Anul XI

4(42)

DECEMBRIE2005

Editor: ASTRA - Desp\r]\m`ntul Mihail Kog\lniceanu - Ia[i

Din Bucovina mea natalăSe-aude bocet, o rafală…Se sting stejari ștefanieniDin Crasna pîn-la Costiceni…Pe Vatamanu l-am pierdut,Leviţchi a murit de mult…Eu plîng de dorul lui Motrescu,Dar mai ales de Eminescu…

Mi-e dor de Putna, an de an…De Alexandru, de Ștefan,De Burebista, Decebal,De buchea din abecedar,De Mateevici Alexei,De Pan Halippa, Ţepordei,Dar mai ales mă tînguiescuDe dulce dor de Eminescu…

Eu nu mă tem de sărăcie,Mi-e frică doar de veșnicie…De o Femeie, de-un hoinar, De cititorul fără har…De un poet proletcultist, Precum mă tem de Antihrist…De toate eu mă lecuiescu,Murind de dor de Eminescu…

Nu sînt chemat să prorocesc,Un singur lucru îmi doresc –În timpul somnului să mor,Răpus de mult prea plinul dor:De Tuchilatu, de BaltagȘi de măicuţa mea din prag…Și de Nichita, de Sorescu,Dar mai ales de Eminescu…

Mă înfior de violenţăȘi de blestem, de providenţă…De veacul fără de humor,De omul cel nemuritor…Un dor mă macină pustiuDupă Gheorghiţă și Burghiu,Dar mai ales mă prăpădescuDe-atîta dor de Eminescu….

Continuare `n pagina 5

Mihai PREPELIŢĂ

Î ntr-un moment de reflecţie asupra propriei vieţi, Constantin Sterese autodesemna ca „un învins”. Nu și-a plecat capul și nu i-a fostrușine de propriul trecut, totuși se reprezenta ca pe un înfrînt politic.

Memoria colectivă nu l-a reţinut. În Iași există o stradelă care-i poartănumele (Profesor C. Stere), situată între Bulevardul Independenţei șistrada Cuza Vodă. Ieșenii care locuiesc în zonă nu cunosc cine a fostConstantin Stere, deși concentrarea de trimiteri la spaţiul sacru aldevenirii moderne românești ar putea naște unele interogaţii legitime:unirea de la 1859, independenţa din anii 1877-1878, unirea Basarabiei cuRomânia (27 martie / 9 aprilie 1918). Nu credem însă într-o gîndiresimbolică a celor care au atribuit denumiri străzilor din perimetrulmenţionat. De altfel, titulatura de profesor sugerează mai curînd influenţalui C. Stere asupra învăţămîntului ieșean decît aspectul politic al unirii.

Prezentul material încearcă să reliefeze, din biografia zbuciumată amarelui patriot român din Basarabia, rolul deţinut în timpulevenimentelor care au fundamentat actul din martie 1918. Este undemers care implică probleme de metodă și de lecturi concurente. Opersonalitate orgolioasă și consecventă, conștientă de propria valoare,cum era cea a lui Stere, a generat mari subiectivisme în epocă.Observaţiile contemporane, exprimate în jurnale, memorii, reflecţii deIoan Nistor, Al. Boldur, Șt. Ciobanu, I. Inculeţ, Pantelimon Halippa,Vasile Horea, C. Argetoianu, P. Șeicaru, Al. Marghiloman, I. Lupaș,Onisifor Ghibu, Petru Cazacu, N. Iorga, constituie sursele principale încreionarea unui rol politic.

Unirea românilor în 1918 nu a reprezentat un proces coerent. Înclimatul de criză materială și de exaltare spirituală, pe fundalulrevoluţiei ruse și al descompunerii Imperiului, acţiunea din acei ani neapare ca fiind mai curînd plurală și confuză. Incertitudinea privindviitorul politic al teritoriului dintre Prut și Nistru era dominantă, atît laChișinău, cît și la Iași (capitala vremelnică a României).

Ridicarea românilor din stînga Prutului a avut loc în condiţiilerevoluţiei din Rusia, cu principiile ei de libertate politică, socială șinaţională. În general, evenimentele din Basarabia au urmat faptelorsimilare din Rusia și Ucraina.

Basarabia ţaristă nu a cunoscut o mișcare culturală și naţionalăcomparabilă cu cele din Ardeal sau Bucovina, o elită locală capabilă să deasens unei acţiuni românești. Au existat desigur publicaţii românești episodice(„Basarabia”, „Glasul Moldovei”, „Cuvînt moldovenesc”), conduse deintelectuali marcanţi ai Basarabiei: Ștefan Ciobanu, Ion Pelivan, AlexeiMateevici, Pantelimon Halippa, E. Gavriliţă. Un lung proces dedeznaţionalizare, instrumentalizat de puterea de la Petrograd, condusese larealitatea că circa 90 % din populaţia românească, preponderent rurală, eraanalfabetă. Înapoierea Basarabiei era traumatizantă pentru oamenii decultură din Vechiul Regat care au trecut Prutul în acele zile.

Ovidiu BURUIAN|(continuare în pagina 4)

Constantin Stere și unirea românilor la 1918

DOR DEEMINESCU

Director: Areta MO{U Redactor-[ef: Victor DURNEA

Astraureaz\ cititorilor [i

colaboratorilor

SS\\rrbb\\ttoorrii ffeerriicciittee !! [i

LLaa mmuull]]ii aannii !!

C M Y K

C M Y K

„SEPTENTRION”, Foaia Societăţii pentruCultura și Literatura Română în Bucovina, An XVI, nr.23-24, 2005. Așadar, publicaţia acelei societăţi care,născută la scurt timp după ASTRA, și-a asumat acelașirol într-un alt ţinut înstrăinat – Bucovina. Semnalăm,în acest bogat număr dublu, editorialul Bucovina șiAcademia la 140 de ani de la înfiinţarea ei, semnat deacad. D. Vatamaniuc (director al revistei), paginilememorialistice ale dr. Ion Nandriș (Patru ani dinistoria Bucovinei), articolele consacrate așa-zisei„istorii mici” (iscălite de Nicolae Bodnariuc, VioricaPiţul, Ion Filipciuc, Dragoș Olariu, Ioana Bădeliţă,Nicolae Moscaliuc), „schiţa de istorie culturală”(Constantin Turtureanu) propusă de Liviu Papuc,medalionul E. Ar. Zaharia, întocmit de GheorgheNandriș, interviul acordat de acad. D. Vatamaniuc laîmplinirea frumoasei vîrste de 85 de ani, cuvintele desuflet ale poetei Lucia Olaru-Nenati, la aniversareaconfratelui său Vasile Tărâţeanu. Un document valorosdă la iveală Nicolae Cârlan: e vorba de referatul luiPetru Comarnescu (de la a cărui naștere se împlinesc100 de ani) cu privire la expoziţia Ion Ţuculescu,organizată la New York în 1968. Tot restituiri preţioaseconstituie și studiul Raportul dintre toponimie șietnologie, al lui Grigore Nandriș, tradus acum dinlimba engleză, versurile, din 1974, ale lui ClementAntonovici ori „dialogul epistolar Grigore Nandriș –Vasile Posteucă. Întregesc sumarul acestui substanţialnumăr dublu, cronicile dedicate de Vasile Precop șiCarmen Andronachi, unor „cărţi bucovinene”, precumși dările de seamă asupra „unui trio expoziţional”(semnate de Tiberiu Cosovan și Gabriel Baban). Foarteutil cercetătorilor actuali și viitori – sumarulsumarelor, acoperind cei 15 ani de apariţie ai revistei.

„VORBA NOASTRĂ”, Zaicear (Serbia șiMuntenegru), Anul XII, nr. 23, septembrie 2005.Salutăm reapariţia, după 44 de ani (!) a acesteireviste. Astăzi ea este editată de Mișcarea Democrată aRomânilor din Serbia și sperăm să-și împlinească pedeplin rolul asumat cu curaj, asupra căruia dă lămuriride la început Cuvîntul redactorului-șef, pe numele săuMihajlo Vasiljievic. D. Crăciunovici, președintele M.D. R. S., punctează evenimentul care a avut loc(Serbia răsăriteană în vesminte de primăvară), și îșiîndeamnă fraţii Intraţi în rîndurile noastre și fiţi alături

de ai voștri! Reţinem și interviul acordat de primarulcomunei Cladova, dr. Sinișa Popovici, dialogul cuMomcilo Ilici (consilier al președintelui M.D.R.S.,stabilit de oarecare vreme în România), paginile dinrevistele românești de odinioară, dările de seamăasupra activităţilor desfășurate (consfătuiri, manifestăriculturale, iniţiative economice etc.). Așteptăm cuinteres următoarele apariţii ale publicaţiei.

„ASTRA BLĂJEANĂ” – Publicaţie trimestrialăeditată de ASTRA – Despărţămîntul „Timotei Cipariu”,Blaj, Anul X, nr. 4 (37), decembrie 2005. În numărulde faţă, la rubrica similară, confratele blăjean reitereazăo apreciere asupra publicaţiei noastre, aprecieremăgulitoare, exprimată la recenta adunare generală(ţinută la Sibiu) a ASTREI. N-am vrea să se creadă că,în cele ce urmează, ne plătim „datoria”, lăudîndu-l larîndul nostru. Nu sîntem adepţii „admiraţiei mutuale” șial comerţului de servicii. Eficientă este, după opinianoastră, numai emulaţia, pe un teren care este suficientde larg și care necesită, astăzi, mult mai multe eforturidecît cele care se întreprind. În acest sens, am simţitîntotdeauna în „Astra blăjeană” un „concurent” pemăsură și, totodată, un tovarăș. Dovadă stau prezentărilepe care i le-am făcut în acest spaţiu aproape număr denumăr. Și dacă frecvenţa lor va fi fost judecată altfel, secuvine să amintim rostul acestei rubrici, anume de asemnala cititorilor noștri tot ce este interesant și folositorîn publicaţii care, poate, nu le au la îndemînă. Este ceeace vom face și de data aceasta.

Menţionăm, astfel, în numărul de faţă al „Astreiblăjene”, editorialul poetic iscălit de Ion Mărgineanu(ASTRA – aura românismului), cuvîntul președinteluiASTREI la împlinirea a 135 de la înfiinţareadespărţămîntului blăjean, omagiul adus de Viorica Lascuzilei de 1 Decembrie 1918, consistentele pagini intitulate„Ecumenica” (Ion Miclea, Amintiri – În jugul Domnuluiși Petru Pinca, Patriarhia Română. 80 de ani de laînfiinţare), comemorările unor personalităţi, precumNicolae Comșa, Ștefan Manciulea, Coriolan Suciu,Liviu Rebreanu (cu aportul unor personalităţi nu maipuţin ilustre – scriitorul Ion Brad, profesorii universitariMircea Popa și Ion Buzași), dările de seamă asupraadunării generale de la Sibiu și asupra activităţiidespărţămîntului în anul ce s-a scurs (întocmite de prof.Silvia Pop), palmaresul unor concursuri organizate deASTRA, bogata rubrică intitulată „Viaţa cărţilor”,susţinută cu profesionalism de Ion Buzași, DanielaPănăzan, pr. Iosif Zoica, medalionele schiţate dascălilorsăi de prof. Ion Bobiţan. Suscită interes și relatările cuprivire la „schimbul cultural Blaj – Valea Lungă –Morlanwelz (Belgia)” din ultima pagină. Nu încapeîndoială, deci, că „Astra blăjeană” este oglinda fidelă adeosebit de intensei activităţi desfășurate dedespărţămîntul din orașul pe care ne place să-l numim,cu vorbele lui Eminescu, „Mica Romă”.

„DACOROMANIA”, Publicaţie a Fundaţiei „AlbaIulia 1918, pentru unitatea și integritatea României”,nr. 23, 2005. Numărul de faţă, apărut, desigur, înpreajma sărbătorii noastre naţionale, se deschide cu uncuvînt de întîmpinare a acesteia, aparţinînd lui MirceaHava, primar al municipiului Alba Iulia. În continuare,sînt reproduse (integral) numeroase documente alevremii, care dau (mai ales celor tineri) imagineaautentică a crucialului eveniment ce a avut loc acum 87de ani. Două poezii (una a lui Arghezi – Balada Unirii–, cealaltă a lui Nicolae Dabija – Scrisoare către Alba

Iulia) înrămeazăconsistentulgrupaj. Tema seregăsește și înarticolele semnatede Ilie Furdui(AcademicianulAlexandru Borza,luptător pentruunitatea neamuluiromânesc),Dumitru Barna(Luptători de pemeleagurilehunedorene pentrurealizarea unităţiinaţionaleromânești),Melania DoinaAurelia Arghezi(Patru generaţii,aceleași năzuinţi). Sumarul numărului este completatde alte articole, medalioane, cronici, dintre carecităm: File din istoria localităţii Bucerdea Vinoasă (deFlorean Truţa), Treizeci de ani de la reînviereavlădiciei de la Alba Iulia (de I.P.S. Andrei,Arhiepiscop al Alba Iuliei), Povestirea istoricăromânească (Baruţu T. Arghezi), Mihaela TeodorescuSădean (I. M.), Creștinii din Peninsula Balcanică șiMihai Viteazul (Gheorghe Zbuchea), 290 de ani de lafondarea cetăţii bastionare din Alba Iulia (GheorgheAnghel), Academicianul Ștefan Meteș (Ioan Străjan), Însfîrșit, o adevărată și mult așteptată „istorie sinceră”!Mihai Ungheanu – „Românii și «tîlharii Romei».Război religios – război de imagine?” (MirceaDogaru). Remarcăm și urmarea amplului studiuaparţinînd lui Ion Popescu, intitulat Populaţia RegiuneiCernăuţi prin prisma rezultatelor recensămîntului dinanul 2001. Un număr, așadar, substanţial, dens, cepoate interesa atît pe specialiști, cît și publicul larg.

„FAMILIA”, Petrovasâla–Vladimirovaţ (Banat,Serbia și Muntenegru), Anul XII, nr. 3-4 (56-57), mai-iunie 2005. Revista de faţă ne-a atras atenţia și altă dată,atunci exprimîndu-ne admiraţia pentru faptul că o comunăpoate susţine o publicaţie, fie și numai parţial culturală, încondiţii grafice de invidiat. Un rol decisiv are aici,neîndoielnic, contribuţia celor emigraţi, dar chiar acestlucru vorbește de un atașament pentru locurile natale, nutocmai des întîlnit. Revista petroviceană interesează,astfel, și prin întreţinerea propensiunii către frumos aoamenilor acestor locuri. Un frumos de ale cărui valenţedă seama, cel mai bine, pictura naivă, care a făcut celebrăîn lume o altă comună bănăţeană, Uzdin. Acest frumos edetectabil pe alocuri în poeziile Bisericuţă, am vrut săspun, Apel Rugămînt, Străinătacea, Satule drag ori înpovestirea Muma Chia, care, în plus, documentează și cuprivire la graiul local. Sînt de semnalat însă în numărul defaţă și o însemnare a călătoriei „pe meleagurile neamuluiromânesc” (la Mănăstirea Neamţ, la Putna, Iași, Cluj) apr. Ion Jifcu, trăitor în Canada, notele privitoare la viaţacotidiană a Petrovasâlei, documentele din istoria comunei(găsite de Trinţu Măran în arhivele vieneze), precum șistudiul demografic aparţinînd lui Traian Trifu Căta, careaplică un model matematic fenomenului descreșteriipopulaţiei românești din Voivodina.

Red.

RRRReeee vvvv

iiii sssstttt aaaa

rrrreeee vvvv

iiii sssstttt eeee

llll oooorrrr

IA{I

Universitatea „Al.I.Cuza“ Ia[i

Inspectoratul {colar Jude]ean Ia[i

Episcopia romano-catolic\ Ia[i

S.C.C.F. Iași Grup Colas

S.C. Construcţii Hidro S.A.

Direcţia Apelor Prut Iași

Direcţia Regional\ de Drumuri

[i Poduri Moldova

S C PESCARIS SA

S.C. IASICON

S.C. Brutăria Silvia S.R.L.

T.M.U.C.B

Petrom Sucursala Ia[i

Editura Polirom

Editura Trinitas

S.C. Royal Brinkers SA

Editor: ASTRADirector: ARETA MO{U, vicepre[edinte al

ASTREI, pre[edinte al Desp\r]\m`ntului „Mihail Kog\lniceanu“ - Ia[i

Redactor-[ef: VICTOR DURNEAColegiul de redac]ie: Dumitru Bunea, Ioan Capro[u,Ioan Ciuperc\, Florin Faifer, Mircea Cristian Ghenghea,Liviu Papuc, Nicolae Turtureanu, Bogdan Ulmu

Culegere computerizat\: Elena }`rdeaDTP: Tiberius M\rg\rintBanca Comercial\ Rom=n\ - Sucursala „Al. I. Cuza“ Ia[i

cont lei: R006RNCB3240000014140001Redac]ia: Ia[i, str. Titu Maiorescu, nr. 2,

bl. B, ap. 43, tel: 0232/219.213, cod po[tal 700 460e-mail: astraculturalaiasi@yahoo.com,

victordurnea@yahoo.frWeb: http://astra.iasi.roedu.net

ISSN 1224 - 2454

mulţumeștecordial

următoarelorfirme și

instituţii pentrususţinerea

activităţilorculturale

DESPĂRŢĂMÎNTUL„MIHAIL KOGĂLNICEANU“ IAȘI

ASTRA

REVISTA ROM+N| - REVIST| A ROM+NILOR DE PRETUTINDENI

Acest num\r a fost realizat [i cu sprijinul Ministerului Culturii [i Cultelor

C M Y K

C M Y K

(urmare din numărul precedent)

- Domnule profesor, în acest context,înţelegem că Dv. v-aţi implicat înpolitică, aţi fost și senator, tocmai înideea de a deschide factorilor de deciziepolitică ochii asupra acestui pericol. În cemăsură aţi reușit și ce mai speraţi?

- Eu am pierdut multe bătălii, inclusiv pecea parlamentară, dar sper să nu fi pierdutrăzboiul. Îmi amintesc că am părăsitSenatul, după cei patru ani, în care am fostchiar vicepreședintele Comisiei pentruCultură, Artă și Mass-Media, și am publicato carte de 600 de pagini (corp de literă mic,format A4), care se numește Războiul meupentru reformă. Jurnal de front. Acolo mi-am mărturisit toate bătăliile provocate (și înparte pierdute) datorită și faptului că am avutneșansa unei lipse de înţelegere și de dialogchiar cu ministrul culturii de atunci, cu IonCaramitru, altfel un om minunat și un artisttalentat. Din păcate, ministrului nu i sescrisese, de către cineva pregătit, cuexperienţă, o partitură a rolului pe caretrebuia să-l joace. Actorul Ion Caramitru, caministru, a avut multe iniţiative lăudabile, aadus bani Comisiei naţionale pentrumonumente, a început restaurarea palatuluide la Mogoșoaia, a grupului statuar al luiBrâncuși de la Târgu Jiu, pe banii BănciiMondiale, a mai făcut multe lucruri bune.Noi nu ne-am înţeles pe o dominantă(credeam eu la vremea aceea și cred șiastăzi) a politicii guvernamentale în actul deexercitare a virtuţilor (nu a autorităţii)ministeriale în procesul de Reformă. Domniasa trebuia să așeze, potrivit opiniei mele,politica culturală majoră a României însistemul de coordonate tradiţie-modernitate,pentru a sugera care sînt pistele pe carefiecare domeniu, gen și tip de cultură –scrisă, artistică, de for public, patrimonială,muzeală etc. – trebuie să evolueze. Și aceastaîn ideea că acest scenariu complex,confruntat, într-un moment revoluţionar alistoriei mondiale, cu cele mai mari provocăricare s-au întîmplat pînă acum (și astadatorită accelerării absolut incredibile anivelului de progres electronic), trebuia să nepregătească, structural, pentru tipul derăspuns, care nu poate fi un răspunsindividual, ci instituţional. Spunea Eminescucă „nimic nu ucide mai ușor un popor decîtindiferenţa pentru instituţiile sale”. Ce sîntinstituţiile noastre de cultură, după 15 ani dereformă? Sînt oglinda fidelă a felului în carea fost manageriat actul ministerial și, prinacesta, politicile de reformă culturală înRomânia după 1990. Iată de ce eu n-am avutun conflict personal cu ministrul, dar amînţeles, ca senator, să îmi fac auzită voceaprin toate modalităţile posibile, prindiscursuri, prin interpelări, prin ieșiri labară, în Parlament, prin alocuţiuni în cadrulcomisiilor pentru cultură simple sau reuniteale Camerelor, vocea unui om cu oexperienţă, spun eu, destul de apreciabilă,după (la vreme aceea) 36 de ani de exersarea unei profesiuni într-una din cele maimiraculoase instituţii culturale ale României.Și n-am avut nici măcar impresia, darămitecertitudinea, că sînt înţeles. La noi nu existăvocaţia cultivării dialogului. Noi sîntem unpopor atît de înzestrat și individual neconsiderăm atît de potenţi, atît de dotaţi șiatît de închipuit valoroși, încît ne estesuficient monologul. Nouă ne face plăcere să

ne auzim cu incantaţie, chiar cu talentactoricesc, fără să-l ascultăm deloc pe„celălalt”. În momentul în care se despartdoi români dintr-un grup unde s-auînsămînţat, poate, cele mai fertile idei,constaţi că fiecare pleacă tot cu ideileproprii. Și n-o spun pentru prima dată. Nuavem disponibilitatea audierii argumentelor„celuilalt”, a analizării lor, pentru a vedeacîtă substanţă au, ce semnificaţie au, dacă nucumva ele pot să corecteze ceva din gîndireaproprie. La noi, și mai ales la cei ajunși înînalte funcţii „pastorale” (pentru că eipăstoresc o mare ceată a naţiunii prininstituţiile subordonate), orgoliul, și nicimăcar orgoliul, ci vanitatea constituie totul.Noi am înlocuit celebra expresie a regeluipotent al Franţei „L’Etat c’est moi.” cu„Ministerul sînt eu.”, „Domeniul culturii pecare îl păstoresc sînt eu.”, „Numai cegîndesc eu trebuie aplicat de toată lumea.”N-am asistat niciodată la întîlniri între unministru și cei mai importanţi dintre activiștiîntr-un domeniu, care sînt experţi de primaclasă, pe plan mondial, în acel domeniu,pentru un schimb real de idei, pentru oîncercare de articulare a unei strategiicomune. Am citit Raportul final alMinisteriatului „Caramitru”, redactat de ominte iscusită, care a inventat pentru raporto mie de strategii. Cînd l-am citit, eu caream criticat tot timpul lipsa de strategie întoată durata celor patru ani, am rămasstupefiat, pentru că nu mai înţelegeamnimica, mi se părea că trăiesc o altărealitate. Ni se prezentau o mie de strategiiși eu nu văzusem nici una, nici gîndită, niciaplicată. Deci, la mod declarativ, strălucim,ca inteligenţă, ca spirit condeier, ca ocapacitate de a interpreta propria realitate. Înmomentul acela auzeam despre un altministru și despre un alt minister și aproapecă mă încîntase lectura, spunîndu-mi „cefrumos poate fi!”. Pentru a mă ciupi apoi,să-mi revin la realitate și să-mi dau seama căse vorbește despre cei patru ani în careaceastă realitate virtuală nu am avut șansa dea o vedea aplicată aproape în nici odimensiune a sa.

- Aţi citit-o…- Cum să nu? Totdeauna citești.

Trebuie citit marxismul sau litera marxistăpentru a o putea critica, trebuie citităBiblia, dacă o poţi înţelege, dacă nu, să aipropriul răspuns la afirmaţiile Bibliei.Prima dată îţi „citești” adversarul, dacă îlrespecţi în măsura în care vrei tu să fiirespectat de adversarul tău. Numai așa îlpoţi combate.

- Trecînd acum în alt plan, Dv.,domnule profesor Bucur, aţi venit recentîn faţa publicului cititor cu niște lucrăride sinteză. V-aș ruga să vă referiţi la eleși la ce mai lucraţi în continuare.

- La 40 de ani de activitate știinţificăneîntreruptă, în acest muzeu, am consideratcă acum abia a venit vremea să închei uncapitol de viaţă. Cu alte cuvinte, fiind șiprofesor universitar, și conducător de doctoratpentru lucrări de etnologie (începînd din1992), chiar consider că am o serie deobligaţii faţă de cei ce vin în urma mea, faţăde studenţii mei, faţă de tinerii cercetători. Șiatunci, am dat expresie proiectului cumulăriituturor cercetărilor mele și interpretăriiacestora de-a lungul celor 40 de ani publicînddouă tratate. Primul este dedicat Istorieicivilizaţiei populare românești, cu privirespecială a civilizaţiei tehnice (în două volumea 650 de pagini, format academic) și al doileaeste Tratatul de etnomuzeologie, cuprinzîndaici toată experienţa mea muzeologică, iarășiuna de 40 de ani, iarăși în două volume (dedata aceasta în numai 560 de pagini). Alăturide cele două tratate, am mai publicat omonografie despre evoluţia modului de viaţăal mărginimii Sibiului, formată din cele 18sate din hinterlandul orașului, timp de un

mileniu. În sfîrșit, rezultatul de sinteză alacestei etape, cea mai fertilă etapă de creaţieștiinţifică din viaţa mea, exprimă o idee cît sepoate de simplă, de transparentă, de ușoraccesibilă și de vitală pentru înţelegereaîntregului destin al istoriei și al culturiinoastre. Am fost un popor așezat și în caleatuturor „răutăţilor”, și în calea tuturor„bunătăţilor”, despre care nu am știut săvorbim. Ne-am plîns mereu de datul sorţiinoastre vitrege, prin faptul că am stat încălcătura copitei tuturor popoarelornăvălitoare, deoarece am fost ţara de aur, desare, de petrol, de fier, de lînă, de chihlimbarspre care au rîvnit toţi. Eu am încercat săprivesc în altă cheie destinul ţării noastre,urmărind ce am făcut în această conjunctură,care era însă cea mai generoasă sub raportulinterferenţelor culturale! În al doilea rînd,dacă am avut șansa unei durate istoricemajore prin continuitate multimilenară, ce amreușit să transmitem din generaţie în generaţieurmașilor? Și trei, ce am reușit să primimdin partea tuturor celor care trecut pe aici oris-au așezat pe aici? Două elemente definescmodul de viaţă al unui popor și, dacă vreţi,genialitatea lui, scînteia lui de înţelepciune.Primul este propria capacitate de creaţie, dacăare un sistem de valori propriu și, al doilea,în ce măsură a știut să asimileze, în dialog cualte culturi, potrivit unor vectori culturali careau transmis sau au pus în circulaţie în spaţiulnostru geografic și cultural, o serie întreagăde valori apartenente altor popoare. Eu amreușit să dau expresie, în aceste două cărţi, cufoarte multă satisfacţie, dar și cu foarte multspirit critic, fără să fac nici o concesiepoporului meu, unor realităţi care sînt extremde benefice pentru o rescriere a istorieicivilizaţiei românilor din perspectiva istorieicivilizaţiei europene. Cu alte cuvinte, a venitvremea să dăm ascultare, și nu citire,clasicilor noștri – că și acesta-i un capitol dediscutat: noi îi citim foarte mult și înţelegemfoarte puţin din ce spun ei. N. Iorga spuneacă nu există două sau mai multe istorii, ciexistă una singură: o istorie universală. În cemăsură te cuprinzi în ea, te exprimă, teintegrează și îţi deslușește propria evoluţie,aceasta e problema.. Mutatis mutandi, existăo singură civilizaţie, cea universală. În ce

măsură îţi găsești capacitatea de articulare șide cuprindere în istoria civilizaţiei universale,te înţelegi și te definești mai bine, iar înmăsura în care nu cauţi raporturile decontextualizare, de tangenţă, de secanţă, deinterferenţă cu acestea, rămîi în afara istoriei.Noi am avut un simptom maladiv, despre carePleșu spune că se numește nombrilism.Nombrilismul este boala care însemneazăiubirea excesivă a buricului. Noi ne-amautoadulat, cuprinzîndu-ne și limitîndu-ne laprivirea propriului abdomen, considerînd căexcesul de adoraţie a eului este suficient

pentru autocaracterizare. Abia după 1990 amînceput să deschidem ochii, să privim lumea,să citim cărţile mari ale istoriei lumii, să neinterferăm cu modul de prezentare acivilizaţiei altor popoare și abia din momentulacesta a venit vremea să ne integrăm propriaviziunea privind istoria propriei noastrecivilizaţii, în civilizaţia universală. Eu amavut această, aș spune, înclinaţie integratoare,comparatistică, am circulat mult și înainte de1990, datorită directorului meu, CornelIrimie, care a fost un om de largă culturăuniversală și m-a cultivat în mod special, înperspectiva de a-mi transmite, la un momentdat, succesiunea, lucru care s-a și întîmplat.Avînd acest beneficiu, am avut șansa de acompara tot ce am văzut în altă parte cu ceeste acasă. Și numai așa se explică faptul căam reușit să scriu aceste cărţi dintr-operspectivă comparatist-europeană, care mi-adat posibilitatea să înţeleg mai binefenomenele în dinamica lor milenară,universală. Și am să dau, iarăși, un exemplu.La Medgidia și la Podeni, în Moldova, s-audescoperit bordeie-moară din epocaCucutenilor, epoca neoliticului. Vîrsta acestorbordeie specializate în morărit, cu tipuri demori de mînă pentru zdrobit grăunţele multevoluate, și cu chiupuri dispuse perimetral pepereţi pentru depozitat grînele aduse lamăcinat, demonstrează că am avut un nivel decalificare profesională, ca să nu spun despecializare în morărit, înaintea Sumerului,Mesopotamiei și Egiptului. Ne cuprindem înacel curent modern istoric care spune că,înainte de Potopul biblic, aici a fost unuldintre centrele cele mai înalte, cele maievoluate, de civilizaţie ale lumii. Veziprezumtivele tăbliţe scrise de la Tărtăria șialtele asemenea. În numele unor astfel deaserţiuni, care aderă la puncte de vedere alecelor mai productivi, mai emancipaţi și maidocţi savanţi ai lumii, am făcut aceastătentativă modernă de scriere a istorieicivilizaţiei poporului meu în parametrii uneiistorii a civilizaţiei europene. Se va conveni,poate, odată, că Muzeul acesta a servit conbrio la repoziţionarea nu numai a muzeelorromânești, ci și a știinţei românești, că noi amreușit să dăm o altă turnură felului în care sepoate descifra și interpreta istoria noastră,

pornind de la istoria patrimoniului cultural șică venim cu o contribuţie originală, aș spunechiar doctă și extrem de benefică, inclusivculturii occidentale, care, iată, își descoperăpropria copilărie în muzeul nostru. Mereuspun despre muzeul nostru că el este muzeulcopilăriei istoriei civilizaţiei euroepene. De ceaceasta? Jacques le Gof, cel mai mare istoricfrancez în viaţă, spunea: „Pentru istoriacivilizaţiilor, ca și pentru cea a indivizilor,copilăria este hotărîtoare.” Fundamentulcivilizaţiei noastre rămîne civilizaţia satului.Dar satul a devenit spaţiul receptacolul,

2222 Revista rom=n\

interviul nostruCORNELIU BUCUR:

„Muzeul Astra devine o carte, de fapt,un tratat de istorie a civiliza]iei

populare tradi]ionale din România...“

Revista rom=n\ 3333

interviul nostrurefugiul tuturor invenţiilor tehnice urbane orsatele din România au păstrat și noi am adusîn muzeu numeroase arhetipuri tehnice șiculturale ce vin tocmai din preistoriaomenirii. Așa se explică faptul că cele mairevoluţionare sisteme tehnice apărute însecolele al XIII-lea – al XIV-lea, ca expresiiale revoluţiei tehnice medievale, s-au păstratîn secolele al XIX-lea-al XX-lea în lumeasatului nostru, iar noi sîntem beneficiariiacestor supravieţuiri prin transferul valorilorrespective în Muzeu.

- Revenind puţin la instituţia pe care oconduceţi, Complexul Naţional Muzeal, v-așruga, domnule profesor, să ne precizaţicare sînt elementele care o compun. Șipentru că ne-aţi enumerat performanţele,realizările acestei instituţii, poate nespuneţi ceva și despre colaboratorii Dv.

- Înainte de toate, numele de complexmie nu-mi place, îmi displace chiarprofund. Dar instituţia noastră este cea maicomplexă structură, mai întîi depatrimoniu, după aceea de valoriexpoziţionale și după aceea de programeculturale și educaţionale din întreaga reţeanaţională. Am să mă explic. Am avut laSibiu beneficul de a avea multiple colecţiicare au fost colecţii tematice, colecţiietnice, colecţii de reprezentare a unor zonegeografice și culturale diferite și atunci amfost obligaţi să destinăm fiecăreia undomeniu, un destin, o instituţie chiar. S-anăscut, astfel, Muzeul în aer liber, cuprofilul de tehnică populară, mai tîrziu, în1990 – am spus –, Muzeul civilizaţieitradiţionale, îmbrăţișînd toatecomponentele structurale ale civilizaţiei. S-a născut în 1989 Muzeul de EtnografieUniversală „Franz Binder”, după numelecălătorului sas din Sebeș, care, avîndcalitatea de consul la Karthoum, a călătoritfoarte mult prin Africa și Orient și a aduscu dînsul, în condiţii numai de el știute, ceamai valoroasă colecţie de arme nilotice, dinpartea superioară a Nilului, din lume. I-amdestinat o clădire, un monument istoricrestaurat, am instalat obiectele, colecţiileacolo, i-am făcut o mare expoziţie, iarparterul l-am destinat organizării deexpoziţii temporare, împreună cu toateambasadele lumii, avînd, la ora actuală, ocolaborare excepţională în acest plan.Recent, India ne-a dat o mare colecţie depăpuși îmbrăcate în costume diferite, dintoate zonele. Cu ani în urmă, am primit ocolecţie de porturi populare din parteaambasadei Chinei, cu obiecte din toateregiunile ei etc. Apoi, ne-am gîndit săfacem un muzeu al culturii populare săsești.L-am numit „Emil Sigelus”, îl deschidempeste două luni, în noul monument istoricnumit Casa Artelor, a cărei restaurare aînceput acum doi ani de zile, cu 15 miliardeprimite, în mare parte de la BancaMondială. Apoi ne-am gîndit să facem și un„muzeu al culturii rromilor”, pentru că nuexistă așa ceva nicăieri în ţară și culmeaeste că, recent, Secretariatul general alConsiliului de Miniștri al ConsiliuluiEuropei a cerut Guvernului României exactacest proiect pe care noi îl pledăm de 12ani și Ministerul Culturii și guvernul nostrurefuză să-l promoveze, deși există, din anul2000, o HG care prevede, în mod expres,ca urmare a pledoariilor noastre repetate,realizarea unui asemenea muzeu înRomânia. În sfîrșit, am elaborat un altproiect de muzeu, chiar pe scheletulfostului Muzeu al ASTREI, pe care l-amnumit „Muzeul Civilizaţiei Transilvane” șicare se dorește a fi proiectul original alunui prim muzeu al secolului al XXI-lea deesenţă etnologică și antropologică, avînd caintenţie realizarea un discurs multicultural,bazat pe un demers interdisciplinar privindidentitatea unei regiuni europene, aArdealului. Am raţionat că nu e nevoie, însecolul al XXI-lea, să intri într-un muzeu alromânilor, apoi să pleci într-un muzeu alsașilor, apoi într-unul al ungurilor, alsecuilor, al rromilor, al armenilor, almacedonenilor etc., ca să afli ce tip decivilizaţie este cea a Transilvaniei și, maiales, cum s-a săvîrșit această civilizaţie prinîntîlnirea și contribuţia tuturorcomponentelor etnice din Transilvania. Dealtfel, am și afirmat-o la Barcelona, în anul2001, la un Congres al ICME-ului (ComisiaInternaţională a Muzeelor Etnografice),acesta e modelul muzeului etnologicmodern, al secolului al XXI-lea. Pemodelul nostru se naște, acum, la Marsilia,la iniţiativa Franţei, chiar a Parisului (care

și-a părăsit propriul Muzeu de Arte șiMeserii, ce nu mai avea nici un succes depublic), într-o tentativă similară celei pecare noi am adoptat-o, dar cu potenţa unuifost imperiu (noi cu posibilităţile mult maimodeste ale unui oraș și ale unui judeţ),Muzeul Civilizaţiilor Mediteraneene. Avenit, așadar, momentul confluenţeivalorilor și a prezentării acestora în muzeede sinteză. Dar nu este numai atît. Unmuzeu modern nu mai poate fi numai„depozit plus expoziţie”, după modelulsistemului clasic. Un muzeu modern trebuiesă aibă un sector paramuzeal, de servicii decea mai înaltă specializare, al cărorbeneficiu și a căror contribuţie la actulmuzeal este de o valoare de neimaginat. Înfelul acesta, din 1990 am dearat procesul dereformă, în sensul de organizare a instituţieipe o nouă concepţie și pe noi structurifuncţionale, inaugurînd Centrul deDocumentare și Informare „Cornel Irimie”,care a realizat, în 15 ani, organizarea însistem digital a cîteva zeci de computere,avînd fiecare din cele două subsiteme(Dumbrava și Centru) server, ostaţie graficăSan. Tot personalul muzeului lucrează acumîn condiţiile accesării directe, din baza dedate terminală, din computerul final, atotalităţii informaţiilor, noi reușind să neinformatizăm datele despre colecţie, desprepatrimoniu, despre aparatele documentare,despre arhive etc. într-o adevărată premierănaţională 2) Eu, care am avut șansa uneispecializări la Götingen – la Institutul deFilm Știinţific (în 1969-1970, s-au făcut unnumăr de 30 de filme știinţifice în Româniași le-au terminat la ei, la institut) – ampromis directorului de atunci al Institutului,dl. G. Wolf, că voi face, într-o bună zi, unstudio de film documentar în România. Mi-a părut rău cînd am aflat că dl. Wolf amurit, eu i-am dedicat in memoriam în1990 acest proiect, demarat cu eforturi șitenacitate împotriva tuturor rezistenţelor șiîmpotrivirilor avute. Împreună cu DumitruBodale am pus bazele unui studio de filmprofesionist, specializat sauhiperspecializat, trimiţînd colegii laspecializare la Paris, și la Stockholm, laBruxelles, la Götingen, peste tot unde s-aputut, să dobîndim, în timp scurt, iniţierea,calificarea suficientă pentru a putea intra înconcurenţă cu ei. Acest studio organizează,împreună cu o fundaţie, Fundaţia deAntropologie Vizuală (aceleași persoanesînt în muzeu și în fundaţie) cele maiformidabile festivaluri internaţionale defilm antropologic documentar din aceastăparte a Europei. Acestea ne-au adus, dupăopt ediţii, 26000 de filme în arhivadocumentară. Ce facem cu filmele acestea,pentru că nu e suficient să le dobîndim și săle avem. Cea mai mare prostie e să ţiicultura și știinţa sub lacăt. Eu am avutcalitatea de vicepreședinte al ConsiliuluiJudeţean Sibiu, al FSN și CPUN. Am avutobligaţia de a forma guvernul local dupăRevoluţie, am avut, timp de șase luni, poatecea mai autoritară voce în consiliul judeţeanSibiu. În acea perioadă, am reușit să obţinagrementul Ministerului Învăţămîntului șiEducaţiei de a forma Universitatea de Statdin Sibiu. Iar în structura acesteiUniversităţi, am introdus Etnologia, într-ostructură etno-sociologică, apoi s-a formatFacultatea de Istorie-Patrimoniu, la ambelefacultăţi fiind profesor. Apoi am urmărit caspecializarea studenţilor în cele douădomenii să se facă în Muzeu. El a devenitceea ce era, în perioada interbelică,atelierul sau șantierul de formare aplicativă,de exersare, de specializare pragmatică astudenţilor. Lor le prezentam toate acelefilme antropologice!

- Extensiunea universitară…- Exact! În numele unui protocol

semnat cu Rectorul Universităţii, noi sîntemprimii beneficiari ai unei asemeneacolaborări. Spuneam, azi, la întîlnirea cucolegii din ţară, că noi avem cel mai tînărcolectiv, în sensul că, în fiecare an,selectăm vîrfurile de promoţie și în felulacesta, avem tot timpul un personal formatde-a lungul timpului și nu mai lucrăm, înprimul an de funcţionare, cu o persoanăneiniţiată. Noi îi luăm în urma celor patrusau cinci ani de specializare, avînd deja opractică importantă.

- Ce se întîmplă cînd posturile sîntblocate, ca în momentul de faţă?

-… Am creat apoi al treilea sector almuzeului, în afara celui de informatică șidocumentare, un laborator de restaurare-

conservare, care a ajuns atît de calificat laora actuală, încît a devenit întîiul centru deformare și de specializare, cu cadredidactice invitate din toată lumea, pentrurestauratori și conservatori din toată reţeauanaţională. Aici se întîmplă cel maimiraculos proces de adecuare a pregătirii șiexprimării acestor oameni la nivelulexperienţei mondiale. În acest sens, am avuto experienţă interesantă. Au venit la unmoment dat, la noi, un domn și o doamnă,doi bătrîni, modești ca îmbrăcăminte, șimai modești ca și comportament. Ne-auîntrebat dacă-i lăsăm să vadă atelierele șișantierele de restaurare. Și am spus: „Da,cu plăcere.” I-am întrebat apoi: „Aveţi șiaparate de înregistrat?” „Nu, vrem săprivim doar.” După două săptămîni amaflat – ei au venit și au plecat– că el era

președintele Asociaţiei Restauratorilor dinGermania. A murit de doi ani de cancer.Omul acesta, care, la prima privire, era deo modestie deosebită, aproape că-i anulapersonalitatea. Apoi, a venit spre noi, dupăcîteva săptămîni, și ne-a spus că el a avut defăcut o evaluare a comportamentuluiprofesional al celor două muzee din Sibiu,Muzeul Bruckenthal și Muzeul ASTRA.Ne-a ales pe noi, deși era neamţ și normalera să ia „Bruckenthalul”. Gestul următor afost de alimentare a instituţiei noastre și deaprovizionare cu camioane întregi cuaparatură, cu mobilier, cu bibliotecă, cuplata abonamentului la reviste despecialitate. Iar Camera de Meșteșuguri,Industrie și Comerţ din Sibiu a începutcolaborarea cu Camera similară din Mainz,au adus maeștrii formatori de restauratoride monumente istorice din Germania.Șantierul nostru, apropo de personal, estedeschis tuturor colaborărilor internaţionale.La ora actuală, avem pe fiica unui mareprofesor universitar din Marburg, d-raDingelheim, care a terminat antropologia înGermania și care, sfătuită de tatăl său,cunoscător a ceea ce se întîmplă în instituţianoastră, a venit să să facă trei luni de stagiula noi. După două săptămîni mi-a spus:„Nu mi-am putut imagina că un muzeupoate să arate așa. Este de un dinamism, deo efervescenţă a activităţii și de osuccesiune de manifestări aproapeepuizantă!” Revin și, înainte de toate, săînchei expunerea despre structura muzealăși modul în care am configurat acestmuzeu. Ultimul sector l-am creat pe public-relations, pe relaţia cu media, pe relaţia deintegrare universală și pe ceea ce senumește marketingul cultural și pedagogiamuzeală, angajînd specialiști în turism, însociologie și în abordarea prin chestionaresociologică și a turiștilor, a altor vizitatoriai muzeului, a publicului din oraș, dinperspectiva necesităţii cunoașterii moduluiîn care ei apreciază fenomenul muzeal, afelului în care ei se apropie sau îl resping, afelului în care au opţiuni, a felului în carene recomandă proiecte-programe, a feluluiîn care ne spun ce nu este bun în abordareanoastră. Cele patru sectoare paramuzealesînt, la ora actuală, nu stîlpi, sînt de faptcoloanele de sprijin care ne asigură mersulcel mai rapid înainte. Pot să dau exemple.Am tipărit un CD-rom premiat la Paris, de750 MB, bilingv, multimedia, despre toatăistoria etno-muzeologiei sibiene timp de unsecol. Este absolut fascinant ce informaţiefabuloasă conţine. Am realizat, deasemenea, împreună cu UniversitateaTehnică din Cluj o pagină web, care este, laora actuală, material de studiu pentrumasteranzi din SUA, lucru confirmat de ocolegă a noastră care-și face masteratulacolo. Cu panorame de 360 grade, cuaportări de ultimă noutate tehnică, cum arfi simularea schemelor funcţionale aletuturor instalaţiilor „industriale” și mai ales

cu valoarea pe care o probează aceastătehnică în descoperirea unui univers deimportanţa acestuia. Site-ul MuzeuluiASTRA este considerat un etalon superior.Cine vede site-ul nostru, înţelege și modulîn care funcţionează toate sistemele tehnice,ceea ce este absolut fabulos. La ora actuală,cu același colaborator de la Cluj, amrealizat două touch-screenuri. Touch-screenul este un sistem de impresionaredigitală a unui panou sensibil care te trimiteîntr-o memorie fabuloasă, aducînd de acolope ecran, printr-o simplă amprentaredigitală, tot ce te interesează. Unul pe careîl vom avea în curînd, aici, la Dumbravă,tratează ca un program patrimoniulmeșteșugurilor tradiţionale, un alt programvizează patrimoniul tehnic din Dumbravă,al treilea program – meșteșugurile

tradiţionale din sistemul tezaurelor umanevii. Al doilea site – primul l-am făcut cu„Consulatul” american, al doilea cuConsulatul general al Germaniei – estedestinat arhitecturii saxone, cu toatesistemele locative, de fortificare – alocuinţei, a bisericii, a orașului –, cu toatemonumentele din Piaţa Mică, cupersonalităţile care s-au raportat laidentitatea monumentelor, cu stilurile înevoluţia istorică a întregii arhitecturi zonaleetc. El va fi instalat în Casa Artelor dupărestaurarea acesteia. Acum este evident,cred, că acest zis „complex” muzeal adevenit o fantastică uzină, care produce,pentru această cultură, educaţie, informaţiede certă valoare, non stop, în care avemmai mulţi directori, fiecare pe domeniul lui,oameni tineri, extrem de motivaţi, în primulrînd de șansa de a lucra la cel mai înaltnivel, cu cea mai modernă tehnologie, lacele mai incitante proiecte. Și pentru astane mobilizăm, ne zbatem, căutămsponsorizări, mă rog, îngenunchem dacătrebuie, la toate ușile împrăţiei. Pînă laurmă obţinem tot ce dorim.

Să revenim, însă, și la dificultăţi. Toatălumea cu care stai de vorbă în România și puiaceastă întrebare: „care e problema cea maimare?” îţi răspunde: „Banii”. Euîndrăznesc să schimb răspunsul și să spun:„Nu banii sînt marea problemă în România.Problema rezidă în indisponibilitateafactorilor de putere de a răspundeprovocărilor venite din sistem. Cu altecuvinte, eu mă confrunt, după atîţia zeci deani de profesie, cu lipsa de dialog cu oameniidin sistemele etajate ale puterii, acolo undear trebui să se elaboreze marile strategii alepoliticilor culturale, care să dezlege de la sineo serie de probleme. Pentru că sînt opersoană destul de cunsocută și cu o vocedestul de ascultată, în anumite cercuri, sigurcă, personal, rezolv problemele mai ușorpentru instituţia noastră. Dar eu, care sînt șipreședintele Asociaţiei Muzeelor în aer liberdin România, îmi pun problema cum serezolvă problemele pentru toate instituţiilemuzeale, nu numai pentru una. Dincolo deacest tip de probleme, sigur că te lovești deinsuficienţa banilor, într-un sistem naţional încare toată lumea acuză lipsa banilor. Dacămai vin și nenorocirile calamităţilor naturale,cu sute de poduri distruse, cu zeci de mii decase avariate etc., dintr-o dată bugetul „seduce” acolo. Dacă mai vine și pretenţiaNATO de integrare, altă jumătate de buget„se duce” la înzestrarea și modernizareamiltară. Dacă mai vine o altă necesitate, defortificare și securizare a frontierelor, altăparte „se duce” acolo. Și atunci, ce întîmplăcu finanţarea culturii?

(continuare în pagina 23)

Au consemnat Cornel FILIPși Victor DURNEA

4444 Revista rom=n\

Evenimente Omagii Aniversari(

(urmare din pagina 1)

M ihail Sadoveanu nota în Orhei șiSoroca. Note de călătorie, căpoporul de jos [basarabean –

n.n.] este indiferent naţional și că făpturanaţională era păstrată mai mult din instinctdecît dintr-o conștiinţă de neam clară; elarăta, de asemenea, că românii basarabeni nuștiau mai nimic despre România: ţara undemoldovenii au un rege, armata lor și sevorbește peste tot moldovenește. Știau cevadespre ţar și despre marea împărăţie arusului, dar altceva, despre lume, nucunoșteau. Amintirile trecutului erau o„mare a uitării”, după marele

scriitor/povestitor. Pamfil Șeicaru consideracă tradiţia locală era zona din care îșiextrăgea forţa conștiinţa naţională. LuiOnisifor Ghibu, într-o comparaţie asupraromânismului din zonele locuite de români înafara Regatului în acel timp istoric (bazat peinfluenţa gîndirii unităţii românești și pecultura naţională), ideea naţională înBasarabia îi apărea de negăsit în toatestraturile poporului (ţărănime, preoţime);„ea pîlpîia doar, după Ghibu, în chip sfios,abia în cîte o inimă de tînăr student de pe launiversităţile rusești”.

Reînvierea Basarabiei, reînălţareanaţională a basarabenilor – care apăreaziarului liberal „Mișcarea” din Iași (14decembrie 1917) ca o dovadă a trăinicieineamului românesc în acele condiţii vitrege –s-a realizat prin efortul refugiaţilorbucovineni și ardeleni (O. Ghibu, I. Nistor,O. Goga)1, dar mai ales prin acţiuneasubelitelor locale (învăţători, preoţi…), careau sintetizat primele revendicări în sensnaţional, mobilizînd astfel populaţia. PartidulNaţional Moldovenesc, apărut în 1917,alcătuit din intelectuali liberali și proprietari(Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Vladimir Herţa,Daniel Ciugureanu, Teofil Ioncu, Pavel Gore,Ștefan Ciobanu, Pavel Horea, arhimandritulGurie etc.), a încercat să ofere coerenţămultiplelor mișcări de autonomie naţională.

În jurul postulatelor și revendicărilorţărănești sau democratice radicale s-aucristalizat și alte curente politice. Ion Inculeţ,Pantelimon Erhan, Petru Cazacu revendicaupentru ei și structurile pe care le reprezentaudreptul de a discuta problemele acesteisocietăţi. În general, aceste organisme nu eraufidele vehicule ale reprezentării politice însocietate. Dificultăţile de pe teren – disoluţiaautorităţii fostului regim, anarhia trupelor rusebolșevizate în retragere, lipsa unei noi structuride putere, slaba notorietate a elitei româneșticentrale, dezorientarea populaţiei aflată întretentaţii diverse, cu o propagandăantiromânească destul de articulată, mizeriamaterială etc. – au făcut ca formaţiunilepolitice apărute să vorbească adesea doar înnumele unei minorităţi, cel mai adesea urbane.În condiţiile necesarei acţiuni globale, iniţiativaîn plan politic a fost preluată de militarii, uncongres al soldaţilor moldoveni din fostaarmată rusă hotărînd – în noiembrie 1917 –crearea unui for legitim pentru teritoriul dintrePrut și Nistru; Sfatul Ţării, al cărui președintea fost ales Ion Inculeţ, era expresia democraţieipolitice din noua societate, incluzînd grupuriprofesionale, etnice etc. Această structură areprezentat cadrul legal pentru adoptareadeciziilor fundamentale privind noul stat:înfiinţarea Republicii Democratice FederativeMoldovenești (parte a Federaţiei Ruse),decretarea statului independent (24 ianuarie1918) sau unirea cu România, din 27 martie /9 aprilie 1918.

Constantin Stere a reprezentat, în acestpeisaj politic complex, dominat de disputepersonale și de suspiciuni reciproce, unelevenind de peste Prut (pentru C. Argetoianu,Ion Inculeţ era „cel mai ticălos dintrebasarabeni”; Pan Erhan, președinteleConsiliului Directorilor Generali, structuraexecutivă a noii autorităţi, a demisionat înmomentul intrării trupelor române înChișinău, acuzat de bolșevism) elementul delegătură între diferitele facţiuni și partidepolitice. Soluţia unităţii / unirii s-a cristalizatrelativ tîrziu, în primăvara 1918, atunci cînddiferitele proiecte ale românilor dinBasarabia, independenţa, organizarea unuireferendum pentru viitorul republicii,alcătuirea unei republici federative strînseîntre România și Republica Moldova (dupăformula liderului ţărănist Ţiganov), au fostconcurate de proiecţiile externe aleucrainenilor și ale bolșevicilor.

Om politic și de cultură român din 1892,născut în Basarabia (jud. Soroca) într-o

veche familie boierească, format intelectualîn paralel cu radicalizarea intelighenţieiruse, ulterior parte a acesteia (a fost, dealtfel, exilat în Siberia pentru 6 ani),Constantin Stere a avut o influenţăsemnificativă asupra dezbaterilor șiacţiunilor publice din prima parte a secoluluiXX. Putem aminti crearea revistei „Viaţaromânească”, în 1906, împreună cu criticulG. Ibrăileanu, susţinerea curentuluipoporanist, activitatea din umbra lui Ion I.C. Brătianu pentru promovarea reformeloragrară și electorală, ulterior rolul deţinut înstructurarea ţărănismului, a PartiduluiŢărănesc și a Partidului Naţional Ţărănesc.

Etapa esenţială din evoluţia politică a lui

Stere se situează însă, după majoritatea celorcare au analizat activitatea mareluibasarabean, în perioada războiului mondial șia luptei pentru unirea Basarabiei cu România.

Debutul conflagraţiei în iulie 1914,extinderea rapidă a participării la conflict, agăsit elita românească într-o situaţiecomplexă. I. G. Duca surprinde dilema de lanivelul clasei politice atunci cîndmenţionează că „noi nu aveam revendicărinaţionale numai împotriva unora; fatalitateaistorică făcuse ca neamul nostru să fie sfîșiat

în mai multe bucăţi”. Majoritar, elitaromânească s-a orientat către Transilvania,Banat și Bucovina și spre o alianţă cuputerile Antantei, în special Franţa și Anglia.

Izolat, C. Stere a cunoscut în perioadă odramă identitară. Omul reformelordemocratice se regăsea pe aceeași poziţiepolitică alături de conservatori, în sprijinireaalianţei cu Puterile Centrale. Încercarea sa dea atrage atenţia asupra Basarabiei – „strigătulde deznădejde al românismului de pestePrut” după I.G. Duca – nu a avut impactasupra opiniei publice de la București.Discursul său din 15-16 decembrie 1914 dela Cameră (se dezbătea orientarea externă aRomâniei) este memorabil prin evidenţiereasuferinţelor românilor basarabeni și prinefortul argumentativ în favoarea alianţei cuPuterile Centrale. Rusia era, după Stere,principalul pericol pentru fiinţarearomânească, o victorie a Petrogradului înrăzboi semnificînd „renunţarea pentrutotdeauna la cele 2 milioane de suflete dinBasarabia” și „condamnarea României de aajunge o enclavă rusească… în condiţiile încare marele vecin va domina Balcanii șistrîmtorile”. Ca și la 1878, nimeni nu neputea apăra împotriva Rusiei aliate în cazultriumfului ei, sugera Stere.

El nu neagă asuprirea românilor dinAustro-Ungaria, dar remarcă faptul că, spredeosebire de românii din Basarabia, ardeleniiși-au putut conserva neatins caracterul etnicși au putut porni lupta pentru renaștere. Într-o discuţie ulterioară cu I. G. Duca, Sterereiterează lupta pentru eliberarea Basarabieialături de Germania ca pe o apărare a opereigeneraţiilor de la 1848 încoace. Însingurareacrescîndă în plan public îl determină săpublice eseul De ce sînt trădător, începutulunei serii intitulate Din carnetul unui solitar(în „Viaţa românească”). Omul politicbasarabean refuză opunerea ArdealuluiBasarabiei. Trocul unei provincii româneștipentru alta îi apare ca un dezgustător negoţcu suflete românești. Stere afirmă că nuavem dreptul să vindem două milioane desuflete românești pentru Ardeal: „de Ardealne desparte în realitate nu Carpaţii, ciPrutul” conchide el. Pentru orice bun român

era o datorie de conștiinţă să nu-i dea uităriipe românii basarabeni care așteptau „de lanoi mîntuirea lor”, afirmă Stere.

Opţiunea elitei românești spre Antantăridică metodologic problema mecanismelorculturale insidioase care stau la adoptareadeciziilor în spaţiul public. Momentul 1914-1916 poate fi citit din perspectiva unorgrupuri de presiune culturală, în condiţiile încare memoria colectivă și discursul public aocultat Basarabia (luată Moldovei în urmă cuun secol, în 1812 ca urmare a Tratatului de laBucurești, dintre Rusia și Imperiul Otoman)și a privilegiat Transilvania – care nuaparţinuse niciodată unui stat românesc (saucondus de români). Intelectualii ardeleni din

Vechiul Regat (George Coșbuc, OctavianGoga, Ioan Slavici etc.) au reușit să impunăîn spaţiul public românesc un discurs coerentși percutant, poezia durerii românilor dedincolo de munţi. Mobilizarea pasiunilor afost instituţionalizată prin societăţile culturalede la București (Liga pentru unitateaculturală a tuturor românilor, AcţiuneaNaţională etc.), structurate tocmai pe relaţiacu o Transilvanie subiectivă. Au reușit săprescrie înţelegerea spaţiului transilvan caleagăn al românismului și să impună, astfel,urgenţa naţională a eliberării.

În contrapartidă, politica ţaristă a creat oBasarabie puţin vizibilă și tăcută. Puţiniintelectuali basarabeni vor ajunge în Regatpentru a mărturisi drama colectivă aromânilor de acolo. I. G. Duca recunoștea căpînă la discursul din Parlament al lui Sterenu prea știa ce se întîmplă în Basarabia2.

Pe acest fundal se desfășoară dramaindividuală a lui C. Stere. După eșeculcampaniei românești din toamna anului1916, Stere a rămas la București, subgermani. Deși nu a îndeplinit nici o funcţieîn administraţia de ocupaţie (doar membru înconsiliul de Administraţie al BănciiGenerale, alături de bătrînul TheodorRosetti), demersurile sale pentru înlăturareamonarhiei (martie 1917) și mai alesînfiinţarea ziarului „Lumina”, ce militapentru ieșirea României din război3, i-auadus caracterizarea de trădător.

Alcătuirea guvernului conservator Al.Marghiloman și preliminariile păcii de laBucurești au dat formal dreptate liniei politicesteriste, mai ales pe relaţia cu Basarabia.Stere a scris de altfel articolul Destinul s-aîmplinit (Ornea, p 103). Discuţiile privindunirea Basarabiei cu România, purtate la Iașide noul guvern cu o delegaţie basarabeană (I.Inculeţ, D. Ciugureanu, P. Halippa),negocieri la care fusese invitat să participe șiStere (martie 1918) i-au conferit legitimitateîn planul public, un Mihail Sadoveanualăturîndu-i-se. Este marele triumf al lui C.Stere. Pamfil Șeicaru afirmă că el este celcare conduce acţiunea care trebuie săproclame unirea. Cu acordul autorităţilorgermane, Stere s-a îndreaptat spre Chișinăucu „misiunea sa” (autoasumată sau negociatăcu Alexandru Marghiloman) de a explicadiferitelor grupări politice și etnice dinBasarabia necesitatea unirii cu România și dea atenua, pe relaţia cu reforma agrară și cucuceririle democratice/revoluţionare alebasarabenilor, neîncrederea în guvernulconservator Marghiloman.

Reputaţia de a fi un reformator socialsincer a întărit în context autoritatea personalăa lui Stere asupra tinerilor luptători ai cărormentor fusese la 1905 și asupra celorlalţi lideriromâni de la Chișinău. La 24 martie esteîntîmpinat extraordinar în capitala Basarabiei,cu muzică, defilare de trupa și gardă deonoare. „O primire de rege” – notează maliţiosN. Iorga în Memoriile sale. Apologeţii săi(Dimitrie Bogos și dr. Petru Cazacu-Ornea) îlprezintă ca pe un erou așteptat și venerat, ca peun trimis providenţial care să înlăture„atmosfera apăsătoare de griji zilnice,combinaţii, ambiţii, lupte de culise” ce dominaun oraș de provincie, zăpăcit după un trecut desub putregaiul imperial, după un război și unreflex de revoluţie, cu anarhia consecutivă.Mișcarea pentru unire a găsit în el unconducător. „Trecutul lui revoluţionar, erudiţiamasivă, naţionalismul luminat și autoritateamorală impuneau și adversarilor și prietenilor”.

În cele trei zile care au despărţit sosireala Chișinău de momentul unirii, C. Stere avorbit tuturor grupurilor politice, etnice șisociale. „Am ţinut 28 de discursuri și s-aufăcut kilometri de vorbărie” i-ar fi declaratlui Al. Marghiloman, venit în capitalaBasarabiei cu ocazia proiectatei decizii aSfatului Ţării. Stere a liniștit temerile privindRomânia și guvernul conservator și a convins

pe cei care mai șovăiau că nu-și vor pierdecuceririle revoluţionare, dar, unindu-se cuRegatul Român, îl vor ajuta să-și realizeze șiel reforma agrară și reorganizarea regimuluisocial-politic. Programul democraticbasarabean urma să devină, în viziunea luiStere, un model pentru viitoarea construcţiea României. „Poporul basarabean nu se poateîntoarce de la lumină la întuneric”, ar fideclarat Stere, preluat într-un studiu alForeign Office privind unirea Basarabiei cuRomânia din 12 august 1918.

C. Stere și-a asumat mari responsabilităţiși pe 27 martie 1918, la sesiunea SfatuluiŢării. Ales deputat de Soroca (honoriscausa), la propunerea lui V. Cijevski, el a

elaborat Decalaraţia Blocului Moldovenesc,care va deveni Rezoluţia de unire.Alocuţiunea sa în incinta Sfatului conţineareferiri la datoria deputaţilor faţă de urmași.„Unirea era în aer, însă meritul realizării eiși votarea din Sfatul Ţării se datoresc luiStere” afirma ulterior, în paginile „VieţiiRomânești”, Ion Codreanu.

C. Stere a fost inclus în delegaţiabasarabeană venită la 30 martie la Iași pentrua prezenta regelui Ferdinand Actul Unirii.Decorat cu „Coroana României”, rang demare ofiţer, așezat lîngă rege în balconulPalatului și aclamat de mulţime, C. Steretrăiește momentul triumfului său. „Sumbruși impunător în automobil”, așa cum îldescria Iorga, el reprezenta însă pentru mulţio sfidare la adresa simţămintelor armatei.

Rolul politic al lui Stere în Basarabia nu s-a sfîrșit pe 27 martie 1918. Desemnarea lui I.Inculeţ ca ministru fără portofoliu în guvernulRomâniei i-a permis lui Stere să ajungă, alesîn unanimitate – ca o recunoaștere a roluluijucat în procesul unirii, președinte al SfatuluiŢării (3/16 mai 1918). Mai mult, el a reușit săimpună pe P. Cazacu ca președinte alConsiliului Directorilor, în dauna luiPantelimon Halippa.

În noiembrie 1918, evenimentele de pefrontul occidental permiteau Românieireluarea războiului alături de aliaţi.Atotputernicia lui C. Stere se încheiase.Pantelimon Halippa va deveni președinteleSfatului Ţării, iar la 27 noiembrie/10decembrie 1918, după unirea Bucovinei și aTransilvaniei, Basarabia renunţa la condiţiileUnirii, „fiind încredinţată că în Româniatuturor românilor regimul curat democraticeste asigurat”.

Unii lideri basarabeni l-au părăsit, I.Inculeţ și D. Ciugureanu îndreptîndu-se spreliberali, contestîndu-i rolul în evenimenteledin martie 1918. Alţi protagoniști ai acelorzile i-au rămas alături, pe noua platformă aţărănismului. În anii imediat postbelici,acuzaţiile de „trădător” (legate de poziţia sadin timpul războiului) s-au înmulţit, C. Sterefiind – la un moment dat – încarcerat laVăcărești. Stigmatul „trădării” exemplare aapăsat asupra lui în perioadă,marginalizîndu-l în plan public. După 1930,Constantin Stere a cunoscut un declin tot maiaccentuat în domeniul politic. Adversarii săi,tot mai numeroși, surprinși în paginileromanului autobiografic fluviu În vremearevoluţiei, i-au contestat tot mai multmeritele și capacităţile. Numele său rămînelegat însă de marile reforme democratice și,mai ales, de actul din martie 1918.

Într-o concluzie a prezentului demers,care trimite la modalitatea apropierii de istoriamomentului 1918 și care circumscrie acţiuneadin anii războiului a lui C. Stere, nici tezaluptei seculare, nici ideea norocului românescdin acel an, nelimitat după reflecţia tristă a luiP. P. Carp, nu explică România Mare. Unirearomânilor reprezenta o legitate istorică, dar`ntr-un context internaţional favorabil, decisivăs-a dovedit a fi asumarea riscurilor șiresponsabilităţilor de către elita politică localăși cea de la Iași sau București.

-----------------------------------------------------1 Care vor edita la Odesa revista

„Ardealul”, avînd subtitlul „gazetă naţională”;denumire modificată ulterior în „RomâniaNouă”, exprimînd orientarea mai decisă ajurnalului ca organ de propagandă pentru unireatuturor românilor.

2 Deși la Iași, prof. A. Frunză, basarabeanfilogerman, fundase la rîndul său Liga pentruliberarea Basarabiei; Onisifor Ghibu a acuzat,în epocă, liderii acestei asociaţii că nu luaserălegătura cu cealaltă ligă românească.

3 Ziarul a fost înfiinţat împreună cu BBrănișteanu, redactor șef, și cu sprijinulmaterial al omului politic transilvănean Alex.Vaida-Voievod.

Ovidiu BURUIANĂ

CCCCoooonnnnssss ttttaaaannnntttt iiiinnnn SSSStttteeeerrrreeee șșșș iiii uuuunnnniiii rrrreeeeaaaa rrrroooommmmâââânnnniiii lllloooorrrr llllaaaa 1111999911118888

Începutul de primăvară a anului2005 – mai precis, data de 24martie – a îndoliat toată suflarea

muzicală din România prin vesteadecesului compozitorului VasileSpătărelu, veste care s-a răspînditpretutindeni, cu iuţeala fulgerului. Demai multă vreme („Vreme trece, vremevine“ – Mihai Eminescu) era „curtat „ deo boală de inimă și de o „gută“ de carese văita cîteodată, mai în glumă, mai înserios, dorind să lase impresia că nu ledădea mare importanţă. Tocmaiterminase de scris, în colaborare cuautorul acestor rînduri, finalul partiturii„Prelucrare corală la două voci“ aLiturghiei psaltice în glas III, reluîndu-și,după vacanţa de iarnă, cu intensitate,activitatea de profesor la Universitatea de

Arte „George Enescu“ din Iași, undefuncţiona, și cea de colaborator șiîndrumător al multor muzicieni, profesoriși studenţi din principalele centremuzicale din ţară: București, Cluj,Timișoara, Craiova, Oradea, Galaţi,Tîrgoviște sau Constanţa, unde eraadesea întîlnit.

Să fi intuit oare că trebuia să segrăbească și că nu-i va fi dat să-șisărbătorească a șaizeci și șapteaaniversare, nici să-și vadă tipărit ultimulopus, care este o Liturghie, cu siguranţăLiturghia vieţii și a morţii lui?

Maestrul Vasile – pe scurt, Made –era un artist vizionar și nonconformist,care medita, fără a exterioriza, asuprasensurilor adînci ale vieţii, mai alesasupra inevitabilităţii „trecerii“ fiinţeiumane în teritoriile „fără durere,întristare și suspin“. De aceea, asemenialtor mari artiști ai vremii, s-a hotărît săînfrunte destinul prin actul repetitiv alcreaţiei artistice și prin credinţareligioasă pe care o moștenise de lapărinţi, creștini dreptmăritori, dinOltenia. Din confruntarea cu destinul –adesea nemiloasă – s-a născut o operămuzicală plină de frumuseţe și vitalitate,care conţine titluri și pagini înscrise încădin timpul vieţii sale în tezaurul culturiiromânești. De asemenea, fondarea, decătre Vasile Spătărelu, a reputatei școliieșene de compoziţie muzicală reprezintăo altă biruinţă a artistului în lupta sa cudestinul. Confirmarea celor afirmateanterior vine și din partea foștilor săielevi, astăzi renumiţi compozitori,dirijori, instrumentiști, soliști vocali,profesori sau muzicologi din șirul căroraamintim doar cîteva nume: ViorelMunteanu, Cristian Misievici, TeodorCaciova (compozitori), Anton Bișoc,Diodor Nicoară, Gheorghe Dumănescu,Ioan Bica, Leonard Dimitriu (dirijori),Cornel Solovăstru (solist și profesor),Vasilica Stoiciu (muzicolog și pianist)sau Viorel Bârleanu, profesor șietnomuzicolog.

După dispariţia fizică a maestrului,doar plăsmuirile sale artistice păstrate înfonoteci „de aur“ mai pot să ofere oimagine vie a personalităţii sale artisticecu valoare de unicitate în arta muzicală aultimelor patru decenii ale veacului XX.De aceea, voi rememora (cu veneraţia pecare o datorează fostul student celui maimare maestru muzical al său) numeleunora dintre operele sale, mai ales peacelea la a căror primă audiţie amparticipat de-a lungul anilor în sălileinstituţiilor de artă din Iași (Filarmonica„Moldova“, Opera Română,Conservatorul „George Enescu“),instituţii care în mod constant i-aupromovat creaţia, oferind interpretări dereferinţă: Simfonietta (1964) și Epitaf

(2001) în domeniul muzicii simfonice,formidabilele Cvartete de coarde din anii1961, 1974, 1981 (interpretate derenumita formaţia camerală Voces,compusă din fraţii Bujor și DanPrelipcean, Anton Diaconu și ConstantinStanciu), liedurile Somnoroase păsărele,pe versuri de Mihai Eminescu șî Tatălnostru, pe versuri de Dumitru Spătaru(1981) sau comedia Preţioasele ridicoledupă Moličre, reluată la sfîrșitul stagiunii2004-2005 a Operei Române din Iași.

Cine ar putea da uitării poemelecorale ale lui Vasile Spătărelu,considerate lucrări clasice ale genuluiîncă din timpul vieţii compozitorului:Omagiu lui Picasso (1974) pe versuri deFlorin Mihai Petrescu, Crizanteme(1980) pe versuri de Tiberiu Utan, Floare

albastră (1982) pe versuri de MihaiEminescu, Luna roșie (1985) pe versuride Zaharia Stancu, Ciuleandra pe versuripopulare, Pentru Tine, Doamne (2003) peversuri de E. Ungureanu, sau suita corală

Colinde pentru Alexandru (1991) dedicatăfiului său, atunci cînd împlinea cinci ani.

După 1990, respectarea canoanelorartei socialiste nu mai era obligatorie,motiv pentru care este evidentăorientarea crea ţ iei sale înspre ariatematică spiritual-religioasă, așa cumrezultă și din lucrări muzicale dejacitate, precum liedul Tatăl nostru, corulPentru Tine, Doamne, sau lucrareasimfonică Epitaf, în care este prelucratimnul bizantin Lumină lină (glas VIII)care se intonează la slujba de seară.

Abordarea sferei spiritual-religioasenu este – cum s-ar putea crede – un actde conjunctură, ci are la bază conștiinţaprofund religioasă a compozitoruluiVasile Spătărelu. Copilăria sa plină deprivaţiuni, greutăţile de tot felul pe care afost nevoit să le înfrunte, invidiaconfraţilor de breaslă, procesul prin careși-a apărat – împreună cu alţi colegi –demnitatea de profesor și artist, lecturilefilosofice și religioase, iată doar cîtevaelemente care explică motivele care audus la întărirea sentimentului religioscreștin în complexa personalitate aartistului.

Veridicitatea celor de mai sus estedemonstrată și de manuscrisul ultimeilucrări religioase a maestrului,menţionată anterior și intitulată Liturghiapsaltică în glas III și prelucrarea corală

la două și trei voci (în curs de apariţie).În această creaţie, compozitorul renunţăla una din prerogativele sale (invenţiatematică) și se limitează doar săprelucreze melodica de factură psaltică(autor, Florin Bucescu), fără a modificastructurile modale ale acesteia, cistrăduindu-se să descopere cele maipotrivite înveșmîntări armonico-polifonice.

Pentru a realiza prelucrări cît maiadecvate caracteristicilor modale aleglasului al III-lea și pentru a respectaposibilităţile interpretative ale tinerilormici și mari din școli sau din corurilebisericești, Vasile Spătărelu a investigat opaletă largă de mijloace de expresiemuzicală, selectîndu-le și realizînd olucrare luminoasă, plină de optimism și

de originalitate. Uneori, monodia psalticăeste lăsată să curgă după propriile-i legi,fără nici o intervenţie armonico-polifonică, iar alteori sînt folosite cuprecădere mijloace polifonice (pedala sauisonul, canonul sau imitaţia simplă) înprelucrarea ei. În cele mai multe situaţii,maestrul a realizat o fericită îmbinare amijloacelor armonice și a celorpolifonice, fără a absolutiza vreunuldintre acestea, ci descoperind soluţiileoptime. Ascultînd ambele prelucrări alemaestrului, cea de la două voci și cea dela trei voci egale, care sînt varianteapropiate ale aceluiași mod de gîndirecorală, rămîi cu impresia că „armonia“modurilor psaltice oferă nenumărateposibilităţi de creaţie pentru compozitoriicrescuţi după legile muzicii occidentale,cu condiţia să nu absolutizeze nicisistemul modal și nici cel tonal.

Preoţii muzicieni, profesorii deeducaţie muzicală sau de specialitate,dirijorii, psalţii, monahii și monahiile,studenţii teologi și din facultăţile demuzică, profesorii de religie și elevii dediferite vîrste vor descoperi în Liturghiapsaltică în glas III și prelucrarea coralăla două și trei voci șirul cîntărilor ce secer a fi interpretate la Slujba SfinteiLiturghii, redate atît pe o singură voce(monodic) sau armonizate de maestrulartei corale contemporane, VasileSpătărelu.

În cazul în care într-o instituţiereligioasă sau de învăţămînt există un corpsaltic, acesta va putea prelua monodiilede la începutul volumului redate înnotaţie psaltică și liniară, iar corurile ladouă și trei voci beneficiază dearanjamentele speciale menţionate.

Accesibilitatea melodiilor psaltice înglasul III și inspirata și originala lorprelucrare armonico-polifonică sîntargumente care susţin ideea că Liturghiapsaltică va fi bine primită în școli șibiserici, precum și în lumea muzicienilor,care vor vedea în ea „cîntecul de lebădă“al regretatului maestru, Vasile Spătărelu.Avea în proiect să scrie o „mareliturghie“ pentru cor mixt și o „epopeenaţională“ în care să valorifice motivefolclorice în scopul glorificării faptelormăreţe consemnate în istoria neamului,dar toate planurile s-au năruit după orafatidică din dimineaţa lui 24 martie 2005.Rămîne de la compozitor o solidă operămuzicală pe care cu generozitate a lăsat-omoștenire urmașilor, operă ale căreisensuri adînci vor fi mai adînc descifrateîn deceniile următoare. Între acestea, seevidenţiază nevoia umanităţii de iubire,căci unde nu este iubire și frumuseţe,nimic nu este.

Preot conf. dr. Florin BUCESCU

Revista rom=n\ 5555

Aniversari Omagii Evenimente(

VASILE SPĂTĂRELU (1938-2005)șI CREAŢIA SA RELIGIOASĂ

In memoriam

Dor de Eminescu

Urmare din pagina 1

Veghez cu fruntea pe psaltiri…Vai, neamul nostru de martiri!În ţara mea eu nu încap…Cu sacul îmbrăcat pe cap!De-mi vine, zău, să mă omorDe-atîta jale și de dorDe Mareșalul Antonescu,Dar mai ales de Eminescu…

De dor și de singurătate,De fraţii din străinătateÎmi plînge sufletul amarDintr-un hotar în alt hotar…De Ciorănescu, Eliade,Și de Vișniec, și de Palade…Dar mai cumplit mă mistuiescuDe prea mult dor de Eminescu…

O salbă de poeţi româniUciși de litfe de păgîniUrzesc în negrul lor mormîntPoeme lungi, de jurămînt,De Neam, de România MareȘi nicidecum de răzbunare…Eu pe Garaz îl pomenescu,Dar plîng de dor de Eminescu…

Mă tot adulmecă ispita:Copil din flori de-al lui Nichita…Mi-ai spus cu lacrime în ochi:- Mă tem de mumă, de deochi…Azi cine ești? Azi unde ești?Un biet tramvai de București…Mi-e dor de Cristian PopescuDar mai ales de Eminescu…

Eu îndurare nu cerșesc…Dacă greșesc – mă spovedescÎn faţa Sfîntului Altar…Misteriosul avatarMă ruinează pas cu pas…De-un veac tot singur am rămas –Mă tem să nu înnebunescDe-atîta dor de Eminesc…

Mihai PREPELI}|

6666 Revista rom=n\

-- ssss tttt uuuu dddd iiii iiii -- eeee ssss eeee uuuu rrrr iiii -- iiii nnnn tttt eeee rrrr pppp rrrr eeee tttt \\\\ rrrr iiii --

D ramaturgul și romancierulConstantin Munteanu s-anăscut la 26 octombrie 1945,

în satul Fedeleșeni (judeţul Iași). Înscrisîn acte cu prenumele Costache, fiulMariei (n. Munceleanu-Crîșmăriuc) și allui Neculai Munteanu, ţărani, faceșcoala primară în satul natal, după careurmează ciclul secundar, mai întîi, laTîrgu Frumos, unde îl are ca profesor de

limba română pe Costin Merișca, apoi,ultimele două clase, la Liceul „C.Negruzzi” din Iași. Între 1964 și 1969frecventează cursurile Facultăţii deFizică a Universităţii din București, laabsolvire fiind repartizat la Combinatulde Fibre Sintetice Săvinești. Vreme deaproape două decenii, „fizicianul”, cume desemnat în organigramă, face muncăde cercetare, concretizată în numeroaseinvenţii și inovaţii, dar și dirigenţie deșantier. Cu toate acestea, în a douajumătate a anului 1989 trebuie săpărăsească mastodontul industrieichimice și să funcţioneze ca director alBibliotecii Judeţene Neamţ. Alespreședinte al CPUN Piatra Neamţ înianuarie 1990, este apoi, pînă în iunie1993, consilier-șef la Inspectoratulpentru Cultură al Judeţului Neamţ, dupăaceea reluîndu-și, pînă în 1999, postul laSăvinești.

Încă student, în 1969, ConstantinMunteanu debutează cu parodii înrevista „Amfiteatru”. Vocaţia lui însă ealta. În primăvara anului 1971, DirecţiaTeatrelor dădea undă verde piesei sale întrei acte Șerifii, care este inclusă înrepertoriul Teatrului Mic din Bucureștiși al Teatrului din Arad. Ea nu ajungetotuși să cunoască luminile rampeiatunci, ca urmare a modificării radicaledin politica regimului, marcată decelebrele „teze din iulie”, ci abia în1982, la Teatrul Dramatic din Brașov,sub titlul Nimic despre sînziene.

Dar, în același an 1971, tînărul seprezenta și la concursul de scenarii TVcu piesa Iubirea mea cu zurgălăi, care,distinsă cu premiul al II-lea, este „pusăîn scenă”. Ulterior, televiziuneanaţională îi mai include în programelesale scenariile Scrisori apocrife (1975),Dincolo de munte (1976), Vocaţie(1977), Vremea sînzienelor (1978),Florile amintirii noastre (1983). Înschimb, scenariul Cu zîmbetul pe buze,premiat în 1978, nu va primi în finalgirul cenzurii. În aceeași perioadă, șiposturile de radio Iași și București îipun în undă o suită de piese: Trenul dinzori (1974), Cursa de Brașov (1974),Magnolii pentru un măgar (1975),Dosarul cu sînziene (1975), Oameni lacumpănă de ani (1977), Urgenţa (1981),Vîntul de februarie (1981), Vina florilor(1983), Vorbește-mi de tata (1984),Prima ninsoare (1985), Poeme pentruschimbul trei (1987), Prietenie trădată(1994). O piesă, Valea rîsului, ereprezentată, în 1974, la TeatrulTineretului din Piatra Neamţ.Experienţei teatrale i se va adăuga maitîrziu și una în cinematografie. Dupăscenariul lui Constantin Munteanu,avînd ca subiect furtul tezelor dedoctorat în chimie, s-a turnat în 1984filmul Sezonul pescărușilor, interzis decenzură, difuzat abia în 1990, cîndprimește și Marele premiu al UniuniiCineaștilor.

Concomitent cu dramaturgul, seafirmă însă și prozatorul. După ceConstantin Munteanu cîștigă concursulpentru debut al Editurii Junimea curomanul Zaruri de cretă (1976), îi mai

apar Ziua magnoliilor viscolite (1979),Cursa rapidă (1982), Vremeabrîndușelor (1984), Teona (1989),Sfîrșitul înserării (1989). Acestora li seadaugă, după Revoluţie, Zodia bîlciului(1995) și Maria, prinţesă de PlacePigalle (1995).

Fragmente din textele dramatice, darși de proză, au fost găzduite de-a lungultimpului în periodice precum „Teatrul”,

„România literară”, „Contemporanul”,„Convorbiri literare”, „Ateneu”,„Cronica”, „Cinema” ș.a.

Debutul lui Constantin Munteanu înteatrul TV a fost unul spectaculos,Iubirea mea cu zurgălăi impresionîndprin firescul, cadenţa alertă și, uneori,causticitatea replicilor, prin tensiuneasituaţiilor, prin candoarea adolescentină

degajată, dar și printr-o viziune critică,nonconformistă (un soi de „fluierat înbiserică”), amintind multora de creaţiile„tinerilor furioși”. Cu timpul, calităţilornative li se adaugă și pricepere, atît înconstrucţia unei intrigi complicate, cît șiîn folosirea tehnicilor filmului, ceea cese relevă bine în Scrisori apocrife, Valearîsului și mai ales în Șerifii.

Experienţa acumulată în acest planva fi fructificată și în romanul cu careConstantin Munteanu s-a prezentat laconcursul Editurii Junimea. În esenţă,Zaruri de cretă este „filmul” unuieveniment din viaţa „Combinatului dinValea Brîndușelor” (Combinatul deFibre Sintetice Săvinești), supunîndu-seastfel fără constrîngere clasicei reguli acelor trei unităţi. Evenimentul (punereaîn aplicare a unei invenţii) se dovedeștea fi un moment al adevărului, cedezvăluie firea profundă a personajelor.Acestea, deși se împart tranșant,maniheistic, în „pozitive” și „negative”,au viaţă, mai ales cele din urmă,animate aproape exclusiv de rapacitate,de orgoliu primitiv și de o necontrolatădorinţă de putere. Prin ele, beneficiindu-se de breșa făcută de romancierii anilorșaptezeci (Al. Ivasiuc, Augustin Buzura,Romulus Guga ș.a.), sînt reliefate cîtevatare ale sistemului social, nepunîndu-se,firește, frontal valabilitatea lui îndiscuţie. Atașarea prozatoruluiConstantin Munteanu faţă de lumea încare trăiește, avînd ca rezultat ocunoaștere aprofundată a ei șiconstituind totodată o cauţiune a frondeifaţă de cîteva tabuuri ideologice, îl vorface să opteze pentru ipostaza de„cronicar implicat” al lumii respective,ceea ce se traduce nu numai prin

responsabilitatea prezumată de un MironCostin, invocat ca pildă, ci și prinautoreferenţialitate. În consecinţă,romanul ciclic început cu Zaruri decretă va fi, concomitent, al combinatuluichimic (prin extensie, al orașului dinapropierea lui) și al scriitorului-inginerMihai Vlădeanu, alter ego al autorului.Acesta devine personajul principal alcelui de-al doilea volet al „cronicii”,

Ziua magnoliilor viscolite. Și aici seîntrevăd lesne o suită de procedeecinematografice, precum și respectarearegulii celor trei unităţi, acţiuneadesfășurîndu-se de-a lungul a 24 de ore,în același „Combinat din ValeaBrîndușelor”. Mihai Vlădeanu este eroulunei avalanșe de întîmplări, axate pe„cele trei dimensiuni umane pe careindividul le poate controla” – munca,iubirea și creaţia. Fiecare dintreîntîmplări (un accident uzinal, o riscantăpunere în funcţiune a unei instalaţii,răfuieli între colegi, un șantaj,matrapazlîcuri ale celor din frunteaîntreprinderii și a orașului, „cuceriri” șirupturi sentimentale, un viol, osinucidere, bucurii și necazuriscriitoricești, lupta cu mereu posibilaratare etc.) e perfect plauzibilă șinecesară epic, dar multitudinea lor și,mai ales, precipitarea cursului normal,dacă augmentează interesul cititorului,nu mai puţin primejduiesc veridicitateaîntregului. „Sinceritatea”, spiritul critic,dar mai ales vertiginoasa succedare ascenelor și tensiunea sporită pe nesimţitepînă la punctul maxim fac ca Ziuamagnoliilor viscolite să rămînă totuși oconstrucţie romanescă notabilă. Și atreia piesă a ciclului epic, Cursa rapidă,are arhitectură dramatică, prezentînd ocălătorie cu autobuzul, un fel de„corabie a nebunilor”, posibilă parabolăa vieţii. Un accident survenit,înzăpezirea vehiculului, face ca o bunăparte dintre pasageri sau dintre cei careîi așteaptă la sosire să-și dea jos mascaobișnuită, dar și să precipite elucidareaunor întîmplări care, anterior, le-aumarcat în chip esenţial biografia. Aici,pericolul îl reprezintă numărul mare de„recunoașteri” și de „lovituri de teatru”,dar ele erodează doar în mică măsurăverosimilitatea naraţiunii, datorităaceleiași vivacităţi a dialogurilor, cumeandre surprinzătoare, și incisivităţiisatirei. În ciuda variaţiei introduseprintr-o continuă redistribuire a rolurilorprincipale, romanele Vremeabrîndușelor, Teona și Sfîrșitul înserăriisuferă din cauza unei anume stereotipii adesfășurării luptei dintre „buni” și„răi”, ca și din cauza aglomerăriiepisoadelor erotice nesemnificative.Acestea din urmă reliefează totuși, princontrast, unul dintre ele, avînd în centruo creaţie memorabilă, ivită prima oarăîn Ziua magnoliilor viscolite, enigmaticaTeona, acum personaj absent. Romanulomonim, mai mult decît celelalte, este,de asemenea, dacă nu un jurnal deatelier, cel puţin o oglindă fidelă anesfîrșitelor tribulaţii prin care trece,datorită editorului-cenzor, un scriitor înregimul comunist. În acest context seînscriu și intervenţiile, sceptic amare oricolerice, întru apărarea de reproșurilecriticii. Unul dintre ele, „lipsa derădăcini a personajelor romanului-ciclu”, va fi totuși interiorizat, astfelîncît Sfîrșitul înserării recuperează obună parte din copilăria în cadru rural aeroului, precum și din tinereţea tatăluisău, Neculai Vlădeanu, figurăinteresantă, pusă în vîrtejul unor

evenimente ca rebeliunea legionară,războiul mondial, „colectivizarea”satului din centrul Moldovei.

Ciclului romanesc îi aparţine formalși Zodia bîlciului, al cărui titlucaracterizează anii imediat următoriRevoluţiei din decembrie 1989. Centrulde greutate nu este constituit totuși deepoca respectivă, ci de peripeţiileerotico-politice, plasate la sfîrșitul anilor

șaizeci, prin care trece eroul principal,profesorul Grigore Moraru, devenitprefect postdecembrist, peripeţii cu otentă de senzaţional, îngroșată polemic-caricatural în epilog. Intenţia luiConstantin Munteanu de a da în Maria,prinţesă de Place Pigalle un echivalental artefactelor sentimental-senzaţionalede mare succes pe piaţă a fost în finalanihilată de inerţia creativităţii. Eroinapovestirii este vie, bine conturată, dar îndefavoarea ei lucrează asemănarea cualte personaje ale autorului, o preavădită solidaritate naţională („prinţesa”,cu un exces de calităţi, e româncă),precum și decorul parizian, cînd parcăeste zugrăvit cu ghidul turistic în mînă.

Opera: Zaruri de cretă, Iași, Ed.Junimea, 1976; Ziua magnoliilorviscolite, București, Editura Cartearomânească, 1979; Cursa rapidă,Editura Junimea, Iași, 1982; Vremeabrîndușelor, București, Editura Cartearomânească, 1984; Teona, Iași, EdituraJunimea, 1989; Sfîrșitul înserării,București, Editura Cartea românească,1989; Zodia bîlciului, Bacău, EdituraPlumb, 1995; Maria, prinţesă de PlacePigalle, Bacău, Editura Plumb, 1995; Afluierat în timpul Evangheliei, București,2003.

Referinţe critice: Aurel Bădescu, LaTV: „Iubirea mea cu zurgălăi”,„Contemporanul”, 1973, 11; IoanaMălin, Un debut-eveniment, „Românialiterară”, VI, 1973, 11; EcaterinaOproiu, Concursul, „Contemporanul”,1973, 13; Paul Tutungiu, „Valea rîsului”de Constantin Munteanu, „Teatrul”, XIX,1974, 6; Dumitru Solomon, Evoluţie,„Teatrul”, XX, 1975, 3; Mihai DinuGheorghiu, Argumentul scriiturii,„Convorbiri literare”, 1976, 3; LaurenţiuUlici, Junimiștii IV, „România literară”,IX, 1976, 17; Nicolae Ciobanu,Concursul Editurii Junimea (I),„Luceafărul”, XIX, 1976, 27; MirceaFlorin Șandru, Muncă și pîine,„Luceafărul”, XIX, 1976, 37; CristianLivescu, „Zaruri de cretă”, „Ateneu”,XIII, 1976, 4; Sultana Craia, Întrenaraţiune și literatură, „Luceafărul”,XXIII, 1980, 6; Sorin Pîrvu, „Ziuamagnoliilor viscolite”, „Convorbiriliterare”, 1980, 2; Cristian Livescu,„Ziua magnoliilor viscolite”, „Ateneu”,XVII, 1980, 2; Natalia Stancu,Repertoriul, ţinuta spectacolelor – expresiiale răspunderii faţă de public, „Scînteia”,LI, 1982, 12.323; Sorin Pîrvu, Uzina șiviscolul, „Cronica”, XVII, 1982, 15;Radu-Maria, „Nimic nou despresînziene”, „Teatrul”, 1982, 4; TatianaMihuţ, Constantin Munteanu, „Cursarapidă”, „Ateneu”, XX, 1983, 3; C.Merișca, Un roman al actualităţii,„Cronica”, XIX, 1984, 26; LaurenţiuUlici, Promoţia ’70. Moldovenii (XVIII),„România literară”, XIX, 1986, 8; Al.Dobrescu, Viaţa și literatura, „Convorbiriliterare”, XLVI, 1989, 8; RoxanaRacaru, Tinerii furioși și planul deproducţie la hectar, „România literară”,XXXVI, 2003, 11.

Victor DURNEA

UN „TÎNĂR FURIOS“ ~N FRÎUL CENZURIICCCCOOOONNNNSSSSTTTTAAAANNNNTTTTIIIINNNN MMMMUUUUNNNNTTTTEEEEAAAANNNNUUUU

I on Cocora, directorul editurii Palimpsest, îmi oferă,la Caransebeș, volumul doi din jurnalul lui ValentinSilvestru (1944-1984). Pe cînd era în viaţă,

reputatul teatrolog și-a împărţit materialul diarist în patruvolume : primul a și apărut, cu un deceniu în urmă și , lavremea res pectivă, dat-am samă. Cel prezent, conţineînsemnările criticului între anii 1968 – 1975, perioadăimportantă a artei scenice naţionale.

Cu toate acestea, volumul nu conţine nici mărturisirișocante, nici atacuri pamfletare, ori revanșe ideologice. Nugăsim în el nimic, spre exemplu, despre scandalulRevizorului, situat în această perioadă. Nu găsimvituperanţe vis-a-vis de imixtiunea CCES în viaţa altormontări celebre. Nici un cuvînt despre Paul Everac (cu carescriitorul a avut o polemică notorie). Colericul comentator(pe care, nu o dată, în viaţă, l-am văzut răbufnind violent!)se autotemperează inexplicabil, în aceste însemnări.

Nu întîlnim texte revelatoare care, spre exemplu, n-arfi putut apărea atunci. E un jurnal destul de „cuminte”,cu multe trimiteri interesante, cu o sumedenie de relatăridespre spectacole și oameni de artă importanţi, cu multearticole... autoreferenţiale (turneele lui V.S., spectacolecu texte de V.S., luări de cuvînt ale lui V.S. în diferiteconclavuri internaţionale). Cunoscînd lumea bine, autorul

scrie și descrie cu farmec locuri, întîmplări, întîlniri. Onedumerire: de ce n-a apărut jurnalul imediat dupăperioada inclusă (în 1976, spre exemplu)? A douanedumerire – pe care autorul, din păcate, nu mai are cums-o elucideze: de ce se opresc însemnările marelui criticîn anul 1984? Doar el supravieţuiește finalului jurnaluluitimp de peste un deceniu! Om muri și om afla...

Plimbîndu-se mult și cu folos, pe glob, V.Silvestruconsemnează impresii teatrale (și nu numai!) din Viena,Arezzo, Plovdiv, Roma, Skopje, Leipzig, Madrid, Moscova.Sau spicuiește din interesante dialoguri avute cu cunoscuţioameni de teatru (Toma Caragiu nu se vede în rolulViteazului lui Paul Anghel; Aureliu Manea, dezamăgit deactorii și critica ieșeană , părăsește teatrul „pentrutotdeauna”; ori opinia recrutorului Teatrului Naţiunilor –„versiunile românești la Tango & Scaunele = superioarecelor franceze și italiene; un critic praghez îl informează cădupă ce a scris R.U.R. oficialităţile locale au încercat să-linterneze pe Capek în ospiciu, cu forţa; ori emite verdicte deneplăcută actualitate treimiistă („dacă există piese de păpușiscrise de Eminescu, V.I. Popa, Camil Petrescu de ce nu aparele cu frecvenţă normală pe scenele românești? De ce înschimb, abundă necăjite adaptări chioare după fel de fel depovești cu pisicuţe și iepurași?”). Face aprecieri incitante:„Primul scriitor român care s-a gîndit la un serial a fost,probabil, V. Alecsandri. În 1880, trimiţîmdu-i lui Ion GhicaSînziana și Pepelea, îi scria că aventurile lui Pepelea ar puteafi continuate în fiecare an, într-o nouă serie de ta blouri”.

În volum s-au strecurat și unele inexactităţi, ori scăpăride corectură: Iona lui Sorescu, apare ca Ioana; „diferiţijustiţiei” (în loc de deferiţi); citîndu-se din LeonidaTeodorescu, ni se spune că „dramaturgia nu e decîtliteratură, cu o utilitate în plus – aceea de-a fi judecată” (deparcă proza și poezia nu se supun judecăţii!); Becket al luiAnouilh apare Beckett; există și nonsensuri incredibilepentru un atît de experimentat gazetar („Birlic a plecat, nu-lvom mai vedea. Îl vom revedea mereu”); sau chiar erori dejudecată (catalogarea costumelor Mirunei Boruzescu laChiriţa „de-o nemaipomenită urîţenie”).

Ion Cocora mi-a spus că volumul trei din jurnalulmarelui critic se află sub tipar. Îl așteptăm, deci, cuexplicabilă curiozitate...

Revista rom=n\ 7777

JJuurrnnaalluull ((uutt ii ll aall ))uunnuuii ccrr ii tt ii cc

-- ssss tttt uuuu dddd iiii iiii -- eeee ssss eeee uuuu rrrr iiii -- iiii nnnn tttt eeee rrrr pppp rrrr eeee tttt \\\\ rrrr iiii --

După o trimitere din Dicţionarul Academiei(I/I, s.v.), traducînd un foarte cunoscut vers allui François Villon, „Mais oů sont les neigesd’antan” (Ballade des dames du temps jadis),Alexandru Odobescu găsise cîndva în anţărţ uncorespondent inspirat pentru cuvîntul franţuzescantan (din lat. popular ante annum „în urmă cuun an; în anul precedent”): „Dar unde suntzăpezile de anţărţ?”; în dicţionarul menţionat,citatul este preluat după Fr. Damé (Nouveaudictionnaire roumain-français). Acest cuvîntromânesc, astăzi conservat numai regional, estedescendentul lat. anno tertio „acum doi ani”.Așadar, în prima expresie a lui Odobescu,diferenţa (de numai un an!) faţă de originaleste de acceptat; echivalări ulterioareromânești au modificat termenii confruntăriipropuse de Villon; chiar aceea pe care o găsimtot la Odobescu, cînd, într-un capitol (XI) dinPseudokynegetikos, parafrazează versulrespectiv prin „unde mai sunt chiar viscolele deodinioară!” (Scrieri, III, 1887, p. 208).

Franţuzescul antan devine altădată îninterpretarea lui Tudor Vianu: „Dar unde-ineaua de-altădată!” (traducerea versurilor

folosite ca motto de Odobescu pentru evocarealui Vasile Cîrlova; Opere, I, 1955, p. 272),iar Dan Botta găsește în interogaţia retorică alui Villon un regret pentru iernile de altădată,mai bogate în precipitaţii: „Dar unde-s marileninsori?” (Balade și alte poeme,1956, p. 58 – 60).

Pentru augmentarea exprimăriitrăirilor, antan îi servise poetului„diatelor” ca o imagine decontrast: ce sens are să telamentezi în legătură cu dispariţiaunor (mult) mai vechi figuri și frumuseţi,celebre, printre care „Blanca-Doamna, crin înfloare”, „Bertha cu piciorul mare” (la un alttraducător „picior lung”!), Alisa, Beitris,Erenburga și altele, dacă s-au dus irecuperabilchiar și zăpezile de numai anul trecut?

Dar această deformare a intenţiilorpoetului damnat („de anul trecut” devenit „deodinioară”) nu aparţine exclusivtraducătorilor români, care, este de presupus,au preluat un sens derivat al exclamaţiei luiVillon: în franceză chiar, prin extensie,aceasta a ajuns să însemne „les choses

d’autrefois”. O mutaţie pe care L. Deroy opunea și pe seama literaţilor „prostinformaţi”, furaţi de repetarea contextului ca„un soi de proverb” (L’emprunt linguistique,Paris, 1956, p. 116). Așadar, prin citareaizolată și ignorîndu-se intenţia nuanţărilor dindiferite strofe ale celebrei Balade, pe care leîncheie, de la un referenţial de contrast, s-aajuns la un fapt de simplă acumulare, nu fără

legătură cu jadis, din titlu.Folosind termenul anţărţ, Odobescu

fusese, prin urmare, foarte aproape deintenţia lui Villon (pentru sensul acestuicuvînt după un context mai larg, vezi șigradaţia temporală dintr-o formulă ce segăsește numai în dicţionarul lui Damé: „Cît/es/timp, cît an și cît anţărţ”, tradusă prin„combien maintenant, combien il y a un an etcombien il y a deux ans”; la fel și la Slavici,în Gura satului: un gospodar le spune celorveniţi în peţit „cît rod au adunat estimp, cîtan și cît anţerţ”). Dar imaginea poetuluifrancez a fost transpusă (și) exact în

românește de Romulus Vulpescu, la care acestvers sună „Dar unde-i neaua de mai an?”(Opurile magistrului…, 1958, p. 59 – 60). Iarla Zanne, Proverbele românilor (IX, p. 412),aflăm o zicală populară cu aceeașiformulare: „a trecut ca neaua d’an”.Și pe teren românesc, anţărţ, desprins de

etimon, a căpătat valoarea generală de„vechi”, judecînd după considerarea lui ca

atribut (pe lîngă vin), ca la N.D.Cocea: „vorba veche: mănîncăbucate de azi și bea vin de anţărţdacă vrei să trăiești cît lumea”(Vinul de viaţă lungă).

Pe de altă parte, în pa-rafrazări pe (sau aluzii la) tema în

discuţie, „altădată” apare frecvent ca marcă aregretului: „Unde sunt parlamentarii șiziariștii de altă dată?”, titlu al lui Alex.Ștefănescu, în „România literară”, 30/1999, p.4, o cronică la un articol al lui Z. Ornea,Glose despre altădată, din care citează:„lectura presei de odinioară” este recomandatăpentru a înţelege „ce a însemnat presa îndemocraţia românească de altădată”. Iată și oaltă evocare: Else von Schuster scrie, recent,despre Timișoara, „Mica Vienă” de altădată.

Stelian DUMISTRĂCEL

Zăpezile de Zăpezile de anţărţanţărţ

EEEEXXXXPPPPRRRREEEESSSSIIII IIII AAAALLEEEE MMMMEEEENNTTTTAALLLLIITT||||}}IIIILLLLOORRRR

Î n 1841 apare o carte, pentrugastronomii din noi,fundamentală :200 reţete

cercate de bucate, prăjituri și alte trebigospodărești.

Pe-atunci era un volum epocal –nu doar pentru că purta semnătura a doidin iluștri noștri cărturari, ci și pentru căînmagazina, involuntar, o bogăţiedocumentară. Azi, cu tristeţe constatăPierrotul cu bonetă din mine, nu se maipot prepara (lesne) nici jumătate dinindimenticabilele nestemate bucătărești!Cuvinte rare străbat reţetele, făcîndu-le,nu o dată, criptice ; dar cît deapetisant/molcom rămîne, peste un secolși jumătate, ”mijlocul de a face brînzădin cartoafe”! („…după ce au fiert bineși s-au răcit, le scoate pieliţa ( cartoafelor-n.n. ) și le freacă bine într-o doniţă, pînăcînd se face un fel de aluat. La 5 ocă (oca, din turcescul okka, adică circa 1,3kg., n.n. ) de acest aluat se pune o ocă desmîntînă și sarea trebuincioasă, pe urmăse amestecă și se freacă bine. Cînd sesocoate că-s destul de frecate,amestecătura se acoperă și se lasă laodihnă trei sau patru zile ( întotdeauna mis-a părut această sintagmă, o minune apersonificării! - n.n.). Amestecătura iarse freacă și brînza se pune în panere sauîn coșerce mici, ca să se scurgă umezeala. Pe urmă se pune să se usuce laumbră și apoi să așază în oale mari sau înputini, unde rămîne cincisprezece zile.Brînza atunce este gata și bună de mîncat,dar cu cît această brînză este mai veche,cu atîta e mai bună”).

Ce ziceţi? Pe lîngă valoarea &frumuseţea reţetei, există o liniștitoareconduită a expresiei, un plăcut son altermenilor, o candoare a imaginii stîrnităîn minte ! Desigur, azi c`nd prozaici șitemători de indigestie, nu ne vine săhăpăim sm`nt`na care a zăcut… 2 zile înfrigider, o să privim chior`ș la cea care astat peste trei săptăm`ni într-o putină(oric`t de la răcoare s-ar afla polobocul!).Dar uite că strămoșii noștri, nu se speriaude vechimea alimentelor : or fi fost eimai robuști ? Or fi fost barabulele șiderivatele din lapte mai de bună calitate ?Certamente!.

Dar ce nu înveţi din carteapașoptiștilor !? Ce slove rare și pline demister nu îţi apar în faţa ochilor pofticioși(și filologic)! Chitonag de gutăi (banaladulceaţă), vișinap (tradiţionala vi șinată),castale îngheţate ( un desert minunat, dincastane care se prăjesc în „frigarea ce decafé”, apoi se scot pe beţisoare și se dauprin zahăr), Meridon de orez ( „pui șipuţin omăt de la două al bușuri”), glas (oglazură simplă din albuș, lăm`ie și zahăr),orjadă ( băutură care e din migdale binepisate), coriabele ( corăbioarele de pevremea copilăriei mele, azi dispărute),gratii de fran zelă ( budincă din friganele,dar mult mai cu fantezie complicată !),cum se face tremură (un fel de gelatinăsau șerbet, aspic aromat), hamutul(cordoane de cocă pe care le poţi prelucrasub di ferite forme) ș.a.m.d.

Finndcă tot am pomenit dedeliciile lexicale, un bucătar, un curioslaic, un cercetător, un student cu fixaţiiculinare, dacă ar dori să decripteze cartea

marilor doi înaintași studiaţi și-n manuale, ar trăi o cumplită deziluzie ! Treisferturi din arhaisme (turcisme,franţuzisme, grecisme, slavisme,regionalisme ) nu figurează în dicţionarelemari ale României !

Dau un exemplu : la HAMUT,Dicţionar universal al limbii române –vocabular general (E-M), apărut laMYDO CENTER în 1996, oferădenotaţia : „hamut, hamuturi n. (inv.)parte a hamului care trece peste g`tul

calului” . Or, evident, autorii manualuluinostru nu la accesoriile harnașamentuluise gîndeau!...

Care aveţi încă, prin familii,străbunici nesclerozaţi, ori colegi de-ai luiAl. Graur iviţi pe lu me pe la finelesecolului XIX, profitaţi și rugaţi-i să vădeslușească t`lcul acestor vechi reţete,îmbin`nd utilul cu plăcutul . Asta p`năc`nd editorii noștri de dicţionare se vorg`ndi și la u tilitatea unuia dedicatgastronomiei (de la începuturile ei).

Am pierdut, poate, răbdareapentru regăsirea cuvintelor sonore,născătoare de nostalgii li terare ! C`ndrecitesc (pentru a c`ta oară?) opulpașoptiștilor ( 200 reţete cercate…), măcu tremură sensul at`t de rapid-criptic alpaginilor! Cum e posibil, în numai unveac și jumătate, să dispară aproapejumătate din înţelesul semantic alreţetelor?! Ceea ce E. Lovinescuproorocea că se va petrece cu teatrul luiCaragiale (va avea nevoie, peste doarjumătate de secol, de dicţionar), iată că s-a petrecut, neanunţat de nici o Casandră,cu o blajină, odihnitoare și distins/ futilăcarte de bucate, a unor scriitori care, înproza sau teatru lor, răm`n în continuare,lizibili ! Să deducem de aici, nu pentruînt`ia oară, că simplitatea artei culinarerăm`ne o... simplă prejudecată de „laic”!?...Ne surîde ideea!Exemplul cel mai grăitor este lecturareatablei de materii a volumului (și eadenumită, altfel : „scara”). Pe lîngăreţetele care nu s-au devalorizat (cavaloare practică), iubitorul de zaharicalefilologice înt`lnește aici sintagme cripticeazi, precum : „bou de modă”, „spănacde curechi v`năt”, „caralabii rumene”,„aluat de pastetă”, „mazire verde îngrăunte”, „br`nză zburată”, „salce dehrean cu migdale”, „răsol de salce deciuperce”, „pui au coton”, „budincă cușoto”, „tort de lenţo cu gratii”,„scoarţă”, „milhărod”, „mandel cuhencu foi”, „craplen”, „blamanje” etc. Așacum un celebru grafician francez a editatun album de obiecte imposibile, amputea zice și noi, la ceasulmucalitlîcului, că cei doi pehlivani aicuhniei moldave (și nu numai!) au scosun manual de reţete (azi) imposibile ! Ogospodină lipsită de fantezie, pacienţă șicultură, dacă va pu ne m`na, înt`mplător,pe biblia bucătăriei naţionale (*, după ceo va răsfoi, timp de maximum cinciminute, o va arunca, zic`ndu-și că enefolositoare.

Sancta simplicitas ! Ce recuzită(vocabular) de poem suprarealist există la

înaintașii noștri, M. Kogălniceanu & C.Negruzzi ! Ce ziceţi de poemul într-unvers Mijloc ca să se ouă găinile înfiteșcare vreme a anului? (în realitate,titlul unui sfat pentru gospodine, cuprinsîn „scara” cărţii ) ; sau de admirabileleredundanţe „Must pentru mustariu” ori„posmagi de făină”, „c`rnăciori decarne”? Ce scriitor de teatru absurd n-arsavura cu voluptate sintagma „laptezburat” sau „chipul de-a pute ţine varac`teva săptăm`ni carnea proaspătă”? Ce

eleganţă a perifrazei în denumirea„budincă de raci ce se cheamă meridon”!Sau c`t umor (involuntar?) este condensatîn denumirea reţetei „babe fărălapte”(variantă : „babe opărite tarebune”)! Ce straniu sună pînă și cel maisim plu component al unei gustări reci –„cașcaval de vacă”!

Sănătoase vremuri! Zoriibucătăriei naţionale nu aparţin, culmea,profesioniștilor anonimi, ci intelectualilorcelebri ! De la Cronicari, D.Cantemir,Ion Ghica, Manolachi Drăghici, tandemulsus citat, Odobescu, Caragiale, Filimon,Hogaș ... pînă la Sadoveanu, Ionel & Al.O. Teodoreanu, T. Mușatescu, Arghezi,V. Voiculescu, Eugen Barbu, G.Bălăiţă,Octavian Stoica , Radu Anton Roman,Adriana Babeţi, ș.a.m.d., primele secolede literatură cultă coincid, în ţărilerom`ne, cu primele secole de știinţăgastronomică.

Bogate ţinuturi! Bogaţi oameni!Bogată mintea care a știut, cu șart, să furece era mai bun în cuhniile fr`nce, austro-ungare, palicare și osmanl`ie, pentru apune bazele unei solide bucătării…naţionale!

Asemenea penelului unui clasicolandez , moldoveanul Ion Ghicarealizează un tablou care, prinfrumuseţe și forţă de stimulare apapilelor & sucurilor bulimicilor, merităreprodus, în în cheiere : „..Cum intraipe ușă, figurau un șir de farfurii cupiftii de picioare de porc, viţel și de labede păsări. Cu usturoi și fără usturoi :fiecare dintre aceste răcituri avea laspatele sale c`te un r`t de porc sau depurcel cu urechile ciulite și cu nărileumflate, curăţite și făcute dobă . În mijlocul cămării se ridică o piramidă marede piepţi de g`scă destinaţi a fi puși lafum, ca să se facă pastramă ; apoi, întoate părţile, festoane de c`rnaţi mari șimititei, înșiraţi unii după alţii, și at`rnaţi de tavan, ce păreau fr`nghiileunei corăbii gata de plecare; în fund, obaterie de șunci sfi dau m`ndru Yorkulși Westfalia”…

Te cred, un asemenea peisaj puteasperia, prin opulenţă și forţă de sugestie,nu doar Yor kul și Westfalia, ci întregulglob păm`ntesc, căzut c`teodată, nimeninu poate înţelege de ce, în imposibile zilede post…

Categoric, asceză nu-i un cuvîntromânesc !

---------------------(* cărţile mari de bucate – paradoxal! –nu se adresează gospodinelor, cierudiţilor...

Cum [i ce m`ncau clasicii noștri

Bogdan ULMU

8888 Revista rom=n\

C u aproape patru decenii înurmă, cunoscutul etnolog IonTaloș pleca la specializare în

Germania, beneficiind de o bursă oferităde Fundaţia Alexander von Humboldt.Proiectul de cercetare cu care se prezentaîn faţa specialiștilor de la DeutschesVolksliedarchiv din Freiburg era foarteambiţios: un studiu monografic asuprabaladelor Meșterul Manole și Soarele șiLuna. Două dintre cele mai importantecreaţii epice ale repertoriului folcloricromânesc, pe care urma să le explorezeîntr-un larg context european.

În scurtă vreme avea să constate însăcă amploarea celor două teme depășea,sub toate aspectele, previziunile sale

iniţiale. Și-a reevaluat proiectul, oprindu-se, mai întâi, asupra riturilor privitoare lajertfa zidirii și a literaturii circumscriseacestui subiect, culminând cu capodoperaMeșterul Manole.

În felul acesta, a reușit să realizeze ceamai temeinică cercetare monograficăasupra problematicii menţionate: o lucrareîn două volume masive, care ocupă un locde primă însemnătate nu doar înbibliografia noastră de specialitate, ci și încea sud-est europeană.

Balada Soarele și Luna intră din nouîn atenţia lui Ion Taloș pe la mijlocul celuide al optulea deceniu al veacului trecut.Între timp, preocupările sale profesionaleși atribuţiile de natură administrativă pecare și le asumase sporiseră simţitor. Cutoate acestea, experienţa știinţificădobândită îl ajută ca, în mai puţin de undeceniu, să elaboreze și cea de a douamonografie. Mai exact, pe la mijloculanului 1985, lucrarea despre baladaSoarele și Luna era aproape încheiată.Lumina tiparului o va vedea însă mult maitârziu, întrucât, începând din anul 1986,cercetătorul clujean devenise profesor deliteraturi populare romanice la Uni-versitatea din Köln.

Problemele etnologiei româneșticontinuă să se regăsească între priorităţiledemersurilor sale știinţifice. Temaincestului dintre frate și soră, care stă labaza monografiei ce face obiectulprezentării de faţă, este urmărită acum încreaţia folclorică a celor mai multe dintrepopoarele lumii. Și astfel, după foartemulţi ani de trudă, cercetarea profesoruluiTaloș capătă contur definitiv. O cartemonumentală, numărând aproape o miede pagini, pe care Editura Enciclopedicădin București a pus-o la îndemânacititorilor în prima parte a anului trecut.Titlul sub care s-a tipărit, menţionat pefrontispiciul acestei pagini, este însoţit deun subtitlu edificator: Incestul zădărnicitîn folclorul românesc și universal.

În tipologiile noastre folclorice, baladaSoarele și Luna deschide secţiunearezervată eposului fantastic. Arhaicitateatextului în care elementele păgâne seîntrepătrund la tot pasul cu cele alecreștinismului timpuriu, a stimulatinteresul celor mai mulţi dintre cărturariinoștri reprezentativi. Vasile Alecsandripune în circulaţie cea dintâi versiune aacestui cântec bătrânesc – subliniindu-ivalenţele poetice deosebite –, Eminescuprelucrează tema în basmul Vasilie, finullui Dumnezeu, iar Bogdan PetriceicuHasdeu încearcă să obţină (prin in-termediul chestionarelor sale) cât maimulte informaţii de teren privitoare la acestfascinant subiect.

Mai târziu, Lucian Blaga pune îndiscuţie relaţiile ce se pot stabili întrebalada românească și câteva dintre operelefundamentale ale literaturii universale,cum ar fi Divina Comedie ori Faust. IonTaloș adâncește acest paralelism. El nuare în vedere individualitatea fiecărui text,ci totalitatea variantelor care alcătuiesccorpusul baladei. Din această perspectivă,călătoria Soarelui în lumea de dincolourmează același traseu ca în poemul luiDante, fiind vorba tot de o succesiune decercuri pe care le parcurge.

Deosebit de interesantă este și o altăidee pe care o subliniază Ion Taloș. Elarată că, în timpul călătoriei pe care oface Soarele prin Rai și Iad, la PorţileRaiului nu se afla Sfântul Petru, ci MoșAdam, cel care citea Pravila: „drepţilorcu dreptate, strâmbilor cu strâmbătate”.Ceea ce rezultă de aici este că baladaromânească are o vechime foarte mare, devreme ce conservă prezenţa celui dintâiom în postură de străjer la intrarea înParadis: „Dar Adam, măi, ce-mi făcea ?/ Pravila le-o căuta, / Sta pe loc și le-ocitea, / Cheile le lua, / Cheia raiului / Șipe-a iadului” (p. 713). Sau: „Eva că-lvedea, / La Adam striga: / – Adame,Adame, / Ia tu cheile, / Deschide porţile,

/ Pe soare să-l plimbi” (p. 853). Prinurmare, Sfântul Petru este cel care îlsubstituie pe Adam, căpătând aceastăinvestitură într-o perioadă mai târzie.

Nu întâmplător, Dan Botta vedea înaceastă baladă „un mit ceresc și un mit alpământului, străbătute amândouă deboarea de la Eleusis, [...] o liturghiepăgână și o solemnă adoraţie” (Unduire șimoarte, Iași, 1995, p. 29). Subtilul poet,care a scris în repetate rânduri desprecultura noastră populară tradiţională – cu

o rară comprehensiune și sensibilitate –ne-a lăsat și drama liturgică în patru acteSoarele și Luna, pe care Ion Taloș osocoate a fi „cea mai importantăprelucrare cultă a temei” (p. 29).

În aceeași ordine de idei, ar putea fimenţionate și opiniile altor cărturari.Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, PetruCaraman, Gheorghe Vrabie sau AdrianFochi sunt doar câţiva dintre cei ce auscris pagini memorabile despre aceastăstrăveche creaţie epică în versuri apoporului nostru. O puternică impresie aprodus balada și asupra lui G. Călinescu.El o consideră superioară celor patrumituri pe care le-a stabilit, întrucât „temaeste una din cele mai vaste și mai adânciîn sens universal” (p. 23).

Nu putem încheia succinta trecere înrevistă a personalităţilor care s-au oprit culuare aminte asupra textului folcloric îndiscuţie, fără a menţiona concluzia la careajunge Ion Taloș. El situează baladaSoarele și Luna în constelaţiacapodoperelor, alături de Mioriţa,Meșterul Manole și Voica sau Călătoriafratelui mort. Toate patru alcătuiesc, înopinia etnologului, templul arhaic alculturii populare românești. Fiecare dincei patru piloni ai templului are la bază unmit, iar elementul unificator îl constituiesentimentul cosmic, ușor detectabil în

fiecare dintre cele patru creaţii populare.Cu excepţia Mioriţei, care este un

produs folcloric exclusiv românesc,celelalte trei balade – cu versiunile lorlirice sau epice în proză – se regăsesc și înspiritualitatea tradiţională a altor popoare.Elementele comune sau cele diferenţiatoarenu pot fi puse însă în evidenţă decât printr-o cercetare comparatistă cât mairiguroasă. Sub acest aspect, literaturanoastră de specialitate are în momentul defaţă câteva lucrări monografice repre-zentative, alcătuite la nivelul tuturorexigenţelor. Celor despre Mioriţa șiMeșterul Manole li se alătură acum aceastăimpunătoare operă, ce poate fi luată camodel atât în ţară cât și în afara graniţelor.

Structurată în șase părţi, cartea lui IonTaloș are meritul de a nu fi lăsatnesoluţionată nici una dintre numeroaseleprobleme pe care le ridică aceastăimpresionantă abordare știinţifică. Înprima parte, balada este situată într-uncontext adecvat, pentru ca apoi să fietrecute în revistă toate surselebibliografice în care apare menţionatsubiectul, indiferent dacă acestea suntculegeri de foclor, lucrări teoretice,prelucrări sau traduceri. Este un bunprilej pentru a se efectua și delimitările

necesare, atunci când vine vorba delegendă, colindă, cântec liric saubaladă. Relaţiile cu Mioriţa și MeșterulManole se impun de la sine.

Lucrările de mitologie, în carefigurează tema, sau cele ce aparţinfolcloristicii internaţionale vin săcompleteze imaginea panoramică ainteresului manifestat, de-a lungultimpului, faţă de tema incestului dintrefrate și soră. Evitarea păcatului esteposibilă ca urmare a forţei morale decare dă dovadă sora. Atunci cândepuizează toate mijloacele de ză-dărnicire a incestului, ea recurge lasacrificiul suprem. Este salvată însă deDivinitate, care o preface în Lună,plasând-o pe bolta cerească.

Tot în partea introductivă se fac șiprecizările de ordin terminologic.Textele luate în discuţie indică existenţaa două arii distincte, delimitate defrecvenţa cu care apar cele douăversiuni ale temei investigate. Primaeste Cununia fraţilor și poate fi întâlnităîn regiunile nord-vestice ale ţării, cucâteva iradieri dincolo de fruntarii :Ardeal, Banat, Crișana, Maramureș,Bucovina, nordul Moldovei și un numărde sate românești din Ucraina șiRepublica Moldova. Cea de a douaversiune, Nunta soarelui, se găsește înzonele sud-estice ale României,

incluzând Banatul, Oltenia, Muntenia,Dobrogea și sudul Moldovei. Atestăriizolate mai apar la românii din Jugoslavia,din Basarabia, precum și în câteva așezăridin apropierea Odesei, unde cele douăversiuni ale baladei sunt contaminate.

Frecvenţa textelor folclorice în celedouă mari arii stabilite de autor nu esteunitară. Legendele se întâlnesc cuprecădere în Oltenia, în Muntenia șiMoldova, în vreme ce colindele, așa cumera și de așteptat, sunt performate maiales în centrul, sudul și nordul Tran-silvaniei. Cât despre balade, cântecelelirice sau cele lirico-epice, se poate spunecă acestea apar pretudindeni, dar numărulatestărilor diferă de la o zonă la alta.Echilibrul se păstrează doar în privinţanumărului total de piese, înregistrate lanivelul întregului spaţiu cercetat. Într-adevăr, din cele 528 de textepublicate, Cununia fraţilor este ilustratăde 283, iar Nunta soarelui de 245. Maitrebuie spus că 247 de documente,reprezentând aproape jumătate dinîntregul corpus, văd lumina tiparuluipentru prima oară.

Următoarele două secţiuni alemonografiei sunt rezervate analizeiversiunilor stabilite. Cununia fraţilorînregistrează nouă subvariante, pe care

Ion Taloș le prezintă amănunţit, punând înlumină particularităţile fiecăreia în parte.Sunt discutate apoi textele prelucrate saucele contrafăcute, iar în final esteînfăţișată geografia motivelor, frecvenţalor și existenţa unor motive rare.

Acestea din urmă suscită un viuinteres, deoarece (spune autorul) –atunci când sunt semnalate pe ariiîntinse și la mare distanţă unele de altele– pot indica o anumită vechime,contribuind chiar la clarificarea unoraspecte ale genezei textului.

Cea de a doua versiune, adică Nuntasoarelui, este urmărită în toate ipostazelepe care le relevă cercetările de teren:credinţe, legende, balade, plugușoare și

colinde. Scrutarea textelor în prozăconstituie un bun prilej pentru stabilireapunctelor de convergenţă între cele dinsudul și nordul Dunării, dar și pentrusurprinderea aspectelor ce favorizează ocât mai justă înţelegere a baladelor. Oatenţie specială este acordată creaţiilorepice în versuri. Acestea sunt cercetatedin perspect ivă diacronică , evi-den ţ i indu-se zonele sau localităţ i lereprezentative, rolul cântăreţilor încolportarea și desăvârșirea artistică avariantelor, problemele ridicate deautenticitatea pieselor din antologie,existenţa unui oicotip în părţile centraleale Moldovei etc.

Partea a patra a volumului se ocupă deoriginea temei. Este una dintre cele maiinteresante secţiuni ale întregii lucrări.Dificilă și pasionantă în același timp,problematica supusă dezbaterii esteabordată și condusă de autor cu siguranţaprofesionistului autentic. Opiniileexprimate de antecesori – potrivit căroraCununia fraţilor ar deriva din Nuntasoarelui, „prin abandonarea unora dintreelementele constitutive” – sunt discutateatent și combătute cu argumente știinţificede o claritate exemplară.

Elementele comune, care pledeazăpentru unitatea temei, dar și motivelespecifice, prezente mai ales în versiuneaNunta soarelui, fac obiectul unor analizecomplexe și profunde, la capătul căroraconcluziile se impun firesc și convingător.Conservând o poezie arhaică, pe care omai întâlnim doar în Mioriţa, MeșterulManole sau în Cântecul Zorilor dinrepertoriul funebru, prima versiune atemei în discuţie este cea de la care aplecat balada Soarele și Luna. Prinurmare, spune Ion Taloș, Cununia fraţilornu reprezintă un regres în evoluţia temei,așa cum au crezut alţi cercetători, ci,dimpotrivă, solul fertil pe care s-a înălţatNunta soarelui. A doua versiune a baladeise înnobileză prin adăugarea mai multorelemente cosmice și „atribuirea unui altdestin surorii, acela de corp ceresc, menitsă contribuie la înfrumuseţarea vieţiioamenilor” (p. 305).

S-ar cuveni să ne oprim acum șiasupra corpusului de documentefolclorice. Nu doar pentru valoareadeosebită a textelor, ci și cu scopul de ascoate în evidenţă acurateţea ce se degajădin toate aceste pagini. Rigoarea cla-sificărilor, acribia cu care sunt reprodusepiesele din sursele bibliografice, notele șicomentariile însoţitoare sunt doar câtevadintre chestiunile ce merită să fie aduse lacunoștinţa cititorului. Ar trebui, deasemenea, să spunem câteva cuvinte șidespre ultima parte a volumului, destinatăaparatului critic.

Pentru că și această secţiune stă subsemnul acelorași exigenţe și a seriozităţiice domină lucrarea în toate articulaţiilesale. Constrânși de spaţiu, vom maiadăuga doar atât: scrisă îngrijit și cusensibilitate, monografia lui Ion Taloșdespre balada Soarele și Luna reprezintă ocercetare știinţifică de excepţie și seînscrie între cele mai de seamă realizăriale etnologiei românești.

ION H. CIUBOTARU

O remarcabilă cercetare etnologică:

CUNUNIA FRAŢILOR ȘI NUNTA SOARELUI

.... .... .... PPPP EEEE NNNN TTTT RRRR UUUU MMMM IIII NNNN TTTT EEEE ,,,, IIII NNNN IIII MMMM |||| {{{{ IIII SSSS UUUU FFFF LLLL EEEE TTTT

C M Y K

C M Y K

Revista rom=n\ 9999

În atmosfera de zidire naţională aanilor de după primul războimondial, a început aventura Școlii

Sociologice române. Sub conducereaprofesorului Dimitrie Gusti, se înfiripă uncadru instituţional al tuturor domeniilor șiramurilor știinţelor sociale. Contextuleuropean al acelor vremuri era favorabilcercetărilor culturii rurale, dar nicăieriacestea nu au atins nivelul valoric șiamploarea celor din România.

Tinerii monografiști porneau de la onouă viziune asupra conceptului denaţionalism : „Între doctrina realistă, careconfundă naţiunea cu poporul, și întredoctrina pur autodeterministă, care așazănaţiunea în arbitrar, își face loc, în mintealor, adevărata idee a naţiunii, întemeiatăpe voinţa trăirii în comun, motivată decomunitatea de soartă, impusă deidentitatea cadrelor și de asemănareamanifestărilor, precum și pe nădejdeaviitorului comun, inspirată de comunitateaidealurilor etice” (Mircea Vulcănescu).Spaţiul României Mari le ofereasociologilor un material informativ practicnelimitat. Nu au fost uitate nici ţinuturileromânești din afara graniţelor ţării.

După un lung hiatus, de circa ojumătate de secol, aceste avanposturi alecercetărilor sociale românești se cer

reevaluate și continuate. Lucrările asupracărora ne vom opri în cele ce urmează îșipropun refacerea traseelor de civilizaţieţărănească, prin redescoperirea mentalităţiiacelui plugar apropiat de ritmurilecosmice și de sacralitatea telurică. Vomlua în discuţie, mai întâi, lucrareaelaborată de Paul H. Stahl și PaulPetrescu, Oameni și case pe ValeaMoldovei (1928-1953), apărută laBucurești, Editura Paideia, 2004.

Ca ș i în cazul altor contribu ţ i iaparţinând Școlii Sociologice gustiene,această lucrare a avut de parcurs o calesinuoasă și dramatică până la a vedealumina tiparului. Momentul nefast – încare o mișcare știinţifică românească, deanvergură europeană, era distrusă deevenimentele de la mijlocul secolului alXX-lea – a făcut ca un material preţios,rezultat din anchetele sociologice, să serisipească sau să rămână tăinuit în fișiereși dosare.

O adevărată saga se leagă și de carteape care o prezentăm acum. În Introducere,autorii explică raţiunea asamblăriirezultatelor uneia dintre primele cercetărimonografice (efectuate în 1928 la FunduMoldovei) cu informaţii de teren din 1953.

Ultima serie de studen ţ i aiprofesorului Dimitrie Gusti absolveausociologia în 1948. Numai după câtevaluni, această știinţă era interzisă la noi înţară. Devenind colaboratori ai Institutuluide Istoria Artei al Academiei, Paul H.Stahl și Paul Petrescu (doi dintre cei maivaloroși urmași ai prestigioasei instituţiiculturale românești) vor cutreiera ValeaMoldovei ș i al te zone etnografice,cercetând gospodării le ţărăneș t i înperspectiva publicării unei ample lucrăriîn 16 volume. N-a fost să avem șansaelaborării integrale a celei mai completeși mai documentate prezentări a uneiarhitecturi ţărănești europene. Apariţiaprimelor cinci volume a trezit vigilenţaculturnicilor vremii, care au acţionatprompt, considerând că acestea cuprind„prea multe cocioabe ș i prea multecruci” (p. 7).

După mai multe decenii, autorii cărţii defaţă au recuperat o bună parte din fișeleanchetei din 1928, de la Fundu Moldovei,păstrate în podurile caselor din MuzeulSatului și în arhivele personale, co-roborându-le și completându-le cu datelepropriilor lor cercetări etnologice din 1953.Deși nu este vorba de o lucrare exhaustivă,informaţiile concrete aduse asupra unorforme arhaice de proprietate, a tipului devieţuire bazată pe creșterea animalelor într-ozonă montană, împădurită, îi conferă ovaloare incontestabilă.

Fenomenul locuirii și al fundamentăriigospodăriilor este abordat dintr-operspectivă largă. Prima secţiune avolumului, referitoare la așezarea

românească Fundu Moldovei, se află subgenericul A. Oamenii și are o alcătuiretripartită : Întemeierea gospodăriei în„pădurea verde”, Întemeierea gospodărieialături de părinţi și Gospodăria, unitatematerială și spirituală. Dreptul lapământ. Proprietatea.

Casele vechi se ridicau în spaţiiîmpădurite, cu material de la faţa locului.Înlesnirile de altă dată erau evocate cunostalgie de gospodarii de pe ValeaMoldovei : „Erau în vremuri vechipământuri multe, vite tare multe și nevoileomului mai repede împlinite” (p. 16).Ţinutul s-a bucurat de drepturi speciale întimpul domnilor moldoveni.

Impactul unei comunităţi devălmașe,ca aceea a Ocolului Câmpulungului, cuautorităţile austriece, a fost deosebit dedur. Neposedând acte de proprietateasupra pământului, folosit în comun deîntreaga obște a unui sat, după leginescrise și bună înţelegere, localnicii sevor trezi spoliaţi. Raportul generaluluiEnzenberg atribuia suprafeţele „fărădocumente” (toţi munţii, toate pădurile,toate pășunile) Suveranului de la Viena.

Următorul pas a fost instalarea înaceste ţinuturi vechi românești a unorcoloni slavi, germani sau maghiari.Momentul cel mai nefericit l-a constituit

trecerea Ocolului Câmpulungului subjurisdicţia Galiţiei, în 1787. Referindu-sela această măsură administrativă, T.V.Ștefanelli, unul dintre cei mai informaţicercetători ai problemei (vezi Istoriculluptei pentru drept în ţinutulCîmpulungului Moldovenesc, București,1914) sublinia că noua ordine a deschislarg porţile imigraţiei slave și importuluide funcţionari galiţieni : „... în acest timpîncepu slavizarea Bucovinei,schimonosirea numelor și bagatelizarea atot ce este românesc” (p. 21).

La un deceniu după eliberareaBucovinei, echipele socilogice mai găsesc,în așezările câmpulungene, datinistrăvechi. Întemeierea gospodăriei alăturide părinţi se baza pe sistemulultimogeniturii. Ca și în cazul altorcomplexe cutumiareeuropene, cum ar fide exemplu cel cel-tic, mezinul păs-trează casa în cares-a născut. Însă, dacăar încerca să ovândă, fraţii și su-rorile au dreptul depreempţiune. Dacăp r o p r i e t a r u limobilului părintesceste copil unic, acestdrept îl au verii,nepoţii de văr și așamai departe.

A n c h e t asociologică din 1928mai surprinde și altelegiuiri ţărănești spe-cifice. După strân-gerea recoltelor existadreptul de a lăsa vi-tele să pască oriunde„fără a ţine seama dedespărţirile dintreproprietăţi” (p. 31).La împărţirea uneimoșteniri, fetele nuerau dezavantajate,cum se întâmpla înunele comunităţi rurale din alte ţări.Exista, de asemenea, o protecţie acordatăcopiilor nelegitimi. Chiar dacă nu secăsătorea cu tânăra „greșită”, tatălcopilului era obligat să-i dea o sumă de20.000 lei și s-o „înzestreze”. Pruncul„din flori” primea în scris și o bucată depământ. În procesele de paternitate, probaluată în considerare era mărturia feteiînsărcinate; „foarte interesant e faptul căniciodată un flăcău vinovat nu jurăcontrariul” (p. 45).

Partea a doua a cercetării privind satulFundu Moldovei cuprinde tipuri degospodării și de stâni românești prezentatedetaliat de unii dintre participanţii laancheta sociologică din 1928, cum ar fi

Florica Gafencu, Octav Gheorghiu, V.Kletchiu, D. Prejbeanu, Dumitru Șerbu șialţii. Tehnicile de ridicare a unei case suntprezentate împreună cu datinile privindjertfa zidirii și terminologia aferentă(Vocabularul gospodăriei, p. 169-174).

Veniţi din Putila, huţulii s-au stabilit înlocalitatea Moldova Suliţa în secolul alXIX-lea, preluând un spaţiu devălmașromânesc. În scurtul interval de timp de laimigrare, ei au fost integraţi de comunităţileînconjurătoare. Așezările lor, studiate maiîntâi în 1928, apoi în 1953, sunt prezentateîn capitolul Huţulii (sau Huţanii).Descrierea locuinţelor, a mobilieruluispecific și a sistemului de încălzire esteînsoţită de o listă a gospodăriilor huţule, cuplanurile lor, documente inestimabile dacăavem în vedere că multe din acesteconstrucţii – unele ridicate în secolul XIX –nu mai există astăzi. Intervalul celor 25 deani ai secolului trecut a înlesnit stabilireaevoluţiei în timp a elementelor arhitecturaleși a organizării spaţiului de locuit.

Ultimul studiu al volumului de faţă îiprezintă pe rusinii de pe Valea Ruscovei(Maramureș). Satele luate în atenţie suntRuscova, Repedea și Poienile de subMunte. Fără a fi excluse particularităţileculturale ale acestei populaţii, se constatămarile asemănări cu românii în ceea ce

privește portul popular, decorul arteipopulare în ornamentarea ouălor de Paști șimulte obiceiuri calendaristice ori familiale.

Cea de a doua lucrare – Études etdocuments balkaniques et méditerranéens.28. Sous la rédaction de Paul H. Stahl.Paris, 2004 – lărgește aria de investigare,incluzând mai multe zone din spaţiul sud-est european. Continuând prestigioasaserie iniţiată de Laboratorul deAntropologie parizian, volumul cuprindecinci studii referitoare la obiceiuri ruralebalcanice: L’offrande des morts adresséeaux vivants de Ekaterina Anastassova,Sang, consanguinité et structure sociale deConstantin Bărbulescu și Paul H. Stahl, Ledroit coutumier de la famille en Bulgariedu Nord-Ouest de Kamen Dontchev,Coutumes depuis la mort jusqu’ŕ la tombe

et coutume des lamentations jusqu’ŕ la‘gjama’ des vętements (1900-1907) deStjefen Gjeçov și Représentations etpratiques de l’écrit dans l’ancien villageroumain de Alexandru Ofrim.

Aceste contribuţii sunt precedate deun preambul în cinci puncte, Conseilsethnologiques pour généraux ignorants,semnat de „un creștin alb, pacifist șiteozof”. Tarele militarismului contem-poran sunt ironizate printr-un jocspiritual. În confuzia dintre domeniulpolitic și cel religios, dintre profan șisacru se iscă întrebarea plină deamărăciune a comentatorului : „Lamorale des faits ? Il n’y a pas, le plusfort et le mieux armé a raison”.

Ekaterina Anastassova prezintă odatină a vlahilor din Bulgaria (regiuneaTimoc), pomana de viu. Această variantăde rit funerar presupunea organizarea unuipraznic și împărţirea bunurilor persoaneicare îl iniţia. Datina cuprinde două fazedistincte: pomana apei și praznicul. Timpde două săptămâni înainte de masa rituală,o fecioară înrudită cu gospodarii care îșifac „pomana de viu” aduce câte trei găleţicu apă în fiecare zi. Umple vasele întăcere, le afumă cu tămâie și așază pesuprafaţa apei o tigvă cu o lumânareaprinsă, un măr și un buchet de flori. Înfinal se face consacrarea apei, pe malulDunării. Se invocă drept martori cea maibătrână femeie din stirpe, soarele și luna.Urmează o masă de pomană încărcată cubucate și străjuită de șapte colaci. Datina,cel puţin în contemporaneitate, estecaracteristică vlahilor și are un rolfundamental în determinarea identităţiietnice a acestei comunităţi.

Concepută sub forma unui dialog întreConstantin Bărbulescu și Paul H. Stahl,comunicarea despre sânge, consangvinitateși structură socială pune în luminăcomplexitatea interrelaţiilor dintre familie șisocietate. Sângele, ca element esenţial alînrudirii, stă la baza transmiteriiproprietăţii. Această substanţă cu valenţe

materiale și spirituale a structurat, în modsocial și religios, vechile societăţi europene.

Kamen Dontchev analizează dreptulcutumiar al familiei din zona nord-răsăriteană a Bulgariei. De la zadruga(familia agnatică) și până la familiamodernă, un interval lung de timp a fostdominat de familia comunitară.

Un interes aparte îl prezintă studiul luiStjefen Gjeçov, tradus din limba albaneză deSokol Kondi, asupra ritualului funerar dinnordul Albaniei. Gjama presupunea bocireahainelor defunctului, așezate în mijloculcurţii pe o blană de oaie. Cea mai maregjama de care se pomenește în această zonăa avut loc la biserica din Fand, în ziua de Sf.Marcu, când s-au etalat 75 de grămezi deveșminte aparţinând combatanţilor din toatetriburile participante la bătălia din Shmil.

Pornind de la nouaviziune în abordareaelementelor de culturăscrisă integrate soci-etăţilor orale „preli-terare” impusă, printrealţii, de antropologulJack Goody și de is-toricul Roger Chartier,Alexandru Ofrim seocupă de aculturaţiadocumentelor scrise înmediul rural de la noi.Prin intermediul litur-ghiilor, omeliilor, lec-turilor din cărţile sfinteefectuate de preoţi șidascăli și a imaginilorfigurative (fresce, icoane,litografii) se producfrecvente interrelaţii cumediul oralităţii. Pentrucă scrisul, după cumsublinia Roger Chartier,„est au coeur męme desformes des plus ges-tuelles et oralisées descultures anciennes”.Prestigiul cuvântuluiscris își are rădăcinile încaracterul său imuabil,

ne varietur, implacabil. Scrisoarea dom-nească din bocetele bucovinene nu poate fianulată ori modificată. Drept urmare, dalbulcălător trebuie să se pornească sprea cealaltălume. În pomelnice, consemnarea numelorrudelor defuncte le conferă perenitate înmemoria colectivă.

Subiectul merită o dezvoltare maiamplă, pe toate treptele evolutive, începândcu arhaicele însemne pe meșter-grindă oripe stâlpul principal al casei, după decesulunei rude apropiate, și sfârșind cu îns-crisurile identitare de pe cămășile cătăneștisau de pe batistele de încredinţare.

Silvia CIUBOTARU

SUB SEMNUL ȘCOLII SOCIOLOGICE

.... .... .... PPPP EEEE NNNN TTTT RRRR UUUU MMMM IIII NNNN TTTT EEEE ,,,, IIII NNNN IIII MMMM |||| {{{{ IIII SSSS UUUU FFFF LLLL EEEE TTTTC M Y K

C M Y K

11110000 Revista rom=n\

În arhiva Secţiei din Sankt-Petersburg aInstitutului de Istorie (fosta „ËåíèíãðàäñêîåÎòäåëåíèå Èíñòèòóò Èñòîðèè ÀÍ ÑÑÑД)

se afla un codice miscelaneu cu texte în limba română,scrise cu litere chirilice la sfârșitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea. Manuscrisul estepăstrat în colecţia nr. 238, registrul 1, unit. 13/77 șiconţine trei texte, scrise toate de aceeași mână, cuaceeași caligrafie. În anii 60 ai secolului al XX-lea afost examinată doar prima parte a codicelui, carereprezintă Letopiseţul cantacuzinesc. O fotocopie aacestui text a fost pusă la dispoziţia cercetătorilor dinBucurești, astfel că descrierea lui apare în volumulRepertoriul manuscriselor de cronici interne, sec. XV-VII. / Întocmit de I.Crăciun și A. Ilieș . – București,1963. Însă cei care au văzut codicele s-au interesat doarde textul cu caracter istoric, iar restul scrierii nu a foststudiat. Or, anume în partea a doua a manuscrisului seaflă două texte literare, care probabil că nu au intrat peatunci în cercul de preocupări ale istoricilor – estevorba de un text ce conţine o serie de mici povestioarecu caracter moralizator, care încep cu o referire laîmpăratul Avesalom (9 file – 17 pagini de manuscris) șio variantă incompletă a cunoscutului roman popularSindipa. Prezintă un deosebit interes „paremiile luiAvesalom”, pentru că texte cu un asemenea conţinut nusunt cunoscute, cel puţin nu au fost publicate încolecţiile de romane și scrieri populare. Iar varianta

romanului popular Sindipa merită atenţia prin faptul căeste una dintre cele mai timpurii, faţă de celeînregistrate anterior, și conţine unele deosebiri faţă detextele deja publicate.

Caracteristici tehnice. Manuscrisul are formă decarte, in quarto, 15 x 21 cm. și conţine 100 de filenumerotate târziu cu creionul 1-100. Nu sunt păstratetoate filele. Prima filă cu textul letopiseţului arenumerotare originală q (9), deci lipsesc 8 file (16pagini) de la început. Între letopiseţ, care se termină lafila 72, și romanele populare au mai fost 4 caiete acâte 8 file care au fost smulse – s-a păstrat doar bazalor în legătura cărţii. Ultimele file sunt deteriorate șinu se ţin legate. Textul este scris cu cerneală neagră,slovele sunt scrise citeţ, există doar câteva ornamenteflorale modeste, executate cu aceeași cerneală deculoare neagră. Manuscrisul nu are copertă, s-aupăstrat doar resturile unui cotor din mătase vișinie.Toate filele denotă o intensă folosire a cărţii – colţurilede jos sunt roase și înnegrite, iar marginile puţinafumate de flăcări.

Datarea poate fi făcută pe baza unor indici indirecţi– aspectul caracteristic al scrisului și calitatea hârtieidenotă sfârșitul secolului al XVII-lea – începutulsecolului al XVIII-lea. Dar o plasare cronologică certăa lucrării se conţine într-o notă marginală aflată la filele74 verso 75 recto, prin care un cititor al vremii îșiconsemnează prezenţa: „Această carte au fost în mînăla cadet Năstase Meriacre. Să să știe că am citit pedînsa în anul 7222”, adică la 1714 cartea deja exista.

Conţinutul. Partea I, varianta Letopiseţuluicantacuzinesc, conţine aproape integral cronica luiMihai Viteazul, din care lipsesc aproximativ douăpagini iniţiale. Începutul manuscrisului esteurmătorul: „... București și îndată tăiată pre turci căţigăsiră toţi aflară acolo. Într-acelu războiu fu rănit Stroe<stolnicul Buzăscul la mîna stîngă. După aceea fărăzăbavă fură turcii scoși din ţară și rămaseră creștiniiizbăviţi din gurile lor. Deci cînd fu dupre războiu a triiazi purciasă Mihai Vodă cu muntenii și cu oungurii laGiurgiov și ocolind cetatea Giurgiovului începură a obate cu tunurile cîtăva vreme.”

În continuare figurează următoarele titluri, careindică domniile succesive ce s-au perindat până la7197: Aice semnu pentru povestea lui Simion Voevod,Șerban Io Băsărabă Voevod, Io Matfeiu BăsărabăVoevod, Io Costandin Vodă sin Șerban Voevod, De aicevom să spunem și de-alţi boiari ce scriem în gios, Șipuseră domnu pre Ghica Vodă noemvrie vălet 7168,Aice este povestea a unor boeri răi ce au fostu în zilelelui Mateiu Vodă anume Ghine Vistiernicul, Începempoveste de cine au venit domnu Radu Vodă și în locullui au pus domnu Moldovei pre Costandin Cantimirvălet 7194. Ultima datare în letopiseţ – 7197 (1689)este făcută în legătură cu moartea doamnei Manda. Cuaceastă informaţie copistul anonim încheie letopiseţul,căci textul se termină în partea de sus a filei 72, iar maimult de jumătate de pagină rămâne albă.

Nu putem ști ce vor fi conţinut cele 32 de filesmulse și dispărute. După această lipsă urmează textul adouă romane populare. Primul începe de la fila 73 careare sus și un modest ornament floral și se termină lafila 81. El cuprinde o serie de pilde cu conţinutmoralizator, care încep cu întrebarea pe care o puneîmpăratul Avesalom filosofului său: cum poate omulviclean să strice prietenia a doi prieteni? Drept răspunsla această întrebare urmează o înlănţuire de istorisiri încare sunt scoase în vileag și condamnate două vicii

omenești – prostia și viclenia. În toate paremiile estefolosit procedeul personificării, protagoniștii istoriilorfiind diferite animale – leul, maimuţa, pardosul, taurulș.a. Iar legătura între paremii este făcută de douăpersonaje, Ogarul și Coteiul, care și ţes pânzapovestirii, așa încât textul apare ca un tot întreg. Acestepilde cu învăţătură încep în felul următor: „Era unînpărat la Îndia pre nume Avesalom. Și întrebă pefilosoful lui și-i zise: «Cum oamul viclean strică viiaţași priiatiniaia a doi priiatini? »”

Pe parcurs personajele centrale – coteiul, ogarul,leul și taurul – povestesc încă 7 istorii moralizatoare:despre maimuţa care a fost ucisă din cauza prostieisale; despre crâșmăreasa care, vrând să-și omoareslujnica, moare ea însăși; despre zlătăreasa cuibovnic; despre leul înșelat și dus la pierzanie deiepure; despre trei pești – unul înţelept, altul nebun șialtul viclean; despre păduchele ce trăia în așternutulîmpăratului; despre lupul, pardosul și corbul care omănâncă pe cămilă.

Acest text alcătuit din pilde cu poveţe moralizatoareeste de factură orientală, lucru dovedit de „împăratul dela Îndia pre nume Avesalom”, precum și animaleleexotice devenite personaje – leul, maimuţa, cămila,pardosul. Felul de a alterna scurtele povestiri în funcţiede desfășurarea subiectului principal se aseamănă cumaniera de expunere din Sindipa. Deoarece în registruldeja stabilit de romane populare în limba română n-am

găsit texte cu o structură și tematică similară, am numitacest text Paremiile lui Avesalom, după numeleîmpăratului pomenit la început.

Cea de-a doua bucată literară din manuscris, de lafilele 82 – 100, deși nici aceasta nu are titlu, este ușorde recunoscut, căci reprezintă o variantă a romanuluipopular Sindipa. Ca structură, scrierea se încadreazăperfect în modelul cunoscut al romanului: împăratulChiros își dă feciorul la învăţătură, luându-l ca dascălpe vestitul filosof Sindipa. Când vine timpul ca tânărulînvăţăcel să-și demonstreze cunoștinţele în faţa tatăluisau, Sindipa află, citind în stele, că pe copil îl paște unmare pericol, dacă va vorbi ceva înainte de a trece încă7 zile. Tânărul, sfătuit de filosof, hotărăște să nu spunănici un cuvânt. Nu-l poate face să vorbească nici tatălsău, iar ţiitoarea care se apucă să-l descoase pe băiat, îiaduce acuzaţii neîntemeiate și cere împăratului să-lomoare. Atunci cei 7 filosofi ai împăratului, pentru aamâna pedeapsa și a-l salva pe tânăr, hotărăsc să vină în

fiecare zi, pe rând, la împărat și să-i povesteascădiferite pilde, pentru a-l convinge să nu comită crima.După fiecare filosof, povestește câte o pildă și ţiitoarea.În total, varianta completă a romanului Sindipa trebuiesă conţină 25 de povestiri.

Manuscrisul de la Sankt-Peterburg nu este complet,filele de la sfârșit lipsesc și naraţiunea se întrerupe laistoriile filosofului al șaselea.

Cu totul necunoscut sau foarte puţin cunoscut estetextul paremiilor, care merită să fie pus în circuitulștiinţific, până acum această variantă nefiind publicată.

UUnn ccooddiiccee rroommâânneesscc ddee llaaSSAANNKKTT –– PPEETTEERRSSBBUURRGG

„Paremiile luiAvesalom“

(pag.1) Era un înpăratu la Îndiia pre nume Avesalom. Șiîntrebă pe filosoful lui și zise: „Cum oamul viclian strică viaţa șipriiatiniia a doi priiatini?” Filosoful respunse și zise: „ Înpărate,era un neguţitor și ave doi cuconi năuci și-i învăţa să să apuce demeșterșug sau de mare neguţitoriia și le zice: feţii miei, trebueșteoamul să aibă trii lucruri la dinsul. Întăi minti și cu minte să-șcîștige și apoi mai bine se să păstreze, că dacă rămîne sărac, elesti necinstitu de omini și este urîtu și lui Dumnezău.

Iar ficiorii, dacă auziră așa, lor le vini minti și să apucarăunul de meșterșug, iar altul de neguţitoriia. Și purciasără în ţarala negoţ și merge pe la un loc cu tină mare și aflară un taur marinoroitu în tină. Și era a muri acel taur, iar acel taur zise:„Stăpîne, scoate-mă din lac”. El nu-l scose, ce să dusă pre calealui. Iar taurul eși din tină și să obidi pre stăpînul lui. Și să duse lao pustie parte și află acolo loc frumos și cu iarbă verdi și apă rece

(pag. 2) și să păscu acolo și se îngrășă și-i vini să cînte. Dici,el zbieră tare foarti. Iara pre acel loc aproape un leu și lăcuia într-o peșteri și era înpăratu tuturor gadinilor. Și ave leul sfetnici ai luica un înpăratu și ave postelnici și portar la ușa peșterii, un ogar șiun coteiu, de păziia ușa peșterii la înpăratul. Iar Leul auzi glasulTaurului foarte tare, cum altă dată n-au mai auzitu așe. Și să temufoarte de taur și nu vru să iasă afară multă vreme. Și să mirăogarul și coteiul, cum nu ese Leul afară, că dacă eșiia el afară,prinde ce-i plăce lui și mînca și ce remîne mînca portarii, ogarulși coteiul, că așe le era orînduială lor. Iar coteiul într-o zi zisecătră ogaru: „Frate ogaru, cum este rînduială, de înpăratulnostru, leul, nu va să iasă afară la vînatu și este tristu”. Iar ogarulîi zise: ”Ce-ţ este ţiia grijă de un înpăratu mare?

(pag. 3) Că noi sîntem portari lui se ne grijim grija nostrăpentru să avem mila. Iar pre înpăratul să-l lăsăm în pace, că noinu ne este să ne mărim. Că cine începe lucruri mari decum îi esteputinţa, el va păţi ca și maimuţa. Că văzîndu pe un oamu tăindulemne cu toporul și se duse omul, iar maimuţa să duse și e acoloși începu și e să despice lemne ca și oamul. Și ciocăni cu toporuliar pană sări și i-i prinsere piciorile acole și rămase maimuţa întăiator păn vini oamul și aflăndu-o oamul acolo pe maimuţa, oucise. Așe vii păţi și tu, dacă vii începe lucruri ca aceste, și euţiia-ţ zic, păzește-t și-ţ ţine messereia ta”. Iar coteiul zise:”Înţeleg eu ce zici, dar nu știi tu că nu trăești să fii numai pintrubucatele la înpăratul, ce și pintru boeria se ne măriască oamăniinoștri, și să vor teme vrăjmașii noștri de noi și să avem de toate”.Iar ogarul zise: „Pricep eu ce grăești. Iar cine nu să va socotiîntăiul ce să facă, iar alţii vor socoti tot

(pag. 4) și-l va baga și în nevoia mari și atunci nu-i va putefolosi nime. Iar noi sîntem și de rudă mică și nu trebuește noao săne amesticăm cu înpăraţii”. Coteiul zise: „Lume estedrăgăstoasă, că bunătăţile lumii sîntu cinstite, că cine are multu,el va să-ș mai facă și cade el jos. Iar cel mic să suia sus și sămărește și să boerește și să știi că voi să mărgu la Înpăratulnostrul Leul să dumăescu cu el și să mă înprietinescu cu el ca dorvoi agiunge și eu la cinste și la boeria”. Ogarul zise: „Dar cumștii tu că va grăi Leul cu tine taina lui?”. Coteiul zise:„Înţeleptului nu-i trebuescu numai cuvintele, ce și alte rînduri,cum n-ai avutu tu nădejde să-ţ facă bine”. Ogarul zise: „Dar nuești tu de ruda lor, dar cum vii pildi cu el?”. Coteiul zise:„Înţeleptul știa cale dreptului, iar nebunul cumu-l scosă norocul”.Ogarul zise: „Cuteza-ti-vii apropie de dînsul, că el nu te știa,nici te cunoște?”. Coteiul zise: „Bine zici tu, iar eu ce amgînditu și am cugetatu aceia voi face, că cine este

(pag. 5) aprope de înpăratul socotitu este de toţ și înpodobitucu frumuseţe”. Ogarul i-i zise: „Spune-mi întîi ce vii să grăieșticătră Înpăratul, ce cuvîntu”. Coteiul zise: „Dacă mă voi apropieeu de dinsul, voi zice: ce cînţi preînţelepte înpărate. Și-i pociuspune eu și alte minciuni cu meșterșug și-i voi îndrezini, că cineeste fricos, la poarta înpăratului să nu slujască, nici pre mare se nuîmble, nici la războiu să nu margă; acel cine nu va gîndi dobăndi-va în totu locul și altă este că trebuește oamul din trii lucruri săteamă: întăiu de Înpăratul și de otravă și se nu crezi pe muere”.Ogarul zise: „Cia de apoi fă cum știi tu, că eu nu-ţ voi da ţiia niciun svatu”. Coteiul merse la Leul și i să închină Leului, iar Leul îimulţemi și-l întrebă unde ai trăitu atîta vreme. Coteiul zise:„Sfinte înpărate, nu lipsescu de la porta ta și-ţ slujăscu cu dreptulși rog Dumnezău să mă ivăscu cu dreptate în slujba ta, că și eu nucăci sîntu mic, că voi fi

(pag. 6) fi și eu de triabă. Un lemnu mic nime nu-l bagă însamă, iar cu el îș scobăscu oamănii urechile. Ca și pietrile micizidescu pe cele mare”. Iar Leul dacă auzi acele cuvinte, zise cătrăboerii lui: „Oamul de triabă nu-l poţi cunoște păn greiaști cu el,ca și focul cîndu arde prin mijlocul lemnului, dacă suflă, el sevede și luminiază frumos foarte”. Coteiul zise, dacă văzu că-i luiaîn samă cuvintele lui, că atunci prinse a pildui Coteiul multu cuînpăratul. Și-i zise Înpăratul, ași îm pare slugă driaptă și iubită săspuia înpăratului Domnu său toate ce vede și aude și Domnu săuîncă să-l miluiască și să nu-i caute căci este mic, că și pietrilescumpe mici sîntu și sîntu scumpe, pentru aceia și lucrurile bunemai de demultu mai bune sîntu decîtu cele noao. Că și muștilestau pre hainele înpăratului, dar cine le bagă în samă, că sîntuaproape de Înpăratul. Iar și omul este

(pag. 7) pasere mică și sălbatică și-l ţine Înpăratul pre mîni și-l socotescu toţ boerii. Leul auzi aceste cuvinte ale coteiului și-lmări și zise către boiarii lui: „Nu este fieștecine care grăiaște

cuvinte ca aceste, ce trebuiaște să săcinstească, măcar că este mic, iar oamuleste scumpu”. Coteiul dacă văzu minteLeului și auzi cuvintele lui, iar el ziseLeului: „Înpărate, este-ţ voia să grăescuîn taină cu tine?”. Și merseră amîndoiîntr-o latur și zise coteiul: „Înpărate, darce-ţ este, de nu eșiși atîta vreme săvînezi?”. Leul zise: „De un glas auziiumare de strigă foarte tare și nu-l știu cepasere este. Și m-am temutu de dînsul săes afară, să nu mă biruiiască, ce încă vremsă fug de aice”. Coteiul zise: „O,Înpărate, glasul mare și zbierătul nu-l băgaîn samă, că sîntu deșarte, că tîmpăna glasmare are și este deșartă. Măgariul tarezbiară și-l mănîncă lupii curîndu. Iar eu,Înpărate, mă voi duce la dînsul și voi vedepre acia gadină ce au zbieratu și-ţ estefrică de ia și voi vini de-ţ voi spune cegadină este”.

(pag. 8) Leul zise pas și se duseCoteiul și văzu pre taur păscîndu ca o vităși să duse Coteiul la Leul și-l văzu și-izise: „Ce veste aduci, preiubiteCoteiule?”. Coteiul zise: „Doamne,văzut-am pre cel ce are glas mare. Este ovită și este taur și am grăitu cu el și nici ogroază n-are”. Leul zise: „Nu este cumzici, că vîntul mare nu strigă tare, iar marecopaci surpă”. Coteiul zise: „Doamne, nugîndi nimic, de-ţ va hi voia, merge-voi șiţi-l voi aduce la tine și-ţ va hi rob ţie”.Leul zise: „De vii face tu această, fi-viimiia mare credincios și sfetnic”.

Coteiul merse la taur și-i zise: „Tu,jupîne Taur, zisu-ţ-au marele înpăratu Leulsă mergi la el, că este aice ocina lui. Iar devii merge, el te va erta și vii înbla cupace”. Dici taurul zise: „Cine este acelLeul și unde șede?”. Coteiul zise:„Aproape este”. Și să spăriia taurul șimerse la Leu să să închine la Leul și-i părubine și-l priimi lîngă el și-l puse

(pag. 9) Postelnic mare și iubitu deaproapele Leului. Iar Coteiul gîndivicleniia la inima lui și să duse la soţiialui la ogar și-i zise: „Știi cum eram că euslujăiu Leului și aduș pre taurul la el, iaracum Taurul este Postelnic Mare, iar eunicaiure; și Taurul ar fi să mă miluiiascăși să-mi mulţimască miia, iar el nu măbagă în samă”. Ogarul zise: „Trebuire-arsă aibi mulţimită de la Taur, ce n-ai ceface. Că nu ţi se poate acum nimic spredînsul”. Și-i cugită rău Coteiul Taurului,ca să-l piarză și spusă ogarului , iarogarul zise: „Cum vii face, că nu ţi se vaasculta cuvîntul”. Coteiul zise:„Înpărăţiia pintru puţinel lucru aruncăpizmă și mîniia cu urgiia”. Ogarul zise:„Cum vei face tu, așe crezu. Acum Tauruleste mare și tare și svetnic înpăratului șieu zic ţiia ferește-te”. Coteiul zise: „Senu mă cauţi căci sîăntu așe mic și slabu,și ei sîntu așe tare și mari, că slabul judicăpre tarele, că mulţi înpăraţi au fostu tari,și apoi de nește slabi au peritu, că mintebiruește tăriia și mare vitejiia”.

(pag. 10) Ogarul zise: „Adevăratu,frate, așe este, ce caută binișor și tu că-ţvoi povesti că era un călugăr și ave o hainăbună, iar un fur e-l fură haină călugărului.Iar călugărul merse pre urma furului șimerse la un oraș și deschilică la ocîrciumăriasă. Iar ia ave ibovnic și ave și oslujnică și slujnică iar ave ibovnic. Și cîndufu sară, vini ibovnicul slujnicii și săculcară amîndoi, iar stăpînă-sa să mîniiacă ibovnicul ei nu vinise și cugetă să-șotrăvască slujnică. Și băgă otravă într-unmosor și vru să sufle în gură slujnicii,fiindu adormită suptu un măr. Iar slujnicăsuflă mai curîndu și i să întorse otravă îngură stepînă-sa. Și ce vru să-i facă ii i săfăcu stăpănii și muri. Și aceste le vedecălugărul și a doao zi merse călugărul laun zlătar și-ș pusă gazda la el. Și cîndu fusară, chiemară pre zlătar la un ospăţu șirămasă zlătariasă acasă cu călugărul. Iar eave ibovnic și trimisă zlătăreasa la ibovnicsă viia că zlătarul nu este acasă. Și merseibovnicul și să sărutară amîndoi și șezurăla masă amîndoi, de be și

(pag. 11) mîncare, iar zlătarul vini batuși vru să prinză pre ibovnicul zlătăresăi,iar el scăpă. Iar zlătarul legă pre zlătăreasăa lui bine de stîlpul patului și o bătu multuși o lăsă legată, și să culcă de dormi. Iar o

sora a iai auzi și merse la dînsa și o găsilegată. Și-i zise zlătăreasa: surată,dezliagă-mă, rogo-te și te leagă pe tine părvoi merge la ibovnic, să facă cum va facesă înpace lucrul. Și să dezlegă zlătăriasa șisă legă surată-sa. Și merse zlătăriasa laibovnicul iai, iar zlătarul să deșteptă șistrigă pre muiare lui cia legată. Iar votrulnu cuteză să răspunză, că se teme că o vacunoște pre glas. Iar zlătarul să miniia șisă sculă nopte și o găsi legată și-i păru căeste muiare lui și-i tăia nasul și să culcă.Iar zlătăriasa vini și o găsi cîrnă și odezlegă și se legă iar ia. Iar votrul să dusăcîrnu. Și o ţine un bărbier, și șede cîrnă lafoc, iar bărbierul să sculă și să înbrăcă și-iceru bricele la muere, să se ducă laprăvăliia să lucreză. Iar muere ii dedenumai un brici, el zise, de-mi-le toate cutecușul. Iar e îi dede iar și altu briciu.Bărbierul să mîniia și aruncă cu un briciuși o lovi în spate, iar muere să apucă denas și să văită tare strigîndu cu glas mare:oamini buni, alergaţ că-m tăia bărbatulnasul. Și vinire fraţii iai și legare pebărbiierul să-l ducă la lege,

(pag. 12) iar zlătarul să sculă și căutăsă-ș găsască muere cărnă, iar ia plănse șizise: să de Dumnezău, bărbate, de-ţ voi fifostu vinovată ţie, să fiu eu făr de nas, iarde nu voi fi vinovată, să fiu cu nas. Și dacăo văzu cu nas, să miră și o dezlegă și-izise: iartă-mă, soţule, că văzuiu că n-aifostu vinovată, că eu ţ-am tăiatu nasul șiacum ești cu nas. Iar ia grăi: vedeDumnezău, pintru aceia mi-au datu nasul.Și să înpăcară. Iar ia auzi că duseră prebărbierul la lege cu muiare lui și mărsezlătarul cu zlătăriasa la lege și merse șicălugărul și le vede aceste toate călugărul.Și pîrî muiare pre bărbatu că-i tăia nasul.Iar bărbierul cere ertăciune și zise: greșit-am, săracul de mine.

Iar călugărul grăi către cei giudicătoriboeri, că am descălicatu la cestu zlătar, iarpre el îl chiemară la ospăţu, iar zlătăriasaau avutu ibovnic. Iată cestu oamu și era șiel acolo, ce au mînatu zlătăriasa laibovnic, și vini de se veseliră. Și vinizlătarul și găsi pre amîndoi, iar cestuibovnic el scăpă, iar zlătarul găsi pre ciastămuiare a lui și o bătu și să culcă; apoivini ciastă cîrnă și o găsi legată pre suratăsa zlătăriasă și să rugă zlătăriasa să odezlege și să se lege ia, iar zlătăriasă sădusă la ibovnic să-ș tocmască lucrul. Iarzlătăriasă zăbăvi, iar zlătarul să sculă și-ipăru că iaste muiare lui și i-i tăia nasul șiiar să culcă. Apoi vini zlătăriasa

(pag. 13) și află votrul cârnu și odezlegă și să legă ia. Și apoi o văzu cu nasși o ertă. Iar nasul ceștiia bărbieresiizlătarul i l-au tăiatu și n-are bărbierul nicio vină. Și prinse zlătarul pre muiare lui șipre ibovnic ei și le tăia nasul amînduror.Dici muiare bărbierului fu cîrnă, iarbărbierul scăpă de nevoia pintru călugărul.

Așe și tu, coteiule, ce vii se faci altuia,ţiia vii face, se știi așe și te veghie de amai pîrî pe altul. Coteiul zise: „Adevărbine zici tu, iar eu am nădejde se biruescupre taur, că epurile încă este mic, ce biruipre Leu.

Că era un Leu și i-i duce toate gadinilepoclon, de mînca și șede Leul ca unînpăratu. Iar un epure zise gadinilor: este-vă voia să vă mîntuescu de Leul? Eizisesă: tu ești epure, ce vii face tu înainteleului? Epurile zise: vede-viţ voi ce voiface. Și se dusă epurile de să închinăLeului, iar Leul i-i zise: dar unde-ţ estepoclonul? Epurile zise: Doamne, eumultu poclon îţ ducem ţie mare și frumos,iar mie mi-au eșitu înnainte un Leu și mi-au luatu poclonul și au zis că nu gîndeștede tine. Leul să mîniia foarte rău și-i zise:unde este acel leu? Epurile zise: blem săte duc la dînsul; și-l dusă la un puţ adîncuși arătă lui ziîăndu: aici au întratu leul șicu poclonul tău. Leul să uită în puţu și-șvăzu umbra lui și degrabă sări în puţ lacelalaltu leu.

(pag. 14) și acolo muri. Dici epurile sădusă și spusă gadinilor ce au făcutu și leizbăvi pre tote de Leu. Așe fu aciastă, împare și mie să facu rău Taurului”.Ogarulzise: „Coteiule, de-ţ pare că vii ucide petaurul și să nu îl întărţi pe leu, tu să faciașe, iar de vii întărta pre Leu, va hi într-ozi vai de tine, așe știu eu”. Coteiul zise:

”Eu știu ce voi face” și merse la leu și-igrăi: „Înpărate, mare rău s-au redicatupre tine și pre mine și ce-ţ voi spune, sănu-ţ paia rău pe mine, că slugă ta ce iubităși credincioasă ce aude spune Domnu-său.Dici să știi, Înpărate, că prietinul tău celbun taurul s-au sfătuitu cu sfetnicii tăi șizic că te ai lăudat cu bărbăţiia ta, iarTaurul zisă că mai multă bărbăţia are decîtu tine și-ţ va lua înpărăţiia. Și te păzește, înpărate, să nu paţ ca

nește pești; că era trei pești: unul eraînţeleptu, altul nebun, altul viclianu. Șista toţ la un loc, iară nește păscari cu omrejă o tinseră, iar înţeleptul o văzu șifugi departe, iar cei doi vede și nu vre săfugă păr îi prinseră într-aceia mrejă. Dicicel viclian să făcu mortu și plutiia pre apăși-l văzură păscarii și le păre că estemortu și-l arincară peste mreja și scăpă șiacela, iar cel

(pag. 15) nebun prinse a fugi pînă-lprinsără păscarii pe acel pește nebun. Leulzise: „Înţelegu eu ce zici tu, ce miia împare să nu-mi fiie mie Taurul vicliannimic, că n-are nici o nevoia de cătrămine”. Coteiul zise: „Mare rău este gătitupre tine, că taurul s-au gătitu spre tine săte ucigă și numai ce-ţ gonește prilejul să-șgăsască vreme și măcar îl poţ cunoște și tucă-ţ caută rău spre scaunul tău. Și cel ce-ţpare că are minte mai multu, acel paţe maimulte și de la o vreme remîne sărac cumzic filosofii că mai bine să lăcuești cușărpii decît cu priiatinii cei răi”. Leulzise: „Bine zici, ce socotește-te și tu,coteiule, că taurul n-are nici o putere spremine, că eu mănîncu sînge, iar taurului i-ieste mîncare iarbă și numai este abur și elîm pote fi la un prînzu. Iar tu nu-ţ păcătuipre el, că el viclian nu este, că oamulviclian cunoscu-l eu bine”.

Iar coteiul zise leului: „Să te păzăști,să nu paţ ca un păduchie ce era înașternutul unui înpăratu; ce merse și unpurice; dici peduchele șede în plapomeînpărătești și se hrăniia bine, că mîncasînge de înpăratu, iar purecile dacă merse

în plapomile înpărătești, el mușcă iute peînpăratul răsări și grăi de căutară; purcileîn plapomă fugi și găsire pre păduchieacolo și-l ucisără”. Coteiul zise: „Să tetemi de taur foarte rău”. Leul să mîniia șizise: „Dar ce să-i faci?” Coteiul zise:„Înpărate, măseaoa găunosă n-are vindicnice odată, păn nu o vei scoate nu te viivindeca nici odată, nici te vii reposă”. Leulzise: „Dar acum să-l gonim, se se ducăunde va vre”. Coteiul zisă că nu-m placeacel sfatu, că înpăraţii dacă află oamulviclian, el îl pierde, nu-l gonește. Leulzise: „Dar de nu va hi viclian taurul, cenumai ce-i voi lua păcatele de-m voi punesufletul și un priiatin bun”. Coteiul zise:„Doamne, de nu mă crezi, să cauţi cînduva vini taurul la tine, tu să fii gata că-l viicunoște pre căutătură că va să te ucigă, căva căuta spre tine spăriiatu, atunci să nu-lmai lași, că te înșeli, ce să-l și înpresori;și iată eu mă duc la el să viia la tine”.Și să dusă coteiul la taur și-i zise:

„Preiubite Postelnic, ce bine este oamului,căci slujește la cel ce n-are credinţă cătră

el”. Taurul zise: „Ce cuvîntu este acesta,coteiule, ce zici?” Coteiul zise: „Tu eștipriiatin Leului, iar el va să te ucigă”. Și săscîrbi taurul foarte rău și cugetă: doar amviclenitu pe cineva, și miia mi se pară cănu sîntu ficlianu Leului nimic.

(pag. 16) Coteiul zise: „Postelnice, tusamăni a fi ficlian Leului, adevăr el esteîntăi dulce, apoi amaru și el n-are credinţăși nesăţios”. Taurul zise: „Coteiule, să nufaci și tu ca lupul și ca pardosul și cacorbul, că se făluia toţ la un Leu mare șiîntr-o zi trăcură pre acolo nește turci cucămile multe. O cămilă rămasă mai preurma tuturor și văzu acolo pre lup și prepardos și pre corbu. Iar cămilă zise: staţ,fraţilor, cu mine păn la înpăratul vostru sămă curtenescu la el, ca să mă pociu paștecu pace și să mă hrănescu și eu cu voi. Șio dusără la înpăratul lor și-i păru bineLeului de cămilă și-i zise să se pască cupace și niminile se nu o bîntuiască; și sepăscu multă vreme. Iar Lupul și Pardosulși Corbul să sfătuiră cum vor face sămănînce pre cămilă, și într-o zi mersărătoţ la înpăratul lor Leul și-i grăi Corbul:Doamne Leule, mănîncă-mă pre mine, căașe am gînditu să te veselești astăzi. Leulzise: crezu pre tine voi înghiţi odată, darce prănzu voi face cu tine? Pardosul zise:Doamne, mănîncă-mă pre mine. Iar Leulzise: abo ce carne vii ave și tu, că ţi-itrupul înpuţitu și făr de dulciaţă. Lupulzise: Doamne, mănîncă-mă mai bine premine. Iar Corbul zise: cine va mînca prelup să tușască. Iar Cămila zise: văzu eucine va să fiia, Doamne, săraca de mine,că eu săntu mai mare și grasă și-m estecarne mai dulce. Mai bine mănîncă premine. Și săriră toţ

(pag. 17) de o înpresurară și o mîncarătoată. Așe îm vii face... și voi păţi ca șiCămilă cu lupul și cu pardosul și cucorbul. Nu-s vinovatu nimic Leului, însămerge-voi la leu de voi peri dreptu”.Coteiul zise: „Nu te teme nemică, căînţeleptul întăiu face sfatul, apoi răutate”.

Taurul zise: „Nărocul cum va hi nu-lștiu”. Coteiul zise: „Blem la înpăratul, iarde vii vede că-ţ caută furiș, tu te păzăște”.Și mărse la Leu, iar el iara gătitu derăzboiul pintru cuvîntul coteiului, și cummerse taurul la el, așe i se puse leul înspinară și-l omorî Leul pre taur, priiatinullui. Iar ogarul priviia toate aceste ce făcuLeul pintru coteiu și zise ogarul coteiului:

„Nu te erte Dumnezău în ce cias ai duspre taurul la Înpăratul, de peri priiatinulînpăratului negiudicatu și făr lege peri taurulși cum ai făcutu tu, coteiule, nu vom mai avenici o credinţă la înpăratul nostru, însă de vaasculta înpăratul de tine, va hi el pieitor, căar fi tu să grăești de toţ de bine, însă nu-ţ voimai zice nimic, că se zice un cuvîntu, că cinese potrivește nebunului, nu procopsește șistrîmbul nu-l vii îndrepta, nici nebunul nu-lvii înţălepţi sau beţiul cu minte. Așe și eu voipăţi cu tine, coteiule, cu vicleșugul tău și nusocotești ce vii să paţi și tu”.

Irina CONDREA(Chișinău)

Revista rom=n\ 11111111

Într-un succint și necesar Cuvânt înainte,cititorul este avizat că această lucrare a fostelaborată în cadrul unui proiect de cercetareînscris în activitatea Institutului de FilologieRomână „A. Philippide” al AcademieiRomâne, Filiala Iași. Prestigiul recunoscut alacestei instituţii dă un gir știinţific pe careautoarea nu-l dezminte, ci, dimpotrivă, prinţinuta lucrării, îl consolidează.

Cunoscută și apreciată pentru activitatea sade cercetător etnolog, Silvia Ciubotaru a maipublicat volumele: Vînătorii. Monografiefolclorică (în colaborare cu Ion H. Ciubotaru,1971); „Bătrîneasca”. Doine, bocete, cânteceși jocuri din ţinutul Rădăuţilor (în colaborarecu Florin Bucescu și Viorel Bîrleanu, 1979);Ornamente populare tradiţionale din zonaBotoșanilor.Cusături, ţesături (în colaborare cuIon H. Ciubotaru, 1982); Strigături dinMoldova. Cercetare monografică (1984);Ornamente populare tradiţionale din Moldova.Cusături, ţesături (în colaborare cu Ion H.Ciubotaru, 1988); Nunta în Moldova.Cercetare monografică (Editura Universităţii„Al. I. Cuza”, Iași, 2000) și a editat PetruCaraman, Colindatul la români, slavi și la altepopoare. Studiu de folclor comparat, București,Minerva, 1983. Toate aceste lucrări, foarte bineapreciate de critica de specialitate, atestă faptulcă autoarea are o îndelungată experienţă decercetare și o recunoaștere binemeritată.

Lucrarea recentă a doamnei SilviaCiubotaru, Folclor medical din Moldova, puneîn valoare un bogat fond documentar de texteși informaţii, în mare parte inedite, aflate înARHIVA DE FOLCLOR A MOLDOVEI SIBUCOVINEI, de la Institutul ieșean,recunoscută pe plan naţional drept cel maiimportant tezaur al culturii populare dinMoldova, citată și în lucrări din străinătate,care și-a dobândit deja notorietate prin cele

zece cercetări monografice publicate în seria„Caietele Arhivei de Folclor” (1979–1991),extrem de favorabil primite de specialiști.

Sursa documentară a volumului esteconstituită, pe de o parte, din răspunsurile laChestionarul folcloric și etnografic generalalcătuit de Ion H. Ciubotaru, în anul 1971, șidifuzat în toate comunele Moldovei (237 deîntrebări despre medicina populară) și din

culegerile relizate pe teren de către cercetătoriiDepartamentului de etnografie și folclor(începând din anul 1969) – sporadic și decolaboratori –, constând în informaţii obţinutepe baza aceluiași Chestionar și în textefolclorice înregistrate pe bandă magnetică.

Volumul Folclor medical din Moldova afost elaborat în mulţi ani de muncă asiduă,efectuată cu profesionalism. Fiecare dintrecele trei secţiuni dense ale lucrării (studiul,tipologia bolilor umane și animale, antologiade texte) s-ar putea publica în volumeconsistente independente.

În studiul introductiv (105 pagini),deosebit de temeinic, este tratat fenomenulterapiei populare diacronic, de la primelemenţiuni documentare făcându-se și o analizăcritică a tuturor contribuţiilor bibliografice îndomeniu. Reţin atenţia atestările străvechi dintimpul dacilor, din perioada daco-romană șidin Evul Mediu, adunate din documente, dinscrieri religioase, din cronici, din lucrări deistoria știinţei și a culturii noastre, încomparaţie cu fenomene similare din alteculturi. Se face, apoi, un istoric amănunţit(Retrospectivă bibliografică) al contribuţiilorla studiul fitoterapiei și al etnobotanicii, alcolecţiilor de descântece, al cărţilor depopularizare a medicinei empirice și alstudiilor teoretice.

Sunt abordate, în alte subcapitole, dinperspectivă interdisciplinară, remediile

terapeutice (remarcabil studiul despremătrăgună), apoi agenţii terapeutici și cei airiturilor magice (memorabilă este figuraVarvarei Ungureanu, subiect al autoarei, dinUda, judeţul Iași) precum și auxiliarii acestora(gemenii, mezinii, fecioarele, duhuriledecedaţilor, sfinţii, printre care cei maiimportanţi Cosma și Damian). Agenţii nocivicunoscuţi (strigoi, stafii, moroi, Rusalii, Iele)

și actele magice fac, de asemenea obiectulcercetării autoarei, o analiză specială având casubiect magia cuvântului, incitantă nu numaipentru etnologi, dar și pentru scriitori.

De remarcat este faptul că, deși cercetareaare în vedere zona Moldovei, sunt numeroase

referinţe la întregul spaţiu românesc și chiarla cel european, studiul fiind, totodată,monografic și comparativ. Printre argumentelecare explică dăinuirea milenară a medicineiemipirice, autoarea sesizează cu subtilitate și„implicarea afectivă a celor care vindecau șirespectul faţă de trăirea subiectivă de cătrepacient a maladiei” (p.37).

Secţiunea Tipologia folclorului medical (laoameni și la animale – 160 de pagini)înregistrează, în ordine alfabetică, maladiile șiremediile utilizate pentru acestea, prelucrând șisintetizând un imens material existent în arhivă.De remarcat este structura acestor articole, careconţin definiţia bolii, simptomele, remediileempirice, plantele medicinale folosite și, în

final, practicile magice utilizate pentru alungareabolii. Este, de asemenea, meritoriu efortul de aidentifica plantele medicinale prin stabilireadenumirii știinţifice corespunzătoare numelorpopulare ale acestora, foarte diversificate în planregional. Această contribuţie, în special, poateconstitui o sursă de mare interes pentru istoriamedicinei și a farmacologiei.

Textele din antologie, prin varietate și prinvaloarea lor poetică, sunt de natură să atragăatenţia oricărui om de cultură, nu numaispecialiștilor. Un interes aparte îl reprezintăaspectul arhaic și regional al limbii, care a fostconsemnată cât mai fidel posibil în rostire.

Aparatul critic, redactat cu acribieștiinţifică, conţine note și comentarii, care,alături de bibliografie, pun în evidenţăvastitatea domeniilor și surselor consultate.Indicele numelor de localităţi și al subiecţilorînlesnesc celor interesaţi căutarea acestorinformaţii; indicele de plante utilizate înetnoiatrie este, de asemenea, foarte utilspecialiștilor, iar indicele reprezentărilormitologice dezvăluie o lume fantastică șipersonalitatea unei spiritualităţi pregnante.

Lucia CIRE{

Silvia Ciubotaru, Folclorul medical dinMoldova, Iași, Editura Universităţii „Ale-xandru Ioan Cuza” Iași, 2005, 576 p.

11112222 Revista rom=n\

RR EE SS TT II TT UU II RR II -- EE VVAA LL UU || RR II

Comemorarea în acest an a unui sfertde veac de la trecerea lui PetruCaraman în lumea fără dor include,

într-un mod fericit, publicarea a două dintrecele trei manuscrise rămase încă necunoscutepublicului. Așa cum a remarcat profesorul IonH.Ciubotaru în momentul lansării celor douălucrări, Petru Caraman reprezintă un caz unicși dramatic în cultura românească, prin faptulcă în timpul vieţii i s-a publicat doar o singurăcarte, 12 volume rămînînd a fi dăruite tiparuluipostum.

Ambele scrieri, apărute una la EdituraUniversităţii „Al. I. Cuza” și cealaltă laEditura Trinitas, au fost îngrijite de etnologul

Ion H.Ciubotaru. Efortul a constat nu numai înpregătirea și verificarea textului tipărit, ci și îndecriptarea siglelor bibliografice și adunarea demateriale pentru anexa la prima carte. Aceasta,intitulată Vechiul cîntec popular ucrainean

despre Ștefan Voievod și problemele lingvistico-etnografice aferente, se axează pe cel maivechi text folcloric ucrainean atestat și rectificădefinitiv o sumă de inexactităţi știinţifice careau circulat despre el.

Cuvîntul înainte al îngrijitorului de ediţieprecizează faptul că acest studiu de lingvisticăși dialectologie slavă se adresează cititoruluiavizat. El tratează exhaustiv problemaCîntecului slovenesc de la Veneţia și areceptării lui din 1857, cînd a fost publicat,pînă azi. Balada a fost culeasă de Nicodem și

încredinţată filologului Jan Blahoslav, care l-aintegrat într-un capitol al Gramaticii cehe,scrisă în 1571. Cartea lui Petru Caraman sedeschide printr-o introducere în lirica popularăucraineană veche, menită să pregăteascăcititorul pentru înţelegerea prin context avalorii cîntecului despre Ștefan Voievod. Înstructura ce poartă ușor receptorul dinspregeneral spre particularul realizării folclorice acîntecului, savantul ieșean prezintă apoi detaliidespre Gramatica cehă și autorul ei, urmate deun capitol dedicat criticilor pe care i-a avutcîntecul, de la Kovalśkyj pînă la Anton Balotă.În cazul acestuia din urmă, vinovat de a fi pusîn circulaţie într-o limbă internaţională date

inexacte despre textul folcloric și culturaromânească, Petru Caraman conduce odemonstraţie ce respectă toate normele retoriciiși corijează fiecare aspect în parte.

Elementele neucrainene din text,considerate a fi slovacisme, sînt analizate petoate palierele limbii: lexical, fonetic,morfologic, sintactic și stilistic. Lexiculcîntecului este considerat de Petru Caraman afi prin excelenţă ucrainean, neconţinînd nici uncuvînt necunoscut pentru această limbă.

Sursa geografică a acestui cîntec a fostconsiderată a fi Veneţia italică, între cei care auacceptat această teorie numărîndu-se și B. P.Hasdeu. Petru Caraman, plecînd de la ideea luiTomašivśkyj, demonstrează că textul provinedin tîrgușorul cu același nume de pe valearîului Topla, în Slovacia. Interferenţelelingvistice și etnografice se explică așadar, prinrealitatea dialectală a secolului al XVI-lea, încare graniţele politice erau ca și inexistente.Problema culegătorului este, de asemenea,elucidată, Nicodem fiind doar cel din următransmiţător al textului, nu și culegătorul lui.Slovacismele din text nu i se pot datora, prinsimplul fapt că el aparţinea culturii cehe.

Ultimul capitol al cărţii analizează în modsimetric critica pe care a născut-o cîntecul, dedata aceasta pentru reconstruirile făcute textului.Examenul obiectiv distinge cu ușurinţăintruziunile etnicizante, refacerea textului pînă laprototipul dialectal, amplificarea versurilor șicoroborarea textului original cu formulecristalizate similare, din alte producţii folclorice.Anexa oferă cititorilor ocazia de a vedea textuldin Gramatica cehă, și traducerile lui, între carese remarcă cele făcute de Petru Caraman însuși.

Cea de a doua apariţie editorială,Kochanowski – Dosoftei. Psaltirea în versuri.Influenţa lui Kochanowski asupra lui Dosofteiși consideraţii critico-axiologice, este, de

asemenea, dedicată corect\rii unor erori,umplerii unor lacune din exegeza opereipatriarhului moldovean. Tehnica demonstraţieise păstrează, ea reușind să convingă și înacelași timp să seducă printr-un dialogmenţinut cu cititorul.

Prefaţa cărţii, semnată de profesorul Al.Andriescu, așază figura lui Petru Caraman,denumit în titlu „o rară conștiinţă profesionalăși civică” pe canavaua culturală a Iașilorpostbelici. Volumul ce se prezintă cititoruluieste, potrivit lui Al. Andriescu, „un adevărattratat de versificaţie polono-român, unic princoncepţie și realizare”. Informaţiile furnizatede Cristina Godun despre Kochanowski,

personalitate reprezentativă pentru Renaștereapoloneză, sînt urmate de un preţios tabelcronologic bio-bibliografic despre PetruCaraman, întocmit de Ion H. Ciubotaru. Înlegătură cu aceste date au circulat unele eroriși cred ca această schemă temporală a vieţiisavantului le elimin\ pentru totdeauna.

Funcţia fatică a limbajului este utilizată cuvirtuozitate pe parcursul studiului, de lacuvîntul din partea autorului, care se adreseazădirect – „Cititorule”, pînă la organizarea unortitluri ca întrebări și sublinierea faptului că subochii noștri se îndreaptă o greșeală știinţifică.Înainte de a intra în carte, cititorul este rapidînștiinţat că va fi martorul a trei premiere.Autorul nu numai că își alege auditoriul, dar îiși ușurează metodic parcurgerea ideilor, prinsublinieri și reliefări ale esenţialului.

Excursul critic se fundamentează și aici peo mișcare centripetă a discursului, de la cadrullarg al psalmilor creștini și Reforma religioasă,circulaţia și răspîndirea Psaltirii în versuri a luiKochanowski pînă la portretul cultural al luiDosoftei și analiza amplă a celor două realizăripoetice. Fiecare aspect al prozodiei în texteleavute în vedere este studiat concomitent, într-ocomparaţie permanentă. Examenul critic biplanremarcă riguros elementele comune aleversificaţiei și apreciază creaţiile proprii luiDosoftei. Influenţele folclorice sînt puse încontextul amplu al ansamblului de creaţiiliterare, dar și de practici tradiţionale, atît încazul lui Kochanowski, cît și al poetului român.Psaltirea lui Dosoftei, după cum demonstreazăPetru Caraman, s-a format la interferenţa adouă surse folclorice perfect compatibile.Elementele folclorice de natură prozodică seaflă integral în Psaltirea lui Kochanowski, iarDosoftei le-a simţit instinctiv ca naturale pentrulimba română. Astfel se explică preponderenţaritmului trohaic și nepreluarea amfibrahului,

specific folclorului polonez.Acuzaţiile aduse lui Dosoftei de către I.

Bianu sînt desfăcute sistematic prin exemplefundamentale și demonstraţii teoretice. Fiecareafirmaţie este demontată cu argumente, decisiveși variate, într-un dialog continuu cu ideileștiinţifice enunţate de predecesorul lui PetruCaraman. Remarcabilă este ideea discrepanţeiîntre schemele metrico-ritmice ale unui textpoetic. Între realizarea perfectă, denumită ideală,a versului și cea reală, în care neregularităţile sedezvăluie doar analizei „matematice”, există undecalaj la toţi poeţii. Exemplele din Eminescu,Blaga și din opere folclorice – monumentcertifică nedreptatea acestei acuze adusăversificaţiei lui Dosoftei de către I. Bianu.

Petru Caraman subliniază atitudinea delingvist a patriarhului, liber să inventeze rimeprintr-un fertil joc cu sufixele și desinenţele.Tehnica a fost perfecţionată de către Eminescuîn imediată descendenţă, demonstrată în cadrulbazei folclorice comune, inclusiv la nivelmetric, în cazul celor doi poeţi.

Exemplu stimulator și măsură a valoriipentru Dosoftei, Kochanowski a influenţatcreaţia Psaltirii în versuri românești mai alesprin tehnică, Petru Caraman reliefînd cuprecizie și puterea de inovaţie a versificăriipsalmilor românești, sugestivă pentruindependenţa faţă de model. Dosoftei creeazăscheme în versuri, construcţii strofice, structuripentru rimă și mai ales dă cuvîntului poeticromânesc drept de cetate.

Adina HULUBAȘ

DUBLU EVENIMENT EDITORIAL

FFFFoooollll cccc lllloooorrrruuuullll mmmmeeeeddddiiii ccccaaaa llll ddddiiiinnnn MMMMoooollllddddoooovvvvaaaa

Revista rom=n\ 11113333

EE VVAA LL UU || RR II -- RR EE SS TT II TT UU II RR II

U n critic, Ion Vartic, îl numea peMihail Sebastian un „Cehovliric“. Într-adevăr, teatrul lui este

unul de atmosferă, străbătut de o undă delirism, muzicalitatea lui discretă – ca omuzică de cameră – desfășurîndu-se pe oclaviatură de nuanţe în care tăcerile, șoapta,tonurile surdinizate își au vibraţia lordiscretă. Iar eroii, apăsaţi de traiul intrat înrutină, năzuiesc spre altceva, spre un idealpoate mărunt, poate difuz, dar care pentruei se transformă în miraj. Undeva, îndepărtare, stăruie năluca fericirii spre careei aspiră. Acolo pare a fi refugiul unde vorsă evadeze din cotidianul cenușiu. Sau,poate, să uite inconvenientele unui real lacare nu se pot adapta.

E un „joc“: „de-a uitarea“, „de-afericirea“. E, metaforic vorbind, „jocul de-avacanţa“. Piesa care poartă acest titlu, Joculde-a vacanţa (1938; premiera în 1939, cuGeorge Vraca în rolul principal masculin) euvertura unei suite care privilegiazăsentimentele, într-un spaţiu al reveriei. Lapensiunea Weber, undeva în munţi, își facvacanţa cîteva personaje pe care întîmplareale-a adunat împreună. E, mai întîi, ȘtefanValeriu. Un tînăr blazat, obosit, care nu paredeloc dispus să lege prietenie cu ceilalţi. Ba,mai mult, se comportă ciudat și chiarjignitor. Nici măcar nu schiţează un salut, nuintră în vorbă, stă retras, lenevind înșezlongul pe care nu-l cedează nimănui. Vreasă uite tot ce i s-a întîmplat peste an în slujbalui absurdă și această uitare are pentru elmica aureolă a fericirii. Își urmărește planulcu îndărătnicie, încercînd să construiască oabsolută izolare. Desfiinţează telefonul,strică radioul, face în așa fel ca scrisorile șiziarele să nu mai ajungă aici. De ce ar păstranoţiunea timpului – ca să-i aducă aminte căvacanţa se va sfîrși și va reîncepe cadenţamonotonă a traiului de fiecare zi?

Iar ceilalţi, cine sînt ei? Bogoiu,funcţionar în minister. Pare cea mai banalădintre fiinţe. Flăcău bătrîn, împăienjenit îninerţie și singurătate. Dar ce resurse deimaginaţie dospesc în mintea lui sufocată, de-a lungul unui an de zile, de stereotipii! El sevisează un explorator. Vila din munţi, înjocul lui aproape copilăresc, e un vas cu carepoate naviga peste mări și oceane. De altfel,și la plicticoasa-i slujbă, cînd șefii îi facobservaţii, el e cu mintea în altă parte,undeva, în „insulele Azore“. Mai e și Jeff,adolescentul cu probleme la matematică. Arămas corijent și tare ar vrea să nu se maigîndească la asta. Maiorul, în fine, cultivă șiel o solitudine protectoare, mergînd, dar fărăspor, la pescuit.Și este, mai ales, Corina. Frumoasă

probabil, deșteaptă, fără doar și poate,sensibilă la trăirile celorlalţi. Misterioasă,ceea ce aprinde imaginaţia „pensionarilor“de vacanţă și-i face să se îndrăgostească, maimult sau mai puţin vădit. Nici nu era greu, lacîtă frustrare zace în aceste inimi vulnerabile.Și zborul în imaginar se produce, orchestratde spiritul fin al Corinei. E adevărat că nu-iun zbor la mari înălţimi. Eroii ţes o feeriepășunistă. Să nu se mai întoarcă în orașulunde iluziile mor, să încropească o fermă cuun pîlc de vite care să fie duse la păscut șimulse la ceas de seară. Bărbaţii să vînezemistreţi, iar femeia să îi aștepte cu lampaaprinsă la ferești, împletind, pentru iarnă,mănuși de lînă. Liniște, seninătate... Visulpare lesne de înfăptuit.

Dar nu... Corina nu se lasă înrobită dereverii. S-a îndrăgostit de Ștefan Valeriu(care și el o iubește, așa cum o iubesc și Jeff,și Bogoiu), însă nici nu vrea să dea cursafecţiunii ce se înfiripă. Poate că, frîngîndaceastă relaţie, de urzeală diafană, dorește săpăstreze Visul ca pe un eter protector, ca peo sursă de regenerare. Misterul nu trebuierisipit de proza realităţii: „Lasă-mă – îispune ea lui Ștefan, într-un dialog aburit detristeţe – să fiu necunoscuta care se rupe delîngă tine, pentru a se întoarce într-o viaţă demister [...]. Și tu, rămîi prinţul meu deGalles.“ O despărţire într-un fel ciudată,lăsînd în urmă o dîră de regret, de persistentămelancolie. Teatrul de cameră al lui M.Sebastian are un sunet minor, dar, oricum,un sunet pur.

Piesa Steaua fără nume a avut premieraîn 1944. Din cauza legiuirilor rasiste (evreii

nu aveau drept de semnătură), pe afiș a fostatribuită unui autor fictiv, Victor Mincu. Înrolul principal, Radu Beligan, care va face ocreaţie și în adaptarea radiofonică (a maiexistat un film, în 1967, în regia lui HenriColpi, cu Claude Rich și Marina Vlady, și oecranizare sovietică). Întîmplarea, banală însine, dar care ia proporţii de miracol, sepetrece într-un tîrgușor obscur, departe deforfota și freamătul marilor orașe. Străzinepavate, praf (sau noroaie, dacă plouă),lumină electrică încă nu. Roși de plictis,obtuzi, poate și înrăiţi, oamenii se ţin debîrfe, se spionează cu o curiozitate avidă șiindecentă, ducîndu-și zilele într-unautomatism care îi despersonalizează șicîteodată îi face caraghioși. Ispas, de pildă,

pare să-și fi pierdut identitatea. El e„regulamentul“, așa cum Pascu e „magazincentral“. Dramaturgul își dozează cu măsurăaccentele de umor. Tîrgul are și o gară, lacare rar oprește cîte un tren, și niciodatăacceleratul de Sinaia, care le fascinează peelevele ce tînjesc după viaţa care sedesfășoară, în lux și desfătare, sub „altezări“. E un miraj care, în pofida strășnicieicu care sînt urmărite de agitata, agresiva,vigilenta domnișoară Cucu, le atrageirezistibil. E și firesc. Pentru cei carepăstrează detenta spre reverie – cuvintele sîntale profesorului Marin Miroiu – „gara estemarea. Este portul, necunoscutul,depărtarea...“. „Este dorul de a pleca, de afugi...“ „În altă parte, în altă lume“. LaMoscova, la Moscova, cum rîvnesc, fărăputerea de a se smulge din pînza de păianjena inerţiei, cele trei surori ale lui Cehov.

Într-o seară, totuși, ceva survine în ritmulegal al fiecărei zile din acest colţ uitat delume. Acceleratul cu geamuri luminateoprește în gara prăpădită și din el e coborîtă ofemeie care parcă descinde din ireal. Blondă,înveșmîntată în alb, eterică și ispititoare. Nuavea bilet și conducătorul a trebuit s-o dea josla prima staţie. Noaptea se apropie șinecunoscuta, cochetînd în treacăt cu gîndulsinuciderii, riscă să petreacă ore nesfîrșite peperonul ostil. Spre norocul ei, în gară e șiMiroiu, care așteaptă înfrigurat să-i fie adusde la București un catalog astronomic. Sfios,mirîndu-se singur de îndrăzneala lui, îi oferăstrăinei ospitalitate. După o mică ezitare, eaacceptă și astfel începe, pentru amîndoi, oneverosimilă noapte.

Mai întîi, șocul. Căsuţa lui Miroiu odescumpănește și o amuză pe pasageraclandestină. O cameră strîmtă, înţesată decărţi, în loc de duș, o stropitoare, fîntîna dincurte promiţînd, sub ochii vecinilor, o baieîmprospătătoare, fără pudori. Femeia eintrigată, dar, neavînd încotro, rămîne.Profesorul e gata să plece la un prieten –Udrea, alt visător, care a compus o simfonie,dar nu o poate executa fiindcă nu are bani săcumpere un „corn englez“ – ca să doarmăacolo, dar o replică a musafirei îl reţine. Oinvită la fereastră și, sub firmamentul careși-a început pîlpîirea, se transfigurează. Unelan neobișnuit îl însufleţește, și Mona – căciașa o cheamă pe cea pe care prinde a o iniţiaîn tainele cerului – vede uimită cum tînărulinhibat, modest, cu acea amprentă pe care oimprimă ratarea devine altcineva. Un lunatec,un halucinat al unei utopii pe care oproiectează în spaţiul interplanetar. Cu ofebrilitate care îl face seducător, el vorbeștedespre steaua pe care, prin calculeminuţioase, a descoperit-o, o stea carestrălucește undeva, lîngă constelaţia Alcor.

E o poezie a evadării în alte lumi, înmonologul lui Miroiu și Mona, uitînd deunde vine, se simte tulburată: „... sînt sericînd tot cerul foșnește de viaţă... cînd peultima stea, dacă asculţi bine, auzi cumfreamătă păduri și oceane – fantastice păduriși fantastice oceane – seri în care tot cerul eplin de semne și de chemări ca și cum de peo planetă pe alta, de pe o stea pe alta, fiinţecare nu s-au văzut niciodată se caută, sepresimt, se cheamă...“ Steaua, încă fărănume, pe care pasionatul astronom adescoperit-o nu va putea fi zărită vreodată:„Pentru că stelele nu se abat niciodată dindrumul lor.“

Dar va purta un nume – Mona, ca alfrumoasei care, cucerită, îi stă alături. Monacea vie, care nu știa pînă acum unde e UrsaMare și privea cerul ca să vadă dacă plouă, îi

dăruiește romanticului culegător de stele onoapte de iubire. Iar dimineaţa, o bate gîndulsă se statornicească aici, în peisajul frust,căsătorindu-se cu bărbatul plin de calităţisufletești pe care l-a întîlnit. Oare Mona seva abate din drumul ei?

Sînt, în viaţă, traiectorii care nu pot fischimbate. Alertat de dispariţia Monei,amantul ei, Grig, un elegant și cinic om delume, o caută pînă ce, cu stupoare, o găseșteîn căscioara lui Miroiu. În dialogul care areloc între ei, Mona se dezmeticește, chiardacă încercată de păreri de rău. Nu se vaputea obișnui cu monotonia acestui tîrgcolbăit vara și troienit iarna, cuincomodităţile de aici, cu oamenii care sîntcum sînt. Ea e o cochetă obișnuită cu

desfătul din hoteluri și din marile cazinouri,deprinsă să poarte bijuterii și veșmintescumpe. E un „animal de lux“, făcut „dinpuţin parfum, din multă lene și oarecarefantezie“. Vrea, cumva să semene, cu timpul,cu caricaturala domnișoară Cucu, care și eapoate arăta altfel în tinereţea ei? Într-unsurprinzător moment confesiv, chiar spaimaelevelor, regăsindu-și stropul de omenesc, osfătuiește să plece.

E o scenă de o tristeţe reţinută, ţesută dinamărăciune și resemnare. Mona se întoarcela viaţa ei plină cu de toate, în afară deorizont, iar Miroiu, înfrîngîndu-și durerea,se va dărui ca și pînă acum, noapte denoapte, contemplării bolţii cerești, tărîmunde nimeni și nimic nu-l poate împiedica săevadeze.Și Alexandru Andronic, profesorul de

istorie antică din Ultima oră (premiera, în1946), face parte din această familie despirite. A celor timizi, retractili, distraţi,pentru că sînt absorbiţi într-o lume a lor,dezarmaţi în faţa vieţii. Alexandru Andronicse transpune, la orele de curs sau în linișteacamerei lui de lucru, în epoca lui Alexandrucel Mare. Evadările lui într-acolo se produc.

Cine ar fi crezut că un asemeneapersonaj, naiv și neîndemînatic, va fi luat deun potent om de afaceri, cinic și hîrșit, dreptun șantajist primejdios? Și totuși, așa seîntîmplă... Totul pleacă de la niște greșeli detipar dintr-un articol de specialitate al luiAndronic, care, cine știe cum, apare înpaginile ziarului de scandal „Deșteptarea“. Înloc de „Prophtasis“, de exemplu, se tipăreșle„Protar“ ș.a.m.d. N-ar fi nimic, dacă„Protar“ n-ar desemna o afacere în cereale,încă secretă, pusă la cale de marele magnatBucșan. Simţindu-se vizat, Bucșancontraatacă. Încearcă să-l intimideze peAndronic și, fiindcă acesta, parcă picat dinlună, nu reacţionează, plusează, căutînd să-icumpere tăcerea. Ba, mai mult, cumpărătipografia unde se tipărește ziarul în care aapărut textul care l-a pus pe jar. Ziarul e osursă de pericol și trebuie anihilat.

Aici e farsa, pe care ‚joacă’ Ultima oră.În această încurcătură, care producenemaipomenite efecte. Puternicul industriaș,cu simţurile ascuţite ca de animal de pradă,inteligent fără îndoială și versat, omul care

are la cheremul lui miniștri și directori degazete, poate cădea în ridicol, lăsîndu-sepăcălit în așa hal. De fapt, se păcăleștesingur, plătind din gros și făcînd, fără săvrea, o faptă bună.

E drept că la „îmbrobodirea“ mareluirechin al afacerilor dubioase participă activ șiMagda Minu. O fată care nu seamănă cueroinele de pînă acum ale dramaturgului.Energică, întreprinzătoare, cu simţ practic,tînăra, care e studenta lui Andronic, își are șiea exaltările ei, care o transpun în epociîndepărtate. „Nebunia“ care a cuprins-o estecă s-a îndrăgostit de Alexandru cel Mare,conducătorul de oști chipeș, viteaz, de otinereţe triumfătoare. E, poate, idealul debărbat pe care și-l dorește, la care visează, casă folosim ‚cheia’ compoziţiilor dramaticeale lui Sebastian.Și totuși, Magda Minu are o slăbiciune și

pentru Alexandru Andronic. Pentru„Alexandru cel Mic“. Și-a dat seama, laprelegerile lui, că în el vibrează un sufletcare merită afecţiune: „Vorbeai despreplecarea lui Alexandru în Asia. Păreaiplictisit, absent. Și deodată – nu știu cum s-aîntîmplat – ai tresărit. Ai ridicat mîna cu ungest ca un fulger – un gest care deschideaporţile Asiei, porţile visului. Glasul îţi vibra.În ochi aveai o mare lumină... Simţeam că teiubesc.“ Îl vede dezarmat, și vrea să-lprotejeze. Îl simte pur, și se angajează într-oluptă cu cei impuri, recurgînd, la nevoie, șila minciună, la trișerie. Ea îi întărește luiBucșan convingerea că Andronic e unșantajist, și încă unul dintre cei rafinaţi,diabolici, un adversar de care trebuie să tetemi. Căzut pe gînduri la un moment dat,Bucșan se sperie încă mai mult. Cum ideilenu-i lipsesc, le propune celor doi o soluţiecare i-ar putea neliniști – va finanţa oexpediţie știinţifică în Asia, în careprofesorul va putea să meargă pe urmele luiAlexandru cel Mare. E visul dintotdeauna allui Andronic, vis, care, iată, se împlinește.

Dincolo de această propulsie în imaginar,piesa are o certă expresivitate în plan satiric.Cu o peniţă incisivă este încondeiat atîtmediul viciat al oamenilor de afaceri, cît șiacela al presei, o presă pentru careadevărurile sînt stingheritoare, iubitoare descandal și lesne coruptibilă. Experienţa degazetar a lui Sebastian se simte în felul cumevocă atmosfera dintr-o redacţie.

Cu Insula (1944; j. 1947), care e o piesăneterminată din cauza morţii autorului (actulal treilea a fost scris de actorul MirceaȘeptilici, o versiune și de dramaturgulMircea Ștefănescu, o alta), Mihail Sebastianrevine la claviatura primelor sale comediilirice. Pretextul e oarecum forţat. Undeva,într-o ţară de pe continentul latino-american,trei oameni pe care nimic nu-i apropie sîntnevoiţi să rămînă pe loc din cauza unor gravetulburări ce au blocat orice posibilitate deplecare. Bancherul, fotbalistul de talieinternaţională Bolby II și pictoriţa Nadia seadăpostesc într-o mansardă amărîtă, trăinddin vînzarea ultimelor lucrușoare și prestînd,pe unde apucă, servicii din care abia dacăpot să încropească o masă din cînd în cînd.Cînd Manuel, bogătașul, aduce niște cartofi,mai că tustrei simt, chiar înainte de a-ifierbe, gustul fericirii. Altfel, îndură foamea,suportă, cum n-ar fi crezut, umilinţa situaţieiîn care se află, ceea ce îi apropie, îi face săse simtă solidari, în izolarea lor parcă fărăsperanţă. Se regăsesc pe ei înșiși, în ce aumai profund omenesc.

Ca să mai uite, se ameţesc cu aspirină,bulina albă procurîndu-le stări de euforie, încare, privind ţintă în zarea visului, văd, ca unliman salvator, o insulă „cu multă lumină, cumult albastru, cu mult cer.“ S-ar abandonaacestor amăgiri, renunţînd să lupte, dacăNadia, femeie voluntară, energică, din speţaMagdei Minu, nu le-ar insufla, cu forţă deconvingere, acea încredere care pe cei doi e pecale să-i părăsească. Pledoaria ei înaripată, cupatetismul ei retoric, emană o nestăvilitădorinţă de a trăi. În restriștea oricărei insulete-ar arunca viaţa, nu trebuie să te lași înfrînt:Dacă trebuie, poate și să cerșească, să fure, săimplore: „Eu întind mîna dacă e nevoie. Furdacă e nevoie. Cer, implor, caut, urlu. Viaţaasta n-o dau din mînă – că alta nu știu binedacă mai găsesc. Veniţi cu mine. Eu n-amscrupule și orgolii... Mergem oriunde.Mergem în cîrciuma lui Lopez și vom cîntaacolo. Vom cînta așa de tare că o să ne audă șisurzii și o să ne dea o bucată de pîine...fiindcă eu vreau să trăiesc. Fiindcă nu vreau casoarele, mîine dimineaţă, să răsară fără noi“.

Printr-un paradox tragic al soartei, acestimn închinat vieţii nu-l va proteja pe MihailSebastian de accidentul cumplit care-i curmăzilele. Catifelata, plina de farmec „micămuzică de noapte“ a teatrului său se încheiebrusc, în lumina crudă a unei amieze nefericite.

Florin FAIFER

UUnn sseenntt iimmeennttaa ll lluucc iidd ––MMIIHHAAIILL SSEEBBAASSTTIIAANN

11114444 Revista rom=n\

P e 26 octombrie 2005,Universitatea „Alexandru IoanCuza“ (UAIC), prima

universitate modernă din România, asărbătorit 145 de ani de la înfiinţarea sa.Ceremonia oficială de deschidere a ZilelorUniversităţii a avut loc în Aula Magna„Mihai Eminescu“ și a stat sub semnulfrancofoniei și al anului mondial al fizicii.

La deschidere au participat prof. univ.dr. Dumitru Oprea, rectorul universităţii,prof. univ. dr. Henri Luchian, prorectorpentru relaţii internaţionale, prof. univ. dr.Gheorghe Popa, prorector pentru cercetareștiinţifică a UAIC, Jean-Pierre Gesson,rector al Universităţii din Poitiers(Franţa), Henri Bouillon, decan alFacultăţii de Filosofie și Litere de laUniversitatea Catolică din Louvain(Belgia), Alain Barreau, rector al

Universităţii din Angers, primarulMunicipiului Iași, Gheorghe Nichita șiprefectul de Iași, Radu Prisăcaru.

Festivitatea a debutat cu o proiecţiedespre istoria universităţii, realizată înspiritul filmelor mute de la Hollywood,cuprinzînd fotografii, imagini video din anul1860 și informaţii despre universitate, de laprimele zile de la înfiinţare pînă în prezent.

„La 1860, cînd a avut loc inaugurareauniversităţii noastre, evenimentul eracelebrat ca o sărbătoare naţională, în toateorașele din ţară. Să spunem că și astăzi acesteveniment este unul de rang naţional.Universitatea împlinește o vîrstă importantă,dar se poate mîndri că în tot acest răstimp aavut și are cu ce să se laude. Dacă laînceput, în 1860, avea doar 30 de studenţi,acum numărul a ajuns la peste 40.000.Sîntem mîndri de asta și recunoaștemcalitatea învăţămîntului din aceastainstituţie. Din istoria universităţii am datcolbul de pe cîteva exponate pentru a arătatinerilor de astăzi că în prima universitatedin România au învăţat, timp de 145 de ani,oameni care acum sînt recunoscuţi înistorie“, a declarat prof.univ.dr. DumitruOprea, rectorul UAIC.

Veche colaborare cuUniversităţile Francofone

După deschiderea oficiată de rectorulUAIC, Dumitru Oprea, au luat cuvîntul

reprezentanţii instituţiilor de învăţămîntsuperior din cadrul Reţelei UniversităţilorFrancofone „Alexandru Ioan Cuza“,abordînd subiecte legate de calitateaînvăţămîntului din România și Franţa șirelaţiile de colaborare dintre ţara noastrăși alte ţări francofone din Europa.„Cunosc și eu și studenţii universităţii pecare o reprezint calitatea învăţămîntuluidin România și mai ales a învăţămîntuluide la «Cuza». Mi-aș trimite copii aici săînveţe și să-și satisfacă anii studenţimiiplimbîndu-se prin Copoul lui Eminescu.Universităţile din Franţa colaborează defoarte mult timp cu aceasta universitate șipînă acum nu am avut nimic de obiectat.Vrem cu toţii să facem o Europă tînără,bazată pe principiul raţiunii și alsolidarităţii“, a declarat decanul Facultăţiide Filosofie și Litere, de la Universitatea

Catolică din Louvain (Belgia), prof. HenriBouillon.

În discuţie au fost aduse teme precumcolaborarea dintre Romania și ţările dejamembre ale Uniunii Europene (UE),sistemul de burse de care dispun studenţiide la universităţile europene și calitateaînvăţămîntului post-universitar însocietatea actuală. „Studenţii care învaţăla universitatea ieșeană cu siguranţă auun anume grad de perfec ţ ionare îndomeniul pe care l-au urmat. De aceea,atunci cînd ajung în uiversităţile dinEuropa, calitatea lor profesională esteuna excelentă. Pe acest gen de tinerivrem sa creem o Europă, o Europătînără, o Europă nouă“, a declarat Jean-Pierre Gesson, rectorul Universităţii dinPoitiers (Franţa).

În continuarea festivităţii, au ţinutscurte discursuri foști și actuali bursieriSocrates și Erasmus, bursieri care acumpredau la UAIC la diferite facultăţi. „Așputea vorbi ore întregi despre experienţamea la Universitatea Poitiers, dar vreaudoar să rezum discursul la un sfat pentrustuden ţ i: Fran ţa oferă, pe l îngăfrumuseţi, un prag de cultură pe carenică ieri în lume nu-l ve ţ i puteadobîndi“, a declarat Carmen Pintilescu,fostă doctorandă la Universitatea dinPoitiers și actual cancelar la Facultateade Economie si Adminstrare aAfacerilor (FEAA).

Einstein, fizicianul tuturortimpurilor

Desfășurîndu-se sub semnul anuluiinternaţional al fizicii, ceremonia dedeschidere a Zilelor Universităţii a curpinsși o conferinţă susţinută de profesorulMasud Chaichian din Helsinki, pe tema„Einstein, fizicianul tuturor timpurilor“.

Organizatorii au prezentat cu acestprilej spicuiri din biografia lui AlbertEinstein și au vorbit despre contribuţiaacestuia în dezvoltarea știinţei. „Cred cătoată populaţia globului îl cunoaște pemarele fizician. Nu este de mirare, avîndîn vedere că acesta este omul de știinţăcare a formulat teoria relativităţii, teoriecare este valabilă și astăzi. Einstein estegeniul care a lăsat omenirii atît de multeîn domeniul fizicii și nu numai, încît oriceam spune despre el ar fi de prisos.Cuvintele au prea puţină valoare“, adeclarat profesorul Chaichian.

Tot în cadrul acestui simpozion au fostprezentate imagini din viaţa și activitatealui Albert Einstein, fotografii din copilăriași adolescenţa fizicianului. Manifestarea a

marcat împlinirea a 100 de ani de cînd afost formulată teoria relativităţii.

Deschiderea oficială a ZilelorUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza“ s-aîncheiat cu un concert extraordinar alCvartetului de coarde Voces.

Ana-Maria ALUPULUI(Cuzanet)

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“a sărbătorit 145 de ani de existenţă

Istoria universităţii în date

1642 Înfiinţarea Academiei domnești la Iași1766 Academia învăţăturilor și epistimilor 1812 Academia de filologie și știinţă1834 Înfiinţarea Academiei Mihăilene26 octombrie 1860 Inaugurarea Uni-

versităţii din Iași, cu trei facultăţi• Faculatea de Drept• Facultatea de Filosofie• Facultatea de Teologie

decembrie 1869 Studiile universitare aufost reorganizate, potrivit unei noilegi a educaţiei

• Facultea de Drept• Facultatea de Filosofie și Litere• Facultatea de Știinţe• Facultatea de Medicină

1897 Inaugurarea Palatului Universitar(actuala locaţie a Universităţii)

1918 Desăvîrșirea Uniunii Naţionale aRomânilor

1937 Facultatea de Știinţe devine ȘcoalaPolitehnică (precursoare aUniversităţii Tehnice „Gh. Asachidin Iași)

1948 Reforma comunistă a educaţiei

1968-1969: Reorganizarea în 8 noifacultăţi

• Facultatea de Matematică - Mecanică• Facultatea de Fizică• Facultatea de Chimie• Facultatea de Biologie• Facultatea de Drept• Facultatea de Filologie• Facultatea de Istorie - Filosofie

• Facultatea de Economie

Numărul studenţilor:1970-1971: 14.000 1983-1984: 5.5001988-1989: 4.5002004-2005: 35.716

Revista rom=n\ 11115555

AAAA SSSS TTTT RRRR AAAA pppp eeee nnnn tttt rrrr uuuu {{{{ CCCC OOOO AAAA LLLL ||||

Scoala B. P. Hasdeu - centrude resurse educationale

pentru societateAncorata in programul de reforma, scoala noastra a

pus in aplicare principiile care vizeaza descentralizarea,cresterea autonomiei si initiativei personale, premisenecesare pregatirii profesionale de calitate.

Conducerea scolii si colectivul de cadre didactice s-aupreocupat permanent de cresterea calitatii procesuluiinstructiv - educativ, centrarea educatiei pe elev,redefinirea calitatii si diversificarea activitatilor educative,diversificarea programelor de formare continua apersonalului scolii, atragerea de sponsorizari si donatiipentru imbunatatirea bazei materiale a scolii, dezvoltareaunui sistem informational modern si eficient, colaborareacu familia si comunitatea locala.

Rezultatele obtinute de cadrele didactice si eleviinostrii ne dau dreptul sa consideram ca ne aflam in topulscolilor din judet cu performante deosebite (premii laolimpiade scolare, concursuri judetene si nationale,promovabilitate maxima la Testarea Nationala etc).

Activitatea educativa si extracurriculara a fost conectatala calendarul manifestarilor judetene, nationale siinternationale (Cenaclul Iulia Hasdeu, Cercul de Matematica„Florica T. Campan“, Ansamblul de cantece si dansuri„Stejarelul“, Clubul de sah „Stejarul“, programele„Comenius“, Cercul de arta plastica „N. Tonitza“).

Consideram ca ne aflam pe un drum ascendent, caperformantele pot fi imbunatatite astfel incat scoala noastrasa ramana in galeria scolilor de prestigiu ale Iasiului.

Director,Ionel NECHIFOR

Congresul internaţional intitulat„Identitatea culturală a tuturorromânilor” ediţia a XIV s-a

desfășurat anul acesta la Timișoara în perioada16-17 octombrie, avînd drept generic tematica:„Cunoașterea drepturilor omului, alecetăţeanului și minorităţilor, după Convenţia –Cadru și normele de drept internaţional”.

Au fost vizaţi în prim plan românii dinafara graniţelor, în special acele comunităţiromânești în care limba română, tradiţiaobiceiurile și specificul românesc au rămasîncă foarte vii. Zone precum regiunea Odesa,sudul Basarabiei, Timocul sîrbesc, Timoculbulgăresc, cele din Bucovina și Bulgaria seconfruntă astăzi cu o adevărată criză aidentităţii românești, românii deveniţi astăziminoritate nu mai au dreptul nici să studiezepropria limbă maternă în școli și să seoficieze slujba în biserici în limba română. Îndiscuţiile purtate de reprezentanţii societăţilorneguvernamentale a fost adusă o altăproblemă importantă, faptul că legile statelorîn cauză favorizează foarte puţin minorităţile,iar acestea chiar dacă își continuă lupta, nuau o susţinere substanţială din partea

Guvernului român, care se pare că a uitat de„proprii copii”. În acest sens, este de dorit osusţinere mai mare din partea oficialităţilorromâne și o colaborarea mai strînsă dinpartea societăţilor culturale din ţară.

Acestea au fost în prim planpreocupările majorităţii participanţilor lacongres. Au fost prezenţi oameni de cultură,veritabili poeţi și scriitori, publiciști carecontinuă să scrie despre greul românului dinţară ș i din afară. Despăr ţămîntul M.Kogălniceanu, Iași a fost reprezentat doamnapreședinte Areta Moșu, și studenţii SidorovVladimir și Ciobanu Margarita, membrii aiorganizaţiei de tineret Astra Iași, originaridin Basarabia, dar care își fac studiile laIași. Cu această ocazie a fost lansat și al

treilea număr pe anul în curs al „Revisteiromâne”, publica ţ ia trimestrială adespărţămîntului ieșean, cît și alte publicaţiidin Timișoara.

Întîlnirea s-a desfășurat la „Casa

Tineretului” din Timișoara, deși nu toţi ceiinvitaţi au dorit să ne onoreze cu prezenţa.Se vede că, din an în an, scade interesulpentru clauza comună: identitatea neamuluiși păstrarea vie a acesteia în inimile noastre.Un lucru este, însă, cert: avem din ce în cemai puţini reprezentanţi tineri, cei de vîrsta atreia constituie majoritatea. În același timp,vîrsta este și o piedică pentru deplasare laîntîlnirile anuale la distanţe mari.Organizatorii timișoreni ne-au întîmpinat cumare căldură, dar programul care ne-a fost

înmînat la început s-a dovedit a fi un visfeeric, întrucît nu au fost respectate toatepunctele. Cu toate acestea ne-am bucurat depriveliștile orașului modern și istoric, decunoștinţele noi pe care le-am făcut și am

fost încîntaţi de spectacolul susţinut deansamblul folcloric din Timocul sîrbesc și decostumele tradiţionale ale acestuia.

În esenţă contează îndeosebi luările deatitudine în problemele naţiunii noastre. Dacăanul acesta ele și-au diminuat intensitatea, săsperăm că în anii următori va exista un nouimpuls, un nou suflu care va face ca inimileromânilor să bată în același ritm.

Ciobanu MARGARITA

11116666 Revista rom=n\

ASTRA DDEESSPP||RR}}||MM~~NNTTUULLÎ

n fiecare an Asociaţiunea ASTRA prinDespărţămintele „Mihail Kogăl-niceanu” Iași, al cărui președinte este

prof. Areta Moșu, și „August TreboniuLaurian” Botoșani, condus de prof. CorneliuFilip, dă curs invitaţiilor primite de laasociaţiile românilor ce trăiesc în jurulRomâniei, organizând itinerarii folclorice subgenericul ,,Se-nt`lnește dor cu dor”.

În data de 23 octombrie a.c., delegaţiaAstrei ieșene, reprezentată de studentulFacultăţii de Filosofie a Universităţii ,,Al. I.Cuza” Iași, Cristian Bodnărescu, care a însoţitansamblul folcloric ,,Balada” din Botoșani șitaraful de muzică populară al Clubului elevilor„Mugurelul” din Dorohoi, s-a deplasat petraseul Galaţi-Reni (regiunea Odesa, Ucraina).Totul a fost posibil datorită înţelegerii șisprijinului primarului Botoșanilor, CătălinMugurel Flutur, și a directorului Teatrului„Mihai Eminescu” Botoșani, Cosin Volin,precum și a mai multor societăţi comerciale.

În ceea ce privește transportul au fostfăcute eforturi deosebite, ca și în luna martie2005, cînd ansamblul „Balada” a susţinut maimulte spectacole în raioanele Căușeni șiStrășeni, de data aceasta autocarul întorcîndu-

se dintr-un alt turneu, de la Galaţi, cu actoriiTeatrului „Mihai Eminescu” la Botoșani, deunde a preluat întregul grup ca să se întoarcă,din nou spre Galaţi, către vama Reni. La Casade Cultură din Botoșani era agitaţie mare,instrumente, costume, pașapoarte, vize etc. Cutoţii așteptam semnalul de plecare din parteadirectorului ansamblului „Balada”, MihaiFediuc. Ne-ntrebam dacă și gripa aviară ne vaopri la graniţa cu Ucraina și cîte ore vom stade data aceasta? În cele din urmă am ajuns lagraniţa cu Ucraina în dimineaţa zilei de 24octombrie. Dupa cîteva orede așteptare, vameșiiucraineni ne-au trimis înapoiacasă, invocînd motivulexistenţei gripei aviare înRomânia, totuși muzicacopiilor din Dorohoi aînvins impedimentelebirocratice ale acestora.

Mare bătaie de cap ne-adat această gripă prin toatelocalităţile pe unde amtrecut… și altădată, la Herţasau la Cernăuţi amîntîmpinat aceleași reacţiichiar și fără izbucnirea uneiepidemii de gripă aviară.Intrînd în raionul Reni,trecînd prin apropiereasatului Cartal (am fi dorit șide această dată să revenimcu un nou spectacol așa cum am mai fost cuansamblul „Călușul” în anii din urmă), ne-amîndreptat spre Ismail, unde era programat unspectacol.

La prînz, după un drum lung și stresant,am ajuns în oraș, la Universitatea Umanistă deStat din Ismail (unde există două secţii cupredare în limba română), întîmpinaţi fiind de

lect. univ. dr. Polina Kiseolar și lect. univ. dr.Elena Golovanova, de la Catedra de Filologie,precum și de alte cadre didactice și studenţi.

Spectacolul a fost moderat de prof.Eugenia Prodan, președintele Despărţă-mîntului ASTRA „Dumitru Furtună”Dorohoi. Despărţămîntul „Mihail Kogăl-niceanu” Iași, prin reprezentantul său, a donatcărţi (manuale școlare, cărţi de literaturăromână și dicţionare), totodată adresînd oinvitaţie pentru 45 de studenţi de a veni înţară, prilej cu care vor vizita obiectiveculturale din Iași și din Transilvania. Amvizitat orașul, portul, unde am putut vedea, decealaltă parte a Dunării, malul românesc,apoi, îndreptîndu-ne spre impunătoareacatedrală ortodoxă, loc în care, an de an,tinerii români se despart de cei dragi pentru aveni la studii în România, cu regret am aflatcă anul acesta, datorită amînării semnăriiprotocolului dintre cele două părţi, tinerii nuau mai avut ocazia să trăiască aceste momenteemoţionante din viaţa lor.

Am ajuns cîteva ore mai tîrziu laUtconosovca, unul din satele cu românigospodari și așezaţi, însoţiţi de AnatolPopescu, licenţiat al Facultăţii de Drept al

Universităţii București. Aici, unde, în anii dinurmă, am fost primiţi cu multă căldură, cualte ansambluri românești, de data aceasta amîntîmpinat o rezistenţă nefirească din parteaautorităţilor locale, care au motivat ilegalitateasusţinerii de spectacole pe același temei, dejainvocat și la graniţă, al gripei aviare, deșiConsulatul român ne-a informat din ţară căavem aprobările necesare în vederea susţineriiconcertelor.

Spectacolul fusese aprobat, afișele puse șiapoi tăiate, primăria interzicîndu-l, însă

reprezentaţia noastră a avut loc în faţa unuipublic bun cunoscător al tradiţiilor românești,aici activînd, de mai mulţi ani, ansamblulfolcloric „Dor basarabean”, condus de AnatolPopescu. Intelectualii și mai multe organizaţiiregionale (Alianţa Creștin Democrată aRomânilor din Ucraina, Asociaţia Naţional-Culturală „Valul lui Traian” Tatarbunar,

Centrul pentru Comunicare și Dezvolare „ProEuropa” Reni, Asociaţia Ecologică „Ialpug”Ismail) din Utconosovca, unde se găsește și unmuzeu cu obiecte legate de tradiţiilemeșteșugărești ale satului, au solicitatdeschiderea unui centru cultural românesc,

care să protejeze identitatea etnică, culturală,lingvistică și religioasă a minorităţii româneștidin Ucraina. Pînă în prezent nu s-a primit unrăspuns favorabil din partea președinteluiConsiliului regional Odesa.

În satul Babele, în 1997, Despărţămîntul„Mihail Kogălniceanu” Iași, împreună cuansamblul „Plaiuri Moldovenești” a susţinutun spectacol, cu ocazia înfiinţăriiDespărţămîntului ASTRA, „GavrilMusicescu”, care, deși avea peste 40 demembri nu a reușit să desfășoare activităţi

pentru românii din raion, motivpentru care am ţinut să revenim, darautorităţile locale, deși fuseserăînștiinţate de susţinerea spectacoluluifolcloric din România, au interzismanifestarea pentru că nu exista oinvitaţie personală din parteaprimarului localităţii și nu avea„informaţiile necesare” despre rolulfiecărui membru al ansamblului.Locuitorii satului, chiar dacăspectacolul nu s-a realizat, ne-auprimit în casele lor, ca și în dăţiletrecute, rămînînd cu multe amintirifrumoase și cu speranţa primirii uneiinvitaţii personale din parteaprimarului.

În drum spre Odesa, am trecutcu emoţie pe lîngă Cetatea Albă, unbastion românesc la vărsareaNistrului în Marea Neagră, pe care,din raţiuni obiective, nu am reușit să

o vizităm. La Odesa am fost înt`mpinaţi dereprezentanţii Consulatului român, NicolaeŢoca și Marin Șegău, precum și de VadimBacinschi, redactor al publicaţiei românilordin Ucraina, „Concordia”. În acest consulat seaflă bustul poetului-naţional Mihai Eminescu,donat de primăria orașului Botoșani cu trei ani

în urmă, adus în Odesaîn timpul unui itinerarfolcloric dedicat săr-bătorilor pascale alAstrei ieșene, pentru a-lînlocui pe cel dispărut,în condiţii misterioase,cu cîţiva ani în urmă.De curînd s-au împlinit120 de ani de la aflareapoetului Mihai Emi-nescu în Odesa, prilejcu care dezvelirea bus-tului ar fi fost așteptatăde toată suflarea ro-mânească din regiune.

Unul din cele maireușite spectacole s-a dataici, orchestra și soliștiia n s a m b l u l u i„Mugurelul” al Clubului

Copiilor din Dorohoi, conduși de prof. MarcelDupu și dansatorii ansamblului „Balada”,atrăgînd aplauzele invitaţilor prin splendidaprezentare a obiceiurilor de iarnă din program.De la Odesa, orașul celor șapte porturi, cu oistorie bine conservată, de parcă timpul ar fi statîn loc, al cărui impunător teatru ne amintește deTeatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași,ne-am îndreptat spre raionul Tatarbunar.

La Borisovca, unde își desfășoarăactivitatea asociaţia naţional-culturală aromânilor ,,Valul lui Traian”, în frunte cuNicolae Moșu, unde se sărbătorea hramulCuvioasei Parascheva, pe stil vechi, amsusţinut la Casa de cultură, cu o sală plină, unspectacol emoţionant, special pentru toţiromânii adunaţi la sărbătoare. În sală se aflaprimarul satului Bastanovca, LudmilaFiodorovna, care a adresat o invitaţie grupuluifolcloric de a susţine un spectacol și în aceastălocalitate, unde nu eram programaţi, spectacolcare s-a realizat. Borisovca este localitateaunde, an de an, am fost primiţi cu braţeledeschise de românii care încă își păstrează cusfinţenie identitatea. Ecaterina Craveţ,viceprimar al localităţii, ne-a primitromânește, cu tradiţionalul ștergar, pîine șisare, care în fiecare an organizează și însoţeștegrupurile de copii români din zonă la Tabărade Cultură și Civilizaţie „Acasă la noi” aAsociaţiunii ASTRA. Biserica românească dinlocalitate, păstorită de părintele Nicodim, aprimit în dar icoana Sfîntului Ștefan cel Maredin partea Despărţămîntului ASTRA Dorohoi.În apropiere se găsește o frumoasă mănăstirede maici bine întreţinută de cele 22 demăicuţe, de origine română, în interiorulcăreia se găsește un izvor tămăduitor careatrage mii de credincioși.

Ultimul spectacol l-am susţinut laBastanovca, atît pentru români cît și pentruucraineni, încheind cu succes itinerarul folcloriccu o horă moldovenească, pe acordurile unuioctogenar acordeonist neobosit. Nu aceeașibucurie am putut să le-o dăruim locuitorilor dinSatu-Nou Sărata, unde urma să ţinem unspectacol, care din motive birocratice, nu s-a maiputut realiza, dar nu au fost uitaţi cu ocazia altoritinerarii pe care le-am înfăptuit în anii din urmă.

Plecarea din Ucraina s-a realizat prinTatarbunar, oraș unde ne-am luat rămas bunde la prietenii noștri în acorduri de fanfară,unde ne-am prins în joc ca fraţii, chiar înautogară... lacrimi, îmbrăţișări, flori, regrete,amintiri... ne-am despărţit de cei dragi cu opromisiune: de a ne reîntîlni și în 2006.

Rep.

În Ucraina gripa aviară se transmiteprin c`ntecul copiilor din Dorohoi

Congresul Internaţional „Identitatea Culturalăa tuturor românilor” ediţia XIV Timișoara

C M Y K

C M Y K

Revista rom=n\ 11117777

„„MM.. KKOOGG||LLNNIICCEEAANNUU““ IIAA{{II

C ercul de Istorie „Gheorghe I.Brătianu” aflat sub patronajulDespărţămîntului ASTRA

„Mihail Kogălniceanu” și-a continuat anulacesta activitatea axată în principal pecomunicări, conferinţe și dezbateriștiinţifice. Astfel, în luna martie a acestuian, a fost lansată revista „Chronos”, anIII, nr. 1 (4), conţinînd studii, prezentări șirecenzii ale membrilor cercului. Lansareas-a desfășurat în cadrul Activităţii ASTRAorganizate la Palatul Culturii în data de 27martie cu ocazia aniversării UniriiBasarabiei cu România.

Activitatea știinţifică a membrilorcercului s-a reflectat în ședinţe publice. Îndata de 21 aprilie a avut loc o primă astfelde ședinţă pe anul 2005, moderată de cătreprof. univ. dr. Nicolae Ursulescu, în caretrei dintre membri au susţinut comunicări,iar alţi doi prezentări de cărţi.

Însă cea mai mare atenţie s-a îndreptatînspre cea de-a doua ediţie a sesiunii decomunicări cu tema „Repere Cultural-Istorice Europene”. Aceasta a fostorganizată de către Cercul „Gheorghe I.Brătianu” în colaborare cu Facultatea deIstorie din cadrul Universităţii „Alexandru

Ioan Cuza” Iași, cu sprijinul prof. AretaMoșu și al Inspectoratului Școlar Judeţean.Anul acesta confirmările de participare ausosit din centrele universitare Alba-Iulia,București, Cahul și Cluj; Universitatea„Al. I. Cuza” a fost și ea reprezentată înmod corespunzător.

Deschiderea sesiunii a fost asiguratăprin cuvîntul prodecanului Facultăţii deIstorie prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu.Numărul de participanţi la această ediţie asesiunii a fost evident mai mare faţă de celdin anul anterior, lucru care nu a pututdecît să bucure gazdele. Cercul „Brătianu”intenţionează să organizeze în 2006 o atreia ediţie a manifestării.

Membrii cercului și-au reluatactivitatea în toamnă, odată cu reînceperea

cursurilor. Astfel, pentru data de 23noiembrie ei au invitat să conferenţiezepentru cerc și pentru ceilalţi studenţi aifacultăţii două cadre universitare: prof.univ. dr. Gabriel Bădărău (de la Facultateade Istorie) și lect. univ. dr. Marius Bălan(de la Facultatea de Drept). Conferinţa a

avut ca temă monarhia constituţională înistoria României, iar dezbaterile au fostmoderate de către prof. univ. dr. IonToderașcu.

Așa cum era propus, sesiunea decomunicări din mai 2005 a condus larealizarea unui nou număr al revisteiCercului, „Chronos”, an III, nr. 2 (5),număr rezervat în exclusivitate materialelorprezentate în cadrul acelei activităţi.Lansarea s-a desfășurat în seara zilei de 8

decembrie. În acea seară membrii cerculuiau desfășurat o ședinţă publică, trei dintremembrii săi susţinînd comunicări. Ședinţa,moderată de către conf. univ. dr. PetronelZahariuc, a fost deschisă de către prof.univ. dr. Ion Agrigoroaiei, invitat pentru amarca într-un scurt discurs, ziua naţională

a României, moment pe care nu am doritnici anul acesta să-l trecem cu vederea.

Toate aceste activităţ i, dar ș iinterviuri, conferinţe și comunicări,doctorate, prezentări și opinii, din cadrulfacultăţii de istorie sau avînd legătură cuaceasta, au fost reflectate în numerele foiide informare „Cercul”, care îș i vacontinua apariţia.

Alexandru SUHAROSCHI

Cercul de Istorie „Gheorghe I. Brătianu”Bilanţ la sfîrșit de an.

Ozi ca oricare alta... Nimic nuanunţa vestea pe care urma să oprimesc... Plecarea în

Macedonia alături de alţi doi profesori șipatru elevi s-a datorat invitaţiei primite dinpartea Despărţămîntului ASTRA „MihailKogălniceanu” Iaș,i care are o mai vechecolaborare cu Asociatia Aromânilor dinMacedonia. La început m-am bucurat săfiu eu cea aleasă ca însoţitor al delegaţieielevilor din Liceul „G. Ibrăileanu” pentrua reprezenta România la ParlamentulBalcanic al Copiilor alături de alţi doiprofesori. Apoi a început agitaţia specificăunei plecări: telefoane în Macedoniapentru invitaţie, obţinerea vizelor de la

ambasada din Bucuresti, procurareabiletelor de călătorie.

A venit în sfîrșit și ziua plecării. Nuștiam foarte multe despre Macedonia și nicinu credeam că voi fi foarte impresionată deceva... Macedonia a avut o istoriezbuciumată, a fost măcinată de război șimă așteptam la o ţară în reconstrucţie.Avînd aceste așteptări, am fost uimită deceea ce am aflat și am văzut.

Ohrid – perla culturală aMacedoniei

După o scurtă oprire la Skopje,capitala Macedoniei, unde am participat lao sesiune de lucru a ParlamentuluiCopiilor din Macedonia, am mers apoiînspre sud, spre orașul și Lacul Ohrid.Călătoria de aproximativ patru ore a trecutrepede în compania gazdelor noastre de laParlamentul Copiilor din Macedonia, iarspre seară, oboseala și-a spus cuvîntuldupă multe zile de mers cu trenul.

Ceea ce am văzut dimineaţa de laferestra hotelului unde am fost cazaţi ne-atăiat răsuflarea. Aburii dimineţii se ridicau

peste uriașul lac al Ohridului, al șapteleaca adîncime din lume. Aici trăiescnumeroase specii protejate și poate fiasemuit din acest punct de vedere doar culacul Baikal. Și încă ceva... Aţi mai văzutvreodată un lac cu valuri? Acesta are, șide aceea mai este numit și Marea cu apădulce a Macedoniei. Am știut atunci că totefortul făcut de noi, profesori și elevideopotrivă, a meritat.

Locuitorii Ohridului spun cu mîndriecă acesta este locul unde chiar și îngerii vinîn vacanţă. Și probabil că au dreptate peundeva, avînd în vedere numeroaselebiserici de aici. Cea mai veche mănăstireslavă (Sfîntul Pantelimon) se află aicialături de cea mai impresionantă colecţiede icoane în stil bizantin după cea dinMoscova, de la Galeria Tretiakov. Toateacestea au făcut ca orașul și împrejurimilesale să devină patrimoniu cultural și naturalUNESCO încă din 1979. Supranumit„Ierusalimul balcanic”, aici locuiescîmpreună creștini ortodocși, catolici șimusulmani dînd orașului un farmec apartedatorită multitudinii de culturi și civilizaţii.O veche zicală spune că frumuseţea unormeleaguri nu poate fi umbrită decît defrumuseţea locuitorilor lor. Deși timpul pecare l-am petrecut în oraș a fost extrem descurt, am beneficiat de căldura, ospitali-tatea și amabilitatea macedonenilor.

Primul Congres pentruconstituirea Parlamentului

Balcanic al Copiilor

Vizitarea orașului a fost un momentbinevenit în programul nostru. Însă nu amuitat scopul pentru care eram acolo: PrimulCongres pentru constituirea ParlamentuluiBalcanic al Copiilor. Acesta s-a desfășurat înprezenţa delegaţiilor din mai multe ţăribalcanice: Bulgaria, România, Albania,provincia Kosovo, Slovenia, Serbia, BosniaHerţegovina. Ca ţară invitată ni s-a părutfiresc să ne prezentăm; o scurtă introducereistorico-socio-geografică și descriereacostumului popular românesc. Aplauzele dinpartea participanţilor ne-au confirmatsuccesul prezentării. Ștefana Bursuc,Carmina Cazan, Oana Borlea, Paul GhimpuLupașcu au arătat celor prezenţi faptul că și

copiii români se confruntă cu probleme, dar,mai ales, că doresc să spună și celorlalţidespre ele în speranţa că vor fi rezolvate. Auurmat apoi luări de cuvînt ale copiilor dincelelate ţări care au enunţat problemelespecifice lor și au căutat soluţii derezolvare: drogurile, pedofilia, prostituţia,emigrarea, abuzurile, relaţia profesor-elev-părinţi, discriminarea. La toţi am remarcatimplicarea și dorinţa sinceră de a schimbaceva. Nimeni nu era plictisit, iar entuziasmulse citea pe feţele celor aproximativ 100 decopii prezenţi la Congres. În finalul fiecăreicuvîntări erau aplauze, semn că discursul afost pe placul auditoriului. La sfîrșituldiscuţiilor s-a elaborat DeclaraţiaCongresului care a devenit actul deconstituire al Parlamentului Balcanic alCopiilor. Înîlnirea s-a încheiat cu o petrecereîn cadrul căreia copiii și-au pus în valoaretalentul de dansatori sau de cîntăreţi.

În loc de final...

Pentru că orice sfîrșit este doar unînceput, a rămas ca noi, profesoriiparticipanţi la proiect: prof. socio-umaneOana Arnăutu și prof. engleză GeaninaDănălache de la Liceul „G. Ibraileanu”,cu ajutorul d-nei inspector de managementVeronica Lipșa și, bineînteles, cu sprijinulAsociatiei ASTRA, să-i sprijinim pe elevipentru constituirea Parlamentului Copiilordin Iași. Dorim ca de la tribuna acestuiParlament elevii din Iași să își exprimeideile, să își spună problemele și săîncerce să își facă auzite glasurile.

Sprijinul Inspectoratului Școlar estenecesar, iar ideea d-nei Inspector GeneralCamelia Gavrilă de a invita și parlamentariieșeni la aceste întîlniri nu poate fi decîtbenefică elevilor.

Prof. Oana ARNĂUTU

Pagini dintr-o călătorieneașteptată prin

Macedonia

C M Y K

C M Y K

11118888 Revista rom=n\

Î n zilele de 3-4 septembrie 2005 s-au desfășurat serbărileCentenarului Tiberiu Morariu, fiu

al Salvei, membru al Academiei Româneși membru al Astrei. Consiliul Local,Primăria Salva și Școala Generală„Tiberiu Morariu” au organizat cu acestprilej întîlnirea cu fiii satului și au găzduitcea de-a XVI-a adunare anuală aDespărţămîntului năsăudean alAsociaţiunii culturale Astra.

Sîmbătă, încă de dimineaţă, localniciiîși primeau cu emoţii oaspeţii invitaţi.

Membrii Astrei, după un salut decomplezenţă, își desfășurau ședinţa anualăa Despărţămîntului în prezenţa membrilorastriști din Năsăud, Valea Ilvei, Anieș,Rebrișoara, Maieru, Salva etc., la care seadăugau delegaţi, cu mesaje directe sauindirecte din Cluj-Napoca – academicianDumitru Protase și dr. col. Vasile Tutula,din Iași și Cahul (R. Moldova) – studentȘtefan Fulea, Sibiu – prof. univ. dr.Dumitru Acu, președintele AsociaţiuniiASTRA, Baia Mare – prof. univ. dr.Gheorghe Pop – președintele AstreiMaramureș, care, pe lîngă mesajulîncurajator adresat astriștilor năsăudeni,mai trimitea și 30 de cărţi cu titlul Astraieri și astăzi, vol. III, în care sînt cuprinsezeci de pagini referitoare la adunările șiactivităţile Despărţă-mîntului Năsăud alAstrei, al intelectualilor de marcă dinNăsăud, Maieru, Sîngeorz-Băi, Feldru,Ilva Mare, Rebrișoara, Coșbuc, Salva,Cristeștii Ciceului, Telciu, Monor, Leșu,Nepos etc. Astfel de mesaje au maitransmis astriștii din Blaj, Bacău,Chișinău, Beclean, Bistriţa și alţii dinzona ţinutului năsăudean.

Adunarea anuală era deschisă princuvîntul generos al prof. Ana Filip –președinta Astrei locale și al primaruluiOnul Gheorghe, satisfăcut de onoarea pecare i-o oferă membrii Astrei din zonaNăsău-dului. Apoi, ordinea de zi s-aderulat conform programului anunţat:Raportul anual – prof. Ioan Seni,președinte DNA, Raportul financiar –realizat de ec. Vica Istrate și prezentat deVasile Cleja; Raportul Comisiei decenzori – prof. Grigore Marţian. Auurmat discuţii, sugestii și propuneri careau îmbogăţit proiectul de intenţii pe anul2006, alcătuit de prof. Radu Băeș,secretarul DNA, după cum urmează:realizarea unui periodic propriu – Astranăsăudeană; anivesări – Grigore C.Moisil, Gherasim Domide, ArtemiuPubliu Alexi, Ioan Barna, Ioan Marian,Sever Pop, Florian Porcius, GeorgeCoșbuc, Andrei Mureșanu etc;comemorări – Constantin Moisil, EmilDomide, Macedon Linul, Valeriu Seni,Iustin Ilieșiu, Grigore Moisil, EmilPrecup, Solomon Haliţă etc; cinstireasărbătorilor naţionale – 1 Decembrie, 9Mai, Ziua Europei, Ziua Eroilor, ZiuaTricolorului și Imnului Naţional etc;continuarea Concursului interdisciplinar„Dr. Paul Tanco”; diverse acţiuniecologice; păstrarea și valorificareapatrimoniului cultural, folcloric; creareaunui cerc filatelic în cadrul Cercului Astra„Virgil Șotropa”, înfiinţarea cercurilorAstra de la Telciu, Bichigiu, Romului etc;antrenarea astriștilor la realizareamonografiilor din zonă… Toatedocumentele și propunerile făcute au fostaprobate în unanimitate.

Discuţiile s-au întrerupt la orele 10cînd s-a procedat la dezvelirea bustuluiTIBERIU MORARIU

Un sobor de preoţi – ortodocși: D-truMorariu, Teofil Roman, Ștefan Paramon,Ștefan Roș, Ilie Furcea, Nifon Odobescuși greco-catolic – Login Ceuca a oficiat unTe Deum oportun evenimentului și beneficpentru unitatea bisericilor surori.Dezvelirea a operat-o primarul comunei –ing. Gheorghe Onul care și-a salutat cucăldură oaspeţii, oferind acestora datedespre însemnătatea evenimentului. Prof.Ana Filip, președinta Cercului AstraSalva, a etalat aspectele principale dinistoricul comunei și conţinutul volumuluiSalva – repere monografice, elogiindefortul intelectualilor sălăoani în reușita

manifestărilor acestui centenar. Prof. univ.dr. Pompei Cocean (Cluj-Napoca) șiacademicianul Dumitru Protase au elogiatactivitatea de specialist, academician șiastrist a savantului Tiberiu Morariu.Subprefectul Gh. Tuţă, olandeza EllenOneke, studentul Ștefan Fulea (Cahul – R.Moldova), dir. Ioan Morariu și sculptorulIlarion Voinea (Cluj-Napoca) au adusfiecare, prinosul lor de recunoștinţăsălăoanilor și personalităţilor ce-ireprezintă. Prof. Ioan Seni, președinteleDNA, a etalat evenimentele de sărbătoare

prilejuite de-a lungul timpului de filialaSalva a Asociaţiunii Astra, oferinddiplome de merit din partea DNA celorcare s-au întrebuinţat pentru reușitasărbătorilor legate de centenar – primar,viceprimar, dir. Școlii, conducerea Astreilocale, preoţilor din comună, cadrelordidactice implicate în spectacolul artisticși realizarea expoziţiei, instructorilor șiartiștilor prezenţi la Salva, oaspeţilor depeste hotare etc.

Au fost depuse la bustulacademicianului Tiberiu Morariu coroaneși jerbe de flori din partea CL, aPrimăriei, a deputaţilor judeţeni, a ȘcoliiGenerale, a Bisericilor din comună și aAstrei Beclean. Un moment artistic alcopiilor școlari și preșcolari încheiamanifestările de la monument după care acontinuat adunarea anuală a DNA șisesiunea de comunicări dedicatăgeografului Tiberiu Morariu.

Ultimul punct al adunării a fostalegerea noilor organisme de conducereale DNA, punct girat de președinteleAsociaţiunii, prof. univ. dr. Dumitru Acu.Președinte a fost reales prof. Ioan Seni dela Colegiul Naţional „G. Coșbuc”. ÎnBiroul DNA au fost aleși cavicepreședinţi: înv. Ioan Mititean (relaţiiexterne, monitorizări), medicul Gh.Traian Dascăl (cultul eroilor, aniversări,comemorări, sesiuni știinţifice) șidirigintele O.P. Năsăud – Valer Petrehuș(activitatea în cercurile DNA); casecretari: prof. Radu Băeș (organizare șiprognoză), ec. Vica Istrate (sectorfinanciar) și Vasile Cleja (arhivă șicorespondenţă); ca președinţi desecţiuni: prof. Traian Pavelea –S.Literară; dr. Gheorghe Pleș – S.Știinţifică; prof. Ioan Radu Nistor – S.Istorică; prof. Sever Ursa – S.Etnografică; pr. Protopop Ioan Dâmbu –S. Bisericească; prof. Romulus Berceni –S. Ecologică; înv. Luminiţa Cuceu – S.Tineret; prof. Pavelea Dănuţ, inspectorșcolar – S. Școlară; Daniel Lehaci,licean, cls. a XI-a E, CN „G. Coșbuc” –S. Liceeni și Studenţi. În Comitetul DNAau mai fost aleși: Icu Crăciun (Maieru),Cărbune Titus (Anieș), Leon Cîrdan și IlieBosancu (Sîngeorz-Băi), Mare Ilie (IlvaMică), Ioan Coruţiu (Poiana Ilvei), MariaRuști (Măgura Ilvei), Berengea Pavel,Candale Ștefan și Șt. Sas (Ilva Mare),

Balea Ionel și Eleonora Feștilă (LuncaIlvei), Nicolae Lupșan și Maria Suciu(Leșu), Simion Palagi (Feldru), MirceaDaroși (Nepos), Ștefan Bachiș (Rebra), pr.Nicolae Hoha, Leon Mîti și Leon Catarig(Rebrișoara), Ioan Ștefan și C-tin Catalano(Coșbuc), pr. Dănuţ Părăscan și DomnicaHomei (Telciu), Gavrilă Rus și Gh. Ilovan(Zagra), Cornel Urian (CristeștiiCiceului), pr. Marius Avram (Monor),Ana Filip și Ioan Anghelini (Salva), EmilNistor, I. Lăpușneanu, D-tru Mureșan,Vasile Moţ, Nicolae Bosbiciu, I. Talpoș,

Lucia Botean, Olga Lucuţa, Radu Sîrbu șiIlie Filip (Năsăud).

În încheiere, președintele Asociaţiunii– prof. univ. dr Dumitru Acu felicita DNApentru reușitele sale și le dorea noiloraleși succese remarcabile în constelaţiafilialelor ASTRA din ţară și din afaraţării. Insista pe organizarea activităţilor,evaluarea lor, efectul acestora la nivelulcercurilor, secţiunilor și a fiecăruimembru. Să ne protejăm patrimoniul

naţional pentru a ne păstra identitatea înprocesul globalizării viitoare. Astra săstrălucească prin altruism.

La sesiunea știinţifică dedicatăacademicianului geograf Tiberiu Morariuparticipau cu teme interesanteprof.univ.dr. Pompei Cocean, decanulFacultăţii de Geografie Cluj-Napoca,prof.univ.dr. Grigore Posea și soţia sa dela Universitatea București, profesoriiuniversitari clujeni – Ioan Mac, V.Gîrbacea, W. Schreiber, V. Surdeanu,Ironim Marţian, iar din zona Năsăudului –prof. I. Morar și dr. Gheorghe Pleș,colaboratori la volumul Tiberiu MorariuMagistrul Școlii geografice clujene,Editura „Presa Universitară Clujeană”,2003, p. 8-16.

În după masa zilei de 3 septembrie, însala arhiplină a Căminului Cultural au fostlansate mai multe cărţi. În primul rîndSalva – repere monografice, volumrealizat sub îndrumarea profesorilor AnaFilip și Ioan Morariu de către un colectivde intelectuali ai satului: D. Piciu, G.Iacob, V. Catone, G. Pop, A. Filip, I.Morariu, F. Morariu, R. Fetti, V. Puica,I. Hirșam, V. Hirșam și I. Ceuca și apărutla Editura „G. Coșbuc” Bistriţa.Profesoara Ana Filip a insistat peaspectele istorice dragi sălăoanilor și binevalorificate cu prilejul revederii cu fiiisatului.

Prof. Traian Pavelea a prezentat carteaIstoria Poștei Năsăudene, autori treiastriști: Radu Băeș, Valer Petrehuș și IoanSeni, insistînd pe caracterul documentar alacesteia, pe forma accesibilă și atractivăde redactare și etalare a evenimentelorpoștale din ţinutul năsăudean.

Prof. Sever Ursa a prezentat carteaASTRA – ieri și azi, vol III, autoriprof.univ.dr. Gheorghe Pop și drd. TeodorArdelean, ambii din Baia Mare, volum încare sînt etalate reușitele astriste din

Despărţămîntul năsăudean (adunărileanuale din anii 1990-2004), alături deexperienţa și faptele altor despărţăminte,inclusiv cele din Maramureș. Volumulprezintă documentar adunările anuale aleD. Năsăud al Astrei din Năsăud(1990,1999, 2001), Maieru (1991),Sîngeorz-Băi (1992,1996), Salva (1993),Zagra (1994), Ilva Mare și Măgura Ilvei(1995), Rebrișoara (1997), Coșbuc(1998), Feldru (2000), Beclean (2002) șiCristeștii Ciceului (2003, 2004). Cartea serecomandă pentru fiecare bibliotecă

personală sau comunală ori orășenească.Prof. Ioan Seni a prezentat periodicele

din ţară în care se fac referiri la activitateaastristă din ţinutul năsăudean: Revistaromână (Iași), Astra blăjeană (Blaj),Impact (Dej), Foaia poporului (Sibiu),Almanahul VRR (Cluj-Napoca), Astraarădeană (Arad), Tribuna Universităţii(Arad), Dacia (Brașov), Grai românesc(Harghita Covasna), Gazeta de Miercurea(Miercurea Sibiului), recomandînd șiCurierul năsăudean și Plaiuri năsăudenecare apar în paginile periodicelor judeţeneRăsunetul și Mesagerul de BN. Apoi, aprezentat cîteva cărţi de mare utilitate șiimportanţă pe piaţa informaţiei: TraianPavelea, Societăţi culturale năsăudene.Varia (Năsăud)ș Al. Husar, Vremea deapoi (Iași); Veronica Oșorheian,Mărturisiri (Alba Iulia); Ioana Precup,Orfanul (Deva); Romulus Berceni, Viaţala ţară. Chiochiș (Bistriţa); LiviuPandele, Transilvania Terra Dacica(Brașov); Actele Asociaţiunii; ProiecteleMuzeului „Astra” (Sibiu); MiticăPricopie, Spiritualitate, ieri și azi (Bacău),cărţi în care astriștii năsăudeni pot găsiaspecte literare, istorice și de strictăinformaţie oferite cu multă căldură șigenerozitate de autori, pot găsi exemple șimodele de implicare în acţiuni astriste.

Prezentarea cărţilor s-a făcut înpauzele programului artistic prezentat deformaţiile artistice ale comunei Salva,formaţii de teatru, balet și folclorevidenţiate pe plan judeţean, naţional șiinternaţional, avînd ca instructori pedistinsele prof. Felicia Morariu și înv.Doina Furcea.

Programul de sîmbătă se încheia cu unpelerinaj la Roata lui Tudoran, pe platoulMocirla de la Salva, unde prof. Ana Filipa prezentat desfășurarea revolteigrănicerilor năsăudeni din mai-noiembrie1763 și supliciul la care au fost supușieroii năsăudeni. Încheia cu darul făcutsălăoanilor de către ilustrul Teodor Tancodin Cluj-Napoca, în 1993, la 230 de anide la supliciu: Troiţa lui Tanasă Tudoran.Seara, fiii satului se delectau în bogatulprogram – Balul brotacilor, bal întreţinutprin cîntece de voie bună de către solistade muzică populară Oniţa Ciuta(Rebrișoara) și alte formaţii de muzicăușoară din judeţ.

Programul de duminică – 4 septembriecontinua cu participarea la Liturghie înbisericile din comună (ortodoxă și greco-catolică), inclusiv la Mănăstirea „Izvorultămăduirii”. După masă, la CăminulCultural, programul artistic derulat încinstea fiilor satului a fost o împletire întrespectacolul oferit de localnici – „PăunașiiSalvei” și reprezentările făcute de artiștiiinvitaţi, ei înșiși fii ai satului: DinuTănase, Sînziana Hrișman Aldea, AnaStrîmturean, la care a mai colaborat șiOniţa Ciuta. Celebre rămîn șiinterpretările Domnicăi Pop (72 ani) care arecitat din vremea copilăriei sale poeziaLimba mea – limba română și a d-nei prof.Ana Filip – cu un repertoriu de romanţe șicîntece dragi din patrimoniul naţional.Prezentatoarea Luminiţa Cuceu, alături deprof. Ana Filip, a animat întregul programprin etalarea succeselor obţinute de artiștiidin scenă, atît în ţară, cît și în afara ei.

Într-o atmosferă de profund respect șirecunoștinţă, oaspeţii își luau rămas bunde la oficialii comunei și reprezentanţiiAstrei locale…

Prof. Ioan SENI, Colegiul N. „G. Coșbuc“ Năsăud,

președinte DNA

Serbări astriste la Salva prilejuite de CentenarulTTIIBBEERRIIUU MMOORRAARRIIUU ((11990055--11998822))

Revista rom=n\ 11119999

E lie Miron Cristea nu putea lipsidin marea pleiada a iluștrilorreprezentanţi ai ASTREI. A luat

parte la toate mișcările ce aveau ca scopprogresul și ridicarea poporului princultură, acordînd sprijinul său moral șimaterial tuturor instituţiilor, societăţilorculturale și sociale. A devenit un membrufoarte activ al ASTREI, din octombrie1896, și membru în ComitetulDespărţămîntului Sibiu din 1905, directoral despărţămîntului, respectiv membru în

Comitetul Central al ASTREI pînă în 1910,cînd a fost ales episcop de Caransebeș, daractivitatea sa în cadrul ASTREI n-a încetatnici după înscăunarea sa ca arhiereu.

Miron Cristea lansa un apel cătreintelectualitatea satelor în vederea culegerii

de proverbe, răspîndite în toată Transilvania.Roadele acestui efort au fost publicate deElie Miron Cristea într-un volum apărut înanul 1901 la Sibiu, intitulat Proverbe,maxime, asemănări și idiotisme. În aceastacarte, chiar el spunea că este un «izvor deînţelepciune pentru viaţă, o comoară depoveţe, cari le vor face servicii de bunii șiprobaţi călăuzitori în acţiunile vieţii, de altăparte va servi multora de un izvor bogatpentru a cunoaște trecutul poporului,caracterul lui și modul lui de gîndire».

O altă preocupare a lui Elie MironCristea a fost aceea de promovare aînvăţămîntului prin intermediul ASTREI,în cadrul Școlii civile de fete. Sigur căMiron Cristea avea în vedere faptul că ceadintîi școala de promovare a limbii româneși a cugetului românesc era familia. Școalacivilă de fete a avut pentru ASTRA un roldeosebit în promovarea culturii româneștiîn Transilvania, inclusiv în zona Topliţei.

A luptat pentru înfiinţarea unui teatruromânesc, a participat din partea ASTREIla adunarea generală a Societăţii pentru

crearea unui fond de teatru român.Miron Cristea a deţinut și funcţia de

secretar al secţiunii istorice a ASTREI. Cînds-a ivit necesitatea elaborării unui plan pentruamenajarea unui muzeu istoric și etnografic,cu aceasta s-a însărcinat chiar el, căci de mai

multă vreme manifesta un interes deosebitpentru punerea în valoare a mărturiiloristoriei și a personalităţilor culturii noastrenaţionale, precum și a eroilor neamului.Fusese văzut în multe rînduri umblînd peurmele moţilor Horea sau Avram Iancu.

Ca urmare a participării intense și activea lui Elie Miron Cristea la aceste manifestăriale ASTREI, el a primit Ordinul «CoroanaRomâniei», oferit de Regele Carol I.

Ales ca director al despărţămîntuluiASTRA Sibiu, la 12 martie 1905, rămîne

în această funcţie pînă în 1910, cînd a fostales episcop de Caransebeș.

În anul 1907, numărul astriștilorîndrumaţi de Elie Miron Cristea, în calitatede director al despărţămîntului, s-a ridicat la237, despărţămîntul cuprinzînd 40 de

comune, cu 3 agenturi, 5 biblioteci. Personal,Elie Miron Cristea a ţinut numeroaseprelegeri, fiind un mare orator. Mulţi tineriau fost îndrumaţi, susţinuţi material și ajutaţide Elie Miron Cristea. Fiind ales episcop laCaransebeș, Elie Miron Cristea va fi nevoitsă-și depună demisia din Comitetul Central alASTREI și va pleca din Sibiu.

Pr. prof. Florin BENGEANTîrgu Mureș

MM II RROO NN CC RR II SS TT EE AAIIlluuss ttrruu ccoo llaabboorraa ttoorr aa ll AASSTTRREEII

Î nainte de toate, trebuie să-miamintesc o întîmplare din trecut.Emoţia care mă stăpînește este din-

tre cele mai puternice și mulţumesc tuturoracelora care o vor lua așa cum este, o sim-plă poveste. Profit de această ocazie să-iinvit pe toţi cei care cunosc mai multe amă-nunte sau întîmplări despre străbuniciinoștri, despre fondatori sau despre primiiemigranţi, să-mi scrie.

Unchiul meu, Dumitru Grămadă, s-astabilit în Ville St. Pierre, o mică suburbie

din sud-estul insulei Montreal, la fel camulţi alţi imigranţi români. Familiile careajunseseră în Canada cu cîţiva ani sau săp-tămîni înainte îi ajutau pe noii imigranţi săgăsească unde să locuiască, unde să mănînceși să găsească un teren pe care să-l lucreze.

Nu se poate vorbi de un prim val de emi-granţi români în Canada. Între 1918-1939procesul de emigrare a fost constant. În fapt,se poate spune că în 1931 în Canada erauaproximativ 30.000 de suflete.

Erau familii, multe dintre ele proveninddin Bucovina, numite Olar, Panciuc,Teleagă, Grămadă, Gașpar, Pop, Iacoban șiFărtăiș (ca să amintim doar cîteva), care s-au alăturat celorlalţi români deja instalaţi înjurul Montrealului, formînd o comunitateprosperă care există și astăzi.

Cînd bunicul meu, Alexandru, a sosit înMontreal, în 1910, s-a stabilit imediat înlocuinţa fratelui său și cu ajutorul acestuiași-a găsit un loc de muncă la o fabrică devagoane din preajmă. A găsit foarte mulţiromâni care lucrau în acele ateliere împre-ună cu mulţi alţi emigranţi din toată lumea:unguri, chinezi, ruși, polonezi… dar șicanadieni francezi. S-au legat prietenii peviaţă, acești noi emigranţi rămînînd sălucreze acolo toată viaţa.

În următorii zece ani, Dumitru șiAlexandru au trebuit să facă faţă munciigrele și provocărilor sociale și culturale alenoii lor vieţi canadiene. Să nu mai amintimde Primul Război Mondial și de con-secinţele sale. La toate acestea se adăuga șifaptul că, în momentul în care au ajuns aici,ei nu aveau nici o educaţie, aveau doarcunoștinţe în domeniul creșterii oilor și al

cultivării pămîntului, dar ajunseseră într-olume industrială.

Din această cauză Dumitru a decis să seîntoarcă în satul natal din Bucovina,Zaharești. Între timp s-au întîmplat multe. S-a căsătorit și a avut copii. În 1917, fratele luimai mare Ion a fost ucis la Cireșoaia, înbătălia de la Oituz, iar tatăl lor, ajuns la ovîrstă înaintată, s-ar fi bucurat foarte mult cafiii săi să se întoarcă acasă. Și-a făcut baga-jele, și-a luat soţia și copiii, și-a luat rămas-bun de la fratele său Alexandru și a plecat dinMontreal spre România. Era în anul 1920.

Alexandru a rămas în Montreal doar cuun văr, Gheorghe Gaspar, și s-a hotărît să-șifacă un rost aici. S-a însurat cu CarolinaZalonschi și au avut o fiică, Paraschiva, carelocuiește în Suceava (Sf. Ilie) cu fiica eiFelicia. Despre Carolina nu se știe preamulte în familia noastră. Doar că într-onoapte a decis să se întoarcă în România. Aplecat și a luat-o pe Paraschiva cu ea. Dupăo vreme și după divorţ, Alexandru s-arecăsătorit, în 1927, cu Frozina Kinetzky,aceasta devenindu-mi bunică.

Frozina emigrase din Cernăuţi prin1917, unde spunea că era sărăcie și o viaţăgrea. Povestea că în copilărie a trebuit săfugă de acasă din cauza cazacilor careinvadaseră orașul, intrînd în case călare șiînfricoșîndu-i pe toţi. Frozina venise laMontreal împreună cu tatăl ei, Grigore, și cufratele ei, Filip. Mama ei, Varvara Hertz, arămas la Cernăuţi, iar Frozina nu a maivăzut-o timp de 55 de ani.

Criza economică globală din perioada1929-1933 a restricţionat acceptarea de cătreCanada de noi emigranţi și, în consecinţă,pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea RăzboiMondial, numărul românilor din Canada ascăzut la 25.000 la începutul anilor 1940.

Familia Grămadă, avînd acum copii (Ion– John, tatăl meu, Rachel și Varvara),împreună cu românii din Montreal a contin-uat să se dezvolte. Mare parte din activitateaei socială s-a desfășurat în jurul Bisericii St.Mary’Annunciation (Buna Vestire), constru-ită pe strada lui Rachel în Montreal. Părin-tele G. Morariu a fost primul preot al aces-tei biserici, care aduna membri din familiileTănase, Cășvănean, Ursachi, Cătărău, Gră-

madă, Stănuţ și Cucu, pentru a menţionadoar pe cîţiva dintre ei.

Românii rămîn români și multe întîlniriale comitetului bisericesc deveneau prob-leme arzătoare. Fiecare avea o părere și voiasă fie auzită. Fiecare avea temperament.După cîte am văzut, se pare că discuţiile încontradictoriu au fost inventate de români.

Totuși s-au realizat multe lucruri. S-a con-struit o biserică cu o un spaţiu închiriat lacolţul străzii Iberville. Acesta va devenilocul de desfășurare a majorităţii nunţilor,meselor bisericești și activităţilor socialemulţi ani de acum încolo.

(Va urma)

(Traducere de Camelia BOCA)

Mario GRĂMADĂ:

Românii din Canada.Începuturile (II)

PrecizareÎn numarul precedent al revistei noastre s-au strecurat mai multegreseli, „tipografice“, dar si de alta natura. Redactia cere iertareatît autorilor textelor, cît si cititorilor. Precizam ca autorulstudiului Mircesti (Iasi) - reper istoric si cultural (550 de ani dela atestarea documentara) este prof. Laura Bejenaru

22220000 Revista rom=n\

F iecare închidem în sufletlumea fantastică a copilărieipopulată de personaje de

basm. Împreună cu Ileana – Co-sînzeana și Făt-Frumos am pășit înuniversul școlii și tot alături de ei amtrecut într-a V-a, noi și multe altegeneraţii. Unul din primele texte aleclasei a V-a este Aleodor Împărat,Prîslea cel voinic și merele de aur saualt basm, în funcţie de manualulalternativ adoptat. Prin literatură sedeschide o poartă între spaţiul familiarși cel străin, comunicare ce este absolutnecesară. Să nu uităm că, pentru elevi,trecerea dintr-a IV-a într-a V-a

înseamnă ruptura de figura unică aînvăţătorului. Acum trebuie să seobișnuiască cu profesorii, deci cufragmentarea autorităţii didactice. Înacest context, basmul pare a fi omodalitate ce înlesnește trecerea.Elevului ce i se cere să recepteze maimulte informaţii, i se oferă totuși ocompensaţie – cufundarea în lumea devis a basmului. Iar în clasele următoareva fi păstrat contactul cu literaturapopulară prin balade și doine.

Toţi ascundem în tainiţa inimii ofărîmă din copilul care am fost, dinacea făptură care citea cu încîntaredespre lumea miraculoasă a zînelor șia zmeilor. Și cum a citi înseamnă a teimplica, toţi am fost pe rînd actoriimaginari. Dar trăim într-o societatedin ce în ce mai grăbită, în care nu nemai oprim să descifrăm semnelearhaice ce ne înconjoară. Nu ne maicunoaștem obiceiurile străvechi și,

evident, nici nu le mai practicăm.Poate un motiv al acestei stări de fapteste părăsirea spa ţ iului rural ș icantonarea în urban. Deodată satuleste resimţit ca un handicap de caretrebuie să ne lepădăm. Ne rușinăm detradiţiile și de obiceiurile noastre. Cerost are să mai căutăm în culturanoastră populară prilejuri desărbătoare cînd putem adopta foarteușor și comod sărbători străine? Sf.Valentin în loc de Dragobete,Halloween în loc de Noaptea Sf.Andrei și exemplele pot continua.

Problema integrării României înspaţiul european este o suferinţă veche

pentru care s-au încercat numeroaseleacuri. S-a recomandat în principalimitaţia culturilor vest-europeneconsiderate superioare. Dar imitaţiaatrage după sine negarea specificuluinaţional și are ca rezultat o culturămetisă. Nu putem intra în circuitulpolitic european fără o identitateculturală bine definită. Trebuie să necunoaștem înaintașii și legile nescrisece le guvernau existenţa. Evident că nupropunem înlocuirea adidașilor cuopinci ori a blue-jeans-ilor cu iţari, ciîntoarcerea spre folclorul românesc șiînţelegerea lui.

Educaţia pentru valori este unproces anevoios ale cărui baze se punîn școală încă din clasele mici. Elevulnu are nevoie doar de materii de studiucare îi solicită exclusiv capacităţile dereceptare, ci și de ore de educaţiesufletească. Și poate că acesta este înprincipal rolul profesorului de română,

iar cele patru sau cinci ore pesăptămînă se dovedesc insuficientepentru a-i apropia pe copii de textulliterar. Literatura nu înseamnămemorarea unor comentarii dictate, ciplăcerea lecturii, a descifrăriisensurilor ascunse. Și una din cele maimari bucurii ale profesorului deromână este atunci cînd elevii săi auînvăţat să citească.

Între literatura cultă și cea popularănu se poate trasa o linie clară dedemarcaţie, deoarece folclorul a fost șieste încă o sursă fertilă de inspiraţiepentru scriitori. Literatura cultă nu poatefi receptată în lipsa analizei creaţiilor

colective, iar acestea nu vor fi înţelesefără cunoașterea și explicitarea tradiţiilorstrăvechi.

În școala românească accentul sepune încă pe acumularea de cunoștinţe,în ciuda programelor revizuite. Nutrebuie să pierdem din vedere că înșcoală creăm oameni, le modelăm șiîmbogăţim atît inteligenţa, cît șisensibilitatea. Iar în acest delicatproces rolul principal îl joacăcunoșterea și aprecierea tezauruluinostru cultural. De aceea considerămcă familiarizarea elevilor cu folclorulromânesc este absolut necesară, caetapă esenţială a devenirii lorspirituale. Și poate se impuneintroducerea în programa școlară aunor ore speciale de studiu amitologiei române, domeniu atît defascinant în complexitatea sa.

Ursache OTILIA

NN OO II ȘȘ II FFOO LLCC LLOO RRUU LL

P e Eminescu, prin totce are el peren șivaloros, noi – sau cei

mai mulţi dintre noi – îl purtămîn suflet, în bronzul nepieritoral permanentei noastre aduceriaminte. Exteriorizînd acestsentiment, există și numeroase

busturi ale lui Eminescu laConstanţa, Mangalia, Her-culane, București, Oradea,Timișoara. Dar nicăieri în ţarănu există un monument viu,precum cel de la Seini-Ma-ramureș. De acest subiect măvoi ocupa în cele ce urmează,așa cum am făcut-o și încomunicarea prezentată înseptembrie 2004 la Dej, cuprilejul celei de a 100-aAdunări Generale a ASTREI.Am pentru aceasta și un motivsau, mai exact, un cumul demotive cu caracter mai general.Consider că este util ca acestfapt să fie cunoscut de un cercmai larg de persoane, care să seadauge participanţilor „îndirect” de la Dej. Apoi, dupăcum se știe, Iașul este sediulfrumoasei iniţiative a „deniiloreminesciene”. Și, în fine, totacolo se publică de mult

prestigioasa colecţie „Emi-nesciana”.

Prin urmare, despre ce estevorba?

În frămîntatul an 1939, cîndprimejdii crescînde ameninţauRomânia, divizia 20 infanteriecomandată de generalul Geor-

gescu Pavel Ioan (zis Pion), afost detașată de la Tg. Mureș,unde-și avea sediul, la Seini, săapere Poarta Someșului. (Seini,notez în treacăt, este un orașașezat la poalele cetăţii ZYNIRși este atestat din 1334). Cumîn anul 1939 se împlineau 50 deani de la moartea poetului,generalul-comandant a luatiniţiativa ca – paralel cuactivităţile defensive alediviziei – să „scrie” cuvîntulEMINESCU sădind 10.000 demolizi pe dealul Comja, situatla 650 metri altitudine. În acestscop a fost îngrădit un teren de125m lungime și 32 m lăţime,respectiv o suprafaţă de 4.000m2. Cuvîntul EMINESCU afost „scris” astfel încît fiecareliteră avea o lungime de 24 m șio lăţime de 8 m.

În felul acesta el putea – șipoate – să fie citit cu ușurinţă

de pe șoseaua și calea feratăSEINI – SATU MARE.

Tranșeele de apărare – aveasă spună ulterior generaluluiPION - erau astfel dublate de„cea mai strașnică fortificaţiece puteam ridica acolo”,reprezentată de numele lui

Eminescu „scris” cu braziveșnic verzi. Mi se paresemnificativ să reamintesc că înacelași an – 1939 – Per-pessicius inaugura un alt„edificiu”: publicarea mo-numentalei ediţii Eminescu.

... Iar brazii de pe dealulComja continuă să ne șopteascătainic, fără încetare, rînd perînd, poeziile O, rămîi, De cenu-mi vii?, De cîte ori,iubito..., Dorinţa, Departe sîntde tine și încă altele.

Treceţi, vă rog, pe la dealulComja – pe care eu îl văd zilnicpe geamul casei mele – săadmiraţi un unicat eminescian!

ElisabetaKIRCHMAJER-DONCA

Președinte al ASTREI –Seini, Maramure[

Un monument viu pentrueternitatea eminesciană

Revista rom=n\ 22221111

profesorul de istoriecontemporană

sîngele în aripa albăaproape de mausoleuîmpotriva curentului sturm und drangîmpotriva ostentativei locomotive cu aburîmpotriva sticluţei cu probă de leucemie.

sparg zidurile troiei ghiulele de păpădiedin tobe ies muzicanţii și rîsul lornăruie ierihonul.pe coapsa ta cu fermoarul ruptplatoșa-și clatină un gîndac de bucătărieori veteranul despre care enciclopediaspune că în raniţă patria i-a pustoate onorurile?

pe mosorul nopţiidezlănată primejdia,auziîn triumfător marș globulele roșiicum pe cele albe le supunîncălcînd orice alianţă?

ne-am pierdutneam pierdut.

ţara făgăduinţei

tună, tunăbolovani, diamante, cranii celebre, sferemarfarele troznind aproape de cergata,sfîrșește-se lumea!ne vor lua faraoniine vor lua piramideletemplele, muzeele cu morţiuniversităţile cu academicieni mucegăiţiteatrele absurdecaii de rasă, vapoarele internaţionalene vor lua prostituatele, copiii teribili,statuile hypnoticesarcofagele cu martiri, grădinile semiramidicefarurile alexandrine, zeii olimpi,numai pe noi nu ne vor luaziceau cîrtiţele, nici pe noiziceau cei din chit, nici pe minezicea măgarul pe care șezuse Iisusnici pe noi ziceau cei cu gurile plinede gunoaie pe strada drapelelortricolore…

august 2005

nisan

de adăugat nu e nimicpiatra s desface cum e scris în destinul einu cum vrea dalta

cu tandreţecu milă îmi înalţ cărţile singurîn nacela cardinalăcu ridică mieii în cuţit mîinilebarbare ale păstorului primăvara

la fiecare pesach numaidecît cinevatrebuie să moară

iulie 2005

duminici absente

nimeni aici nu vorbeștedespre soartă,pîinea-i virgină, vinulca dantela Prinţesei,strălucitor ca armura viperei

amprentele pruncilor veselepîlpîie pe nemărginirea de varcînd se schimbă paznicii fortuluiîn litere perisabile sufletul lordescompus tremură deasupra.

noriiîn sinod ecumenic,sub cometă scribul,în călătorie numele Tăumii de mile…

iulie 2005

iarba închide sfera

între două singurătăţica pluta între foamea de dedesubtși de asupracîtă slavă în pîntecele Ei!mirat între sfeșnicele de gheaţă șipieile stelelor sperioase stau pe gînduri

:Singurătatea e singurul urmașcare ne moștenește pentru totdeauna.

16 iulie 2005

se adeveresc toate

pe deasupra burgului leneș vor plutiolandezi zburători, zeppeline, orchestreleaniversărilor oranjse închid ferestrele, cuștile cufluturi patrioţi, heliopterele prizonierezbîrnăie în pînzele vigilent întinse întrepunctele cardinalefurtună –în măști de oţel orizontului i secontrage profilulnorul laudă amnezia calului alb

tare ești frumoasă în tristeţe,uite pe scenă cîte ghilotine s-au aduspentru acest adevăr simplu!

01.08.2005

după postmodernism vine antichitatea

interogativi trandafirii de sarepentru fiecare victimă cîte un cermic;capătul cunoașterii e supliciulrisipăfuge colbul ei trist prin halicarnasprecum peste grădini seminţele dekanabis.

nu mișcaţi crisalidapentru neștiute planete alţi astrolopitecihomo faber, homo sapiens și altepostmoderne maimuţe va naște!

iulie 2005

Data nașterii: 18 august 1953

Locul nașterii: Suceviţa,judeţul Suceava

Studii: Școala generală, înSuceviţa; Școalaprofesională, în Suceava;Liceul „EudoxiuHurmuzachi”, Rădăuţi, cursseral, absolvit în 1972;Facultatea de Teologie„Andrei Șaguna”, Sibiu;hirotonit în 1982;

Preot paroh, din mai 1982, încomuna Grănicești, judeţulSuceava; profesor deteologie și literatură laSeminarul Teologic„Mitropolitul Dosoftei” dinSuceava (1992-1996);

Debut, cu versuri și grafică, înrevista „Dialog” (Iași) în1979;

Debut editorial în volumulcolectiv Prier, Cartearomânească, 1988;

Membru al Uniunii Scriitorilordin România din 1992;

Prezent cu lucrări grafice înpeste 20 de expoziţii;

Volume publicate: Tîrziuînclinat, București, 1991;Ninsori providenţiale,Suceava, Ed. Licurici,1994; Păstorul viziunilor,Suceava, Euroland, 1996;Pseudonimele îngerilor,Botoșani, Ed. Axa, 1999;Privirea zidită, Suceava, Ed.Mușatinii/Bucovina viitoare,2000; Mierea din drumulpelinului, convorbiri,Botoșani, Ed. Geea, 2001;Iarba din roata amurgului,convorbiri, Botoșani, Ed.Geea, 2001; Tămîie și exil,convorbiri, Botoșani, Ed.Geea, 2002; Pianulînzăpezit, antologie lirică deautor, Cluj-Napoca, Ed.Dacia, 2002; Muntelemărturisitor, Iași, Ed.Timpul, 2002; CheileÎmpărăţiei, CîmpulungMoldovenesc, Ed. BibliotecaMioriţa, 2004.

A fost distins cu Premiul„Colocviilor naţionale depoezie de la Neamţ” (1991),Premiul „Eminescu”, alMinisterului Culturii și alUniunii Scriitorilor dinMoldova (1995), PremiulSocietăţii ScriitorilorBucovineni (2003), PremiulUniunii Scriitorilor dinMoldova (2003) ș.a.

POESIS ... POESIS ... POESIS ... POESIS ... POESIS ... POESIS

CONSTANTIN HREHORCONSTANTIN HREHOR

„Constantin Hrehor va continua să-șigeometrizeze trăirile, să și le reducă cu ohieratică parcimonie la suma cîtorva cuvintetăioase sau – după cum în mod cu totul subiectivprevăd – se va îndrepta spre o poeziedezlănţuită, amintind de zăgazurile ridicate încalea unor ape bogate.” Mircea Ciobanu, 1988

„Scrisului lui Constantin Hrehor îi esteproprie următoarea constantă: imagini izolate,de o frumuseţe frapantă, strălucesc atît deputernic, încît nu fuzionează cu restul poemului,se rup de el [...] Atunci ele devin organismeindependente care respiră și se hrănesc cuemoţia noastră. Alteori, la o distanţă de două-trei versuri comune, două imagini de neegalat îșiaruncă una alteia văpăi lunare [...] O asemeneaconștiinţă artistică refuză sensibilitatea comună,rupe urzeala de linii de forţă a inerţiei. [...] Esteși inovator de clasă.” George Onica, 1988

„Un om de cultură generos și iluminat, carecontribuie discret, dar eficient la salvarea spiritualăa semenilor săi într-un moment istoric deprimejdioasă confuzie. Poezia lui ConstantinHrehor, departe de a fi un mijloc de exprimare«printre altele», folosit de un cărturar, se remarcă,dimpotrivă, printr-o mare gravitate, prinsentimentul pe care îl transmite cititorului căautorul este angajat existenţial în actul scrisului.Totodată, această poezie reușește, în momentele eide maximă tensiune, să deschidă, fulgurant, operspectivă metafizică asupra lumii înconjurătoare,perspectivă a cărei nostalgie o purtăm cu noi multăvreme după încheierea lecturii, ca și cum am fiavut un vis tulburător și n-am reuși să ni-l amintimexact.” Alex. Ștefănescu, 1994

„Lirica sa pendulează între geografia săracă arealului și splendoarea unui Eden unde moartea-învierea e metafora tutelară. [...] Poezia luiConstantin Hrehor nu-și extrage seva atît dinmorala creștină, din miturile biblice, cît maidegrabă din sunetul lirei «păgînului» Amphion. Deaici, varietatea registrului poetic, incluzînd, printrenotele cele mai percutante, un erotism difuz, calm,nu lipsit de voluptate, adunat în poezii pur șisimplu frumoase...” Ioan Holban, 1995

„Un poet de o rarissimă sensibilitateintelectuală este bucovineanul ConstantinHrehor. Noul său volum Ninsori providenţialeare un motto taoist: «Tăcerea este centrullumii» și din start, așadar, ne așază într-odimensiune misterioasă a universului.Indiferenţa care asediază la ora actuală autenticapoezie afectează din nefericire și acest volumremarcabil care, în mod normal, ar trebuicunoscut de cît mai multă lume și apreciat cumse cuvine. [...] Artizan și naiv, lucid și visător,inteligent și curat, el distilează verbul poetic curăbdarea unui ucenic medieval pentru a atingecel mai frumos liman al naufragiului existenţial:tăcerea.” Dan Stanca, 1995

„Constantin Hrehor miroase a tămîie în poezia română. Cum de tămîiese teme diavolul poeziei (cu care ne naștem), e clar că el nu servește decît

inspiraţia divină, curată, dar bolborosită, de neînţeles pentru neavizaţi.Poet adevărat, Constantin Hrehor și-a îmbrăcat poezia în haina de

mirean de cîte ori a simţit (tot mai des) că Dumnezeu a aţipit și nu-imai suflă ce să scrie – cu ce folos? Poezia sa a ieșit adeseori din

cadrele gîndirii metafizice și a definit «omul ca subiect» (nu caobiect fără suflet) provocînd cotidianul spiritual. Dezlegat de

«raportarea la sine» (confruntat în interior cu credinţa oarbă înDumnezeu atoateţiitorul), poetul-preot stă de veghe,

tămăduitor, senin, la căpătîiul poeziei optzeciste intrate într-o nouă criză de creaţie acum, înainte de despărţirea de

secolul XX și mileniul II. Pătruns de specificul utopic alsensibilităţii moldovenești, Constantin Hrehor așteaptă

ca spiritul să se reîntoarcă la sine «mai trainic și maifrumos» și rescrie, cu puterile lui, acel pod de piatră

în versuri, care ne leagă de lumea cealaltă, mereudărîmat...” Liviu Ioan Stoiciu, 1998

22222222 Revista rom=n\

L a 28 februarie a.c. s-au împlinit220 de ani de la frîngerea peroată, la Alba Iulia, a celor trei

martiri ai moţilor și ai întregului neamromânesc: Horea, Cloșca și Crișan,conducători ai Revoluţiei ţărăneștitransilvane de la 1784, care, mai devremecu cinci de Revoluţia franceză, zguduiedin temelii sistemul feudal din aceastăparte a Europei.

Regimul habsburgic în Transilvania seinstaurează în mod treptat, pe la finelesecolului al XVII-lea, urmare a alungăriiturcilor de către armata imperialăaustriacă. Prin Pacea de la Karlowitz,Austria pune stăpînire pe toată Ungaria șipe Pincipatul Transilvaniei. Noua stăpînirenu aduce nici o schimbare în bine asituaţiei românilor ardeleni (populaţiamajoritară a principatului), care suferă odublă oprimare: socială și naţională.

Hotărîtă să pună zăgaz tendinţelornaţionaliste maghiare și să frîngă putereanemeșilor, abila politică vieneză foloseștecum nu se poate mai bine dictonul latin„divide et impera” („dezbină și

stăpînește”), punîndu-i pe româniîmpotriva acestora, drept contrapondere.Populaţia românească este și ea interesatăîn zdruncinarea acestei puteri, pentru cănu mai poate suporta „robota”, dările șiumilinţele de tot felul, la care este supusă.

Acest conflict de interese real, dintreţărănimea română și nobilimea maghiarădin Transilvania, va fi mereu speculat decurtea imperială austriacă, cu un dubluscop: umilirea și supunerea nemeșimiitrufașe și cîștigarea bunăvoinţei șiîncrederii românilor, cărora „împăratul levoia tot binele, dar ungurii nu-iîndeplinesc poruncile”.

Unul dintre principalii exponenţi aidoleanţelor iobăgimii române, care batede patru ori drumurile Vienei și discută cuîmpăratul, va fi Horea, pe numele săuadevărat Nicola Vasile, poreclit Urs decătre mama sa (pentru ca să fie tare șisănătos ca ursul pădurilor), iar mai tîrziu– pentru că horea (cînta) frumos – i seadaugă numele Horea, nume ce va rămînescris cu litere de foc și sîngeîn istoria românilor dinTransilvania. Nicola Vasile –Horea vede lumina zilei prin1730, într-o casăsărăcăcioasă de moţi dincomuna Albac (azi Horea),Crîngul Ferigetului. Meșterneîntrecut în cioplirealemnului și mare horitor(doinitor), Horea are ofăptură și o fire impunătoare,precum faptele. Zvelt șidrept, cu gîtul gros și faţaovală – avînd o cută întresprîncene (aspră ca șiîncrestarea în piatraApusenilor) și ochi cu lucirimetalice, el este omulprovidenţial trimis săizbăvească din robie neamulsău.

Friedrich Schiller,impresionat de personalitatealui, îl descrie astfel:„Strașnic, poruncitor,precum se vede din întreagalui înfăţișare și din faptelesale (…) Horea nu era unoarecare cap de bostan,incult și stupid, ci om cuînvăţătură și meșter în iscodiri rafinate.Vorbea perfect limba germană și a cititmulţi autori germani.”

Într-o poezie din tinereţe, MihaiEminescu ni-l prezintă în toată grandoareasa, ca pe unul din corifeii acestui neam:

„Horea pe munte, falnic sta călare,O coroană sumbră munţilor se pare,Iar Carpaţii ţepeni, îngropaţi în norÎși vuiau prin tunet gîndurile lor.”Pînă în ajunul răscoalei nu sînt

cunoscute prea multe lucruri din viaţa lui.

La 1764, comitele Bihorului raportează laViena că „un oarecare ţăran, Horea,străbate satele bihorene și îndeamnăiobagii la revoluţie”.

Primul drum la Viena îl face în anul1779, împreună cu Cloșca, cînd duce laîmpărat o jalbă a locuitorilor din RîulMare, Vidra și Bistra, cu plîngeriîmpotriva celor ce le-au luat pădurile și lepun tot felul de biruri și zile de „robotă”,imposibil de îndeplinit.

Pentru că nu le sînt rezolvateplîngerile, o nouă delegaţie de moţi, înfrunte cu Horea, pleacă la împărăteasaMaria Tereza, în toamna anului 1780,arătînd că „dările cresc și de ele nu sîntscutiţi nici cei bolnavi, cerșetorii orbi șișchiopi, cei fugiţi și chiar morţii”.

În primăvara anului 1782, Horea faceal treilea drum la Viena, cu un noumemoriu, care rămîne, ca și celelalte,uitat „prin sertarele guvernamentale”.

Acordarea dreptului de cîrciumăritunor negustori armeni umple cupanemulţumirilor moţești, care, la tîrgul dela Cîmpeni, din 24 mai 1782, sparg

butoaiele cu băuturi ale acestora șidevastează pivniţele arendașilor. Urmeazăancheta autorităţilor, prinderea șicondamnarea la ani grei de temniţă șichiar la moarte a moţilor învinuiţi.

Nici după vizita împăratului Iosif al II-lea în Transilvania, din primăvara anului1783, nu sînt rezolvate cererile românilor.Astfel că, la finele anului 1783, Horeaface a patra călătorie la Viena, fiind primitîn audienţă, abia la 1 aprilie 1784, deînsăși augusta faţă împărătească. Laprimirea jalbei, împăratul îi spune:„Bine, voinice, voi îngriji eu de voi.”

- „Mărite împărate, răspunde Horea,eu am venit aici legat cu jurămîntul de laai mei ca să văd pe măria-ta citind cuochii măriei-tale cartea noastră, că de-iciti-o însuţi, bine știm noi cu toţii că nuni-i uita.”

La fîrșitul audienţei (după ce-i citisejalba), el mai spune împăratului că „de nuva face dreptate iobagilor români, apoi, eiși-o vor face singuri, ucigînd pe toţi

domnii unguri.” La auzul acestor vorbe,împăratul îi răspunde scurt: „Thut ihrdas!” („Faceţi-o!”), dîndu-i încuviinţareasa pentru răfuiala cu nobilii maghiari.

Întors acasă, Horea vede că doleanţelemoţilor nu sînt îndeplinite nici de astădată. Mai mult, este urmărit și persecutatde autorităţile locale, care-l consideră ompericulos și-i fac rapoarte că face agitaţieîn rîndul iobagilor.

După patru călătorii la Viena, dupăaltele (nenumărate) la guvernul de la

Sibiu, la prefecţi și curţile domnilor, el nusimte decît „ticăloșia purtării de la Annala Caiafa” și înţelege că „toate căileblînde sînt zadarnice, toate îndrumărilesînt mincinoase și nimeni nu seînspăimîntă de bătăia celui din urmă ceasal răbdărilor”.

Publicarea „patentei imperiale”privind conscrierea militară a satelor degraniţă mai aduce un licăr de speranţă înrîndul iobagilor, care speră că, odatădeveniţi cătane libere, scapă și de obligaţiifaţă de vechii stăpîni nobili.

În faţa puhoiului de iobagi care seînscriu pentru a primi arme, nobilii,înspăimîntaţi, îi cer împăratului săzădărnicească înarmarea românilor, ceeace și reușesc, guvernul de la Sibiucontramandînd acţiunea de conscriere.

Cînd aud de contramandare, uniiţărani spun că „dacă împăratul nu maivoiește să ne deie arme, vom căpăta noidestule de la alte împărăţii”.

Secolele de robie și de împilare fac cazăgazurile furiei valahe să nu mai reziste.

În seara zilei de 1 noiembrie 1784, la

îndemnul lui Crișan (ortacul lui Horea),cîteva cete de ţărani din Mesteacăn pleacăspre Alba Iulia pentru a primi arme.Noaptea, pe cînd poposesc în satulCurechiu, agenţii ungurilor pătrund înlocalitate, pentru a aresta căpeteniileţăranilor și a-i împiedica, astfel, să plecemai departe. Dar sînt încercuiţi de iobagi,bătuţi și dezarmaţi.

Așa va începe cea mai năprasnicărevoluţie din Istoria Ardealului. Desprecele întîmplate la Curechiu, Crișan îianunţă pe Horea și Crișan, precum și pePavel Bocu din Vidra. Horea ar f iamînat răscoala pînă spre primăvară(cînd timpul era mai prielnic și iobagiis-ar fi putut înarma), dar, pus în faţaevenimentelor de la Curechiu ș iconvenind că umblatul după arme estezadarnic, spune „Dacă-i așa, atunci săne slobozim.”

În cîteva ceasuri, prin sateleZarandului și prin Munţii Abruduluiroiesc vestitorii răzmeriţei. Buciumele

sună, iar focurile aprinsepe vîrfuri de muntevestesc și ele aceeașichemare la luptă. În cincizile răscoala cuprindetoate cele cele treicomitate moţești (Zarand,Hunedoara, Alba). Iobagiidau foc castelelor,pădurilor și moșiilornemeșilor, care fugîngroziţi pe unde apucă.

La 8 noiembrie, într-omare adunare populară dela Bucium, Horeaconcretizează programulrăscoalei, cuprins într-un„ultimatum” ce va fiadresat nobilimii, ceprevedea împărţireapămînturilor căte ţăraniiiobagi și desfiinţarea ei cași clasă. „Nobilimea să numai fie, iar pămînturilenobilitare să seîmpărţească înte poporulplebeu, în conformitate cuordinul ce-l va damajestatea-sa împăratul.”

Nemeșimea umilită,ascunsă în cetatea Devei

și prin alte locuri, cere ajutorulîmpăratului împotriva răsculaţilor,supunîndu-se poruncilor sale și el oprimește iarăși în graţia sa, trimiţîndarmata contra iobagilor rebeli.

Episcopi ortodocși sîrbi cutreierăsatele (din porunca aceluiași împărat) și lespun iobagilor să se mulţumească custăpînirea, care este dată de Dumnezeu,să-și trădeze conducătorii care i-auamăgit, căci „așa îi place lui Dumnezeu șiîmpăratului”.

Conducătorii militari austrieci le cerrăsculaţilor să facă armistiţiu, făgăduindu-le eliberarea din iobăgie, înrolarea înarmată și eliberarea fraţilor închiși. Cuaceste promisiuni deșarte, încheie douăarmistiţii cu rebelii, pentru a cîștiga timpși a-i slăbi.

Prin șiretenie și minciună, episcopii șiconducătorii armatei slăbesc elanulrăsculaţilor. La 7 decembrie, în luptele dela Mihăileni, ţăranii conduși de Horea sîntînfrînţi de armată, iar la 14 decembrie, laCîmpeni, Horea dizolvă ultimul grup derăsculaţi și se refugiază împreună cuCloșca în pădurea Scorușetului, dinMunţii Gilăului, cu gîndul de a se ridicadin nou la luptă în primăvară.

Ca să înlăture bănuielile nobilimii căaprobase începerea revoluţiei valahe, Iosifal II-lea pune un premiu de trei sute degalbeni pe capul lui Horea. Este în ajunulCrăciunului, cînd se aniversează naștereaCelui ce fusese vîndut pe 30 de arginţi…Prin mijlocirea unui pădurar evreu –Anton Meltzer, care cunoștea bine locurileși oamenii–, se găsesc opt iobagi flămînzi,care să-i trădeze, în schimbul celor treisute de galbeni și a promisiunii că vor fiscăpaţi de iobăgie. Așa sînt prinși Horeași Cloșca pe 27 decembrie 1784, de ceiopt „iuzi”, veniţi, chipurile, la vînătoarepentru domni.

Pe 31 ianuarie 1785 este prins șiCrișan – tot prin trădare – la hotaruldintre Mogoș și Ponor. Toţi trei sîntîntemniţaţi la Bălgrad (Alba Iulia).

După o anchetă îndelungată, sîntcondamnaţi la moarte, prin frîngerea peroată. Crișan nu le dă satisfacţiecumpliţilor împilatori și se spînzură înînchisoare. Este și el zdrobit cu roata.

Sub pază strictă, Horea și Cloșca sîntplimbaţi în lanţuri timp de două săptămîni(între 5 și 19 februarie), prin satele de pemalul Mureșului, pentru a nimiciîndrăzneala iobagilor.

La 28 februarie 1785, pe platoul numit„La Furci”, din Alba Iulia, sînt executaţi,în faţa a peste 2500 de iobagi, aduși cuforţa din 419 sate, la acest sinistru act.

După frîngerea cu roata, trupurile lorsînt tăiate în bucăţi și expuse pe marginiledrumurilor, pentru a-i înfricoșa pe cei cear mai nutri gînduri de răzvrătire.

Horea, fiind creștin ortodox, seîmpărtășește preotului înaintea morţii și,asemeni, lui Iisus, îi iartă pe toţi –trădători și călăi – pentru faptele lor.

Însă, noi, erezii, nu putem iertavînzarea de frate și de credinţă, păcat fărădezlegare, pe care nu-l iartă nici cerul,nici pămîntul.

Trădătorii sînt și vor fi blestemaţi dinneam în neam!

Martiriul lui Horea, jertfit pe sfîntulaltar al Ardealului, nu este uitat deromâni. Amintirea lui a rămas în sufletelelor ca a unui împărat al dreptăţii, cîntat înbalade și doine. Chipurile lui și aleortacilor săi – Cloșca și Crișan – sînticoane sfinte, păstrate la loc de cinste șiînchinăciune. Fiin de moţi sînt botezaţi cumîndrul nume de Horea; străzi, localităţi,școli și unităţi militare îi poartă cumîndrie numele, iar la zile decomemorare, se înalţă rugăciuni și se facparastase întru pomenirea lui. Elstrăjuiește și astăzi, alături de Iancu, lahotarul Ardealului și ne ţine treazăconștiinţa de neam și ţară.

Ioan CIAMA

HHOORREEAA,, MMAARRTTIIRR AALL NNEEAAMMUULLUUII RROOMMÂÂNNEESSCC

Revista rom=n\ 22223333

(urmare din numărul precedent)

L a Chateuabriand motiveleindividuale ale acelui „mal dusičcle” sînt incontestabile:

ereditate, mediu, temperament,circumstante, criza de adolescenţă care nudevine anormală decît atunci se prelungeștela anii maturi. S-a spus că nu existăromantism, ci romantici, dar cine spunecomplexitate subînţelege contradicţie. În cele

din urmă, orice operă romantică presupunecatastrofă, adică deturnarea responsabilităţiiindividuale faţă de Dumnezeu asuprasocietăţii, destinului etc.

Restaurarea culturală și redeschidereabisericilor au fost impuse de opinia publicăfranceză, fără să se mai aștepte Concordatul,nici manifestările literaturii, iar mișcarea deconvertire care a urmat Revoluţiei traduce defapt aceeași confruntare între sistemeleraţionaliste și criza de sensibilitate. Un „desarroi” prelungit... Totuși, a am maimurmurat Vive la France! și vara trecută,cînd prin bunăvoinţa Domnului OliverDumas (îi mulţumesc și pe această cale) amvizionat la Centrul Cultural francez din Iașiun film în două serii asupra întregii vieţi alui Napoleon, asupra raporturilor sale cuRevoluţia și Republica. Un film care teîndeamnă să meditezi nu numai la gustulimprovizaţiei la francezi (Napoleon l-aaugmentat de la comic la dramatic), ci și lafaptul că Împăratul a fost un republicanprofund și, cu toată modernitatea relaţiilorsale cu Josephine, a rămas un veritabil„macho corso”.

Prilej de amintire a iluminismuluiromânesc, reprezentat de cărturarii patrioţiai Școlii Ardelene. La Samuil Micu, Gh.Șincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu s-a

manifestat deopotrivă o poziţie împotrivaclericalismului dogmatic și conservator. ÎnGîndirea românească din Transilvania însecolul al XVIII-lea, Lucian Blaga emitejudecăţi remarcabile privind iluziile legatede unirea religioasă de la 1700, despre luptaeminentului episcop Inochentie Klein, desprerăscoala lui Horia, despre dezvoltarea ideiide conștiinţă naţională, oscilînd între unraţionalism moderat (și inconsecvent), deorigine germană, și un iluminism cu

amprenta lui Iosif al II-lea. Ţelurile unităţiinaţionale au imprimat un apostolat eroic îndomeniul educaţiei (Gh. Lazăr, Gh. Asachi,I. Heliade- Rădulescu, Simion Bărnuţiu,Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu) mai puţin oradicalizare a spiritualităţii românești. Abiaîn epoca pașoptistă începe procesul delaicizare instituţională, abia după 1945 s-aintrodus ateismul de către marxism, dar maimult ca o reflecţie asupra situaţiei concrete aoamenilor învinși în crîncen război și ocupaţide un stat fără frică de Dumnezeu, adicăasumîndu-și –plenitudinar – propriul destin.Filosoful catolic Jean Lacroix în cartea sa Lesens de l’athéďsme moderne susţine căateismul marxist este un umanism care asuprimat religia, iar comunismul – unumanism practic care a suprimat proprietatea.

În această retrospectivă istorică,elaborarea de către elitele birocratice aleU.E. a unui proiect de Constituţie în carenu-și găsește locul nici o frază desprerădăcinile creștine ale Europei, fără să maivorbim de Invocatio Dei, cu care debuta printradiţie, orice lege fundamentală europeană afost receptată ca o opoziţie radicală faţă decreștinism. Pentru eurocraţi n-are nici oimportanţă faptul că în ţările Europei, cutoată laicizarea și secularizarea, trăiescmilioane de creștini practicanţi? Cei care

organizează viaţa socială prin guvernăricare-și schimbă ciclic opţiunile, conformluptei pentru putere dusă între ele departidele de dreapta sau de stînga, nu-și dauseama de ţelul supranatural al vieţiiomenești? Și chiar dacă își dau seama, lamodul privat, nu consideră necesar ca el săfie perceput de societate în întregime. Greude înţeles astfel de comportament, într-untimp cînd „globalizarea” pare să spulberesperanţele naţiunilor mai slabe și mai sărace.

Cînd înţelegerile germano-ruse au ajuns dejala etapa acordului de la Rapallo (1922)dintre Rusia sovetică și Republica de laWeimar (și cum ar putea uita românii,polonezii, balticii ș.a. că Rapallo a dus lapactul Ribbentrop - Molotov?), cînd s-aimpus îngrijorarea unanimă pentru apărareavieţii omenești de la concepere și pînă lasfîrșitul ei natural, cînd degenerareasexualităţii distruge preţioasa energie ainstinctului sexual normal și bine dirijat,cînd se demonstrează public o altă„normalitate” trivială, cînd știinţa, studiindomul și lumea înconjurătoare, nu enunţăprincipii de morală, deși ceea ce spuneștiinţa și raţiunea este în acord cu poruncilereligioase; într-un timp cînd succesul rusescîn experimentarea focosului SS-27 Topol M(24 decembrie 2004) a clătinat bazelesistemului de apărare american NMD(National Missile Defence)...

Rocco Butiglione, Ministrul pentruproblemele europene în guvernul italian (nua fost admis comisar european din cauzaatitudinii contra homosexualismului) adeclarat la Universitatea Catolică dinLublin: „Cea mai mare ameninţare aEuropei nu este Islamul, ci Nihilismulnăscut chiar în sînul ei, cu repercusiuni însecarea izvoarelor vitalităţii și creativităţii

(...) Trebuie pusă întrebarea dacă Europacare se rușinează să pronunţe numele luiDumnezeu în preambulul Constituţiei sale,care tinde spre sinucidere lentă și se lasăorbită de ura faţă de ea însăși încît îiconsideră dușmani pe cei care ar dori să oajute, dacă această Europă mai este Europanoastră.”

Nu știu răspunsul la această greaîntrebare, pentru că nu știu altă Europă încare românii ar putea învăţa identitatea lornaţională. Dar știu că în această unicăEuropă este nevoie de o schimbarecivilizatoare, de o reconstrucţie a gîndirii,decurgînd dintr-o concepţie integrală asupraomului și conform unor ţeluri clar formulate.Mediul cultural a fost deteriorat prinideologii și filosofii care s-au transformat îndeviaţii ale vieţii sociale iar numeroaseleorganizaţii sociologice au trebuit să batăclopote de alarmă în privinţa poluării minţiiomenești, a atmosferei spirituale nefavorabiledezvoltării omului.

Fapt e că pe 29 mai a.c. tocmai Franţa,ţara în care s-a născut ideea U.E., care afost una dintre fundamentele acestei Uniuni,a respins nu numai un proiect – cîteva sutede pagini de hîrtie, în fond – ci și drumul pecare ar trebui să pășească U.E. Ne-areînviat speranţa că de pe Sena va sufla unvînt nou, cuprinzînd întreaga Europă.Indiferent de intenţiile și scopurile celorcare au votat negativ, o nouă gîndire ne vapermite tuturor europenilor unirea într-unefort comun pentru crearea unei maricomunităţi de valori și de muncă.

Rezultatul acestui scrutin îmi pareurmarea firească a lucrării lui Dumnezeuprin cuvintele de neuitat adresate francezilorde defunctul Ioan Paul II cu prilejulpelerinajului în ţara lor: „Oare, Franţa, ceadintîi fiică a Bisericii, să fi uitat legămîntulbotezului?”

Întîlnirea cu Cristos trezește în oriceeuropean angajarea în transformareasocietăţii și culturii în spirit Evanghelic: „Hic est enim Corpus meum... Hic est enimCalix Sanguinis mei”.

Natalia CANTEMIR

V i v e l a F r a n c e !

(urmare din pagina 3)

Că cea mai importantă frontieră aRomâniei, cel puţin asta e opinia mea, care estefrontiera culturală a identităţii naţionale, este celmai puţin apărată. Și într-o inconștienţă vecinănu cu prostia, ci cu nebunia, cu acea politică, așnumi-o adulterină – noi ne trădăm intereselefamiliei întotdeauna –, propriile noastre interesemajore, interesele supreme ale neamului, nu leavem în vedere. În schimb, ne ocupăm de toatecelelalte probleme, absolut derizorii, dacă vreţi,de un ceas ultraperformant la Senat (care săaibă o întîrziere de o secundă la nu știu cîte zecide ani), de somptuoasele clădiri ale băncilor, deparcă ele ne-ar reprezenta identitatea. Se spunecă cele două forţe ale unei naţiuni, la nivelaxiologic (valoric), sînt, în primul rînd,trezoreia naţională – dacă ai nu știu cîtemiliarde economie sau chintale de aur întrezorerie, stai bine – și al doilea fundamenteste sistemul valorilor culturale. La noi valorilesînt inversate într-o falsă ori o maladivăpercepţie, greșită fundamental în sensulrăsturnării valorilor. Brown Good spunea, în1923, că „starea unei naţiuni se poate judecadupă starea muzeelor sale”. Eu pot să vă spuncă este o jale de nedescris în muzee, că asistămla scurgereea în pămînt a zeci de valori depatrimoniu, în lipsă de asistenţă financiară. Cănu sîntem în stare, la nivelul naţiunii și alguvernului, să instituim o sumă modică de 15miliarde pe an, ca să intervenim în sensulprotejării măcar (ca să nu plouă în ele). Dacă încontinuare se merge pe ideea acestei inversiunifundamentale a valorilor unei naţiuni, dacă nuse investește în oameni, după aceea în valoriculturale și, abia după aceea, în sistemul încare, din păcate, pompăm toţi banii acuma,atunci sigur că ne vom prăbuși, pentru că noiuzurpăm însuși fundamentul existenţei noastreca naţiune.

Greutăţi avem chiar și vis ŕ vis de capitalaeuropeană a culturii: nu avem capacitateaelaborării strategiilor. Oricît de complicatăpare treaba aceasta, este de o simplitateelementară. Și am să vă dau un exemplu. Dacăse organiza un campionat european de fotbal,

la Sibiu, o comisie europeană de la UEFAvenea să vadă starea stadionului, a gradenelor,a terenului de joc, a sistemului de iluminat, aceasului electronic, a parcajelor etc. Deciinvestiţia în infrastructură este prima condiţiede aprobare a unei manifestări. La noi,organizarea capitalei europene a culturii seface prin întocmirea unui portofoliu demanifestări și atît. Pe noi ne interesează uncumul informaţional, o simplă agendă demanifestări, cine ce știe să facă. În momentulîn care eu le-am produs această demonstraţie,că fără o investiţie în infrastructură –vătămată, nemodernizată, lipsită de dotărifuncţionale moderne, căci noi sîntem o ţarăfără infrastructură culturală – și cînd le-amarătat obiectivele investiţionale minime aleMuzeului ASTRA, în momentul acela amîntîmpinat o reacţie de indiferenţă totală,mergînd pînă la cele mai importante persoanecare răspund de acest proiect. Cînd m-amadresat Ministerului Culturii, prin persoanacare îndeplinește funcţia de comisar alprogramului Capitala culturală și care esteresponsabilă în faţa Guvernului, a venit unrăspuns stupefiant: Ministerul Culturii nu văpoate onora proiectul, pentru că nu faceţi partedin subadministrarea noastră. Deci, dacă eu nuaparţin, administrativ, de minister, acesta nupoate investi bani în proiectele noastreinvestiţionale. Le-am spus: „Bine, bine, darGuvernul a dat 78 de miliarde de lei pentruacest program. Eu sînt în programul lui 2007.Dacă eu nu-mi modernizez parcajele, nu potparca mașinile în 2007… La ultimul tîrg pecare l-am avut acum o lună, mașinile au fostparcate la 2 km de poarta muzeului, pe ambelepărţi ale drumului. Asta, într-o zi de tîrg, nuîn zilele unei veri, devenită „vara capitaleiculturale europene”, cînd vor veni de o sută deori, de sute de ori mai multe mașini. Păi, cezice un turist pe care eu îl trimit la 5 km să-șilase mașina? Mai vrea el să viziteze muzeul?„Du-te, domnule, cu capitala d-tale, eu mă duccît pot de repede să ies dintr-o ţară incapabilăsă organizeze serviciile elementare.” În 14 maiam organizat „Nopţile Muzeului”, la o

provocare a Muzeului din Paris. Noi avem unsistem de iluminat cu spoturi la cele maifrumoase și reprezentative monumente, încă deani de zile. Eram, cred, printre cei mai binepregătiţi pentru „Noaptea Muzeelor”. Am avut11.200 de vizitatori pînă la ora 1 noaptea. Deciavem o audienţă fantastică. În anul 2007intenţionăm să deschidem muzeul non-stop saupoate cu un repaos de la 3 noaptea la 8dimineaţa și nu să funcţionez doar 10 ore.

Pe sistemul electric actual, cu conductasubterană instalată în 1969, care e putred tot, eexclus să ne realizăm proiectul. În altă ordinede idei, avem un teatru în aer liber, cu gradeneși cu scena pe lac, singurul loc de spectacol înaer liber al Sibiului. Am cerut fonduri pentru ainstala o copertină, am cerut amenajarea spaţi-ului din amfiteatru și un minim edificiu care săfolosească de garderobă, de spaţiu sanitar, unloc pentru discuţiile grupurilor care dau specta-cole, asistate de regizori, de manageri etc. Nus-a aprobat nici această investiţie. Avemm douăspaţii de cazare cu 53 de locuri și cu grupurilesanitare în comun. Am cerut fonduri să le mod-ernizăm, să le sporim, să avem, în loc de 53,75 de locuri și mai multe grupuri sanitare. Nus-a aprobat. Așa ne pregătim pentru marea cap-itala culturală europeană? Muzeul este superb.Absolut toată lumea care vine aici rămîne uim-ită. Toată lumea spune: „Muzeul ăsta nu-i dinRomânia, e din altă parte a lumii.” Și cu astace-am făcut? Cum vrem noi să ne valorificămșansa culturală, în aceste condiţii.

- Sînt „detalii”, după unii…- Nu-s detalii. Un om de afaceri care

deschide un supermagazin, odată cu proiectulacestuia, își rezolvă problema parcării, îșirezolvă problema traseelor la distanţă cu auto-buzele, își rezolvă problema aprovizionării, îșirezolvă problema mediatizării. Or, noi știţicum am făcut? Noi am construit supermagaz-inul cu parcare, am blocat toate accesele și ammai pus și o tăbliţă: „Intrarea interzisă!”Ăsta-i spiritul lipsit de orice simţ managerial.

- Noi promovăm…- … incapacitate de elaborare strategică și

de execuţie managerială. Sîntem geniali în asta.- Noi așteptăm să meargă publicul la

mănăstirile din nordul Moldovei, dar celemai execrabile drumuri sînt acolo, în nordulMoldovei.

- Exact. Dar nu avem nici spiritul sinergical unei conlucrări structurale între componen-tele guvernamentale. Ministerele nu stau devorbă între ele. Fiecare ministru este un marefeudal și feudalii, în cea mai bună tradiţieeuropeană, erau într-o permanentă confruntareîntre ei și nu într-o colaborare… Asta esteRomânia astăzi, superbă și contradictorie…

- În condiţiile acestea, care ar fi soluţiasau ce întreprindeţi Dv.?

- Soluţia nu stă la mine, ci la factorul deputere și decizie. Este aceea de emancipare aactului de guvernare. Soluţia este să încercămsă învăţăm din ce se întîmplă în altă parte. Sănu ne plimbăm numai pe alte meridiane, ci săaducem acasă experienţă, „knowhow”. Soluţiaeste să nu se mai numească aleatoriuminiștrii; să se aleagă dintre factorii politicicei care au probat spirit și talent managerialfăcînd ceva deosebit la viaţa lor. Dacă ai impusun ministru care n-a construit nimic la viaţalui, nu va fi în stare nici să administreze.Soluţia este ca spiritul cultural și chiar ecu-menic, să-l introducem în societatearomânească, să activăm societatea civilă și săprovocăm Puterea la dialog. În momentul cîndam primit provocarea capitalei culturale aEuropei în 2007, am fondat un cerc pentru dia-log cultural, l-am numit „Cercul pentru DialogCultural Sibiu 2007”, atrăgînd o serie întreagăde mari personalităţi culturale ale Sibiului înîncercarea de a institui un dialog în cetateaSibiului, între noi și ceilalţi, mergînd spreprimărie, spre Consiliul Judeţean, spreautorităţile locale. Din păcate, nu prea avemmari șanse de dialog. Și atunci, răspunsul laîntrebarea Dv.: România va avea o șansă, nu înplan cultural, ci în plan existenţial, numai înmăsura în care vom încerca cu toţii să ne mod-ernizăm, să înţelegem în ce lume intrăm, caresînt exigenţele acelei lumi, să înţelegem căprovocările au putere de lege acolo și nu decochetărie cu legea, așa cum se întîmplă la noi.

- Vă mulţumim, Domnule profesor, pen-tru timpul acordat.

„„MMuuzzeeuull AAss tt rraa ddeevv iinnee oo ccaarr ttee ,, ddee ff aapp tt ,, uunn tt rraa ttaa tt ddee ii ss ttoorr iiee aacc ii vv ii ll ii zzaa ]] iiee ii ppooppuullaarree tt rraadd ii ]] iioonnaa llee dd iinn RRoommâânniiaa .. .. .. ““

22224444 Revista rom=n\

Î n orice moment, orice individ,orice colectivitate se află pe otraiectorie venind de undeva și

ţintind undeva. E un minunat mod de anehotărî lucrurile: oricine, orice,oricînd, cineva, cîndva, undeva... Înmișcarea largă a universului, însă,oricine dorește să fie ajunge să vadă,mai devreme sau mai tîrziu, că pentru afi trebuie să fie cineva, că oricînd, preanemărginit, trebuie să fie cîndva, așacum oricum trebuie să cedeze locul luicumva. Sînt trepte ale nehotărîtului,care trebuie să capete ceva contururi.Altfel nu poate să scape de spaimaMeșterului Manole din opera cu acelașinume a lui Lucian Blaga, spaima de„drumul pe care mă găsesc, că nu știuunde sînt și unde duce. Și nu știu dacăsuie sau coboară. Și nu știu dacă m-apropii sau mă îndepărtez”.

Cine sînt eu? Cine sîntem noi?Încotro mă îndrept (ne îndreptăm)?Dacă este adevărat (Eu cred în acestadevăr indubitabil!) că fiecare devineceea ce e, atunci e adevărat că fiecare e(a devenit) ceea ce era, că, deci, nu poţisă afli încotro te îndrepţi neștiind de

unde vii. Scrutarea viitorului nu eposibilă fără cunoașterea trecutului.

Se vorbește azi, și de o bunăperioadă de timp, despre drepturileindivizilor și ale colectivităţilor umane.Este astăzi aproape unanim acceptată înlumea civilizată ideea că singurul criteriual apartenenţei individului la ocolectivitate sau alta, la o naţiune /naţionalitate sau alta este propria saconștiinţă. Cu două condiţii, care, cumvom vedea, nu sînt deloc lipsite deimportanţă: 1) să fie vorba despre onaţiune cu un rol nu secundar înspectacolul lumii; 2) apartenenţa la ominoritate etnică să fie numai ochestiune personală, cu care nu tulburi„pacea lumii”. O mărturisea o vreme înurmă bucovineanul V. Posteucă, după cepribegise în căutarea unui loc prinAustria, Germania, Franţa, Canada,Statele Unite ale Americii: „Pribeag, delacrimi mi-am umplut ulciorul,/ Precumîn basmul mamei Lăcrimuș./ Azi, cîndmă răfuiesc cu vînzătorul,/ Mi-e guracetluită cu căluș” (Fără ţară).

Anul 2001 a fost declarat AnulInternaţional a Limbilor, urmărindu-se,printre altele, stagnarea procesului deerodare a limbilor minoritare subpresiunea limbilor oficiale din ţările cucomponenţă multietnică șiplurilingvistică. Accelerarea acestuiproces în ultimul secol se poate lesneproba cu situaţia românilor aflaţi în afaragraniţelor României. În Ungaria numărulromânilor a scăzut drastic; școli în limbaromână și biserici unde se oficiază slujbareligioasă în limba română se mai află înpuţine localităţi. În sudul Dunării, vlahiidin valea Timocului, aromânii din Grecia,Macedonia, Albania, care la începutulsecolului al XX-lea începeau o viaţăculturală proprie, folosindu-și limba înșcoală și în biserică, au pierdut acestdrept. În Republica Ucraina legislaţiaoferă minorităţilor naţionale toatedrepturile, dar… În Republica Moldova,unde populaţia majoritară este chiar cearomânească, se vorbește limbamoldovenească, oficial, acolo unde nu sevorbește limba rusă, iar biserica estescindată, parte ţinînd de biserica dinRomânia, parte de cea din Moscova.

Încercarea etniilor minoritare de a-șicultiva limba ca modalitate de cultivare atradiţiilor proprii, drept consfinţit delegislaţia mai tuturor statelor, este foarterepede taxată drept naţionalism șicondamnată ca o atitudine retrogradă. Darcondamnarea naţionalismului, doctrinăaxată pe cultivarea tradiţiilor și aaspiraţiilor naţionale, se face mai ales depe poziţii politicianiste, confundîndu-l în

mod deliberat cu șovinismul. În ultimajumătate de veac s-a vorbit, și uneoricontinuă să se vorbească, desprenaţionalismul românilor bucovineni, fie eidin nordul sau din sudul Bucovinei, cadespre o ciumă. Se uită prea ușor cădoctrina naţională a românilor bucovineniîși are rădăcinile în naţionalismulrevoluţionarilor de la 1848, care, așa cumera formulat în publicaţia Bucovina,pretindea dreptul românilor de a fi ceea cesînt, „adică un popor care nu voiește aîmpila, dar care nu vrea ca alţii să-lîmpileze și nu cere decît ceea cerecunoaște și celorlalte naţii, adică: să i serespecte driturile și naţionalitatea sa,precum și el le respectă pre aceste la alţii”.

Așa ajung să fie taxaţi dreptnaţionaliști cei care, moldoveni sau nu,susţin, cu argumente știinţifice, că limbamoldovenească e un concept politic (cumînsuși Mircea Snegur, fost președine alRepublicii Moldova, a recunoscut-o1), iarnu o realitate lingvistică, în felul acestaluînd atitudine și împotriva folosiriilimbii ruse, limbă purtătoare a unei mariculturi, dar în Republica Moldova limbăa unei populaţii minoritare, drept „limbă

de circulaţie”, care subminează statutulde limbă oficială al limbii moldovenești.Așa ajung naţionaliști cei care atragatenţia asupra jocului autorităţilorucrainene, care au preluat teza împărţiriiromânilor, din punct de vedere etnic șilingvistic, după provincii, cultivînd ideeadivizării românilor din Ucraina în româniși moldoveni, astfel încît, cum zice N.Dabija, ajung „să bocim în stirpearomânească/ a locurilor astea ca o rană,/eu, mut, în limba mea moldovenească,/ei, muţi, în limba lor bucovineană”.

Combaterea naţionalismului s-adovedit în numeroase rînduri utilă șiprofitabilă. La începutul secolului al XX-lea mișcarea naţională a aromânilor, careurmărea cîștigarea dreptului la școală șiefectuarea slujbei religioase în limbaproprie, a fost înăbușită de bande greceștiînarmate, care acţionau pentru „păstrareaordinii”, teroarea dezlănţuită căzînd învina aromânilor: „dacă nu ar fi existat omișcare naţională, aromânii ar fi fostscutiţi de teroare și de emigrare; ei ar fifost absorbiţi, pe nesimţite, de lumeagreacă”2. Orice comentariu e de prisos.Dispariţia lor avea deci alternative: într-o vreme mai îndelungă și „pe calepașnică” din perspectiva autorităţilor, darnu fără zbaterea minorităţii aromânilor,cum o dovedește Dimîndareapărintească, numită și Marseillaise-aaromânilor, pe care Constantin Belimaceo publicase de mai mult timp, ori mairapid, prin teroare dezlănţuită.

Autorităţile sovietice, care între 1940– 1941 și după 1945 au hotărît să-i trimităîn Siberia pe „naţionaliștii” români dinBasarabia și Bucovina, pentru ca nouaordine să nu fie cumva destabilizată, ofăceau ca să-i scoată de sub teroare!?

Dacă vom trăi sub presiuneatrecutului, se spune, nu vom fi nicicîndcapabili să judecăm limpede situaţiaactuală. Să privim atunci situaţia actuală aromânilor din regiunea Cernăuţi. În 1994I. Kandîba, adjunct al președinteluiConsiliului Central al ONU în Ucraina,opina ca „cetăţean al Ucrainei să poatădeveni numai cel născut din mamăucraineană, iar toţi ceilalţi să fieconsideraţi persoane care locuiesc aicipermanent, sau să fie stabilit un termen deasimilare cu 3 – 5 trepte pentru cîștigareatreptată a cetăţeniei” (Plai românesc,Cernăuţi, 27 aprilie 1994). Așa se poateînţelege ușor afirmaţia că „drepturileacordate minorităţilor naţionale dinUcraina sînt atît de largi, că realizarea lorpune în pericol însăși existenţa statului”(Ceas, Cernăuţi, 2 iunie 2000).

Românii din regiunea Cernăuţi nu sepot plînge că legea le îngrădeștedrepturile. Un proiect de lege din 1999privind dezvoltarea și folosirea limbilor înUcraina prevedea: „Cînd numărul depersoane ce ţin de minorităţile naţionaleeste suficient [?], limba de educare dinașezămintele preșcolare sau limba destudiere în așezămintele din învăţămîntulmediu general poate fi, alături de limbade stat, și limba minorităţii respective”. Șitotuși o profesoară de limba și literaturaromână din regiunea Cernăuţi îndrăzneștesă afirme că, în pofida condiţiilor istorice,românii din nordul Bucovinei „au păstratcu sfinţenie tot ce ţine de psihologia șispiritualitatea unui popor: școală șibiserică. Și poate din acest motiv acum selovește tot mai vehement în tot ce avemmai scump – în limbă și școală”(Septentrion literar, 2002, nr. 1-2, p. 25).

Se lovește și încă vehement sînttermeni ce par a fi folosiţi din treacăt,fără o corespondenţă exactă. Ceargumente se invocă? În ColincăuţiiHotinului, 90% din cei 5500 de locuitorisînt români, dar școală românească nuau. Școala medie din Herţa, cu 90% din

elevi și profesori români, avea ca limbăde predare, pînă cîţiva ani în urmă, limbarusă, iar acum limba ucraineană. Înraionul Herţa, aproape toţi locuitorii sîntromâni (excepţie face Mamorniţa);cărţile românești intrate în bibliotecileșcolare, între 1993 și 2000, erau numaidin donaţii. Nu s-au tipărit în ultimii ani,cu ajutorul statului, opere știinţifice,beletristice sau de cultură în limbaromână. Nu există vreo librărie înCernăuţi de unde să se poată cumpăracărţi românești; a rămas în centrulCernăuţilor librăria Luceafărul‹Ëó÷ŕôșđóë›, care a păstrat numeleromânesc (în limba ucraineană existăcuvîntul luceafăr ‹ëó÷ŕôșđ›, dar formaarticulată e specifică limbii române șilipsește din limba ucaineană), fără a aveași cărţi în limba română. S-au tipăritpentru școlile românești ceva manuale,care sînt în parte inutilizabile. În schimb,în anul 2000 autorităţile au dispusînfiinţarea unei „comisii de experţi” caresă avizeze cărţile provenite din donaţiipentru școlile românești; pînă laprimirea avizului, cărţile provenite dinRomânia au stat și vor mai sta în vamă.

Rezultatele sînt pe măsură. În anul1989 media persoanelor cu studii mediide specialitate pe regiunea Cernăuţi era194 la mia de locuitori. În raioanele cupopulaţie românească media era cea maiscăzută: Noua Suliţă – 150, Storojineţ –142, Hliboca și Herţa – 132. Pentru studiisuperioare media pe regiune era 106 lamia de locuitori; raioanele cu populaţieromânească aveau din nou media cea maiscăzută, spre jumătate: Noua Suliţă – 56,Hliboca și Herţa – 55, Storojineţ – 53.

Să fie determinată această situaţie deideea că renașterea limbii române înregiunea Cernăuţi ar duce la creareaunei elite a intelectualităţii româneștipentru toate domeniile de activitate, înlipsa căreia limba română, rămasă larangul de limbă vorbită, folosită doarpentru transmiterea culturii orale, n-armai constitui o frînă în procesul dedeznaţionalizare?

S-a vorbit și încă se vorbește despreînfiinţarea unei universităţimulticulturale la Cernăuţi, cu o linie depredare în limba română avînd douăfacultăţi, una de știinţe și una de știinţeumaniste, dar evenimentul s-a totamînat. Între timp numărul absolvenţilorde studii medii în limba română totscade și n-ar fi exclus ca autorităţile săconstate la un moment dat că aceastăuniversitate este inutilă, din lipsaposibilităţilor de recrutare a studenţilor.

Poate tocmai de aceea e demnă nunumai de respect atitudinea slujitorilor

școlii din regiunea Cernăuţi care,înscriindu-se în descendenţa vestituluitestament al lui Doxachi Hurmuzachi(„aveţi de împlinit trei datorii mari șisfinte, pentru care veţi răspunde în faţalui Dumnezeu, înaintea oamenilor și aurmașilor […] patria, limba șibiserica”), s-au pus în slujba școlii cafactor de care depinde însăși existenţalor ca membri componenţi ai naţiuniiromâne, ca participanţi la dezvoltareaculturii române majore, scrise.

Este mai mult decît merituos efortuldascălilor de la școlile românești dinregiunea Cernăuţi, ca și din alte părţiunde limba română este marginalizată,că reușesc să menţină interesul copiilorde „a face carte… fără carte, să înveţelimba mamei numai din dragostea ce i-opoartă” (Septentrion literar, 2002, nr. 1-2, p. 25). Că această flacără poateînsufleţi lumea o probează una dincreaţiile Victoriei Lâsenco, publicată înSeptentrion literar, pe cînd era elevă înclasa a X-a de la Liceul din NouaSuliţă, Eu vin din neamul românilor:

Eu vin de-acolo, de unde piatra afost lovită, crăpată, ciuntită, dar a

rezistat puhoaielor vremii…Eu vin de-acolo de unde focul a

pîrjolit, culcînd stejarii, darrădăcinile acestora au înviat din nou.

Eu vin din acel pămînt ce ascundeadînc sămînţa vieţii unui neam iubit dezei.

Eu vin de-acolo, de unde susurulapei, răcoarea pădurii și cînteculpăsărilor au făurit melodia doinei șipacea lumii.

Eu cobor din acei regi ce auîmblînzit fierul, făcîndu-l plug.

Eu vin de la sînul zînelor, mîinilecărora mi-au legănat scrînciobulcopilăriei, mi-au frămîntat pîinea și mi-au ţesut soarta.

Eu vin din ţara hărniciei și ademnităţii, vin din ţara cîntecului, din ţarabucuriei și a dorului, vin din ţara unde semoare cu semnul vieţii viitoare pe faţă.

Eu vin din neamul românilor.Este naţionalism?! Să se observe că

autoare se cheamă Lâsenco, are numeneromânesc. Dar în Bucovina, ţarămultietnică, este un fapt curent ca româniisă poarte nume de alte origini, după cumnu toţi cei ce poartă nume românești sîntromâni. Apartenenţa la o colectivitateetnică este condiţionată nu biologic, cispiritual; este un caz de conștiinţă, pecare omul și-o poate cultiva, cu nădejdeaîmplinirii desăvîrșite în climatul spiritualal colectivităţii sale, dispunînd de toateposibilităţile puse la dispoziţie de statlocuitorilor săi, sau pervertiţi, prin alţii oriprin sine însuși, trecînd la lumeadominantă și sperînd într-o mailesnicioasă realizare3.

Cadrul legal, care să asigureclimatul necesar dezvoltării armonioasea personalităţii umane, este absolutnecesar. Dar nu e și suficient.

Suceava, octombrie 2005------------------------------------------

1 Vezi Mircea Snegur, Limbaromână este numele corect al limbiinoastre, în „Limba română”, Chișinău,1955, nr. 3; Idem, Oficializareaglotonimului „limba moldovenească”este o acţiune falimentară, în „Limbaromână”, Chișinău, 1996, nr. 1.

2 Max Demeter Pfeyfuss, Chestiuneaaromânească. Evoluţia ei de la origini pînăla pacea de la București (1913) și poziţiaAustro-Ungariei, București, 1994, p.120

3 Am citat și altă dată din scrisoareaunui ostaș român din Ucraina, publicatăde Plai românesc, din Cernăuţi, nr.12/1993: ”Privet din ciasti. Să măvedeţi cu șineli și cu furașcă, nici nu măcunoașteţi. Starșinaua noastră e tareblatnoi, dar am găsit obșcii iazîc cu el.Acum sîntem drugi. Merg în samovolcîcînd vreau. În oraș am mulţi znacomîi.Dedovcina la noi nu-i. Otpusc nuprimesc pînă nu va fi alt prizîv.”

Prof. univ. dr. GheorgheMOLDOVEANU

Suceava

Cine sîntem noi

C M Y K

C M Y K

Revista rom=n\ 22225555

Î n perioada 24-27 noiembrie 2005 s-au desfășurat la Iași și Chișinăulucrările Simpozionului Internaţional

„Limba și literatura română. Regional –Naţional – European”, organizat deDespărţămîntul „M. Kogălniceanu” Iași alASTREI, împreună cu Facultatea de Litere aUniversităţii „Al. I. Cuza” Iași și Facultateade Litere a Universităţii de Stat Moldova dinChișinău. Evenimentul, de o deosebităamploare (peste 60 de comunicări înscrise,în afară de alocuţiuni), a fost posibil și graţiesusţinerii financiare a Ministerului deExterne – Departamentul pentru Relaţiile cuRomânii de Pretutindeni. Trebuie semnalată,totodată, și lăudabila iniţiativă a comitetuluide organizare (format din prof. univ. dr.Constantin Frâncu, conf. dr. Nicolae Creţu,conf. dr. Irina Condrea, prof. Areta Moșu,cerc. șt. dr. Victor Durnea și dr. Valeriu P.

Stancu) de a include în programulsimpozionului o secţiune dedicată aniversăriiscriitorului Mihail Sadoveanu (125 de ani dela naștere), desfășurată atît la Iași, cît și laChișinău. Au participat împătimiţi de limbăși literatură română din stînga și din dreaptaPrutului (Iași, Suceava, Brăila, București,Alba Iulia, Blaj, Timișoara, Chișinău, Bălţi,Ismail), dar și din străinătate (Leipzig).

Lucrările simpozionului s-au deschis joi,24 noiembrie, la ora 9, în Aula Magna„Mihai Eminescu”, prin alocuţiunile de bunvenit rostite de prof. univ. dr. HenriLuchian, prorector al Universităţii „Al. I.Cuza” Iași și de prof. univ. dr. IulianPopescu, decanul Facultăţii de Litere dinIași. Din partea Despărţămîntului „M.Kogălniceanu” Iași a vorbit președinteleASTREI ieșene, prof. Areta Moșu. Deasemenea, tot aici și-au ţinut comunicărileacad. prof. dr. Anatol Ciobanu (dinChișinău) și conf. dr. Nicolae Creţu,comunicări ce s-au constituit în veritabileintroduceri, pe terenul limbii și al literaturii,în problematica dată de tema generală asimpozionului. După această călduroasăprimire (care a „neutralizat”, întrucîtva,frigul din aulă), s-a mers în Sala Senatului,unde, sub privirile severe ale atîtorpersonalităţi, imortalizate pe pînză (dedeparte, cel mai bine realizat portret este celal lui Garabet Ibrăileanu), a început primaședinţă de comunicări, avîndu-l ca moderatorpe prof. Constantin Frâncu. Mai întîi a luatcuvîntul prof. univ. dr. Klaus Bochmann (dela Universitatea din Leipzig, veche de 600de ani!), care a dat glas, într-o românăimpecabilă, unui material despre destinelelimbii române între regionalizare,de/re/transnaţionalizare, europeizare șiamericanizare. S-a convenit ca participanţiidin Republica Moldova să-și prezintelucrările la Iași, iar cei din România să și lesusţină la Chișinău, lucru care s-a șiîntîmplat, cu unele excepţii.

Colegii basarabeni vorbesc cu dureredespre vitregiile la care este supusă limbaromână în Republica Moldova, și pe bunădreptate. Discursul lor înflăcărat îmiamintește de întrebarea unui tînăr lingvistbucureștean, transmisă lui E. Coșeriu decătre Nadia Anghelescu*, „de ce sîntbasarabenii atît de patetici?”. Coșeriu,supărat, a dat următorul răspuns: „Pentrucă voi (adică românii de dincoace de Prut)nu sînteţi cît ar trebui de patetici”. Într-adevăr, poate că nu facem îndeajuns pentru asusţine și apăra valorile naţionale, dar un pasînainte este și acest simpozion.

Celelalte două ședinţe ale zilei sîntmoderate de dr. Victor Durnea, respectiv

conf. dr. VioricaMolea, prodecan alFacultăţii de Literedin Chișinău. Dintrecomunicări, toate deo înaltă ţinută, oremarc pe cea adoamnei dr. Carmen-Gabriela Pamfil (dinIași), TimoteiCipariu – lingvisteuropean, un binemeritat omagiu adusmarelui filologromân, de la a căruinaștere, anul acesta,în februarie, s-auîmplinit 200 de ani(s-ar putea să fiusubiectiv, întrucîtTimotei Cipariu și cu

mine sîntem născuţi în aceeași zi). Dupăfiecare ședinţă urmează discuţii. Temeleabordate sînt interesante, de aceea avem înpermanenţă impresia că timpul pentrudezbateri este insuficient.

Prima zi se încheie cu o cină festivă lacare sînt invitaţi toţi participanţii. Deșiorganizatorii ne-au pus la dispoziţie unmicrobuz, facem o plimbare pe jos pînă larestaurantul Hotelului Gaudeamus, undeavem asigurată masa. Prin aerul rece trecfulgi de zăpadă. E un bun prilej pentruconf. dr. Petru Butuc (din Chișinău) de a neîncînta cu un tulburător fragment, adevăratpoem în proză dedicat ninsorii, memorat dincartea lui Ion Druţă, Povara bunătăţiinoastre. Aveam să ne convingem apoi cădomnul Petru Butuc poate recita astfel depagini din creaţia scriitorului basarabean

preţ de vreo două ore! La cină domneștebuna dispoziţie, veselia întreţinută deepigramele și anecdotele d-lui conf. dr.Nicolae Creţu. Desigur, sînt și alţii care nuse lasă mai prejos.

A doua zi sînt în program două ședinţe.Prima îl are ca moderator pe prof. AnatolCiobanu, cea de-a doua, consacrată luiSadoveanu, este condusă de dr. NicolaeCreţu și debutează cu comunicarea acad. dr.Constantin Ciopraga, o venerabilăpersonalitate a (studiului) literaturii române.Aflăm, cu această ocazie, că în ţarăaniversarea lui Sadoveanu nu a avut, dinpăcate, ecoul cuvenit. După discuţiileaferente, ne pregătim să plecăm cătreChișinău, nu înainte de a servi prînzul.Vremea s-a mai înmuiat, soarele își facesubtil simţită prezenţa. Purcedem la drum cuautocarul pe la ora 15,30 și trecem graniţa,după așteptarea de rigoare, pe la vama dinSculeni. Ajungem la Chișinău noaptea tîrziuși sîntem cazaţi la Institutul Muncii (InstitutTrudá), unde vom și mînca.

Sîmbătă, 26 noiembrie, la ora 9 are locdeschiderea părţii a II-a a simpozionului laUniversitatea de Stat din Moldova (Blocul I,aula 4). Rostesc alocuţiuni de întîmpinarerectorul acestei instituţii, prof. univ. dr. hab.Gheorghe Rusnac (care ne atrage atenţia sănu-l confundăm cu lingvistul GheorgheRusnac, prezent și dumnealui la manifestări),

decanul Facultăţii de Litere, conf. univ. dr.hab. Irina Condrea și, din partea CaseiLimbii Române, dr. Ana Bantoș. După opauză de cafea, începe prima ședinţă de peordinea de zi, moderată de dr. IrinaCondrea, care, pentru a semnalaparticipanţilor că cele 15 minute alocatecomunicării au expirat, se ajută de unceas/cronometru cu înfăţișare de măr verdece-și face datoria ţîrîind foarte strident.Dacă, iniţial, vorbitorii par iritaţi deprezenţa unui astfel de măr „deșteptător”,pînă a doua zi acesta ne devine chiarsimpatic, iar unii dintre noi (molipsiţi de dl.dr. Nicolae Creţu) găsesc de cuviinţă să-iînchine și versuri. Iată, de pildă, un dublucatren de a cărui compunereeste vinovat subsemnatul,intitulat Laudă mărului:„Măru-acesta verde-crud / Nu-ial Evei cu trup nud. / Cred că-imărul lui Isac, / Cel cugravitaţia, / Căci, de ţinemdupă plac / Hojma peroraţia, /Ne aduce, vrînd nevrînd, / Cupantofii pe pămînt.”.

Celelalte două ședinţe alezilei îi au drept moderatori peacad. dr. Silviu Berejan și peprof. dr. Stelian Dumistrăcel.Se prezintă, în continuare,lucrări originale, ce trezesc unviu interes. Aș aminti, în acestsens (cu riscul de a fisubiectiv), cîţiva participanţiale căror comunicări m-auimpresionat: dr. Dumitru Irimia (despre oimagine eminesciană a identităţii naţionale –„osia statornică”), dr. Iulia Mărgărit (despremărturii etimologice păstrate în graiuri din

Bucovina și Basarabia), dr. Gabriela Haja(despre informatizarea lexicografieiromânești), dr. Irina Condrea (despre argouși jargon), dr. Ion Melniciuc (despredinamismul semantic al vocabularuluiromânesc actual), dr. Stelian Dumistrăcel(despre recuperarea „faticului”, dinperspectivă malinowskiană), drd. MonicaBilaucă (despre „agresarea” sacrului înfrazeologismele românești), dr. AdrianTurculeţ (împreună cu dr. Ana-Maria Minuţși dr. Luminiţa Botoșineanu – despre unatlas multimedia prozodic român), dr.Victor Durnea (despre Ilarie Chendi și„originea scriitorilor”) și lista poatecontinua. Dintre toţi cei care au vorbit laacest simpozion, trebuie remarcaţi, pentrutalentul lor oratoric, prof. univ. dr. StelianDumistrăcel, prof. univ. dr. Ion Melniciuc,conf. univ. dr. Nicolae Creţu și acad. dr.Mihail Dolgan. La discuţiile care au marcatsfîrșitul lucrărilor din acea zi, dl. NicolaeCreţu a subliniat necesitatea aprofundăriinoţiunilor de lingvistică generală și de către

specialiștii în literatură, aspect indispensabilpentru cercetarea literară, iar prof. univ. dr.Gheorghe Moldoveanu (din Suceava) aremarcat buna pregătire a doctoranzilorparticipanţi la simpozion, constatînd cusurprindere că încă se mai pot spune lucrurinoi despre domenii îndelung cercetate,precum cel al sinonimiei, bunăoară.

Masa de seară se transformă tot într-ocină festivă. După calendarul ortodoxromânesc, este Sf. Stelian, așa că ciocnimpaharele cu domnul prof. Stelian Dumistrăcelși îi urăm ani mulţi fericiţi cu ocaziaonomasticii. Se instalează o bună dispoziţiecontagioasă, se cîntă, se ţin toasturi. Domnulconf. dr. Nicolae Creţu ne delectează cucîteva dintre spiritualele sale catrene și nepromite o cronică ritmată a simpozionului.

Duminică, 27 noiembrie, are loc și ceade-a doua parte a secţiunii Sadoveanu,moderată de acad. Mihail Dolgan care, cuacest prilej, dăruiește prof. Dumitru Irimia,ca semn de preţuire pentru sprijinul acordatdintotdeauna Universităţii din Moldova, două

volume de exegeză asupra operei lui IonDruţă, la care au lucrat specialiști dinRepublica Moldova și România. Dupădiscuţii, profităm de puţinul timp rămaspentru a vizita centrul Chișinăului. Am

privilegiul de a-i însoţi în această plimbare peprof. Stelian Dumistrăcel și pe acad. SilviuBerejan. Este prima dată cînd ajung în acestoraș. Nu mi-l închipuiam atît de măreţ. Spredeosebire de orașele din România, aicistrăzile sînt mai largi și se întîlnesc foartemulte clădiri uriașe. Dar ceea ce m-aimpresionat cel mai mult în capitala Moldoveieste abundenţa spaţiilor verzi: multe parcuriși mulţi copaci. Mi-ar fi plăcut să vizitezChișinăul pe la sfîrșitul primăverii...

În jurul orei 15,30 părăsim orașul cudestinaţia Iași. Ne abatem din drum ovreme pentru a vedea Mănăstirea Căpriana,prestigios și grandios lăcaș de cult întemeiatîncă din perioada domniei lui Alexandru celBun. Denumirea provine, prin etimologiepopulară, de la un anume Chiprian, caremai apoi va deveni și primul egumen. Dupăvizitarea mănăstirii, într-o poiană din codriiseculari ce o înconjoară, ne așteaptă o altăsurpriză! Ni s-a pregă t i t, la luminafarurilor unui autoturism, o masăhaiducească, cu nuci, cu sandvișuri și cuvin. Un rapsod popular din partea locului,domnul Tudor Ungureanu, ne desfată cusunetul grav al cavalului său. Nimeni nuscoate o șoaptă, muzica divină se pierde înîntunecimea codrului mut. Dar meșterul areîn traista sa și alte instrumente muzicale,din ce în ce mai mici, și le încearcă petoate, de data aceasta pe note mai săltăreţe.Se cîntă și din gură și în curînd formăm cutoţii un cor vesel. Buna dispoziţie persistăși în autocar, după ce ne luăm rămas bun dela acești basarabeni, oameni sinceri șiospitalieri. Trecem prin aceeași vamă de laSculeni și ajungem tîrziu în noapte la Iași.Ne despărţim osteniţi, cu speranţa uneigrabnice revederi.

În final, ca o concluzie de bilanţ, ţin săsubliniez înaltul nivel al acestui simpozioncare, dincolo de faptul de a fi prilejuit omanifestare știinţifică de calitate, a avutmeritul de a crea legături, prietenii, dîndșansa românilor de pretutindeni de a secunoaște mai bine. Mulţumiri și felicităriorganizatorilor, în special doamnei prof.Areta Moșu și domnului cercetător dr.Victor Durnea, precum ș i echipei destudenţi, care i-a sprijinit! Simpozionul n-ar fi avut o asemenea ţinută fără efortulDomniilor Lor.

Drd. Cristinel MUNTEANU,BRĂILA

------------------------------------------------

* Vezi Nadia Anghelescu, EugeniuCoșeriu, profesorul nostru, în „Adevărulliterar și artistic” din 17 sept. 2002, p. 12.

Simpozionul InternaţionalLimba [i literatura român\. Regional – Na]ional – European

(Impresiile unui participant)

C M Y K

C M Y K

S emnalăm apariţia în spaţiul cultural al vestuluiRomâniei – e drept, la distanţă de doi ani de zile– a două contribuţii ale cunoscuţilor, pentru cei

iniţiaţi, Radu Păiușan și Ionel Cionchin, consacrate unuidomeniu mai puţin abordat de istoricii din ţara noastră – nereferim aici la românii trăitori pe Valea Timocului și înestul Ungariei, în proximitatea graniţei cu România.

Cele două contribuţii, dintre care aceea consacratăromânilor timoceni este o ediţie „revăzută și adăugită”, așacum aflăm chiar de pe prima pagină, sînt, din anumitepuncte de vedere, binevenite, mai ales dacă ele vor reuși săpenetreze extrem de acidul spaţiu istoriografic al Serbiei și alUngariei, deci exact acolo unde o istorie completă aminorităţii române încă nu s-a putut, deocamdată, a se scrie.

Cartea consacrată „românilor din nord-estul Serbiei”este, în mare parte, o sumară trecere în revistă a unormomente cunoscute din istoria naţională, o istorie careîncepe – în opinia autorilor - de la existenţa limbii „valaco-pelasge”(sic!), trece prin bătăliile Evului Mediu și ajungeîn perioada recentă, totul împletit cu elemente de istorie șietnografie a românilor timoceni.

Cea mai interesantă parte a volumului o reprezintăMărturiile despre românii timoceni, de fapt un colaj dedocumente edite, care pornesc din antichitate și ajungaproape la zi și care au fost în așa fel alese încît să dea onotă de cursivitate problematicii cărţii.

Acestea sînt binevenite în economia lucrării, deoareceele sintetizează importanţa, locul și rolul românilortimoceni în arealul pe care aceștia îl ocupă de secole și,mai ales, ne arată nouă, celor de astăzi, cum o minoritateextrem de importantă din această parte a Europei –nerecunoscută de către autorităţile de la Belgrad – continuăa fi ignorată, în pofida oricăror evidenţe ale Istoriei.

În ceea ce privește volumul consacrat românilor dinUngaria, el este conceput în aceeași manieră eclectică – oistorie desuet-evenimenţială, combinată cu elemente deetnografie, folclor și lingvistică – dar care are, totuși,meritul de a contura un tablou relativ coerent al destinuluicomunităţilor românești aflate în cîmpia Tisei, mai ales înperioada secolelor XVIII-XX.

Important ni s-a părut capitolul de Anexe, care, deșialcătuit după același criteriu - relevarea celor mai

importante surse edite referitoare la viaţa românilor dinspaţiul supus analizei – încearcă să întregească o imaginecît mai concludentă a rolului și importanţei prezenţeiromânilor în spaţiul Tisei.

Cele două contribuţii rămîn interesante și ele vordeschide, poate, noi orizonturi de abordare a uneiproblematici atît de complexe și complicate cum este aceeaa recuperării istoriei românilor aflaţi, la un moment dat,dincolo de hotarele statului român.

__________

* Radu Păiușan, Ionel Cionchin, O istorie a românilordin nord-estul Serbiei, Timișoara, Ed. Eurostampa, 2005,314 p. Idem, O istorie a românilor din Ungaria, Timișoara,Ed. Eurostampa, 2003, 414 p.

Dan LAZAR

22226666 Revista rom=n\

IIII ssss ttttoooorrrr iiii iiii aaaa llll eeee rrrroooommmm ====nnnniiii llll oooorrrr ddddiiiinnnn nnnnoooorrrrdddd--eeeessssttttuuuullll SSSSeeeerrrrbbbbiiiieeeeiiii [[[[iiii ddddiiiinnnn UUUUnnnnggggaaaarrrriiiiaaaa **

ISTORIE - CULTUR| - CIVILIZA}IE

(urmare din numărul precedent)

L a cererea generalului C.Enzenberg guvernatorul Buco-vinei, în anul 1785 , episcopul

Bucovinei Dositei Herescu întocmește oreorganizare a bisericii ortodoxe române,care a fost aprobat prin Regulamentulduhovnicesc din 29 aprilie 1786, de cătreautorităţile Austriei. Eparhia Bucovinei afost împărţită în 6 decanate (Cernăuţi,Ceremuș, Nistru, Berhomete, Vicov,Suceava), precum și 2 protopopiate

(Cîmpulungul Moldovenesc șiCîmpulungul Rusesc). În ProtopopiatulCeremușului, figurează și satul Carapciu(pe Ceremuș), cu 158 de familii, 1 bisericăși 2 popi (19).

În primele decenii de stăpînirehabsburgică a Bucovinei, principalulfenomen de rezistenţă pasivă a populaţieiromânești, a fost cel de refugiere înMoldova sau și în Basarabia. Din 164 defamilii de răzeși români comsemnaţi decătre Austria în 1815, aveau să se strămute30 de familii, „din care toate cele 25 cîtemai erau în Carapciu pe Ceremuș,localitate aflată în zona supusă uneiputernici imigrări a ucrainenilor galiţieni”,conform unui document aflat în Arhivelestatului din regiunea Cernauţi, citat decătre Ștefan Purici (fond 1, inv. 1, d. 3054, f. 89 v -101) (20).

Cercetînd și studiind arhiva austriacăaflată la arhivele din Cernauţi, ConstantinUngureanu constată, pe bază dedocumente, un exod al populaţiei dinBucovina, în perioada dintre 1810 și 1816.Populaţia din anul 1810 a fost de 223.136persoane, iar cea din 1816 era de 198.437,deci o reducere de 24.699 locuitori,reprezentînd un minus de 11,1%, afectîndputernic situaţia demografică, în special asatelor. Satul Carapciu pe Ceremuș dinvechiul ocol al Cîmpulungului rusesc, în1810 avea 1310 persoane, iar în 1816, 1198,deci o scădere de 112 locuitori,reprezentînd 8,5% (21).

Prof. dr. Leon Ţopa avea vîrsta de 82de ani în iunie 1994, cînd a scris Amintiridin Bucovina, în care-și deapănă, cunostalgie, aducerile aminte din timpulcopilăriei și tinereţii sale petrecute în satulnatal, Carapciu pe Ceremuș, de care-ldesparte sîrma ghimpată impusă prin dictatde către puterea totalitară sovietică, în 1940și apoi în 1944. Această sîrmă ghimpată dehotar, a despărţit frate de frate, astfel căautorul și-a mai putut revedea satul săunatal numai prin puterea minţii.

Satul Carapciu pe Ceremuș se întindeaîn partea de est spre vest, de la moșiafraţilor Cristafovici cu peste 1000 dehectare, pînă la coasta Maidanului,măsurînd 8 km în lungime și 6 km în

lăţime, avînd în 1938 peste 4000 delocuitori. Avea 3 școli primare situate încatunul „Vale”, „Centru” (din 1840) lîngăbiserica parohială, și a treia în cătunul„Babin” (din 1913). Spre apus, dupăplatoul Maidan și conacul familieiGiurumia, satul se mărginește cu Jadova,la nord satele Vilauce, Zamostea, Ispas,Banila pe Ceremuș, și orașul Vijniţa lafrontiera cu Polonia. Spre răsărit, pestedealul Babin, într-o vale ferită, se aflasătuleţul Voloca pe Ceremuș, în care, pînăla ocuparea Bucovinei de către austrieci,

s-a aflat un schit de maici, desfiinţat decătre aceștia.

De pe platoul Maidan, privirea ajungepînă la orașele Solca și Gura-Humorului,iar în partea opusă pînă la Berhomet șiPolonia. Platoul a adus multe legende șipovestiri despre tătari, turci, ruși, undeaveau loc confruntările dintre oștilemoldovene ale răzeșilor, conduse de cătrecăpitanii lor. El formează cumpăna apelorcătre Ceremuș și cele către Siret,cuprinzînd și „Dealul Anei”, despre carelegenda amintește de frumoasa fată Ana,urmărită de către tătari, a făcut fierbinţirugăciuni către Dumnezeu ca să o scapepentru a nu ajunge roabă la păgîni. Rugilei-au fost primite, astfel că Dumnezeu adespicat pămîntul, care a înghiţit-o de vie.În altă variantă, Ana a ars de vie odată cuschitul existent acolo. Pe locul altaruluischitului, în copilăria autorului se maigăsea o cruce albă.

La circa 14 km. de Vașcăuţi, spreMaidan, în copilăria autorului, se maivedeau urmele unui val rotund de pămînt,rămășiţă a unei întărituri de război. Sepovestește că acolo ar fi fost cetatea„Hmilov”, din vremea întemeierii statale aMoldovei. Unii istorici o situează cu circa35 km. mai la sud, spre locul în careCeremușul se varsă în Prut, care ar fi fostcetatea de bază, iar cea de la Carapciu arfi fost locul de retragere sau de adunare apopulaţiei pentru apărare, formîndcomunităţi sătești autonome, autocondusede către un căpitan de oaste, stînd de strajăla hotare.

În pregătirile pentru primul războimondial, între 1910 și 1913, pe valea largăde la Maidan și pînă la albia Ceremușului,austriecii au construit un „drumîmpărătesc”, unde au fost confruntăriledintre armatele austriece și cele ale ţarului,care au înaintat în cele 3 ofensive dinBucovina, cea de la 29 august 1914, ceadin 27 noiembrie 1914 care a ţinut pînă înfebruarie 1915 și a treia care a început în1916 și a durat pînă în 1918. Toateatacurile și contraatacurile s-au derulat șipe acest drum, care trece și prin satulrăzășesc Carapciu pe Ceremuș. Alteostilităţi armate au fost în timpul celui de

al doilea război mondial, în 1941 și 1944.În recensămîntul austriac din 1774,

Carapciul pe Ceremuș număra 2800 desuflete, majoritatea lor fiind răzeși românirăspîndiţi în toate văile, spre deosebire denoii veniţi „alogeni”, care locuiau îngrupuri compacte. Încă în 1850, mulţirăzeși și mazili vorbeau românește și aveauconștiinţa identităţii românești cu fraţii dinMoldova lui Ștefan cel Mare și Sfînt. Timpde 143 de ani, cît a stăpînit BucovinaImperiul Habsburgic, acesta a impus penumeroase căi slăbirea populaţiei

majoritare românești, încurajîndpopulaţiile venite din alte zone, fie dinimperiul austriac (Galiţia), fie din alte ţări.

„Populaţia creștină ortodoxă venită dinalte ţinuturi, repetă fenomenul sociologiccunoscut: ocupă numai pronaosulbisericilor sau doar curtea bisericii, spredeosebire de populaţia veche care ridicasebisericile și participa la serviciul divin dinfaţa altarului bisericii (naos)… Așa seobișnuia pe atunci…”

Utilizînd date din anul 1766, autorul dăcu aproximaţie unele date despre răzeșii șimazilii care vorbeau „în familie”românește, avînd numele de: Albota,Apopii, Antochi, Arbore, Baloșescu,Brînzan, Carp, Curcă, Curelici, Curelia,Drumău, Dunici, Gafencul, Giurumia,Florescu, Fraţian, Frunza, Iașă, Isar,Ivănescu, Ivăncescul, Leca, Negoiţă,Nuţul, Onciul, Opaiţ, Ponici, Prodan,Racocea, Repta; Sandul, Stroici, Seșan;Tatulici, Tăutul, Tiron, Tofan, Totoescul,Ţintă, Ţopa; Vlad, Vlaicul, Voloșen,Voloșencul.

Personalităţi născute în Carapciu peCeremuș sau în comune învecinate, care aucontribuit la dezvoltarea vieţii culturale șiștiinţifice: Racocea - ziarist sec. XIX,Onciul, Roman, Vlad - compozitor șimuzicolog la Roma, născut în Vașcăuţi,membrii familiei Ţopa, care au scris paginide istorie locală, ca preotul Dimitrie Ţopa,medicul Ovidiu Ţopa, pedagogul IosifAntochi, membru de onoare al AcademieiRomâne, cercetătorul Zota, mitropolitulRepta, matematicianul Seșan, ecologulKristof care trăiește în Statele Unite aleAmericii ș.a. „Ţinutul dintre Siretulsuperior și Ceremuș poartă sigiliul culturiiromânești.”

Pînă pe la finele sec. al XIX-lea,ocupaţiile principale ale populaţiei dinCarapciul pe Ceremuș erau creștereaanimalelor, agricultura, ce s-a dezvoltatmai mult în perioada 1918 – 1945,beneficiind și de împroprietărirea făcută decătre statul român în 1923, iar din 1925pînă în 1935 mulţi locuitori au făcutcărăușie cu lemnul de construcţii pe care-ltransportau pînă la Cernăuţi, înlocuindplutăritul pe rîul Ceremuș, făcut de către

populaţia huţulă. Această ocupaţie adispărut după 1935, cînd se terminasedefrișarea pădurilor din munţii Vijniţei,care s-a făcut fără respectareareglementărilor silvice. Cărăușii au scăpatde datoriile neonorate, beneficiind prin1928 de anularea prin conversiune asumelor ce nu fuseseră încă achitate șipentru care nu mai aveau posibilitatea de ale onora.

Satul Carapciu pe Ceremuș a trăitveacuri de istorie și spiritualitateromânească, păstrînd datinile șiobiceiurile străbune. El a înflorit șidatorită orașului Cernăuţi, situat înaceastă parte a Europei, unde el areprezentat pînă în 1944, ca un centrueconomic de importanţă deosebită,datorită și liniei de cale ferată care făcealegătura cu statele din Europa centrală,fiind în același timp și un centru cultural,de învăţămînt secundar și universitar, cufacultăţile sale de teologie, drept și deștiinţe exacte, precum și prin viaţa sa

muzicală și teatrală.Prin alt articol scris în 1991, Răzeșii și

mazilii din Bucovina, prof. dr. Leon Ţopascrie despre satul său natal că „răzeșii aureușit cu toată cumplita vitregie avremurilor (1940 – 1941 și după 1944) săridice și să păstreze același stil de cerdacla case, acoperișuri de șindrilă, să facăpomicultură, menţinînd datinile locale șicaracteristice, avînd și o psihologie aafirmării, trimiţînd copiii la școli, ducîndo viaţă distinctă de cea a imigranţilorveniţi cu ajutor austriac sau sovietic-ucrainean. Așezămintele de religie,credinţă, de limbă și datini au fost păstratecu strășnicie.” (22).

_____________

19. Ion Nistor, Istoria bisericii dinBucovina și a rostului ei naţional-culturalîn viaţa românilor bucovineni, București,Ed. Casa Școalelor, 1916, p. 203-210.

20. Ștefan Purici, Mișcarea naţionalăromânească în Bucovina, între anii 1775-1861, Suceava, Ed. Hurmuzachi, Suceava,1998, p. 98.

21. Constantin Ungureanu,Învăţămîntul primar din Bucovina înperioada stăpînirii austriece, „Destinromânesc”, nr.2/2000, Chișinău-București,Ed. Fundaţia culturală română, p. 64;Exodul populaţiei din Bucovina între anii1814-1816, în „Glasul Bucovinei”,Cernăuţi – București, Ed. Fundaţiaculturală română, nr.4/1998, p. 12-28.

22. Leon Ţopa, Carapciu pe Ceremuș.Amintiri din Bucovina, „Septentrion, FoaiaSocietăţii pentru cultura și literaturaromână în Bucovina”, nr. 10-11/1995(Rădăuţi), p. 6-7; „Plai românesc”,gazeta Societăţii pentru cultura românească„Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi,nr. 2-3, februarie 1994, p. 4-13;„Septentrion”, nr. 6-7/1992-1993,articolul Răzeșii și mazilii din Bucovina, p.15-16; Mircea Grigoroviţă, Învăţămîntulîn nordul Bucovinei (1775-1944),București, Ed. Didactică și pedagogică,1993, p. 45-46.

Mircea PAHOMI

CARAPCIU PE CEREMUȘ –STOROJINEŢ – ŢINUTUL CERNĂUŢI

Revista rom=n\ 22227777

R ecent la Chișinău a văzut luminatiparului lucrarea semnată deVirgil Pâslariuc care abordează

problema raporturilor dintre marea boierimemoldoveană și domnie în secolul al XVI-lea.Lucrarea de faţă are ca punct de plecare tezade doctorat elaborată la Facultatea de Istoriea Universităţii „Al.I. Cuza” din Iași subîndrumarea profesorului ieșean Ioan Caproșu.Lucrarea este structurată pe șase capitole, un

cuvînt înainte, introducere, încheiere,bibliografie și indice.

Structura lucrării este gîndită pentru oabordare temeinică și de profunzime a unuisubiect pe cît de important, pe atît de dificil.Autorul a resimţit pe deplin povara clișeeloristoriografice din perioada anterioară, cînd s-a profilat imaginea antagonică a claselorconducătoare ale Ţării Moldovei. Și dacăinstituţia domniei prin esenţă era privită caun element benefic al statului, opusul acesteiaera reprezentată de mînuitorii condeiuluiistoric prin boierime care a avut de suportatla propriu cele mai usturătoare caracteristici.Iată de ce subiectul abordat de VirgilPâslariuc este deopotrivă tentant, dar și foartedificil. Nevoia de a găsi o linie de mijloc înabordarea fenomenului istoric, de a eliberascrisul de balastul existent și de a crea oimagine reală a ceea ce au reprezentat de faptraporturile dintre marea boierime și domnieîn secolul al XVI-lea îndreptăţesc pe deplindemersul istoric. Totodată, tentaţia abordăriiunui asemenea subiect este contrabalansată denumeroase capcane care îl pasc pe istoriculatras de el. De menţionat, însă, că VirgilPâslariuc a reușit să le evite cu abilitate. Șiacest lucru este deopotrivă explicabil, devreme ce autorul se dovedește un buncunoscător al surselor istorice, capabil sămînuiască informaţiile furnizate de izvoare,să le ofere o interpretare adecvată, cu atenţie,prudenţă și profesionalism. Acestor calităţi lise adaugă acribia cu care autorul a studiat șianalizat informaţiile oferite de istoriografiaromânească, dar și de cea străină. Prinurmare, cu un efort considerabil, a fost scrisăo lucrare temeinică privitor la unul dintrecele mai viu discutate subiecte ale istorieiromânești din secolul al XVI-lea.

Structurarea lucrării în șase capitole esteargumentată atît prin momentele cheie aleistoriei Ţării Moldovei în secolul al XVI-lea,dar și prin punctele de reper ale raporturilordintre boierimea moldovenească și domnie înacel secol. Primul capitol abordeazăproblema raporturilor marii boierimi cuBogdan al III-lea (1504-1517). Chiar laînceputul primului capitol autorul atrageatenţia că această perioadă, precum și cea

privitoare la domnia lui Ștefan cel Tînăr(1517-1527) s-a bucurat prea puţin de atenţiaistoricilor care au privit epoca respectivădoar ca una de tranziţie dintre două epociglorioase din istoria Ţării Moldovei – cea alui Ștefan cel Mare și cea a lui Petru Rareș.Cel de-al doilea capitol „Fronda” nobiliarăde la 1523 și semnificaţiile ei are o motivaţiespecială. Și asta mai mult pentru episodulextrem de discutat în istoriografiaromânească – cel al cazului produs la 1523,cînd nepotul lui Ștefan cel Mare ordonă săfie executaţi Luca Arbore și fiii săi. Aflat, întimpul minoratului lui Ștefan cel Tînăr la

cîrma statului, Luca Arbore a avut o altăopţiune politică decît domnitor. De fapt,existenţa celor două strategii în materie depolitică internă și externă a fost momentulprincipal care a dus la declanșareaconflictului. În condiţiile înăspririirealităţilor externe, domnia s-a bucurat desprijin și din exterior obţinînd cîștig de cauzăîn confruntarea cu marea boierime. Cel de-altreilea capitol, Boierii lui Petru vodă Rareș.

De la colaborare la conflict, abordeazăproblema raporturilor dintre marea boierimeși fiul lui Ștefan cel Mare în prima luidomnie. După cum menţionează autorul, laînceputul domniei lui Petru Rareș raporturiledintre domn și marea boierime erau dintrecele mai bune. La alegerea acestuia ca domna subscris aproape întreaga clasă politică avremii. Colaborarea iniţială avea însă cutimpul să capete o altă dimensiune, trecîndîntr-o stare de defecţiune latentă. Politicaexternă a lui Petru Rareș a fost puţininspirată, el reușind la un moment să-și facădușmani în mai toate părţile. Din acest punctde vedere, subiectul în cauză are și o altăimportanţă. După cum se știe, aceastădomnie se încheie în anul 1538 cu o vastăcampanie turco-tătară în Moldova și cuimportante pierderi teritoriale ale ţăriiromânești de la est de Carpaţi. Deși în acestdezastru o mare vină a avut-o politicaexternă neinspirată a domnului moldovean,singura care a fost făcută vinovată a fostmare boierime. Iată de ce, autorul atrageîncă odată atenţia asupra nedreptăţilor pecare le-a făcut istoriografia anterioarăelitelor politice ale ţării din acele vremuri.Cel de-al patrulea capitol abordează temaboierimii Moldovei în condiţiile agravăriisuzeranităţii otomane (1538-1571).Momentele care au urmat campaniei din anul1538 au fost în măsură să declanșeze nișteprocese profunde care vor schimba înprofunzime statutul politico-juridic al ŢăriiMoldovei. Acest moment a fost văzut fie caunul al aservirii complete a Moldovei, fie caunul care oricum ocupă un loc important întransformările ulterioare. De aceea,abordarea acestei perioade ocupă un locextrem de important pentru înţelegerea

schimbărilor profunde care au avut loc peparcursul secolului al XVI-lea. Cel de-alcincilea capitol este intitulat Raporturilepolitice dintre mare boierime și Ioan Vodă.Această perioadă, după cum menţionează șiautorul, s-a bucurat de o atenţie specială dinpartea istoriografiei românești. Personalitatealui Ioan vodă a fost judecată și în funcţie deadjectivele pe care diferitele epoci șipersoane i le-au atribuit. Ele sînt în fond

diametral opuse: lui i s-a spus și„Viteaz”, dar și „Cumplit”, de parteacealaltă comportamentul boierimii înevenimentele derulate în jurul anului1574 a fost catalogat drept„clarvăzător”, dar și ca „trădător”.Autorul reușește să surprindă problemaîn complexitatea ei, reușind să tragăniște concluzii extrem de interesante. Încel de-al șaselea capitol, este abordată

problema raporturilor dintre marea boierimeși domnie în ultima parte a secolului al XVI-lea. Această perioadă ocupă un loc foarteimportant din punctul de vedere propus. Cutoate acestea, pînă în prezent, ea a fostocolită de istoriografia românească. În fond,asistăm pe de o parte la agravarea sistemuluisuzeranităţii otomane, iar pe de altă parteavem de a face cu o perioadă de relativăacalmie, care oricum nu era atractivă pentruo istoriografie care avea predilecţie pentrulupte, bătălii și confruntări. Din punctul devedere al raporturilor dintre marea boierimeși domnie, acestea au ca punct de plecarespusele lui Grigore Ureche despre un domncare era „blîndu ca o matcă fără ac” și care„din sfatul lor (al boierilor) nu ieșiia”.

Apărută într-o condiţie grafică foartebună, lucrarea semnată de Virgil Pâslariucare o documentaţie bogată, iar consideraţiileautorului sînt pertinente. Autorul a avutcurajul să abordeze o temă extrem de dificilă,iar demersul lui este încununat de un succesincontestabil. Îl felicităm așadar pe VirgilPâslariuc pentru această importantăcontribuţie istoriografică și-i urăm noirealizări pe tărîmul istoriografic. Deasemenea, îl felicităm și pe dl. SergiuMusteaţă, președintele Asociaţiei Naţionale aTinerilor Istorici din Moldova, sub auspiciilecăreia a fost posibilă apariţia acestei lucrări.

___________

Virgil Pâslariuc, Raporturile politicedintre marea boierime și domnie în ŢaraMoldovei în secolul al XVI-lea, Chișinău,Editura Pontos, 2005, 294 p.

Valentin CONSTANTINOV

D eși anul comemorativ 2004 astimulat interesul istoriograficpentru marea personalitate a lui

Ștefan cel Mare și a îndreptat atenţia publicaspre centrul spiritual care este ctitoria și loculde veșnica odihna a Sfântului stramoș, încaprea puţin se știe despre iniţiativele culturaleși rodul acestora din ultimii trei ani laManastirea Putna, acolo unde o luminata

obște monahala, frumos pastorita de distinsulArhimandrit Melchisedec Velnic, reînviestravechea stralucire voievodala a Sfântuluilacaș printr-o efervescenţa întaritoare încredinţa și creatoare de știinţa, într-o sintezade tradiţie și modernitate demna deadmiraţie. Cinci volume (1700 p.) conceputeși tiparite în anii 2003 și 2004, tomuri careprefigureaza un corpus documentarștefanian, gândit cu seriozitate și competenţaștiinţifica, și un masiv (514 p.) și elegantvolum cuprinzând comunicarile prezentate lasimpozionul internaţional Ștefan cel Mare șiSfânt. Atlet al credinţei creștine, ManastireaPutna, 18-25 aprilie 2004, conving ca unvaloros proiect configureaza o realitatedistincta în viaţa academica actuala. UnCentru de Cercetare și Documentare „Ștefancel Mare”, înfiinţat la Putna în ianuarie2005, dezvaluie o intenţie de durata și opromisiune de înalta ţinuta. Apariţia recentaa primului numar al revistei „AnalelePutnei”, I, 2005, ne arata ca proiectele de laPutna nu ramân, înca o data, dupaobișnuinţe prea adânc înradacinate la noi,doar frumoase gânduri.

Doi binecunoscuţi istorici ieșeni,implicaţi cu discreţie în toate aceste fapteculturale ca iniţiatori, organizatori și garanţiai competenţei știinţifice, propun acum lumiiacademice și publicului larg rodul cel maielocvent al unui model superior de conlucrareduhovniceasca și erudita, o carte savanta și,în același timp, delectabila, „o istorie”despre Ștefan cel Mare, dar nu una oarecare,ci o importanta reevaluare istoriografica,

marcând nu doar un popas pentru decantari șilimpeziri necesare, ci și instituind un ghidpentru cercetari viitoare, în eterna dialecticaa reinterpretarii trecutului. Conceputa,iniţial, doar ca o sinteza de câteva zeci depagini, necesara pentru refacerea unui capitolcontroversat din tratatul academic de istorienaţionala, aceasta lucrare a „crescut” în doardoi ani și jumatate, printr-un efort intelectual

demn de respect și emulaţie, oferindu-secititorilor ca o opera demult așteptata, pemasura celui care, de-a lungul vremii, a fostmai mult glorificat decât cunoscut, mai multlaudat decât înţeles în complexitateapersonalitaţii și faptuirilor sale.

Cunoscând și cercetând pâna în detaliutot ce s-a scris semnificativ despre Ștefan celMare pâna în anii elaborarii acestei carţi(dovada fiind impresionanta bibliografie decca 1200 de studii și lucrari), autorii auconstatat cu amaraciune, dar farasurprindere, chiar de la începutul muncii lor,ca un domeniu (medievistica) și o tema dintrecele mai frecventate (epoca marelui voievod)sunt înca departe de buna cunoaștere istorica,în pofida cantitaţii tipografice a textelorproduse. Perioade, teme și direcţii deinvestigaţie sumar abordate sau „îngheţate”la nivelul începutului de secol XX, datari sauidentificari eronate sau incerte, interpretariprin prisma „luptei de clasa” sau a necesitaţiiunor relaţii „tovarașești” cu vecinii, lacunedatorate inaccesibilitaţii lingvistice sau dealta natura a unor izvoare și studii straine,toate acestea au îndreptat prioritar efortulautorilor spre un demers critic și analitic,singura metoda raţionala ce putea conducespre o noua sinteza utila și valoroasa. Șiaparatul critic de 2676 de note – multe fiindautentice contribuţii documentare, clarificarimetodologice, redatari de evenimente șiidentificari de persoane, semnalari deprobleme controversate – da seama derigoarea informarii, spiritul disociativ,prudenţa în construcţia ipotetica, calitaţi

dovedite de atâtea ori de cei doi autori,formaţi și consacraţi în primul rând cacercetatori.

Sinteza așteptata se desfașoara amplu,într-o construcţie clara și solida, impecabilași sub raport stilistic. Având de selectat șievaluat o multitudine de probleme și teme,autorii au trebuit sa decida asupraposibilitaţilor de compoziţie pe care o

monografie de asemenea proporţii le oferasau le impune. Opţiunea pentru prezentareaîn succesiune cronologica a faptelor nu esteun tribut platit istoriografiei evenimenţiale, ciun mod eficient de a cristaliza în diacronianaraţiunii toate palierele structurii timpuluiistoric: socialul, politica și mentalitaţilevremii, între care credinţa abia acum sereleva ca o dimensiune spirituala integratoarea tuturor actelor, gesturilor și deciziilor„suveranului evlavios”. Între Rasaritul șiApusul, „carţi” cu titluri rezonând dinfrumoasa noastra literatura clasica, Spre„zarile împaratești”, Marea politica și Marearugaciune organizeaza toate problemeleimportante: strategiile puterii politice, întrecare și cele matrimoniale, arta militara,semnificaţia ctitoriilor religioase, dramelepersonale, moștenirea spirituala. O secţiunefinala, de antropologie politica, intitulataȘtefan cel Mare, „bunul suveran”, cu totulnoua și originala în peisajul istoriograficactual, sporește substanţial valoarea cercetariiprintr-o abordare a materialului documentardin perspectiva istoriei mentalitaţilor. Un altȘtefan cel Mare, cu un chip mai complex șimai viu, „mai adevarat” decât acela clasicizatprin simplificare și repetiţie, se recompunedin observaţii și reinterpretari inedite, încapitole cu titluri sugestive precum:Luptatorul, Diplomatul și facatorul de pace,Învaţatorul și judecatorul, Suveranulevlavios, Suveranul Sfârșitului Lumii, Timpulși spaţiul unui suveran, Cuvinte, Gesturi,Modele, Steme, Titluri și altele. Ilustraţiile,cele mai multe color și de cea mai buna

calitate, unele abia acum puse în circulaţie înliteratura noastra, aduc lucrari un spor deinteres și eleganţa.

Nu putem nici macar semnala în aceastasumara prezentare multitudinea de probleme,dificultaţi, sugestii, dar și de soluţii pe carelucrarea d-lui Ștefan S. Gorovei și a d-neiMaria Magdalena Székely le așaza într-un modprea iscusit și prea învaţat în faţa colegilor debreasla. Specialiștii nu vor putea relua vreochestiune pe aceasta tema fara o referire,oricum ar fi ea, la opera universitarilor șicercetatorilor de la Iași. Amatorii (= iubitorii)de povestiri istorice poate nu vor eluda cu totulerudiţia, dar cu siguranţa vor gusta „literatura”de buna calitate a acestui monumental op.Pentru devoţiunea lucrarii obștii putnene și asemnatarilor paginilor dedicate Sfântuluivoievod Ștefan cel Mare, binecuvântarea ÎnaltPrea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Suceveiși Radauţilor, este un îndemn și o rasplata.

Mircea CIUBOTARU----------------------* Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena

Székely, Princeps omni laudae maior. Oistorie a lui Ștefan cel Mare, SfântaManastire Putna, 2005, 630 p. + 58 figuri.

Raporturile politice dintre marea boierime șidomnie în Ţara Moldovei în secolul al XVI-lea

PPrr iinncceeppss oommnnii ll aauuddaaee mmaa ii oorr**

ISTORIE - CULTUR| - CIVILIZA}IE

C hiar dacă literatura rămîne, intrinsec,legată de imaginaţie și ficţiune, maiales în proză, puţini sînt scriitorii care

își etichetează operele ca fiind „închipuite”. Și,totuși, avem astfel de exemple chiar și înliteratura română, dacă ar fi să pomenim măcarcunoscutele și apreciatele sonete dupăShakespeare, realizate de Vasile Voiculescu.

O prozatoare din Timișoara urmeazăprocedeul, într-o proză de certă valoare literară.Este vorba de Constanţa Marcu, autoare a unuiroman (?) original ca fond ideatic și structurănarativă, intitulat Acoperămîntul, avînd unsubtitlu explicit: Jurnalul închipuit al Mariei deMangop. În volumele precedente, descopeream laea o poezie suavă, cu irizări emotive și gînduri„răsucite”, o lirică feminină (în accepţiasemantică iniţială) autentică și expresivă. Unelepoeme în proză „trădau”, prin filonul liric

interior și gradaţia sentimentelor etern omenești,înclinaţia spre evocare poematică, spre romanescși „explozii” sentimentale. Sînt aspecte pe care leîntîlnim, conjuncte și abil combinate, și înAcoperămîntul.

Realizarea acestei cărţi de o factură insolită(amintind, parţial, de cea a lui Corneliu Leudespre Dracula) a pus nu puţine problemeautoarei, întrucît „închipuirea”, oricît de slobodăîn jocul timpului, trebuia să se „clădească” pe unrăspuns complet și relevant în plan estetic laîntrebarea personajului moromeţian: „pe ce tebazași?”. Preîntîmpinînd parcă o asemeneaposibilă obiecţie, Constanţa Marcu, sub semnulmoralei și al onestităţii, adaugă la finelevolumului o listă cu 25 de lucrări de referinţă dindomeniul istoriei, religiei și al istoriei arteiromânești, inclusiv cele două contribuţii (apăruteîn 19o4 și 1984) dedicate Mariei de Mangop –una din soţiile lui Ștefan cel Mare.

În ansamblu, cartea pe care o socotim jurnal (înaccepţia clasică a termenului) este mai greu dedefinit ca un roman propriu-zis dar acest jurnalînchipuit are la bază o solidă bază documentară,invenţie narativă și o cronologie care se suprapunepeste avatarurile destinului unei femei de excepţie și

al unei perioade istorice care a marcat, pe multipleplanuri, istoria Moldovei. Am îndrăzni săcaracterizăm cartea ca o mărturisire de veghe,marcată de repere biografice, complexe afective, desinceritate, teamă și nehotărîre. Dincolo de detaliiistorice și socio-culturale, Constanţa Marcurealizează un jurnal al conștiinţei și al singurătăţii(iarăși Karma!). Drept urmare, nu descrierile șipicturalitatea costumelor sau a peisajelor (oricum,reci, neprietenoase, pentru această „crenguţă” dinmarele arbore al străluciţilor Paleologi aiBizanţului, obligată „să odrăslească” în ŢaraMoldovei, ca soţie de domn) impresionează și dăsubstanţă volumului, cît, mai ales, „transcrierea”vieţii interioare a eroinei (care poate fi a oricăreifemei!), sfîșiată de doruri arzînde, dureri nespuse,întrebări chinuitoare, într-un dialog care nu serealizează cu adevărat. Autoarea știe să recompună,cu stil înflorat și rostire de rugă sau blestem,

universul interior al Mariei, voind parcă sădescifreze, după cinci secole, taina acoperămîntuluide pe mormîntul ei, păstrat în Muzeul mănăstiriiPutna. Deși „ucisă” de neliniște, lipsă decomunicare cu cei din jur și cumplită singurătate,soţiei principelui moldovean nu-i lipseșteluciditatea, dreapta judecată a oamenilor și afaptelor, precum și credinţa în Dumnezeu.

Constanţa Marcu izbutește cu mijloaceadecvate o simbioză constructivă întredocumentarea propriu-zisă, aparţinînd istoriei, șianaliza psihologic, de fineţe și profunzime, peprimul plan situînd condiţia femeii de atunci și, înparte, de totdeauna. Un alt fapt demn deremarcat, ţinînd de scriitura lucrării, este evitareaŕ priori a stilului cronicăresc, de colorit arhaic,dar și a celui de exagerată erudiţie, liantul tuturoracestor „straturi” constituindu-l spovedania desuflet a acestei nefericite (pînă la urmă!) femei,cu virtuţi, naivităţi, intuiţii și premoniţii.

Căldura evocării, frazarea amplă, tonulamintind de liturghii sau molcome litanii, ritmulcursiv al naraţiunii și, îndeosebi, „temperatura”zbuciumului sufletesc dau relief și culoare epicăcelor 21 de episoade (socotite cronologic, dupăanii „de la facerea lumii”) această frescă asentimentelor, care prilejuiește cititorilor olectură instructivă și agreabilă.

22228888 Revista rom=n\

M arian Nicolae Tomi este un poetși prozator maramureșean pecare ocupaţia de bază – profesor

de istorie în Vișeu de Sus – nu l-a lăsat săignore trecutul pămîntului pe care vieţuiește.Așa încît, după ani și ani de lucru pe texte,ne face bucuria unui amplu volum intitulatMaramureșul istoric în date (Editura Grinta,Cluj-Napoca, 2005, 306 p.). După cumapreciază Ovidiu Pecican în prefaţă (Noileanale ale Maramureșului), autorul„contabilizează cu claritate, pe înţeles, toatedatele și faptele socotite relevante pentruîntregirea profilului Maramureșului încă dincele mai vechi timpuri, așa cum le oferă

cunoașterii actuale arheologia și cele maifelurite tipuri de documentaţie cu putinţă.Ceea ce rezultă este o cronologie bogată adevenirii istorice în terra Maramorosiensis,unde evenimentele certificate fără dubiu sealătură unor ipoteze mai puţin probate, însănu mai puţin incitante”. Este, într-un fel,„Maramureșul văzut prin ochii unuiintelectual îndrăgostit de oamenii și locurilecare îi alcătuiesc zonei memoria”.

„Noi ne-am propus a scrie puţin maialtfel istoria Maramureșului, abordînd omanieră aparent specifică numai evuluimediu: structura de anale”, declară autorulîn Argumentul care însoţește demersulpropriu-zis. Aceasta nu impietează însăasupra fondului problemei, acest vechipămînt românesc avînd nevoie de o aducere lazi a informaţiei, cu corectarea unor eroridocumentare, cu amendarea unor teorii sauafirmaţii hazardate. Și, mai mult, aportul lui

Marian Nicolae Tomi nu este acela al unuisimplu și banal scrib, care efectuează aparentfacila operaţiune de „ciugulire”, deinventariere a datelor istorice, ci le gîndește,le analizează, ridică numeroase semne deîntrebare – la care răspunsul nu esteîntotdeauna la îndemînă, iar de foarte multeori este și greu de dat. Ceea ce conduce laproblematizare (adică participare) din parteacititorului, mai ales că publicul ţintă nu estedoar cel al străvechiului colţ de ţară. Datelepuse în discuţie sînt organic legate decelelalte provincii românești, trimiterile laArdeal și Moldova fiind abundente. Uneleinformaţii sînt extrase (și interpretate) doar

din cronici „externe”, cum este cazul la1669: „În acest an Domnul MoldoveiGheorghe Duca (1668-1672) îl însărcina peNacu din Cîmpulung Moldovenesc ca sărestabilească siguranţa drumului spreMaramureș de peste Cîrlibaba, drum «stricatdin cauza răutăţilor și tîlhășagurilor ce sefăceau negustorilor». Aceasta este primaprobă a existenţei unui intens comerţ întreMaramureș și Moldova, ca dovadă că tîlhariiaveau ce jefui!”.

Legăturile, firești, cu provinciarăsăriteană sînt numeroase, atît la nivel depersoane, cît și la cel al circulaţiei cărţilor,atestînd unitatea de neam și limbă. Iată doarcîteva exemple de această natură: la 1729,„Nobilul Lupu din Petrova își lua soţie dinMoldova, pe Maria Voiţa din Suceava, semncă legăturile dintre cele două «ţări» nu auîncetat să se păstreze sub varii forme și lapatru veacuri după «descălecat»”; în 1736,

„Un document din 30 aprilie pomeneștedespre existenţa, «din timpurilestrăvechi», a unei întîlniri anuale careavea loc de Sfinţii Petru și Pavel (29iunie) la locul numit Stog (Știol) și unde«multă lume din Moldova și Polonia(desigur că cei mai mulţi sînt dinMaramureș – n.a.) se adună sub formăde tîrg, vinde și cumpără diferiteproduse (…) și se distrează»”, dar și „Peun Penticostar din Dragomirești sesemna un anume «Ștefan dascălulMoldavschi», probabil același cu Ștefancare pe un Octoih aflat la Cuhea își scrialocul de baștină: Comănești din Bacău.

Așa ar părea că erau în epocă dascăli«itineranţi», care dădeau învăţătură odraslelorcelor bogaţi”.

Lucrurile nu decurgeau de la sine, ciimplicau riscuri serioase, odată ce, la 23noiembrie 1746, „printr-un decret imperial(reluat la 1768 și 1770) se interzice aducereași vînzarea cărţilor bisericești din Moldova șidin Muntenia în Imperiul habsburgic. Luptadintre ortodoxie și «uniaţie» s-a regăsit și încirculaţia cărţilor, care, în ciuda interdicţiilor,continuă să circule, fără ca acest fapt săafecteze, cel puţin aici în Maramureș,trecerea întregii comunităţi românești laUnirea cu Roma! Pentru oamenii epociicartea era sfîntă, deci necesară, dincolo deconfesiune!”.

Sărind peste timp, la 1918, iată o foarteinteresantă informaţie, care avea mari șanse să lescape bucovinenilor: „«Era prin septembriecînd mi-am pus în gînd să dezertez» din armata

austro-ungară, scria Ilie Lazăr în amintirile sale.Și a făcut-o cu întreaga sa companie, fugind laCernăuţi cu trei vagoane și o locomotivă,«cumpărate» cu… 1.300 kg de grîu! LaCernăuţi ei au apărat orașul, atacat și jefuit debandele de ucraineni, pînă la sosirea Diviziei aVII-a române de sub comanda gen. Zadik”.

Temeinica lucrare a lui Marian NicolaeTomi, care trebuie citită cu creionul în mînă,din care ai de aflat o sumedenie de fapte –interpretate cu probitate – este însoţită decîteva instrumente de lucru indispensabile:Lista localităţilor din Maramureșul istoric,Lista monumentelor, locurilor și situriloristorice din Maramureș, o Bibliografie și treiIndici: de nume, de locuri și de instituţii.Avem un singur regret: că nu avem ladispoziţie spaţiul necesar pentru a aborda șidin alte unghiuri foarte interesantul op alprofesorului din Vișeul de Sus.

Liviu Papuc vă propune:

VIA}A C|R}ILLORVIA}A C|R}ILLOR

Despre Iași, cudragoste și erudiţie…

MMaarraammuurree șșuull ii ss ttoorr ii cc îînn ddaa ttee

O „FRESCĂ“ A SENTIMENTELOR

N ăscut lîngă Soroca, darabsolvent al LiceuluiInternat din Iași, inginerul

energetician de profesie (cu unîndelungat „sejur” la I.R.E. Iași),Constantin Ostap și-a găsit adevăratavocaţie în cea de a doua parte a vieţii,cînd s-a impus ca publicist talentat șiscriitor cu har, apreciat unanim,îndeosebi pentru volumele dedicateistoriei culturale a Iașului. Studiile șicărţile publicate, începînd din 1996(unele în colaborare cu ConstantinBotez și Ion Mitican), l-au făcutcunoscut ca un pasionat cercetător (unadevărat „arheolog” literar!) altrecutului istoric și cultural al vechiicapitale a Moldovei, așa cum „depunmărturie” cărţi precum Cu Iașii mînă-nmînă (1996-1999), Iașii – între adevărși legendă (2000), Parfum de Iași(2002) și Iașul nu neapăratsentimental… (2004), în acesta dinurmă găsindu-și loc și un onorant„portret” despre subsemnatul.

Adeverind parcă actualitateadictonului latinesc, finis coronatopus, inginerul-scriitor a dat recent(2005) la iveală, la Editura Vasiliana’98 din Iași, o remarcabilă contribuţiede istorie culturală, raportată însă laactualitate și „reproiectată” ladimensiunile istorice ale urbeimoldave, cu frumosul (șisentimentalul!) titlu Despre Iași –numai cu dragoste (384 pagini).

Cu o perspectivă de continuitate șidiversitate în planul „descifrării”evoluţiei în timp a „dulcelui tîrg”, pebaza unei documentări variate șiminuţioase, autorul realizează overitabilă „monografie sentimentală”despre Iași, avînd ca repere instituţiide prestigiu, muzee și case memoriale,publicaţii de rezonanţă (între care„Însemnări ieșene”) și personalităţi deprim plan, unele pe nedrept dateuitării (Gr.T. Popa – Paul Gore), N.I.

Popa, Traian Gheorghiu (cu ambii amavut lungi și fructuoase discuţii),Rudolf Șuţu, Octav Minar și chiar…„bădia” Aurel Leon.

Ca un „cronograf” onest al „celorce-au fost”, autorul nu lasă fantezia„să zburde”, cum, din păcate, o facmulţi autori lipsiţi de vocaţie și derespectul adevărului. Dimpotrivă,memorialistul se reazemă pe sursa deprima mînă, ca și pe propriile saleinvestigaţii în muzee, arhive (publicesau personale) și biblioteci. De aiciderivă, cu certitudine, informaţiiprecise, detalii surprinzătoare șicomentarii avizate, ceea ce deter-mină interesul și pasiunea cititorilorpentru aceste pagini diverse, pitoreștiși cu… surprize, stînd, deopotrivă,sub semnul rigorii, al precizieidetaliilor, al naraţiunii simple și(uneori) al… umorului!

Se adaogă, pentru valoareadocumentară de excepţie a acesteicărţi, iconografia (fotografii,facsimile), citaţiile numeroase șiiscusit folosite, indicele de nume șiminunatele coperţi, care „înfăţișează”un material bogat, divers, în parteinedit, întregind prin oameni șilocuri, suflet și gînd „portretul” unuioraș-emblemă în istoria și culturaromânilor, dovedind, cum remarcă șiprefaţatorul cărţii (Ioan Hoban),„certe calităţi de memorialist”.

Prin precizie, rigoare, erudiţie,sinceritate și căldură sufletească, cuaceastă carte valoroasă și mereuactuală (pe cînd alta?) ConstantinOstap, pe linia unor N.A. Bogdan,Eugen Herovanu, Rudolf Șuţu, AurelLeon și Ion Mitican, rămîne uninspirat și pasionat de ceea ce areprezentat și reprezintă orașul Iași,dovedind că, după spusa cronicarului,„nasc și la Moldova oameni”!

Ilie DAN

După două cărţi despregîndirea filosofică indiană(Dimensiuni ale spiritua-

lităţii indiene și Filosofia indiană șicreaţia eminesciană, ambele apărutela Editura Didactică și Pedagogică înanul 1997), Ștefan Munteanu și-aîndreptat atenţia asupra filosofieiromânești. Au rezultat alte douăvolume (Fulguraţii eminescologice,2000, și Ipostaze ale spirituluifilosofic românesc, 2003), dar șirepunerea în circulaţie a celor douălucrări filosofice ale lui Ștefan Zeletin(Evanghelia Naturii și Nirvana.Gînduri despre lume și viaţă), pe carele-a îngrijit și prefaţat la EdituraMoldavia, în anul 2003.

Recent, a publicat la EdituraFundaţiei Axis din Iași volumulRaţionalitatea metafizicii lui IonPetrovici. După cum recunoaște

autorul, gîndul de a scrie o lucrare(monografică) despre filosofia lui IonPetrovici s-a înfiripat în anul 1999,din bucurie și, totodată, regret. Dinbucurie la primirea Premiului „IonPetrovici” al Academiei Românepentru Filosofia indiană și creaţiaeminesciană și din regretul că operaunuia dintre cei mai mari filosofiromâni este atît de puţin cunoscută.Pînă la acea dată, în pofida cîtorvareeditări (Introducere în metafizică,1992, Probleme de logică, 1996,Kant. Viaţa și opera, 1998 etc.),opera lui Ion Petrovici n-a fostabordată decît ocazional, singurelecontribuţii consistente fiind cele alelui Ștefan Afloroaei, ConstantinSălăvăstru și Alexandru Surdu.

Personalitate complexă, IonPetrovici (1882-1972) s-a manifestatcu succes în multiple domenii, fiindreceptat ca un profesor de vocaţie,filosof original, eseist și scriitor,talentat orator și, nu în ultimul rînd,un om politic – deputat și de cîtevaori ministru, inclusiv al InstrucţiuniiPublice, calitate în care și-a adus ocontribuţie hotărîtoare la elaborarea șiimplementarea reformeiînvăţămîntului românesc din epocă.

Paradoxal, dar nu și inexplicabil,viitorul filosof a debutat editorial capoet, la 20 de ani (sub influenţăeminesciană vizibilă), cu volumul Uncolţ de viaţă (1902). Acestacuprindea, pe lîngă primele salecreaţii poetice, și piesele O sărutare –scrisă cu doi ani mai devreme șijucată, la recomandarea lui Ion LucaCaragiale, pe scena Teatrului Naţionaldin București – și Din cauza iertării.

Pasiunea și vocaţia literară ale luiIon Petrovici nu numai că nu s-austins la anii maturităţii, ci dimpotrivă,l-au însoţit toată viaţa, chiar și atuncicînd se avînta „dincolo de zare”, însferele rarefiate ale transcendentului.Vizibilă și în eseurile filosofice,calitatea sa de „muzician al versuluirostit” – după expresia atît depotrivită a lui Șerban Cioculescu –

este omniprezentă în operamemorialistică (Amintiri universitare,1921, Figuri dispărute, 1924,Amintirile unui băiat de familie, 1938etc.), precum și în însemnările sale decălătorie (Raite prin ţară, 1926,Impresii din Italia, 2 volume, 1931 și1938 etc.). Pentru acest admirabil șidistinct registru stilistic, Ion Petrovicia fost răsplătit cu Premiul Naţionalpentru proză în anul 1940. Trebuie sămai adăugăm că, la senectute, după16 ani petrecuţi în pușcăriilecomuniste, revine la genul literar,publicînd aforisme prin revistele decultură, sub titlul de Așchii,continuînd să-și scrie memoriile, dincare își va vedea publicat volumul De-a lungul unei vieţi (1966), un altvolum, Prin meandrele trecutului,văzînd lumina tiparului postum, în1979. Revenind la lucrarea lui Ștefan

Munteanu, așa cum indică titlul,acesta nu-și propune să abordezeîntreaga activitate și operă alefilosofului născut la Tecuci. Oabordare integrală a unei opere atît debogate și de complexe cum este ceapetroviciană n-ar fi permis o analizăatît de penetrantă ca și aceea pe careo face aici Ștefan Munteanu.

În 254 de pagini autorul reușeștesă ne ofere miezul metafizicii lui IonPetrovici, esenţialul pentru aceastăconcepţie raţionalist-spiritualistă decertă originalitate.

Structurată în patru mari capitole(precedate de o scurtă, poate preascurtă introducere, care prezintă viaţași activitatea lui Ion Petrovici), carteauniversitarului de la Bacău izbuteștesă redea contribuţiile majore ale luiIon Petrovici în planul metafizicii,logicii, epistemologiei și filosofieiculturii. Autorul începe prin aevidenţia preocupările lui IonPetrovici de a explicita condiţia șistatutul filosofiei, prin relevarea maiales a distincţiilor dintre filosofie, pede o parte, și știinţă, psihologie șireligie, pe de altă parte.Știinţa, afirmă Ion Petrovici, se

înnoiește în permanenţă, progresul eifiind vizibil, pe cînd filosofia revinemereu la problemele eterne precumviaţa, moartea, fericirea etc.

Sesizînd o anumită încordare șiadversitate între filosofie și știinţă,Ion Petrovici pledează pentru unraport de colaborare între ele, deîmprumuturi și potenţări reciproce,altfel ambele se condamnă lauscăciune și stagnare. ȘtefanMunteanu evidenţiază apoi încercările– evident argumentate – ale lui IonPetrovici pentru susţinerea șilegitimarea metafizicii, consideratădrept „disciplină centrală a cugetăriifilosofice” (p. 81).

Bun cunoscător al dezbaterilorfilosofice moderne, de la Kant laComte și de la Schopenhauer laBergson, Ion Petrovici apărămetafizica – parte a filosofiei care are

în centrul său problemele existenţei –arătînd că, în pofida unor perioade deeclipsă („evul mediu ar fi fostfilosofic dacă n-ar fi fost preateologic”, p. 80), de obstaculare areflecţiei filosofice despre lumeasuprasensibilă, metafizica nu poate sădispară. Ca atare, el critică teoria luiAuguste Comte asupra celor treistadii, potrivit căreia stadiul metafizica fost definitiv înlocuit cu cel pozitiv,în care predomină spiritul știinţific.Ion Petrovici argumentează pertinentnecesitatea teoretică și practică ametafizicii. Potrivit acestuia, fiecareom are propria metafizică, întrucît nupoate renunţa la trebuinţa de a-șiexplica lumea în care trăiește și de a-și defini locul și rostul în colţul săude univers. Și, nu în ultimul rînd,renunţarea la metafizică esteimposibilă pentru că „spiritul nostru

nu se poate limita decît trecător lafragmente de cunoaștere fără săîncerce a le depăși unificîndu-le șiînălţîndu-se către principiile ultimeale realităţii”, or tocmai aceasta estemenirea metafizicii (p. 91).

Probînd aptitudini în domeniu șiconcordant cu dezbaterile filosoficeeuropene, Ion Petrovici a abordat cucompetenţă recunoscută problememetafizice la care a adus soluţiioriginale. Una dintre acestea esteproblema neantului, analizată încomunicarea cu titlul Ideea de neantsusţinută de Ion Petrovici la Paris, încadrul Academiei de Știinţe Morale șiPolitice, ulterior publicată în revista„Gîndirea” (1933).Ștefan Munteanu scoate în relief

originalitatea concepţiei petrovicienedespre neant, distincţia dintre viziuneafilosofului român și cea a lui H.Rickert, care identifica neantul cuincognoscibilul. Ideile lui IonPetrovici despre neant au generat înfilosofia românească a deceniuluipatru al secolului trecut o aprinsădezbatere, la care și-au aduscontribuţia Mircea Florian și, maiales, Iosif Brucăr, autor al unei cărţicu această temă (Despre neant, 1938).

O contribuţie remarcabilă a avutIon Petrovici la dezvoltarea logicii,domeniu în care a perpetuat șiamplificat preocupările iniţiate deprofesorul său, Titu Maiorescu.Ștefan Munteanu consideră că, princercetările sale de logică, IonPetrovici „a produs o modificare deatitudine în ce privește «complexulromânesc» faţă de culturaoccidentală” (p. 117), ba mai mult, amarcat sincronizarea cu cercetărileeuropene din domeniu.

Ion Petrovici a publicat un studiumonografic asupra noţiunii (Teorianoţiunilor, 1910), apoi o lucrare defactură eterogenă (Probleme delogică, 1911), iar în anul 1935,împreună cu I.F. Buricescu, unManual de logică pentru școlilesecundare, un Curs de logică

rămînînd în manuscris și fiindpublicat abia în anul 2000.

În ultimul capitol al lucrării,Ștefan Munteanu se oprește asuprareflecţiilor lui Ion Petrovici desprecultură și tradiţie, originalitate șimediocritate, bunul simţ și valoareaomului etc. Chiar dacă aceste reflecţiin-au avut un caracter sistematic, elesînt o constantă a gîndirii lui IonPetrovici, învederînd și pe acest planprofunda sa originalitate.

Ion Petrovici a fost unul dintre ceimai cunoscuţi filosofi români pe planeuropean și aceasta datorităparticipării constante la Congreseleinternaţionale de filosofie, apoi princonferinţele și comunicările susţinutela Viena, Bruxelles și, mai ales, laParis, dar și prin legăturile salepersonale cu renumiţii filosofi LéonBrunschwicg, Le Roy, Lévy-Brühl și

Paul Gaultier.În ţară, el a reţinut de timpuriu

atenţia și admiraţia lumii intelectualeromânești. Este suficient să amintimcelebrul Omagiu pe care i l-a adusSocietatea Română de Filosofie, prinpublicarea celor cinci volume deIstoria filosofiei moderne (1938-1940), la care și-au adus contribuţia,sub coordonarea lui N. Bagdasar, toţireprezentanţii de frunte ai filosofieiromânești, de la C. Rădulescu-Motrula Mircea Vulcănescu și I. Brucăr, șide la Mircea Florian la AliceVoinescu și Constantin Noica.

A fost, totodată, primul doctor alunei universităţi din România (cea dela București, în 1905, cu lucrareaParalelismul psihofizic) – pînă atuncidoctoratele au fost susţinute înstrăinătate, în Germania și Franţa – șial treilea filosof primit în AcademiaRomână, alături de C. Rădulescu-Motru și Dimitrie Gusti.

Dar Ion Petrovici n-a fost numaiadmirat și preţuit ci – arată ȘtefanMunteanu – a avut parte și deadversari, evident mult mai puţini,care-i invidiau prestigiul și staturaintelectuală, printre ei numărîndu-seG. Călinescu și Iorgu Iordan.

Profesorul Ștefan Munteanu sedovedește un exeget serios șicompetent al aceluia pe care Al.Claudian îl considera un „filosof artistși pedagog de vocaţie”. Autorulprezintă geneza și dimensiunilefilosofiei lui Ion Petrovici cu evidentăempatie, cu o caldă și nuanţatăînţelegere, într-o frază clară șielegantă, ceea ce face să se stabileascăo perfectă concordanţă între stilulpetrovician și cel al exegetului.

Cartea lui Ștefan Munteanu,necesară și atît de binevenită, seînscrie ca o certă reușită înbibliografia filosofiei românești șisîntem siguri că pentru mult timp de-acum încolo ea va constitui un reper șiun îndemn la cercetare și la exegeză.

Florian ROATI{

Revista rom=n\ 22229999

VIA}A C|R}ILLORVIA}A C|R}ILLOR

MMeettaaff iizz iiccăă șș ii rraa ţţ iiuunnee llaa IIoonn PPeettrroovviicc ii

L una noiembrie 2005 va rămîneun reper trist pentru viaţaculturală a Bucovinei, deoarece

la un interval de numai două săptămîni apierdut doi dintre oamenii eiemblematici: pe data de 5 a plecat dintrenoi E.Ar. Zaharia (n. 24 ianuarie 1911 înHorodnicul de Sus), iar pe 19, tot într-ozi de sîmbătă, l-a urmat MirceaGrigoroviţă (n. 5 iunie 1919 în Rădăuţi).Va fi greu să ne împăcăm cu gîndul că nuvom mai întîlni semnăturile lor în presacultural-literară din Suceava sau Rădăuţi,

că nu vom mai primi de la ei scrisorilecare însoţeau colaborările purtînd stilulinconfundabil al fiecăruia dintre ei, căvom vorbi despre dînșii numai la timpultrecut.

Firi diferite ca structură șipreocupări, au avut și multe trăsăturicomune determinate de epoca și locul încare s-au format ca intelectuali: amîndoiau fost studenţi la Facultatea de Litere aUniversităţii din Cernăuţi într-o perioadăde mare efervescenţă a vieţii culturaleromânești de aici în care cei doi s-auintegrat deplin și au contribuit ladezvoltarea ei. Ambii fac parte din elitaintelectuală a Bucovinei, iar numele lor apătruns adînc în conștiinţacontemporanilor. Și nu e de mirare, dacăavem în vedere că sunt peste 70 de ani dela debutul literar al lui E.Ar. Zaharia (cuvolumul de poezii Rostiri tari – 1933) șidoar ceva mai bine de 60 de cînd MirceaGrigoroviţă publica (în 1943) o cronicămuzicală în revista „Bucovina literară”.Amîndoi au trăit apoi drama refugiului(consecinţă a tîrgului dintre Ribbentrop șiMolotov), fapt care le-a schimbatfundamental destinul. Părăsind definitivBucovina, al cărei dor l-au purtat însuflet pînă în ultima clipă a existenţei lorca pe o grea povară, s-au aflat, practic, înfaţa unui nou început. De altfel, aceasta afost soarta tuturor intelectualilor românidin Cernăuţi. Să mai adăugăm apoi căamîndoi au fost în contact nemijlocit cureprezentanţii vieţii culturale și literare aBucovinei din perioada interbelică și-ievocau adeseori cu nostalgie. E.Ar.Zaharia i-a cunoscut îndeaproape pe IonNistor, Mircea Streinul, Iulian Vesper,Traian Chelaru, Teofil Lianu, TraianCantemir, Mircea Hoinic, GeorgeDrumur și mulţi alţii, iar MirceaGrigoroviţă a avut ca profesori la liceu șiuniversitate, printre alţii, pe ErastCostea, Cornel Tarnavschi, Ovid Ţopa,Constantin Loghin, Victor Morariu,Romulus Cândea, Teofil Sauciuc-Săveanu, Leca Morariu, ConstantinNarly etc. Prin relatările lor, lumeaculturală bucovinenană din perioadarespectivă revenea în actualitate, seconturau chipuri vii, autentice, fiecare curostul său distinct în contextul cultural alepocii, ajutîndu-ne să reconstituim și săînţelegem astfel atmosfera cernăuţeană,mai ales cea literară, cu ce avea easpecific în raport cu viaţa literarăromânească în ansamblul ei. Acum, dupăce ei înșiși au trecut în lumea amintirilor,toată această pleiadă de intelectuali s-aretras în lumea tăcută a cărţilor, undeașteaptă să fie descoperită de cei ce vorveni după noi.

În același timp, între ei au existat șideosebiri cu implicaţii în biografia lor.Așa, de exemplu, E.Ar. Zaharia, născutcu aproape un deceniu mai devreme decîtMircea Grigoroviţă, a avut posibilitateasă-și termine studiile universitare laCernăuţi și să se integreze plenar în viaţaliterară din capitala Bucovinei. Mai mult,înainte de izbucnirea războiului, aobţinut o bursă de studii la Paris pentruintervalul 1938-1941, bun prilej de a-șidesăvîrși pregătirea de specialitate și dea-și însuși temeinic limba franceză. Pînăla plecare precipitată din Cernăuţi dinvara anului 1944, E.Ar. Zahariapublicase vreo 18 volume de poezii, oantologie a poeţilor rădăuţeni și mai

multe eseuri și studii literare temeinice.Editase, de asemenea, singur sau încolaborare, patru reviste literare(„Orion” – 1933, „Argonaut” și „Fișier”– 1934, „Nord” – 1938) și scrisesecîteva piese de teatru, aproape toaterămase însă nepublicate. Era deci unnume cunoscut, o individualitate care și-apus amprenta asupra vieţii literare dinacest spaţiu cultural, numele său fiindmenţionat în mai toate studiile despecialitate ca făcînd parte din grupul„suprarealiștilor bucovineni” care

„cultivă un mitic ceţos” (G. Călinescu)sau că lirica lui este un amestec de„simbolism și tradiţionalism, … deprocedee stilistice noi, uneorianticipatoare ale postmodernismului deazi” (Mircea Zaciu). E de presupus că,dacă viaţa social-politică din Bucovina nuar fi fost zguduită de acele evenimente

dramatice și el ar fi rămas în Cernăuţi,creaţia literară a lui E.Ar. Zaharia ar ficontinuat și ar fi cunoscut o limpezire,îndreptîndu-se spre un anume curent cîtmai apropiat de structura eului săupoetic. Prin plecarea în refugiu însă,practic, a abandonat-o (a mai scris doaralte cîteva piese de teatru, pe care, deasemenea, nu le-a încredinţat tiparului),dedicîndu-se activităţii didactice caprofesor de franceză la Abrud, Lugoj și,din 1946, la Oradea, mai întîi la Liceul„Emil Gojdu” și apoi la InstitutulPedagogic. După pensionare (1973), s-amutat la București, iar din 1996, dupămoartea soţiei sale, a ales să-și petreacăultimele zile la un azil din Sibiu, unde, întimp ce continua să fie prezent înpaginile revistelor „Ţara Fagilor” și„Bucovina literară” din Suceava, așteptaresemnat momentul „marii treceri”.

În paralel cu munca la catedră, adesfășurat o bogată activitate culturală.Citîndu-l pe Adrian Dinu Rachieru,„Preocupările sale postbelice îmbrăţișeazăistoria literară și metodologia didactică,valorificarea folclorului și, nu în ultimulrînd, se lasă mînat de patima traducerilor(Rimbaud, Baudelaire, Gautier, Lorca).Să nu uităm eseistica, risipită în diferitepublicaţii (de toate calibrele) și atacînd otematică năucitoare ca diversitate” (Poeţidin Bucovina, Ed. Helicon, Timișoara,1996, pag.531).

E. Ar. Zaharia era un om de odelicateţe sufletească rar întîlnită,izvorîtă, în primul rînd, din firea lui depoet. În relaţiile cu cei din jur, eravizibilă, în același timp, influenţamodului de comportare al oamenilor dinacest spaţiu geografic în care politeţeapărea uneori exagerată. În scris, foloseaanumite formule de adresare de felul:Gentilisime domnule… sau Serenisimedomnule…, iar scrisorile erau presăratecu expresii franţuzești utilizate fărăostentaţie, franceza fiind pentru el a doualimbă de uz curent. Atît de temeinic o

stăpînea, încît, adresîndu-i-se prinţuluiCharles în limba lui Balzac cu ocaziaunei vizite întreprinse de moștenitorultronului Marii Britanii la azilul din Sibiu,acesta a rămas extrem de impresionat deeleganţa și cursivitatea exprimării și adoua zi i-a trimis un buchet de flori (vezi„Septentrion” , nr. 23-24/2005, pag. 10-11).

În același timp era exagerat de modest.Deși scriitor și om de cultură consacrat,cunoscut și apreciat în toată ţara, încîtorice publicaţie de profil ar fi fost onorată

să-i găzduiască semnătura, el se adresa caun începător dornic să-și vadă pentruîntîia oară numele apărut în paginile uneireviste. De exemplu, în prima scrisoaretrimisă colegiului de redacţie al „ŢăriiFagilor” în septembrie 2000, el spunea:„Vă rog scuzaţi-mi îndrăzneala, dar Văimplor să publicaţi articolul anexat despre

poezia fericitului prof. univ. dr. IonPopescu-Sireteanu de la Iași… Vămulţumesc foarte cordial. Succese noiexcelentei reviste «Ţara Fagilor» la care așdori să colaborez și eu”. Și, într-adevăr,ulterior, semnătura lui a fost prezentănumăr de număr cu recenzii, cronici,evocări, traduceri. Se bucura nespus demult cînd afla că se mai face cîte cevalegat de viaţa culturală a Bucovinei șidorea din tot sufletul să-și aducă partea luide contribuţie în acest sens.

În ceea ce-l privește pe MirceaGrigoroviţă, la prima invazie bolșevică,era student în anul al II-lea. Și-acontinuat studiile la București (absolviteîn 1942) și a funcţionat ca profesor laCernăuţi, Brașov, Buftea și București,unde s-a stabilit și a rămas pînă lasfîrșitul vieţii. Din 1965, cînd a părăsitcatedra, a funcţionat pînă în 1983 caredactor principal pentru limbilegermană și italiană la Editura Didacticăși Pedagogică. În tot acest timp apublicat în reviste de profil din ţară și dinGermania Democrată („Revista depedagogie”, „Tribuna școlii”, Revistaînvăţămîntului preșcolar”, „Deutsch alsFremdsprache”, „Buletinul de informareși documentare a cadrelor didactice”etc.) numeroase studii și articole pe temede didactică, în centrul preocupărilor salestînd, bineînţeles, didactica limbilorstrăine (era un foarte bun vorbitor delimbă germană). A participat laschimburi internaţionale de experienţă laWeimar, a urmat un curs de perfecţionareîn didactica limbilor străine organizat deInstitutul Herder al Universităţii dinLeipzig, a participat cu referate șicomunicări la diferite simpozioane înţară și în străinătate. Ideile de bazăadunate în urma acestei lungi perioade deacumulări se regăsesc în lucrareaPredarea și învăţarea limbilor străine (ED P, București, 1995, 126 pag.). Apublicat și volumul Din problemeleeducaţiei morale (Ed. Alma, Galaţi,

1997, 208 pag.), altă problemă căreia i-aacordat o atenţie specială de-a lungultimpului.

Ca orice veritabil bucovinean, MirceaGrigoroviţă a iubit Bucovina cu toatăputerea fiinţei lui. Pentru el, leagănulcopilăriei și al primei sale tinereţi era unveritabil colţ de rai, un tărîm de basm deo frumuseţe fără egal în lume, caredintotdeauna a aparţinut neamului nostru.Cu atît mai mare era durerea sa pentrunedreptatea istorică săvîrșită de marileputeri împotriva României și a considerat

că e de datoria lui ca intelectual să-șispună punctul de vedere, să pună înevidenţă destinul tragic al acestuiteritoriu. N-a putut-o face decît numaidupă 1989. Între timp însă a studiat, arăscolit fondurile documentare alemarilor biblioteci, mai ales ale celor dinBucurești, și a adunat un impresionantvolum de informaţii din toate sferelevieţii politico-sociale și culturale aBucovinei. Ca urmare, semnătura luiputea fi întîlnită frecvent în publicaţiiprecum: „Suceava – Anuarul Muzeuluijudeţean” ,”Zori noi”, „Paginibucovinene”, ”Glasul Bucovinei”, ”Crainou”, „Septentrion”, „Bucovinaliterară”, „Zorile Bucovinei” (Cernăuţi),„Dreptatea”, „Buletinul FundaţieiCulturale «Iancu Flondor», „Mioriţa”,„Ţara Fagilor”, „Analele Bucovinei”,„Iconar”, „Codrul Cosminului”, „ProBasarabia și Bucovina”, „Scriptum.Biblioteca Bucovinei” etc. Dintre toate,„Ţara Fagilor” a fost revista lui desuflet: timp de 11 ani, începînd chiar cual doilea număr, a publicat aici, cu oconsecvenţă rar întîlnită, articole pe celemai diverse teme, fiind de departe celmai constant colaborator al ei.

Pînă prin 2000, venea în Bucovina celpuţin o dată pe an pentru a-și petrececoncediul de odihnă la Vatra Dornei.Revederea locurilor natale, aerul de aici,întîlnirile cu oamenii, cunoscuţi șiprieteni, îl tonificau, îi împrospătauforţele. Întors la București, lucra cu șimai mult spor. Nu lipsea însă nici de laevenimentele culturale mai însemnate dinSuceava sau Rădăuţi la care lua parteactivă ori de cîte ori era solicitat. Erau totatîtea prilejuri de a purta discuţii extremde interesante pe cele mai diverse temedin istoria Bucovinei. Îi încuraja și-isprijinea pe cei ce manifestau asemeneapreocupări, convins fiind că, dacă vor fimai mulţi, vor putea fi elucidate maimulte aspecte legate de această problemă.

Pe lîngă sutele de studii și articolerăspîndite în publicaţiile menţionate maisus, în bibliografia dedicată BucovineiMircea Grigoroviţă va ocupa un locdistinct prin lucrările care-i poartăsemnătura: Învăţămîntul în nordulBucovinei (1775-1944) – EDP, București,1993, 176 pag., Din istoria culturii înBucovina (1775-1944) – EDP, București,1994, 200 pag., Din istoria colonizăriiBucovinei (EDP, București, 1996, 160pag.), Universitatea din Cernăuţi înperioada interbelică (Grup editorial Crainou, Mușatinii, Bucovina viitoare,Suceava, 1995, 290 pag.) și VictorMorariu (Tipografia ROF, Suceava,1995, 170 pag.). Nota lor comună esteobiectivitatea. Bazat, așa cum arătam, peo îndelungată și temeinică documentare,autorul combate încercările unora de ajustifica raptul din 1775, urmat apoi decel consfinţit la finele războiului al doileamondial. Argumentele documentareutilizate nu lăsau loc de replică din parteacelor care sunt de altă părere.

Prin dispariţia lui E.Ar. Zaharia și alui Mircea Grigoroviţă, Bucovina pierdedoi dintre fiii săi cei mai de vază, a căroractivitate rămîne pilduitoare princontribuţia la viaţa culturală de pe acestemeleaguri. Dumnezeu să-i ierte și să-iodihnească în pace!

Prof. Gh. GIURCĂ

33330000 Revista rom=n\

„„ÎÎmmbbrraaccăă -- ttee îînn ddooll iiuu,, ffrruummooaassăă BBuuccoovviinnăă!!””

Secolul al XIX-lea a adus în lume, darmai cu seamă în Europa, ca un rezultat alculturii sale, un curent caracteristic lui, careeste curentul naţionalităţii. Faptul concret aldeosebirii de naţionalitate au ajuns laconștiinţa popoarelor. Nu se poate prevedeaspre ce sfârșit va duce această mișcare, ceeace este sigur este că ea crește pe zi ce mergeși că chestiunea naţionalităţii este permanentăla ordinea zilei, fie ca drept istoric în relaţiipolitice, fie ca element de cultură, așa încât aavea o cunoștinţă precisă asupra sferei încare trebuie să se miște această noţiune anaţionalităţii pare a fi o datorie pentru oriceminte ce voiește să fie disciplinată, și cu atâtmai mult pentru acei ce prin viitorul șipoziţia lor trebuie să ia parte mai de aproapela asemenea chestiuni. Ceea ce urmărim darîn rândurile de mai jos este a ne da seamaexactă asupra noţiunii naţionalităţii și anumeîntrucât ea este să fie un element de cultură,căci numai în această privinţă poate fi ocercetare folositoare pentru noi.

Omenirea este neclintită pe pământ,individul din contra se succede necontenit,iar între omenire și individ este un altelement care nici nu are o viaţă permanentă,nici nu e în stare de succesiune, ci are o viaţăproprie și unică care e menită să se mântuiefără a se mai reînturna. Acest elementmijlociu este poporul, care precum apare totașa trebuie să se piardă în valurile lumii.Prin urmare, cât se bucură încă de viaţătrebuie să caute s-și întrebuinţa timpul sprea-și ajunge scopul ce fiecare popor trebuie săaibă în lume.

Înainte de a afla scopul poporului pe lume,trebuie să ne surprindă un lucru: adică faptulexistenţei popoarelor, al acestor legături întreindivizi când de altă parte știm cât de vrăjmașăeste unirii natura omenească, căci aceastadeosebește pe individ de individ prin firea luiși pe această deosebire organică se ridicăegoismul ce reprezintă în lume pe om. Dacăeste așa, atunci cum se face că oamenii găsescpunţi pentru prăpăstiile ce-i despărţesc?Aceasta ne-o explică un șir lung de cauze.

În adevăr, o grupă de oameni trăind înaceeași regiune sunt în același timp închiși înaceeași coajă fizică și geografică. Ei au înainteaochilor lor aceleași fenomene ale naturii șiaceleași veșnice tablouri și simţesc aceeași……………….., cu un cuvânt au aceleașiobiecte supuse percepţiunii simţurilor. Dincontra, altă grupă de oameni, așezaţi în alteregiuni, sunt închiși în același mod în regiunilelor cu aspecte și caractere deosebite.Impresiunile, dar, pe care indivizii dintr-ogrupă le primesc de la lumea din afară, fiindaceleași ele sunt o parte comună care îi leagăpe toţi și îi fac să se deosebească de grupuri cualte caractere. La această parte comună venitădin afară se mai adaugă și o asemănareorganică ce trebuie să existe până la un punctîntre indivizii ce locuiesc aproape unii de alţii.Aceleași calităţi trupești, aceeași agerime,același temperament vor fi dară.……………părţi comune între indivizii deaceeași rasă. Prin urmare aceleași impresiunide la lumea din afară, trecând prin corpuri careîn caracterele lor generale sunt iarășiasemenea, vor avea de rezultat o conformitateîn lumea lăuntrică ai indivizilor din aceeașigrupă și prin aceasta o conformitate de spirit.

Uniformitatea spiritului este partea

primordială și esenţială a legăturii ce uneștepe indivizi în popor, se înţelege că dinmomentul existenţei acestei părţi se adaugă șialtele care întăresc legătura dar care îșidatoresc existenţa lor numai aceleia auniformităţii spiritului.

Așa între oamenii ce trăiesc la un locuniformitatea spiritului le face cu putinţărelaţii ce înlesnesc viaţa, din relaţii se nascidei și în momentul când oamenii au idei letrebuie și haine exterioare pentru acesteidei: le trebuie limbă. Indivizii din aceeașigrupă vor avea aceeași limbă. Iarăși odată curelaţiile iese la lumină și simţirile, care deșiîn genere sunt aceleași la toţi oamenii, totușiplecând din inimi și suflete deosebite dupăspiritul poporului, vor fi ele înseși deosebitedupă grupe. Simţirile deosebite ale diferitelorgrupe dau naștere la moravuri și datinedeosebite și proprii fiecărei grupe. Grupe deindivizi ce au aceeași limbă și aceleași datiniși moravuri este tocmai ceea ce numim noiastăzi popor, prin urmare iată că avem acumde a face cu popoare în loc de grupe.

Popoarele se dezvoltă mai departeconform spiritului lor în viaţa lor și înocupaţia lor, și în această dezvelire rezultăpentru popor interese ale sale proprii, carenetrebuind fi atacate de alte popoare, dacăeste ca el să prospere trebuie să și le apere.Apărarea acestor interese aţâţă șiînflăcărează la luptă sentimentele indivizilorsăi și această luptă cu nevoile și izbânzile eiîi unește și mai strâns. De altă parte, după cetrec luptele, ca tradiţiune ele formează ocomoară comună, un alt moment de unirepentru posteritate.

În sfârșit, poporul bucurându-se de viaţăo idealizează după firea sa și astfel dă loccultului pentru frumos ca product original alsău și originalitatea aceasta fiind apropriatăinimii și simţului fiecărui individ din popor,el simte legătura în care se află și se simtefericit în gustarea acestui product.

Prin aceasta suntem dar în poziţie a neexplica cum s-a făcut unirea indivizilor înpopoare. Spiritul particular fiecărui popor senumește spiritul naţional și legătura ce existăîntre individ și popor de o parte și între acestspirit cu toţi factorii ce au fost și sunt fundaţi peacest spirit de altă parte se numește naţionalitate.

Din cele înșirate până aici urmează:1) că naţionalitatea și deosebirea

oamenilor în popoare precum pătrunde lacunoștinţa lumii în secolul nostru și precumexistă de altmintrelea din timpurile istoriceîncoace – sunt fapte bazate în natură, căprecum natura cere despărţirea oamenilor îngenuri, tot așa cere și despărţirea omenirii înpopoare. De aceea acei ce privescnaţionalitatea ca germene de ură în lume ofac numai din interese lăturalnice și penedrept, asemenea sunt greșiţi cosmopoliţii.Sub acest cuvânt trebuie să înţelegem ceea cese înţelege în toată lumea prin cosmopolitismși nu luăm acest cuvânt în înţelesul în care seîntrebuinţează la noi în ultimul deceniu. Azicosmopolit însemnează a nu recunoaștelegătura între popor și individ, ci numai întreindivid și omenire, a afirma că omul trebuiesă lucreze numai pentru omenire și nu pentrupopor. Această afirmare însă este un rezultatal unui avânt prea mare de egoism, căcirămânând individul să contribuie la

realizarea scopurilor omenirii, el poate să șinu lucreze nimic, căci nu e grabă, omenireae permanentă și ceea ce nu face el – își poategândi fiecare – o va face altul, ceea ce nupoate să o zică cel ce lucrează pentru viaţamărginită a unui popor.

2) o a doua consecinţă este că indiviziicare prin unire compun un popor, prinurmare fac să dispară în această legătură prinspirit natura lor egoistică, cum că acești

indivizi nu fac în această unire o jertfă nicidin persoanele lor nici din sferele lorindividuale, ci din contra prin aceastălegătură le asigură și mai mult căci printraiul la un loc cu asemenii lui, careîmpărtășesc cu dânsul și în același chip toateactele vieţii, ale simţirii și ale cugetării,individul își satisface dorinţe și tendinţe careafară de aceasta ar fi cu neputinţă a și leîmplini, d.ex. un român și un străin fiindîntr-o ţară românească, sunt mâhniţi,românul la auzul unei doine pierde înmelancolia intimă lui a doinei supărarea luiindividuală, pentru străin doina rămânestrăină și [alăturea] cu doina mâhnirea luinemângâiată. Acum dacă naţionalitatea ebazată în natură și dacă ideea ce conduceprocesul formării popoarelor este pe cât maimulta identificare ale spiritelor indivizilor șiodată cu aceasta îndestularea mai mare asferei individului, atunci din aceste douăpremise trebuie să răsară și scopul poporuluiîn genere și prin urmare și purtarea ce oriceindivid trebuie să o aibă către poporul său.

Orice popor are de scop a introduce înomenire un element nou produs de dânsul,care să contribuie la mulţumirea șipropășirea omenirii, însă fiindcă omenireaeste o noţiune abstractă, care în concret sereduce la individ, urmează [că] produsulunui popor folosește mai întâi individului șiprin urmare scopul poporului este perfecţiaomenirii prin perfecţia individului.

Dacă însă este ca poporul să produceceva original prin fiinţa sa, aceasta trebuiedin cele expuse mai sus să se bazeze penaţionalitate, și dacă cultura este o cererefericită a timpului nostru, atunci și aceastatrebuie să aibă de element constitutiv

naţionalitatea. Prin urmare naţionalitateaeste un element de cultură pentru oriceindivid ce face parte dintr-un popor.Întrebarea nemediată ce trebuie să urmezeacestei afirmări este că ce părţi anumea[le] culturii individuale trebuie zidite penaţionalitate, care dacă cineva d.ex.studiază Mecanica este neapărat o culturăce primește și cu toate acestea pentruprimirea acestei culturi nu i se cere decâtmaturitatea minţii și nicidecum ca săaparţie cutărei sau cutărei naţionalităţiș.a.m.d. Răspuns la această întrebare ni-lputem da iarăși din cele zise mai sus:Cultura și creșterea pe elementul naţionaltrebuie să se refere numai la lumeaparticulară fiecărui popor, la partea aceeaprin care se deosebește de alte popoare șicare și constituie…………..

… sunt conservate caracterele de trai aleromânilor. Ei ne spun: scrieţi în fraze maimici, că așa vorbesc românii, nu în frazelungi, nemţește – se înţelege, aceasta undese poate, în scrierile literaturii frumoase –luaţi pe ţăran de subiect în compunerilevoastre și așa mai departe și lumea pentruaceasta le zice că sunt cosmopoliţi. Ce estemai trist încă că nu numai lumea, ci chiartinerimea, aceea către care tocmai seadresează vocea lor. Îmi pare rău că n-am

însemnat numărul din Orientul latin de anultrecut, în care nr. Într-o corespondenţă dinViena autorul anonim al acesteia, desigur dupăobicei un student, se bucura ca și cei de laConvorbiri într-o cunoscută cauză dinBucovina și au schimbat părerile, care zicecorespondentul erau în a derâde oricesentiment naţional. În realitate numita revistă arâs de multe ori de sentimentele naţionale, oride câte ori cu aceste au voit cineva să-șiacopere slăbiciunea minţii, și ca să râdem șinoi pe lângă Convorbiri de asemene cazuri, săne cităm exemple din Convorbiri:

O prefaţă la niște poezii

În onoarea și cât se poate zice din parteamea fără vătămarea modestiei, în folosul șidistracţiunea publicului cetitor aduc și eu pealtarul Naţiunii niște floricele, sperând ca toţiautorii dacă nu complimente, cel puţin bunăprimire, pentru că am cutezat ca un ziar noufără multă experienţă a pune și floricelelemele în stratul comun al Naţiunii care areacum literaţi demni de cel mai distins respectce și eu îl port în mine; unde a greșit minteamea doară încă nu destul poleile după dorinţacetitorilor acolo fac apel la simţimentele meledinlăuntru, la cugetul meu curat care măîndeamnă a aduce și eu mica mea ardere”.

Și după această prefaţă vin poezii, printrecare și următoarea:

„Tot voios sum eu pe lumeDe când mama m-a făcutSupărat nime n-a spuneVreodată că m-a văzut.Când am bani pornesc pe stradă Fluier, ca și-un boierMă arăt pe promenadăParcă-s un milioner.

Când n-am bani, iar nici că-mi pasăCu amicii ospătezPreședinte sum la masăFiindc-atunci eu contez.Niven-Braten, Schweins CotletEu numai ce poroncescUn Pfiff wein și omeletBeu, mănânc și nu plătesc”.Acum să nu râdă criticul de la

Convorbiri și să zică: „ce are de-a facenutrimentul neplătit al domnului doctorand Xcu stratul comun al naţiunii”?

Din cele spuse până acum se poate ușorvedea care este calea ce și-a croit „Direcţianouă”, căci așa este numele literar al acesteișcoli de care ne-am ocupat. Mai rămâne dezis un lucru: Viaţa popoarelor e mărginită șivremea pierdută în lucrări rele e pierdutăpentru lucrările mai bune, de aceea noi ceformăm altă generaţie faţă de combatanţi săne socotim de datorie a ne ridica deasupraterenului izvoarelor ce se hrănesc la noi dinmistificarea întregii situaţiuni, se cuvine săavem mai mult înţeles pentru lucrurile acesteînșile, fără a ne lăsa influenţaţi și inflamaţide opinia publică, care la noi nu e încă destulde coaptă pentru a conduce pe un om deprincipii înalte și serioase. Idealul meu este aavea alături cu mine dușmani și prieteni ieșiţidin hotărâri nepărtinitoare ale unorconvingeri fondate pe calitatea situaţiunii.

13 martie 1876P. Missir

Revista rom=n\ 33331111

Arhiva „Revistei rom=ne“ Liviu PAPUC:

PPPPeeeettttrrrruuuu TTTThhhh.... MMMMiiii ssssssss iiii rrrr îîîînnnn ffffaaaa ţţţţaaaa„„„„DDDDiiii rrrreeeecccc ţţţţ iiii eeee iiii nnnnooooiiii““““

La Muzeul Literaturii Române din Iași, „patronat” descriitorul Lucian Vasiliu, se află o sumedenie de manuscrisede toate felurile, aparţinătoare unor membri mai mult saumai puţin marcanţi ai societăţii ieșene (românești) de lasfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor.Dintre acestea alegem astăzi o încercare timpurie a lui PetruTh. Missir, fragmentară (din păcate), în care cel aflat (lamodul declarat) sub influenţa lui Titu Maiorescu (și încurajatde acesta) încearcă să pună în pagină o amplă teorie„evoluţionistă” pentru a justifica necesitatea și viabilitatea„Direcţiei noi” a Junimii. Textul de mai jos se află subnumărul de inventar 6763 și cuvine-se să reiterămmulţumirile pentru sprijinul acordat în consultarea fondului

de arhivă și pentru permisiunea de a-l face public, atîtconducerii prestigioasei instituţii mai sus menţionate, cît șicolegelor aflate „în branșă”. Petru Th. Missir (1856-1929)va ajunge, în afară de critic literar (nu foarte constant) șipublicist, un reputat profesor universitar de drept la Iași șiBucurești, reprezentantul României la conferinţele de dreptinternaţional privat care au avut loc la Haga în anii 1893,1894, 1900 și 1904, parlamentar junimist și președinte alSenatului în 1914, membru onorific al Academiei Române în1926. De-a lungul timpului a condus săptămînalul politic șiliterar pro-junimist „Era nouă” (Iași, 1889-1900) și a făcutparte din comitetul de redacţie al „Revistei române politice șiliterare” (București, 1902).