodatã cu declasificarea unor docu-mente din arhiva defunctului KGB. Înaceeaºi ordine de idei, reþin atenþiasubstanþialele pagini consacrate re-levãrii dimensiunilor dramatice alecrimelor comise de cãtre autoritãþilesovietice în anii ’50 pentru lichidarearezistenþei eroice prin care româniibasarabeni ºi transnisterni au încer-cat sã se împotriveascã procesuluide rusificare ºi de comunizare dinRepublica Sovieticã Socialistã Mol-doveneascã (RSSM). O menþiuneaparte, aº face capitolelor consa-crate evaluãrii relaþiiolor româno-so-vietice din anii 1945-1964, respectiv1965-1989, în ideea depãºirii unorcliºee otrãvite cum ar fi cele despre„naþionalism-comunismul românesc.”

Fireºte, cartea este mult maibogatã în adevãruri profunde ºi

106

necesare înþelegerii dimnensiunilorºi complexitãþii relaþiei pe care, înmod curent, o rezumãm în termenii:„Românii, Basarabia ºi Transnistria”.De aceea, în încheierea acestornotaþii citez aprecierile poetului ºipublicistului Nicolae Dabija: „Este ocarte despre noi ºi pentru noi. În ea

se conþin argumentele noastre cucare sã ne putem apãra, pentru cãnoi suntem mai vechi în Transnistriadecât ruºii ºi ucrainienii.” Pentru aconchide: „Dacã nu ne vom înarmacu argumentele acestei cãrþi, vomdispare.”

Nu vãd ce aº mai avea de adãugat!

107

Cãrþi nescrise

Ion Luca Caragiale

În ultimele douã decenii, societa-tea „ongeurilor” culturale româneºtise dezice de poetul Mihai Eminescu– dupã expresia esteticianului TudorVianu, „cel mai de seamã român carea trãit vreodatã”, iar într-o baladã, dedupã 1990, a basarabenilor, „DomnulEminescu”, adicã domnitor spiritual,dacã nu cumva Domn în sens mistic– alegându-l, din labilul nostru pante-on, drept daimon tutelar pe Ion LucaCaragiale. Adicã românismul nu s-ardefini prin idealul romantic emines-cian al spaþiului geto-dacic, ci prin lu-mea zeflemelei lui Caragiale, defec-tivã de valori autentice.

Desigur, aici nu-i vorba despre oeventualã migraþie a valorilor esteticeºi morale, de o mutare a accentelorculturale, evidente fiind tumultuoa-sele conotaþii politice, bineînþeles nu

dintre cele emanate de organicitateaoperei sale. Dar este readusã în ac-tualitate, infirmând-o, prin recul, jude-cata unor contemporani privitoare maiales la opera dramaticã a lui Caragiale.G. Panu, junimistul, era convins, depildã, cã „Scrisoarea pierdutã n-arecalitãþi care sã reziste timpului ºi îm-prejurãrilor. Piesele pe temã politicãsunt cele mai efemere, nu sunt traini-

ce fiindcã moravurile se schimbã…”Se schimbã ºi nu prea, mai alesdacã-i vorba de moravurile aflate lagraniþa dintre tradiþie ºi presiunea in-stituþionalã a „formelor” civilizatoare.Dar contingentul „Scrisorii pierdute”,evocat de G. Panu, nu-i, desigur,chiar un delict de interpretare. Operalui Caragiale se zãmislise chiar subochii contemporanilor; într-un fel, eierau coautori, când nu se regãseaude-a dreptul în paginile acesteia ºi,

111

Ion Luca Caragiale,Mateiu CaragialeGrigore Traian Pop

în mod fatal, pe scenã. (A fost o ade-vãratã modã sã se descopere, înviaþa realã, personaje ºi situaþii din„O scrisoare pierdutã”. În presa vre-mii, Piatra Neamþ, Târgoviºte, Râm-nicu Vâlcea ºi Iaºi îºi disputau onoa-rea de a fi „icoana fidelã a moravu-rilor” (ªerban Cioculescu) din piesã,chiar G. Panu mãrturisind cã ar fiauzit pe viu, împreunã cu Caragiale,replica unui oarecare doctor Fãtu:„Vã rog, onorabililor, daþi afarã pestimabilul”.)

Legând prietenii cu cine nu seaºteptau apropiaþii sãi din high-life,având relaþii în toate straturile socia-le, fiind dispus a-ºi citi scrierile ori-unde, la Târgul Moºilor (cum cu dis-preþ zice Mateiu, fiul nelegitim cuifose aristocratice) sau în faþa regi-nei, cum s-a întâmplat, cu adevãrat,cu un act-douã din „O scrisoare pier-dutã”, având demonul contradicþieiºi geniul zeflemelei, Ion Luca Cara-giale s-a exersat cu pasiune ºi aleanîn gazetãrie (cultivând mai ales sa-tira), proza scurtã, scriind „momen-te” („specie” ad hoc), schiþe, apoiversuri, nuvele, scenete, teatru scurtºi piese în mai multe acte. Doar ro-man n-a scris. Pentru a continua otradiþie de familie, „mãscãriciul divin”(Petre Pandrea), visase sã fie actor,

puþini ºtiau asta, dar ratase, jucând,cu colosal aplomb, pe scena vieþii,unde cel puþin un spectator – l-am nu-mit pe Mihai Eminescu – nu-l apla-uda în orice situaþii. Cum sã legi oconversaþie lipsitã de suspiciune cuunul care spunea despre Kant cã-iun „moftangiu”? (Marele poet a tra-dus cu trudã ºi satisfacþii intelectualedin „Critica raþiunii pure”, aducânduneori vorba, chiar la berãrie, deapriorismul kantian!)

Consacrat, mai ales prin deciziaposteritãþii, ca dramaturg, acest„Moliere al românilor” (calificativ nuîntru totul fericit) a scris puþin, doartrei comedii ºi-o farsã, într-o perioa-dã relativ scurtã: „O noapte furtu-noasã” (1879), „Conu Leonida faþãcu reacþiunea” (1880), „O scrisoarepierdutã” (1884) ºi „D-ale carnava-lului” (1885). Scrisese, în 1882, o co-medie („Soacrã-mea Fijina”) ºi unvodevil („Hatmanul Baltag”), acestadin urnã împreunã cu Iacob Negruzzi,despre care nu-ºi aducea aminte cuplãcere. E ºi normal: vodevilul era opastiºã, ºi ea la mâna a doua, adicãprin Nicu Gane, dupã „NicholasNickleby” de Charles Dickens.

Din 1890, I.L. Caragiale nu maiscrie teatru. Continuã însã, alãturi degazetãrie, cu momentele ºi „crochio-urile” sale literare, cu povestiri ºi

112

nuvele. Începuse cu „O fãclie depaºti” (1889), despre drama evreuluiZibal, terorizat cumplit, pânã la de-menþã, de ameninþarea cã, de Învie-rea Domnului, va fi prãdat ºi ucis,continuând cu povestirea „Pãcat”(1892), în care preotul Niþã, ros deremuºcãri, îºi aduce în familie copiluldin flori, ajuns bãrbat în toatã firea,dar îl ucide, ca ºi pe fiica sa, când îºidã seama cã fraþii nu pot fi întorºi depe calea pãcatului. „Naturalism zo-list” s-a spus ºi încã se mai spune,cu implicit dar deloc justificat reproº,în timp ce „La hanul lui Mânjoalã”(1898) este comparatã cu bunelenuvele italiene. „Kir Ianulea” nu-i,într-adevãr, altceva decât „Belfegorarcidiavolo” de Machiavelli repoves-titã în româneºte. Dar, indiferent deinfluenþele mai mult sau mai puþin di-recte, de asemãnãrile, întâmplãtoaresau nu, cu alte scrieri, Caragiale are,în prozã, neobiºnuitã forþã epicã, in-stinct al construcþiei ºi atmosferei,într-un cuvânt e un modern (în sen-sul lovinescian de „rupturã” cu ceeace dominã epoca).

„Nãpasta” fãcuse trecerea spreregistrul dramatic, dar nu în condiþiide receptivitate tocmai prielnice. Afost consideratã, într-o formulã largacceptatã, „o eroare literarã a unuiautor talentat” sau, cel mult, neînde-

mânatecã pastiºã dupã marii autoriruºi.

Dacã, aºa cum spuneam, pe unelepiese pare a le fi dat uitãrii („Soacrã-mea Fijina” ºi vodevilul „HatmanulBaltag”) „Nãpasta” (1890) îi va aca-para pentru mult timp memoria. Acu-zat iniþial de plagiat este, la rându-i,pus în situaþia sã descopere cã unfrancez, de Lorde, i-ar fi plagiat dra-ma. Prietenii îl sfãtuiesc sã apelezela justiþie. Dar, românul, amuzat, cicãi-ar fi trimis lui de Lorde o scrisoareprin care îi mulþumea cã, datoritã lui,„o piesã care a cãzut la Bucureºti aavut succes la Paris”.

E firesc deci ca proiectele sã fie le-gate tot de comediile care i-au adusfaima, prin care ºi-a pus în valoarevocaþia, geniul dramaturgic.

ªerban Cioculescu aduce la luminãcâteva scrisori cãtre Paul Zarifopolîn care Caragiale se referã la o con-tinuare ambiþioasã: „Scriu o piesã deteatru: Titircã, Sotirescu & C-ie, 3 acte.Merge biniºor” (octombrie 1906);„Eu scriu mereu ºi merge greu. Mi-eteamã sã nu mã copleºeascã intenþia”(februarie 1907); „Sunt într-o starede impotenþã mentalã cum rareori mis-a întâmplat – incapabil sã scriu oreplicã, ne-mi-te o scenã – ºi astamã afecteazã grozav. Îmi place sãatribuiesc starea asta a spiritului

113

lipsei de petrecere ºi de distracþie”(septembrie 1907). Se pare însã cãintenþia, copleºitoare, într-adevãr, emai veche. Tot Zarifopol ne oferã des-luºiri: „Caragiale a venit de la Berlin(la Leipzig – n.n.) pentru câteva cea-suri. Este în vervã mare ºi foarte pre-ocupat de piesa pe care o pregãteº-te. Se apropie furia scrisului. Nu maipoate dormi. Îmi spune cã zilele aces-te i-a reuºit o scenã de mare însem-nãtate – un truc de teatru straºnic –,va fi chiar la începutul piesei. – Piesaare douã acþiuni” (mai 1905); „Cara-giale a lucrat (notiþe) la noua lui co-medie. – Chiriac a ruinat pe neneaDumitrache ºi a ajuns senator con-servator. În schimb el e acum le cocude la piece. Caþavencu deputat –aspirã la minister. Farfuridi senator.Venturiano avocat ºi foarte bogat.Revoluþie. Rãsturnare de minister.Intrigi grozave de redacþie. Ironiemultã la adresa antisemiþilor” (mai1905). Dintr-un anumit punct de ve-dere, pânã aici totul e clar: Caragialee decis sã continue „O noapte furtu-noasã”. Zarifopol mai face însã o pre-cizare extrem de importantã: „Fiul luiTrahanache din Scrisoarea pierdutãtrebuie sã aparã în noua piesã”. Pelângã faptul cã scriitorul vrea sãuneascã într-un singur ºuvoi celedouã piese, mai e vorba ºi de un fiu

al lui Trahanache, fiul de la facultate,bineînþeles, tânãr dar „copt”, serios,cel cu panseul „unde nu e moral,acolo e corupþie ºi o soþietate fãrãprinþipuri va sã zicã cã nu le are!”,doar evocat, niciodatã prezent înpiesã. Dar putea sã intre în scenã –de ce nu? – ºi un fiu dintr-o legãturãa consoartei lui Trahanache, Zoe, cuprefectul Tipãtescu, un tânãr lup libe-ral, ºcolit la Viena, Berlin sau Paris.Ar fi în spiritul lui Caragiale care, iatã,închipuie continuarea „Nopþii furtu-noase” ºi cu o scenã în care Chiriac,însurat cu una mult mai tânãrã, alin-tã pe genunchi un copilaº al cãruitatã e fostul ucenic Spiridon, cel careîncasa lovituri de bici când „bea tu-tun” pe ascuns sau pur ºi simplupentru cã aºa cerea cutuma.

Referiri la „Titircã, Sotirescu & C-ie”gãsim ºi în amintirile profesorului I. Suchianu, prieten cu scriitorul decând acesta era revizor ºcolar înVâlcea ºi Argeº: „Dupã aceastã cã-dere (a comediei „D-ale carnavalului”,premiatã dar ºi fluieratã – n.n.), seocupã timp de vreo patru ani cu dra-ma („Nãpasta” – n.n.), care-l obsedade atâta vreme, ºi cu o comedienouã, cu tema: Jupân Dumitrache îngeneraþia urmãtoare: doctor în dreptla Paris, avocat repede celebru, ompolitic ales deputat în opoziþie, tribun

114

talentat; copiii crescuþi cu guvernan-te strãine, nici urmã de cherestigiu.Numai dupã planul sumar ce mi l-acomunicat, vedeam deja ce operãpregãteºte, ºi de aceea am stãruitcât am putut ca sã înceapã mai binecu comedia. Ca sã scape de guramea, mi-a promis cã are sã se ocu-pe în acelaºi timp de amândouã; aînceput însã cu drama, iar comediaa rãmas în stare de proiect pânã amurit”.

Jupân Dumitrache doctor în dreptla Paris? E o farsã nu în sens dra-maturgic, ci una a istoriei, triumful in-culturii prin culturã. La prima impre-sie pare prea mult, chiar pentru „în-drãznelile” lui Caragiale, dar sã neaducem aminte cã scriitorul, prieten,o bunã perioadã de timp, cu ºefulJunimii, profesorul Titu Maiorescu, ºiel doctor în drept la Paris (!) pare sãfi uitat, la un moment dat, cã trebuiesã aibã atitudine partinicã în artã,vrednici de „binefacerile” satirei de-venind toþi politicienii ºi parveniþiiþãrii, societatea schiloditã cultural ºimoral de aspiraþii mai mult sau maipuþin justificate.

În ultima jumãtate de secol, IonLuca Caragialea a fost jucat în celemai felurite registre, maniere ºi „con-cepþii” regizorale, în teatru ºi film, de

multe ori realizându-se scenarii dupãtexte disparate ale scriitorului. Ideeaunui „Jupân Dumitrache în generaþiaurmãtoare” n-a avut-o însã nimeni.Sã fie vorba doar de scrupule cultu-rale, de o scuzabilã ignoranþã!? Ori-cum, în eventualitatea unei tentativede-acest fel în viitor, ar exista mãcarscuza cã ea ar fi, dacã nu în litera luiCaragiale, mãcar în spiritul acestuia…

Mateiu Caragiale

Considerându-se briliantul coroa-nei într-o dinastie de actori ºi scrii-tori, Mateiu Caragiale n-a fost totuºiprea încântat sã-ºi ºtie, dar mai alessã i se reaminteascã ascendenþa. Evorba de un bunic, vagabondând, întinereþe, prin târguri, urmat de-o liotãde menestreli, de doi unchi, Iorgu ºiCostache, care n-au fost doar actorisau directori de scenã ci ºi autori detexte dramaturgice. Mai ales Costa-che este un comediograf reþinut deistoria teatrului nostru. Chiar ºi fra-tele mai mic, Luca I. Caragiale, mortla 28 de ani, este un poet talentat,„scandalizând” (ªerban Cioculescu)prin modernism. În acest peisaj fami-lial, alura tatãlui, marele scriitor IonLuca Caragiale, este copleºitoare.(Dupã unii, ea n-ar putea fi explicatãdecât în cheie psihanaliticã: fiul

115

bastard îºi iubeºte ºi îºi pizmuieºtetatãl în egalã mãsurã, dacã nu cum-va uneori îl ºi urãºte. În adolescenþãse apucase sã-i imite slova, încât,dupã relatarea aceluiaºi ªerban Cio-culescu, G. Cãlinescu a putut credecã o scrisoare a fiului aparþinea lui I.L. Caragiale.) Aºa stând lucrurile,ceea ce face Mateiu, în spectacolulvieþii, nu este, pânã la urmã, doar sãadauge un „u” final numelui, arhai-zant, nobiliar (dar mut!), ci sã-ºi în-suºeascã un mod de a fi pe potrivã:lene ºi vanitate, snobism apãsat,dispreþ suveran pentru toþi ºi toate,refuzul lumii pe care o considerã anu-l merita, refugiul într-un trecut bo-real, populat de fantasmele unorpretinºi strãmoºi celebri. κi atribuiesteme ºi blazoane pictate cu pro-pria-i mânã. Asta nu-l împiedicã,dimpotrivã, considerã cã îi dã drep-tul, sã fie chilipirgiu cu aplomb, sãcerºeascã stipendii, vânând cu ob-stinaþie posturi musai diplomatice.Reuºeºte sã scape de sãrãcia lucieprintr-o mezalianþã nobiliarã, cãsã-torindu-se, la 38 de ani, cu MaricaSion, de 63, dar bogatã, dându-iocazia sã-ºi imagineze cã trecutulsublim îl ajunge din urmã. (Manã ce-reascã pentru postmodernismul în-ºurubat în contradicþii în termeni. Cuun asemenea personaj, cu atmosfera

operei ºi misterul ei diafan, altfel des-tul de livresc, de ce ar conta coordo-natele reale ale istoriei literare saumãcar verosimilul acesteia? Binefa-cerile unei subiectivitãþi entuziasma-te de propriile-i performanþe, la con-fluenþa istoriei reale cu cea fabuloa-sã, în scrieri de ultimã orã, par astârni interes. Mai ales în clubul ad-miratorilor. Pentru cã atestarea ge-niului nu vine din recunoaºteri largi,ci, vezi-doamne, din decizia celorpuþini ºi avizaþi. Dar, dupã aseme-nea criterii ºi apetenþe, Octav Minar,abjectul mistificator, n-ar fi altcevadecât un post-modernist pur-sânge:doar ºi el inventeazã opere ºi autori,„traduce” scrieri niciodatã scrise, seexerseazã în reconstituiri fabuloase…Fac aluzie la împrejurarea cã, în ulti-mul timp, Mateiu Caragiale este obli-gat, de autori poate talentaþi, sã de-vinã personaj în propria operã.)

La cât a scris Mateiu Cartagiale –poeziile dintre 1904 ºi 1913, douã-zeci la numãr, adunate postum în vo-lumul „Pajere”, nuvela „Remember”(1924), romanul de mici dimensiuni(unii afirmã cã-i povestire) „Craii deCurtea-Veche” (1929), povestirea ne-terminatã, „Sub pecetea tainei”, scri-sã între 1930 ºi 1935, publicatã dePerpessicius un an mai târziu, studi-ile heraldice, un jurnal acoperind

116

perioada 1927-1935, cu doar douã-trei însemnãri pe an – ne-am aºteptaca proiectele sã fie multiple, dacã nuîn alte domenii mãcar în heraldicã,unde avea oarecare faimã. Ceva vagînsã întrezãrim tot în prozã. În exce-lenta ediþie a operelor sale, BarbuCioculescu insereazã ºi un text, „So-borul þaþelor”, despre care scrie: „tre-buia sã completeze trilogia roma-nescã a lui Mateiu I. Caragiale”. Oîncepuse la 2 ianuarie 1929, subtitlul „ªcoala þaþelor”. Sunt trei vari-ante ale aceleiaºi scene. O reproducpe cea mai concisã: „Doamnei Ma-sinca Drânceanu, cea mai bunã din-tre prietene dacã n-ar fi singura. Mul-þumit de aceastã închinare ce aºter-nusem, cu toatã sinceritatea pe unexemplar din Craii de Curtea-veche,am adãugat la modestul meu ploconliterar, o cutie de bomboane ºi câ-teva flori ºi m-am îndreptat în birjãspre parcul Filipescu ca sã i le de-pun la picioare, în noua sa locuinþã.Mi-era sincer dor de cucoana Ma-sinca. N-o mai vãzusem de mult.Plecase anul acesta din Bucureºti,înainte sã mã întorc toamna ºi, caniciodatã, îºi prelungise ºederea peRiviera pânã în anul de faþã, 1929, lasfârºitul lui mai”.

Adicã îi oferã un exemplar din„Craii…” când, dupã cum vom vedea,

coana Masinca e personaj în roman?Dupã întâia descindere la Arnoteni,scârbit de lume ºi atmosferã (de „cemâini a trebuit sã îndur a strânge”),încearcã s-o ºteargã „englezeºte”.Degeaba. Tocmai intrã pe uºã coanaMasinca Drânceanu. Povestitorul eîntors din drum: „S-ar fi putut oare sãnu te îndrãgosteºti de ea? – ºi nu defrumoasã ce rãmãsese în ciuda vâr-stei pe care o înºela dupã cum îºi în-ºelase ºi cei doi bãrbaþi cu cununieºi nu mai ºtia câþi fãrã, dar pentru cãavea un vino-încoace cãruia nu erachip sã te împotriveºti ºi dichisuriletoate ºi tabieturile ºi ochiadele”. Casaîn care se pripãºiserã Arnotenii îiaparþinea. Îi acceptase pentru spec-tacolul pe care i-l ofereau. Deveniseexpertã în istoria desfrânãrii lor.

Într-un alt fragment de început al„Soborului þaþelor” surprindem o sce-nã insolitã: „La poartã, când sã intru,mã oprii deodatã ºi mã trãsei la oparte. În curte, cucoana Masinca numai isprãvea sã se sãrute cu una dincucoanele mari de la noi, o cucoanãfoarte mare. ªi, fãrã sã mã bage înseamã, þinându-se strâns de braþ ºide mâini, ieºirã împreunã în stradã,unde un elegant landaulet aºteptape înalta mosafirã”. Chibzuim cã, dinmoment ce personajele pot circuladintr-o scriere în alta, de ce n-ar

117

exista ºi-o contaminare de rele de-prinderi? Pentru cã iatã ce relateazãchiar Masinca din „Craii…” despreun personaj din acel roman: „Printr-ocrudã batjocurã a soartei, fata aceas-ta mare ºi bine fãcutã (e vorba deMina – n.n.), chiar cam din topor, nuera femeie desãvârºitã: un oarecarecusur de croialã din nãscare înlãturala dânsa putinþa împreunãrii sãnã-toase ºi depline ºi tãlmãcea poatepãtimaºa ei aplecare la legãturi îm-potriva firei ce o fãceau sã-ºi piarzãºi puþina judecatã de care se bucura;când avea cârlig la vreuna, nu-ºicruþa nici neajunsuri nici umilinþe, baceva mai mult: ea, atât de zgârcitã,nu se da în lãturi de la cheltuialã, oplimba cu muscalul, îi cumpãra cio-rapi de mãtase, sticle de parfum; cuRaºelica Nechmansohn tocase varatrecutã, într-o lunã, patru mii de lei,bani ºterpeliþi de la unul Haralam-bescu când adormise la ea beat”.

„Soborul þaþelor” ar fi urmat dupã„Craii de Curtea-Veche” – de-atuncie ideea – dacã, între timp, n-ar fiajuns destul de departe cu romanul„Sub pecetea tainei”, nici acesta is-prãvit vreodatã. Important însã, încontextul demersului meu, e cã, ºiaici, coana Masinca e prezentã. Celcare încã suspinã dupã ea e conulRache, inspector general de poliþie,

om avut, ajuns la vârsta senectuþii.Sãgeata lui Cupidon îl atinsese înurmã cu o jumãtate de veac ºi, deatunci, nu conteneºte s-o doreascã.κi mãrturiseºte „scrânteala” cu me-lancolie.

Aºa cum stau lucrurile, în „Sobo-rul þaþelor” ar fi loc ºi pentru GoricãPirgu, regele neîncoronat al mocirleimorale. Dar existã ºi-o altã posibilãperspectivã, în ceea ce-ºi aminteºte,de pildã, Cella Delavrancea: „Ne-acitit odatã un fragment din Soborulþaþelor, pagini de umor sarcastic.Mediul descris distona în atmosferacasei lor, în care lucea argintãria unuibogat serviciu de ceai englezesc, darrâsul care izbucnea la lectura fãcutãde Mateiu crease o legãturã de prie-tenie care ºtergea orice antagonism,ºi aºteptam cu nerãbdare sã scrie ro-manul de moravuri suburbane careavea sã fie un mare succes”. BarbuCioculescu se îndoieºte cã memoriaCellei Delavrancea ar fi tocmai fidelã,argumentând cã „Soborul þaþelor nuse petrecea într-un mediu suburban– nu ar fi urmat sã se petreacã acolo!Este mai probabil ca scriitorul sã ficitit fragmente, pe care le avea gata,din Pecetea tainei. Dar acestea nuerau comice!”. ªi-atunci? Cã mediulera suburban, o atestã nu doar CellaDelavrancea ci ºi titlul proiectatei

118

scrieri. Unde altundeva e mai la elacasã un sobor al þaþelor decât într-omahala? E drept cã umorul lui MateiuI. Caragiale este, în amintirea con-temporanilor, mai mult involuntar.Dar la reuniunile „cenacliere”, ca ceaevocatã de Cella Delavrancea, seputea râde din plin la argoul jegosde tipul Gore Pirgu sau la satirã.

„Aluviunile balcanice” (TudorVianu) din firea românilor din sud aufost ridicate, dupã apariþia scrierilorlui Mateiu Cargiale, ale poeþilor IonBarbu ºi George Magheru (cu alesale „Poeme balcanice”), toþi treiasociaþi lui Anton Pann, la rangul de„spirit balcanic”. Oare am schimbaceva dacã l-am numi bizantinism?Probabil cã nu. E totuºi bine sã men-þionãm cã balcanismul ca spirit a fost

resuscitat, în istoria literaturii, mai alesdupã ce „amurgul Crailor”, cu referirela atmosfera crepuscularã ºi dezinte-grarea moralã din romanul lui MateiuCaragiale, a fost întors cu faþa spremiazãzi de Ion Barbu, poetul care-ºigãseºte perechea sufleteascã înbastard.

„Soborul þaþelor” probabil cã n-arfi reconfirmat, pe aceastã dimensiu-ne, aºa-zisul balcanism. Ar fi rãmasdoar jegul, spiritul fiind al mahalalei,adicã al clasei de mijloc în formare.În aceste împrejurãri, „þaþele” n-ar fifost fascinate de moda, parfumurileºi bijuteriile Stanbulului, ci a celor dela Paris, limbajul lor n-ar fi fost împes-triþat cu arhaisme grele (ca în „Crai”),ci cu stâlcite expresii franþuzeºti, cala I.L. Caragiale.

119

LISTA COLABORATORILOR

• Darie Cristea, sociolog

• Dorel Abraham, sociolog, directorul Centrului de Sociologie Urbanã ºi Regionalã

• George Apostoiu, diplomat

• ªerban Cionoff, ziarist

• Diana-Camelia Iancu, lector universitar doctor, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Admi-nistrative, Bucureºti

• Nicolae Mareº, diplomat

• Ion Marin, conferenþiar universitar doctor, ziarist

• Corneliu Ostahie, ziarist

• Grigore Traian Pop, scriitor

• Florea Þuiu, economist, ziarist

• Cristina Voicu, asistent universitar doctor, Academia de Studii Economice, Bucureºti

• Corneliu Zeanã, conferenþiar universitar, medic