Notiuni de Hermeneutica Dupa Paul Constantinescu

1

I. NOÞIUNI INTRODUCTIVE

DEFINIÞIEHermeneutica biblica este o ramur a teologiei biblice care ofer regulile dup carepot fi interpretate corect ºi complet textele inspirate ale Sf.Scripturi;• Termenul hermeneuticã (variante în limba românã: ermineuticã, erminie; gr.

εϑρµηνευτηϖ , interpret, secretar; εϑρµηνεια: interpretare, explicaþie), dupã cumindicã ºi etimologia se referã la înþelegerea prin explicaþii ºi analizã a unui mesaj(discurs scris sau vorbit). De aici vine ºi numele zeului „Hermes” care era socotitinterpretul zeilor (cf. Ft. 14,11-12). [Pentru unii autori, cum ar fi C. F. Evans, exegezã ºihermeneuticã (împreunã cu termenul „interpretare”) nu înseamnã decât unul ºi acelaºi lucru.Totuºi, studiile mai recente tind sã foloseascã conceptul de hermeneuticã în sens specializat,aplicat la elucidarea înþelesului pe care îl are un text pentru cititorul contemporan]. Referitor latermenul interpretare (lat. interpretari) acesta înseamnã, de asemeni, a explica, atraduce sau a înþelege, dar conþinutul sãu tinde sã fie unul general, care include înaria sa semanticã atât hermeneutica cât ºi exegeza;• Hermeneutica este cronologic la fel de veche ca ºi operele scrise: în Grecia

antic miturile consemnate în scrierile lui Homer au constituit imediat obiectul uneihermeneutici din ce în ce mai sofisticat cu metode bine precizate, grupate în timp înºcoli ºi curente de interpretare [clasic este tratatul Despre interpretare a lui Aristotelunde se afl primele sistematiz ri ale regulilor de interpretare]. Hermeneutica biblic a ap rut odat cu necesitatea explic rii c rþilor biblice mai cu seam dup întoarcereaevreilor din exilul babilonic, prin intermediul c rturarilor, statornicindu-se ºi unelereguli de interpretare a textului sfânt. Sfinþii P rinþi, buni cunosc tori ai culturiiclasice elene au preluat critic ºi creator metodele hermeneutice p gâne.

• Hermeneutica biblicã ortodoxã pleacã de la douã premise nou-testamentare:- Textul Scripturii este inspirat (II Tim. 3:16; IIPetr. 1:21).- VT ºi NT constituie o unitate (Mat. 5:17; Ioan 5:39).

• Cu respectarea regulilor hermineutice se face interpretarea sau explicareatextelor canonice la VT ºi NT; aceast explicare poart numele de „exegez ” (=aanaliza, a explica); astfel hermeneutica elaboreaz normele ºi principiile deinterpretare iar exegeza le pune în practic , le aplic pe text.Etapele procesului exegetica. Se delimiteazã mai întâi unitatea logicã ºi coerentã de text care se exegeteazã,numitã ºi pericopã. Pericopa este un pasaj unitar din punct de vedere logic, care areo idee principalã bine delimitatã. Pentru identificarea ºi delimitarea ei (proces numitºi „paragrafare”), este nevoie sã se studieze ideile principale ale textului – pe oporþiune mai largã, indicatorii logici ºi gramaticali, conexiunile în text ºi co-text.b. Se face apoi analiza textualã a textului, adicã se precizeazã cu ce variantã de textse lucreazã, atunci când existã variante de manuscris, tradiþii diferite de citare atextului, etc. Se motiveazã acceptarea sau excluderea unor variante ale textului.PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com

http://www.pdfpdf.com/0.htm

2

c. Se analizeazã structura logicã ºi retoricã a textului.d. Se face traducerea finalã a textului, conform analizei de pânã acum.e. Se formuleazã succint, dar cât mai complet, mesajul autorului cãtre destinatarulprimar, aºa cum îl percepe autorul studiului exegetic.f. Se precizeazã rolul pasajului exegetat în anamblul cãrþii studiate.Capcanele exegetice

Necunoaºterea sau neaplicarea paºilor exegetici duce la cãderea în diversecapcane exegetice: texte scoase din context, texte în care traducerea este defectuoasã,texte în care genul literar nu este luat în considerare ºi, astfel, interpretarea esteeronatã.

OBIECTULSf Scriptur a fost scris în limbi vechi, str ine (unele nici nu se mai vorbesc) cuspecificul lor în urm cu mii de ani, în împrejur ri istorice diferite într-un alt mediu,cu oameni având alte obiceiuri decât ast zi; apoi au fost diverºi autori cu gradulfiec ruia de cultur ; apoi fiecare carte urm reºte scopuri diferite; Elaborat în Orient,Sf. Scriptur are un stil figurativ, înc rcat de simboluri ºi metafore care sunt cuanevoie de descifrat f r o preg tire corespunz toare: Sf. Ap. Petru vorbind despreepistolele pauline spune: „în care sunt lucruri cu anevoie de înþeles pe care ceineºtiutori ºi neînt riþi le r st lm cesc, ca ºi pe celelalte Scripturi spre a lorpierzare” (II Petru 3,16)

NECESITATEASfinþii P rinþi au tr it în timpuri mai apropiate de epocile scrierii c rþilor biblice,cunoºteau temeinic limbile în care au fost scrise acestea ºi erau mai familiarizaþi cuîmprejur rile istorice ºi obiceiurile acelor timpuri ºi de aceea ei nu aveau nevoie deo disciplin ajut toare pentru înþelegerea exact a Scripturii îns cu trecerea timpuluis-au ivit r t ciri ºi neînþelegeri în explicarea Sf. Scripturi. Sf. Pãrinþi º i scriitoriibisericeºti au arãtat în repetate rînduri, greutãþile întîmpinate pentru înþelegereatextelor sfinte. Origen zice cã înþelegerea Scripturii nu se descoperã de la începutcititorului, mai ales celor necunoscãtori în lucruri dumnezeieºti, sau care sîntnecredincioºi, sau nevrednici; Nu este un lucru de mirare, zice el, fiindcã înþelesulScripturii este ceva supraomenesc; Puþinãtatea înþelegerii noastre nu poatepãtrunde strãlucirea dogmelor; Aceasta este una din cauzele principale ale cãderiiîn erezie; Fer. Ieronim (+420) spunea c nu se poate înþelege Biblia f r o anumit c l uz , f r anumite reguli.

Chiar ºi la evrei dup ieºirea lor din robia babilonic adic dup trecerea unuioarecare timp de la scrierea textelor sfinte s-a simþit nevoia explic rii ºi interpret riilor; atunci au ap rut c rturarii sau înv þ torii de lege care se ocupau cu interpretareac rþilor sfinte (Talmudul).

În Biserica creºtin primul interpret a fost Mântuitorul apoi apostolii care auinterpretat VT ca împlinindu-se în Hristos; dup aceea au urmat Sf. P rinþii, scriitoriibisericeºti, Biserica. Scriptura e la libera citire a tuturor. Acest lucru e nu numaiPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


3

drept, ci ºi recomandabil. Dar nu e la libera interpretare a tuturor, ci numai a Bisericii ºia celor mandataþi de ea. Deci ca sã nu greºim, trebuie sã urmãrim interpretareaBisericii, a Sfinþilor Pãrinþi º i a Sfintelor Sinoade.

LITERATURA HERMENEUTICIIPrima oper de hermeneutic biblic ca ºtiinþ a interpret rii aparþine lui Melito deSardes (+170) cu opera sa „Cheia” urmat de Origen (+240), p rintele explic riialegorice în „Peri arhon”; Fer. Augustin (+430) în „De doctrina christiana” ºiAdrian (+450) „Introducere în Sfintele Scripturi”

S-a insistat mai mult pe latura practic a hermeneuticii (exegeza biblic ) decâtpe o expunere teoretic a normelor de interpretare pân la Reforma lui Luther care aintrodus un nou mod de interpretate a Scripturii: interpretarea personal . De atunciapar numeroase tratate de hermeneutic . La români sunt: Arhiereul Filaret Scriban cu„Sfinþita Ermineutic ” Iaºi 1856, Dr. C. Chiricescu, „Ermineutica biblic ”, Bucureºti1895; prof. Vasile Ianovici :Ermineutic biblic ” 1867; arhim. Iuliu Scriban„Manual de Ermineutic biblic ” Bucureºti 1911; dr. Iustin Suciu „Ermineuticabiblic ” Arad 1933

DESPRE INTERPRETARE

Cuvîntul interpretare vine de la latinescul interpretor, -ari = a interpreta, atãlmãci, a explica. De aici: interpretatio, -onis — explicare, lãmurire ºi interpres, -etis — mijlocitor, interpret. A interpreta înseamnã a explica, a lãmuri ceva ce nueste destul de limpede, a descifra dintr-o carte sau dintr-un text intenþiile autorului, încazul de faþã, a înþelege învãþãturile divine descoperite autorilor sacri, pe careaceºtia le-au fixat în scris, ºi apoi a le înfãþiºa semenilor noºtri, evident cu alte cuvintedecît acelea din Sfînta Scripturã. Interpretarea Bibliei nu are propriu-zis o funcþierevelaþional în sensul c ar descoperi un alt adev r ci are o funcþie mistagogic ,aceea de a trece dincolo de text, de liter pentru a ajunge la sensul ultim al mesajuluibiblic, la tot adev rul (In 14,26) sub iluminarea Duhului Sfânt.

-prima interpretare, în sens restrâns, este traducerea ei într-o limb oarecare; Bibliaa fost scris în limba ebraic veche ºi nou (aramaica) ºi în greaca elenistic ;-interpretarea popular este atunci când se explic Scriptura prin consideraþiisimple, uºoare; o interpretare profund ºtiinþific ia în considerre ºi aspecte istorice,filologice, filosofice ºi morale-interpretarea poate fi apoi verbal când ne m rginim la sensul cuvintelor ºi funcþialor în fraz în textul respectiv dar ºi interpretare real când analiz m ºi ideile pe carele conþine-când se explic anumite texte ºi facem aplicaþii la viaþa credincioºilor se trece de lainterpretarea hermeneutic la interpretarea omiletic

PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


4

DESPRE INTERPRETNu exist erori în Sf. Scriptur ci doar o m rginire a înþelegerii noastre de aceeainterpretul trebuie s aib o credinþ adânc deoarece Scriptura este o întrupare a luiDumnezeu în limbajul omenesc. Exegetul are nevoie de ochiul lãuntric al credinþeicurãþit de patimi ºi de ajutorul discernãmântului pentru a sesiza sensul interior dar ºismerenie pentru a p r si orice prejudecat raþional sau orice idee filosofic preconceput cãci dupã cuvîntul Scripturii, unde e smerenie, acolo e ºi înþelepciune(Pilde 11, 2).; de asemenea el trebuie s fie înzestrat cu cunoºtinþe filologice asupralimbilor în care s-au scris Sf. Scripturi: ebraica pentru VT ºi greaca pentru NT even-tual latina ºi slavona, în care s-au fãcut de timpuriu traduceri cu mare rãspîndire ºimultã autoritate. Cunoaºterea limbilor originare ale Sfintei Scripturi este absolutnecesarã interpretului, cãci traducerea nu redã întotodeauna sensul exact aloriginalului. Interpretul trebuie s cunoasc arheologie biblic pentru a înþelegeobiceiurile, instituþiile religioase sau civile, adic mediul în care a luat naºtere cartearespectiv ; trebuie s cunoasc introducere în c rþile Sf. Scripturi pentru a sefamiliariza cu autorul c rþii respective, cu motivele ºi scopul scrierii; de asemenea vatrebui s cunoasc ºi înv þ tura creºtin dar ºi anumite comentarii ale Sf. P rinþi, ceimai de seam exegeþi ai Bisericii noastre.

Este un fapt îndeobºte cunoscut cã sectele religioase actuale în majoritatea lorîºi au originea în Reforma lui Luther (1517), care între numeroasele sale greºeli, astabilit, în mod arbitrar, principiul interpretãrii libere ºi individuale a SfinteiScripturi, abãtîndu-se în acest fel de la practica tradiþionalã a Bisericii ºi în flagrantãcontradicþie cu învãþãtura Sfintei Scripturi care spune: „... cã nici o proorocie aScripturii nu se tîlcuieºte dupã socotinþa fiecãruia” (II Petru l, 20). Acest fapt aavut urmãri dintre cele mai dezastruoase pentu religia creºtinã, cãci dãdea dreptulfiecãrui cititor sã interpreteze Sfînta Scripturã. Dar, este ºtiut cã numai Bisericaare acest drept, ea fiind „stîlpul º i temelia adevãrului” (I Tim. 3, 15), urmîndastfel rînduielile Sfinþilor Apostoli, ºi nicidecum persoanele particulare. Tãlmãcirilearbitrare ºi false ale acestora au avut ca urmare alterarea învãþãturii creºtine ºiapariþia a peste 3000 de secte religioase: baptiºti, adventiºti, penticostali, creºtinidupã Evanghelie, martorii lui Iehova, aceºtia din urmã fiind numiþi ºi mileniºti,studenþi în biblie sau ruseliºti, etc. De aici se vede, pe de o parte ce consecinþenefaste poate avea interpretarea Scripturii dupã capul fiecãruia ºi, dimpotrivã, cîtde necesarã este o interpretare corectã a acesteia, potrivit cu învãþãtura Bisericii º icu principiile Ermineuticii biblice.



5

II. ÎMPÃRÞIREA HERMENEUTICII

Hermeneutica se împarte în 3 p rþi: Teoria sensurilor Sf. ScripturiEuristica (aflarea sensurilor Sf. Scripturi)Proforistica (expunerea sensurilor Sf. Scripturi)

1. TEORIA SENSURILOR SFINTEI SCRIPTURI

Cuvîntul „sens” derivã din latinescul sensus, -us = fel de a vedea, pãrere, gînd,gîndire, idee, înþeles, sens. Prin sens se înþelege gândirea unui autor exprimat princuvinte scrise sau vorbite ºi comunicat cu ajutorul acestora; Pentru a-ºi exprimagândurile autorul se foloseºte de anumite cuvinte pe care le uneºte în fraze; cuvinteleau un caracter impersonal, obiectiv ºi au un înþeles recunoscut de toþi. Pentru asurprinde sensul nu este de ajuns sã te opreºti la cuvinte, trebuie sã citeºti frazaîntraga, poate chiar º i contextul, pentru a afla intenþia autorului; unirea cuvintelorîn propoziþii ºi fraze dau un anumit pasaj din care se desprinde un sens.

Un cuvânt poate avea mai multe sensuri o însemnare originarã, fundamentalãºi alte însemnãri deduse. Aºa de exemplu, însemnarea cuvîntului „oaie” sau„împãrãþie” e cunoscutã. Dar sensul în care aceste cuvinte sunt întrebuinþate înNoul Testament, în expresii ca: „împãrãþia cerurilor”, „oile cele pierdute alecasei lui Israel” e diferitã de însemnarea obiºnuitã ºi nu se înþelege decît citindîntreaga frazã ºi observînd înlãnþuirea de idei a vorbitorului sau scriitorului [ex:<cale> înseamn drumul pe care merge cineva: „Magii pe alt cale s-au dus în þaralor” (Mt 2,12) dar poate însemna ºi legea dup care tr im: „Eu sunt calea, adev rulºi viaþa” (In 14,6)].

Sensul unei propoziþii este unul singur. Acesta se afl observând înl nþuirea deidei a autorului observând ºi însemnarea pe care a vrut el s-o dea cuvintelorîntrebuinþate.

Sensul poate fi uneori aºa de adânc încât nu se poate înþelege chiar dac secunosc toate însemn rile cuvintelor respective. În acest caz se recurge la altemijloace de investigaþie: paralelismul ºi contextul. Dacã sensul în general este însãºigîndirea exprimatã prin cuvinte, atunci sensul biblic este ceea ce sfinþii scriitori augîndit º i au exprimat prin cuvinte în acele momente de inspiraþie în care au scris.Cuvintele însã nu pot fi luate întotdeauna în însemnarea lor proprie, pentru cãSfînta Scripturã n-are pretutindeni un sens uniform. Existã încã un sens, care nue exprimat nemijlocit în cuvinte, adicã nu e cel pe care-1 dau cuvintele înînsemnarea lor proprie, ci se exprimã mijlocit, adicã prin lucrurile pe carecuvintele le înseamnã. În vorbirea ºi scrisul obiºnuit avem un singur sens, carerezultã din însemnarea naturalã a termenilor, a cuvintelor luate în accepþia lorobiºnuitã ºi care se numeºte sens literal, verbal sau gramatical, în SfîntaPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


6

Scripturã, însã, mai avem un sens care nu derivã nemijlocit din însemnareacuvintelor, ci din semnificaþia spiritualã, misticã pe care o au unele numiri de fiinþesau lucruri în Vechiul Testament. Aceste este sensul tipic, spiritual sau mistic.Sensul literal nu este propriu numai Sfintei Scripturi, ci îl au ºi toate celelalte cãrþipur omeneºti. Sensul tipic însã este propriu numai ei.[ex: Adam în sens literalînseamn primul om, în sens tipic înseamn Hristos (Rom 5,14); mana literal e hranaisraeliþilor din pustie iar tipic e Sf. Euharistie (I Cor 10,3); mielul pascal iudaicc ruia nu trebuia s i se sfarme nici un os (Ieº 12,10) literal era o hran ritual iartipic închipuie pe Mântuitorul (In 19,36) „cortul mãrturiei”, despre care este vorba,în sens literal, în Exod 37-40, însemneazã în sens tipic cerul (comp. Evrei IX,24); porunca de a nu lasã vita fãrã hrana, datã în (Deut 25, 4) în sens literal, a primitîn (I Cor. 9, 8-9) un sens figurat.] Este important a nu accentua în mod exclusiv niciunul din cele douã sensuri; o astfel de abordare unilateralã a Scripturii, poate ficaracterizatã drept „monofizitism ermineutic” . Este adevãrat cã potrivit tradiþieitâlcuitoare patristice al doilea sens are importanþã mai mare, fiind considerat de uniiPãrinþi chiar ca adevãratul sens al Scripturii, dar nu în înþelesul cã sensul istoric ar fifals sau fãrã importanþã, ci în acela cã pentru viaþa noastrã sufleteascã sensulduhovnicesc are relevanþã directã.

SENSUL LITERAL-se împarte în

U sensul literal propriu atunci când autorul ia cuvintele în însemnarea lorobiºnuit [ex: Iat Fecioara va lua în pântece ºi va naºte fiu (Isaia 7,14); La începuta f cut Dumnezeu cerul ºi p mântul (Fac 1,1)]sau: „Fericiþi cei milostivi cã aceia sevor milui” (Matei V, 7); „Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, faceþi bine celor ce vã urãscpe voi” (Matei V, 44) etc.] În toate aceste exemple avem sensul literal propriu. Desensul literal se leagã explicaþii de ordin geografic, istoric, filosofic, medical,gramatical etc., a cãror prezenþã într-un comentariu poate conferi acestuia o aurã deerudiþie.

PROCEDEE ARTISTICE ÎN CADRUL SENSULUI LITERAL PROPRIU

Existã feluri de vorbire care lasã cuvintelor însemnarea lor directã ºi originarã,dar prin unele procedee artistice (stilistice) se deosebesc de expresia simplã ºiobiºnuitã, º i prin aceasta dau exprimãrii mai multã frumuseþe, forþã, º iplasticitate. Iatã cîteva din aceste procedee artistice:• Emfaza (exagerare, preþiozitate) prin care se urmãreºte a se spune mai mult

decît exprimã cuvintele. Aºa, de exemplu, expresia: „în ziua ...” sau „ziuaaceea ...”, „ziua Domnului” (Matei VII, 22; Luca 17, 30, 31), în loc de a zice:ziua în care Domnul va veni la judecatã sau ziua înfricoºatei Judecãþi.

• Hiperbola ( de la ýðåñ - âÜëëù = a arunca peste), ca figurã de stil, constã înexagerarea dimensiunilor, importanþei, efectului unui fapt, personaj etc. Este



7

contrariul emfazei º i exprimã în cuvinte mai mult decît este în intenþie.Exemplu: „ª i toþi regii de pe pãmînt doreau sã vadã pe Solomon ...” (III RegiX, 24). Sau atunci cînd Sf. Apostol Pavel se numeºte pe sine „cel dintîi dintrepãcãtoºi” (I Tim. I, 15).

• Elipsa, prin care se înþelege (lãsarea afarã) a unui cuvînt sau a unei pãrþi defraze întregi. Ea provine din particularitatea limbii ebraice sau serveºtescopurilor poetice ºi retorice. Ceea ce lipseºte trebuie sã se întregeascã dincontext, ori se subînþelege.

• Litota, cuvînt grecesc care înseamnã (ceva simplu, lipsit de ornament) º iafectare în vorbire. Este o figurã de stil care constã în comprimarea expresiei,cu scopul de a face sã se înþeleagã cît mai mult, spunînd cît mai puþin saupentru a sugera o idee prin negarea contrariului acesteia. Este des folositã deSfîntul Luca ºi de scriitorii latini. Exemplu: „nu mult dupã aceste zile ...” (Fapte1,5). Se întîlneº te º i în limba romînã, ca figurã retoricã: „nu micã mi-a fostmirarea” etc. Exprimã, deci, o afirmaþie puternicã, prin negarea contrariilor,folosind adverbul de negaþie „nu”.

• La Sfîntul Luca, dar ºi la ceilalþi autori neotestamentari, întîlnim adeseori încão figurã stilisticã, cu efecte retorice, numitã polysyntheton, cuvînt grecesc,care înseamnã mai mulþi „ºi” puº i unul lîngã altul. Exemplu: „Ci veþi luaputere, venind Duhul Sfant peste voi, º i îmi veþi fi Mie martori în Ierusalim ºiîn toatã Iudeea ºi în Samaria ºi pînã la marginile pãmîntului” (Fapte I, 8).

• Hipalaga, o altã figurã stilisticã, des întîlnitã în paginile Noului Testament; º ivine de la (cuvîntul grecesc ýðáëëáãÞ = schimbare, substituire) ºi care constã însubstituirea unui cuvînt printr-altul, pe baza unei legaturi interne dintre ele,pentru ca cititorul sã descopere acest înþeles. Astfel citim: „Mergeþi º i stînd,grãiþi poporului toate cuvintele vieþii acesteia” (Fapte V, 20). Locuþiunea:„cuvintele vieþii acesteia” s-a folosit în locul expresiei: „învãþãtura despremîntuire adusã de Domnul Iisus Hristos”, dar pe care cititorul o subînþelege.

• În sfîrº it, mai amintim un procedeu stilistic, oratoric, foarte des întrebuinþatde Sf. Apostol Pavel, denumit: coacervatio, cuvînt latin care înseamnã:(îngrãmãdire, acumulare). Exemplu: dupã ce Apostolul constatã dezbinãrilecreºtinilor din Corint, pentru a-i face sã înþeleagã rãul º i netemeinicia acestordezbinãri ivite între ei, se serveºte de o avalanºa de întrebãri mustrãtoare, întrebãricare conduc în mod obligatoriu cãtre acelaºi rãspuns; cel dorit de Sf. Pavel. Iatãtextul: „ª i spun aceasta, cã fiecare dintre voi zice: Eu sînt al lui Pavel, iar eusunt al lui Apolo, iar eu sunt al lui Chifa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-aîmpãrþit Hristos? Nu cumva s-a rãstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aþi botezaþiîn numele lui Pavel?” (I Cor. 1, 12-13). Evident cã la toate aceste întrebãri nu seputea da decît un singur rãspuns, cel negativ.PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


8

U sensul literal impropriu sau metaforic atunci când autorul foloseºte cuvinteleîn însemnarea lor improprie, figurativ , metaforic [ex: Eu sunt viþa, voi ml diþele(In 15,5) „Ochii Domnului spre cei drepþi ºi urechile Lui spre rugãciunea lor” (Ps.33,16); „Voi sunteþi lumina lumii ...” (Matei V, 14); „Iatã mielul lui Dumnezeu,Cel care ridicã pãcatele lumii” (Ioan I. 29)]. În tâlcuirile scripturale ale Pãrinþilor,aceºtia ne dau mai întâi o scurtã explicaþie a sensului literal, apoi trec la tâlcuireamoralã, duhovniceascã, misticã sau dogmaticã a textului, cãreia îi acordã un spaþiumult mai extins. A limita sensul Sfintei Scripturi doar la cel literal echivaleazã cu anu ne interesa sau chiar a nega dumnezeirea lui Iisus. De aceea o tâlcuire care selimiteazã doar la sensul literal poate fi caracterizatã ca o tâlcuire nestorianã.

PROCEDEE ARTISTICE ÎN CADRUL SENSULUI LITERAL IMPROPRIU. DESPRETROPIIBIBLICI

Sensul literal impropriu se gãseºte de obicei în vorbirea tropicã (figuratã),vorbirea care, în locul expresiei directe, întrebuinþeazã o expresie înruditã dupãsens. Cît priveº te cuvîntul trop, este un termen generic dat figurilor retorice încare cuvintele întrebuinþate capãtã sensuri figurate. Vom aminti aici: sinecdoca,metonimia, metafora, alegoria, fabula, parabola ºi gnomele.

Ø Sinecdoca este o figurã de stil care constã în lãrgirea sau restrîngereasensului unui cuvînt prin folosirea întregului în locul pãrþii (º i invers), prinparticularizarea generalului sau generalizarea particularului etc. Este o formãparticularã de metonimie. Exemple: schimbã partea cu întregul sau invers, ca înurmãtoarele texte: „în ziua dintîi dup sâmb t ” (Luca 24, 1), punîndu-se„sîmbãta” în loc de „sãptãmînã”, potrivit denumirii date de iudei; „Psalmi”, înloc de „cãrþile aghiografe” sau chetubim: „trebuie sã se împlineascã toate celescrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci º i în psalmi” (Luca 24,44). „Asupra Edemului voi arunca încãlþãmintea mea” (Ps. 107, 9), în loc de:asupra duºmanilor împãrãþiei lui Dumnezeu.

Ø Metonomia, figurã de stil constînd într-o inversare a categoriilor logice; eapoate astfel exprima cauza prin efect, efectul prin cauzã, abstractul princoncret, moralul prin fizic, posesorul prin lucrul posedat, partea prin întreg sauinvers. De exemplu: (*) „L-a fãcut pentru noi pãcat, ca sã dobîndim, întru El,dreptatea lui Dumnezeu” (II Cor. 5, 21), în loc de: „L-a fãcut sã ispãºeascãpentru noi, schimbînd deci cauza cu efectul”; (*) „Întru sudoarea frunþii taleîþi vei cîº tiga pîinea ta ...” (Fac. 3, 19) prin munca, adicã efectul cu cauza;(*) abstractul cu concretul, precum: „Noi suntem tãierea împrejur” (Filip. 3, 3)în loc de: noi suntem cei tãiaþi împrejur; (*) concretul cu abstractul, undetrebuie socotit º i fixarea unui numãr hotãrît în locul unuia nehotãrît,precum: Gog ºi Magog, pentru a înfãþiºa pe vrãjmaºii lui Dumnezeu în general(Iezechiel 38, 2; Apoc. 20, 8); (*) de ºaptezeci de ori cîte ºapte (Matei 28,PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


9

22) în loc de: pentru totdeauna; (*) spaþiul, locul timpul cu ceea ce ele cuprindîntr-însele: „Atunci a ieºit la el Ierusalimul ºi toatã Iudeea ºi toatãîmprejurimea Iordanului” (Matei 3, 5) pentru locuitorii din acele þinuturi.

Ø Metafora (strãmutare), figurã de stil rezultatã din înlocuirea unui cuvîntpropriu cu altul impropriu care-i seamãnã ca sens. Este o comparaþiesubînþeleasã, în care lipseºte al doilea termen, o identificare a cuvîntuluipropriu cu altul impropriu. De exemplu: (*) „Mergînd spuneþi vulpiiacesteia” (Luca 13, 32), adicã lui Irod Antipa cel º iret ca o vulpe. (*) Sau:„Iatã Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36), Iisus era blînd ca un miel. (*) „Piatradin capul unghiului” (Matei 21,42), în loc de cãpetenie.Metafora dã frumuseþe expunerii º i e mult întrebuinþatã în Orient. Ea este maigreu de înþeles, cãci nu existã în natura lucrurilor, ci în intenþia autorului careo exprima. Pentru a înþelege metaforele din Sfînta Scripturã trebuie sã seobserve cã unele sunt explicate chiar de autor. Astfel, cînd Mîntuitorul spune:„Lazãr, prietenul nostru, a adormit” (Ioan 11, 11), Evanghelistul explicã maideparte cã Iisus vorbea despre moartea lui (vers. 13). Cînd Mîntuitorul spuneApostolilor: „Luaþi aminte º i feriþi-vã de aluatul fariseilor ºi al saducheilor”(Matei 16, 6), le explicã mai departe cã nu este vorba de pîine, ci de învãþãturaacestora. Alte metafore se explicã prin uzul limbii, prin scopul autorului sauîmprejurãrile istorice. De exemplu: „Eu sunt pastorul cel bun” (Ioan 10, 11).Scopul Mîntuitorului fiind grija pentru turmã º i popor, prin „Pãstori” seînþeleg conducãtorii poporului. Sau: „Pe aceastã piatrã voi zidi Biserica Meaºi porþile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 16). Prin expresia „porþile iadului”se înþelege puterea celui rãu, cãci în Orient puterea unei cetãþi stãtea în tãriaporþilor ei, cu care se închideau zidurile cetãþii.

Metafora poate fi mãrginitã la un singur cuvînt sau expresie: „Lumina”,„vulpe”, „miel”, „pãstor”, dar ea se poate extinde la fraze întregi, pericope sauchiar cãiþi întregi. Dacã ea se extinde la una sau mai multe fraze avem alegoriacare ia numele de fabulã sau parabolã dacã este înfãþiºatã ca un fapt. La acestease mai adaugã gnomele sau sentinþele care cuprind învãþãturi morale. Toateconstituie feluri sau variaþii ale sensului literal impropriu.

Ø Alegoria este o vorbire metaforicã extinsã la mai multe propoziþii º i careprin anumite combinaþii º i imagini din naturã º i viaþã ne înfãþiº eazã anumiteadevãruri religioase º i îndemnuri morale. Alegoria poate cuprinde mai multefraze sau texte biblice sau chiar cãrþi întregi (cum este Cîntarea Cîntãrilor dinVechiul Testament). Astfel, avem la Isaia 5, 1-7 unde poporul evreu esteasemãnat cu o vie pe care Dumnezeu a curaþit-o ºi cultivat-o, dar roadele aufost necredinþa º i viaþa pãcãtoasã. Sau la Iezechiel 15, 2-5, unde locuitoriiIerusalimului sunt asemãnaþi cu o vie tãiatã din butuc ºi care este bunã numai defoc. De asemenea, pãstorii lui Israel sunt înfãþiºaþi ca niºte pãstori rãi care cautãnumai sã cîºtige ºi sã profite, neîndeplinindu-º i datorile cãtre turmã (Iezechiel



10

34, 2-6; Isaia 46, 10-12). La fel este asemãnatã pacea mesianicã princonvieþuirea animalelor sãlbatice cu cele domestice ºi cu oamenii (Isaia 11, 6-8). Alegoriile le explicã autorul respectiv (Isaia 6, l-6; Iezechiel 15, l-5); viþa ºimlãdiþele (Ioan 15, 1-5). Altele se înþeleg prin context din ideea principala, dinscopul urmãrit de autor. Altele trebuie înþelese numai din ideea lor principalã;detaliile care servesc ca decor nu trebuie explicate.

Ø În fabulã, alegoria îmbracã forma unei povestiri imaginare din naturãsau lumea animalelor. Ele au ca scop sã înfãþiºeze un adevãr moral. Existãnumai douã fabule în Sf. Scripturã: Judecãtori 9, 7-15, unde copacii îº i aleg unrege ºi în IV Regi 14, 9, fabula spinului º i a cedrului. Ambele sunt explicatede autor. Alte fabule nu mai gãsim în Vechiul Testament; în Noul Testamentnu aflãm nici o fabulã.

Ø Parabola este tot o povestire imaginarã. Dar pe cînd în fabulã se daufactorilor întrebuinþaþi roluri contrare naturii lor (copacii º i animalele vorbesc),în parabolã se pãstreazã caracterul natural al lucrurilor. Ea expune de obiceifelul cum se petrec lucrurile în viaþa zilnicã ºi aceasta pentru ca, prin faptecunoscute, sã ni se lãmureascã adevãruri din lumea ºi din viaþa spiritualã, înspecial, ne aratã în icoane vii raportul practic al omului faþã de Dumnezeu ºi faþãde semenii sãi. Putem deci defini parabola ca o istorioarã imaginarã darverosimilã (cu putinþã de a se petrece în realitate), în care cu ajutorul unorasemãnãri din naturã sau din viaþa omului se exprimã adevãruri de credinþãsau se dau îndrumãri de conduitã.Parabolele au ca scop sã înveþe ºi sã lãmureascã anumite adevãruri religioase ºimorale supranaturale, abstracte pe care, rostite direct, ascultãtorii le-ar fi pututînþelege ºi reþine mai greu. Exprimarea învãþãturilor prin parabole le dãdeaacestora un caracter mai concret, mai uºor de înþeles ºi îndemna la meditaþie. Inafarã de acestea, prin parabole, adevãrurile morale se exprimau mai pe ocolite ºimenajau pe unii ascultãtori vizaþi direct, cum erau fariseii.

Se apreciazã cã numãrul total al parabolelor rostite de Mîntuitorul ºipãstrate în Sfintele Evanghelii este de 33. Unele sunt asemãnãri completacoperite, cum este pilda semãnãtorului (Matei 13, 18-23); altele au asemãnareanumai în parte descoperitã, prin vreun termen de comparaþie pus la început(„împãrãþia lui Dumnezeu este asemenea cu ...”), cum e parabola neghinei(Matei 13, 24-30), ori printr-un termen de asemãnare pus la sfîrº it („ aºa ºi ...”),cum e parabola cu oaia cea rãtãcitã (Luca 15, 3-7) º i drahma pierdutã (Luca15, 8-10), ori prin termene de comparaþie puse la început º i la sfîrº it(„Asemãnatu-s-a împãrãþia cerurilor ... aºa ºi...”); cum e pilda cu servitorulnemilos (Matei 18, 23-35). Alte cîteva parabole sunt numai pilde sau exemplemorale, cu înþeles propriu: pilda samarineanului milostiv (Luca 10, 30-37),vameºul ºi fariseul (Luca 18, 10-40), bogatul nemilostiv ºi sãracul Lazãr (Luca16, 19-31), judecãtorul nedrept (Luca 18, 3-7). Unele parabole sunt



11

explicate de autor: pilda semãnãtorului, pilda neghinei; altele se explicã dincontext: pilda cu oaia rãtãcitã, cu drahma pierdutã; cu fiul risipitor etc. Unele sepot explica pentru cã sunt o ilustrare a unor îndemnuri care le preced sauurmeazã, cum este pilda cu stãpînul slugilor (Matei 26, 44) sau cea cusmochinul neroditor (Luca 13, 6-9). De mult ori pilda se explicã printr-uncontext îndepãrtat. Oricum, din analiza parabolei însãºi se poate gãsi explicaþiaei, fixîndu-se ideea centralã, din care se desprinde interpretarea pãrþilor. Pãrþileparabolei se explicã în funcþie de ideea ei fundamentalã. Pãrþile secundare nu seexplicã. De exemplu, în pilda celor zece fecioare, numãrul zece fiind un detaliusecundar, nu se explicã.

Ø Gnomele sau sentinþele morale care nu se pot explica literal, cãci dauînþelesuri absurde. De exemplu, „iar de te loveºte peste obrazul drept întoarce-iºi pe celãlalt” (Matei 5, 39) este o sentinþã, care reprezintã o regulã generalã alcãrei înþeles este cã trebuie mai degrabã sã suportãm o nouã vãtãmare decît sãne rãzbunãm. Sau: „Dacã ochiul tãu cel drept te sminteºte pe tine, scoate-1 ...”(Matei 5, 29), aici prin ochi se înþelege ceva de mare preþpentru om.

Ø Comparaþia, adicã unele asemãnãri în care se comparã un lucru presupuscunoscut cu altul necunoscut, spre a se lãmuri º i cunoaºte din aceasta din urmã.Asemãnarea se face prin cuvinte de comparaþie: „ca”, „precum”, „aºa ºi”,„asemenea ºi”, puse înaintea metaforei, care se transformã în asemãnare deschisã.De exemplu: „Precum a fost în zilele lui Noe, aºa va fi ºi în zilele Fiului Omului”(Luca 17, 26). Sau „Precum trupul fãrã suflet este mort, aºa ºi credinþa fãrã fapteeste moartã” (Iacov 2, 26). În comparaþie asemãnarea este vãditã, iar în metaforã,alegorie, parabolã, fabulã ºi gnomã, asemãnarea este ascunsã. În explicareacomparaþiilor trebuie sã se cunoascã temeiul asemãnãrii. La unele asemãnãri ºicomparaþii se aratã nota comunã a ambelor lucruri care se aseamãnã (Matei 10,16). Acolo unde nu se cunoaºte temeiul asemãnãrii, el va fi cãutat în context sauîn natura lucrurilor, în împrejurãrile istorice. De exemplu, în Apoc. 16, 15 ºi ITes. 5, 2 se spune cã Mîntuitorul va veni a doua oarã „ca un fur”, temeiulasemãnãrii se înþelege din natura lucrurilor, adicã va veni pe neaºteptate, fãrã deveste.

SENSUL TIPICSensul tipologic sau tipic este o formã particularã a sensului duhovnicesc. În sensultipic înþelesul rezult mijlocit prin ajutorul unui lucru, unei acþiuni sau persoanenumit tip sau prototip care la rândul s u semnific ceva mai înalt în afar deînsemn tatea sa proprie literal [ex: mana din VT în însemnarea în sens literalînseamn hrana evreilor în pustie dar este ºi un tip prefigurând Sf. Euharistie; mielulpascal era o mâncare ritual de Paºtele evreilor dar este ºi tipul sau prototipul jertfeide pe cruce a Mântuitorului]PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


12

Sensul tipic vine de la grecescul „tipos”= a întip ri, a l sa o urm , a imprima;astfel c tipul este un chip sau un obiect abia conturat care devine un obiectdes vârºit, terminat când se numeºte arhetip. În Sf. Scriptur prin tip se înþelege orealitate istoric , persoan , acþiune sau lucru din VT care îºi are corespondentul sauarhetipul în NT. Astfel ‚Adam este chipul Celui ce ave s vin ’ (Rom 5,14); celedou femei ale lui Avraam Agar ºi Sara preînchipuie cele dou testamente (Gal4,24); ºarpele de aram ridicat de Moise în pustie prefigureaz r stignireaMântuitorului (In 3,14); preoþii Legii vechi ºi cortul unde slujeau erau ‚umbre ºiînchipuiri’ ale celor cereºti (Evr 8,5); Mântuitorul însuºi aminteºte c ºederea Sa înmormânt e prefigurat de proorocul Iona înghiþit de chit (Mt 7,40); stânca din careMoise a scos ap prefigureaz pe Hristos (I Cor 10,4).

Tipul fiind ceva nedes vârºit care trebuia s se împlineasc în NT înseamn c el exist numai în VT. Sfinþii P rinþi arat c venind Mântuitorul nu mai suntnecesare tipurile în NT. Totuºi unii socotesc c pe lâng sensul literal din NT ar maifi tipuri ce vorbesc despre des vârºirea Împ r þiei lui Dumnezeu: corabia lui Petruagitat de valuri (Mt 8,24) ar fi un tip pentru Biserica persecutat ; pescuireaminunat (Lc 5,1) preînchipuie aducerea oamenilor la credinþa creºtin îns acesteanu se pot numi tipuri decât în sens larg de ordine didactic pentru zidireacredincioºilor nefiind decât tipuri ermineutice. Astfel sensul tipic se rezum numai laVT care preînchipuie des vârºirea din NT. Sensul tipic în Sf. Scriptur nu st niciodat singur ci al turi de sensul literal.

Sensul tipic trebuie deosebit de alegorie ºi simbol deoarece tipurile au oexistenþ istoric ,real cu un înþeles al lor propriu în afar de ceea ce ele prefigureaz pe când alegoria ºi metafora n-au existenþ proprie ºi nu intereseaz decât prin ceeace preînchipuie. La fel simbolul este un semn care reprezint ceva nev zut ºiasem n tor din ordinea mai înalt , un adev r abstract religios moral; o acþiune, opersoan , un lucru material cu ajutorul c rora se înþeleg anumite fapte de ordin moral[ex: limbile de foc de la Cincizecime (Ft 2,3) sunt un simbol prin care se arat m reþia actului dumnezeiesc al pogorîrii Duhului Sfânt sau (III Reg 9,30) rupereaveºmântului lui Ahaia simbolizeaz dezbinarea statului Israel.

Exist deosebire între tip ºi exemplu. Tipul (Adam, David, Melchisedec) esteîntotdeauna inferior arhetipului pe care îl prefigureaz (Mântuitorul) pe cândexemplul este întotdeauna superior faþ de fapta care trebuie s -i corespund (învierea Mântuitorului faþ de învierea noastr nu este un tip ci un exemplu).

Având în vedere tipurile care se refer la anumite înv þ turi avem: tipul profetic ºidogmatic [care se refer la Hristos ºi Biseric (In 3,14; In 19,36; Evr 7,3)], tipulmoral [care se refer la doctrina moral a creºtinismului (Fac 17,10; Col 2,11)] ºitipul anagogic [= a înv þa, a conduce de jos în sus; acesta însoþeºte ºi întregeºtesensul literal prin ad ugarea unei idei mai înalte ce rezult din reflexia interpretuluiasupra evenimentelor viitoare ca de ex: „ Închinaþi-v Domnului în curtea cea sfânt a Lui” (Ps 28,2) unde cuvântul <curte> prin sensul literal înseamn sinagoga iudeilordar ridicându-ne cu mintea mai sus se înþelege prin sens anagogic tr irea cereasc PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


13

sau „Laud Ierusalime pe Domnul, laud pe Dumnezeul t u, Sioane” unde prinextinderea sensului se înþelege <Ierusalimul cel de sus> iar prin <Sion> <Biserica>(cf Evr 12,22-23)]. Astfel din punctul de vedere al conþinutului, sensul literal, fiepropriu, fie impropriu, poate fi împãrþit în: istoric, profetic, dogmatic, anagogic ºimoral sau tropologic. Exemple:

• Sens literal istoric (propriu): „ª i a ieºit în zilele acelea poruncã de la cezarulAugustus sã se înscrie tot poporul” (Luca II, 1); impropriu sau metaforic: „ª iº i-a adus Dumnezeu aminte de Noe” (Fac. VIII, 1).

• Sensul literal profetic (propriu): „Femeia ta Elisabeta îþi va naºte un fiu ºi veichema numele lui Ioan” (Ioan I, 13); impropriu sau metaforic: „În vremeaaceea toiagul din Iesei va fi ridicat ca un steag în ochii popoarelor” (Isaia XII, 10);

• Sens literal dogmatic (propriu): „Duh este Dumnezeu” (Ioan IV, 24);impropriu sau metaforic: „Mîinile Tale m-au fãcut º i m-au zidit” (Ps.119,23).

• Sens literal anagogic (propriu): „La înviere nici nu se însoarã, nici nu semãritã, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer” (Matei XXII, 30); impropriusau metaforic: „Mi-a arãtat, apoi, rîul limpede al apei vieþii, luminos cum ecristalul, ieº ind din tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului” (Apoc. XXII, 1);

• Sens literal moral sau tropologic (propriu): „Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri ...”(Matei V, 44); impropriu sau metaforic: „Pomul care nu face roadã bunã setaie ºi se aruncã în foc” (Matei III, 10).

Un sens biblic de mai mic importanþ în Scriptur este sensul alegoric (=avorbi altfel decât în vorbirea zilnic ); [ex: „Cerboaic prea iubit ºi gazel plin defarmec s -þi fie ea” (Proverbe 5,19) care sunt cuvinte alegorice ce se refer la femeiatân r sau în Isaia 9,6 „ Atunci lupul va locui laolalt cu mielul ºi leopardul se vaculca lâng c prioar …”unde prin figura fiinþelor neraþionale se exprim moravurileoamenilor]

Dupã cum în Hristos existã umanitatea dimpreunã cu Dumnezeirea, tot aºa încuvântul Scripturii întâlnim douã realitãþi: materialã ºi duhovniceascã. Acest sensdeosebit de cel literal este dezvãluit de exegeza duhovniceascã, spiritualã saualegoricã, moralã, tipologicã prin care sunt revelate alte dimensiuni ale textului decâtcea materialã, istoricã, literalã. Acest tip de exegezã priveºte Scriptura ca pe orealitate dualã a împletirii dintre vãzut ºi nevãzut, dintre literã ºi Duh, dintresensibil ºi inteligibil, ambele având importanþa ºi locul lor în înþelegerea Scripturii

Important este sã se reþinã faptul cã Scriptura are douã sensuri fundamentale:literal ºi duhovnicesc, prezente concomitent în orice text scriptural, ºi cã sensulduhovnicesc are ca o formã a sa mai restrânsã sensul tipic, ca sens ce defineºte orelaþie cu caracter profetic între Vechiul ºi Noul Testament. Ambele sensuri coexistãprecum umanitatea ºi divinitatea în Hristos, ºi au importanþa lor, dar atenþiaortodoxului va cãdea întotdeauna mai ales pe cãutarea sensului interior ºi a adâncirii.PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


14

2. EURISTICA

Este acea parte a Hermeneuticii biblice care se ocup cu aflarea mijloacelor deidentificare a sensului Sf. Scripturi. Procesul de tâlcuire a Sfintei Scripturi reprezintãuna din cele mai importante lucrãri pe care trebuie sã o sãvârºeascã Biserica.Porunca Mântuitorului „propovãduiþi Evanghelia” (Mc. 6, 15) cuprinde totodatã ºiporunca tâlcuirii acestei Evanghelii. Pentru împlinirea acestei porunci însã, avemnevoie de o cãlãuzire care sã ne arate modul tâlcuirii Scripturii.

Biblia se deosebeºte de celelalte c rþi pentru c ea este inspirat de Duhul Sfânt ºiconþine înv þ turi divine supranaturale. De aceea mijloacele de aflare a sensului eisunt de dou feluri: euristica general care aplic regulile ce se aplic pentru toatec rþile omeneºti ºi euristica special care sunt proprii hermeneuticii biblice.

Ø euristica general cuprinde:§ uzul vorbirii§ despre context§ despre locurile paralele

Ø euristica special cuprinde:§ Biserica ºi Tradiþia ca organ de interpretare a Scripturii§ consensul Sfinþilor P rinþi§ analogia biblic ºi analogia credinþei§ despre antilogii

Despre uzul vorbirii º i regulile luiPentru a înþelege mai bine ideile exprimate de un scriitor în opera sa mai ales dac cartea este veche (ca în cazul Sf. Scripturi) trebuie s cunoaºtem modul de folosinþ al limbii adic ce însemnau cuvintele în acel timp. Cuvintele îºi pot schimbaînsemn tatea în cursul timpului. Autorii profani ca ºi scriitorii Sf. Scripturi au scrispentru contemporanii lor ºi doreau s fie înþeleºi de ei ºi de aceea au întrebuinþat uzulvorbirii din timpul lor.

În ceea ce priveºte uzul vorbirii Noului Testament, acesta e condiþionat detimpul în care au apãrut cãrþile care-l compun, de cultura ºi originea scriitorilor luiº i de starea sufleteascã nouã în care i-a pus primirea credinþei creºtine.

Dupã prima consideraþie sfinþiþii scriitori se exprimã în limba greacãcomunã care era în uz pe timpul veacului I (limbã cunoscutã sub numele dedialectul alexandrin sau dialectul comun). Constucþiile sunt mai simple ºi maiapropiate de felul de exprimare popular.

Dupã a doua consideraþie, exprimarea scriitorilor Noului Testament estedupã cultura simplã a mediului în care trãiserã cei mai mulþi dintre ei. Eicrescuserã în mediu ebraic º i s-au conformat acestui mediu în modul lor propriude exprimare. Chiar dacã scriu în greceºte, se recunoaºte felul de gîndire ebraic,întîlnind adeseori anumite ebraisme, adicã expresii specifice limbi ebraice cumar fi: „zidire” (Efes. II, 23), în loc de om; „dreptate” (Matei V, 20), în loc dePDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


15

evlavie, religiozitate; „pace þie (vouã)” ca formulã de salutare etc. Tot subinfluenþa uzului de vorbire ebraic scriitorii Noului Testament scriu greceºte cufraze simple, alcãtuite din propoziþii scurte legate prin „êáé”. Deci exprimarealor e întipãritã de un colorit ebraic. Pe de altã parte, sub influenþa uzului devorbire creºtin, aghiografii Noului Testament dau unor cuvinte ºi expresii greceºtiînsemnãri noi, un conþinut nou, creînd o gîndire creºtinã. Astfel, cuvîntul:âáðôéóµá, care înseamnã „spãlare”, „scufundare”, capãtã un înþeles nou,denumind taina botezului, ca act de încreºtinare; „împãrãþia lui Dumnezeu, acerurilor, a lui Hristos” înseamnã Biserica întemeiatã de Mîntuitorul; „hirotonie”,care înseamnã ridicare ºi punerea mîinilor, este taina sfinþirii slujitorilorbisericeºti; åõ÷áñéóôéá — mulþumire, denumeºte taina Sfintei EuharistiiÎns în afar de uzul de vorbire general trebuie s se þin seama ºi de uzul de vorbireparticular adic specific fiec rui autor. În Scriptur profeþii vorbeau altfel decâtcontemporanii lor: ‚sp larea cu lacrimi a patului s u’ (Ps 6,6) care înseamn c inþa;‚a r mâne în lumin ’ (I In 2,10) adic în cur þie; ‚a umbla în întuneric’ (In 12,35)adic a tr i în r t cire.

În cãutarea uzului vorbirii este de trebuinþã sã se ºtie dacã limba al cãrei uzde vorbire voim sã-1 ºtim este vie ori moartã, adicã daca se vorbeºte ºi astãzi sau aîncetat de a se mai vorbi demult. Dacã este vie, uzul vorbirii se cunoaºte dinobiºnuinþa zilnicã ºi din exerciþiul oral sau literal, însã dacã este moartã, uzulvorbirii trebuie cercetat prin mãrturii sau izvoare demne de încredere.Uzul biblic se poate cunoaºte prin mijloace directe ºi mijloace indirecte.

Ø Mijloace directe1. c rþile VT ºi NT unde autorii l muresc singuri multe din cuvintele

întrebuinþate2. traducerile greceºti ale VT în special Septuaginta3. scriitorii Iosif Flaviu ºi Filon care au tr it în acele timpuri ºi care au

folosit cuvinte cu aceeaºi însemn tate ca ºi la aghiografii creºtini4. Sf. P rinþi ºi scriitori bisericeºti mai ales cei vechi (Ignatie al Antiohiei,

Clement Romanul) care au scris într-o limb asem n toare cu a NT5. scriitorii p gâni ce aparþin perioadei eleniste (Polibiu +122d.Hr.; Diodor

de Sicilia +8 d.Hr.)6. scrierile apocrife ale NT

Ø Mijloace indirecte1. vechile traduceri ale Sf. Scripturi: Peºito ºi Vulgata2. dicþionare, gramatici, concordanþe biblice ºi comentarii3. etimologia (=desfacerea cuvântului în elementele componente când

r d cina ne d însemn tatea originar )4. compararea cuvintelor din dialecte înrudite (cuvinte din ebraic cu cele

din siriac ºi arab ) Aceasta se vede foarte bine de exemplu, în expresia:„vei mînca praf” (Facere III, 14), al cãrei sens se lãmureºte prin limbaasirianã, înruditã cu cea ebraicã. In limba asirianã „a mînca praf”înseamnã a fi înfrînt, biruit. De asemenea, cuvîntul ðáñèåí ï ò, care



16

înseamnã fecioarã (Isaia VII, 14), se probeazã cã are acest sens prinlimba arabã º i sirianã, precum ºi prin dialectul punic, dupã mãrturisireaFericitului Ieronim, în contra traducãtorilor iudei care pretindeau cã acestcuvînt însemna numai „tînãrã”. Acelaºi cuvînt are un sens într-o limbãºi altul în alta; astfel, cuvîntul lehem, care în ebraicã înseamnã pîine, înlimba arabã înseamnã carne.

Limbile Sf. Scripturi-toate c rþile VT au fost scrise în ebraica veche exceptând o parte din Ieremia,Daniel ºi Ezra ºi o parte din c rþile necanonice care au fost scrise în aramaica(dialect vorbit de evrei dup exilul babilonic) iar dintre c rþile necanoniceÎnþelepciunea lui Solomon ºi III Macabei s-au scris în limba greac

-limba originar a NT este greaca elenistic în afar de Evanghelia dup Matei care a fost scris în aramaic ;Totuºi limba NT are o structur proprie deosebit de limba post-clasic folosit de

scriitorii p gâni contemporani cu autorii NT, fiind o gândire ebraic exprimat încuvinte greceºti (fraze legate prin conjuncþii simple fapt specific limbii aramaice câtºi prezenþa unor cuvinte noi strict creºtine). Prin cuceririle lui Alexandru cel Marelumea s-a amestecat. Limba greacã nu s-a mai putut pãstra în puritatea de laînceput, ci au intrat elemente noi, strãine. În aceastã prefacere, noua limbãgreacã se numeº te limba comunã sau dialectul alexandrin. De limba aceasta seserveau iudeii care nu mai locuiau în Palestina º i uitaserã limba lor naþionalã.(existau colonii de iudei în nordul Egiptului, în aceastã parte ei au început sã întrebuinþezelimba greacã pentru scopurile lor religioase). Vechiul Testament a fost tradus îngreceºte, º i cu aceasta limba care pînã acum servise numai geniului pãgîn, intrã înserviciul iudaismului º i, mai tîrziu, al creº tinismului. Intrat însã în uzul iudeilor,dialectul alexandrin îº i capãtã un caracter deosebit. Limba Noului Testament sediferenþiazã ºi ea faþã de limba iudeilor eleniº ti (cum se numeau iudeii care nu locuiauîn Palestina ºi se serveau de limba greacã). Deci în limba Noului Testament deosebimtrei straturi: grec, ebraic º i creºtin.

1. Prin cel dintîi, care formeazã caracterul sãu general. Limba greacã dincãrþile Noului Testament se leagã direct de greaca numitã post-clasicã.

2. Prin stratul al doilea care o diferenþiazã, ea se leagã de greaca post-clasicãamestecatã în sec. I cu elemente ebraice ºi aramaice.

3. În sfîrºit, prin stratul al treilea ea se individualizeazã º i devine un dialectaparte. Vocabularul acestui dialect cuprinde 5420 de cuvinte. Din acestea, celpuþin 2000 nu sunt cuvinte din greaca clasicã, iar din aceste 2000, multe suntproprii Noului Testament. Un numãr mare de cuvinte vine din limbile strãine.Limba Noului Testament are ºi ea aceste trãsãturi ebraice. Forma ei de exprimaree simplã, nu mai gãsim lungile perioade greceºti în care legãtura frazelor se faceprin subordonare. Aici mai toate propoziþiile sunt principale ºi legate între ele princonjuncþii simple. Chiar în citirea romîneascã a Evangheliei se observã acest mod deexprimare pe care îl recunoaºtem cã nu e cel al unei limbi cu o gramaticã complicatã.PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


17

Despre contextSensul adev rat al unui text nu se poate interpreta numai din cunoaºterea

uzului vorbirii ci ºi din înl nþuirea ideilor exprimate de autor pe o întindere maimare decât fragmentul respectiv; orice parte din scriere depinde de altele ºi este înleg tur cu ele, le determin sau este determinat de ele. Astfel prin context seînþelege strânsa leg tur dintre ideile cuprinse într-un fragment dintr-o lucrare ºiideile ce premerg sau succed fragmentul respectiv. Deci, pentru a observaînlãnþuirea º i mersul ideilor dintr-o scriere oarecare, cercetarea contextuluieste de mare însemnãtate pentru interpretat. Arienii se opreau la cuvintele:„Tatãl este mai mare decît Mine” (Ioan XIV, 28) ºi le explicau ca o probã deinferioritate a persoanei Fiului faþã de Tatãl. Privite însã aceste cuvinte încontextul lor, cît º i în legãturã cu ceea ce Mîntuitorul a mai exprimat ºi în alteîmprejurãri cu privire la raportul Sãu cu Tatãl (a se vedea de exemplu: Ioan V,21-23; VIII, 16, 54; X, 30; XIV, 7-11) se înþelege cã nu mai putem rãmîne lasensul arienilor.

De asemenea cuvintele: „Aºa ºi Hristos, dupã ce a fost adus o datã jertfa, ca sãridice pãcatele multora ...” (Evrei IX, 28) au fost explicate de calvini în sensul cãHristos n-a murit pentru toþi oamenii. Conducîndu-ne însã de context, adicã deceea ce Apostolul a mai scris în aceeaºi ordine de idei aceloraºi cititori (vezi EvreiX, 10-18; VII, 24-28) cît º i în alte epistole (I Tim. I, 15-16; 11, 5-6; Colos, l, 12-22; II, 14 etc.), este limpede cã sensul pretins de ei este fals º i nu decurge dintotalitatea învãþãturii Apostolului.

Contextul se împarte în:v context extern: const în modul cum autorul ºi-a aranjat materialul

§ istoric –când faptele sunt expuse cronologic aºa cum s-au întâmplat înrealitate [ex cãrþile istorice din Vechiul Testament, iar în NoulTestament — Faptele Apostolilor.] Aºa, pe baza indiciilor din In. 2, 13;6, 7; 12 putem deduce cã Mântuitorul a predicat cel puþin trei ani, deºisinopticii par a vorbi doar de un singur an.

§ real –când faptele nu sunt redate cronologic ci dup asem narea dintreele [ex: Predica de pe munte (Matei V-VIII), o serie de vindecãri (cap.VIII-IX), cele ºapte parabole despre împãrãþia cerurilor (cap. XIII)etc.]

v context intern:♦ logic apropiat –paragrafele dinainte si de dupã textul pe care îl

studiem ºi const din leg tura logic între noþiunile ºi ideile unui text dintr-o fraz atextului respectiv [ex cînd zicem: „Duh este Dumnezeu” (In. IV, 24), avem olegãturã simplã între douã noþiuni adicã nu context logic apropiat. Sau atunci cîndzicem: „Tatãl nostru care eºti în ceruri ...” (Mt. VI, 9) se stabileºte legãtura întrenoþiunea de Tatã ºi ceruri.]

logic îndep rtat –paragrafele si secþiunile mai mari dinainte si dePDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


18

dup pasajul studiat, care apar_în cartea din Scripturã în care este inclus si textulnostru; leg tura dintre ideile mai multor propoziþii ca p rþi ale aceleaºi problemedintr-un text oarecare [ex: „aluatul fariseilor ºi saducheilor” (Mt 16,6) din contextulîndep rtat rezult c e vorba despre o înv þ tur rea]

psihologic – este format din asocierea spontanã a ideilor, amintirilor,evenimentelor etc. fãrã o logicã clarã între ele, asociate însã de autor într-o singurãunitate textualã din motive psihologice: o emoþie puternicã ce declanºeazã anumitestãri de spirit (aºa, în Gal. 4, 10-20; 5, 7-15; 2 Tes. 3, 6-12; 2 Cor. 10-13) Aicitrebuie incluse majoritatea dezvoltãrilor ioaneice în care Sfântul Ioan trece de a oidee la urmãtoarea nu dintr-o necesitate logicã, ci pe baza întâlnirii accidentale a maimultor elemente ce se cheamã reciproc (aºa e întregul episodul cu samariteanca, sauîn In. 7, 37 libaþiunile de la Templu determinã strigãtul lui Iisus din v. 38

optic (vizual) sau profetic –prin care se apropie evenimente foarteîndep rtate în timp care se aseam n între ele [ex: eliberarea evreilor din robiababilonian se leag de dezrobirea ce avea s vin prin Mesia (Is 45) sau Mântuitorulleag sfârºitul Ierusalimului de sfârºitul lumii (Mt 24; Lc 21)].

Prin context înþelegem c un text oarecare nu trebuie rupt din înl nþuirea salogic de textele anterioare sau posterioare pentru c s-ar putea trunchia cugetareaautorului textul primind alt înþeles. De exemplu, în Epistola cãtre Romani cuvîntul„lege” înseamnã - dupã context - cînd legea mozaicã, cînd legea naturalã, cîndlegea moralã. De asemenea, cuvintele rostite de Mîntuitorul cãtre ucenicii Sãi: „toþivã veþi sminti întru Mine, în noaptea aceasta ...”(Mc. XIV, 27-29) se explicã dinversetul urmãtor (30) prin: „a se lepãda de Hristos”. Sau cuvintele Mîntuitorului:"Eu sunt pîinea vieþii" (In. VI, 48) care singure ne lasã în nesiguranþã asuprasensului, sunt lãmurite de context, de unde se vede cã este vorba de trupul realal lui Hristos, în Sfînta Fuharistie, prin prefacerea Sfintelor Daruri.

Actuala împãrþire a Bibliei în capitole ºi versete e foarte artificialã. Ex.: 1 Cor.11, 1 aparþine capitolului precedent ca idee; noua dezvoltare începe abia cu versetul 2;

Alte mijloace de interpretare, auxiliare contextului,

q cunoaºterea temei sau ideea principalã a cãrþii adic s cunoaºtem care estesubiect despre care trateaz cartea. Trebuie sã ne ferim de a explica în sensulaparent al cuvintelor ceea ce ar contrazice subiectul care se trateazã. Astfelcînd se zice cã: „Fiul Omului a venit sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentrumulþi” (Matei XX, 28) nu vom lua ca sens numai atît cît ne spun cuvintele,pentru cã din tema tratatã de Evanghelii ºtim cã Mîntuitorul a venit pentrurãscumpãrarea tuturor.

q descifrarea scopului scrierii respective:Ø scop general care îl au o serie de c rþi de acelaºi fel [ex: evangheliile ºi

epistolele canonice au scopul de înv þa pe credincioºi doctrina creºtin ºiprincipiile morale ale Mântuitorului]



19

Ø scop special: fiecare autor ºi fiecare carte au un scop special [ex: Epistolac tre Galateni are scopul de a ar ta c îndreptarea omului se dobândeºteprin credinþ iar nu din faptele legii mozaice sau Lc 1,3-4 sau In 20,31scopul Apostolului Pavel cînd vorbeºte de îndreptarea prin credinþã (Rom.I, 17; III, 20-28; Gal. II, 16 etc.) înþelegem cã spusele lui nu trebuie luateîntr-o formã prea exclusivã, pentru cã scopul lui era numai de a arãtainutilitatea legii mozaice faþã de mîntuirea venitã prin operarãscumpãrãrii.]

q motivul scrierii arat ce l-a determinat pe autor s compun scrierea; motivulscrierii se cunoaºte din declraþia autorului [ex: Lc 1,1] din materia tratat [Galcap 1 ºi 2] sau din m rturia Sf. P rinþi

Despre locurile paraleleSf. Scriptur cuprinde scrieri ocazionale a c ror înv þ turi nu sunt orânduitesistematic ci r spândite deºi toate converg spre acelaºi scop general: mântuireaomenilor. Exist astfel în Sf. Scriptur diferite texte care se aseam n ca idei sau caexpresii acestea numindu-se locuri paralele [un bun exemplu sunt evangheliilesinoptice care istorisesc aceleaºi fapte ºi relateaz aceleaºi înv þ turi aproape cuaceleaºi cuvinte]. Sfânta Scripturã, având ca autor unic pe Dumnezeu, în ea existã ounitate de perspectivã, de gândire, astfel încât ea e fãrã contradicþie.Locurile paralele se împart în :

verbale când se aseam n ca vorbe, ca expresii cel mai irelevant tip deparalelã, dat în concordanþele biblice structurate ca un dicþionar ce indicãlocurile în care apare fiecare cuvânt din Noul Testament

♦ reale când sunt asem n toare ca idei• istorice care se refer la fapte istorice [ex; comparând Mt 9,18-26,

Mc 5,22-43 ºi Lc 8,41-56 ne putem face o idee limpede despreînvierea fiicei lui Iair ºi vindecarea femeii bolnave; comparândII Reg 24,1-16 cu I Paral 21,1 vedem c recens mântul f cut de

David e socotit p cat pentru c a primit acest îndemn de la diavol]• didactice care se refer la înv þ turi ºi idei doctrinare [ex:

comparând Rom 3,28 cu Iacov 2,17,24 vedem c în primul loc nu evorba despre faptele bune ci de faptele legii mozaice

Normele interpretative pentru locurile paralele: Compararea locurilorparalele în scopul lãmuririi textelor mai obscure se numeºte paralelism.interpretul trebuie s asocieze texte dup gradul înrudirii lor [ex: un text obscur dinepistolele Sf. Pavel trebuie c utat spre l muriri în epistolele aceluiaº utor apoi secerceteaz textele paralele ale autorilor apropiþi ca gen: epistolele celorlalþiaghiografi apoi în Evanghelii ºi chiar în întreaga Scriptur ]. Paralelismul explicãPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


20

multe texte dificile din Sfînta Scripturã. Astfel, arãtarea Mîntuitorului înviat,amintitã foarte pe scurt la Marcu XVI, 12-13 e ilustratã ºi întregitã de relatarea dela Luca XXIV, 13-33. De asemenea, fraza: „Am vãzut pe satana ca un fulger cãzînddin cer ...”(Luca X, 18) se explicã prin textul paralel despre rãzboiul ceresc descrisîn Apocalipsa XII, 7-8, unde se vorbeºte de biruinþa Arhanghelului Mihailîmpotriva lui satan º i a celor care 1-au urmat.

Paralelismul istoric ajutã la cunoaºterea clarã a multor fapte ºi întîmplãri dinistoria biblicã, din viaþa Mîntuitorului ºi a Sfinþilor Apostoli. Astfel, pe aceastãcale aflãm cã la numãrãtoarea poporului lui Israel fãcutã de David, fapt socotit capãcat de cãtre Dumnezeu, regele a fosr îndemnat de cãtre diavol sã facã acest lucru(II Regi XXIV, 1-16 ºi I Paralipomena XXI, 1). De asemenea, din FapteleApostolilor IX, 26-30 s-ar pãrea cã Apostolul Pavel, dupã convertirea sa, s-a dusla Ierusalim ºi a rãmas acolo vreme îndelungatã. Dar din alt pasaj al acestei cãrþi(XXII, 17-18) se vede cã a stat acolo puþin, nu mai mult de cincisprezece zile,cum scrie Apostolul însuºi la Gal (I, 17-19). Tot prin paralelism istoric, comparîndlocurile de la Matei (IX, 18-26), Marcu (V, 22-43) ºi Luca (VIII, 41-56) ne facemo idee mai limpede despre momentul învierii fiicei lui Iair º i despre vindecareafemeii bolnave de scurgerea sîngelui. La fel cu vindecarea paraliticului dinCapenaum (Matei IX, 1-8; Marcu II, 2-12; Luca V, 18-25), prima înmulþire apîinilor (Matei XIV, 13-21; Marcu VI, 32-46; Luca IX, 10-17; Ioan VI) cuvîntulfecioarã, din: „Iatã fecioara va lua în pîntece ºi va naºte fiu ...” (Is. VII, 14), nu sedeterminã singur în textul original dacã înseamnã fecioarã în sensul nostru, dincare cauzã unii, precum Achila, Simah, Teodoþion au tradus acel cuvînt priní åá í éò = fatã, tînãrã. Însã prin textele paralele de la Fac. XXIV, 16-43; Ieº . XI, 8;Cîntarea Cîntãrilor VI, 7; Proverbe XXX, 8-19, lucrurile se lãmuresc ºi se vede cãe vorba de fecioarã (ðáñèåí ï ò) în sensul adevãrat al cuvîntului.

Reguli pentru locurile paralele

A. Pentru texte paralele în aceeaºi operã:

a) prezumþia de logicitate a autorului (de inexistenþã a contradicþiilor)când abordeazã un subiect. Dacã existã o contradicþie între exegezalocurilor paralele atunci:

§ sau interpretarea 1 e greºitã§ sau interpretarea 2 e greºitã§ sau ambele sunt greºite

b) interpretarea unui pasaj are ºanse sporite de a fi mai limpede ºi mainuanþatã dacã se recurge la un numãr mai mare de paralele atâtverbale, cât ºi reale.

B. Pentru texte paralele din scrieri diferite dar ale aceluiaºi autor:

a) ambele paralele se pot contrazice. Se þine cont de condiþiile specificescrierii fiecãrei opere (isagogie);



21

b) se þine cont de evoluþia înþelegerii autorului a unor probleme (cronologiaEpistolelor pauline: Romani reia teme din Galateni, aprofundându-le).

C. Pentru textele paralele din scrieri ale unor autori diferiþi:

Paralelismul între operele autorilor biblici diferiþi poate viza:

a) evenimente identice: în cazul în care trebuie sã þinem cont cã acesteevenimente sunt prezentate din perspective diferite. De exemplu NaºtereaDomnului în relatarea Sfântului Matei prezintã elemente diferite de cea aSfântului Luca.

b) învãþãturi de credinþã identice: în cazul în care toate textele vor firaportate la învãþãtura formulatã ºi precizatã de cãtre Bisericã în dogmeleSinoadelor Ecumenice, în sfintele canoane ale acestor sinoade, în scrierileSfinþilor Pãrinþi ºi în Mãrturisirile de credinþã. Doar buna ºi precisacunoaºtere a învãþãturii Bisericii va permite identificarea exactã a acestuitip de paralele.

Identificarea locurilor paralele se face prin „trimiterile” indicate în josul fiec reipagini ale Bibliei. Exist apoi ºi anumite c rþi numite „concordanþe biblice” caresunt culegeri de texte paralele pe diferite chestiuni în ordine alfabetic cu indicarealocului din care au fost luate [ex: texte unde se afl ‚p cat’, ‚mântuire’, ‚înger’ etc.]

Biserica ºi Tradiþia ca organe ale interpret riiSe bazeaz pe faptul c înv þ tura Mântuitorului ºi a apostolilor nu se cuprindenumai în NT ci ºi în cuvântul oral (tradiþie) transmis de Sf. Apostoli ºi p strat înBiseric . De aici rezult c Tradiþia ºi Biserica sub asistenþa Sf. Duh sunt organelecele mai autorizate pentru interpretarea Scripturii. Pentru Biserica OrtodoxãRevelaþia Supranaturalã este conþinutã în Sfânta Tradiþie ºi în Sfânta Scripturã ºipãstratã ºi explicitatã de Bisericã. În aceastã perspectivã Sfânta Scripturã apare casupusã Revelaþiei, care culmineazã în Persoana divino-umanã a MântuitoruluiHristos. De aceea, din acest punct de vedere, Scriptura doar Îl mijloceºte pe Hristos,în mãsura în care ea Îl exprimã ºi Îl aratã. Scriptura în ea însãºi nu este Revelaþiaabsolutã, ci trimite la aceasta într-un mod mai mult sau mai puþin clar.

Scriptura este o carte revelat : prin prooroci, drepþi ºi înþelepþi ºi s-a fixat înscris înainte de Hristos formând VT iar înv þ tura transmis prin Hristos ºi ApostoliiS i, fixat în scris de aceºtia sau de ucenicii lor formeaz NT. Atât revelaþia VT câtºi a NT s-a transmis mai întâi oral pentru anumiþi oameni ºi pentru anumitecomunit þi. Dup un timp revelaþia VT care circula oral sau chiar scris în fragmentes-a strâns la un loc ºi s-a fixat în scris formându-se VT ; pe lâng acesta dup exil aucirculat ºi texte cu explicaþii ale înv þ torilor de lege la textul sfânt (midraºuri=tradiþia iudaic ). Biserica creºtin º-i însuºit numai VT de la sinagoga iudaic dându-PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


22

i o interpretare hristocentric . Fãrã Hristos Vechiul Testament este de neînþelesdeoarece mintea celor care îl citesc în afara credinþei lui Hristos este acoperitã de unvãl care se desfiinþeazã doar prin Hristos (cf. 2 Cor. 14-16). Acest caracterhristologic ºi hristocentric al exegezei a fost descoperit de Domnul Însuºi atunci când„începând de la Moise ºi de la toþi proorocii, le-a tâlcuit ucenicilor, din toateScripturile cele despre El” (Lc. 24, 27) ºi „le-a deschis mintea ca sã priceapãScripturile” (Lc. 24, 25) în aceastã nouã modalitate. Revelaþia NT s-a efectuatdeplin prin Mântuitorul care a transmis-o oral. Ea a fost amplificat de Sf. apostoliinterpretând-o ºi adâncind-o ºi care a circulat 20 de ani pe cale oral în comunit þilecreºtine. Mai târziu (anii 43-100) o parte din aceºti ucenici au pus în scris esenþialulacestei înv þ turi rezultând NT. A r mas îns în continuare ºi o înv þ tur oral cares-a trnsmis mai departe al turi de Scriptur amplificându-se prin explicaþii ºiinterpret ri la textele sfinte (I Cor 11,1). Aceast înv þ tur oral a existat înc dinveacul apostolic al turi de Sf. Scriptur (II Tes 2,15) purtând numele de tradiþieapostolic iar dup veacul apostolic a luat numele de tradiþie bisericeasc care s-acristalizat în scris prin scrierile Sf. P rinþi, dogmele ºi canoanele sinoadelor , princultul bisericesc.

Al turi de tradiþie au existat ºi comunit þile creºtine adic Biserica. Bisericaeste cea care a primit scrierile NT. Apostolii ºi urmaºii lor au condus Biserica ºi i-audat o organizare, au codificat scrierile NT le-au explicat ºi le-au ap rat de r t ciri subconducerea Duhului Sfânt. Astfel Biserica Tradiþia ºi Sf. Scriptur au coexistat ºi aufost în strâns leg tur întotdeauna. Dreptul Bisericii de a interpreta Scriptura îlrecunosc reprezentanþii autentici ai Tradiþiei „Nu se poate afla în Scriptur adev rulde c tre acei care nu ºtiu Tradiþia” (Sf. Irineu +202); „Din cauza în lþimii ei nu toþiiau Scriptura în acelaºi înþeles… pentru aceasta este necesar, din pricin unor greºeliaºa de felurite, ca interpretarea profetic ºi apostolic s se c l uzeasc de regulaînþelesului bisericesc ºi universal” (Vincenþiu de Lerin); „Datori suntem noi s credem f r ºov ire în Scriptur , desigur, nu altfel, ci aºa cum a interpretat-o ºitransmis-o Biserica soborniceasc ” (Dositei al Ierusalimului);

Existã o legãturã între Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul biblic ºi LiturghiaBisericii. Însãºi Liturghia este o interpretare a Scripturii. Scriptura nu e un scop în eaînsãºi, ºi prin urmare nici citirea ºi tâlcuirea ei nu vor putea fi astfel. Lucrarea decitire ºi tâlcuire a Scripturii va fi deci legatã ontologic de împlinirea ºi concretizareaScripturii, adicã Liturghia Bisericii. În Liturghie cuvântul biblic devine „viu ºilucrãtor” (Evr. 4, 12).

Consensul Sfinþilor P rinþiAutoritatea Bisericii în interpretarea Sfintei Scripturi s-a exercitat prin hot rîrile

sinoadelor ecumenice ºi prin practicile bisericeºti. Fiind „stâlp ºi temelie aadevãrului” (1 Tim. 3, 15) în întregul ei, doar Biserica este interpreta lipsitã degreºealã a Scripturii. Doar Biserica în totalitatea ei este deþinãtoarea acesteiconºtiinþe superioare care judecã fãrã de greºealã. În cartea Faptelor vedem, cuPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


23

ocazia Sinodului Apostolic de la Ierusalim (F.A. 15, 6-29), cã dezbaterile teologiceau fost purtate de cãtre preoþi ºi apostoli (v. 6), sub conducerea episcopului deIerusalim, Sfântul Iacov (v. 13), ruda Domnului, dar cã hotãrârea Sinodului poartãgirul întregii Biserici (v. 22). Prezenþa Sfântului Duh în Bisericã „o cãlãuzeºte la totadevãrul” (In. 16, 13).

În chip direct, Biserica ºi-a exercitat autoritatea în ceea ce priveºte interpretareaanumitor texte pe cale pozitivã ºi pe cale negativã.

Pe cale pozitivã (1), adicã prin definirea solemnã în Sinoade a unor învãþãturireferitoare la unele locuri scripturistice. Spre exemplu: „Eu ºi Tatãl una suntem”(Ioan X, 30) a fost interpretat de Sinodul de la Sardica (343) în sensul unitãþii fiinþeiFiului cu Tatãl. Alteori, Biserica a arãtat înþelesul corect al unor texte ºi pe calenegativã (2) prin respingerea ºi condamnarea în sinoade, a unor interpretãri dovediteeretice. [ex: la Sinodul V ecumenic (Constantinopol, 553) a fost condamnatãinterpretarea hiliastã a textului din Apoc. 20, 4, arãtîndu-se înþelesul corect al loculuirespectiv].

Sfinþii P rinþi sunt acei conduc tori ºi înv þ tori ai Bisericii care au vieþuit înprimele 7 secole ale creºtinismului (pân la Ioan Damaschin + 749) ºi care au înv þatdrept credinþa creºtin ºi au avut o viaþ virtuoas ºi au fost recunoscuþi ca atare deBiseric . Cuvîntul pãrinte (grec. ðáôçñ, ðáôåñåò = pãrinte, pãrinþi) e de originesacrã — Dumnezeu este „Tatãl nostru” (conf. Matei 6, 9). În Vechiul ºi în NoulTestament, acest cuvînt exprimã, de asemenea, raportul dintre învãþãtor ºi ucenic caun raport între tatã ºi fiu. Învãþãtorul este „tatã”, iar ucenicul este „fiu”, cumnumeºte de exemplu Sfîntul Apostol Pavel pe Timotei º i pe Tit, (I Tim. 1, 2) iarPetru pe Marcu (I Petru 5, 13). În acest înþeles vorbeºte Sfîntul Irineu: „Cine aprimit învãþãtura de la cineva e numit «fiu» al celui care îl învaþã, iar acesta dinurmã e numit «tatãl» sãu” (Adv, haeres. IV, 41, 2). Calificativul de tatã sau pãrinteera frecvent în primele secole, mai ales pentru episcop. Începînd din sec.IV,numele de Pãrinþi sau Sfinþii Pãrinþi exprima autoritatea supremã în ortodoxie.Pãrinþii erau acum consideraþi ca reprezentanþi normativi ai tradiþiei doctrinale aBisericii.

Într-una din scrisorile sale, Sfîntul Vasile cel Mare precizeazã: „Noi nu acceptãmnici o credinþã nouã, care ne-ar fi prescrisã de alþii ºi nu cutezãm sã predicãm nicimãcar rezultatele propriei noastre reflecþii, pentru a nu prezenta înþelepciunealumii drept dogmã a religiei, ci acelor care ne întreabã le comunicãm ceea ce ne-auînvãþat Sfinþii Pãrinþi” (scris. 140, 2). Sinoadele, îndeosebi cele ecumenice,statornicesc dogmele Bisericii, bazîndu-se pe autoritatea Sfinþilor Pãrinþi. Pãrinþiisunt nu numai reprezentanþii tradiþiei doctrinale a Bisericii, ci ºi judecãtoriiortodoxiei (aceasta indiferent de veacul în care au trãit). Ei sunt, de obicei, episcopi,dar regula aceasta nu putea rãmîne fixã. Numele de „Pãrinþi” a început sã treacã dela episcopi asupra scriitorilor bisericeºti, clerici sau neclerici. Factorul determinant afost mãrturisirea cu autoritate a credinþei Bisericii. Astfel, termenul de „Pãrinþi”cãpãtã un sens special, acela de martori sau mãrturisitori ai credinþei vechii Biserici.Dar nu toþi aceºti scriitori bisericeºti din trecut puteau fi consideraþi ca martori —PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


24

mãrturisitori º i numiþi „Pãrinþi”. Vincenþiu de Lerin precizeazã condiþiile ceruteunui scriitor bisericesc pentru a se bucura de autoritatea de Pãrinte bisericesc, ºianume:

1. sã fi trãit în sfinþenie, în credinþã ºi în comuniune cu Biserica universalã prinînvãþãtura lor.2. unanimitatea acordului doctrinal.3. þinerea ºi trasmiterea învãþãturii curate a întregii Biserici.

Din cele de mai sus reiese cã noþiunea de „Pãrinte bisericesc” implicã oseamã de condiþii. Aceste condiþii sunt patru:(1) Doctrina ortodoxã, în sensul cã învãþãtura lor trebuie sã reflecte fidel doctrina

Bisericii;(2) Sfinþenia vieþii (vita pura) ca realizare practicã a ortodoxiei;(3) Aprobarea Bisericii (aprobatio Ecclesiae) adicã sunt recunoscuþi cu acesteatribute ºi aceastã denumire de toatã Biserica. Este condiþia necesarã care calificãdefinitiv pe un „Pãrinte bisericesc”;(4) Vechimea (antiquitas), adicã au trãit în primele opt secole; în perioadaSinoadelor Ecumenice, pînã cel mai tîrziu la Sf. Ioan Damaschin (+749).

Biserica ortodoxa nu admite pe cineva ca „Pãrinte bisericesc” fãrãîndeplinirea riguroasã a tuturor celor patru condiþii enumerate

Opera Sf. P rinþi const în mare parte din comentarii la texte biblice. Ei au tr it catimp mai aproape de Hristos ºi Apostolii S i ºi au moºtenit înv þ tura creºtin ºimodul autentic de a înþelege Sf. Scriptur ºi au cunoscut mai bine obiceiurile ºiîmprejur rile istorice în care s-au scris c rþile Sf. Scripturi. Scrierile P rinþilor facparte din tradiþia Bisericii iar p rerile lor în materie de interpretare a c rþilor sfinte,când concord între ele sunt socotite exprim ri autentice le Bisericii. AstfelConsensul P rinþilor este p rerea unanim a P rinþilor Bisericii asupra sensuluidogmatic sau moral al unui text din Scriptur . [„ Scripturile sfinte ºi inspirate deDumnezeu sunt îndestul toare în sine pentru vestirea adev rului; exist ºi multecuvânt ri alc tuite de fericiþii noºtri dasc li despre ele, pe care de le va citi cinevava afla interpretarea Scripturilor” (Sf. Atanasie cel Mare); „Acolo unde Biserica nua hot rît nimic asupra sensului, interpreþii s urmeze p rerile comune aleînv þ torilor mari ºi mulþi, de care þinându-se cu grij putem înl tura r t cirileereticilor” (Vincenþiu de Lerin)].

Biserica nu a fixat niciodat num rul Sf. P rinþi; sinodul V ecumenic a declaratca înv þ tori cu autoritate decisiv în Biseric pe : Sf. Vasile cel Mare, Sf. Atanasie,Sf. Ilarie, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de Nissa, Sf. Ambrozie, Sf. Teofil,Sf. Ioan Gur de Aur, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Leon cel Mare.

Cineva poate fi de o sfinþenie ireproºabilã, poate fi chiar mãrturisitor saumartir, dar dacã pãrerile nu se aseamãnã cu ale celorlalþi sau sunt potrivniceînvãþãturii Bisericii, nu poate aspira la onoarea de Pãrinte. E cazul, spre exemplu, ascriitorilor de geniu ai Bisericii: Origen ºi Tertulian. „Nimeni dintre muritori n-ascris mai mult decît Origen”, zice Vincenþiu. ª i totuºi Origen a dispreþuit tradiþiileºi învãþãturile Bisericii printr-o interpretare greºitã. Tertulian se aflã aproape înPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


25

aceeaºi situaþie ca ºi Origen. Aceºtia se deosebesc de Sfinþii Pãrinþi prin aceea cã înînvãþãtura lor s-au strecurat anumite erori, deci nu au întotdeauna o învãþãturã purortodoxã, sau lasã de dorit în ceea ce priveºte sfinþenia vieþii. Ei n-au o autoritateteologicã ºi bisericeascã egalã cu a Sf. Pãrinþi; sunt inferiori acestora din punct devedere a credinþei º i sfinþenie, dar au vechime ºi unii dintre ei sunt autori de lucrãriimportante sau numeroase. Printre Scriitorii bisericeºti, putem cita în general peapologeþii sec.II, apoi pe Origen, Tertulian (amintiþi deja), Clement Alexandrinul,Eusebiu al Cezareii, Rufin, Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin etc.

Acolo unde exist deosebiri de p reri v dite ºi nu poate fi vorba de un senscomun tradiþional, majorit þile simple nu pot avea valoare normativ ci trebuie s seapeleze la autoritatea Bisericii.

Analogia biblic º i analogia credinþeiSfânta Scriptur cuprinde cuvântul lui Dumnezeu descoperit oamenilor. Dar ea a fostscris de diferiþi autori cu diferite scopuri totuºi la baza ei st planul ºi voinþa luiDumnezeu astfel c toate faptele ºi înv þ turile converg c tre acelaºi scop; cu toatedeosebirile aparente în fond exist o armonie doctrinar ºi de aceea orice înv þ tur desprins dintr-un text oarecare prin interpretare trebuie s stea în armonie cuîntreaga înv þ tur a Sfintei Scripturi. Astfel confruntarea sensului unui text cuansamblul doctrinei biblice constituie analogia biblic . Orice idee doctrinar saumoral contrar acestei credinþe generale a Sf. Scripturi este fals [ex: textele Mt16,18-19 ºi In 21,15-17 nu pot avea înþelesul unui primat petrin c ci ar fi contrarînv þ turii NT din Mt 18,18; In 20,20-24; Efes 2,22; Mt 20,27-28].

Revelaþia divin a circulat oral înainte de fixarea ei în scris în NT (tradiþia)astfel c exist o înv þ tur unitar a Bisericii izvorît nu numai din doctrin unitar aScripturii (analogia biblic ) ci ºi Tradiþie. Astfel confruntarea sensului unui text cuarmonia ºi unitatea credinþei Bisericii se numeºte analogia credinþei (cf. Rom 12,6).Precum un text din NT nu poate cuprinde înv þ turi care s fie în dezacord cuîntreaga doctrin a Bibliei tot astfel nu poate cuprinde nici înv þ turi contrareînv þ turii Bisericii care este depozitara Tradiþiei sub autoritatea Duhului Sfânt. Deaceea dac o interpretare biblic ar contrazice credinþa Bisericii ea trebuie respins Doar o exegezã ale cãrei rezultate se armonizeazã perfect cu dogmele Bisericii ºi cuînvãþãturile ei poate fi acceptatã ºi consideratã autenticã deoarece doar aºa e înarmonie cu ansamblul Revelaþiei pe care Scriptura o consemneazã. Dacã tâlcuireacontrazice chiar ºi numai una din dogmele Bisericii, atunci a ieºit din relaþia eifireascã cu Biserica, cu Tradiþia ºi cu întregul Revelaþiei, ºi de aceea este o tâlcuireereticã, inacceptabilã. Credinþa în Hristos îºi are expresia verbalã în dogme caretâlcuiesc realitatea lui Hristos; ceea ce nu e în acord cu aceste dogme nu-L maiexprimã pe Hristos, nu mai duce la Hristos, nu duce la întâlnirea cu El ºi laîndumnezeire De aceea, nu tot ce afirmã un tâlcuitor sau altul este ºi împropriat deBisericã, ci doar ceea ce se regãseºte în conºtiinþa ºi experienþa de veacuri a Bisericii,chiar dacã acel ceva este o întruchipare exegeticã nouã. Astfel, raportarea la normaPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


26

de credinþã a Bisericii are darul de a feri exegetul de abateri ºi rãtãcire ºi este criteriulprimordial al acceptãrii unei tâlcuiri Conºtiinþã ermineuticã individualã e deneconceput la o persoanã care fie nu face parte din Bisericã, fie nu trãieºte „dupãlege” (cf. 2 Tim. 2, 3-5; 1 Cor. 9, 24-27) viaþa Bisericii Aceastã conºtiinþã seformeazã prin trãirea vieþii Bisericii, iar nu prin raportarea seacã, exterioarã, la uncod exegetic sau dogmatic Exegetul îºi face aºadar tâlcuirea sa ca mãdular alBisericii ºi pentru Bisericã. Între toþi fiii Bisericii existã o unitate de tainã, ca întremãdularele unui trup de aceea între parte ºi întreg existã un permanent schimb Acestfapt a fost descris de Sfântul Grigorie de Nyssa într-o alegorie din Comentariul sãula Cântarea Cântãrilor: [Biserica e asemãnatã aici unei corãbii în care cel cetâlcuieºte Scriptura e închipuit de cârmaci. Pânzele corãbiei însã sunt umflate devântul ce închipuieºte pe Sfântul Duh, dar Acesta din urmã vine prin rugãciunile ºicererile celor din corabie, adicã a pliromei Bisericii].

Despre antilogiiSfânta Scriptur fiind inspirat de Duhul Sfânt cuprinde numai adev rul

c ci Dumnezeu nu înºeal nici nu se las înºelat ºi deci ea nu poate cuprindeantilogii (=contradicþii).

Sfânta Scriptur s-a copiat ºi tradus de nenum rate ori astfel c s-au strecurat ºiunle greºeli [ex: III Reg 4,26 se spune c : „Solomon avea 40 de mii de iesle pentrucaii de la carele lui ºi 12 mii de c l reþi” iar în II Paral 9,25 citim: „ Solomon avea4 mii de iesle pentru caii de la carele lui ºi 12 mii de c l reþi” deci exist ocontradicþie confundându-se 4 cu 40 c ci la evrei cifrele erau marcate de litere].

Sfânta Scriptur cuprinde multe c rþi scrise de diferiþi autori dintre care uniiexpun mai pe scurt alþii în am nunt, unii sunt impresionaþi de un fapt, alþii nu þinseam de el. De aceea evangheliile difer în unele am nunte: (Mt cap. 8) vorbeºte devindecarea a 2 demonizaþi în þinutul Gherghesenilor iar (Mc cap. 5) ºi (Lc cap. 8)numai de unul [ultimii doi sinoptici au subliniat pe cel mai violent dintre îndr ciþi];(Rom 3,28) „Socotim c prin credinþ se va îndrepta omul f r faptele legii” nu esteîn contradicþie cu (Iacov 2,24) „Vedeþi dar c din fapte este îndreptat omul iar nunumai din credinþ ” pentru c Sf. Pavel se refer la faptele legii mozaice iar nu lafaptele bune ca Iacov; în genealogia Mântuitorului de la (Mt 1,1-17) exist nepotriviri faþ de genealogia de la (Lc 3,23-38) totuºi nu e contradicþie pentru c Matei vorbeºte de str moºii Mântuitorului pe linia logodnicului Iosif, ocrotitorulMariei pe când Luca enumer pe linia Fecioarei Maria; la (Mt 5,39) Mântuitorulspune: „Iar cui te loveºte peste obrazul drept întoarce-i ºi pe cel lalt” ar fi încontradicþie cu protestul Mântuitorului când a fost p lmuit de sluga arhiereuluiAnna(In 18,23) dar (Mt 5,39) este o gnom , o sentinþ , cu înþeles impropriu.

Se pune ºi problema p rutei contradicþii dintre textele scripturistice ºi celeºtiinþifice: Biblia nu este o carte organizat ºtiinþific ci ea cuprinde adev ruri revelatepentru mântuirea credincioºilor astfel c Scriptura nu greºeºte când vorbeºte despre„r s ritul sau apusul soarelui”, c „Ierusalimul este centrul lumii” sau c „soarele ºiPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


27

luna sunt lumin torii cei mari” ºtiut fiind faptul c sunt corpuri cereºti mult mai maridecât aceºtia îns Dumnezeu a permis aceste inexactit þi din pricina sl biciuniiomeneºti pentru a fi mai uºor înþelese de oameni, acestea fiind doar accesorii,auxiliare pentru înþelegerea adev rului religios.

3. PROFORISTICA

Oamenii se apropie de Sf. Scripturã ºi cautã sensul ei din diferite trebuinþe: unulpentru zidirea lui sufleteascã, altul pentru studii º tiinþifice; deasemenea unii autrebuinþã sã i se transmitã învãþãturile ei, alþii sã afle înþelegerea cuvintelor º iexpresiilor grele, alþii cunoºtinþe istorice sau de altã naturã. Potrivit diversitãþiitrebuinþelor º i gradului în care cineva are nevoie de lãmuriri, explicaþiile care sefac asupra Sfintei Scripturi sunt diferite, dupã trebuinþa pe care interpretul îº ipropune s-o satisfacã. Proforistica se ocup cu expunere sensurilor Sfintei Scripturicu formele prin care interpretul face cunoscut textul ei auditoriului: traducerea,scolia, glosa ºi comentariul.

Traducerea este str mutarea limbii de origine a Scripturii în limba proprienaþional sau în alta cunoscut cititorilor. Traducerea nu schimb nimic din textuloriginar decât limba.

Traducerile se împart în:« traducere verbal care p streaz cu stricteþe conþinutul

respectând cugetarea autorului ºi expunând-o în cuvintecorespunz toare; în privinþa formei va respecta ºi logica ºipropriet þile limbii din care se traduce

« traducere liber când se menþine cu fidelitate fondul dar formase modific ºi se adapteaz limbii respective; aici autorul estemai liber fiind obligat s þin seama doar de specificul limbiiîn care traduce

Dintre cele dou traduceri e preferabil cea verbal fiind mai aproape de original.Prin traducere, textul scripturistic se face cunoscut prin el însuº i. Nu esteînsoþit de alte explicaþii de naturã dogmaticã, filologicã, istoricã, moralãetc. Traducerea este o formã de interpretare într-un sens mai larg.

Scolia este o form scurt de explicare a textului Sf. Scripturi. Cele dintîigreutãþi de care s-au izbit creºtinii au fost fie un cuvînt obscur, fie o frazãneînþeleasã. Ea cuprinde note explicative pentru trebuinþa imediat a cititorului. Laînceputuri erau puse pe marginea textului pentru ca cititorul sã le aibã sub ochi întimpul citirii pentru a l murii unele aspecte dificile îns cu timpul s-au amplificatreferindu-se la întreg textul. Rolul scoliei e de a lãmuri locurile grele din punct devedere gramatical sau al conþinutului, de a explica locurile figurate, de a aducelãmuriri istorice, arheologice, geografice, de a arãta variantele care existã asupraPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


28

unui loc ºi în sfîrº it, de a urmãri cursul ideilor scriitoruluiGlosa este expunerea unei explicaþii mai scurte decât scolia care se m rgineºte

la explicarea unor cuvinte vechi, rare, greu de înþeles. Grecii înþelegeau prin cuvintevechi ºi provincialismele iar la romani prin glose se înþelegeau cuvintele vechi,str ine sau termeni tehnici.

Tratatul este explicarea mai am nunþit a unui loc biblic obscur ºi adeseoricontroversat. Este un fel de monografie a unor texte scripturistice care trebuieexplicate am nunþit cu toate mijloacele ºtiinþifice moderne: filologic, istoric ºidocmatic înl turându-se obiecþiile posibile. [ex: probleme controversate privindvorbirea în limbi (I Cor 14), Sf. Euharistie (Mt 26,26), p catul originar (Rom 5).Tratatele sunt:

• critice care se refer la anumite probleme de istorie, filologie saudoctrin

• exegetice care au ca obiect precizarea sensului unui textComentariul este o explicare am nunþit , temeinic , erudit f cut prin

mijloace hermeneutice fie la toat Scriptura, la unele c rþi din Scriptur sau laanumite p rþi din aceste c rþi. Comentariul trebuie s cuprind o introducere cu datedespre autor, timpul ºi locul scrierii, scopul ºi limba, cuprinsul sumar al c rþii ºiîmp rþirea ei cât ºi o cercetare a textului cu variantele ºi traducerea lui exact . Îninterpretare se arat sensul cuvintelor, al pericopelor ºi întregul curs al ideii cuprinseîn text. Se vor examina interpret rile anterioare respingându-se cele greºite ºi se vascoate în evidenþ din text doctrina de credinþ ºi moral pe care o cuprinde.

Comentariile suntY filologice când se ocup mai mult de însemn tatea cuvintelorY doctrinare când cerceteaz ideile dogmatice ale textelor

respectiveY practice când aplic ideile din text la trebuinþele practice ale

vieþiiUn comentariu complet ºi corect se ocup atât de partea filologic ºi doctrinar cât ºide aplicaþiile în viaþa practic , f cut pe textul originar tradus ºi explicat curespectarea normelor hermeneutice.Comentarii biblice la români: dr. Vasile Gheorghiu Epistola lui Iuda cern uþi 1910;Epistola c tre Romani 1924; Evanghelia dup Matei 1927; pr. I. C. Beldie Epistolac tre Galateni Bucureºti 1920; Epistola c tre Tit Galaþi 1928; pr. I. Ghia Epistola Sf.Iuda Craiova 1927; Nicolae Colan Epistola c tre Filimon 1940; dr. Iosif OlariuComentarii la toate epistolele pauline 2 volume Caransebeº 1910, 1913; pr IoanMircea Epistola I Petru ºi II Petru Bucureºti 1973, 1976.



29

III. ARHEOLOGIA BIBLICÃ ª I IMPORTANÞA EI PENTRUINTERPRET

Arheologia biblic este o ramur a disciplinelor biblice care studiaz trecutul istorical vieþii mteriale ºi spirituale a poporului evreu în sânul c ruia s-au elaborat SfinteleScripturi. Etimologic, termenul vine de la douã cuvinte greceºti: Üñ÷áéï ò = vechiantic ºi ëüãï ò = cuvînt, studiu, istorisire. Arheologia biblica are în vedere cele treirealitãþi: familia, societatea ºi statul ºi cuprinde 4 pãrþi:

1. Despre Þara Sfîntã ºi locuitorii ei;

2. Despre antichitãþile casnice sau particulare: locuinþe, veºminte, alimentaþie,mijloace de existenþã, cãsãtoria, creºterea copiilor, starea socialã a femeii, sclavii,viaþa socialã, ºtiinþa, arta, calendarul, moartea ºi rituri funerare;

3. Despre antichitãþile politice): forme de organizare ºi administraþie a statului,funcþionari de stat ºi ai curþii regale, teocraþia, profetismul, dreptul personal ºimatrimonial, cãsãtoria legitimã ºi de levirat, divorþul, drepturile º i îndatoririlesoþilor, proprietatea, împrumutul, moºtenirea, dreptul penal ºi Sinedriul;

4. Despre antichitãþile religioase: cultul, locaºurile de cult, personalul de cult,acþiuni cultice, timpuri sfinte, grupãri º i partide religios-politice.

Biblia s-a elaborat în Palestina ºi s-a adresat în primul rând poporului evreu astfelc ea se refer la anumite instituþii politice, administrative sau religioase autohtone.Este un popor vechi, oriental, deosebit de popoarele europene cu obiceiuri puþincunoscute ºi neobiºnuite faþ de obiceiurile noastre. Astfel f r cunoaºterea logodneiºi c s toriei la evrei nu putem înþelege titlul de tat legal al Mântuitorului atribuit luiIosif; tot legat de instituþiile familiale se explic ºi intransigenþa lui Ioan Botez torulfaþ de Irod Agripa; instituþiile politice desluºesc modul judec þii ºi r stigniriiMântuitorului , convertirea lui Zaheu sau martiriul Sf. ª tefan îns cele maiimportante sunt instituþiile religioase: Epistola c tre Evrei nu s-ar putea înþelege f r cunoaºterea instituþiilor de cult evreieºti; de asemenea suferinþele naþionale aleevreilor dup exil ºi nºterea unor speranþe mesianice false ale iudeilor ne ajut s înþelegem mai clar patimile Domnului; sectele ºi partidele religioase sunt în strâns leg tur cu evenimentele nou-testamentare.



30

IV. ISTORICUL INTERPRETÃRII SFINTEI SCRIPTURI

Interpretarea Sfintei Scripturi s-a nãscut din strãduinþa credincioºilor de acunoaºte adevãrurile divine cuprinse în cãrþile sfinte. Cititorii cãrþilor sfinte ºi-audat seama cã înþelesul Scripturii este dificil, pe de o parte de caracterulsuprauman al adevãrurilor comunicate de Dumnezeu aghiografilor º i pe de altãparte, de uitarea condiþiilor istorice legate de apariþia fiecãrei cãrþi biblice. Înistoria oricãrei literaturi, vine un moment în care textele vechi îº i ascundînþelesul sub colbul vremii, devenind accesibile numai cunoscãtorilor mediului,împrejurãrilor º i graiului în care au fost scrise. Aºa s-a întîmplat dupã moartealui Moise (cel dintîi aghiograf) cu cãrþile Pentateuhului º i tot aºa s-a întîmplat,dupã aceea ºi cu celelalte scrieri ale Vechiului º i Noului Testament. Acestea suntde fapt motivele principale pentru care interpretarea Sfintei Scripturi trebuie sãurmeze tot timpul douã tipuri de reguli:

Ø unele generale sau omeneºti, care se aplica la studiul oricãrei scrieri,altele speciale sau teologice, care sunt cerute de caracterul dumnezeesc al cãrþilorscrise sub inspiraþia Duhului Sfînt º i încredinþate Bisericii ca cel dintîi izvor alrevelaþiei supranaturale.

U Interpretarea Scripturii a început la evrei dup exilul babilonic: limba ebraic veche în care fuseser scrise c rþile VT nu se mai vorbea fiind înlocuit de

aramaic ºi de aceea c rþile sfinte trebuiau traduse ºi explicate în limba nou deoameni special preg tiþi pentru aceasta: c rturarii. Aceºtia îºi însuºeau o anumit înv þ tur p strat oral de la marii rabini traducând ºi interpretând VT. Laînceput, ei împlinesc doar rolul de traducãtori ai cãrþilor sfinte; dupã careînsoþesc traducerile de scurte interpretãri. Cu timpul, accentul care trebuiapus pe cuvîntul biblic, se mutã pe cuvîntul cãrturarilor. Fariseii, mai toþicãrturari, desãvîrºesc acest proces de înstrãinare faþã de spiritul Legii º iaºeazã între cuvîntul lui Dumnezeu º i inima omului un baraj — respectulpentru cuvintele interpreþilor. Ei se îndepãrtau tot mai mult de înþelesulreligios ºi moral al Scripturii. Din aceastã cauzã Hristos mustrã pe farisei º ipe cãrturari cã deformau înþelesurile Scripturii (Matei XV, 1-6; XXIII, 1-33).

Evreii împ rþeau explic rile lor în dou categorii: „halacha” adic înv þ turi care se refereau la Legea mozaic ºi erau obligatorii pentru toþi servindca norme de viaþ ºi „hagada” cuvânt ri din alte p rþi ale scripturii ºi care eraumai libere. Din cuprinsul acestora se dezvolt mai târziu Miºna ºi Ghemara celedou p rþi ale Talmudului, carte elaborat în sec X d.Hr. de ºcolile de interpretarele evreilor ºi care cuprinde toat înv þ tura iudeilor referitoare la religia lor. Ceimai de seamã reprezentanþi ai exegezei iudaice sunt Hilel º i ª amai. Hilel(care trãieº te în vremea lui Irod Idumeul), deº i urmeazã în linii generaletradiþia fariseicã, se sileº te sã scoatã la ivealã nu numai litera, ci º i spiritulcãrþilor sfinte, arãtîndu-se cît se poate de uman ºi de îngãduitor în interpretareaporuncilor Legii. ª amai, care trãieºte în aceeaºi epocã, este un interpret rigid ºidestul de formalist. Despre el se spune cã ºi-a obligat din leagãn fiii sãPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


31

posteascã; evita corespondenþa în ajunul sãrbãtorilor (ca nu cumva scrisorilesale sã calce Legea), refuza sa cumpere de la piaþã zarzavaturi pentru care nu sedãduse zeciuiala legalã etc. De la Hilel ºcolile rabinice au pãstrat urmãtoarelereguli de interpretare:Ø Analiza fiecãrui text în parte;Ø Comparaþia între textele asemãnãtoare;Ø Dezlegarea dificultãþilor speciale pe baza regulilor generale;Ø Scoaterea concluziilor din ideile anterioare;Ø Concluzia prin analogie;Ø Armonizarea concluziei cu sensul întregului context;Ø întãrirea concluziilor cu exemple.

Alþi reprezentanþi de seamã ai exegezei iudaice sunt: Gãmãliel, contemporan cuHristos ºi dascãl al lui Saul (Sfîntul Apostol Pavel), Simon, fiul lui Gamaliel,Iohanan, Rabi Akiba (sec.II), Rabi Iuda (+200) etc., ale cãror nume sunt legatede originea Talmudului.

În interpretarea lor evreii plecau de la cele dou sensuri: sensul literal exprimatprin cuvinte pe care îl putea descoperi orice cititor instruit ºi un sens ascuns carereiese din valoarea numeric ºi simbolismul cuvintelor. Iudeii din Palestinainterpretau Scriptura mai mult dup sensul literal iar cei din Alexandria Egiptuluifoloseau mai mult sensul ascuns, alegoric [aceºtia locuiau într-un mediu intelectual ºic utau s împace filosofia p gân cu înv þ turile iudaice printr-un sincretism religios]. Totalegoric interpretau VT ºi sectele terapeuþilor ºi esenienilor din Palestina.

Dupã pãrerea cãrturarilor din epoca pretalmudicã, º tiinþa interpretãrii sedobîndeºte prin studiul îndelungat º i mai ales prin iniþierea în secretele pe carerabinii de altãdatã le-au primit în chip esoteric, chiar de la Dumnezeu ºi pe careei le împãrtãºesc numai ucenicilor lor. Prin aceasta exegeza biblicã se transformãîn CABALISM [Kabbalah, înseamnã ansamblul învãþãturilor dogmatice, filosofice º isimbolice, pãstrate de la vechii iudei pe calea tradiþiei]. Iudeii pretindeau cã origineaCabalei se urcã la Adam, la Avraam sau la Moise, cãrora Dumnezeu le-adescoperit printr-un înger anumite secrete divine destinate numai rabinilor.Aceste secrete constau dupã cum se aratã în Talmud, din felurite forme º i practicide astrologie, de magie, de chiromanþie, de alchimie, de medicinã, de artãculinarã etc. Exegeza cabalisticã porneº te de la principiul cã Sfînta Scripturã,pe lîngã sensul exprimat prin cuvinte, are º i alte sensuri misterioase ºiprofunde, care se ascund sub fiecare literã ºi pe care numai cei iniþiaþi le potdescoperi.

Metodele cabaleiSensul literal, care reiese din prima lecturã a textului º i pe care orice cititor

mai instruit îl poate afla, nu prezintã mare însemnãtate, dacã nu se dau laivealã º i sensurile ascunse în forma, ordinea, valoarea numericã ºi simbolismulliterelor º i al cuvintelor. Pentru descoperirea acestui înþeles învãluit în mister,cea dintîi cale este numitã a gematriei, care constã în transformarea literelorPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


32

în cifre ºi din substituirea literelor cuvintelor ºi unor expresii cu altele devaloare numericã egalã. Iatã un exemplu de gematrie: primul verset(Gen. I. 1) º iultimul verset(II Paralip. XXXVI, 23) din Biblia ebraicã numãrã cate ºase alef(cea dintîi literã a alfabetului ebraic º i care este egalã cu 1000), ceea ce aratã, ziceau ei,cã lumea va dura exact 6000 de ani.A doua cale este arãtata de Notericon, potrivit cãreia sensul unui cuvînt ascundeîntr-însul º i sensurile cuvintelor care se încep cu literele sale.A treia metodã cabalisticã este Temurah (substituire) care constã în schimbarealocului ocupat de literele unui cuvînt pentru a obþine noi cuvinte ºi noiînþelesuri, sau chiar din înlocuirea literelor unui cuvînt cu altele aparþinînd altorcuvinte. În felul acesta, spre exemplu, Maleahi (îngerul meu) devine Mihael.Dupã ingeniozitatea fiecãruia, ca în cea mai bizarã criptografie, învãþaþii iudeigãseau mistere nu numai în Sfînta Scripturã, dar ºi în arhitectura templului, îndimensiunile calendarului, în orice caracteristicã a lãcaºului º i obiectelor de cult.Din Palestina acesta metodã de interpretare a trecut º i la iudeii din diaspora, iaraceºtia au influenþat uneori chiar pe creºtini, contribuind astfel într-o largãmãsurã la apariþia literaturii apocrife, cu caracter apocaliptic. Tot ea a dat unavînt deosebit rãspîndirii alegorismului º i creãrii curentului exegetic — sincre-tismului religios din Alexandria Egiptului, unde se face prima traducere aVechilului Testament în limba greacã (Septuaginta) º i unde Aristobul ºi Filoîncearcã cei dintîi împãcarea datelor biblice cu datele ºtiinþelor pozitive.

Dac iudaismul rabinic s-a fixat biblicist pe un text absolutizat, exegeza creºtin eracentrat pe o Persoan vie nu pe un text perfect .

U Începuturile exegezei creºtine le face Mântuitorul.Astfel,primul interpret creºtin al Bibliei este însuºi

« Iisus Hristos, Care le-a tâlcuit ucenicilor „din toate Scripturile celedespre El” (Lc. 24, 27); tot El „le-a deschis mintea ca sã priceapã Scripturile” (Lc.24, 45). El cunoaºte textul originr al Scripturii, îl traduce ºi îl interpreteaz în limbaaramaic pentru ascult torii s i (Lc 4,20-21). VT este interpretat hristocentricar tând c El este scopul ºi împlinirea VT (Lc 4,15-21). Mântuitorul deosebeºte unsens literal istoric dar ºi mai înalt tipic; Mîntuitorul porneº te totdeauna de la sensulliteral, care este prima treaptã pentru înþelegerea Scripturii: „În lege ce estescris? Cum citeº ti? Iar el rãspunzînd a zis: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeultãu din toatã inima ta º i din tot sufletul tãu, din toatã puterea ta º i din totcugetul tãu ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi” Zis-a lui: „Drept ai rãspuns.Fã aceasta º i vei fi viu” (Lc. X, 26-28). Deci cea dintîi datorie a interpretuluieste stabilirea sensului literal al cuvîntului lui Dumnezeu, care primeazã oricãreipredanii º i interpretãri omeneº ti. Acest sens trebuie expus totdeauna clar,evitîndu-se interpretãrile întortochiate si punîndu-se tot accentul pe puterea lui deîndrumare în actul mîntuirii (Mt. XXIII, 14, 6). De aici necesitatea restabiliriitextului original.PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


33

Mîntuitorul se referã, de asemenea, la încã un sens, mai înalt, al unor locuridin Vechiul Testament ºi anume: sensul tipic sau istorico-profetic, cînd vorbeºtede însemnarea prefigurativã a ºederii lui Iona în pîntecele chitului trei zile º i treinopþi (Mt. XII, 40-42) º i a ridicãrii ºarpelui de aramã în pustie (In. III, 14-16).El foloseºte foarte des metoda vorbirii în pilde sau parabole, în care esteneîntrecut, cît º i vorbirea metaforicã º i alegoricã, dînd învãþãmîntului Sãu uncaracter intuitiv.

« Sfinþii Apostoli urmeaz exemplul Mântuitorului ar tând c VT este opreg tire pentru NT Aºa se face cã în predica la Cincizecime a Sfântului ApostolPetru avem un prim exemplu de exegezã hristologicã, pascalã ºi pnevmaticã aVechiului Testament; Apostolii interpreteaz unele texte în sens literal [Ft 2,25-27com. Ps 15,11] dar folosesc ºi sensul tipic [I Corinteni 10, 1-11] – Sfântul ApostolPavel interpreteazã anumite evenimente din Vechiul Testament în sens tipic, caprefigurãri ale unor evenimente ce-ºi gãsesc împlinirea în Noul Testament. Importanteste de reþinut afirmaþia pe care Sfântul Pavel o face spunând cã „toate acestea li s-au întâmplat acelora […] ºi au fost scrise spre povãþuirea noastrã” (v. 11), adicã acreºtinilor. Aºadar câtã vreme o bunã parte din Vechiul Testament conþine ceremoniiºi prevederi legale care nu ni se mai impun în litera lor, dar totuºi sunt inspirate ºiþintesc spre Hristos (cf. 2 Tim. 3, 15-17), înseamnã cã pentru a avea ºi pentru noi unsens, acesta va fi obligatoriu de naturã duhovniceascã; vezi ºi [Gal 4,22-31; Evr cap7-10].

« Dup apostoli Biserica folosea pericope din VT ºi NT pe care le explicauprin preoþi ºi episcopi care citau locurile din Scriptur în chip sporadic întrebuinþândmai mult sensul literal: Teofil de Antiohia, Sf. Iustin Martirul, Clement Romanul,Policarp al Smirnei. Cel care scrie primele comentarii ºi omilii exegetice este Origencare elaboreaz opera sa exegetic Hexapla ar tând c pentru o interpretare corect trebuie stabilit autenticitatea textului respectiv. Dup el au urmat Eusebiu deCezareea (+340), Didim Alexandrinul (+397), Sf. Chiril al Alexandriei (+444) toþif când parte din ºcoala exegetic alexandrin ce utiliza sensul alegoric ºi înl turasensul literal. Între precursorii acestei ºcoli, Clement Alexandrinul ocupã un loc defrunte. De la el ne-au rãmas urmãtoarele principii ermineutice:

Ø Existã în Sf. Scripturã o învãþãturã ascunsã (esotericã), pe careMîntuitorul a încredinþat-o numai Sfinþilor Sãi Apostoli, iar aceºtianumai învãþãtorilor Bisericii;

Ø Nu oricine este capabil sã înþeleagã ºi sã interpreteze cuvintele Sf.Scripturi, ci numai cei iniþiaþi, adicã numai învãþãtorii º i membriiierarhiei bisericeºti;

Ø Din cauza imperfecþiunii sale ºi mai ales din cauza trupului, omulnu poate cuprinde toate adevãrurile Scripturii;

Ø Cheia cu care putem deschide uºile Scripturii este alegoria.Dar cel mai de seamã reprezentant al ºcolii alexandrine este Origen Înzestrat cu

o inteligenþã uimitoare, cu o memorie prodigioasã ºi cu o excepþionalã înclinarespre studiile biblice, el îºi însuºeºte tot ceea ce mediul alexandrin a produs maiPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


34

înalt în ºtiinþã, în artã, în filosofie, în moralã ºi în religie, º i încearcã sãantreneze gîndirea creºtinã spre culmile cele mai înalte ale teologiei speculative.Ca exeget, patru cincimi din opera sa, are un caracter exegetic. El este cãlãuzit deurmãtoarele principii emineutice:

Ø Din cauza imperfecþiunii sale, omul nu poate înþelege în chip desãvîrºitcugetarea divinã din Sf. Scripturã;

Ø Sf. Scripturã, cartea care cuprinde cuvîntul lui Dumnezeu, este inspiratã de laprimul pînã la ultimul cuvînt;

Ø Sf. Scripturã nu conþine nici o eroare, nici o inexactitate, nici o contrazicere(cu ea însãºi sau cu adevãrurile de ºtiinþã);

Ø Inspirate º i infailibile sunt numai textele biblice ieº ite din mînaaghiografilor, aºa încît orice interpretare trebuie sã porneascã de la stabilireacriticã a textului original;

Ø Sf. Scripturã are trei sensuri: trupesc, psihic ºi duhovnicesc, dupã alcãtuireatrihotomicã a omului;

Ø Interpretarea Sf. Scripturi necesitã o prealabilã pregãtire intelectualã,moralã ºi religioasã, care se dobîndeºte prin studiul îndelungat, prinpractica vieþii pioase ºi prin rugãciune stãruitoare;

Ø Creºtinii desãvîrº iþi trebuie sã încerce întotdeauna a se desprinde de povarasensului trupesc º i a depãº i sensul psihic, urcîndu-se la sensul duhovnicescal Scripturii, care e cel mai înalt ºi singurul demn de originea ei divinã;

Ø Cheia care ne deschide calea spre sensul duhonicesc al Sf. Scripturi esteinterpretarea alegoricã;

Ø Cãlãuza supremã în domeniul interpretãrii biblice este învãþãtura Bisericii,iar în orice controversã sau nedumerire exegeticã, ultimul cuvînt aparþineautoritãþii bisericeºti.

Cãlãuzindu-se de aceste principii generale, Origen ne-a lãsat, în domeniulexegezei propriu-zise, foarte multe comentarii, omilii ºi scolii, în afarã de lucrãrilesale dogmatice, morale ºi epistolare, în care argumentarea biblicã stã totdeauna peprimul plan. Este drept cã unele din teoriile sale s-au dovedit greºite ºi au trebuitpãrãsite, cum este cazul cu tendinþa sa excesivã spre alegorizarea cuvintelorScripturii, care evaporeazã oarecum realitatea istoricã a faptelor, cît ºi cu aplicareatrihotomismului antropologic al lui Platon în stabilirea sensurilor Sf. Scripturi. Dar elrãmîne un creator, un iniþiator, un deschizãtor de drumuri în domeniul exegezei ºi alteologiei în genere. Operele lui constituie izvoare de primã mînã pentru cercetãtoriicare vor sã cunoascã toate etapele prin care a trecut dezvoltarea culturii creºtine,pînã sã ajungã la marile figuri din sec. IV: Sf. Vasile cel Mare, Sf. GrigorieTeologul ºi Sf. Ioan Hrisostom, pãrintele exegezei ortodoxe.



35

Ca o reacþie contra alegorismului exagerat alexandrin, a luat naºtere ºcoalaantiohianã, care punea accentul pe sensul literal-istoric. Ea þinea seama deprincipiile dobîndite prin tradiþia Bisericii. Reprezentanþi ai acestei ºcoli avem pe:Diodor din Tars (+394), Teodor de Mopsuestia (+428), Sf. Ioan Hrisostom(+407) ºi Teodoret de Cir (+458).

Teodor de Mopsuestia a comentat, ca º i dascãlul sãu, Diodor din Tars,aproape toatã Scriptura, dar scrierile sale s-au pãstrat doar parþial º i n-au nici ovaloare, deoarece profeseazã erezia nestorianã ºi nesocoteºte tradiþia Bisericii.Faþã de Sf. Scripturã el s-a fãcut vinovat de urmãtoarele erori:

Ø A contestat canonicitatea Cronicelor, a Cãrþii lui Iov, Cîntarea Cîntãrilor,Epistola Sf. Iacob, II Petru, II, III, Ioan, Iuda º i Apocalipsa;

Ø A pretins cã inspiraþia biblicã constã pentru unele cãrþi (Proverbe,Eclesiast etc.), doar în darul prudenþei º i al înþelepciunii, iar pentru alteleîn harisma profeþiei;

Ø A tãgãduit caracterul mesianic al multor texte profetice din VechiulTestament, deº i unele sunt interpretate ca atare chiar de cãtre autoriiNoului Testament;

Ø A interpretat literal cartea lui Iov, pretinzînd cã ea nu-i decît o dramãcompusã dupã arta poeticã pãgînã de cãtre un iudeu vanitos, º i CîntareaCîntãrilor, în care vede un epitalam (poem) profan dedicat nunþii luiSolomon cu o principesã egipteanã. Prin aceasta el se numãrã printreprecursorii raþionalismului biblic. A fost condamnat la sinodul V ecumenic.

Cel mai mare exeget creºtin rãsãritean este socotit, pe drept cuvînt, Sf. IoanHrisostom. De la el ne-au rãmas comentarii, sub formã de omilii, la aproapetoate cãrþile Sf. Scripturi. De la el, ºtiinþa exegeticã a pãstrat cîteva principiiermineutice ºi anume:

Ø Pentru a putea înþelege cuprinsul Sf. Scripturi, exegetul trebuie sã-ºiînsuºeascã în prealabil toate cunoºtinþele introductive referitoare la autor,destinatari º i împrejurãrile scrierii;

Ø În interpretarea textului sacru, comentatorul nu trebuie sã caute gîndurilesale, ci acelea pe care Dumnezeu ni le comunicã prin intermediulaghiografilor: pe acestea le aflãm stabilind în primul rînd sensul literalsau istorico-gramatical al fiecãrui text;

Ø Sensul tipic, care se aflã în mai toate textele cu caracter profetic,trebuie sprijinit totdeauna pe cel literal;

Ø Dupã aflarea sensului fiecãrei pericope biblice, exegetul este dator sã arateºi consecinþele lui pentru viaþa creºtinã, insistînd de a ne conformagîndurile, vorbele ºi faptele cu învãþãturile divine cuprinse în Sf. Scripturã,în acest scop, majoritatea comentariilor alcãtuite de cãtre Sf. IoanHrisostom îmbracã forma de omilii.



36

Teodoret de Cir, ultimul reprezentant mai de seamã al ºcolii antiohiene, a scriscomentarii la Psalmi, Cîntarea Cîntãrilor, Profeþii mari º i mici, Epistolele Sf.Apostol Pavel, precum ºi cîteva tratate didactice asupra Pentateuhului, Iosua,Judecãtori º i Rut. El urmeazã de aproape pe Sf. Ioan Hrisostom. Interpretarea luieste scurtã, precisã, clarã, elegantã.

Spre sfîrº itul veacului II, scriitorii apuseni încep sã uite limba greacã ºi sãvorbeascã numai latina. Totodatã ei se îndreaptã îndeosebi spre teologia practicã,lãsînd celor din Rãsãrit sarcina adîncirii teologiei biblice ºi sistematice. Cu toateacestea, º i exegeza apuseanã ajunge la înflorire, în veacurile IV ºi V.

Sf. Ambrozie (+397) urmeazã în exegezã pe Origen ºi Filo Alexandrinul, iar înteologie pe Sf. Atanasie cel Mare ºi Pãrinþii Capadocieni. A lãsat multe scrieri peteme biblice, în care imitã pe comentatorii rãsãriteni ºi urmãreºte îndeosebiedificarea vieþii creºtine. Din aceastã cauzã, metoda folositã de el este mai multmoral-pareneticã. Preferã interpretarea alegoricã.

Fer. Ieronim (+420) este cel mai de seamã reprezentant al exegezei apusene.De la el ne-au rãmas trei categorii de lucrãri exegetice: traduceri, comentarii º istudii. Din prima categorie face parte traducerea Vechiului º i Noului Testamentîn limba latinã, numitã Vulgata, care a devenit textul de bazã pentru ediþiile Sf.Scriituri în Biserica de Apus. A scris comentarii la cãrþile profeþilor mari º i mici,la Eclesiast, la unele epistole pauline ºi la cartea Apocalipsei. Totuº i, caexeget, Fer. Ieronim nu este un scriitor original, ci se serveº te de scrierileînaintaº ilor, uneori reproducînd pãrerile acestora fãrã a-ºi expune ºi pãrerea sapersonalã. Mai întotdeauna a scris cu o grabã extraordinarã, elaborînd „pînã lao mie de rînduri pe zi”, cum remarcã singur în comentariul la Efeseni º i laObadia. Pe lîngã aceste lucrãri, ne-au mai rãmas de la el cîteva studii asupranumelor º i locurilor ebraice, interesante pentru disciplina introducerii înscrierile Vechiului Testament. Din cauza grabei º i a ocupaþiilor sale prea multe,exegeza sa este adesea superficialã, necontrolatã ºi plinã de contraziceri.

Fer. Augustin (+430) este exeget º i creator de principii ermineutice. Pe el 1-aconvertit Sf. Scripturã, îndeosebi textul de la Rom. XIII. Drept recunoºtinþã,comentariile biblice reprezintã aproape douã treimi din cuprinsul operei sale.În celebra sa lucrare: „De doctrina christiana”, care constituie cea dintîiermineuticã biblicã, el spune cã „plinirea º i scopul Scripturii este sã producãîn noi iubirea de Dumnezeu ºi de aproapele; din aceastã cauzã greºeºte cel cecrede cã a descoperit sensul Scripturii, dar n-a descoperit aceastã dublã iubire;de Dumnezeu ºi de aproapele”.Cît priveºte interpretul Scripturii, Fer. Augustin aratã cã douã sunt condiþiileesenþiale care se cer acestuia: sã înþeleagã ºi sã explice. Dar pentru aceasta, elare nevoie de anumite calitãþi morale ºi intelectuale. Calit þile morale sunt:dupã Fer. Augustin, în numãr de ºapte ºi anume:

Ø smerenia, care se naº te din cugetarea asupra imperfecþiunii noastre ºiasupra morþii;



37

Ø pietatea (evlavia), care ne învaþã sã socotim mai înþelept decît cugetareanoastrã lucrurile divine ºi sã nu contrazicem nici un cuvînt al Scripturii,chiar atunci cînd ne biciuiesc viciile sau concepþiile;

Ø º tiinþa, care ne învaþã sã reducem totul la iubirea de Dumnezeu ºi deaproapele, fãrã de care nimeni nu se poate apropia de Sf. Treime;

Ø tãria, prin care te dezlipeºti de cele pãmînteºti º i te îndrepþi cãtre iubireacelor dumnezeieºti;

Ø sfatul milostivirii, prin care pui în lucrare iubirea aproapelui, pînã laiubirea vrãjmaºilor;

Ø curãþia inimii, pentru a putea vedea pe Dumnezeu în toate cuvintele ºilucrãrile Sale;

Ø înþelepciunea, care începe cu frica de Dumnezeu º i care-þi da pacea º iliniº tea desãvîrº itã, rodul cel mai înalt al adevãratei exegeze biblice.

Pe lîngã aceste calitãþi morale, interpretului i se mai cer dupã Fer. Augustin, º ianumite însuºiri º i cunoºtinþe intelectuale, între care aminteºte:

Ø cunoaºterea limbilor originale (greaca, ebraica), a izvoarelor textului(manuscrise, traduceri lecþionarii), cunoº tinþe introductive º i biblice în general,

Ø bogate cunoºtinþe din studiile profaneÎn privinþa regulilor de ermineuticã practicã. El adoptã cele ºapte teorii elaboratede donatistul Tichonius, pe care le rezumã însã la cinci º i anume:• Cea dintîi treaptã spre înþelegerea Scripturii este sensul literal;• Ori de cîte ori interpretarea literalã nu duce la iubire, trebuie pãrãsitã ca

greºita º i pãgubitoare;• Sensul alegoric este superior celui literal;• Atît cît este posibil, Scriptura trebuie explicatã prin ea însãºi (textele

obscure prin cele clare);• Unul ºi acelaºi text poate avea deodatã mai multe sensuri, iar comentatorul

este liber sã adopte pe cele voite, dacã nu-s contrare altor texte ºi nu seabate de la porunca iubirii.

« Exegeza în Evul Mediu urmeazã douã cãi diferite:q în Rãsãrit începe epoca numitã bizantinã, care þine din veacul al

V-lea º i merge pînã la cãderea Constantinopolului sub turci (1453). În acesttimp teologii continuã sã arate aceeaºi preferinþã pentru adîncirea dogmelorhristologice ºi pentru combaterea ultimelor rãtãciri de la adevãrurile de credinþã.Se scriu mai multe comentarii, dar în general lipsite de originalitate. Nu se maicreeazã acum nici noi principii ermineutice, nici opere exegetice de mare valoare.Comentatorii se mulþumesc sã reproducã prin operele lor ceea ce au zis PãrinþiiBisericii, iar lucrãrile alcãtuite de ei îmbrãcã forma unor antologii exegetice,numite catene (lanþuri). Uneori, dupã înºiruirea pãrerilor celor vechi autorii îº iPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


38

spun ºi opinia lor personalã. Alteori, comentariile sunt alcãtuite în formã deîntrebãri º i rãspunsuri.

Tot în acest timp textul original al Noului Testament capãtã, pe baza celormai bune manuscrise, o formã aproape stereotipã, pe care criticii o cunosc subdenumirea de „textus receptus”. Între comentatorii rãsãriteni din aceastãperioadã amintim pe: Oecumenius din Tesalia (sec. X), care ne-a lãsat comentariila Faptele Apostolilor, Epistolele Pauline, Epistolele soborniceºti º i Apocalipsa;Teofilact, arhiepiscopul Ohridei (Bulgaria, +1107), care a compus mai multecomentarii la Vechiul º i Noul Testament, Eftimie Zigabenul (+1118), care acomentat, pe scurt, aproape toate cãrþile Sf. Scripturi dupã tradiþia exegeticã aBisericii Ortodoxe º i mai ales dupã Sf. Ioan Hrisostom.

q Exegeþii apuseni nu exceleazã în lucrãri de specialitate, din cauzaîmprejurãrilor istorice ºi necunoaºterea limbii greceºti. Începînd din sec. V,

Imperiul de Apus se descompune, iar popoarele care-1 alcãtuiserã intrã într-omare fierbere politicã, economicã ºi socialã. Acum dispar aproape cu totulpreocupãrile culturale ale teologilor. Lucrãrile exegetice din aceastã epocãfrãmîntatã se caracterizeazã prin lipsã de originalitate, de spirit critic º i printr-otendinþa tot mai pronunþatã de a pune interpretarea Scripturii în slujba dominaþieipapale, justificîndu-se printr-însa cruzimile inchiziþiei, jafurile cruciaþilor,rãzboaiele de cucerire, abuzurile clerului superior.

Treptat, tãlmãcirea Scripturii se perverteºte; se pãrãseºte Sf. Tradiþie,cerîndu-se doar supunere oarbã faþã de autoritatea papei º i se ajunge lascolasticism. Datoritã scolasticismului, teologia occidentalã este invadatã deintelectualism ºi de logicã, iar Sf. Scripturã este cercetatã nu pentru a i se aflaadevãratul înþeles, dar spre a scoate dintr-însa texte în sprijinul unor idei strãine deadevãrata învãþãturã creºtinã. Teologii se lasã antrenaþi de cele mai abstractediscuþii, ca de exemplu: dacã îngerii au sex, dacã pot sta mai mulþi deodatã înacelaºi loc, dacã unul poate sta în mai multe locuri etc.

Mai reprezentativi din aceastã perioadã, ca teologi º i exegeþi amintimpe: Grigorie cel Mare (+604), Isidor de Sevilla (+636), Beda Venerabilul (+735),Anselm de Canterbury (+1109), Albert cel Mare (+1280), Toma d'Aquino(+1252), Bonaventura (+1340) etc. În tot acest timp, poporul este þinut departede contactul cu Sf. Scripturã, pe care nimeni n-o mai traduce în limbilenaþionale ºi care devine astfel o carte sigilatã, inaccesibilã credincioºilor. Seînþelege de la sine cã o astfel de situaþie paradoxalã nu putea dura la infinit º iavea sã primeascã în curînd lovituri puternice.

« În epoca Renaºterii încã de la sfîrºitul evului mediu, cînd scolasticadecade, încep sã se facã auzite, în Occident glasurile celor nemulþumiþi deabuzurile º i rãtãcirile introduse în sînul Bisericii romano-catolice. Mai întîi,Reuchlin (+1525) cere ca interpretarea Sf. Scripturi sã fie fãcutã dupã textuloriginal, deoarece traducerile îi stricã înþelesul º i protesteazã împotrivaobiceiului de a se citi în teologie numai Summa Teologica a lui Toma d'Aquino.PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


39

Dupã el, Erasmus de Rotterdam (+1536) tipãreºte pentru prima datã o ediþiecriticã a Noului Testament grec, pledînd pentru un text cît mai autentic al Sf.Scripturi. El pune bazele criticii textuale ºi cere o interpretare a textului sfînt,bazatã pe filologie ºi gramaticã.

« Momentul de r scruce din istoria exegezei este reforma lui Luther(+1546) pentru care singurul izvor al credinþei este Sf. Scriptur înl turând completSf. Tradiþie. Dup Luther Scriptura este inspirat literal ºi fiecare credincios o poateinterpreta ajutat de luminile Duhului Sfânt ºi de raþiunea proprie, autoritatea Bisericiifiind astfel înl turat afirmând c Scriptura se explic prin ea îns ºi [„Scripturascripturae interpres”]. Ea nu conþine decât un sens cel literal celelalte fiindînl turate. Astfel discuþiile în jurul Scripturii se înmulþesc ºi studiile biblice sedezvolt . Se începe traducerea Bibliei în limbile naþionale încât credincioºii pot s ociteasc direct. Apar comentarii scripturistice care iau înf þiº ri confesionale:ortodoxe, romano-catolice ºi protestante.

Y Protestanþii de mai târziu (sec XVII) sub influenþa curentelor filosoficeale vremii socotesc Scriptura asemenea unei c rþi profane negându-i inspiraþia ºi

încercând s îndep rteze supranaturalul din ea adic minunile ºi profeþiile prindiferite explicaþii:

Curentul protestantismului ortodox reprezentat de Luther,Melanchton (+1560), Calvin (+1560), Hugo Grotius (+1564) admite revelaþia,

minunile, profeþiile ºi inspiraþia Sf. Scripturi Curentul protestantismului liberal este un curent raþionalist dup

care toate faptele ºi ideile trebuie judecate prin prisma singurei raþiuni îndep rtândorice autoritate bisericeasc ; neag inspiraþia biblic , revelaþia ºi minunile ºirecomand o exegez filologic ºi istoric ; reprezentat de:

H.S. Reimarus (+1786) [care susþine c evangheliile se contrazic, Moise ºiIisus au fost niºte înºelºtori, trupul Mântuitorului dup r stignire a fost furat deucenici spunând c a înviat; minunile ºi tainele Bisericii au fost n scocite de preoþidin dorinþa de câºtig];

S. Semler (+1791) [care inventeaz teoria acomod rii dup care Hristos ºiApostolii nu ar fi s vârºit minuni ci s-au acomodat cerinþelor ºi obiceiurilor vremiicare cereau ºi aºteptau un Mesia f c tor de minuni; ele trebuie interpretate ca fapteistorice, naturale s vârºite într-un mediu cu anumite prejudec þi; din evangheliitrebuie reþinute principiile morle ºi religia natural ];

H. Paulus din Heidelberg (+1856) [susþinea c religia trebuie cur þat de oricedogm ºi menþinut numi elementul moral; el inventeaz teoria psihologic aexplic rii minunilor Mântuitorului: dup care apostolii Mântuitorului au fost oamenicinstiþi dar s-au autoiluzionat în leg tur cu minunile Domnului socotind drept realeunele fapte aparente: pescuirea minunat a fost o întâmplare, schimbarea la faþ eradoar un vis al apostolilor care fiind obosiþi au adormit, Hristos n-a înviat ci s-a trezitdin letargie iar bolnavii vindecaþi au fost t m duiþi prin sugestie];PDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


40

David Fr. Strauss (+1874) [formuleaz teoria miturilor potrivit c reia minunileatribuite lui Hristos nu ar fi fapte reale istorice ci suprapuneri elaborate de fanteziapopular peste unele fapte simple ale Mântuitorului care nu a fost decât un simplurabin care a înv þt de la Ioan Botez torul ideile mesianice ºi s-ar fi încredinþat pe sineºi pe alþii c el este Mesia; astfel miturile concepute de imaginaþia popular ar fitrecut în NT];

Ernest Renan (+1892) [susþine teoria legendelor afirmând c Iisus a fost un omdeosebit c ruia ucenicii care îl înconjurau ºi oamenii sensibili, superstiþioºi ºi bizarii-au atribuit fapte ºi însuºiri supranaturale];

Adolf Harnack (+1930), renumit istoric bisericesc [respinge ipoteza înaintaºilors i care spuneau c NT a fost elaborat în sec II d.Hr. admiþând c el a fost scris în secI d.Hr; totuºi el emite ipoteza adausurilor dup care fondul simplu ºi natural alînv þ turilor Mântuitorului ar fi fost m rit de c tre ucenici entuziaºti printr-o serie deidei doctrinare, minuni ºi taine; Mântuitorul ar fi înv þat numai despre împ r þia luiDumnezeu ºi dragoste iar ucenicii u ad ugat minunile, tainele ºi înv þ tura desprebiseric ];

A Kalthoff, A. Drews ºi P. L. Couchoud [duc la extrem teoria miturilorsusþinând c Iisus n-a existat nici m car ca persoan istoric ci a fost un simplu mit,o expresie concretizat a unei idei filosofice ºi religioase care exista în acea vreme înOrient; elaborarea s-ar fi f cut de unii pretinºi ucenici ai lui Iisus sau de maselepopulare din anumite nevoi religioase ºi sociale];

Fr. Christian Bauer (+1860), corifeul ºcolii de la Tübingen [încearc s explicec rþile Sf. Scripturi prin criticismul istoric dup care NT ar fi ieºit din luptaiudaizanþilor cu Sf. Pavel ºi ucenicii lui adic lupta dintre „petrini” (adepþii Sf. Petru)care reprezentau <teza> ºi „paulini” (adepþii Sf. Pavel) care reprezentau <antiteza>iar c rþile NT ar constitui <sinteza> celor dou elemente];

Fr. Schleiermacher (+1834), A. Ritschl (+1889) ºi Aug. Sabatier (+1901)[susþin c evngheliile reprezint doar o experienþ religioas tr it de Hristos ºiapostolii s i ºi p strat în Biseric ];

Iulius Wellhausen (+1918) afirm o direcþie evoluþionist potrivit c reia religiaevreilor îndeosebi Pentateuhul s-ar fi format prin evoluþie natural ];

H. Günkel, Fr. Delitsch, P. Jensen [sunt adepþii curentului istoria tradiþiilorconform c ruia religia VT ºi NT s-au format prin influenþa celorlalte religii ºi culturiale popoarelor învecinate];

M. Deibelius, O. Cullmann, R. Bultmann [adepþi ai curentului istoria formelorcare studiaz modul cum s-a format înv þ tura mozaic ºi creºtin oral adic tradiþiacu formele sale literare pân s-a fixat în scris de aghiografi; ambele tradiþii auevoluat de la forme simple, mici povestioare ºi rug ciuni cultice; în acest cazevangheliºtii nu mai pot fi numiþi autori ai c rþilor respective ci doar editorii loradic au adunat ceea ce se spunea de c tre credincioºi].

Y Exegeza romano-catolic s-a dezvoltat luând poziþie împotrivainovaþiilor doctrinare ale protestanþilor ap rând înv þ turile fundamentale creºtine:ierarhia bisericeasc , sfintele taine, divinitatea Mântuitorului ºi caracterulPDF Creator - PDF4Free v3.0 http://www.pdf4free.com


41

supranatural al Sf. Scripturi: Aug. Calmet, L. Cl. Filion, B. Weiss, J. M. Lagrange,E. Jacquier etc. au renunþat la metoda scolastic în studierea textului originar darr st lm cesc unele texte în mod angajat faþ de autoritatea oficial în leg tur cupapalitatea, primatul, infailibilitatea etc.

Enciclicele paple: Providentissimus Deus din 1893 a papei LeonXIII ºi Divine afflante spiritu din 1943 a papei Pius XII ºi Constituþia Dei Verbum aConciliului II Vatican, BRC arat principiile dup care trebuie s se conduc exegeþiiîn interpretarea Sf. Scripturi: se recomand practica criticii textului, valorificareadescoperirilor arheologice ºi compararea cu celelalte religii, autorul c rþii deinterpretat, împrejur rile ºi scoul care l-a determinat s scrie cartea.

Y Exegeþii ortodocºi þin seama de interpretarea Scripturii dup normelehermeneuticii biblice speciale: analogia credinþei ºi consensul Sf. P rinþi; se folosescºi comentariile romano-catolice ºi protestante dar numai pentru partea lor teologic -ºtiinþific .



Notiuni de Hermeneutica Dupa Paul Constantinescu

Documents

Transcript of Notiuni de Hermeneutica Dupa Paul Constantinescu