O R A Ș U L N O VA C I v A N U L V, N U M Ă R U L 4 6 v Vi n e r i , 1 4 A p r i l i e 2 0 1 7 v I S S N 2 3 9 2 – 6 9 6 1Publicație lunară independentă

NOVĂCEANULNOVĂCEANULNOVĂCEANUL

Au început lucrările de construcție a unui nou local la Școala Gimnazială Novaci. Investiția va fi realizată din fonduri europene, în valoare totală de 1 200 000 lei. Coparticiparea Consiliului Local Novaci la această învestiție este de 55 000 lei.

*Primăria orașului Novaci lucrează în

prezent la Proiectul de reabilitare și modernizare a Palatului Administrativ în care a funcționat fosta Casă de Copii Novaci. În urma demersurilor făcute de Primăria și Consiliul Local Novaci, clădirea respectivă a trecut în proprietatea orașului Novaci.

*Primăria orașului Novaci a demarat

un proiect-studiu de modernizare a parcurilor din localitate. Se au în vedere : Parcul Brezulescu, parcul din Dumbrava Hirișești (Pădurea Statului), spațiul de la fosta Casă de Copii și cel de la Școala Gimnazială Pociovaliștea.

ACTUALITATEA NOVĂCEANĂEleva Patricia Popescu la Olimpiada

de franceză de la Gura Humorului. An de an, Liceul Teoretic Novaci a

obținut rezultate bune la concursurile pe materii, atât la nivel județean, cât și național. Printre elevii cu rezultate foarte bune se numără și eleva Patricia Popescu, elevă în clasa a X-a a liceului novăcean, care, anul acesta a obținut locul I pe județ la Olimpiada de Limba Franceză și dreptul de a participa la etapa națională care se desfășoară în perioada 24-28 aprilie 2017 la Gura Humorului.

Eleva Patricia Popescu a obținut și anul trecut locul I pe județ și o Mențiune Specială la etapa națională a Olimpiadei de Limba Franceză.

Pentru rezultatele obținute, se cuvin felicitări atât elevei Patricia Popescu, cât și doamnei Alina Țicu, profesor de Istorie și Limba Franceză la Liceul Teoretic Novaci, cea care s-a ocupat de pregătirea elevei pentru Olimpiadă.

*Din inițiativa Primarului orașului

Novaci, dr. ing. Dumitru Leuștean, de câțiva ani a fost reluată tradiția horei novăcene.

Anul acesta, hora novăceană se va organiza în zilele de duminică, 16 aprilie și luni, 17 aprilie. La Hora novăceană organizată anul acesta de Sfintele sărbători de Paști, va cânta orchestra condusă de cunoscutul profesor Ion Lianu, un maestru al taragotului.

Constantin DÂRVĂREANU

Iată-ne din nou la sărbătoarea cea plină de lumină a Învierii Domnului.Suntem acum în biserici mai mulţi decât în orice moment al anului.Ceva tainic,ceva uimitor, Cineva ne cheamă: ”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi și împovăraţi și Eu vă voi odihni pe voi ”. Tainică lumină și uimitoare stare de har!

Suntem osteniţi mai ales în sufletul nostru, sun-tem împovăraţi mai ales în mintea și în inima noastră.În același timp simţim, intuim, nădăjduim că Lumina de Paști poartă în taina ei ceva odihnitor care ne despovărează și ne reașază pe cale.

Oboseala minţii, fricile, tristeţile, temerile,nemulţumirile arată că în noi se află adesea o stare de iad.Într-o asemenea stare fiind ni se spune că undeva, cândva, Cineva a înviat din moarte, un mormânt a devenit loc de lumină. În disperarea și lipsa de sens în care suntem adesea, înţelegem că Domnul Hristos a coborât la iad pentru ca pe cei ce erau în latura și în umbra morţii să-i aducă la Lumină și viaţa veșnică. Dacă atunci a coborât în iad se naște în noi nădejdea că se va coborî și în cele din adâncuri ale inimilor noastre. Undeva în profunzimea fiinţei noastre strigăm cu durere și nădejde spunând: ”Doamne, înviază și în noi și ne mântuiește!”.

Icoana Învierii Domnului Hristos cuprinde și adevărul coborârii Sale în

iadul în care trăim și din care conștient sau nu dorim să ieșim. Noaptea Sfintelor Paști este momentul cel mai potrivit să înţelegem că există mult iad în noi și că numai Domnul Hristos ne poate învia și ridica de acolo. Iadul din om poartă mai multe nume: tristeţe, desnădejde, sclavie, ură, minciună, plictiseală, desfrâu. Din acest iad, omul nădăjduiește să fie

eliberat. Își ridică mâinile și cere izbăvire. Multe ideo-logii și sisteme de gândire i se oferă drept sprijin. În po-fida unui sentiment de eliberare pe care acestea îl oferă temporar, iadul din om devine tot mai

adânc și moartea tot mai acaparatoare. De aceea nu avem decât o izbăvire: Hristos-Dumnezeu!

Există multă moarte în noi și în lume însă există și oameni ai Învierii și ai vieţii adevărate, plină de bucurie sfântă și pace lăuntrică. Să ne lăsăm pătrunși de taina morţii și Învierii Domnului, ca temelie a morţii și învierii noastre împreună cu El. Mâna Lui să ne ridice din moartea și iadul ce se află în noi sau în lume.

În lumina acestei nădejdi vă dorim să aveţi parte de bucurii adânci împreună cu cei dragi ! Învierea lui Hristos să se prelungească tainic și real în existenţa noastră și a lumii !

Hristos a Înviat ! Adevărat a Înviat !

“Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului…”

Preot, COCONEȚU ION

Dacă pentru creștin moartea apare cutremurătoare și totuși firească în măsura în care e obligatorie, în schimb, moartea Celui în care sălășluiește trupește toată Dumnezeirea (Col.2,9) nu mai este ușor de înţeles și de acceptat.

Toată iconomia mântuirii se realizează în trupul lui Iisus Hristos, prin conlucrarea dintre Dumnezeu și umanitatea noastră asumată de Iisus.

Iisus a murit pe cruce în mod real, însă după trei zile a înviat în mod real. Dumnezeu a vrut să moară pe cruce Iisus Hristos pentru ca în El să moară toată natura adamică a ceea ce este omenesc; tot ceea ce a participat la păcat în Adam, a participat acum la omorârea păcatului pe Cruce, făcându-se părtaș Învierii. Prin Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos scoate lumea din starea de păcat în care intrase, înălţând-o la o stare a cărei plenitudine și fericire, omul nu și-o poate închipui. Fără Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, fără transformarea trupului Său în trup deplin înduhovnicit, nu s-ar întemeia viaţă înduhovnicită și pentru ceilalţi oameni după învierea universală. Prin Învierea lui Hristos s-a dovedit anticipat că lumea aceasta și istoria ei nu este închisă în ea însăși, ci este o pregătire

pentru viaţa veșnică. Numai prin Învierea Sa, care va deveni și învierea noastră, viaţa omenească nu va mai rămâne închisă în istorie, ci ridicată din ea în viaţa veșnică.

Învierea lui Hristos a adus pentru lumea întreagă lumina deplină și sensul integral, deoarece, înainte de acest minunat eveniment, oamenii nu știau sigur pentru ce trăiesc și pentru ce există lumea. Totul era acoperit de întuneric. Exista bănuiala că va exista după moarte viaţă veșnică, dar nu exista siguranţa, însă acum, după Învierea Mântuitorului, există siguranţa că oamenii vor avea o viaţă veșnică, fie fericită, fie nefericită, după cum au folosit lumea aceasta: pentru cunoașterea măririi lui Dumnezeu sau pentru a-și satisface plăcerile egoiste și trecătoare.

Dacă moartea Mântuitorului Iisus Hristos nu ar fi fost biruită și încununată cu Învierea Sa, ar fi fost zadarnică și lipsită de sens, nădejdea noastră în viaţa veșnică nu ar fi avut nici un temei. Moartea și Învierea Mântuitorului Iisus Hristos realizează împreună mântuirea neamului omenesc. Rolul celor două este diferit, însă efectele converg spre lumină, spre sfinţenie și spre viaţa veșnică.

Învierea Mântuitorului Iisus HristosPreot SPILCĂ ION, Parohia Cernădia

Sărbători fericite încărcate de lumină, seninătate, bucurie și dragoste!

HRISTOS A ÎNVIAT!

REDACȚIA ZIARULUI ,,NOVĂCEANUL’’

Minunea Învierii Domnului Iisus Hristos să dăinuie în inimile tuturor novăcenilor, să le aducă renașterea credinței, speranței, bucuriei cu bunătate și căldură în suflete!

HRISTOS A ÎNVIAT!

PRIMARUL ORAȘULUI NOVACI

Dr. ing. DUMITRU LEUȘTEAN

Moartea lui Iisus Hristos reprezintă sfârșitul vieţii noastre după trup, iar Învierea Sa este începutul vieţii noi, duhovnicești.

Sfântul Grigorie de Nazianz spune: ,,În această zi mântuirea s-a dat lumii. Hristos a Înviat din morţi! Învie și tu, creștine, cu Dânsul! Hristos a părăsit mormântul, rupe și tu cătușele păcatelor. Vechiul Adam e nimicit și altul nou s-a făcut. Fă-te și tu făptură nouă!”

Biserica Ortodoxă numește această zi a Învierii Domnului ,,praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor”.

Învierea Domnului Iisus Hristos reprezintă momentul culminant al iconomiei mântuirii neamului omenesc, moment în care, distrus fiind zapisul păcatului și al morţii, a strălucit viaţa în toată splendoarea ei. Acesta este momentul împăcării, momentul în care toate se umplu de bucurie, ,,cerul și pământul și toate cele de desubt”(Canonul Învierii).

14 Aprilie 2017

2

NOVĂCEANUL

Prof. univ. dr. N. VINŢANU:

De aproape 2000 de ani în civilizaţia noastră primăvara găzduiește cea mai mare sărbătoare a creștinilor, Învierea Domnului sau Paștile. Alaiul de practici laice și religioase ce însoţesc acest măreţ eveniment, conţin mesaje, sensuri și semnificaţii extrem de complexe. Amintim aici pregătirea corpului și spiritului pentru trăirea intensă a Sărbătorii Paștilor prin post și rugăciune, grija pentru a asigura acele alimente ce vor fi sfinţite la biserică și vor deveni un fel de hrană spiritualizată. Nu putem să nu remarcăm că la noi pâinea, mielul, cașul, ouăle înroșite și cozonacul alcătuiesc meniul obligatoriu prin care se serbează Învierea Domnului. Mai adăugăm și preocuparea pentru curăţenia locuinţei, a curţilor și grădinilor și, nu în ultimul rând, îngrijirea mormintelor celor trecuţi în lumea de dincolo.

Învierea Domnului sau Paștile, deși se sărbătoresc de multe sute de ani, continuă să incite gândirea și trăirile mereu, și astăzi când lumea s-a laicizat din ce în ce mai mult. Marea taină a Sfintelor Paști rămâne o piatră de hotar în existenţa fiecăruia dintre noi. În termeni simpli, Învierea Domnului, care are multiple sensuri, se poate traduce prin aceea că are loc o trecere de la moarte la viaţă. De altfel chiar termenul de Paști – de la ebraicul pesah – semnifică o astfel de trecere care conţine un miracol mai presus de înţelegerea gândirii umane, și anume de la moarte la viaţă, contrar a ceea ce vedem mereu în jurul nostru, ca trecere de la viaţă la moarte.

Patimile și evenimentul în sine al Învierii Domnului, așa cum apar ele relatate de Evanghelistul Matei, conţin o contrapunere teribilă între lumea spiritului curat – Divin – și micimea celor care vor să ascundă Minunea Învierii, mituind pe cei care

păzeau mormântul Mântuitorului. Astfel de fapte și multe altele pun încă o dată în evidenţă că Iisus, ideile creștinismului, s-au ridicat tocmai pentru a înnoi lumea, a deschide o altă cale vieţii omului și pe pământ, nu doar în ceruri. Jertfa, suferinţa,

nedreptatea, condamnarea la moarte fără vină a lui Iisus arată modul strâmb în care era construită lumea atunci. Dacă ne uităm peste ani și ajungem la zilele noastre, constatăm că nu s-a schimbat prea mult din condiţia umană a vieţii noastre pământești. Desigur, în lumea de dincolo, așa cum ne învaţă Evangheliile, credem că schimbările au fost radicale.

Un sens al Marii Taine al Sfintelor Paști este și cel al pătrunderii luminii, al luminării interioare a omului. De aceea se și spune Veniţi de luaţi lumină, cei care aveţi nevoie de lumină. Adică să ne redescoperim pe noi înșine cântărind mai bine ceea ce am fost, ce suntem și ce vom putea fi. Numai spărgând limitările impuse de vremurile grele, de răutăţile oamenilor, putem să ne construim un nou spaţiu de viaţă. Pentru mulţi dintre noi am putea spune că Paștile semnifică și trecerea spre o lume, cu mai mult spirit în faptele

noastre, cu mai multă bogăţie dată de divinitate în tot ceea ce facem.Desigur, Paștile sunt Sărbătoarea Supremă a Învierii, dar învierea nu este un

eveniment produs doar odată la 1000 de de ani, ci și în fiecare an sau clipă. În scrierile evreilor se relatează despre miracolul când aceștia, înfrânţi de dușmani, s-au strâns în jurul Zidului Plângerii, unde a reînviat spiritul de luptător, reușind să-și învingă dușmanii. Probabil că și noi astăzi, când ne plângem soarta nedreaptă creată de alţii, ne vom strânge și vom găsi în noi puterea de a învinge.

MAREA TAINĂ A SFINTELOR PAŞTI

S-a luminat ca niciodat-n lumeȘi universu-ntreg s-a bucurat,Pe veci s-a proslăvit sfințitul nume:Iisus Hristos din morți a înviat!

Reînvie toată viața prin sfânt numeDoar moartea a murit cu iadul său,Zdrobită fiind cu sumbrul său renumePe veci de către Fiul OM și DUMNEZEU.

În casa mea lumina e deplină,Sus, ceru-i mai albastru, mai curat,Râd florile în glastre și grădină: Iisus Hristos în toate-a înviat!

Urcușul către cer de-acum e mai ușorȘi drumul este drept ce ne e datEu, OMUL, nu mai sunt un biet rătăcitorCă și în mine, Iisuse-ai înviat!

În inimă e primăvarăCresc flori ca-n pomii de pe-afarăȘi-mi saltă-n piept o bucurieCa-n florile de pe câmpie.

Mi-e gândul vesel și-ndrăznețÎn floarea scumpei mele vieți.Mi-e fruntea sinceră și clară,Ca luna-n nopțile de vară.

Mai multe păsări cântă-n crângIubita mai cu foc mi-o strâng.Și mai voioși ca pân-acum,Se plimbă oamenii pe drum.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Ion C. DUȚĂIon FLOREA

PrimăvarăLucia Silvia PODEANU

CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND

Bat clopotele-nsătucul de sub munteȘi slujba Învierii-igata de-nceput.Se urcă satulpe cărări știuteLa schitul moștenitde la Cel Sfânt.Bătrânul preotCântă liturghiaȘi patimile toate-s pentru toțiPăcatele-s iertateDacă-s ispășiteDe la bunici șipână la nepoți.

Mântuitorul s-a jertfit pe SineSă ierte-n vecigreșeala tuturorȘi viața veșnicăsă fie întruna

A celor ce de multsunt morți.

Luați lumina Domnuluidin stele.În suflet fiecare-i bucuros. Cărarea-i plinăde lumini-mărgeleCu moartea pre moarte călcând A înviat Hristos!

14 Aprilie 2017

3

NOVĂCEANUL

�Pag. 4

Într-adevăr, luna martie poate fi considerată ,,Luna culturii novăcene’’. Au fost Mărțișorul, Ziua Femeii, 9 martie, când s-au sărbătorit 515 ani de la prima atestare documentară a localității Novaci și 40 de ani de la înființarea Ansamblului Folcloric ,,Nedeia’’ și, în fine, Festivalul de teatru ,,Sabin Popescu’’, ediția a XVIII-a. În cele ce urmează mă voi referi la ceea ce s-a întâmplat pe 9, 30 și 31 martie.

Pe data de 9 martie s-au împlinit 515 ani de la prima atestare documentară a localității Novaci (9 martie 1502). Sigur, Novaciul exista cu mult timp înainte, de vreme ce localitatea exista la 1502, purta un nume, Novaci, deci era o localitate bine închegată. Avem datoria să transmitem generației

de azi și prin cei de azi generațiilor viitoare informații despre trecutul Novaciului, pentru a nu ne pierde identitatea, pentru a cinsti moșii și strămoșii noștri.

Legat de acest eveniment deosebit din viața orașului nostru, am sărbătorit și 40 de ani de la înființarea Ansamblului Folcloric ,,Nedeia’’ al Casei de Cultură Novaci. Așa după cum se știe, ansamblul a luat ființă în luna martie 1977, lună în care i s-a dat și denumirea de ,,Nedeia’’, urmând să reprezinte țara noastră la Festivalul Internațional de Folclor dela Zakopane – Polonia.

A fost o zi deosebită, s-a vorbit despre trecutul Novaciului, despre perspectivele de viitor. S-a vorbit despre Ansamblul Folcloric ,,Nedeia’’, despre ce a însemnat el pentru Novaci în cei 40 de ani de la înființare, ansamblu care a dus numele Novaciului în țară și lume. S-au prezentat secvențe dintr-un film despre Novaci și Ansamblul ,,Nedeia’’.

Manifestările s-au încheiat cu un spectacol de excepție, în care au evoluat Veteranii Ansamblului ,,Nedeia’’, actualul ansamblu, soliștii ansamblului, Dinel Drăgan, surorile Alina și Monica Ursu, dar și invitați de onoare, nume

cunoscute în folclorul românesc: Bogdan Cioranu, Roberta Crintea, Alexandra Bleaje, Marian Medregoniu, Ilie Dură ori novăceanca noastră, Alexandra Blondea Ceaușescu.

Impresionant a fost tabloul în care Veteranii Ansamblului ,,Nedeia’’, vreo 12 perechi, au readus în fața unei săli arhipline, crâmpeie din bogăția folclorului ciobănesc care strângeau toată suflarea Novaciului în anii ultimelor două decenii ale secolului al XX-lea, în fața televizoarelor la cunoscutele emisiuni ,,Tezaur Folcloric’’ ale Marioarei Murărescu.

Această lună martie pe care am numit-o lună a culturii novăcene, a continuat cu Festivalul de Teatru ,,Sabin Popescu’’, ediția a XVIII-a, unde, la deschiderea festivalului am avut oficialiăți de marcă: Subprefectul județului Gorj, domnul Sorin Arjoca, Vicepreședintele Consiliului Județean domnul Ciprian Florescu, Inspectorul General al Inspectoratului Școlar Județean Gorj, profesorul Ion Istvan, Ion Cepoi, directorul C.J.C.P.C.T.Gorj, și bineînțeles Primarul orașului Novaci, dr. ing. Dumitru Leuștean.

13 trupe de teatru reprezentând grădinițele, clasele pregătitoare, clasele I – IV și Clubul Copiilor, s-au întrecut timp de două zile în ceea ce am numit ,,Zilele teatrului școlar’’, având caracter de concurs. Lor li s-au adăugat Trupa de teatru a Liceului Teoretic Novaci cu piesa ,,O soacră’’ de I.L.Caragiale (regia art. profesoarele Iuliana Firu și Ica Udriște) și Trupa de teatru ,,Sabin Popescu’’ a Casei de Cultură Novaci, cu piesa ,,Experimentul’’ de Ion Băieșu, în regia actorului Sorin Giurca.

Timp de două zile, iubitorii teatrului din Novaci au avut posibilitatea să urmărească spectacole de calitate și ceea ce este și mai

important, să observe interesul manifestat de instituțiile școlare pentru menținerea tradiției artei dramatice la Novaci, unde s-a jucat teatru încă de pe la 1879.

Având caracter de competiție pentru trupele din școli, organizatorii au acordat, în urma deliberării juriului, următoarele premii:

GRĂDINIȚE DE COPIIPremiul I – Grădinița Pociovaliștea, Înv.

Țarfulea Despina;Premiul al II-lea – Grădinița cu Program

Normal Novaci, Prof. Înv. Primar, Popescu Maria;Premiul al III-lea – Grădinița cu Program

Prelungit Novaci, Prof. Înv. Primar Răduca Magdalena și Giurca Violeta Amelia.

CLASE PREGĂTITOAREPremiul I - Școala Gimnazială Novaci, Prof.

Înv. Primar, Ștefănoiu Nineta;Premiul al II-lea - Școala Gimnazială

Novaci, Structura Pociovaliștea, Prof. Înv. Primar Deaconescu Simona.

LUNA MARTIE, O LUNĂ A CULTURII NOVĂCENE

Constantin DÂRVĂREANU

14 Aprilie 2017

4

NOVĂCEANUL

Născut în Oradea. Este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie ,,Victor Babeș’’ din Timișoara. În anul 2008 a promovat examenul de rezidențiat în specialitatea Chirurgie generală.

Convins fiind că în medicină trebuie să ai o pregătire temeinică, a lucrat pentru puțin timp la Clinica de Chirurgie a Spitalului Județean Oradea, fiindcă, la îndemnul unui medic român stabilit în Franța, a plecat într-un stagiu de pregătire la CHU Tours, pe Valea Loirei.

După acest stagiu efectuat într-o clinică cu vastă experiență în chirurgia minim invazivă laparoscopică, a urmat alte stagii de pregătire în cadrul CHG Roanne, periferic al CHU Lyon și CHU Saint-Etienne din regiunea Rhone-Alpes.

După aceste stagii de pregătire s-a înapoiat în țară, la Clinica de Chirurgie vasculară a prof. Ionac din Timișoara, cu care a dezvoltat o bună colaborare.

Apoi, a lucrat o perioadă la Institutul Oncologic ,,I. Chiricuță’’ din Cluj-Napoca, pentru a căpăta cunoștințe și în Chirurgia Oncologică, alăturea de medici profesioniști în chirurgia oncologică ginecologică și digestivă.

După promovarea examenului de specialitate, va merge, tot pentru specializare, un semestru, ca asistent la Spitalul Universitar Regional Brabois din Nancy, Lorenna, centru de excelență în chirurgia robotică, unde se va pregăti sub îndrumarea unor profesori de prestigiu ca: Pr. Bressler, referent digestiv, Pr. Brunaud, referent în chirurgia endocrină și obezitate și Pr. Ayav, referent în chirurgia hepato-bilio-pancreatică.

După aceste stagii, cu un fond bogat de cunoștințe, căpătat de la mari specialiști în medicină, dr. Marina Ciprian Vlad hotărăște că este timpul să vină acasă, să se pună în slujba medicinei românești. Așa ajunge dr. Marina Ciprian Vlad, de la Chirurgia robotică, la Spitalul Orășenesc Novaci, cu speranța unui început în care să pună în practică tot ce a învățat în stagiile de pregătire în marile clinici de specialitate din Franța. A venit la Novaci cu dorința de a pune în practică tot ce a învățat în Franța, cu gândul că aici, va găsi oameni care să aibă încredere în medici.

Din păcate, după un an petrecut la Spitalul

Orășenesc Novaci, are și multe decepții. A constatat cu stupoare că românul nu are încredere în opinia medicului și se adresează pentru confirmarea diagnosticului altor medici, că pentru intervenții simple preferă să meargă la alte spitale, chiar și din afara județului.

A mai constatat că relațiile dintre medici nu sunt în permanență cele mai potrivite și că dacă un chirurg investighează suplimentar un pacient, nu este văzut prea bine.

Sunt cazuri când unii pacienți spun medicului de ce tratament au nevoie sau cum să opereze și când să facă operația, ca și cum experiența căpătată în facultate, în atâtea stagii de specializare nu ar fi suficientă.

Doctorul Marina Ciprian Vlad spune că dotările Spitalului Orășenesc Novaci sunt bune și peste medie și permit efectuarea în bune condiții a unor operații clasice și laparoscopice ușoare și medii, programate sau în situații de urgență.

Cu sprijinul conducerii spitalului și Primăriei Orașului Novaci s-au achiziționat: proteze (plase) pentru tratamentul gratuit modern al rupturilor de perete abdominal, a fost completată dotarea pentru chirurgia laparoscopică și s-au achiziționat materiale necesare pentru efectuarea tratamentului hemoroizilor fără operație sau tăieturi și fără spitalizare. Doctorul Marina Ciprian Vlad speră ca pe viitor să aibă posibilitatea să efectueze operații laparoscopice care necesită resurse minime, precum și tratamentul herniilor, colecistului, apendicitei, patologiei ginecologice, intervenții de rutină în țările vestice.

Dr. Marina Ciprian Vlad face un apel călduros tuturor novăcenilor și locuitorilor din comunele vecine să se adreseze cu încredere Spitalului Orășenesc Novaci pentru orice intervenție ori problemă de natură chirurgicală și chiar pentru îndrumare de specialitate în cazul unor patologii severe.

(n.a. Nu pot să nu trag niște concluzii, care s-ar încheia cu o întrebare: Oare, vechile obiceiuri de la Spitalul Novaci au devenit tradiționale?)

Constantin DÂRVĂREANU

ESTE NEVOIE DE MAI MULTĂ ÎNCREDERE ÎN SPITALUL ORĂȘENESC NOVACI

Ideea de a scrie acest articol mi-a venit fiind internat pentru câteva zile la Spitalul Orășenesc Novaci. Știam destule lucruri despre Spital, despre personalul medico-sanitar care deservește această unitate spitalicească. Auzisem multe lucruri despre Spitalul Orășenesc Novaci. Și bune și rele. Dar o imagine perfectă nu o puteam avea decât trecându-i pragul, și nu doar în vizită, ci din păcate, obligat fiind din motive de sănătate.

Spitalul Orășenesc Novaci are o veche tradiție, de aproape 90 de ani, ani în care novăcenii, dar și locuitorii comunelor din împrejurimi și-au căutat sănătatea aici, la Novaci, fiind singurul spital din zonă.

Într-o perioadă când puține localități din țară se puteau lăuda cu unități spitalicești, Novaciul dispunea de spital, cu cadre medico-sanitare care vegheau zi și noapte la sănătatea oamenilor. Inițial, Spitalul Novaci a funcționat în actualul local al Primăriei orașului, pentru ca apoi să se mute în actualul local de pe Strada Eroilor, dat în folosință în anul 1975.

Actualmente, Spitalul Orășenesc Novaci, primul acreditat din județul Gorj, în iulie 2015, dispune de aproape toate secțiile necesare unui spital care să asigure asistență medicală unui număr de peste 60.000 locuitori

din Novaci și comunele din împrejurimi. Și ce este și mai important, conducerea spitalului, cu sprijinul Primăriei Orașului Novaci, a desfășurat o intensă activitate de completare a tuturor secțiilor cu personal medico-sanitar de înalt profesionalism.

Ceea ce impresionează încă de la intrarea în Spital este ordinea și curățenia, totul prezentându-se ireproșabil. Saloane în care ai impresia că ești la hotel, grupuri sanitate cu dușuri, mâncare foarte bună. Și ceea

ce mai impresionează este faptul că întreg personalul, infirmiere, asistente, medici, au un comportament deosebit față de pacienți.

Din păcate, am constatat cu mâhnire și faptul că sunt și pacienți cărora le lipsește educația, modul de comportament într-un salon în care, de nevoie, trăiesc pentru perioade scurte sau mai lungi de timp, oameni provenind din medii diferite. Dar asta nu ține de educația primită în spital în cele câteva zile de internare.

Lăsând la o parte acest aspect, neplăcut totuși, trebuie să remarc modul în care medicii, asistentele medicale își fac datoria. Spitalul Novaci are acum medici bine pregătiți, fiecare secție fiind încadrată cu specialiști în domeniu, asistente medicale care în marea majoritate se ridică la nivelul cerințelor actuale.

Ceea ce am constatat este și faptul că aproape toate secțiile sunt pline de pacienți, că foarte mulți pacienți ai Spitalului Orășenesc Novaci provin din localitățile din jur, în timp ce mulți novăceni își caută sănătatea în alte unități spitalicești. Recomand tuturor novăcenilor să aibă mai multă încredere în medicii Spitalului Orășenesc Novaci și să apeleze la serviciile lor atunci când situațiile impun.

Dr. GABRIEL BUCIU – OPERAȚII ÎN PREMIERĂ LA

SPITALUL ORĂȘENESC NOVACIÎn publicația ,,Novăceanul’’, scriam la 19 august 2016

despre prima operație de protezare de șold efectuată de medicul Gabriel Buciu la Spitalul Orășenesc Novaci în data de 01. 06. 2016. În acea zi, dr. Gabriel Buciu implanta pentru prima dată o proteză totală de șold hybrid inversat pacientului F. C. din Polovragi, în vârstă de 74 ani. Pacientului i se pusese diagnosticul: coxartroză secundară post necroză aseptică de cap femural decompensată algic și funcțional.

Operația de implantare a fost realizată de doctorul Gabriel Buciu, medic specialist ortopedie-traumatologie, doctor în științe medicale, cu experiență în protezare dobândită la Strasbourg – Franța și la Clinica de ortopedie din Craiova, fiind Șef Promoție al Clinicii de ortopedie Craiova, octombrie 2014. Lucru foarte important, pacientul se simte foarte bine.

De atunci, dr. Gabriel Buciu a continuat să efectueze operații de protezare a șoldului, până în prezent făcând 5 asemenea operații la spitalele din Novaci și Rovinari.

Și o veste bună pentru cei cu probleme de sănătate, medicul Gabriel Buciu a început procesul de protezare a genunchiului, până în prezent efectuând 5 asemenea operații de implantare de proteze de genunchi în lunile noiembrie și decembrie 2016 la Spitalul Orășenesc Novaci. La ora actuală, pacienții sunt recuperați sau în curs de recuperare postoperatorie cu rezultate foarte bune.

Sigur, aceste operații se fac în echipă, motiv pentru care dr. Gabriel Buciu mulțumește echipei medicale care l-a ajutat în realizarea acestei performanțe, în premieră la Spitalul Orășenesc Novaci: dr. Ahmed Mohamed Yahia, medic primar, Șef Secție Chirurgie, dr. Marina Ciprian Vlad, medic specialist Chirurgie Generală, dr. Martin Adrian, medic specialist ortopedie-traumatologie Spitalul Filiași, doctor în științe medicale.

Aceste realizări permit populației cu probleme din Novaci și zonă să beneficieze de implantarea de proteze de șold și genunchi la Spitalul Orășenesc Novaci, fără să mai fie nevoie să meargă la alte unități spitalicești din județ sau țară. Realizările de până acum confirmă că asemenea operații se pot face cu bune rezultate și la Spitalul Orășenesc Novaci.

Dr. Gabriel Buciu, novăcean de-al nostru, este specializat și în atroscopia genunchiului și umărului, cu competență susținută în aprilie 2016. Deci, apelați cu încredere la serviciile sale.

GABRIEL BUCIU și MARINA CIPRIAN VLAD, doi medici în care trebuie să avem încredereDR. MARINA CIPRIAN VLAD,

MEDIC SPECIALIST CHIRURGIE GENERALĂ

14 Aprilie 2017

5

NOVĂCEANUL

Cu prilejul aniversării la 9 martie anul acesta a celor 515 ani de atestare documentară a orașului Novaci, în piaţa centrală a fost înălţată statuia care îl reprezintă pe Moș Novac, considerat întemeietorul localităţii. Înfăţișarea lui se apropie de cea a vechilor locuitori ai acestor meleaguri, știinţa actuală demonstrând că cei ce trăiesc la poalele Carpaţilor au în structura lor celulară până la 70% informaţie genetică transmisă de la daci.

Efortul de a ciopli în granit chipul primului locuitor al Novaciului a fost unul foarte dificil. Mai întâi pentru că piatra extrem de dură nu permite cu ușurinţă reliefarea detaliilor unui bust, apoi pentru că mijloacele tehnice aflate la dispoziţie pentru a ciopli stânca nu au avut o calitate prea bună. De aceea, înălţarea monumentului s-a făcut într-o primă formă, urmând ca în câteva săptămâni să se facă cizelările necesare, în baza principiului văzând și făcând. Multiplele expresii existente deja în reprezentarea lui Moș Novac pun în evidenţă calităţile de bază ale oamenilor de aici: tăria de caracter, dârzenia, vioiciunea, dorinţa de libertate etc., împrumutând de la piatra dominantă din râul Gilort, granitul, trăsături fundamentale.

Manifestarea legată de ridicarea monumentului dedicat lui Moș Novac de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici s-a bucurat de sprijinul total al autorităţilor locale: Primăria, Biserica, Obștea Cerbul, Casa de cultură, Poliţia, fiind prezent și deputatul nostru în Parlamentul României, domnul Dan Vâlceanu. Un moment solemn a fost slujba religioasă oficiată de preotul Bisericii ,,Sfântul Ioan Botezătorul’’, părintele Coconețu Ion, care a săvârșit sfinţirea lucrării în spiritul tradiţiilor noastre

creștine. În continuare s-au prezentat pe scurt ideile călăuzitoare în realizarea monumentului. Reţinem din prezentarea făcută mai ales ideea că Moș Novac are accepţia de strămoș, respectiv cel care a avut moșie în această localitate care îi poartă numele și care și-a construit undeva sub Ţancurile Dumbrăviţei o locuinţă primitivă și acareturile necesare traiului.

Monumentul cu Moș Novac este începutul ridicării în orașul nostru a mai multor edificii de acest gen. Destul de curând va fi ridicat pe soclu în faţa Primăriei cerbul cioplit în piatră, care exprimă stema/emblema localităţii. Va urma apoi ridicarea statuii închinate Întâiului Dascăl din Novaci, care și-a început activitatea în urmă cu aproape 200 de ani, când în Oltenia nu se prea auzise de școli. Va fi ridicat apoi un edificiu reprezentându-l pe Voievodul Lituon sau Litovoi, în transcripţia slavonă, care a fost conducătorul poporului din această zonă în urmă cu 770 de ani.

O statuie la care se lucrează intens este Maira Biro, închinată victoriei dacilor în multiplele războaie pe care le-au purtat pentru liberate și independenţă în urmă cu 2500 de ani și chiar mai mult. Acest monument va fi ridicat deasupra fântânii din Plăieţ și va reprezenta o prinţesă dacă, încinsă cu o sabie, având alături pe Celius – vulturul cerului – simbol al biruinţei.

Pentru realizarea și ridicarea statuii lui Moș Novac aducem mulţumiri deosebite Primăriei Novaci, Consiliului Local, domnului Primar Dumitru Leuștean, tuturor celor care au sprijinit ridicarea acestui monument, ca și tuturor locuitorilor Novaciului pentru gândurile și faptele

prin care ne-au ajutat la ridicarea lui. Sperăm ca acest sprijin să fie la fel de puternic și pentru ridicarea celorlalte monumente care vor împodobi localitatea noastră.

MOŞ NOVAC ÎN PIAŢA ORAŞULUIProf. univ. dr. N. VINŢANU:

Novaciul interbelic era una din cele mai prospere comune din judeţul Gorj. Creșterea oilor și exploatarea lemnului reprezentau principalele ocupaţii ale locuitorilor săi, ale căror economii și împrumuturi se realizau la câteva bănci locale, în frunte cu Banca Populară Gilortul Alături de bănci un rol important în dezvoltarea Novaciului l-au avut cooperativele, prin care sătenii se aprovizionau cu mărfuri de consum și își valorificau produsele.

În ianuarie 1920 s-a înfiinţat în comuna Novaci societatea cooperativă de aprovizionare și desfacere ,,Novăceanca”. Această societate funcţiona în baza legii din 13 aprilie 1905 privitoare la constituirea și controlul societăţilor cooperative sătești, a legii băncilor populare sătești și în baza statutului și a actului constitutiv. Scopul cooperativei era: aprovizionarea sătenilor cu cele necesare gospodăriei și ocupaţiei lor, desfacerea în comun a produselor lor, organizarea unei secţii de consum, de a sădi între membrii spiritul de solidaritate și prevedere etc. Durata cooperativei era nelimitată, iar capitalul subscris în sumă de 20 250 lei. Primul Consiliu de Administraţie era compus din Constantin Lianu, Ion Giugiulan, Serghie Leuștean, Ștefan Boșca, Gheorghe Diaconescu, Dumitru Cuţuliga, Dumitru P. Sâiu, Petre Nedu și Alexandru Roibu. Comisiunea cenzorilor era alcătuită din Emil Drăghiceanu, Dumitru Constantinescu și Miron Constantinescu, iar membrii supleanţi Petre N. Gheorghiu, Petre Stamatoiu și Ilie Flitan. Numărul membrilor fondatori se ridica la 63, iar statutul cooperativei a fost autentificat la Judecătoria Novaci și publicat în Monitorul Oficial nr.243 din 25 februarie 1920.

La 29 aprilie 1920 s-a înfiinţat în comuna Pociovaliștea societatea cooperativă de aprovizionare și desfacere ,,Romaniţa”, având 53 de membrii fondatori și un capital subscris de 21 600 lei. Consiliul de Administraţie se compunea din : preotul Nicolae Săftoiu, Florian M. Sitescu, Constantin Bălăcian, Petre N. Constantinescu , Constantin Constantinescu, Gheorghe N. Constantinescu, Ion Gh. Bârsan, Petre P. Tomescu, și Dumitru I. Moţa, iar comisia de cenzori din Constantin P. Badalea, Petre I. Capotă, Gheorghe I. Digulescu.

Tot în comuna Pociovaliștea, s-a înfiinţat, în 1946, cooperativa ,,Isvorul”, societate cu răspundere mărginită la capitalul subscris de 7 500 000 lei. Scopul noii cooperative era: să procure, la cerere, locuitorilor seminţe selecţionate, îngrășăminte, mașini și unelte agricole și industriale, precum și orice alte articole necesare exercitării ocupaţiunii lor; să cumpere pentru a vinde locuitorilor în magazinele sale orice articole mari necesare zilnic vieţii lor de agricultori; să ajute la selecţionarea plantelor, seminţelor, a vitelor și lucrarea raţională a pământurilor și când interesele vor cere, să cumpere sau să exploateze prin arendare pe cont propriu pepiniere, reproducători de rasă, mașini agricole; să înfiinţeze ateliere mecanice de lemnărie, dogărie, rotărie, etc. pentru repararea uneltelor sătenilor, precum și pentru pregătirea în diferite meserii a fiilor de săteni; să vândă surplusul produselor locale fie în stare brută, fie transformate, organizând de preferinţă vânzarea în comun a acestor produse; să cumpere, să arendeze și să exploateze bunurile comune (islazuri comunale, grădini de zarzavat, pepiniere de pomi, bălţi de pește etc.); să sprijine moral și material răspândirea culturii printre

săteni, prin înfiinţarea de biblioteci, de săli de lectură, conferinţe, lucrând în colaborare cu celelalte instituţii cooperative din circumscripţie; să primească donaţiuni asupra cărora consiliul de administraţie este în drept să aprecieze și să accepte, dacă nu impun sarcini cooperativei, altfel decide adunarea generală.

Cooperativa se va putea împrumuta sau obliga sub orice formă, de preferinţă la băncile populare, la federalele respective sau la Institutul Naţional al Cooperaţiei. În cazul în care se obţin drepturi mai avantajoase în altă parte, are dreptul de a se adresa pe piaţă.

La 10 februarie 1946 a fost adoptat statutul și ales Consiliul de Administraţie format din Alexandru Gh. Leușten, Mihai Pupăză, Pantelimon Ionescu, Nicolae Apostoiu, Gheorghe Stăncioiu, Ion Dănciulescu, Gheorghe C. Negucioiu, Ion Gh. Surupăceanu și Petre I. Opriţoiu. Comisia de cenzori era compusă din trei membri titulari (Nicolae N. Predoiu, Constantin I. Gheorghe și Florian Perpelea) și trei supleanţi (Dumitru Măriuţă, Constantin Gh. Bibanu, și Gheorghe I. Negucioiu).

Ocuparea României de armatele sovietice a dus la instaurarea unui regim străin de sufletul și aspiraţiile poporului român, a cărui prioritate a fost confiscarea și dirijarea întregii economii naţionale. Cooperativele sătești și-au încheiat astfel existenţa, fiind înlocuite de cooperative de consum sau meșteșugărești, în fapt, o formă deghizată de confiscare a avutului lor de către statul comunist.

Cristian GRECOIU

COOPERATIVELE DIN NOVACI

14 Aprilie 2017

6

NOVĂCEANUL

LUNA MARTIE, O LUNĂ A CULTURII NOVĂCENE�Urmare din pag. 3

CLASELE I – IV Premiul I – Clasa a IV-a - Școala Gimnazială

Novaci, Prof. Înv. Primar, Dârvăreanu Tatiana;Premiul al II-lea – Clasa a II-a - Școala

Gimnazială Novaci, Prof. Înv. Primar, Duguleană Ileana;

Premiul al III-lea – Clasa a III-a - Școala Gimnazială Novaci, Structura Pociovaliștea, Înv. Pârvu Anicuța;

MENȚIUNI: -Clasa I - Școala Pociovaliștea – Prof. Înv.

Primar, Deaconescu Lavinia;- Clasa a III-a B, Școala Gimnazială Novaci,

Prof. Înv. Primar, Melcescu Mihaela;

-Clasa I, Școala Gimnazială Novaci, Înv. Solomon Despina;

-Clasa a II-a, Școala Pociovaliștea, Prof. Înv. Primar, Negucioiu Rodica.

Au mai fost acordate PREMII SPECIALE Trupei de teatru a Liceului Teoretic Novaci pentru activitate permanentă în domeniul teatrului

(Spectacolul cu piesa ,,O soacră’’ de I.L. Caragiale, regia art. profesoarele Iuliana Firu și Ica Udriște) și Clubului Copiilor Novaci, pentru spectacolul cu piesa ,,Plecăm de la ultima oră’’, regia art. Dan Slăniceanu.

Ultima zi a Festivalului de teatru ,,Sabin Popescu’’ a mai cuprins și un recital la pian al tânărului pianist novăcean, Robert Chirițoiu, care

a obținut recent un merituos premiu III la Festivalul Internațional de la Belgrad și spectacolul trupei de teatru ”Sabin Popescu” a Casei de Cultură Novaci cu piesa ”Experimentul”, de Ion Băieșu, în regia actorului Sorin Giurca.

La 9 martie 2017 s-au împlinit 40 de ani de la înfiinţarea Ansamblului Folcloric ,,Nedeia’’ al Casei de cultură Novaci. O vârstă demnă de o mare instituţie, cu o activitate artistică de excepţie. De aici și sărbătorirea evenimentului așa cum se cuvine. Sărbătoarea a coincis cu împlinirea a 515 ani de la prima atestare documentară a Novaciului. Cu acest prilej, într-o adunare festivă la Casa de cultură a orașului au fost înmânate peste 80 de diplome de onoare pentru activităţi deosebite puse în slujba culturii și artei novăcene de personalităţi din aceste domenii.

Sărbătorirea evenimentului a cuprins în afară de partea oficială un grandios spectacol folcloric, unde și-au demonstrat măiestria veteranii Ansamblului, precum și talentul de netăgăduit al noilor generaţii de dansatori și soliști de muzică populară, cum au fost Dinel Drăgan, Alina Ursu și Monica Ursu. Ca un omagiu adus preţioasei activităţi artistice în decursul celor 40 de ani de existenţă ai Ansamblului, soliști de primă mărime ai cântecului popular din mai multe zone ale ţării au încântat sufletele celor peste 400 de novăceni prezenţi la spectacolul festiv și anume: Roberta Crintea, Alexandra Bleaje, Marian Medregoniu, Bogdan Cioranu, Ilie Dura și Alexandra Blondea. Orchestra condusă de maestrul Aurel Blondea a trezit în inimile participanţilor trăiri estetice puternice, care au generat clipe de neuitat.

Întregul spectacol a fost o manifestare vie a talentului dansatorilor și soliștilor vocali, care ne-a umplut sufletul de bucurie. Am remarcat melosul și mesajul profund al cântecelor Alexandrei Bleaje, care prin doinele și baladele interpretate ne-a făcut să plonjăm adânc spre timpurile de glorie din istoria novăcenilor.

Aniversarea a 40 de ani de existenţă a Ansamblului Folcloric Nedeia este pentru mulţi dintre noi nu doar un moment de mare bucurie, ci și unul de reflecţie asupra a ceea ce am fost, suntem și putem fi. Cei care au activat în decursul timpului atât în formaţiunile

artistice ce au precedat formarea Ansamblului, cât și cei din ansamblul folcloric propriu-zis, au dus în cele patru zări ale lumii bogăţia deosebită a cântecelor și dansurilor de la noi. Dovada preţuirii înaltei arte interpretative o constituie sutele de premii, diplome sau insemne cu care au fost răsplătiţi de autorităţi din ţară, din Europa sau Asia Mică. O astfel de afirmare a identităţii noastre culturale în lume a dat posibilitatea milioanelor de spectatori și telespectatori să descifreze sensuri și semnificaţii străvechi ale vieţii, muncii, dragostei și jocului aşa cum s-au transmis din generaţie în generaţie. În felul acesta, artiștii de Ansamblului Folcloric ,,Nedeia’’ au creat o punte de legătură între zestrea noastră culturală străveche și noua civilizaţie în multiplele ei manifestări.

Reflecţia asupra a ceea ce a însemnat Ansamblul Folcloric ,,Nedeia’’ în cei 40 de ani nu-i poate ocoli nici pe cei care au adus gloria acestei formaţii culturale. Ne gândim în primul rând la domnul Dinică Dârvăreanu care a condus Casa de cultură Novaci vreme de peste 30 de ani și care a fost managerul concret al Ansamblului. Nu-i putem uita nici pe înaintașii care nu mai sunt din păcate printre noi, cum au fost Pantelimon Todea, cel care a format încă de prin anii 50 celebra Formaţie de Fluierași ai Novaciului sau pe regretatul profesor de muzică Florian Mihalcea, care ani de zile a asigurat un înalt conţinut estetic formaţiunilor artistice din care se va naște mai târziu Ansamblul Folcloric ,,Nedeia’’.

La acest ceas aniversar urăm mult succes noilor dansatori și soliști vocali ai Ansamblului ,,Nedeia’’ și să aibă puterea de a duce mai departe excepţionala formă de Frumos cuprinsă în dansurile și cântecele de pe la noi.

ANSAMBLUL FOLCLORIC NEDEIA LA 40 DE ANI

Prof. univ. dr. N. VINŢANU

14 Aprilie 2017

7

NOVĂCEANUL

Istoria Novaciului și a împrejurimilor sale este încă plină de mistere. Unul dintre acestea este și cel privind albinele sălbatice din Pădurea Strugazului despre care ne povesteau bătrânii noștri. Se mai spunea că slujitorii Domnului, de la Schiturile Dumbrăviţei și Bolovanii Roibului și-au asigurat sute de ani ceara pentru lumânări și substanţa dulce pentru hrană crescând albine. De altfel, denumirea de Ştiubeie din zonă, pare a ne spune că aici era un fel de stupină de buduroaie. Adică simple trunchiuri de copac, scobite, în care trăiau albinele și care se chemau știubeie.

Ideea cu albinele crescute de călugării de la Dumbrăviţa și cele sălbatice din Pădurea Strugazului m-au fascinat de mai mult timp. Știind că albinele au o foarte mare putere de adaptare la mediu, că doar de aceea se zice că sunt pe Pământ de vreo 60 de milioane de ani, contemporane fiind cu dinozaurii, am încercat să aflu dacă în pădurile noastre mai trăiesc și astăzi albine sălbatice.

Într-o dimineaţă însorită de martie, înarmat cu mijloacele necesare pentru descoperirea casei unde se adăpostesc albinele sălbatice (fagure de miere, cârlige de căţărat în copac, topor, binoclu puternic, mască pentru apărarea feţei, busolă, puţin oţet etc.) am plecat spre Pădurea Strugazului. Citisem că vânătoarea de albine sălbatice se practica în localitatea noastră până în prima decadă a secolului al XX-lea. Emoţia m-a încercat din greu pentru că aveam să realizez ceea ce făceau acum vreo sută de ani oamenii de pe aici. Încercarea semăna cu un fel de plonjare în istoria vieţii bunicilor și străbunicilor noștri.

Primul popas l-am făcut la Fântâna Opri. Am scos încet bucăţica de fagure cu miere din cutia de plastic, am pus-o pe un bolovan mai înalt și, trântit în iarba care începea să crească, am așteptat la pândă. N-a trecut mult, probabil 5-10 minute, și deja au apărut vreo două albine care au început să se înfrupte puternic din miere. Le-am observat cu atenţie: constat că sunt sure – apis Carpatica – adică așa cum au fost albinele pe aici încă de pe vremea dacilor: foarte vioaie, relativ blânde, lăsându-mă să apropii încet degetele spre ele.

După ce și-au umplut bine gușile cu miere, albinele și-au luat zborul spre pădure. Am încercat să le urmăresc cu binoclul, dar n-am prea reușit. Nu m-am impacientat, pentru că știam că acestea sunt cercetașe și că vor da vestea descoperirii unei surse de hrană suratelor lor adăpostite undeva în pădure, în vreo scorbură. Așa că

am așteptat, tolănit în iarbă, urmărind formele ciudate ale norilor. Nu a trecut mult timp și am auzit un bâzâit puternic. Așa am constatat că pe fagurele așezat lângă mine au aterizat vreo 6-7 albine care au luat cu asalt mierea. Observându-le, începe să mă mustre conștiinţa că omul, în viclenia lui, va folosi această capcană ca să descopere locuinţa gingașelor gâze. După câteva clipe am luat între două degete puţină făină de grâu, presărând-o peste aripile și corpul albinelor așezate pe fagure. Am constatat că acestea nu se sperie și abia după ce-și umplu gușile cu miere își iau zborul. Albul făinii mă ajută să urmăresc mai bine direcţia de zbor a acestora. Am luat ca reper un fag uriaș de la Stâneica din Măgură și astfel stabilesc cu ajutorul busolei ceea ce se cheamă unghiul de marș.

Am strâns toate sculele de lucru și am pornit spre inima Pădurii Strugazului. Pustietatea din jur începe să-mi creeze teamă, deși eram înarmat cu un spray puternic pe bază de piper, care putea imobiliza instantaneu orice urs sau altă sălbăticiune care m-ar fi atacat. M-am îndreptat precaut spre apa Strugazului mai întâi. Nu prea departe am descoperit o poieniţă, unde întind iarăși capcana pentru detectarea albinelor pe un buștean doborât de vânt. Destul de repede vin vreo trei albine, care își umplu gușile cu lichidul vâscos, auriu și aromat existent în fagure. După un timp oarecare le văd că pleacă în diferite direcţii, ceea ce înseamnă că sunt mai multe familii de albine sălbatice în pădure. Aștept iarăși la pândă să se întoarcă suratele lor pentru a se înfrupta din miere. Acestea nu se lasă mult așteptate și mă pomenesc de data asta cu 10-15 albine care se așează vesele pe bucăţica de fagure. Din nou presar făina peste albinele din faţa mea. La fel, după ce-și umplu gușile cu ,,nectarul zeilor’’, acestea își iau zborul.

De data aceasta am putut stabili mai precis direcţia de zbor a albinelor plecate de pe fagure. Îmi aduc aminte fulgerător că albinele, ca orice vieţuitoare, au nevoie de apă și de o zona însorită. Strâng iarăși lucrurile și mă urc într-un fag înalt din apropiere. Cercetez atent cu binoclul dacă nu văd în aer albinele peste care presărasem făina. Norocul face să descopăr, destul de repede, câteva dintre acestea rotindu-se deasupra unui fag aflat nu prea departe. Cobor din copacul ce servise drept post de observare și încerc să descopăr fagul în care se află locuinţa albinelor. Îmi aduc aminte că aici, la noi, albinele sălbatice au, în afară de oameni, doi dușmani de moarte: ursul și jderul. Când sunt atacate de urs, acesta rupe

bucăţi mari din copacul în care se adăpostesc albinele și se înfruptă din prada dulce până când este biruit de înţepături. Dacă este însă iarnă și foarte frig, albinele sălbatice sunt distruse total de jder, neputându-se apăra din cauza gerului, ursul fiind în hibernare în perioada iernii.

Cercetând cu binoclul fiecare fag bătrân, observ la unul dintre aceștia urmele atacului jderului: bucăţi destul de mici rupte din trunchiul scorburos. Privind atent prin binoclu, constat zbor de albine la acea scorbură. Repede îmi pun masca pe figură, îmi stropesc hainele și mâinile cu oţet, îmi pun cârligele de urcat în copac și pornesc încet spre cuibul albinelor. În câteva minute, ce mi-au părut o veșnicie, ajung la orificiul din care ieșeau acestea. Apropii încet mâna spre scorbură și constat că nu sunt atacat, apoi încerc să evaluez stricăciunile. Jderul ajunsese la faguri, dar fugise destul de repede din cauza înţepăturilor. Scena de luptă se întâmplase probabil mai demult, pentru că minunatele gâze acoperiseră cu ceară și propolis cea mai mare parte a rupturii scorburii.

Cobor din fag și caut o bucăţică de lemn, pe care o fasonez cu toporul, pentru a acoperi mai bine spărtura făcută cuibului albinelor. Urc din nou în bătrânul copac, îndes fagurele cu care venisem în lăcașul albinelor și așez așchia fasonată pentru a asigura acestora protecţia. Îmi vine iar în minte gândul că în toate civilizaţiile aceste mici vieţuitoare au fost considerate sfinte. De altfel, și în bisericile noastre, după cum se știe, nu se poate efectua slujba cuvenită fără lumânări, adică fără ceara produsă de albine. Dar și aici, treptat, ceara sfântă a fost înlocuită cu parafină sau alte rășini industriale.

În drum spre casă, mă gândesc mereu la faptul că deşi Schiturile de călugări şi călugăriţe de la Dumbrăviţa și Bolovanii Roibului nu mai există de sute de ani, albinele care i-au hrănit pe slujitorii Domnului și care le-au furnizat ceara pentru slujbe sau iluminatul chiliilor au supravieţuit alături de suratele lor din pădure. Acum, cu toate că trăiesc în sălbăticie, și-au păstrat comportamentul blând, calităţile de fiinţe harnice și marea lor capacitate de adaptare pentru a supravieţui. Poate că și noi oamenii avem multe de învăţat de la aceste nobile vieţuitoare care ne vin în ajutor, pentru a trăi sănătos și a ne vindeca de boli și a respecta obiceiurile strămoșilor. Sperăm ca actuala civilizaţie post-industrială să nu reușească să distrugă ceea ce nu au putut face cataclismele naturale în decursul milioanelor de ani.

Prof. univ. dr. N. VINŢANU:

LA VÂNĂTOARE DE ALBINE SĂLBATICE

1985. Suntem în plină eră comunistă, când aproape nici păsările nu pot trece granițele Țării. Primim invitația de a participa cu Ansamblul Folcloric ,,Nedeia’’ la Festivalul Internațional de Folclor de la Odoorn-Olanda (4-10 august 1985).

După îndelungi peregrinări pe la Ambasada Olandei de la București, primim viza de intrare în Benelux.

Înainte de plecarea din Novaci, trebuie să mergem la Târgu-Jiu pentru a fi pregătiți pentru întâlnirea cu lumea occidentală, cu capitaliștii, unde se găsesc toate relele din lume. Suntem atenționați că acolo vom întâlni tot felul de oameni, că acolo au loc furturi, violuri, crime, răpiri, consumuri de droguri, violențe etc. Trebuie să ne ferim de orice. Să vorbim numai de bine țara noastră, să le spunem că la noi este adevărata libertate, că avem de toate, că suntem societatea cea mai avansată din lume.

Aproape că înghițim tot ce ni se spune. Mai mult, suntem cuprinși de frică, de teama de a nu ne mai revedea țara. Cât ne doream să ajungem cât mai repede în Țara Lalelelor și de câtă frică eram cuprinși acum, la plecare.

-,,Ve-ți trece prin Germania, s-ar putea să întâlniți reporteri de la presă, radio, televiziuni. Se va încerca să vă atragă în discuții compromițătoare, feriți-vă, pentru că toți ne vor doar răul’’.

În fine, plecăm, trecem granița pe la Borș, după un control amănunțit, ca nu cumva să scoatem din țară ,,valuta noastră forte – leul’’. Intrăm în Ungaria și parcă începe să miroase a Occident, impresie care se accentuează pe parcurs, dar nu întâlnim nimic din ceea ce ni se spusese la plecare. În Munchen, unde facem un scurt popas, ne așteptam să vină cineva de la Radio Europa Liberă să ne ia interviuri, să ne

facă să ne vorbim de rău Țara. Nici vorbă. Totul pare în regulă. Ne continuăm drumul. Peste tot întâlnim o altă lume, o lume pe care nu o cunoșteam și pe care o consideram după cum ne-o descria mass-media comunistă. Și tot mergând, ne întrebăm și mai tare, dar fiecare în șoaptă, doar pentru el: Unde se construiește cea mai avansată societate din lume?

Ajungem la Odoorn-Olanda. Suntem cazați într-o sală de sport cu compartimente separate pentru băieți și fete. Avem de toate, toalete moderne, dușuri, mâncare, grămezi de sucuri, de tot felul, ce să mai zicem, condiții excelente. Doar frica nu ne părăsise. Teama de a nu fi atacați în timpul nopților. Așa că am hotărât să facem, cu rândul de pază, câte doi, toată noaptea.

Olandezii păreau niște oameni extraordinari, nu știau ce să mai facă pentru noi. Cred că ne compătimeau că venim dintr-o țară comunistă, chiar dacă nu ne-o spuneau.

Evoluția ansamblului la Festivalul Internațional de Folclor de la Odoorn a fost excelentă. Aprecieri peste aprecieri. Publicul se muta după noi peste tot pe unde evolua ansamblul novăcean.

Gazdele sunt extraordinare. Nu știu ce să mai facă pentru noi ca să ne simțim cât mai bine.

Ne tot întrebăm: Oare, unde era lumea despre care ni se vorbise atât de urât la plecarea din Tâgu-Jiu?

Constantin DÂRVĂREANU

AMINTIRI DIN ERA COMUNISTĂ

14 Aprilie 2017

8

NOVĂCEANUL

Novăceanul v Nr. 46

Ziar tipărit cu sprijinul Primăriei

și Consiliului Local Novaci și al obștilor de moșneni din Novaci,

Pociovaliștea și Cernădia.

COLEGIUL DE REDACȚIE:

Constantin DÂRVĂREANU, redactor șef

Nicolae VINŢANU, redactor șef adj.

Otilia GIURCA, redactor

Elena BASARABĂ, redactor

Tel. 0744 656 726, e-mail: darvareanu@yahoo.com

S.C. TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L.Târgu-Jiu, Gorj, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu, nr.20

Tel. 0253-212.991, Fax 0253-218.343E-mail: tipografia.prodcom@gmail.com

Pre-press & print:

Tehnoredactare:RODICA TEIȘI

Stau și mă gândesc la adevărații oameni ai Novaciului. Sigur, Novaciul nu-mără astăzi vreo 6.000 de locuitori. Au trecut peste noi generații și generații de novăceni.

Fiecare generație a avut elitele sale, personalități care au marcat existența localității, dar și evoluția ei ulterioară. Fiecare etapă a evoluției localității a avut nevoie de oameni care să se dedice trup și suflet dezvoltării comunității novăcene. Așa au apărut un Ioan Roibu, Dumitru Brezulescu, Gheorghe D. Comănescu, Dumitru D. Ștefănoiu, Ion D. Giugiulan, Ilie Flitan, Serghie

Leuștean, Gheorghe Cuțuliga și mulți alții care prin ceea ce au făcut pentru comunitatea novăceană au rămas în istoria localității.

Alăturea de ei, au existat și mulți alți oameni care au rămas în anonimat, nu pentru că nu s-ar fi remarcat prin nimic, ci fiindcă, pătrunși de o modestie rară, nu și-au făcut loc cum se spune, cu coatele, așa cum se întâmplă mai ales astăzi. Și sunt destui oameni plini de modestie, dar care au jucat un mare rol în evoluția comunității novăcene.

Astăzi, voi vorbi despre unul dintre cei mai importanți oameni ai Novaciului: prof. univ. dr. Nicolae Vințanu. Există obiceiul de a vorbi despre personalitățile locului după ce

acestea nu mai sunt. Nimic mai rău. Oare, nu avem dreptul să ne bucurăm de laude în timp ce suntem în viață? Bineînțeles, dacă am făcut ceva bun pentru comunitate. Avem mulți oameni valoroși, dar câți sunt implicați în problemele comunității?

Prof. univ. dr. N. Vințanu este de o modestie rară. Deși locuiește în București, trăiește în București, vine des la Novaci, localitatea sa natală. Vine la consătenii săi, la prieteni, la rude, vine să aprindă o lumânare la locul de veci al părinților. Descendent al unei familii de oameni simpli, crescut în spiritul cinstei și demnității umane, prof. univ. dr. N. Vințanu este și descendent al primului învățător al Novaciului, Nicolae Vințanu venit din Poiana Sibiului pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Prof. N. Vințanu este un om cu multă știință de carte, unul dintre cei mai ambițioși oameni pe care i-a avut și îi are Novaciul. Pătruns de ambiția de a învăța, de a transmite multor tineri tainele științei de carte, prof. N. Vințanu s-a implicat în permanență nu doar în viața universitară, ci și în problemele majore ale societății contemporane, fapt ce-i va aduce multiple satisfacții, dar și decepții, cauzate de strâmbătățile cu care se confruntă societatea românească.

Astăzi, voi scrie despre sculptorul N. Vințanu. Cine trece spre Rânca, va observa în Plăieț, la ieșirea din Novaci, o grămadă de bolovani. Pentru omul neavizat, grămada aceasta de bolovani poate fi catalogată în diferite feluri. Pentru cei care au un pic de cultură, grămada aceasta de bolovani ne

dezvăluie una dintre cele mai mari taine: ARTA. Arta de a transforma bolovanii în obiecte de mare valoare, arta de a face bolovanii să vorbească, să ne readucă în memorie trecutul istoric al pământului strămoșesc, al acestor locuri încărcate de istorie.

Am trecut de multe ori pe lângă casa prof. univ. dr. N. Vințanu, pe lângă bolovanii care impresionează prin formele căpătate. Prof. N. Vințanu dovedește că omul, numai ce nu vrea, nu poate face. I-au trebuit ani de încercări, ani de studiu, ani de eforturi pentru a ajunge aici. Și a izbutit. A izbutit fiindcă este posedat de o ambiție

extraordinară, cum rar se poate vedea. Știu căci cu modestia care-l

caracterizează nu-mi va împărtăși ideea de a scrie despre dumnealui în ziarul nostru, al cărui colaborator de prestigiu este. Dar, o spun cu toată tăria: prof. univ. dr. Nicolae Vințanu este una dintre cele mai mari valori ale Novaciului. Un om implicat trup și suflet în problemele Novaciului. Prin tot ce face demonstrează că este o adevărată valoare. Și lucrul acesta se va vedea și mai mult lunile viitoare prin monumentele ce-și vor face apariția în Novaci. Ceea ce face prof. univ. dr. N. Vințanu pentru Novaci, face pentru comunitatea sa, pentru Novaciul său și pentru că a găsit aici un primar – ing. Dumitru Leuștean – care, ca și dânsul, este stăpânit de dorința și ambiția de a face cât mai multe lucruri deosebite pentru micuța noastră urbe.

Constantin DÂRVĂREANU

Omul care face bolovanii să vorbească Motto:,,A avea sentimente de recunoștiință și a nu le exprima este ca și cum ai împacheta cu grijă un cadou și nu l-ai mai da’’. (William Arthur Ward)

Un bărbat cu fruntea-naltăGrea de vise și sudoareStrânge pumnul fin pe daltăDecupând din piatr-o floare.

O codană cu ulciorulPlin de apă și amurgParcă stă să-și cânte dorulLângă șipote ce curg.

Iar fântâna parc-adunăCu găleata pe-noptateCioburi umede de lunăȘi de stele răsfățate.

Un păstor pășind prin vremeCu caval și acioaieParcă stă din văi să-și chemeMioriță bucălaie.

Brațul omului se mișcăÎntr-un ritm perfect și viuDalta rupe, dalta pișcă,Timpul zboară străveziu.

Luna dă cu bronzuri ramiiPlini de frageda verdeață ...Cinste tatălui și mamiiCe i-au dat talent și viață.

SCULPTORUL NOSTRU

Ion FLOREA