Numărul 31 / august 2017Adresele noastre din Bucuresti • Calea Călărașilor, nr 133 • Piata Amzei, nr.7-9 • Calea Dorobantilor 170 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil Ressu, 6

www.berezka.bg/ro• Bd Ion Mihalache, 111, Bloc 14A, parter, sector 1 • Str. Sfânta Vineri, 21A, parter, sector 3 • Calea Moșilor, nr 221, bl 31A, sector 2

2Numărul 31 / august 2017

Cel mai bun, din Ce-am Creat

Chardonnay 2015

Ce este cel mai important într-un vin?Corect! „Buchetul” său și post gustul. Chardonnay 2015 –

un vin alb de calitate superioară cu nuanțe de fructe (măr, lămâie, citrice). maturat în butoaie de stejar îi conferă un ton de vanilie, „fum”, stejar. un buchet fin, ușor, proaspăt și un gust foarte armonios. În genere, vara, e cel mai potrivit vin – el este ușor, și foarte puțin amețitor. Insuflă fantezii romantice și chiar stări de spirit erotic. Probabil că, nuanțele de fum contribuie la asta. Dar, în general, ce importanță are cine contribuie la asta, principalul este – vinul, întradevăr, este de preț. Chardonnay 2015 - vin cu indicația geografică protejată Ștefan Vodă.

se asortează minunat cu mâncărurile din pește, fructe de mare, mâncăruri cu carne albă și salate, în componența cărora intră brânzeturile din lapte. Poate servi ca un excelent aperitiv.

se recomandă a fi servit la o temperatură de +8...+12°С.

Sauvignon BlanC 2015

Produs din struguri sauvignon, crescute și recoltate manual în regiunea Purcari. Buchetul acestui vin este foarte proaspăt, cu arome de silex, ierburi (urzică, frunze de coacăze negre), ardei gras, agrișe, măr verde și ... acela, care se pronunță pe franțuzește pipi de chat. ultima dintre nuanțele menționate – este foarte luminoasă și este o trăsătură caracteristică a sauvignonului, așa cum este preferat de cunoscători. Și nu cumva să vă tulbure faptul că asta se traduce ca „pipi de pisică” (exact la ce v-ați gândit).

spre deosebire de vinurile de calitate superioară ale Chardonnay cele mai bune calități ale lui savuvignon Blanc se etalează încă din vârsta fragedă. sauvignon Blanc nu face parte din categoria vinurilor cu vârsta pronunțată.

se asortează minunat cu mâncărurile din pește și brânză, se apretează minunat la legume, salată verde, complectează într-un mod minunat gustul fructelor de mare.

se recomandă a fi servit la tempertura de +8...+12°С.

iar aCum, puțin deSpre tendințele Sezonului

• Paharele de vin la modă în 2017, dar să țineți minte întodeauna fap-tul că forma paharului trebuie să rețină buchetul vinului, și de aceea el nu trebuie să fie sub forma de V. Cel mai bun pahar este acela care se aseamănă cu o lalea semi-înflorită.

• muzica preferată, ca și vinul alb – modificări și impurități nu vor tolera. Vinul alb, pe care-l beți, este cu atât mai ușor și mai delicat, cu cât muzica e mai ușoară, înaltă și delicată. De aceea, în Europa intră în modă, ca serile lunilor de vară să fie petrecute în restaurante cu o muzică blues veche și bună.

• Vara – vremea ieșirilor neîntrerupte în natură. Nu uitați să luați cu voi un vin alb ușor și, desigur, niciun fel de pahare de plastic! luați pahare fără picior.

• Iar dacă urmează să vă bucurați de un vin într-un bazin, atunci, în acest caz, cel mai bine e să luați pa-hare „plutitoare”, adică nu paharele în sine, ci platourile cu marginile în-alte, care nu se scufundă.

Vinurile tImBrus sunt produse în moldova de către binecu-noscutul oenolog spaniol manuel Ortiz.

tImBrus – un proiect internațional pentru a crea, în prin-cipiu, noi vinuri moldovenești din categoria premium. Denu-mirea provine din cuvântul „timbru” și înseamnă timbru fiscal sau poștal. asemenea timbrelor rare, vinurile tImBrus aspiră la aceea ca să devină un exponat râvnit al colecțiilor de vinuri.

Istoria proiectului își are începutul odată cu achiziționarea unor terenuri în Purcari, cea mai renumită regiune viticolă din moldova, devenită o legendă a vinificației încă din secolul al XIX-lea, când aici, deja, se produceau vinuri la nivel european. Decizia hotărâtoare a fost datorată invitării eminentului spe-cialist străin în domeniul viticulturii și a vinificației, pentru crearea vinurilor tImBrus. Oenologul european, manuel Ortiz, participă la crearea de vinuri începând cu momentul alegerii sorturilor pentru plantația viței de vie, controlând în totalitate procesul, mergând până la faza îmbutelierii vinului în sticle.

Ca și rezultat, vinurile tImBrus ies în evidență pe fondul altor vinuri din regiune, distingându-se printr-un stil european autentic, nobil. Născându-se printr-o combinație unică a naturii din regiunea Purcari, a tradiției vinificației din moldova și măiestria specialiștilor europeni, vinurile tImBrus întrupează în ele concepția de autor a oenologului european în ceea ce preivește viitorul vinificației moldovenești. tImBrus – propria expresie a viticultorului, mesaj adresat tuturor celor care apreciază vinurile de calitate. În acest mesaj – este un mister, care nu poate fi citit sau văzut, dar poate fi simțit și înțeles, doar gustând acest vin.

Vinurile tImBrus sunt create de oenologul spaniol manuel Vincente Ortiz martinez. Experimentat specialist în viticultură și oenologie, manuel Ortiz a creat vinuri în țara sa natală, spania, a condus departamentele tehnologice ale câtorva companii de vinificație, a creat o serie de mărci comerciale proprii, care se vând cu succes departe de spania.

astăzi el este – unul dintre cel mai solicitat conultant european în oenologie, consilier în diferite întreprinderi de vinificație din Europa, america latină și rusia.

tImBrus – unul dintre cele mai ambițioase și importante proiecte ale lui manuel Ortiz. Controlând în totalitate procesele viticulturii și vinificației din companie, oenologul spaniol caută să demonstreze ce este cel mai important – că în moldova se poate și trebuie să se creeze vinuri premium de nivel mondial. Vinurile, deschid din plin și într-un fel cu totul nou, enormul potențial al vinificației din molodva.

În acest mesaj - este un mister, care nu poate fi citit sau văzut, dar poate fi simțit și înțeles, doar

gustând acest vin

Cel mai bun, din Ce-am Creat

3Numărul 31 / august 2017

ElE aproapE că nu sE altErEază niciodată

Salată mimoza, rețetă cu conServe

Mimoza – saltă multistrat cu pește conser-vat și ouă, care este una dintre cele mai po-pulare în Rusia, alături de „Olivie” (salată bo-euf) și altele dintre cele mai renumite salate.

Cel mai important lucru în prepararea aces-tei salate – alegerea corectă a ingredientelor, și atunci ea va fi, întradevăr, delicată și gus-toasă. Alegeți o maioneză de calitate, deja testată, mai bine grasă decât ușoară (mai bne adăugați în salată mai puțină maioneză grasă, decât multă, dar ușoară), iar în ceea ce privește conservele de pește – acordați atenție peștelui de mare: somon, saira, stavrid, gorbușka sau macrou.

Ingrediente: 200 g pește din conservă (1 cu-tie), 4 ouă fierte, 3-4 cartofi fierți, 3 morcovi fierți, 1 ceapă, maioneză maHEEV, verdeață, sare

1. Curătați și fiecare separat răzuiți pe răză-toare cu găuri mici morcovii și cartofii.

2. Pentru început așezați jumătate din car-tofi ca prim strat al salatei, ungeți cu maioneză.

3. Peștele din conservă se pisează, se elimi-nă oasele, dacă ele există, așezați-l peste stra-tul de cartofi ca un al doilea strat, ungeți cu maioneză.

4. următorul strat al salatei – ceapa tăia-tă mărunt (dacă se folosește ceapă de salată, atunci ea nu mai trebuie opărită cu apă cloco-tită, dace este ceapă obișnuită – este obligato-riu să o opăriți, pentru că, în caz contrar, ea va combate gustul celorlalte produse).

5. Peste stratul de ceapă se toarnă uleiul din conserva de pește, după care se unge cu maio-neză.

6. următorul strat – restul de cartofi, ma-ioneză, mai departe – morcovii, maioneză, al-bușurile de ouă răzuite, maioneză, gălbenușuri-le de ouă răzuite.

7. salata mimoza cu conservă se ornează cu verdeață, o lăsăm să stea, înainte să fie servită, câteva ore în frigider.

Poftă bună!Pentru a-i conferi o formă salatei se poate

folosi o salatieră obișnuită, acoperită cu o fo-lie de bucătărie, sau o formă culinară cilindri-că fără fund, sau să faceți o asemenea formă singuri.

rețetă guStare din lipie cu ficat de cod

Puteți prepara această gustare doar în câteva minute, folosind produse simple și ieftine, ușor de procurat, al căror sortiment este minimal, dar în același timp optim, din punct de vedere

al gustului. Este bine să folosiți o lipie subțire, care poate fi, în zilele de astăzi, cumpărată din orice magazin.

Ingrediente: 2 ouă fierte tare, câte o cutie de ficat de cod în ulei, o legătură de mărar, lipie subțire, 3 linguri de maioneză maHEEV, 1 praf de piper negru.

1. Deschidem cutia de conservă, răsturnăm ficatul de cod într-o farfurie, cu ajutorul unei furculițe pisăm foarte bine ficatul de cod până ce obținem o masă uniformă.

2. separăm albușurile ouălelor fierte de găl-benușuri, tocăm mărunt mărarul.

3. Întindem lipia și o ungem cu grijă cu ma-ioneză.

4. așezați ca prim strat, în mod egal, ficatul de cod, deasupra răzuiți gălbenușurile de ouă, străduindu-vă, deasemenea, să le distribuiți uniform, mai departe – albușurile de ouă răzu-ite, peste toate acestea presărați măraul tocat.

5. Cu grijă, dar strâns, roluiți lipia ca o rula-dă, îmbrăcând-o în folie de bucătărie.

6. așezați rulada pentru câteva ore la rece, după care îndepărtați folia de bucătărie iar ru-lada o tăiați bucățele. Puneți rulada pe un pla-tou, ornați-o cu verdeață și o serviți la masă. Poftă bună!

Ca umplutură pentru ruladă puteți adăuga și alte ingrediente, după preferință.

rețetă de Salată rapidă cu maScou

Pentru prepararea acestei salate vă trebuiesc doar 10 minute, și poate, chiar și mai puțin, dacă aveți la îndemână ouă fierte sau știiți să vă mișcați rapid prin bucătărie.

Ingrediente: 3 ouă fierte tare, 1-2 cutii de macrou conserve, 1 pachet de maioneză ușoară, ½ ceapă, sare.

cotlete din pește din conServe

și fulgi de ovăz Cotletele pot fi preparate din diferite specii

de pește în conserve, în ulei sau în suc pro-priu, în fucție de preferința dumneavoastră. Noi vă propunem o rețetă din salmonide, de asemenea, sunt bune și cele de sardină, ma-crou, gorbușka, etc. Ca și garnitură este bun cartoful, sub toate formele, și deasemenea orezul, ori variantele cu legume sau ciuperci.

Ingrediente: slamonide conservă – 1 cutie, ceapă – 1 căpățână, ouă – 1 buc., fulgi de ovăz – 5-7 linguri, ulei – 2 linguri, bicarbonat de sodiu – 0,5 lingurițe, sare, zahăr – după gust.

1. Desfaceți conservele. lichidul din ele poate fi scurs în totalitate sau lăsat, în parte.

De ce să nu recunoaștem, noi am visat întodeauna la produse care să se păstreze veșnic. Cât de plăcut este să cumperi un produs și să nu te mai gândești la cumpărături! Și să-ți petreci timpul, astfel eliberat, în activități cu adevărat utile – ca de exemplu, să aranjezi, în sfârșit, propria colecție de butoane de la claviatură în ordine alfabetică. Fă cunoștință cu lista de produse care nu se alterează niciodată (sau ceva de genul acesta). Este adevărat, ți-ar fi de folos și o femeie ca să le prepari. Dar ea nu are obligația de a trăi veșnic.

un fapt bine-cunoscut: produsele conservate se păstrează mult timp, iar acest lucru, desigur, este un avantaj: ele nici

2. Pisați peștele, adăugați un ou crud.3. În amestecul masei de pește adăugați

fulgii de ovăz și bicarbonatul de sodiu, sarea și zahărul, amestecați-le.

4. masa de pește preparată va fi lăsată să crească timp de 2-3 ore.

5. După care adăugăm ceapa tocată mă-runt.

6. Prăjiți cotletele pe ambele părți în ulei de floarea soarelui, în tigaie, dar nu prea mult timp. Este deajuns ca să se întărească oul, iar cotletele sunt gata, adică aproximativ 4-5 minute. serviți cotletele alături de garnitură, în funcție de gustul dumneavoastră. Poftă bună!

Și totuși sunt condiții pentru păstrarea corectă a conservelor de pește?

Desigur, sunt! În general, în viață, sunt condiții pentru tot ))

Deci, păstrarea:1. Nu se recomandă păstrarea conservelor deschise – aerul și lumina accelerază procesul oxidării, iar asta înseamnă că produsul se alterează.

2. Perioada de păstrare a conservelor depinde de compoziția și proprietățile conținutului, calitatea apei folosite, precum și a recipientelor – cutiile de tablă, lacul cu care aceasta este acoperită pe interior. În orice caz, conservele de pește nu se recomandă a se păstra mai mult de doi ani.

3. Conservele sunt sensibile la variațiile de temperatură, de aceea cel mai bine e să le cumpărați din magazine, unde sunt asigurate condițiile necesare păstrării lor. Climatul optim pentru conservele în suc propriu, de la 0 și până la + 5 grade.

La achiziționare vizualizați cu atenție conservele – în cutiile deformate se poate să fie un produs slab calitativ. Dacă în piață vă propun o cutie „goală”, fără etichetă, cel mai probabil aceasta este o producție „subterană”. Dacă, deschizând conserva, dar perioada de valabilitate încă nu a trecut, și ați înțeles că, conținutul ei este departe de a fi unul ideal, nu riscați cu sănătatea dumneavoastră – returnați vânzătorului conserva de calitate proastă. Să vă apărați drepturile vă va fi mai ușor dacă veți face cumpărăturile în magazine și nu ați uitat să luați și bonul fiscal.

măcar nu necesită să fie păstrate întodeauna în frigider – nu ocupă loc acolo. ai ales în bucătărie un dulăpior, ai pus acolo câteva feluri de conserve - și trăiește liniștit, pentru că tu ai rezerve din care, întodeauna, poți să-ți prepari repede o mâncare gustoasă. Iar neașteptații oaspeți nu te vor mai prinde nepregătit.

În afară de asta, în ciuda faptului că sunt sterilizate, în ele se păstrează întregul complex de substanțe necesare compensării consumului energetic și de reînnoire a țesuturilor organismului. În afară de proteine, grăsimi și glucide, conservele de pește conțin macro - și microelemente: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, iod, cupru și altele.

Mâncare din conservemâncarea din conserve se prepară foarte rapid, pentru că vouă

nu vă mai trebuie să preparați carnea sau peștele. tot ceea ce vă trebuie – să deschideți cutia (borcanul) și să adăugați conținutul în salată, supă, felul doi de mâncare. Desigur, e puțin probabil ca voi să pregătiți mâncare din conserve în fiecare zi, dar atunci când familia s-a așezat deja la masă, iar voi nici n-ați început încă să gă-tiți, fără ncio îndoială, asemenea preparate vor salva situația. Cel mai important lucru, fiți atenți atunci când alegeți conservele în magazin – aveți grijă la termenul de valabilitate. Dar despre asta, puțin mai târziu, dar deocamdată vă vom spune câteva mâncăruri gustoase, originale și totodată tradiționale din conserve.

1. se fierb ouălele tare (5-7 minute după ce apa a dat în clocot), se așează într-un bol, se așeză sub un jet de apă rece – ele se vor răci în 2-3 minute. se curăță și se răzuiesc pe răzătoare cu găuri mici.

2. Deschidem conservele de pește, le pisăm cu o furculiță până ce obținem bucățele mărunte, le punem în salatieră la

ouă, adăugăm ceapa tăiată mărunt (dacă aveți timp, tăind-o, se poate opării cu apă clocotită iar apoi spălată cu apă rece),

3. Puneți maioneză și amestecați salata, iar în caz de necesitate, sărați-o. Puteți orna salata cu ajutorul măslinelor și verdeței, pur și simplu, așezîndu-le de jur împrejur. Poftă bună!

4Numărul 31 / august 2017

7 lucruri pE carE nu lE-ați știut dEsprE bErE

1. În Babilon, cu 4000 de ani în urmă a existat un obicei, în care, tatăl miresei, timp de o lună după nuntă, îi dădea de băut ginerelui bere cu miere. De aceea, prima lună de după nuntă se numea „luna de miere”2. Scrierile asiriene cu 2000 de ani î H. susțin faptul că, în arca lui Noe se găsea bere.3. Egiptenii din antichitate se salutau cu fraza „Pâine și bere”. De asemenea ei o vene-rau pe Isis – zeița fertilității și a berii.4. Ce-a mai veche rețetă culinară din lume care s-a păstrat – este rețeta berii. 5. Istoricii au descoperit dovezi cum că în Evul mediu, când călugării preparau berea în mănăstiri, fiecărui călugăr i se permitea să bea aproape 5 litri de bere pe zi.6. Hameiul – o floare magică, mulțumită căreia există gustoasa bere. Hameiul crește sub formă de coarde, asemănător cu cele ale viței de vie, iar în fiecare toamnă are loc recoltarea florilor.

7. Încă .... mulți nu cunosc istoria berii „Jiguli”

Marca berii „Jiguli” este cunoscută multor admiratori ai vechilor tradiții, precum și acelora care se interesează de istoria culturală a Moscovei vechi, sovietice. La început, pe bulevar-dul Kalininsk a apărut restaurantul „Jiguli”. În tradiția culturală a acelor vremuri era multă duioșenie, cură-țenie - și în același timp, luminozita-te, înfocare și huliganism. O stare de spirit de libertate! Nu întâmplător bu-levardul Kalininsk imita prin dizainul său cele mai strălucitoare zone din Havana – capitala insulei Libertății, în care visau moscoviții acelor timpuri să ajungă! Acum bulevardul Kalininsk – este Noul Arbat – principala arteră a Moscovei.

Jiguli barnoe - este o bere lager clasică, blondă. Este preparată după o rețetă deja testată de către restau-rantul „Jiguli”. Pentru fabricare se utili-zează hameiul Zatek de calitate supe-rioară cu o aromă fină, malțul de orz și o apă moale din raionul Mâtișcinsk, care este pompată de la o adâncime de 320 de metri. Procesul de fermen-tare a berii durează 21 de zile. Berea pasteurizată conține o alcoolemie mai mare de 5%, la o densitate de 12%. Să-i ascultăm pe experți: berea Jiguli barnoe are „corpul” întreg din malț, o culoare aurie plăcută, o ușoa-ră amăreală de hamei și o salinitate în postgust.

Citim eticheta: în 100 de grame de bere se conține 3,8 grame carbo-hidrați, valoarea energetică a acestor o sută de grame este echivalentă cu 43 kcal.

Reușită: doar după un an de vân-zări, berea „Jiguli” a ocupat primul loc în vânzările din Moscova, printre beri-le ambalate în sticle de 0,5 litri.

Având asemenea rădăcini culturale adânci, marca „Jiguli” nu poate să nu continue tradiția Arbatului liber, și de aceea, conceptul mărcii „Jigului Barnoe” – bere pentru activități culturale

Cunoscutul în Rusia artistul-ilustrator Valeri Barâkin din Nijni Novgorod a creat desene unicat la seria de cutii cu design exclusivist de la MOSCPIVCOM „Jiguli Barnoe” de calitate superioară, care au fost realizate într-o ediție limitată. Ideea realizării cutiilor în stilul pin-up a fost dictată de conceptul mărcii „Jiguli Barnoe” – bere pentru activități culturale

Ne încărcăm cu energie cu berea pentru activități culturale?!

„Jiguli Barnoe” – este câștigătoarea categoriei „Cea mai populară” în Ma-rele festival al berii din Moscova din anul 2010.

În 2010 i-a fost acordat premiul întâi al „Marca anului/EFFIE 2010”

În anul 2011 a câștigat premiul anu-al al încrederii populare „Marca 1 în Rusia”.

La 10 noiembrie 2011, în Nurem-berg, în cadrul celui mai vechi concurs al degustării din Europa «European Beer Star», berea Jiguli a obținut me-dalia de aur.

Toate aceste ne spun despre faptul că produsul s-a dovedit a fi unul ca-litativ.

BERE PENTRU ACTIVITĂȚI CULTURALE

5Numărul 31 / august 2017

rețetele lui ParaCelsius

Berea este mult mai puțin hrănitoare decât sucurile și coca-cola

De-a lungul întregii istorii a berii, acesteia i se desco-perau noi și noi calități tămăduitoare. Medicii vechi-lor sumerieni recomandau să se clăteacă cavitatea bucală cu bere caldă pentru tratarea bolilor de dinți. În evul mediu ea era prescrisă pentru eliminarea pie-trelor din rinichi. Cu bere se frecau picioarele după un drum lung, iar măștile din ea erau considerate ca pa-naceu pentru pielea care îmbătrânea.

Celebrul Paracelsius trata cu ajutorul berii bolile de ficat și afecțiunile respiratorii, iar pentru fiecare boală în parte recomanda un anumit sortiment. Medicii cehi considerau berea ca un mijloc de nădejde împotriva holerei, și întradevăr, bacili în soluția de bere mureau după câteva minute. Apropo, această rețetă a avut și o confirmare istorică: pustiitorele epidemii de holeră apropae că nu au afectat, niciodată, pe muncitorii fabricilor de bere. Este interesant faptul că, în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea se recomanda ca medicamentele să

fie luate alături de bere. Ea era considerată ca o excelentă băutură tonifiantă, dezinfectantă și întăritoare. În zilele noastre, medicina oficială nu mai privește berea atât de binevoitor. Excesul de lichid, dobândit după o obișnuită întâlnire cu prietenii – este o povară serioasă pentru rinichi și inimă. Berea, desigur, este dăunătoare și pentru oamenii care suferă de ulcer gastric și de gastrită cu aciditate ridicată. Cercetările au arătat că berea conține alcaloid, care se asemănă prin compoziție și proprietăți fiziologice cu morfina. Prin aceasta se explică, demult observata acțiune narcotică a berii. Dar în același timp, berea – este, fără îndoială, un produs benefic. Ea, de exemplu, elimină din organism substanțele cancerigene. După părerea oamenilor de știință japonezi, consumul regulat de bere, reduce de 2-3 ori riscul îmbolnăvirilor de cancer. Substanțele active care se găsec în hamei au un efect calmant și analgezic, inhibă creșterea și dezvoltarea bacteriilor.

rețete populare, adunate în SiBeria

1. Tratarea diarei cu ajutorul berii (pântecăraie). În cazul unei diarei severe vă va ajuta următoarea rețetă: într-o jumătate de pahar cu bere blondă adăugați o linguriță de oțet de mere. Medicamentul se va bea câte 1-2 linguri la fiecare 2-3 ore de-a lungul întregii zile. Deja după câteva ore după prima întrebunțare se va simți o ușurare, iar activitatea stomacală se va normaliza.

2. Tratarea cu ajutorul berii a cistitei, uretritei și a adenomului de prostată. Aceste procese inflamatorii se supun, deasemeni, tratamentului cu ajutorul berii. Rețetă medicament: peste 2 linguri de scaiul-măgăresc (Onopordum acanthium) se toarnă un pahar de apă clocotită, după care se așează în bainmarie și se ține timp de 15 minute. În amestecul răcit, până la volumul inițial de apă, se va adăuga apă răcită care a fost fiartă în prealabil. A treia parte a paharului de infuzie obținută se amestecă cu jumătate de pahar de bere blondă. Se ia de trei ori pe zi, după mese.3. Berea împotriva atacurilor de migrenă. Pentru a scăpa de migrenă, trebuie să aplicați timp de 20-30 de minute pe locul dureros o compresă din bere blondă încălzită și să înfășurați capul cu un prosop. Împotriva durerii de cap, unii oameni beau câte 50-100 ml de bere blondă rece, dar această metodă nu-i ajută pe toți.

Diferitele măști și creme pe bază de bere ajută, întradevăr, la netezirea ridurilor – aesculapii evului mediu nu s-au înșelat. Datorită marii cantități de vitamina B, astfel de măști îmbunătățesc starea pielii, îndeosebi a celei grase, ridicându-i elasticitatea ei și îmbunătățind circulația sângelui.

1. Berea în cazul dermatitei. Să învingeți dermatita vă ajută infuzia de pătlagină cu bere. Pentru început, 20 de grame de frunze proaspete de patlagină se spală cu apă rece. Mai departe frunzele se acoperă cu 250 ml de apă clocotită, se acoperă cu un capac și se lasă să stea 20 de minute. După care fiertura se strecoară, se adugă 150 ml de bere blondă nepasteurizată. Loțiunea din acest amestec se aplică pe zona afectată timp de 3-4 minute, în fiecare dimineață și seară. Tratamentul durează timp de 8 zile.

2. Pentru cei cu piele uscată putem să le recomandăm o altă rețetă de mască pentru față, în componeța căreia sunt două linguri de bere blondă,

o lingură de miere și o lingură de ulei de floarea soarelui. Acest amestec trebuie încălzit până ce se dizolvă mierea, se răcește, și ușor călduță, se aplică pe pielea feței care a fost supusă înainte la o baie cu abur. Efectul se atinge atunci când masca este absorbită complet, iar imediat când acest lucru se întâmplă, fața trebuie spălată cu apă rece, curată. Masca este foarte eficientă, și e destul dacă se aplică odată-de două ori pe săptămână.

3. Bunicilor noastre berea era cunoscută ca un minunat mijloc pentru aranjarea părului. Și, întradevăr: măștile de bere pentru cap întăresc părul, conferindu-i luciu.

Trebuie să ne comportăm față de bere cu atenție, după reguli. Înainte de folosire, halbele se spală cu apă rece. „Turnarea” și „decantarea spumei” – sunt lucruri care necesită o mare abilitate. Pentru început, halba, sub un unghi, se umple repede până la jumătate, iar apoi

câteva rețete ale vraciulu varlaam

(rusia, munții altai)

În ceea ce privește așa-nu-mita „burta de bere“ – nu este un fapt că ea este rezul-tatul dragostei pentru bere. Berea este mult mai puțin hrănitoare decât sucurile și coca-cola. Cu toate acestea, la fel ca toate băuturile slab alcoolice, are proprietatea de a stimula un apetit ex-traordinar: în primul rând, pentru că scade nivelul de zahăr din sânge, inhibând

procesul producției de glu-coză. În al doilea rând, ea conține amăreala din hamei, care stimulează secreția de suc gastric. Și, în al treilea rând, datorită acțiunii diure-tice a berii, din organism se elimină, într-un mod inten-siv, sarea. Ca rezultat, omul mănâncă cât doi, iar apoi, trecând pe lângă rândurile așezate de sticle de bere, în-chide ochii, ca un martir.

despre eticheta beriiberea, încet, de la înălțime, de exemplu, de la trei centi-metrii, se toarnă în vasul care stă vertical – până ce se for-mează un guler de spumă. Apropo, iată un test simplu referitor la calitatea berii: spuma trebuie să aibe o înăl-țime de 4 centimetrii și să se mențină cel puțin 4 minute.

tradiții rusești de băut berea

1. Dacă ați turnat într-o singură cană, atunci fiți buni și ter-minați de băut ceea ce aveți deja, iar următorul rând tur-nați într-o altă cană. Berea nu trebuie băută nici repede, nici să o savurați îndelung. Trebuie să se toarne în halbă doar atât, cât puteți să o beți, fix cu trei înghițituri, nici mai puțin, nici mai mult. 2. În Rusia, când se consuma bere se gusta câte ceva. Gusta-rea cea mai populară la bere se considerau racii fierți. Chiar dacă, în consumul casnic, principala gustare era babușca sau alt pește sărat. Dar iată că mâncarea grasă, ca și gustare la bere în Rusia, nu s-a folosit niciodată. Aceasta - este par-ticularitatea mentalității rusești. În majoritatea țărilor, mîn-carea este udată cu bere. Și doar în Rusia la bere se gustă.

doar votCa din rusia – o votCă adevărată!sau

”votCă tare din mosCova”

6Numărul 31 / august 2017

Produs în rusia. EtaPElE marElui drum al votcii rusE

Cartea unui serios cercetător istoric rus „Istoria votcii”- nu este o carte dis-tractivă a „istoriei beției” . Aceasta oferă un răspuns la o întrebare controver-sată: „Unde a apărut pentru prima dată votca?”. Această întrebare a căpătat o însemnătate de stat, atunci când Occidentul s-a pronunțat brusc, negând prioritatea rusă. Cercetarea lui V. V. Pohliobkin demonstrează argumentat că : „Doar votca din Rusia – o votcă adevărată

Pe scurt – etapele de formare:La început – Vin din pâine

Mai târziu – Spirt din pâine.Rezultat – Votcă rusească.

Anul 1978 – a fost realizat un studiu in-dependent, care a demonstrat, că prin-cipalul concurent al întâietății în ceea ce privește producția de votcă – Polonia – a început să producă votcă în jurul anilor 1505-1510, dar totuși, în Rusia votca era produsă începând cu anii 1431-1448. În anul 1982, prin decizia Tribunalului In-ternațional de Arbitraj, a fost recunos-cută, definitiv, prioritatea producerii votcii în Rusia. Pentru votca din URSS s-a înrădăcinat un slogan: „Doar votca din Rusia este adevărata votcă”

Din seria de materiale dedicate votcii, noi vă vom povesti despre principalele etape ale provenienței ei și dobândirea numelui exclusivist, care corespunde unei rețete exclusiviste. În povestirea noastră noi ne bazăm pe materialele cercetătorului rus V . Pohliobkin, căruia, printr-o hotă-râre specală, i s-a permis accesul la Arhivele Centrale de Stat, secția Documente vechi.

Deci, începem...

Apariția termenului „votca”În Rusia, votca, la început a fost denumită ca infuzie

spirtoasă, utilizată în medicină pentru dezinfecție și anestezie.

Principiul obținerii votcii, adică o diluare a spirtului, a fost conștientizat de timpuriu, ca fiind o particula-ritate rusească a producției de vin din pâine. Pentru a înțelege aceasta, trebuie doar să comparăm vinul din pâine rusesc cu oricare non-rusesc, străin. O asemena posibilitate a apărut, nu mai devreme de secolul al XVII-lea, legată de intervenția suedezo-polonă. Chiar dacă în Rusia, votca deja se producea.

Obiceiul rus de a dilua, neapărat, oricare băutu-ră alcoolică cu apă a fost generat de decizia Bisericii Ortodoxe – de a di-lua vinul din struguri cu apă, în con-cordanță cu tradiția bizantină. Acest obicei a fost transferat și asupra spi-rtului din pâine, datorită faptului că el are un conținut de alcool mult mai mare decât vinurile naturale.

Dar termenul „vodca“, totuși, s-a în-rădăcinat ferm în lexiconul medical, și multă vreme nu a trecut în uzul curent, și, cu atât mai mult – în limbajul ofici-al pentru desemnarea băuturii-votca, și asta datorită faptului că, tot în forța acelor tradiții de ev mediu, pentru bă-uturile alcoolice trebuia să se păstreze

denumirea de vin cu indicația semnului său extern cel mai distinctiv: din struguri, din pâine, de cult, de foc, dar fără nicio legătură cu adevăratul său caracter.

Vechea Rusie: Vinul – este o băutură, iar votca – este o băutură medicinală

Ca rezultat, în secolul al XVI-lea, vinul și votca au apărut în diferite grupe de mărfuri: în componența medicamen-telor și în componența băuturilor alcoolice. Iar în secolul al XVII-lea, au fost introduși diferiți termeni: „vinul” ca bă-utură iar „votca” ca medicament sau băutură medicinală, chiar dacă prin componența alcoolică și a metodelor de obținere, ele nu se deosebeau una față de cealaltă.

Călătorii străini, care au vizitat Rusia, au subliniat în no-tițele lor caliatea superioară și caracterul deosebit al vot-cii ruse. Iar trimisul suedez de pe lângă curtea lui Alexei

Mihailovici, trăind în Moscova o perioadă îndelungată, Johann de Rodes, în rapor-turile sale către Stockholm folosește pen-tru desemnarea votcii ruse un termen diferit – „hwass”. Unii istorici consideră acest termen ca pe un rezultat al neînțe-legerii, presupunând că Rodes a avut în vedere cvasul, sau denumea votca cvas, din greșeală. Cu toate acestea, utilizarea repetată a termenului în contexte cores-punzătoare, ne oferă deplina posibilitate de a-l identifica doar cu votca. Dacă e să facem apel la sensul acestui cuvânt, dar nu la fonetică, atunci reiese faptul că, în limba suedeză veche cuvântul „hwass” înseamnă ca ceva „iute, pătrunzător, tare”. În același timp, în limba comună a tuturor străinilor locuitori ai Moscovei din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, cuvântul „hwass” sau „hwasser” era fie un echiva-lent al cuvântului „wasser”, adică apă, fie era așa de asemănător cu acest cuvânt, precum apa pe rusește care se aseamănă mult cu cuvântul „votca” (N. trad. Un joc

de cuvinte în limba rusă. Cuvântul apă se traduce în lim-ba rusă ca voda, care seamănă foarte mult cu cuvântul votca)

Apa tare din Moscova

Dacă e să ne gândim, atunci Rodes nu a inventat întâmplător pentru vinul din pâine – votca o aseme-nea denumire „străină”. El a căutat în limba suedeză un cuvânt, care în accepțiunea lui însemna „tare”, iar în jargonul specific al străinilor din Moscova însemna „apă”. În general, „apa tare din Moscova„ a transmis, extrem de bine, intraductibilul pentru nicio limbă străină, termenl de „votcă”.

Necesitatea de a diferenția ruseasca „apă tare din Mos-cova” de nemțescul „brandtwein” sau suedezul „brannvin”

și ucrainiana „gorilca” este dictată deja, în această perioadă, de diferențieri calitative substanțiale a votcii ruse, asociată cu utiliza-rea unor material specifice și originale pentru curățarea ei, necunoscute încă Occidentului.

În felul acesta, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, și rușii și străinii au început să folosească, pentru desemna-rea votcii ruse, termenul, care să-l dife-rențieze de un produs asemănător, dar obținut în țări vecine – Germania, Sue-dia, Polonia, Ucraina. Asta înseamnă că, votca rusească, deținea deja la acea vre-me o calitate specifică deosebită, care o diferenția de o serie asemănătoare de băuturi spirtoase din pâine...

Dupa cartea lui V. Pohliobkin „Istoria votcii”

7Numărul 31 / august 2017

8Numărul 31 / august 2017