Note de Curs_management

135
MAAGEMETUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE ŞI CADASTRU SUPORT DE CURS ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Transcript of Note de Curs_management

Page 1: Note de Curs_management

MA�AGEME�TUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE ŞI CADASTRU

SUPORT DE CURS

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 2: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 2 din 122

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 3: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 3 din 122

CUPRI�S I. Obiectul, conţinutul şi importanţa managementului activităţii de topografie şi cadastru

5

II. Formele de organizare ale activităţii de topografie şi cadastru 6 II. 1. Generalităţi 6 II. 2. Procedura de autorizare 7 II.2.1. Autorizarea în topografie minieră 7 II.2.2. Autorizarea în activitatea de cadastru 9 II.2.3. Sistemul de autorizare practicat de Institutul Regal al

Topografilor Autorizaţi (RICS) 10

II.3. Organizarea activităţii de topografie minieră 11 III. Atributele sistemului de management al activităţii de topografie şi cadastru

14

III.1. Procesul de conducere şi componentele sale 14 III.2. Organizarea, atribut al conducerii 15 III.2.1. Condiţiile şi cerinţele organizării 15 III.3. Coordonarea 16 II.3.1 Condiţiile coordonării 16 III.3.2. Etapele şi eficienţa coordonării 17 III.4. Control – evaluarea 17 III.4.1. Condiţii pentru exercitarea control – evaluării 17 III.4.2. Etapele exercitării controlului 18 III.5.Decizia 18 III.5.1. Tipuri de decizii 18 III.5.2. Etape în procesul decizional 19 III.5.3. Factori care influenţează procesul decizional 19 III.5.4. Decizia şi delegarea de autoritate 21 IV. Stiluri de conducere. Tipuri de conducători 23 IV.1. Elemente constitutive ale stilului de conducere 23 IV.2. Clasificarea stilurilor de conducere 24 IV.2.1. Teoriile X, Y, Z 25 IV.2.2. Linia continuă a stilurilor de conducere 25 IV.2.3. Preocuparea conducerii pentru producţie şi angajaţi 26 IV.2.4. Stilul de conducere şi relaţiile cu personalul

întreprinderii 26

IV.3. Sistemele de conducere ale lui Likert 27 IV.4. Alegerea şi perfecţionarea stilului de conducere 27 IV.5. Tipuri de conducători (manageri) 28 V. Managementul resurselor umane 30 V.1. Planificarea necesarului de personal 30 V.1.1. Analiza postului de muncă 30 V.2. Recrutarea personalului 31 V.3. Selecţia personalului 32 V.4. Integrarea personalului 33 V.5. Instruirea personalului 34 V.6. Evaluarea personalului 35 V.7. Promovarea personalului 36 V.8. Administrarea salarizării 36 V.8.1. Cererea şi oferta 37

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 4: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 4 din 122

V.8.2. Fluctuaţia costului vieţii 37 V.8.3. Posibilităţile de plată ale firmei 38 V.9. Sisteme de salarizare 38 V.10. Concedierea personalului 39 V.11. Probleme de sănătate şi protecţia muncii. Concedii de odihnă,

concedii medicale pentru refacerea sănătăţii 40

VI. Analiza metodelor, procedurilor şi echipamentelor de lucru 42 VI.1. Generalităţi 42 VI.2. Productivitatea şi eficienţa 42 VI.3. Măsurarea muncii. Structura timpului de muncă 44 VI.4. Norme şi normative de muncă 45 VI.5. Relaţii de calcul pentru determinarea normelor tehnice 47 VI.5.1. Relaţii de calcul pentru determinarea normelor

elementar 47

VI.5.2. Relaţiile de calcul pentru normele compuse 47 VI.6. Măsurarea consumurilor de muncă 48 VI.6.1. Metode directe 49 VI.6.2. Metode indirecte 49 VI.7. Antemăsurătoarea 61 VI.8. Categorii şi tipuri de preţuri 64 VI.9. Devizul 65 VI.10. Conţinutul studiilor de fezabilitate pentru întreprinderi existente 71 VI.11. Conţinutul cadru al proiectelor, pe faze de proiectare a

investiţiilor 72

VI.11.1. Conţinutul cadru al studiului de prefezabilitate 72 VI.11.2. Conţinutul cadru al studiului de fezabilitate 73 VI.12. Planul de afaceri 75 VII. Programarea lucrărilor de măsurători terestre 77 VII.1. Forme organizatorice de întreprinderi care execută lucrări de

măsurători terestre 77

VII.2. Particularităţile activităţilor de măsurători terestre 77 VII.3. Metode de programare a execuţiei lucrărilor 79 VII.3.1. Principii de bază pentru programarea şi organizarea

proceselor de producţie de măsurători terestre 79

VII.3.2. Parametri utilizaţi în programarea şi organizarea proceselor de producţie

79

VII.3.3. Organizarea proceselor complexe 82 VII.4. Graficul calendaristic (Graficul de tip Gantt) 84 A�EXE A. Fişe de post pentru componenţii serviciilor de topografie minieră 87 B. Instrucţiuni privind elaborarea, avizarea, aprobarea şi urmărirea

realizării programelor generale de exploatare 103

C. Anexe grafice 123

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 5: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 5 din 122

I. Obiectul, conţinutul şi importanţa managementului activităţii de topografie şi cadastru

Topografia este acea ramură a măsurătorilor terestre care se ocupă cu măsurarea şi

reprezentarea grafică a unor suprafeţe de teren relativ mici, fără a ţine cont de sfericitatea globului terestru. Topografia, împreună cu alte ramuri precum cadastrul, fotogrammetria, etc, este o componentă a geodeziei – ştiinţa măsurării Pământului. Denumirea de topografie vine de la cuvintele greceşti topos (loc) şi grafein (a descrie, a desena). Topografia se sprijină pe scheletul punctelor geodezice şi îndeseşte acest schelet, executând, în acelaşi timp, şi măsurători de detaliu pentru determinarea punctelor caracteristice ale terenului.

Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi

juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor corpurilor de proprietate de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţie şi proprietar.

Cadastrul general se prezintă ca un ansamblu de activităţi tehnico-organizatorice care are

drept scop: -furnizează date de sinteză organelor de statistică şi de conducere a statului cu

privire la stadiul şi evoluţia fondului funciar pe judeţe şi pe ţară; -participă la elaborarea studiilor şi lucrărilor de cercetare privind sistematizarea

teritorială, protecţia mediului, etc.; -participă la identificarea resurselor funciare; -furnizează date aduse la zi pentru actualizarea hărţilor cu diverse tematici.

Folosirea eficientă a resurselor umane, materiale şi procedurale în procesul de realizare a

lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale, presupune îmbunătăţirea formelor şi metodelor de organizare şi conducere a acestor lucrări, corelarea permanentă a acestora din urmă cu nivelul tehnologic al echipamentelor de măsurare şi procesare.

Procesul de executare a lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale constă în totalitatea

acţiunilor conştiente ale unui colectiv de oameni, care au ca scop realizarea unor obiective predefinite.

Managementul lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale urmăreşte interconectarea raţională

dintre forţa de muncă specializată, mijloacele tehnice de măsurare şi procesare a datelor şi procedurile de lucru standardizate, în scopul furnizării beneficiarului, într-o perioadă de timp optimă, a serviciilor contractate.

Managementul lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale constă în perfecţionarea proceselor

de muncă pe baza realizărilor ştiinţei, tehnicii şi a organizării superioare, în scopul reducerii consumului de muncă şi a creşterii productivităţii muncii. Utilizarea tehnicii noi, implică schimbarea organizării muncii, ceea ce dovedeşte existenţa unei interdependenţe între nivelul tehnic şi organizarea muncii.

Managementul lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale trebuie să asigure: - o metodologie unică; - continuitatea în timp a lucrărilor topografice şi de cadastru sub toate aspectele; - operativitate, în sensul asigurării de informaţii la timp şi în condiţii optime;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 6: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 6 din 122

- compatibilitate cu sistemule geodezice naţionale şi planetare.

II. Formele de organizare ale activităţii de topografie şi cadastru

II. 1. Generalităţi Activităţile de topografie şi cadastru, componente ale activităţii de geodezie, sunt profesii

liberale care se realizează de către persoane fizice sau juridice autorizate. Prin persoană fizică se înţelege orice cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene

sau al unui stat ce aparţine Spaţiului Economic European, luat individual, în calitate de subiect de drept civil, fiind titularul unor drepturi şi obligaţii ce alcătuiesc conţinutul raportului juridic civil.

Persoană juridică reprezintă orice entitate care are sediul social în unul dintre statele

membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, reprezentată de una sau mai multe persoane fizice, constituită cu respectarea cerinţelor legale de fond şi de formă, de sine stătătoare, ce are un patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării unei activităţi specifice, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea.

Activitatea de topografie şi cadastru se poate desfăşura:

- în cadrul unor departamente specializate ale unor societăţi comerciale cu profil diferit precum industria extractivă, construcţii civile sau industriale, etc. În astfel de cazuri departamentul de topografie realizează servicii de specialitate pentru societatea comercială din care face parte;

- în cadrul unor departamente ale unor firme de topografie autorizate, caz în care se produc servicii de topografie şi/sau cadastru pentru terţi;

- în cadrul unor birouri individuale, ca persoane fizice autorizate. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de topografie şi cadastru sunt reglementate în ţara

noastră prin legi, regulamente, norme, etc. elaborate şi aprobate de autorităţi ale statului interesate de buna funcţionare a activităţii în acest domeniu. Legea nr. 16/2007 privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez a constituit o încercare de reglementare generală a ştiinţelor de măsurarea şi reprezentare a Pământului, dar, în decembrie 2008, Curtea Constituţională a declarat această lege ca neconstituţională. Prin urmare, la ora actuală, reglementarea activităţii de topografie şi cadastru este realizată prin legile, normele şi ordinele anterioare. Astfel în domeniul topografiei se aplică Regulamentul de topografie minieră, aprobat prin Ordinul comun nr. 65-133/2003 MEC – ANRM. Activitatea de cadastru este fundamentată pe o serie de reglementări precum: Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Ordin nr. 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, Ordin nr.107/29.03.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea sau recunoaşterea autorizării persoanelor fizice sau juridice romane, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat care aparţine Spaţiului Economic European în vederea realizării şi verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei pe teritoriul României, etc.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 7: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 7 din 122

II. 2. Procedura de autorizare Practica internaţională a consacrat obligativitatea ca lucrările de specialitate din domeniul

topografiei şi cadastrului să fie realizate de persoane care să îndeplinească cumulativ trei condiţii:

- să poată dovedi absolvirea unor cursuri de specialitate conforme cu nivelul lucrărilor executate;

- să poată demonstra deţinerea unei experienţe în domeniu care să garanteze buna realizare a lucrărilor încredinţate;

- să deţină, din partea asociaţiei profesionale în care activează, o formă materială de recunoaştere a competenţelor sale de specialitate.

Certificarea întrunirii celor trei condiţii se realizează de obicei prin procedura de

autorizare, care se materializează prin eliberarea, de către o comisie de autorizare, a unui certificat ce atestă calităţile profesionale ale deţinătorului.

II.2.1. Autorizarea în topografie minieră

Autorizarea are drept scop asigurarea realizării corespunzătoare a lucrărilor de specialitate

din domeniul topografiei miniere, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor tehnice şi calitative prevăzute în regulamentele şi normativele în vigoare.

Prin autorizare se recunoaşte competenţa tehnico-profesională a personalului de

specialitate de a realiza, verifica şi coordona lucrări specifice domeniului topografiei miniere. Titularii licenţelor sau permiselor de prospecţiune, explorare, exploatare sunt obligaţi să

realizeze lucrări de topografie minieră numai cu persoane fizice sau juridice autorizate. Autorizarea se solicită şi se acordă pentru una din următoarele grade: - gradul “A” – pentru execuţie de lucrări de topografie minieră; - gradul “B” – pentru conducere si execuţie de lucrări în topografia minieră; - gradul “C” – pentru coordonator de activitate de topografie minieră. Categoriile de lucrări care fac obiectul autorizării sunt următoarele : (1) Autorizaţie gradul “A” ( executie de lucrari de topografie minieră ) a) trasarea lucrărilor miniere de la suprafaţă şi din subteran; b) ridicarea topografică de detaliu şi înregistrarea în documentaţia grafică a lucrărilor

miniere subterane şi/sau de la suprafaţă, precum şi a elementelor geometrice ale zăcământului; c) recepţia lucrărilor miniere de la suprafaţă şi din subteran din punct de vedere

topografic; d) realizarea lucrărilor de topografie miniera in format analogic si digital, stocarea si

arhivarea acestor lucrări. (2) Autorizaţie gradul “B” ( Conducere şi execuţie de lucrări in topografia minieră ) a) executarea si verificarea lucrarilor prevazute la categoria “ A”; b) organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor de topografie la nivelul unităţilor

miniere;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 8: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 8 din 122

c) realizarea şi dezvoltarea reţelelor topografice de sprijin la suprafaţă şi în subteran; d) previzionarea şi monitorizarea efectelor exploatării la nivelul suprafeţei şi în subteran

în etapele de exploatare, închidere şi postînchidere, avizarea planurilor urbanistice de detaliu din zonele miniere;

e) realizarea măsurătorilor pentru controlul şi urmărirea stabilităţii lucrărilor miniere de la suprafaţă şi din subteran;

f) realizarea lucrărilor topo-cadastrale aferente cadastrului extractiv, cu excepţia celor care ţin de cadastrul general, pentru care este necesar să fie autorizaţi de ANCPI.

(3) Autorizaţie gradul “C” ( coordonator de activitate de topografie minieră ) a) executarea şi verificarea lucrărilor din categoriile “A” si “B “; b) organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor de topografie la nivelul societăţilor

miniere; c) consultanţă şi expertiză în domeniul topografiei miniere; d) proiectarea reţelelor topografice de sprijin la suprafaţă şi în subteran; e) exploatarea sistemelor informaţionale miniere. Pentru personalul de specialitate al titularilor licenţelor sau permiselor de prospecţiune,

explorare, exploatare sunt obligatorii următoarele grade de autorizare : gradul “C” – pentru conducătorii activităţii de topografie minieră din cadrul societăţii

miniere; gradul “B” – pentru conducătorii activităţii de topografie minieră din cadrul unităţilor

miniere; gradul “A” – pentru personalului de specialitate care execută lucrări de topografie minieră.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii la autorizare în topografia minieră

sunt: Gradul A: - au studii superioare de specialitate de lungă durata (inginer topograf minier, inginer

geodez, inginer cadastru sau similar) şi lucrează în domeniul topografiei miniere; - au studii superioare de specialitate de scurta durata (subinginer topograf minier,

subinginer geodez, subinginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de topografie miniera de minimum 2 ani;

- au studii postliceale sau medii de specialitate (tehnician topograf, tehnician cadastru etc.) şi au o vechime în activitatea de topografie miniera de minimum 3 ani.

Gradul B: - au studii superioare de specialitate de lungă durata (inginer topograf minier, inginer

geodez, inginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de topografie miniera de minimum 2 ani;

- au studii superioare de specialitate de scurta durata (subinginer topograf minier, subinginer geodez, subinginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de topografie miniera de minimum 3 ani.

Gradul C: - au studii superioare de specialitate de lungă durata (inginer topograf minier, inginer

geodez, inginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de topografie miniera de minimum 4 ani.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 9: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 9 din 122

II.2.2. Autorizarea în activitatea de cadastru Autorizarea în activitatea de cadastru se face pe baza Ordinului Preşedintelui Agenţiei

Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) nr. 107/29.03.2010 . Calitatea de persoană autorizată se obţine prin emiterea de către ANCPI, sau de către

oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară (OCPI), a certificatului de autorizare, act ce dovedeşte competenţa tehnică şi însuşirea reglementărilor legale în vigoare a persoanelor fizice şi juridice care pot să realizeze şi să verifice lucrări de specialitate.

Autorizarea persoanelor fizice se solicită şi se acordă pentru una din categoriile A, B, C, D

sau E. Persoanele fizice autorizate în categoria A pot executa următoarele tipuri de lucrări de

specialitate: - lucrările specifice categoriilor B şi C; - proiectarea şi realizarea reţelelor de sprijin pentru lucrările de specialitate; - proiectarea şi realizarea lucrărilor de cadastru general; - realizarea şi actualizarea hărţilor.

Persoanele fizice autorizate în categoria B pot executa următoarele tipuri de lucrări de

specialitate: - lucrările specifice categoriei C; - întocmirea planuriloe de situaţie necesare studiilor şi proiectelor în domeniul

construcţiilor, al urbanismului, al amenajării teritoriului, delimitarea unităţilor administrativ-teritoriale;

- executarea măsurătorilor necesare realizării sau actualizării sistemelor informaţionale specifice domeniului de activitate;

- întocmirea documentaţiilor topografice privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, potrivit legii;

- executarea măsurătorilor şi a lucrărilor tehnice necesare documentaţîilor privind exproprierea pentru utilitate publică;

- proiectarea şi realizarea reţelelor de îndesire pentru lucrări de specialitate; - trasarea şi materializarea pe teren a limitelor imobilelor şi a construcţiilor; Persoanele fizice autorizate în categoria C pot executa următoarele tipuri de lucrări de

specialitate: - întocmirea planurilor de amplasament şi delimitare; - întocmirea planurilor de situaţie necesare studiilor de prefezabilitate sau fezabilitate de

interes local; - întocmirea planurilor parcelare; - întocmirea documentaţiilor de scoatere sau reintroducere din circuitul agrigol a

terenurilor; - executarea lucrărilor topografice necesare punerii în posesie a titularilor prevăzuţi de

legile fondului funciar;

Persoanele fizice autorizate în categoria D pot executa următoarele tipuri de lucrări de specialitate:

- executarea şi verificarea, în cadrul procesului de control intern a calităţii, a lucrărilor de categoria A;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 10: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 10 din 122

- proiectarea, executarea şi completarea reţelelor geodezice de referinţă; - proiectarea şi realizarea lucrărilor de fotogrammetrie.

Persoanele fizice autorizate în categoria D pot executa lucrări de specialitate numai la

nivelul unitătilor administrativ-teritoriale la care sunt angajate. Lucrările pe care le pot executa sunt: planuri parcelare, planuri de situaţie pentru studii de prefezabilitate şi/sau fezabilitate şi pentru reţele edilitare locale.

Autorizarea persoanelor juridice se solicită şi se acordă astfel: - clasa a III-a – pentru categoriile de lucrări B, C; - clasa a II-a – pentru categoria de lucrări A; - clasa I – pentru categoria de lucrări D - clasa S, clasă specială.

II.2.3. Sistemul de autorizare practicat de Institutul Regal al Topografilor Autorizaţi (RICS)

Una din cele mai bine organizate şi dezvoltate asocieri ale specialiştilor topografi este Institutul Regal al Topografilor Autorizaţi (RICS), care funcţionează în Marea Britanie şi ţările foste membre ale Imperiului Britanic. RICS este cel mai cuprinzător corp profesional, cu 88000 membrii în întreaga lume, din care 21000 sunt studenţi sau practicanţi în curs de instruire pentru a deveni topografi autorizaţi.

În viziunea RICS termenul general de "Topografie" acoperă o mare varietate de

ocupaţii. În domenii de activitate aparent fără nici o legătura una cu alta, topografii trebuie să lucreze împreună pentru asigurarea unei dezvoltări corecte şi o întreţinere şi management corespunzător al mediului natural şi/sau construit şi a resurselor naturale. Topografii trebuie să aibă experienţă tehnică, financiară şi legislativă precum şi abilitatea de a comunica eficient cu o larga gamă de oameni. Topografii autorizaţi se pot califica pentru unul din următoarele domenii:

1. topograf pentru construcţii 2. topograf pentru terenuri 3. topograf pentru practică agricolă 4. topograf normator, controlor 5. topograf practică generală evaluare, investiţii, proprietate urbană 6. managementul şi economia terenurilor şi planificarea locală şi zonală 7. topograf mineral 8. planificare şi dezvoltare 9. managementul resurselor marine 10. topograf hidrografic

Topograful mineral este unic în meseria de topografie, calificarea şi îndatoririle sale fiind reglementate în detaliu prin lege.

Topograful mineral este membru al RICS şi se califică prin obţinerea unei diplome academice aprobate şi prin parcurgerea unei perioade de instruire profesională şi prin dobândirea unei experienţe practice care trebuie obţinută la un angajator autorizat. Topografilor minieri li se cere prin lege să deţină un Certificat de Topograf acordat de Biroul Calificărilor Miniere, în numele Secretarului de Stat pentru Industrie. Candidaţii pentru acest certificat trebuie să aibă cel puţin 21 ani şi să dovedească prestarea a 2000 ore în subteran, de-a lungul a cel puţin patru ani de experienţă practică.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 11: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 11 din 122

Pentru calificarea ca topograf autorizat şi pentru a deveni membru a RICS se poate alege una din următoarele variante: Mai întâi cinci promovări la GCSE ( două la nivelul A sau echivalent) inclusiv matematică şi engleză sau patru promovări GCSE ( trei la nivelul A). Această calificare va permite începerea drumului către statutul de autorizat;

Prin frecventarea cursurilor universitare (trei ani la zi sau patru ani cursuri intercalate, ceea ce va oferi scutirea de examinarea RICS Prin lucrul la o firmă de topografie autorizată sau la autoritatea locală şi frecventarea unor cursuri part-time la colegiu sau a unui curs seral autorizat; aceasta va necesita cinci ani de studii, timp în care se poate studia şi prin corespondenţă.

Topografia minerală este una din cele mai specializate domenii ale topografiei, dar nevoia de creştere a extracţiei şi necesitatea controlului mediului au determinat lărgirea problematicii topografilor minerali autorizaţi. Topografii minerali lucrează, la ora actuală, în Marea Britanie şi peste hotare pentru industria extractivă privată sau de stat; în domeniul privat sau în practica inginerească, sau în cadrul unor companii precum British Coal, British Rail, sau British Waterways, autorităţi locale guvernamentale de planificare sau agenţii centrale guvernamentale precum Inland Revenue Valuation Office (Oficiul de evaluare a venitului intern) sau organizaţii de cercetare sau învăţământ.

II. 3. Organizarea activităţii de topografie minieră Activitatea de topografie minieră se desfăşoară prin intermediul unor departamente specializate existente în structura organizatorică a societăţii miniere titulară a licenţei de explorare şi/sau exploatare şi, de asemenea, în structura organizatorică a unităţii miniere. Departamentele de topografie minieră sunt conduse de topografi autorizaţi la nivelul corespunzător care, împreună cu personalul din subordine, răspund unor obiective precise stabilite prin Regulamentul de topografie minieră. Structura de specialitate existentă la nivelul societăţii miniere are următoarele obiective:

a) organizează şi urmăreşte ţinerea la zi a unei documentaţii topografice miniere în fiecare perimetru, în conformitate cu Regulamentul de topografie minieră; b) controlează ca toate documentele topografice sa fie trecute în registrul inventar respectiv şi sa fie asigurate depozitarea şi păstrarea documentaţiei conform art. 23 lit. d); c) recepţionează lucrările de specialitate realizate în baza unor contracte încheiate în conformitate cu legislaţia în vigoare; d) participă la predarea-primirea fondului topografic al perimetrelor unităţilor din subordine cu ocazia schimbării conducătorului activităţii de topografie miniera de la acest nivel sau a trecerii unităţii în subordinea altei societăţi miniere; e) participă la lucrările de delimitare a perimetrelor unităţilor din subordine şi predăa întreaga documentaţie conducătorului activităţii de topografie minieră al unităţii; f) urmăreşte completarea la zi şi inventarierea întregii documentaţii de topografie minieră a unităţilor miniere care îşi întrerup temporar activitatea sau intră în procedura de închidere, luând măsuri de depozitare a documentaţiei în condiţii corespunzătoare, prevenind astfel degradarea sau înstrăinarea ei; g) la cererea terţilor, furnizează date topografice aferente perimetrelor concesionate, în condiţiile legii;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 12: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 12 din 122

h) coordonează racordarea sistemelor de referinta miniere ale unităţilor din subordine la sistemul naţional de referinta "Stereografic-1970", acolo unde aceasta racordare nu există; i) verifică executarea de către unităţile miniere din subordine a controlului puţurilor şi instalaţiilor de extracţie, urmărind ca periodicitatea controlului sa fie respectată; j) urmăreşte execuţia periodică a măsurătorilor de control pentru nivelmentul lucrărilor miniere principale de transport orizontal sau înclinat; k) urmăreşte delimitarea, la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie pentru obiective de la suprafaţă şi din subteran; l) organizează staţii topografice pentru urmărirea deplasarilor şi deformatiilor cauzate de exploatare şi urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în aceste staţii; m) controlează cel puţin o dată pe an starea, modul de utilizare, de întreţinere şi de depozitare a echipamentelor de măsurare şi prelucrare a datelor, propunand conducerii măsurile necesare pentru buna utilizare a acestora. În caz de degradare sau întreţinere necorespunzătoare, propune măsuri de sancţionare şi imputare; n) urmăreşte ca personalul topografic să cunoască şi sa respecte prevederile Regulamentului de topografie minieră, precum şi alte prevederi legale, aferente activităţii de topografie minieră.

Structura de specialitate existenta la nivelul unităţii miniere are următoarele obiective: a) realizează lucrările topografice necesare pentru dezvoltarea reţelei de sprijin planimetrice şi de nivelment la suprafaţă, precum şi transmiterea şi apoi dezvoltarea reţelei de sprijin în subteran; b) întocmeşte şi tine la zi planurile topografice, profilele, secţiunile şi alte materiale grafice şi analitice specifice activităţii de topografie minieră; c) determină stocurile de substanţă minerala utilă şi volumele excavate; d) controlează verticalitatea puţurilor şi elementele geometrice ale instalaţiilor de extracţie conform normelor în vigoare, întocmind documentele respective, ori de câte ori este necesar, însă la intervale ce nu vor depăşi un an; e) instituie staţii topografice pentru urmărirea deplasărilor şi deformatiilor cauzate de exploatare, efectuează periodic măsurători şi interpretează rezultatele; f) verifică şi monitorizează stabilitatea construcţiilor de la suprafaţă şi a taluzurilor din cariere;

g) ţine evidenţa lucrărilor miniere existente sau în curs de realizare; h) realizează delimitarea, la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie pentru obiective de la suprafaţă şi din subteran; i) înfiinţează şi tine la zi jurnalele topografice ale perimetrului, consemnând situaţia ridicărilor de la suprafaţă şi din subteran şi completandu-le în ordine cronologică cu datele principale provenite din ridicările topografice ce se execută, precum şi cu evenimentele mai importante survenite în activitatea minieră; j) controlează periodic modul de conservare a punctelor topografice din reţeaua de sprijin de la suprafaţă şi din subteran şi consemnează aceste controale în formularele prevăzute de prezentul regulament; k) înfiinţează şi tine la zi evidenta grafica şi scriptica asupra terenurilor aferente desfăşurării activităţii miniere a unităţii, marcand pe teren limitele acestor proprietăţi, urmăreşte modificările care se produc asupra situaţiei acestor terenuri (exproprieri, transferuri, concesionări) şi cuprinderea lor în evidente; l) urmăreşte în permanenţă ca instrumentele topografice sa fie manipulate şi întreţinute corect, controlează semestrial aparatura şi consemnează rezultatele verificărilor;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 13: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 13 din 122

m) întocmeşte şi supune avizării/aprobării forurilor competente documentaţiile pentru instituirea pilierilor de protecţie, trasează pe hărţi şi planuri limitele aprobate pentru aceşti pilieri; n) fixează punctul de atac al lucrărilor miniere prevăzute în programele de exploatare aprobate şi în proiectele de execuţie, trasează şi materializează direcţia, panta sau alte elemente de trasare, după care predă aceste elemente sub semnatură conducatorului formaţiei de lucru care conduce executarea lucrării respective, căruia îi transfera în acest mod responsabilitatea privind realizarea calitativă a lucrării; o) controlează periodic execuţia corectă a lucrărilor miniere din punct de vedere al pantei, direcţiei şi gabaritelor şi cere oprirea şi corectarea lucrărilor executate necorespunzător; p) realizează ridicările topografice de detaliu ale tuturor lucrărilor miniere şi ale elementelor de geometrizare ale zacamantului, după care completează documentaţia grafică miniera; q) recepţionează lunar, în cadrul unor comisii numite de conducătorul unităţii, toate lucrările miniere executate şi tine la zi evidenţa realizarilor fizice pe formularele prevăzute în regulamentul de topografie minieră; r) determină, pe baza de măsurători, suprafeţele şi volumele exploatate din zăcământ, consemnându-le ca poziţie şi forma pe planurile miniere şi ca valoare numerică în scriptele prevăzute în prezentul regulament; s) urmăreşte ca lucrările miniere sa nu fie subminate, sesizând imediat orice situaţie contrară; t) trece pe planurile miniere, în secţiunile longitudinale şi transversale toate focurile endogene apărute sau reactivate, surpările, construcţiile de aeraj, cantităţile de rambleu-înnămolire, precum şi orice alte elemente legate de securitatea zăcământului şi a personalului; u) execută măsurători curente şi întocmeşte documentaţii necesare pentru activităţile de proiectare, explorare şi exploatare; v) cartografiază planurile fundamentale şi cele de lucru în format analogic şi/sau digital; w) inventariază, înregistrează şi conservă toată documentaţia topografică prevăzută în prezentul regulament.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 14: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 14 din 122

III. Atributele sistemului de management al activităţii de topografie şi cadastru

III.1. Procesul de conducere şi componentele sale

Procesul de conducere este caracterizat printr-un ansamblu de intervenţii prin care un conducător (individual sau colectiv) prevede, organizează, coordonează, ia decizii şi controlează activitatea unui colectiv sau organizaţie (întreprindere, firmă, societate comercială, agent economic) în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare. respectând criteriile de maximă eficienţă economică şi de utilitate socială.

Deci, principalele atribute ale conducerii sunt: previziunea, organizarea, coordonarea,

decizia şi controlul. Fayol, fondator al teoriei conducerii, a definit conceptul de funcţiune a întreprinderii şi de

funcţii (atribute) ale conducerii, a elaborat principiile generale de administrare a întreprinderilor, explicând şi funcţiile (atributele) conducerii. Astfel:

� Previziunea înseamnă pregătirea viitorului, deci, necesitatea întocmirii unui program de acţiune;

� Organizarea conturează dublul organism material şi social al întreprinderii, precum şi preocuparea de asigurare cu resurse (umane, tehnologice, financiare, informaţionale) a întreprinderii;

� Coordonarea reprezintă procesul complex de legare, unire, armonizare a tuturor evenimentelor şi eforturilor din cadrul întreprinderii:

� Controlul şi decizia determină funcţionarea întreprinderii, conform planului de afaceri elaborat; asigură eliminarea disfuncţionalităţilor din structura de transformare.

Alternative ale principiilor menţionate anterior au fost enunţate de F F. Breach

(planificare, coordonare, motivare şi control). A.C. Anderson (planificare, organizare, resurse umane, execuţie, evaluare). P.I. Hesse (stabilirea obiectivelor, planificarea, organizarea, conducere şi control) şi Bentz care adaugă şi factorul motivaţional, precum şi pregătirea profesională a personalului din întreprindere.

Formularea atributelor conducerii a pornit de multe ori de la criterii de referinţă deosebite.

Caracteristicile semnificative ale atributelor de previziune, organizare, coordonare, decizie şi control au următoarele proprietăţi:

� Sunt specifice în ansamblul lor cadrelor de conducere fiind unul dintre elementele de bază în diferenţierea faţă de cadrele din execuţie.

� Au o aplicabilitate generală în toate tipurile de organizaţii, indiferent de obiectul de activitate al acestora, la toate nivelele ierarhice.

� Au conţinut şi forme diferite de manifestare în funcţie de specificul organizaţional, nivelul ierarhic, gradul de pregătire profesională al conducătorului.

� Sunt interdependente, nu se pot manifesta în parte în stare pură, fapt ce reflectă caracterul de sistem al atributelor de conducere.

� Se realizează în proporţie diferită in funcţie de nivelul ierarhic al conducătorului şi gradul de autonomie al organizaţiei faţă de mediul organizaţional.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 15: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 15 din 122

Cercetările au arătat următoarele: • Timpul de prevedere şi organizare > Timpul de organizare şi control; • Timpul de organizare > Timpul de control.

Pe nivele ierarhice, timpii necesari îndeplinirii atributelor de conducere diferă, conform datelor prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1 Funcţie/Atribut Prevedere Organizare Coordonare Decizie Control Director general 36 25 16 12 11 Director tehnic 30 35 10 15 10

Director economic 30 20 10 10 30 Şef secţie 20 30 10 10 20 Maistru 10 40 10 20 20

Din datele prezentate rezultă că în cea mai mare parte a cazurilor se confirmă faptul că

atributele conducerii sunt exercitate în proporţii diferite la diferite niveluri de conducere. Astfel, la nivelurile superioare predomină prevederea şi organizarea, iar la cele inferioare, coordonarea şi controlul.

III.2. Organizarea, atribut al conducerii Organizarea, ca atribut al conducerii reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse în vederea

utilizării cu maxim de eficienţă a resurselor pe care le are la dispoziţie o întreprindere. Pentru a-şi exercita atributul de organizare, conducerea foloseşte structura organizatorică şi sistemul informaţional.

III.2.1. Condiţiile şi cerinţele organizării

Organizarea se manifestă la toate nivelurile de conducere având elemente specifice în funcţie de gradul de complexitate al acţiunilor conducătorilor, volumul şi conţinutul activităţii acestora.

Pentru asigurarea eficienţei întreprinderii trebuie îndeplinite condiţiile de bază: • respectarea principiilor generale de conducere şi organizare în cadrul normativ,

legislativ; • realizarea unui echilibru între aspectele generale macroeconomice şi sociale şi cele

specifice întreprinderii; • precizarea riguroasă a atribuţiilor, sarcinilor şi responsabilităţilor fiecărui membru al

întreprinderii cu lăsarea în acelaşi timp a unui câmp de exercitare a autonomiei, creativităţii, inovaţiei, elemente care generează putere, transparenţă; • existenţa unui sistem informaţional perfecţionat, operativ; • realizarea şi satisfacerea unui ansamblu motivaţional adecvat care să pună în valoare

motivaţiile economice, materiale, psihologice şi cele sociale ale angajaţilor.

Principalul caracter al activităţii de organizare este dinamismul. Componentele derivate care pot susţine dinamismul organizării sunt: mobilitatea structurală, noutatea şi specificitatea. Acestea sunt valabile pentru orice tip de întreprindere, indiferent de obiectul său de activitate. Modelul logic al desfăşurării atributului de organizare este redat în figura 3.1.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 16: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 16 din 122

Etapele exercitării atributului de organizare sunt: analiza strategică a obiectivelor, studiul critic al situaţiei existente cu punctele forte şi punctele slabe; proiectarea conceptului de organizare în condiţii concrete; menţinerea legăturii dintre conceptul de organizare aplicat şi celelalte atribute ale conducerii; urmărirea, corectarea şi întreţinerea soluţiilor performante.

Eficienţa activităţilor de organizare se evaluează folosind indicatori direcţi şi indicatori de

rezultate. Indicatorii direcţi menţionaţi în literatura de specialitate sunt: • calitatea structurii organizatorice, reprezentată prin numărul de cadre de conducere,

numărul de nivele ierarhice, ponderea personalului de conducere faţă de numărul total al angajaţilor; • nivelul de perfecţionare al sistemului informaţional, gradul de prelucrare al informaţiilor; • nivelul de pregătire al personalului, gradul de utilizare al timpului de muncă, ponderea

diferitelor atribute în timpul de muncă al fiecărui conducător. • Indicatorii de rezultate sunt: • indicatori economici cantitativi ( valoare producţie netă); • indicatori economici calitativi (productivitate, profit, rentabilitate, calitate producţie,

raport preţ/calitate); • indicatori sociali (nivel mediu de salarizare, nivel de dotare socială, stabilitatea,

mobilitatea şi fluctuaţia personalului; • indicatori psihologici, reflectaţi de climatul de muncă.

Fig. 3.1. Modelul logic al exercitării atributului de organizare al conducerii

III.3. Coordonarea

Coordonarea este procesul prin care un conducător creează şi menţine echilibrul între activităţile, oamenii şi compartimentele pe care le conduce în condiţiile unui mediu dinamic pentru a realiza obiectivele planificate în condiţii de eficienţă maximă.

III.3.1 Condiţiile coordonării

Cunoaşterea de către conducători a structurii personalului din subordine, a poziţiei sale în cadrul întreprinderii şi a trăsăturilor specifice fiecărei persoane din întreprindere are scopul de eficientizare a activităţii desfăşurate. Acţiunea de coordonare implică cunoaşterea de către

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 17: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 17 din 122

fiecare membru al întreprinderii a câmpului său de acţiune, a atribuţiilor şi responsabilităţilor personale.

Eficacitatea coordonării constă în existenţa unui sistem informaţional şi de comunicaţie

prin care se stabileşte o relaţie operativă dintre conducător şi subordonat. Elementele în funcţie de care se stabileşte calitatea sistemului de comunicaţie sunt:

densitatea şi lungimea reţelei de comunicaţie‚ operativitatea de vehiculare a informaţiilor precum şi de numărul releelor (nivelelor ierarhice) prin care trece o informaţie.

Un climat favorabil de muncă permite exercitarea atributului de coordonare, stimulând

iniţiativa şi spiritul de colaborare. De asemenea poate antrena efectiv tot personalul întreprinderii pentru realizarea obiectivelor generale ale acesteia. Antrenarea constă în atragerea personalului pentru ca structura sistemică a întreprinderii să funcţioneze corect. Conducătorul îşi poate manifesta caracterul de lider.

III.3.2. Etapele şi eficienţa coordonării Etapele coordonării sunt: • determinarea riguroasă a atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor individuale; • stabilirea sistemului de comunicaţii; • determinarea standardului de performanţă al resurselor umane; • proiectarea şi realizarea sistemului de legături între compartimentele de muncă; • precizarea modalităţilor de compensare a perturbaţiilor în sistem.

Eficienţa constă în realizarea unei coeziuni a personalului, coeziune realizată prin

interesarea motivaţională, morală şi intelectuală în scopul optimizării activităţii pe întreaga întreprindere.

III.4. Control - evaluarea

Atributul de control al conducerii asigură parcurgerea corespunzătoare a tuturor etapelor procesului de conducere, la terminarea cărora se declanşează un nou ciclu de acţiuni menite să determine atingerea obiectivelor generale planificate.

Controlul poate fi definit ca o modalitate de verificare şi cuantificare a realizărilor calitative şi cantitative a performanţelor, sarcinilor sau lucrărilor, compararea acestora cu obiectivele planificate şi indicarea măsurilor de corecţie ce se impun.

Conducătorul trebuie să analizeze cauzele, abaterile şi deviaţiile, să le trateze diferenţiat, cunoscând că un număr mic de cauze poate genera cea mai mare parte a efectelor.

Abaterea are un caracter static şi reprezintă diferenţa cantitativă sau şi calitativă dintre starea existentă şi cea normată.

Deviaţia are un caracter dinamic şi poate fi definită ca o abatere în mers constând în diferenţa dintre cursul normal şi cel real.

III.4.1. Condiţii pentru exercitarea control - evaluării Pentru exercitarea controlului trebuie să existe: • un mecanism de informare, măsurare, corectare a fenomenelor care apar în

funcţionarea întreprinderii;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 18: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 18 din 122

• evidenţă şi prezentare clară a informaţiilor, • acces rapid, uşor, la informaţii. Localizarea diferitelor aspecte constatate în exercitarea atributului de control se realizează

şi prin raportarea la standardele de performanţă. Standardul de performanţă are aspectul de normativ prin care se precizează caracteristicile

principale ce se cer a fi îndeplinite de o persoană sau care revin ocupantului unui anumit post de muncă, precum şi nivelul rezultatelor aşteptate într-o perioadă aşteptată de timp. III.4.2. Etapele exercitării controlului

Controlul este un atribut al conducerii ce constă într-o succesiune logică de operaţiuni care se exercită la un moment iniţial generat de apariţia unui factor perturbator al sistemului întreprindere.

Etapele sunt: • stabilirea obiectivelor; • determinarea nivelului de performanţă (standarde, norme) măsurabile; • proiectarea sistemului de control conform cerinţelor concrete; • pregătirea personalului; • stabilirea informaţiilor premergătoare controlului; • realizarea controlului, inclusiv creionarea măsurilor de reglaj pentru abaterile sesizate; • evaluarea controlului. Din punct de vedere al poziţiei conducătorului, în exercitarea atributului de control,

deosebim: controlul direct (inclusiv prin intermediul colaboratorilor), controlul indirect (prin analiza şi individualizarea perturbaţiilor, abaterilor) şi autocontrolul, efectuat de conducător asupra activităţii proprii.

Dinamica procesului de conducere în prezenţa factorilor perturbatori de mediu (intern, extern) permite introducerea conceptului de reglaj în desfăşurarea anumitor procese.

Practic, reglajul se realizează prin intermediul controlului de conformitate (cu rol de menţinere a condiţiilor favorabile şi de evitare a perturbaţiilor), controlului de pilotaj (cu rol de menţinere a condiţiilor favorabile şi crearea de condiţii noi în funcţie de cerinţele obiectivului) şi a controlului adaptativ atunci când evoluţia unui proces este influenţată permanent de factori perturbatori, în continuă schimbare.

III.5.Decizia Decizia este un proces dinamic, în care, pe baza unor informaţii, se alege o direcţie de acţiune în scopul atingerii unui anumit rezultat (atingerea obiectivelor generale ale întreprinderii şi ale obiectivelor sociale ale angajaţilor. Eficienţa economică a întreprinderii este direct proporţională cu calitatea şi oportunitatea deciziilor luate la toate nivelele decizionale din structura organizatorică a acesteia. III.5.1. Tipuri de decizii

În funcţie de factorul timp deciziile pot fi programate sau tactice, decizii semiprogramate şi decizii strategice sau neprogramate.

Deciziile tactice sunt pregătite prin procedee logice şi se iau pentru acţiuni concrete, imediate, care au un oarecare grad de repetitivitate. Pentru aceste decizii, baza o reprezintă informaţiile aflate la dispoziţia conducerii. Pentru alegerea deciziei optime în literatura de specialitate sunt menţionate câteva modalităţi şi anume:

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 19: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 19 din 122

• alegerea de tip DA sau NU pentru procese preconizate 100% (exemplu: aprobarea documentaţiei tehnico- economice); • alegerea soluţiei dintr-un număr redus de posibilităţi (exemplu: alegere furnizori tehnică

de măsurători terestre); • alegerea conducerii pentru obţinerea mai multor soluţii optime (exemplu: desfăşurare

de lucrări de verificare a execuţiei construcţiilor într-un nou ansamblu urbanistic; execuţie lucrări de cadastru funciar, de valoare mare în timp scurt şi decontabilă, în aproximativ aceeaşi zonă pentru un grup de societăţi notariale, ambele grupe de lucrări fiind de valori comparabile, dar care au acelaşi termen de realizare.

Deciziile semiprogramate sunt luate pe baza unor elemente programate, dar a căror combinare în soluţia stabilită nu poate fi în prealabil determinată. Pentru alegerea soluţiei celei mai raţionale se au în vedere următoarele aspecte: • necesitatea intervenţiei determinată de elemente aleatorii de urgenţă, situaţii care

impun o documentare de urgenţă (exemplu: urmărirea comportării unei construcţii care prezintă tasări inegale importante într-o perioadă scurtă de timp); • acordarea unui anumit credit deciziei asupra problemei de rezolvat (exemplu: folosirea

unui nou program de calcul pentru prelucrarea automată a datelor, deşi până la acea dată informaţiile erau prelucrate fie manual, fie cu un program, mai vechi, dar consacrat, în domeniu).

Deciziile neprogramate (strategice) se referă cu precădere la noi probleme pentru a căror rezolvare sunt necesare cel puţin cu caracter parţial, soluţii originale. Aceasta implică elemente de cercetare şi experimentare, pe baza bazei de date existente la dispoziţia conducerii şi a influenţelor din mediul dinamic, extern, asupra problemelor respective. În acest caz deciziile nu mai sunt cuantificabile strict. Exemplu: retehnologizarea unor sectoare ale întreprinderii şi implicaţiile asupra resurselor umane existente la un moment dat.

III.5.2. Etape în procesul decizional

Procesul decizional este influenţat de prioritatea problematicii şi de nivelul competenţelor factorilor decizionali.

Etapele procesului decizional pot fi parcurse prin procedee tradiţionale prin care sunt puse în evidenţă elementele de intuiţie, experienţă, talent, fără a exista o metodologie de alegere a soluţiilor optime, sau prin procedee ştiinţifice caracterizate prin tratarea teoretică a deciziei.

Abordarea ştiinţifică a teoriei decizionale se sprijină pe: • teoria matematică şi statistică a deciziei, care constă în analiza cantitativă, studierea

variantelor posibile determinate de diferiţi factori de influenţă în care analiza cantitativă se interpretează şi pe plan calitativ, calculându-se şi urmărindu-se consecinţele, riscurile, eficienţa; • teoria sistemelor sau deciziilor multidimensionale în care preponderente sunt

investigaţiile de corelare şi concordanţa între subsistemele unităţilor, fapt ce permite folosirea criteriilor de optim multiple; • teoria psihologiei deciziei, care priveşte modul în care se manifestă colectivitatea în

procesul elaborării, optimizării deciziilor şi ia în considerare finalizarea acestora, în special în raport cu necesităţile sociale ale angajaţilor.

III.5.3. Factori care influenţează procesul decizional

Elementele care intervin în orice decizie sunt: decidentul, obiectul deciziei, baza informaţională pe care o are în acel moment, variantele posibile în raport cu criteriile posibile

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 20: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 20 din 122

sau impuse, mulţimea stărilor de condiţii obiective care caracterizează gradul de certitudine, risc sau incertitudine, consecinţele deciziilor luate.

Pentru a se lua o decizie este necesar să se îndeplinească cel puţin următoarele condiţii de bază: • să existe una sau mai multe persoane antrenate în procesul decizional: • să fie aleasă cel puţin una din două alternative de acţiune; • decizia să fie luată de decidentul care are dreptul legal sau cel de împuternicit, să o

facă şi să-şi asume răspunderea corespunzător; • să determine factorii care influenţează anumite soluţii; • să existe unul sau mai multe obiective de atins sub forma cuantificată a rezultatelor. Factorii determinanţi în luarea deciziei în întreprindere pot fi diferenţiaţi în două mari

grupe: factori interni şi factori externi.

A. Factorii interni • decidentul, reprezentat prin calităţile sale: pregătire profesională, relaţii

interpersonale; • motivaţia, ca modalitate de depistare şi satisfacere a factorilor de stimulare pentru

participarea la procesul de conducere şi la materializarea acestuia în acţiuni; • responsabilitatea, ca atitudine faţă de conţinutul şi consecinţele deciziei; • volumul şi calitatea informaţiilor aflate la dispoziţia decidentului; • mediul ambiant (intern şi extern al întreprinderii).

B. Factorii externi • sensul şi ritmul de dezvoltare a ramurii sau domeniului de activitate; • informaţiile referitoare la valorificarea cercetărilor tehnice, economice, sociale (ISA-

informaţia ştiinţifică aplicată); • restricţiile cu un caracter funcţional, de structură şi dimensiune; • mediul ambiant reprezentat de relaţiile întreprinderii cu alte întreprinderi sau/şi

organisme ale statului. Decizia are însă în vedere şi acţiuni care vor avea loc în viitor. În mediul extern al

întreprinderii se constată o dinamică specifică în comportarea factorilor aleatori. Dintre aceştia, factorii incerţi au o influenţă mai mare, iar elementele de probabilitate au o pondere mai ridicată.

Aşadar, riscul reprezintă incertitudinea cuantificată. Raportând deciziile la condiţii de siguranţă în care acestea se iau se deosebesc trei

categorii de decizii: • decizii luate în condiţii de certitudine, caracterizate prin existenţa unei stări sigure a

condiţiilor obiective; • decizii luate în condiţii de risc care presupun existenţa mai multor stări ale condiţiilor

obiective. În această situaţie: ∑=

=n

j

pj1

1 , unde pj este probabilitatea apariţiei condiţiilor

obiective nji; • decizii luate în condiţii de incertitudine specifice existenţei unui număr mare, finit de

stări ale condiţiilor obiective, care nu pot fi pronosticate şi pentru care este necesară aprecierea probabilităţii fiecărei stări şi determinarea valorii pj.

În condiţii de risc, tehnicile stocastice pot soluţiona probleme de decizie în care probabilităţile de apariţie a evenimentelor implicate pot fi cuantificate, deşi apariţia lor rămâne imprevizibilă. Tratarea problemelor decizionale în condiţii de risc implică următoarele etape:

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 21: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 21 din 122

- identificarea acţiunilor şi a consecinţelor prin care se identifică toate modurile de acţiune posibile şi fiecare acţiune în parte, respectiv, consecinţele; - ataşarea distribuţiei de probabilitate pentru fiecare eveniment sau consecinţă, după metode statistice, empirice, pe baza experienţei conducătorilor; - atribuirea valorilor (Se alege o scară cantitativă a valorii şi se acordă fiecărei consecinţe o valoare); - calculul speranţelor matematice (valoarea probabilă pentru consecinţă sau acţiune); - compararea rezultatelor (speranţelor) şi luarea deciziei optime. III.5.4. Decizia şi delegarea de autoritate

Delegarea de autoritate este procesul prin care un conducător încredinţează altui conducător situat la un nivel ierarhic imediat inferior îndeplinirea unor sarcini şi atribuţii împreună cu exercitarea autorităţii şi responsabilităţii, creându-i şi condiţiile necesare pentru a putea acţiona cu un anume grad de libertate asupra resurselor aflate la dispoziţia sa. Conducătorul care delegă autoritatea trebuie să supravegheze discret desfăşurarea procesului şi să respecte condiţiile de delegare stabilite, să aibă pregătite metode de intervenţie în momentul apariţiei unor abateri. Aplicarea delegării de autoritate se face numai pentru perioade limitate şi numai prin prezenţa unui ordin scris în acest sens.

Procesul delegării de autoritate trebuie cunoscut din punct de vedere al modului de realizare şi al efectelor sale.

Delegarea de autoritate şi elementele caracteristice Tabel 3.2.

Nr.

crt.

Caracterizarea

delegării de

autoritate

Elemente care o caracterizează

Eficientizarea activităţii de conducere prin

concentrarea pe probleme majore ale personalului de

conducere (director general, directori executivi)

Reducerea timpului de rezolvare a problemelor curente

Descentralizare decizională

1

Scop delegare de

autoritate

Valorificarea iniţiativelor, creşterea motivaţiei

subordonaţilor

A. Condiţii preliminare

Definirea obiectivelor de îndeplinit

Existenţa unui sistem informaţional performant şi operativ

Pregătirea profesională corespunzătoare a persoanei

căreia i se va delega autoritatea

2 Mecanismul

delegării

autorităţii

Precizarea atribuţiilor şi sarcinilor pe funcţii şi

compartimente, precizarea centrelor de autoritate

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 22: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 22 din 122

B. Mecanism delegare de autoritate

Alegerea momentului în care intervin sarcini noi pentru

conducere şi eventual se fac modificări organizatorice

Stabilirea persoanei capabile să primească delegarea de

autoritate

Stabilirea procedeelor pentru delegare (contract, fişă

post, limite ale activităţii, control privind delegarea)

Interpretarea nivelului rezultatelor obţinute

Modificarea tipologiei decizionale în top management

Reducerea timpului operativ (informaţii – decizii – acţiuni)

Crearea climatului de muncă participativ în

întreprindere

3

Finalitatea aplicării

delegării de

autoritate

Scăderea suprasolicitării personalului de conducere

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 23: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 23 din 122

IV. Stiluri de conducere. Tipuri de conducători

IV.1. Elemente constitutive ale stilului de conducere

Stilul de conducere priveşte modul în care un conducător utilizează aptitudinile, experienţa şi cunoştinţele sale pentru a lucra cu oamenii în scopul îndeplinirii sarcinilor de muncă. Elementele caracteristice sunt: • Motivaţia; • Relaţiile interpersonale; • Fluxul comunicării şi al informaţiilor; • Modul de stabilire al sarcinilor; • Procesul decizional şi • Caracteristicile controlului.

Motivaţia

Cercetările recente evidenţiază că stimulentele de ordin material sunt esenţiale fiind urmate de cele de ordin moral.

În SUA, factorul motivaţional sub forma stimulentelor materiale reprezintă pentru 55%

din numărul angajaţilor din întreprinderile de stat motivaţia majoră.

Alte motivaţii sunt: • Sentimentul valorii personale (efectuarea unor lucrări interesante, de interes naţional,

de exemplu participarea în echipe de lucru de recunoaştere internaţională); • Responsabilitatea mai mare şi autonomia în alegerea mijloacelor şi metodelor folosite

pentru realizarea obiectivelor de plan, a obiectivelor generale ale unei organizaţii; • Climatul de muncă reflectat prin stima colegilor şi aprecierea activităţii desfăşurate; • Posibilităţile de perfecţionare profesională şi de promovare pe scara ierarhică pot fi

exemplificate de modalităţile de formare ale echipelor manageriale la întreprinderile de interes naţional sau la întreprinderile cu capital privat străin existente în România şi selecţionarea echipelor de cercetători din instituţiile de cercetare internaţionale.

Dorinţa de fi conducător poate fi dedusă şi prin analiza necesităţilor umane sintetizată de

A.H. Maslow în piramida necesităţilor umane, unde este înscrisă o ierarhizare a acestora (fiziologice-alimentaţie, adăpost; siguranţă şi stabilitate, sociale (poziţie socială), stimă şi consideraţie, progres).

Optimizarea motivaţiei se realizează prin intersectarea până la suprapunere a necesităţilor

sociale ale salariaţilor cu cele generale ale întreprinderii. Relaţiile interpersonale În aceeaşi întreprindere, salariaţii se află în relaţii diferite unii faţă de alţii putându-se

deosebi relaţii interpersonale între membrii aceluiaşi colectiv şi relaţii interpersonale între salariaţii diferitelor compartimente. Relaţiile dintre conducători şi angajaţi sunt în funcţie de stilul de conducere şi se pot manifesta sub două forme: relaţii de dominare sau relaţii de colaborare.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 24: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 24 din 122

Fluxul comunicării şi al informaţiei

Prin comunicare se înţelege transmiterea de mesaje (idei, informaţii) între un emiţător şi

un receptor în scopul înţelegerii mutuale. Se poate aprecia că peste 70% din activitatea unui conducător este consacrată

comunicărilor şi informaţiilor. Comunicările se fac pe linie ierarhică în dublu sens (ascendent şi descendent) şi lateral,

între aceleaşi tipuri de niveluri ierarhice. Informaţia trebuie să fie clară, obiectivă şi cuprinzătoare.

Modul de stabilire al sarcinilor depinde de obiectul de activitate şi obiectivele organizaţionale, valoarea, motivaţia şi funcţia angajaţilor pe scara ierarhică şi a competenţelor şi de tipul conducătorului.

Stabilirea sarcinilor se face în fişa postului fiecărui angajat prin două metode: fie la

aprecierea cadrelor de conducere, fie prin consultarea conducătorului cu subalternii. Realizarea unor sarcini prestabilite conduce la dezinteres, lipsă de creativitate şi de participare a angajaţilor.

Procesul decizional În acest proces sunt implicaţi doi factori: conducerea şi personalul din subordine. Situaţiile frecvent întâlnite în procesul luării deciziilor sunt: • Decizia se ia numai de conducere; • Decizia se ia de conducere după consultarea subordonaţilor; • Decizia se ia de conducere împreună cu subordonaţii; • Decizia se ia numai de subalterni (foarte rar întâlnită); • Decizia se ia de personalul din subordine, după consultarea conducerii. Controlul este un proces ce constă în evaluarea rezultatelor (îndeplinirea sarcinilor,

respectarea normelor şi prescripţiilor tehnice etc.). După obiectul său, controlul are două părţi: controlul resurselor materiale şi controlul

resurselor umane. Pentru personalul din subordine se ridică două probleme majore şi anume: nivelul la care

se exercită controlul şi modul de utilizare a rezultatelor controlului IV.2. Clasificarea stilurilor de conducere

Din punctul de vedere al concepţiei şi preocupărilor conducătorilor în sensul atingerii obiectivelor generale ale întreprinderii şi al satisfacerii necesităţilor sociale ale angajaţilor se deosebesc:

• Modul de percepere şi concepţia conducerii despre oameni (teoriile X, Y, Z); • Linia continuă a stilurilor de conducere având drept bază nivelul la care se ia decizia;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 25: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 25 din 122

• Preocuparea conducerii pentru producţie şi pentru oameni; • Relaţia dintre sarcinile de muncă şi necesitatea de afirmare personală a angajaţilor; • Concepţia conducerii despre motivaţie conjugată cu alte criterii de evaluare (Exemplu:

Sistemele de conducere ale lui Likert). IV.2.1. Teoriile X, Y, Z

Douglas McGregor, cercetător din SUA, a pus în discuţie două atitudini ale conducerii faţă de subordonaţi (Teoriile X şi Y). Astfel, conform teoriei X tradiţionale, omului i-ar displăcea munca, deci trebuie să fie constrâns prin norme de muncă, control permanent, aplicare de sancţiuni sau stimulente băneşti. Principiile teoriei Y au în vedere: efortul intelectual şi fizic cerut de muncă, naturale ca şi odihnă sau distracţia; mediul ambiant generează ideea că munca dă satisfacţie sau nu; dacă există condiţii favorabile omul îşi doreşte răspunderi mai mari, este posibilă creaţia, inovarea în procesul muncii.

Teoriile X şi Y constituie baza analizei stilurilor de conducere autoritar, şi respectiv,

democratic (participativ). Teoria Z propusă de W. Ouchi este cea mai modernă şi mai evoluată formă de organizare

şi conducere, dar este puţin răspândită. Condiţia de organizare a întreprinderii este tip reţea –Network–, formată din angajaţi între care există şi funcţionează o reţea de comunicaţie. În condiţiile existenţei reţelei, stilul conducerii poate diminua semnificaţia simbolurilor ierarhice. În stadiul ideal, piramida ierarhică se aplatizează, iar ierarhiile tradiţionale devin chiar noduri ale reţelei, centrul de greutate al acesteia deplasându-se de la un nod la altul în funcţie de im portanţa de moment a funcţiilor îndeplinite de noduri. Rezultă deci o flexibilitate structurală ce determină o adaptabilitate confortabilă la modificările aleatorii din mediul întreprinderii. IV.2.2. Linia continuă a stilurilor de conducere

Tannenbaum şi Schimdt prezintă stilurile de conducere sub forma unei linii continue,

ajungând la o mare varietate de stiluri. În principiu se porneşte de la concentrarea tuturor deciziilor la vârful piramidei ierarhice şi se opresc la luarea deciziilor de către executant. Figura 4.1 prezintă schematic linia stilurilor de conducere.

Fig. 4. l Linia continuă a stilurilor de conducere

Modelul prezintă 7 stiluri de conducere fără a se face vreo sugestie pentru alegerea unui

anumit tip. În principiu, alegerea unui stil de conducere depinde de personalitatea cadrelor de conducere şi a subordonaţilor, modul de organizare a întreprinderii ş.a.

Exemple: Modelul 1 : managerul ia singur decizia şi o comunică subordonaţilor;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 26: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 26 din 122

Modelul 2: managerul ia singur decizia şi caută să-şi convingă subordonaţii de utilitatea ei;

Modelul 3: managerul ia singur decizia, o argumentează, lăsând subalternii să pună întrebări; Modelul 4: managerul prezintă deciziile în fază de proiect şi cere subordonaţilor să facă observaţii şi propuneri; Modelul 5: managerul prezintă problemele subalternilor şi în funcţie de sugestiile primite, decide;

Modelul 6: managerul prezintă limitele decizionale ale subalternilor, Modelul 7: Managerul permite subalternilor să acţioneze fără restricţii în luarea

deciziilor. IV.2.3. Preocuparea conducerii pentru producţie şi angajaţi

R. Blake şi J. Mouton au elaborat un sistem sub forma unei grile cu notaţii de la 1 la 9, în care sunt incluse două preocupări de bază ale conducerii şi anume pentru producţie şi pentru oameni. Trecând pe ordonată preocuparea pentru oameni pe abscisă preocuparea pentru producţie şi urmărind nodurile reţelei formate pot fi analizate stiluri de conducere variate. Astfel. cele mai interesante stiluri sunt:

• 1.1 care indică lipsa preocupării conducătorului atât pentru oameni, cât şi pentru interesele economice ale întreprinderii;

• 1.9 arată că un conducător se preocupă de problemele sociale, dar incapabil de a rezolva problemele generale ale întreprinderii;

• 5.5 reprezintă stilul optim întrucât conducătorul se ocupă atât de problemele sociale, cât şi de interesele economice preluând numai informaţiile pe care le consideră necesare şi acordând stimulente personale din subordine în scopul creşterii motivaţiei;

• 9.1 reprezintă conducătorul autoritar. interesat doar de problemele întreprinderii; • 9.9 reprezintă conducătorul de dorit în toate întreprinderile fiind eficient, operativ, care rezolvă problemele întreprinderii, dar şi cele ale angajaţilor.

IV.2.4. Stilul de conducere şi relaţiile cu personalul întreprinderii

După R. Griffin, se poate face o grupare a stilurilor de conducere având criterii de bază condiţiile conjuncturale şi climatul de muncă. Se pot stabili variate tipuri de concordanţe între stilurile de conducere şi sarcinile, respectiv, aspiraţiile angajaţilor (subordonaţilor).

O concordanţă la nivel înalt se obţine dacă sarcinile aferente fiecărui loc de muncă coincid cu performanţele profesionale şi aspiraţiile angajaţilor.

Exemple: personalul din cercetarea ştiinţifică implicat într-un proiect nou, performant şi şeful de colectiv; personalul din învăţământul superior, în cadrul fiecărei catedre şi conducătorul acesteia.

Lipsa de concordanţă se remarcă atunci când sarcinile locului de muncă depăşesc nivelul de performanţă al personalului.

Exemplu: La întreprinderile noi sau la cele provenind din restructurarea celor existente la care

tehnologiile moderne implică prezenţa personalului specializat pe procese, care din condiţii conjuncturale nu a putut să se specializeze; personalul încadrat pe posturi cărora nu le cunoaşte structura şi obligaţiile ce decurg din lipsa pregătirii profesionale de specialitate;

-econcordanţa se remarcă atunci când performanţele şi educaţia personalului, este superioară sarcinilor ce revin acestuia la locul de muncă.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 27: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 27 din 122

Exemplu: Personalul de calificare superioară postului pe care sunt angajaţi sau chiar patronului

pentru care lucrează;

Concordanţa modestă se manifestă dacă sarcinile şi aspiraţiile angajaţilor sunt de nivel scăzut.

Conducerea suportivă are posibilitatea de a găsi calea pentru a sprijini personalul din subordine in îndeplinirea aspiraţiilor la locul de muncă.

IV.3. Sistemele de conducere ale lui Likert

Likert, profesor Ia Universitatea din Michigan, propune analiza sistemică a stilurilor de conducere grupate în patru tipuri: sistem autoritar, sistem autoritar-binevoitor, sistem consultativ şi sistem participativ.

Pentru sistemul participativ este necesară structurarea pe grupe de muncă integrate

ierarhic. Fiecare grup de muncă răspunde de activitatea sa în faţa unui singur cadru de conducere. Legătura între nivele ierarhice se face prin intermediul unui pivot de legătură. Pivotul asigură circulaţia mai bună a informaţiilor, ideilor, cunoscându-se astfel şi aspiraţiile sociale concomitent cu realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii. Se observă că accentul se pune pe munca în echipă şi pe relaţiile dintre şefi şi subalterni. Conceptul de bază este participarea. • Se consideră structura întreprinderii ca un mozaic de grupuri ale căror acţiune se

suprapune. • Pentru ca o întreprindere să funcţioneze eficient este necesar ca grupurile să-şi

coordoneze eforturile şi să comunice între ele. Aceasta se realizează prin intermediul unei persoane pivot de legătură care aparţine simultan de două grupuri (în primul grup este subordonat -nivelul ierarhic superior-, în al doilea grup este conducător -nivelul ierarhic imediat inferior-). • Sistemul prezentat se află în stadiu experimental la uzinele General Motors şi este

operant la firma Donnelly Mirrors lnc. Michigan. • Rezultatele bune obţinute prin aplicarea acestui sistem sunt motivaţionale pentru

angajaţi şi mulţumitoare pentru întreprindere.

IV.4. Alegerea şi perfecţionarea stilului de conducere

Alegerea stilului de conducere depinde de o mare varietate de factori de influenţă printre care sunt menţionaţi: calităţile personale ale angajaţilor din subordine, calităţile personale ale cadrelor de conducere, caracterul muncii, mediul extern social şi cultural al întreprinderii, situaţii conjuncturale specifice de tipul celor politice şi economice.

Dintre metodele cu o mai largă utilizare destinate îmbunătăţirii şi perfecţionării stilului de

conducere la nivel superior se specifică: delegarea autorităţii, descentralizarea deciziei, conducerea prin excepţie, conducerea pe bază de obiective, conducerea pe bază de bugete, metodele de stimulare ale creativităţii, ridicarea nivelului de cunoaştere în materie de conducere.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 28: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 28 din 122

IV.5. Tipuri de conducători (manageri)

În funcţie de modul de executare a sarcinilor, eficienţa conducerii (managementului), modului de realizare a relaţiilor şi a contractelor, se disting următoarele tipuri de conducători: • Altruistul (misionarul), interesat în special de relaţiile umane; • Delăsătorul (negativul), cu slabe calităţi de conducător; • Autocratul, preocupat numai de sarcini; • Ezitantul caracterizat printr-un interes sporit pentru realizarea sarcinilor, stabilirea

contractelor, dar cu interes scăzut pentru rezultate; • Promotorul, preocupat de creşterea eficienţei activităţii întreprinderii şi de interesele

sociale ale angajaţilor; • Birocratul, este preocupat de creşterea eficienţei activităţii întreprinderii bazându-se

pe reguli stricte, rigide; • Autocratul este bine intenţionat dar nu este interesat de problemele sociale ale

angajaţilor; • Realizatorul corespunde din punct de vedere al ansamblului preocupărilor sale cu

tipul conducătorului adevărat.

Din punctul de vedere al gradului de flexibilitate, al stilului de conducere, deosebesc conducători f1exibili şi conducători impulsivi.

Din punctul de vedere al gradului de angajare şi comportarea cu personalul din subordine sau de la nivelele ierarhice superioare şi al randamentului activităţii desfăşurate se remarcă conducători eficienţi sau, neeficienţi. Mutaţiile intervenite în ultimii ani în domeniul managementului se reflectă şi asupra stilurilor de conducere, implicit asupra tipurilor de manageri. Astfel se poate diferenţa o nouă grupare a conducătorilor caracterizată prin trăsături specifice, deosebindu-se conducătorii tradiţionali şi neomanagerii.

Conducătorilor tradiţionali le sunt specifice următoarele trăsături: se consideră şefi absoluţi, urmează calea ierarhică în rezolvarea problemelor întreprinderii, tezaurizează informaţiile, caută să se specializeze într-un singur domeniu (finanţe, marketing), pretind ore suplimentare.

-eomanagerul se vede pe sine ca sponsor, lider, consilier, negociază cu oricine poate fi util, preferă să schimbe structura organizatorică în funcţie de cerinţele pieţei, difuzează informaţiile, preferă polispecializarea şi pretinde doar rezultate.

Dintre tipurile de neomanageri amintim: transparentul, renascentistul, radicalul, descurcăreţul, managerul uman.

Calităţile necesare unui bun manager sunt: imaginaţia creatoare, pronunţat simţ realităţii, mare putere de analiză şi sinteză, obiectivitate, operativitate şi nu în ultimul rând aceea de a fi un lider.

Pentru a putea fi un lider, calitate analizată de diferiţi specialişti cu bogată experienţă

practică, cerinţele pentru un bun manager sunt: caracterul, respectul şi comportamentul demn faţă de oameni, înalt nivel de competenţă în domeniul său de activitate; capacitate de stăpânire a evenimentelor. capacitate de previziune, accesibilitate la idei noi, putere de convingere, preocupare pentru formarea succesori (înlocuitori).

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 29: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 29 din 122

În literatura de specialitate sunt menţionate calităţile fiecărui tip de conducător. În cele ce urmează vom insista asupra calităţilor unui manager eficient.

Dintre managerii eficienţi se diferenţiază:

1. Organizatorul este caracterizat prin: - stabilirea relaţiilor ierarhice corecte; - impunerea diplomatică a stilului de conduce şi control faţă de subordonaţi; - acordarea unei oarecare independenţe subordonaţilor spre a-şi putea manifestă libera iniţiativă; - ştie că esenţialul este de prevedea şi organiza corect acţiunile din cadrul întreprinderii; - respectă pregătirea profesională a angajaţilor garantată de diplome; - dă dovadă de exigenţă diplomatică fată de angajaţi pe care îi respectă şi ştie să se facă respectat de aceştia; - ştie să îşi influenţeze discret subordonaţii; - este obiectiv în deciziile luate fiind rareori în dezacord cu subordonaţi, ierarhic.

2. Practicianul vede strict relaţiile dintre superiori şi subordonaţi, considerându-i pe

toţi membrii unei echipe. Subordonaţii cooperează bine între ei şi cu şefii ierarhici superiori, fără ascunderea deficienţelor din activităţile întreprinse. Aspectul motivaţional al muncii este bine conturat. Coordonator al întregii activităţi managerul nu-şi va delega puterea în favoarea altei persoane. Nu este influenţabil în mod evident. Analiza dezacordurilor manageriale este făcută de la cauză către efecte, iar dezacordurile importante sunt analizate sistematic.

3. Întreprinzătorul apreciază că rolul său de conducător este de a direcţiona subordonaţii în vederea atingerea obiectivelor generale ale întreprinderii. Relaţiile ierarhice, bine precizate sunt bazate pe competenţe, fiecare angajat îşi cunoaşte responsabilităţile ce derivă din poziţia ocupată pe scara ierarhică şi fişa postului. Un astfel de manager poate influenţa evenimentele, are gustul puterii, fără falsă modestie lăsând să se observe aceasta. Se bazează pe experienţa dobândită în activitate profesională personală, îi place competiţia, nu se teme să abordeze conflictele, dar în final ele este cel care dă verdictul.

4. Realistul stabileşte relaţii ierarhice bazate pe încredere şi respect reciproc. Subordonaţii participă cu informaţii în cadrul procesului decizional. Acceptă influenţarea reciprocă cu personalul din subordine. Se bazează pe experienţa profesională dobândită şi de profesionalismul de care dă dovadă în permanenţă în rezolvarea problemelor întreprinderii. Tratează conflictele interne prin negociere găsind soluţii bune pentru cei implicaţi. Subordonaţii îl respectă, chiar dacă opiniile şi ordinile sale ar putea fi în dezacord cu ale lor.

5. Maximalistul este tipul managerului ajuns pe această înaltă poziţie ierarhică prin

rezultatele deosebite obţinute practic, în promovarea afacerilor viabile şi susţinerea bunului mers al acestora. Pot avea diplome sau nu, pot fi foarte tineri, sau foarte puţin experimentaţi, fiind doar autodidacţi. Dau ordine care li se par viabile, asigurând o bună compatibilitate cu obiectivele întreprinderii. Acceptă influenţa reciprocă între angajaţi şi conducere ca fiind utilă pentru bunul mers al activităţilor. Dezacordurile sunt percepute ca fenomene normale, de aceea le şi foloseşte cât mai eficient posibil; preferă totuşi exprimarea pe faţă a nemulţumirilor şi caută să găsească modalităţi rezonabile de a le aplana.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 30: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 30 din 122

V. Managementul resurselor umane

V.1. Planificarea necesarului de personal

Pentru orice firmă conducătorul (managerul) trebuie să aprecieze necesarul de personal (cantitativ şi calitativ) capabil să realizeze normal sarcinile (obiectivele generale ale firmei) şi să prevadă un necesar suplimentar când are în vedere dezvoltarea întreprinderii (creşterea cifrei de afaceri, diversificarea activităţii).

După stabilirea numărului de angajaţi, managerul trebuie să aibă siguranţa că şi-a ales cei

mai buni oameni, capabili să-şi îndeplinească sarcinile ce le revin. Dacă acest deziderat nu este îndeplinit, conducătorul întreprinderii trebuie să întocmească un plan de instruire a angajaţilor, cu specificarea timpului şi efortului necesar pentru instruire.

V.1.1. Analiza postului de muncă

Pentru a şti de câţi angajaţi are nevoie şi care sunt calificările, managerul trebuie să cunoască în detaliu toate posturile de muncă şi cerinţele pe care acestea le impun angajaţilor.

În acest sens se efectuează pentru fiecare post o analiză concretizată prin: • descrierea postului, • specificaţiile muncii aferente postului.

Descrierea postului constă în: • definirea generală a muncii; • precizarea corectă a sarcinilor (Ce? Cum? De ce?); • condiţii care trebuie îndeplinite; • condiţii care trebuie realizate; • echipamentul utilizat; • responsabilităţile asociate postului.

Specificaţiile muncii aferente postului constau în descrierea calităţilor persoanei celei

mai potrivite pentru ocuparea postului, în funcţie de educaţie, experienţă, calificare şi aptitudini în vederea atingerii nivelului de performanţă asociat postului. Este necesar ca specificaţiile postului să reflecte necesităţile reale ale întreprinderii.

Metode de analiză a postului Analiza mişcărilor se face prin metode simple, uşor de aplicat. Astfel, prin observare

directă şi cronometrare sunt evidenţiate toate activităţile fizice pe care le reclamă munca desfăşurată la postul respectiv.

Analiza funcţională evidenţiază sarcinile şi funcţiile specifice postului. • Se întocmeşte pentru toate posturile şi este baza de apreciere a necesarului de

personal. • Se foloseşte un chestionar care cuprinde:

- echipamente, maşini, utilaje folosite în procesele de muncă; - produse şi servicii rezultate;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 31: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

Pag. 31 din 122

- metode şi tehnici utilizate în procesele de muncă; - informaţii, contacte cu alţi oameni cerute de desfăşurarea activităţii întreprinderii.

Interviul de descriere a proceselor de muncă Se elaborează de patron sau manager, după caz, sub formă de întrebări adresate

angajatului de pe un post analizat. Se obţine un complex de informaţii care, prin prelucrare, pune în evidenţă munca desfăşurată.

Chestionarul de analiză a poziţionării conţine întrebări adresate angajaţilor în vederea cunoaşterii şi stabilirii proceselor psihice pe care le impune munca. Ca exemple pot fi: corelări de informaţii din diferite surse, situaţii decizionale, rezolvări de probleme etc.

V.2. Recrutarea personalului Pentru angajarea de personal, patronul sau managerul, după caz, trebuie să aibă la dispoziţie un grup de angajaţi. Dacă grupul este suficient de mare, acesta poate găsi persoanele care corespund cel mai bine cerinţelor postului pentru care se fac angajările.

Forme de recrutare

Recrutarea se face diferenţiat. Astfel: • Pentru posturi ce presupun o muncă de complexitate redusă şi nepretenţioase se

recomandă recrutarea generală care se poate face prin mijloace simple de tipul anunţurilor sau ofertelor de serviciu din mass-media, oficiile forţelor de muncă; • Pentru posturi ce presupun angajarea de personal de înaltă calificare sau pentru posturi

de conducere se recurge la recrutarea specializată care constă în investigaţii la surse de personal specializat (universităţi, licee de profil, agenţii de recrutare ale personalului specializat), dar care necesită timp mai îndelungat.

Surse de recrutare

Recrutarea din sursele existente în cadrul firmei presupune promovarea sau transferarea personalului. O astfel de politică are o serie de avantaje dintre care amintim reducerea costurilor recrutării şi instruirii personalului, precum şi crearea unei ambianţe morale bune, motivaţionale. Dintre dezavantaje se cunosc următoarele: • Dacă promovarea se face pe bază de vechime fără a lua în considerare calificarea şi

performanţele, se pot declanşa conflicte personale; • Dacă speranţele angajatului în promovare nu se materializează, acesta nu mai este

motivat în muncă şi efectul este fie scăderea performanţelor, fie chiar părăsirea întreprinderii prin demisie. •

Recrutarea la cererea solicitanţilor din afara firmei permite angajarea persoanelor care solicită direct angajarea sau prin corespondenţă. Avantajele sunt demonstrate deja întrucât persoanele au o calificare deja dovedită.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 32: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 32 din 122

Agenţiile de recrutare de stat sau particulare oferă gratuit sau contra cost liste de candidaţi pentru posturi care necesită calificare redusă sau nici un fel de calificare şi localizează angajaţi de înaltă calificare potriviţi specificului postului.

Instituţiile de învăţământ pun la dispoziţia întreprinderilor cadre specializate, costul

recrutării fiind în acest caz, minim, întreprinderile având avantajul cheltuielilor minime pentru instruirea personalului.

Recrutarea dintre foştii angajaţi ai firmei care din diverse motive au fost nevoiţi să

întrerupă activitatea are avantajul unei integrări rapide, fără costuri suplimentare. Publicitatea asigură un număr mare de participanţi fiind necesar timp pentru selecţia

celor care corespund posturilor vacante. V.3. Selecţia personalului

În urma recrutării de angajaţi, pentru a-1 alege pe cel mai bun pentru ocuparea postului vacant, managerul va trece la o selecţie riguroasă, în mai multe etape eliminatorii.

Etapele selecţiei sunt, după cum urmează: - Cererea de angajare, care nu este un act formal, oferă managerului informaţii care îl

ajută să aprecieze potenţialul angajatului în obţinerea de performanţe specifice postului solicitat.

- Curriculum Vitae este un rezumat al activităţii anterioare a solicitantului permite

formare unei păreri privind pregătirea, priceperea şi experienţa solicitantului pe baza căreia se poate elabora schema interviului iniţial.

- Interviul iniţial permite managerului să facă o apreciere rapidă a

solicitantului/candidatului privind aprecierea generală a aptitudinilor, preocupărilor, priceperii şi îndemânării, prezenţa de spirit, în raport cu cerinţele postului.

Interviul iniţial se conduce pe temele menţionate. - Testarea are rolul de măsurare a abilităţii şi cunoştinţelor solicitantului şi poate fi un

indiciu de apreciere a modului în care candidatul se poate adapta la noua muncă. Astfel, testul de performanţă demonstrează practic abilitatea, iar teste specializate, de

aptitudini, cultură generală, personalitate, pun în evidenţă calităţi persoanei în cauză relativ la adaptarea la cerinţele postului.

- Testul de evaluare a factorilor de stabilitate emoţională poate pune în evidenţă aptitudinile temperamentale şi însuşirile personale ale aspiranţilor la un post de conducere. O metodă deosebită de evaluare complexă şi recrutare a personalului este Metoda CEMATT.

- Investigaţiile pe teren au rolul de verificare a declaraţiilor făcute de angajat, cererea de angajare şi de obţinere a unor referinţe privind candidatul de la foşti patroni/manageri. În acest sens, managerul se poate adresa direct şefului ierarhic anterior al candidatu1ui în vederea evitării unor discuţii sau situaţii conjuncturale ce se pot ivi.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 33: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 33 din 122

O altă variantă este aceea de a cere aspiranţilor referinţe de la fostele locuri de muncă sau numele unor persoane aflate pe posturi de conducere de la care se pot lua referinţe detaliate privind activitatea acestora.

- Interviul de selecţie (interviul de profunzime) dă posibilitate managerului de a

cunoaşte candidatul în detaliu, ca personalitate distinctă. Este vorba despre un interviu dirijat. În vederea bunei desfăşurări a interviului, managerul elaborează o schiţă de interviu formată din întrebări pregătite în urma consultării informaţiilor despre candidat din sursele menţionate mai sus. Întrebările se formulează astfel încât candidatul să fie ajutat şi să-şi arate cunoştinţele reale şi atitudinea faţă de muncă. Începutul seriei de întrebări are un caracter general în scopul creării unei ambianţe calme, prietenoase astfel încât candidatul să fie destins şi să poată răspunde relaxat. În continuare, întrebările solicită răspunsuri exacte, la obiect. Dacă testarea arată că solicitantul ştie, examinarea medicală arată că poate şi interviul de selecţie bine condus indică faptul că solicitantul vrea, solicitantul poate avea şanse de a ocupa postul solicitat.

Pentru selecţia de manageri, interviul dirijat se face pe baza bibliografiei indicate cu ocazia anunţului privind concursul organizat de întreprindere prin intermediul serviciului de Resurse umane al acesteia. Interviul nu poate fi înlocuit de altă metodă, ci doar completat.

Rolul examenului medical este de verificarea aptitudinilor pentru muncă, înlăturarea

pericolului de contaminare a altor angajaţi, evitarea riscului de plată pentru manager a unor compensaţii de boală pentru noul angajat.

Stabilirea ofertei de muncă După trecerea testelor de selecţie, candidatul are evaluată valoarea sa. În funcţie de

valoare se stabileşte poziţia sa în cadrul întreprinderii, precum şi nivelul de salarizare. Conform Legii 30/1991 privind Societăţile comerciale, Statutului şi a Contractului de

societate, managerul (directorul general) dispune angajarea sau concedierea personalului din subordine.

Salarizarea se face cu respectarea legislaţiei în vigoare (Legea salarizării, Legea

contractului de muncă la nivel naţional, Legea contractului colectiv de muncă, Legea contractului individual de muncă) şi în conformitate cu fondul de salarii al întreprinderii pentru perioada în curs.

V.4. Integrarea personalului Integrarea este procesul de încorporare, asimilare a angajatului în întreprindere, în

grupul de muncă, prin modelare conform cu datele şi cerinţele sociale (condiţii conjuncturale, condiţiile specifice climatului de muncă).

Buna integrare este rezultatul interacţiunii dintre motivaţie (eu personal şi salariu),

stabilitatea postului şi posibilităţile de promovare, precum şi de receptivitatea informaţională şi comunicaţională.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 34: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 34 din 122

Primirea oferă noului angajat prima impresie despre întreprindere şi oamenii acestea, fiind greu de schimbat.

Noul angajat trebuie condus şi prezentat noilor colegi, şefi ierarhici superiori, trebuie

să primească informaţii de care are nevoie despre întreprindere şi angajaţi. -oul angajat trebuie să se simtă acceptat, aşteptat şi luat în consideraţie. Comunicaţiile constituie un factor important în realizarea integrării şi a climatului de

muncă. Circulaţia informaţiilor trebuie să se facă ascendent şi descendent, pe orizontală şi

verticală, în formă scrisă şi după caz sau/şi orală.

Comunicaţiile privesc obiectivele generale ale întreprinderii, politica acesteia, metodele de lucru şi modelele, structura organizatorică inclusiv regulamentele de ordine internă, responsabilităţile şi posibilităţile de formare şi promovare ale fiecărui angajat.

V.5. Instruirea personalului Se referă la menţinerea şi sporirea performanţelor personalului şi reprezintă un sistem

de influenţare organizată a cunoştinţelor generale şi speciale ale persona1ului, precum şi de formare a capacităţii intelectuale, ap1icative şi practice în condiţiile specifice întreprinderii.

Instruirea este o investiţie în forţa de muncă, iar efectul se simte atât din punct de

vedere al satisfacerii cerinţelor sociale, cât şi din punct de vedere al coincidenţei dintre aceasta şi interesele generale ale întreprinderii.

Noii angajaţi sunt mai receptivi la condiţii noi de muncă decât cei vechi care renunţă

mai greu la deprinderile formate şi fixate. Pentru a realiza instruirea, managerul trebuie să cunoască mai întâi care sunt

necesităţile de instruire ale personalului din întreprindere în funcţie de care va adopta metodele de instruire adecvate.

Procedee de determinare a cerinţelor de instruire

a) Analiza personalului

Angajaţii sunt rugaţi să scrie detaliat problemele ce apar în munca desfăşurată, precum şi modalităţile de rezolvare. Informaţiile se prelucrează, după care se fac programe speciale de instruire a respectivilor angajaţi.

b) Analiza cerinţelor profesionale

Dacă angajatul prezintă lipsuri din punct de vedere al necesităţilor incluse în fişa postului, acesta va fi inclus într-un program de completare a cunoştinţelor şi dezvoltare a aptitudinilor şi deprinderilor necesare.

c) Evaluarea performanţei

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 35: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 35 din 122

Pentru evaluarea performanţei standard, optimă, se face analiza fiecărui post de lucru. Prin compararea cu performanţa individuală a angajatului se pot depista eventuale lipsuri de instruire.

Analiza organizaţională constă în măsurarea eficienţei în toate domeniile de activitate

şi departamente ale întreprinderii, urmărindu-se în principal nerealizările şi cauzele acestora. Dacă se constată că la originea nerealizărilor stau angajaţii, se trece la instruirea acestora.

d)Modalităţi de instruire Înainte de alegerea metodei de instruire managerul trebuie să analizeze raportul dintre

costuri şi eficienţă. Modalităţile de instruire sunt alese în funcţie de specificul muncii care reclamă

instruirea, precum şi de mărimea şi puterea financiară a întreprinderii. Dintre modalităţile de instruire sunt menţionate: • Instruirea în timpul lucrului (ucenicia).

Metoda este eficientă datorită economicităţii şi adaptabilităţii, nefiind necesare condiţii speciale de instruire, nici personal aparte.

Avantajele metodei constau în faptul că pot fi instruiţi un număr restrâns de ucenici şi perioada de ucenicie este scăzută întrucât se pune accent pe dexteritate şi nu pe cunoştinţe teoretice. • Preinstruirea are avantajul că nu produce perturbaţii ale proceselor productive şi că

risipa de timp este mai mică decât la instruirea în timpul lucrului. Metoda este recomandabilă atunci când numărul celor instruiţi este mare, există un atelier de producţie care reproduce la scară redusă condiţiile reale din întreprindere şi atunci când există personal specializat pentru asigurarea unei instruiri de calitate.

Ambele metode menţionate pot fi folosite în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii, chiar cu pretenţii mai reduse şi sunt cunoscute sub numele de instruire în cadrul firmei.

Firmele care nu pot realiza programe proprii de instruire specializată dar care dispun de resurse financiare pot folosi instruirea în afara firmei, cu participarea celor instruiţi la cursuri, seminarii, lucrări aplicative. Firmele ce trimit personal la astfel de unităţi specializate de instruire au obligaţia de a urmări totuşi şi din interiorul propriei firme desfăşurarea procesului de instruire.

Avantajul instruirii constă in faptul că o echipă specializată, bine instruită măreşte

şansele de reuşită ale întreprinderii. V.6. Evaluarea personalului

Una dintre cele mai dificile probleme manageriale din domeniu1 resurselor umane este cea de evaluarea personalului.

Pe baza evaluării se iau principalele decizii privind perfecţionarea, promovarea,

transferul, recompensarea personalului şi se fundamentează planul de afaceri al întreprinderii. Evaluarea se face pe baza rezultatelor titularilor posturilor.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 36: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 36 din 122

Metode generale de evaluare:

Metodele pot fi aplicate oricăror persoane angajate la o întreprindere indiferent de

postul ocupat. a) 0otaţia constă în acordarea de calificative pe baza rezultatelor obţinute în baza

sarcinilor ce revin titularului de post. Prin notaţie se sintetizează principalele calităţi ale angajatului şi anume munca şi rezultatele acesteia.

b) Aprecierea funcţională se face pe baza comparării performanţelor unui angajat cu cerinţele şi performanţele menţionate în fişa postului. Analiza comparativă poate releva necesitatea instruirii, promovării sau retrogradării unui angajat.

c) Metodele speciale de evaluare cuprind studii de caz, teste de autoevaluare care se fac în centre speciale de evaluare. Astfel de metode se aplică doar pentru cadrele de conducere şi specialiştii de înaltă calificare. V.7. Promovarea personalului

Evaluarea performanţelor personalului constituie punctul de plecare pentru promovarea personalului. Pentru angajaţi, promovarea poate fi percepută prin creşteri salariale sau şi prin creşterea nivelului de responsabilitate.

Criteriile de promovare sunt similare celor de selecţie: studii, vechime, post deţinut anterior, calităţi, cunoştinţe, deprinderi. Variantele de promovare sunt: • Pe bază de vârstă şi vechime în muncă; metoda are dezavantajul că absolutizează rolul

experienţei, nefiind un criteriu stimulativ; • Pe bază de rezultate; metoda utilizează drept criterii de promovare rezu1tatele obţinute

anterior având avantajul stimulării personalului; • Pe baza potenţialului personalului; metoda are avantajele valorificării talentelor, crearea

unei atmosfere plăcute, competitive şi cel al dezvoltării rapide a personalului concomitent cu aducerea în prim plan a capacităţii de adaptare şi efort, receptivitatea la nou şi simţul previzional al personalului (de conducere în special).

Promovarea în primele două variante poate asigura o ascensiune profesională până la un anumit nivel (nivel de incompetenţă) şi are efecte defavorabile asupra climatului de muncă. V.8. Administrarea salarizării

Politica de salarizare adoptată de un manager are la bază analiza factorilor influenţează nivelul salariilor, respectiv: • cererea şi oferta de personal; • legislaţia în vigoare privind salariul minim pe economie, pe ramură; • posibilităţile financiare ale întreprinderii; • costul vieţii; • rata inflaţiei;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 37: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 37 din 122

• stabilitatea economică şi juridică a mediului ambiant; • importanţa întreprinderii pe piaţa concurenţială.

V.8.1. Cererea şi oferta nu sunt controlabile de întreprindere. Cererea mare de

specialişti şi oferta scăzută conduce la salarii mari, atractive. Cererea mică şi oferta mare de personal conduce la un preţ al muncii scăzut, respectiv, salarii mici.

În România, urmare a proceselor economice contemporane, are loc restructurarea şi

reorganizarea economică. Unele firme, nefiind viabile, intră în procedura de faliment, rezultatul fiind masa numeroasă a ofertanţilor de forţă de muncă, comparativ cu cererea relativ scăzută: 12% din populaţia activă o reprezintă şomerii, dintre care l … 2% sunt intelectuali.

Multe meserii au încă cerere mare‚ ca de exemplu muncitori în industria uşoară

(confecţii) sau construcţii (dulgheri, zidari, tâmplari). Într-un regres vizibil sunt cererile în domeniul medical (medic, asistent medical)

juridic (avocaţi, procurori, grefieri), economic (economişti, contabili). Excesul de forţă de muncă se înregistrează în industria prelucrătoare (metalurgie,

siderurgie), extractivă (minerit), industria producătoare de bunuri de folosinţă îndelungată (lemn, autoturisme de lux), în agricultură şi zootehnie.

Cereri masive de forţă de muncă sunt pentru prestările de servicii (comerţ, reparaţii în

construcţii ş.a.) sau industria uşoară (confecţii). Pentru întreprinderile cu obiect de activitate diversificat, managerii de produs sau

directorii executivi au posibilitatea reducerii fluctuaţiei forţei de muncă prin asigurarea reconversiei profesionale chiar în cadrul acestora.

Absolvenţii universităţilor tehnice sunt captaţi mai repede în sectoarele productive

private (producţie/prestări de servicii) întrucât întreprinderile private primesc de la stat unele facilităţi (posibilitatea de concesionare a unor terenuri în vederea extinderii unităţii productive, facilităţi fiscale).

Întreprinderi1e private care angajează şomeri aflaţi în evidenţele organelor teritoriale

ale forţelor de muncă, pot primi câte 20 mil. lei pentru fiecare persoană angajată. În cazul angajării şomerilor cu experienţă deosebită există riscul neadaptării la noul

loc de muncă prin lipsa f1exibilităţii acestora în cazul unor condiţii conjuncturale sau de mediu diferite.

V.8.2. Fluctuaţia costului vieţii poate impune întreprinderilor ajustarea periodică a

salariilor în vederea protecţiei sociale şi menţinerea angajaţilor în întreprindere. Ajustarea se manifestă prin aplicarea de indexări salariale, cu referire la salariul de bază. Pentru salariile mici, alături de indexări se aplică şi compensaţii pentru acoperirea necesităţilor sociale cu referire la folosirea unor produse şi servicii necesare angajaţilor.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 38: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 38 din 122

V.8.3. Posibilităţile de plată ale firmei Din experienţa firmelor occidentale rezultă două variante de stabilire ale nivelului

salarial, reflectate prin politica de firmă. Astfel, într-o primă variantă, politica firmei este de a acorda salarii mari, peste nivelul mediu de sa1arizare numai dacă: • firma este eficientă din punct de vedere al cheltuielilor relative la manoperă

(cheltuieli reduse); • firma are un ritm înalt de recrutare a personalului; • firma are în interior un climat de muncă şi o stare favorabilă; • firma dispune de angajaţi performanţi, având rezultate peste medie. • Politica de salarii reduse, sub nivelul pieţei, se aplică atunci când întreprinderea poate

asigura suplimente salariale prin: • acordarea de sporuri pentru orele suplimentare sau alte sporuri substanţiale; • asigurarea securităţii profesionale şi siguranţei în păstrarea postului; • întreprinderea are reputaţia de a fi un loc unde se lucrează în condiţii favorabile şi se

câştigă bine.

V.9. Sisteme de salarizare

În unităţile bugetare salarizarea se face după prevederile Legii 154/1998, avându-se în vedere pregătirea profesională, vechimea în activitate, coeficientul de ierarhizare în întreprindere şi pe sector de activitate, tipul întreprinderii (fiecare întreprindere având un salar de bază specific ramurii de activitate).

Nivelul salariului de bază şi al sporurilor aferente se trece în contractul individual de

muncă şi în cartea de muncă a angajatului. În societăţile comerciale salarizarea poate îmbrăca mai multe forme. Se deosebesc

salarizarea în regie şi salarizarea în acord. Salarizarea în regie este folosită în următoarele cazuri: • Se execută operaţii în care valoarea atinsă de obiectul prelucrat este foarte -mare,

neadmiţându-se rebuturi; • Se desfăşoară activităţi cu grad de periculozitate ridicat; • Se desfăşoară activităţi în care dexteritatea, îndemânarea şi grija sunt mai importante

decât timpul lucrat; • Se desfăşoară activităţi în care productivitatea este independentă de voinţa angajatului; • Se desfăşoară activităţi care necesită ore suplimentare ce nu pot fi plătite în alt sistem. Activitatea angajaţilor este pontată pe fişa colectivă sau individuală de pontaj pe baza

căreia se întocmeşte statul de plată (care se păstrează conform Legii contabilităţii timp de 50 de ani în arhiva organizaţiei).

Salarizarea în acord este un sistem de salarizare cu stimulente. Se diferenţiază salarizarea pe unitate de produs, cotă parte de produs sau serviciu prestat.

Sistemul poate fi aplicat numai în condiţiile cunoaşterii normelor de timp şi de

producţie aferente tuturor proceselor salarizate în acord.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 39: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 39 din 122

Simultan cu efectuarea plăţilor salariale în acord se intensifică şi activitatea de control tehnic al calităţii produselor sau serviciilor prestate, după caz.

Plăţi suplimentare. Prime, stimulente Există multe combinaţii ale sistemelor de bază folosite la salarizare prin adăugarea

unor prime sau stimulente, plăţi suplimentare. Sistemul plăţilor suplimentare se poate aplica dacă salariul este conceput la unitate de

produs realizat, respectiv număr de produse sau procese, după caz. Nivelul de performanţă ales de manager trebuie să fie apropiat de cel mediu.

Sistemul este eficient dacă este înţeles de angajaţi, este corect şi echitabil pentru

aceştia. Plăţile suplimentare constau în retribuirea orelor suplimentare prestate, sporuri pentru

condiţii speciale de lucru, concedii sau vacanţe plătite, indemnizaţii pentru spitalizare sau boală, gratificaţii la sfârşit de an sau alte sporuri.

Sistemul de plăţi suplimentare şi stimulente se concepe şi analizează de manager sau

consiliul de administraţie, după caz, având rolul de a constitui un factor de motivaţie pentru angajaţi şi de a asigura un nivel de salarizare stabil, garantat care să vină în întâmpinarea satisfacerii necesităţilor sociale ale angajaţilor.

Salarizarea cu stimulente trebuie realizată în trepte pentru a diferenţia sarcinile de

muncă prin acordarea de sporuri şi indemnizaţii suplimentare. Dintre sporurile menţionate în Legea salarizării angajaţilor din societăţile comerciale

şi regiile autonome (Legea 14/1990) amintim: sporul de vechime (diferenţiat pe trepte de vechime şi având valoarea maximă de 25% din salariul de bază), sporul de şantier (maxim 25% din salariul de bază), sporul de periculozitate (40% din salariul de bază pentru lucrul la CF, sub circulaţie), sporul de conducere (sumă fixă sau procentuală din salariul de bază în funcţie de treapta ierarhică), sporul de folosire curentă a unei limbi străine de circulaţie internaţională în desfăşurarea atribuţiilor de serviciu (10% din salariul de bază) ş.a.

Legea 154/1998 şi metodologia de aplicare a acesteia fixează salariile de bază pe domenii de activitate (ex. Cadastru, 604.000 lei, salar de bază, învăţământ, 614.000 lei) coeficienţii de ierarhizare pe funcţii, trepte de vechime şi importanţă socială a salariaţilor din toate unităţile bugetare.

Contractele colective de muncă pe întreprindere conţin salariile negociate, precum şi sporurile sau plăţile suplimentare ce trebuie acordate, indiferent de natura capitalului social al întreprinderii.

În întreprinderile cu capital privat nu se acordă toate sporurile din Legea 14/1990, aceasta având un caracter orientativ. V.10. Concedierea personalului

Contractul de societate prevede că angajatul poate fi concediat prin decizie a managerului, urmare a neîncadrării în sarcinile postului, prin supraevaluare la selecţie,

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 40: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 40 din 122

respectiv angajare. Dacă prin programele de instruire organizate de întreprindere angajatul nu atinge performanţele necesare postului pe care este angajat, acesta poate fi retrogradat sau concediat.

Concedierea se face în urma preavizului dat de manager cu 14 zile înainte de încetarea

contractului de muncă prin concediere. Situaţii conjunctura1e cotidiene arată situaţii de tipul: reducere cifră de afacere,

schimbare profil întreprindere prin restructurare şi reorganizare, lipsă de comenzi pe piaţă (tradiţională sau nouă a întreprinderii în condiţiile unei economii dinamice, concurenţiale), urmate de concedieri masive. Angajaţii întreprinderilor româneşti cu capital majoritar de stat, primesc după încetarea activităţii, în funcţie de vechime, plăţi compensatorii echivalente cu maxim 15 salarii. Ordonanţa de Guvern 9/1997 nu se aplică în cazul încetării fortuite a contractului de muncă a salariaţilor din întreprinderile cu capital privat.

Dacă concedierea s-a făcut subiectiv, angajatul se poate adresa justiţiei prin

intermediul noilor instanţe judecătoreşti specializate in litigii de muncă.

V.11. Probleme de sănătate şi protecţia muncii. Concedii de odihnă, concedii medicale pentru refacerea sănătăţii

Întreprinderile sunt obligate să asigure siguranţa muncii în orice punct de lucru. Măsurile specifice de protecţia muncii se respectă conform Legii 90/1996 privind protecţia muncii şi a normelor interne specifice. Fiecare întreprindere primeşte aviz de la organele teritoriale locale în acest sens, conform obiectului de activitate specificat în contractul de societate şi desfăşurat curent.

Accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale se tratează diferenţiat în funcţie de

gravitatea lor putând avea caracter de contravenţie sau penal. Printre sancţiunile cele mai grave este cea de ridicare a autorizaţiei de funcţionare a întreprinderii.

• Salariaţii care au suferit accidente de muncă sunt plătiţi 100% din salar şi sporurile

aferente în perioada concediilor medicale conform Legii 90/19996 şi 49/1992, privind modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale. • În cazul situaţiilor de carantină, plata salariilor reprezintă 90% din valoarea salariului

de bază şi al sporurilor aferente, conform Legii 49/1992. Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boală sau alte

tipuri de accidente decât cele prevăzute în Legea 90/1996 sunt de 50 ... 85% din salariul de bază şi sporurile aferente în funcţie de vechimea în muncă (până la 2 ani, 50%..., peste 8 ani, 85%).

Perioada concediilor de odihnă prevăzută în contractul de muncă se plăteşte conform

termenilor negociaţi, dar indemnizaţia nu poate fi mai mică decât salariul negociat şi sporurile aferente pentru numărul de zile lucrătoare în care angajatul se află în concediu de odihnă.

Orice convenţie prin care se renunţă total sau parţial la dreptul de concediu de odihnă

este interzisă.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 41: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 41 din 122

Pentru rezolvarea problemelor personale, angajaţii au dreptul la concediu fără plată. Personalul angajat în domenii de activitate cu grad de periculozitate crescut au dreptul la zile suplimentare de concediu de odihnă (minim 3 zile conform Legii 31/1991).

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 42: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 42 din 122

VI. Analiza metodelor, procedurilor şi echipamentelor de lucru

VI.1. Generalităţi

Înainte de a stabili normele de muncă şi calitatea muncii, conducea întreprinderii (firmei) trebuie să precizeze metoda de muncă ce se va folosi în procesul de producţiei.

Obiectivul de bază în alegerea metodei de muncă este acela de a obţine productivitatea şi eficienţa muncii maxime, pentru realizarea cărora trebuie să fie ales cel mai potrivit set de resurse intrare în procesul de producţie, precum şi procedurile de prelucrare a acestora.

În general metodele convenţionale de muncă sunt deja standardizate, având stabilite normative, fiind cunoscute astfel performanţele posibile de realizat pentru fiecare operaţie a metodei.

Normativele aproximează nivelul cel mai ridicat posibil al productivităţii muncii pentru fiecare operaţie, ele odată calculate servesc la evaluarea rezultatelor, pentru calculul cantităţii de muncă necesară şi pentru programarea şi planificarea producţiei.

Pentru a putea analiza problemele de bază ale metodelor de lucru mai ales în legătură cu utilizarea forţei de muncă în procesele de producţie, trebuie clarificate mai întâi semnificaţiile celor doi termeni: productivitate şi eficienţă.

VI.2. Productivitatea şi eficienţa

Productivitatea W, măsoară cantitatea de intrări X în proces, cerută de realizarea unei anumite cantităţii de ieşiri Y şi se determină cu relaţia (7.1).

X

YW = (6.1)

Eficienţa E, arată cât de bine au fost utilizate intrările în procesul de muncă, scop în care se compară ieşirile actuale din sistem Y cu o serie de ieşiri etalon Z, care ar fi trebuit să rezulte printr-o folosire raţională a resurselor date:

Z

YE = (6.2)

Exprimarea rezultatelor activităţii prin relaţiile de mai sus se utilizează foarte rar, datorită datelor care nu pot fi determinate exact, fiind foarte greu să identificăm influenţa fiecărei unităţi de intrare la nivelul bunurilor produse.

Frecvent se utilizează pentru exprimarea productivităţii muncii Wm , raportul dintre cantitatea totală de ieşiri Z şi cantitatea de muncă ce s-a consumat:

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 43: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 43 din 122

M

YWm = (6.3)

Asemănător se calculează şi nivelul de eficienţă al muncii Em, care exprimă cât de bine a fost utilizată forţa de muncă:

0W

WE m

m = (6.4)

- în care W0 = productivitatea etalon a muncii

M

ZW =0 (6.5)

Deoarece obiectivul primordial al conducerii este creşterea productivităţii şi eficienţei muncii la stabilirea metodelor de lucru trebuie să se respecte următoarele trepte de procedură:

- identificarea şi descrierea actualei metode; - analizarea critică a actualei metode; - îmbunătăţirea noilor metode de muncă; - selectarea celei mai bune metode; - aplicarea noii metode; - urmărirea aplicării noii metode. Reprezentarea sintetică a complexelor de operaţii ce compun un proces de

producţie, poate fi făcută cu ajutorul unor reprezentări grafice dintre care cele mai adecvate pentru procesul de efectuare a măsurătorilor sunt: ciclograma, graficul consumului de muncă şi diagrama procesului de muncă.

- Ciclograma – permite prezentarea grafică a procesului de producţie, analizat pe complexe de operaţii, pentru care se specifică executantul şi participarea în timp a acestuia la realizarea ciclului de producţie.

- Graficul consumului de muncă. Această reprezentare redă detalii cu privire la ocuparea executantului în timp şi pe categorii de lucrării. Pentru aceasta, se trece în dreptul fiecărui muncitor din formaţia de lucru, simbolul şi durata complexului de operaţii la care a luat parte pe întreaga durată a ciclului de producţie.

- Diagrama procesului de muncă. Diagrama procesului de producţie are o coloană pe care se listează în secvenţe etapele tehnologice care compun procesul. Alături de fiecare etapă tehnologică se marchează printr-un punct simbolul care desemnează clasa etapei tehnologice.

În timpul analizei durata etapei tehnologice este folosită pentru a determina numărul de muncitorii necesari în cazul fiecărei etape tehnologice, pentru a face faţă cerinţelor producţiei.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 44: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 44 din 122

VI.3. Măsurarea muncii. Structura timpului de muncă

Măsurarea muncii cuprinde metode şi procedee de determinare a timpului de muncă ce se consumă la efectuarea unei etape tehnologice. Măsurarea timpului de muncă serveşte la:

- determinarea pierderilor de timp şi a cauzelor acestor pierderi;

- compararea diferitelor metode de muncă pentru stabilirea celei mai eficiente;

- determinarea normelor şi normativelor de muncă;

- verificarea calităţii normelor şi normativelor de muncă.

În reprezentarea grafică de mai jos este redată structura timpului de muncă:

Tabel 6.1

TM

TP TN

To TD TIR TIN

tb ta

t7

t8

TPI

t9

t1 t2 t3 t4 Tmn

t5 t6

TIE

TM – timpul de muncă, perioada în cadrul cărei executatul trebuie să-şi îndeplinească sarcinile cuprinse în sfera de atribuţiuni sau în normă;

TP – timpul productiv, partea din timpul de muncă în cadrul căreia executantul efectuează lucrării pentru realizarea unei sarcinii de muncă;

TN – timp reproductiv, însumează întreruperile din muncă a executantului sau timpii în cadrul cărora acesta deşi lucrează nu efectuează lucrării legate de realizarea sarcinilor sale de muncă;

TIE – timpul în care se face deplasarea la locul de muncă şi invers;

TPI – timp de pregătire – încheiere;

T0 – timpul operativ, este partea din timpul productiv în cadrul căruia executantul acţionează asupra obiectului muncii modificându-i starea sau poziţia în spaţiu;

tb – timpul de bază este o parte din timpul operativ în care executantul participă nemijlocit la modificarea obiectului muncii;

ta - timpul ajutător este component al timpului operativ în care executantul efectuează mişcări necesare producerii modificărilor obiectului muncii, fără a se produce aceste modificări.

Timpii de bază şi auxiliar, în general se clasifică după modul de intervenţie a executanţilor:

t7 – timpul de muncă manuală;

t8 – timpul de muncă manual-mecanică;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 45: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 45 din 122

t9 – timpul de supraveghere a funcţionării utilajelor;

TD – timpul de deservire a locului de muncă, inclusiv crearea condiţiilor de mediu, igienă şi microclimat;

t1 – timpul de deservire tehnică;

t2 - timpul de deservire organizatorică;

TIR – timp de întreruperi reglementate (conform unui program stabilit);

t3 – timpul de odihnă şi necesităţi fireşti;

t4 – timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea muncii;

Tmn – timpul de muncă neproductivă în cadrul căreia executantul deşi lucrează nu efectuează lucrării necesare desfăşurării procesului de producţie;

TIN – timp de întreruperi nereglementare

t5 – timp de întreruperi, independent de voinţa muncitorilor;

t6 – timp de întreruperi dependent de executant.

VI.4. �orme şi normative de muncă

I. După forma lor de exprimare normele se grupează în:

- norme de timp, norme de producţie, norme de personal şi norme de deservire.

a. �ormele de timp definesc consumurile de muncă ale unui muncitor ce lucrează singur sau în echipă, cu o anumită calificare, pentru obţinerea unei unităţi de produs, de lucrare sau dintr-un serviciu, în anumite condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice de desfăşurare a procesului de producţie.

b. �ormele de producţie sunt inversele normelor de timp şi exprimă produsele, lucrării sau serviciile specifice ce trebuie conţinute prin consumul unei unităţi de muncă.

c. �ormele de personal definesc numărul de muncitori cu o anumită calificare, necesari într-un schimb, pentru deservirea unei maşini, unui aparat etc., în anumite condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice de la locul de muncă precizate prin sarcinile lor de muncă (sfera de atribuţii).

d. �ormele de deservire sunt inversele normelor de personal. Ele definesc numărul de maşini, numărul de aparate etc., care sunt deservite într-un schimb de un muncitor (singur sau în echipă), cu o anumită calificare, în anumite condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice de la locul de muncă, precizate prin sarcinile lui de muncă (sfera de atribuţii).

II. În mod similar, după forma lor de exprimare normativele se grupează astfel:

- normative de timp, normative de producţie, normative de personal şi normative de deservire.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 46: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 46 din 122

a. �ormativele de timp – stabilesc variaţia consumurilor specifice de muncă, determinate experimental pentru un muncitor (ce lucrează singur sau în echipă), cu o anumită calificare, în funcţie de variaţia principalilor parametri care permit obţinerea unei unităţi dintr-un produs, dintr-o lucrare, în condiţii tehnologice, tehnice, organizatorice, prestabilite.

b. �ormativele de producţie – sunt inversele normativelor de timp. Ele stabilesc variaţia producţiei, lucrărilor sau serviciilor în funcţie de variaţia principalilor parametri, ce se pot obţine prin consumul unei unităţi de muncă, al unui muncitor (singur sau în echipă), cu o anumită calificare, în condiţiile tehnice, tehnologice şi organizatorice stabilite în mod experimental.

c. �ormativele de personal – stabilesc numărul minim de muncitori cu o anumită calificare necesar într-un schimb pentru deservirea unei maşini, aparat etc., în funcţie de variaţie principalilor lor parametri, în condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice optime, stabilite în mod experimental, cu precizarea sarcinilor de muncă (sferei de atribuţii) a muncitorilor.

d. �ormativele de deservire – sunt inversele normativelor de personal. Ele stabilesc variaţia numărului de maşini, aparate etc., în funcţie de variaţia principalilor lor parametri, ce sunt deservite într-un schimb de un muncitor (singur sau în echipă) cu o anumită calificare, în condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice stabilite în mod experimental, cu precizarea sarcinilor de muncă (sfera de atribuţii) a acestuia.

III. După etapa tehnologică la care se referă se deosebesc:

- norme sau normative elementare;

- norme sau normative compuse;

- norme sau normative complexe.

�ormele sau normativele elementare se determină la nivelul operaţiilor principale sau secundare, prin măsurători directe.

�ormele sau normativele compuse se determină la nivelul unui complex de operaţii, pe baza normelor sau normativelor elementare ale operaţiunilor repetabile şi pe bază de măsurători directe pentru operaţiile nerepetabile.

�ormele sau normativele complexe se determină la nivelul unui proces simplu, pe baza normelor sau normativelor compuse (sau elementare) şi pe baza măsurării directe a complexelor de operaţii nerepetabile.

IV. După sfera lor de aplicare se deosebesc:

- normative unificate cu aplicare departamentală sau republicană;

- norme cu aplicare locală sau regională;

�ormativele unificate – sunt cu aplicare departamentală sau republicană.

�ormele cu aplicare locală sau regională – se stabilesc fie pentru o singură întreprindere, fie pentru mai multe întreprinderi cu profil similar din cadrul aceleiaşi regiuni.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 47: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 47 din 122

VI.5. Relaţii de calcul pentru determinarea normelor tehnice

VI.5.1. Relaţii de calcul pentru determinarea normelor elementare

Dacă se notează cu M cantitatea de muncă exprimată în om – secunde (sau multipli săi), consumată în perioada de timp T şi cu P cantitatea de lucrări (servicii), realizate în perioada de timp T, norma elementară de timp m se va putea exprimă prin relaţia:

lucru de unitati

munca de unitati

T

lucrari de unitatiT

munca consum de unitati

T

QT

M

m === (6.6)

Notând cu N norma elementară de producţie, este dată de inversul relaţiei de mai sus:

==munca de unitate

lucrari de unitati

M

Q

m-

1 (6.7)

Pentru determinarea lui M se utilizează relaţia:

[ ]secunde-om xnM ⋅= (6.8)

în care:

n – numărul de muncitori;

x – durata operaţiei rezultată prin cronometrări.

VI.5.2. Relaţiile de calcul pentru normele compuse

Pentru calculul normelor compuse se va pleca de la un complex de operaţii, care se va împărţii în operaţii.

Dacă se notează cu M fondul de muncă disponibil în perioada unui ciclu, acesta este egal cu numărul de muncitori n, care lucrează concomitent, înmulţit cu durata t de timp:

⋅=ciclu

munca de unitati tnM (6.9)

Fondul de muncă disponibil M trebuie să fie egal cu suma cantităţilor de muncă M00, M01 etc., consumate pentru efectuarea tuturor operaţiilor prevăzute în perioada de timp:

( ) ( ) tnttnmmmQMMM ji ⋅=+++++=+= 0908070100 ... (6.10)

Din această relaţie se poate scoate Q:

( )[ ]

+++

−−=

T

produse de unitati

mmm

tttnQ

070201

0908

... (6.11)

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 48: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 48 din 122

Relaţia se poate scrie pentru cazul general:

=

=

=

+=

=

+=

T

produs de unitati

m

ttn

m

MM

Qp

ii

q

pjj

p

ii

q

pjj

1

1

1

1 (6.12)

Pentru calculul normei compuse de timp ms se utilizează relaţia:

∑∑==

+==

09

0800 jj

07

ii1s produs de unitati

munca de unitati t

p

nmm sau

Q

Mm (6.13)

Norma compusă de producţie Ns:

+=

∑∑=

munca de unitati

produs de unitati

tQ

nm

-

ji

i

s 09

08

07

00

1 (6.14)

Norma compusă se mai poate scrie ţinând cont de expresia volumului producţiei Q, din relaţia de mai sus şi obţinem:

−=

=

=

produs de unitati

munca de unitati

tt

mt

m

jj

ii

s 09

08

07

01 (6.15)

Norma compusă de producţie:

==

=

=

munca de unitati

produs de unitati

mt

tt

m-

ii

jj

ss 07

01

09

081 (6.16)

VI.6. Măsurarea consumurilor de muncă

Aspectul cantitativ al muncii are 3 laturi pe care orice metodă de măsurare trebuie să le surprindă:

- latura potenţială: dată de numărul de oameni şi calificarea lor;

- latura extensivă: dată de timpul în care oameni de un potenţial dat se consideră în proces de muncă şi-şi consumă energia vie;

- latura intensivă: mai greu de surprins – dată de cantitatea de energie vie umană consumată în unitatea de timp.

Unitatea de măsură a consumului de muncă este:

secundaom ⋅ şi multipli:

post om schimb; om h;om min;om ⋅⋅

- cu menţiunea unei intensităţi normale de muncă.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 49: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 49 din 122

Problema se rezolvă prin diferite ipoteze:

Scări de ritm; încercări de apreciere pe bază de experienţă.

Metode de măsurare a consumatorilor de muncă

Există 2 categorii mari de metode:

- metode directe;

- metode indirecte.

VI.6.1. Metode directe

Sunt încercări de a măsura direct pe organismul uman consumul de energie

vie umană, atunci când el munceşte.

Pentru aceasta se măsoară parametri funcţionali: puls, ritm respirator, tensiune arterială, biocurenţi (creier, muşchi), cantitatea de calorii consumate prin alimentaţie, cantitatea de oxigen consumat în reacţie.

Se încearcă apoi stabilirea unor relaţii între aceşti parametri funcţionali şi cantitatea de energie pe care o consumă omul în procesul de muncă.

Metodele se apropie de realitate numai pentru muncile fizice grele pentru că nu pot să surprindă cantitatea de energie intelectuală.

Se aplică numai în condiţii de laborator, cu aparatură specială, dau informaţii utile, privind limitele organismului uman (la solicitare de muncă) şi pentru selecţia oamenilor la diverse munci.

VI.6.2. Metode indirecte

Se aplică în condiţiile producţiei intelectuale şi acestea stau la baza normării muncii.

Au la bază o ipoteză potrivit căreia la consumuri de energie umană, în procesele de muncă egale şi în condiţii identice, rezultă cantităţi de transfer ale obiectului muncii egale. Atunci nu vor măsura energia, ci indirect transferul produselor de această energie.

Mai este de rezolvat problema ritmului (intensităţii) şi pentru aceasta se stabilesc normele de muncă ca reper al ritmului normal.

Metodele indirecte cuprind:

- metode indirecte cu măsurare a timpului

- cronometrarea;

- fotografierea zilei de muncă;

- foto-cronometrarea;

- autofotografierea.

- metode indirecte cu evaluarea timpului

- metodele observărilor instantanee întâmplătoare;

- metodele observărilor instantanee sistematice.

- metode indirecte cu predeterminarea timpului

- M.T.M. (Method Time Measurement)

- W.F (Work Factor).

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 50: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 50 din 122

VI.6.2.1. Cronometrarea

Este metoda indirectă de măsurare a consumului de muncă cu cea mai largă răspândire şi aplicabilitate în studiul metodelor de muncă şi determinarea normelor de muncă. Constă în măsurarea repetată a duratei aceluiaşi element (etape de muncă) care are în procesul de muncă caracter repetabil, cu scopul de a determina durata normală a acestuia.

Cronometrările se pot face în mai multe scopuri:

- pentru a obţine timpi de durată normală şi folosiţi apoi ca norme sau normative de timp;

- pentru determinarea consumului de muncă în studiul comparativ al metodelor de muncă;

- pentru a verifica cauzele unor mari depăşiri de norme sau a unor nerealizări sistemice de norme.

Etape

a – Pregătirea cronometrării;

b – Observarea şi înregistrarea datelor;

c – Prelucrarea datelor.

a Pregătirea cronometrării

Presupune întreprinderea unor măsuri cu caracter organizatoric şi de documentare pentru a asigura desfăşurarea în bune condiţii a studierii muncii prin cronometrare. Principalele probleme de rezolvat în această etapă sunt:

- alegerea corespunzătoare a locului de muncă;

- analiza procesului de muncă la un grad de detaliu ce permite cronometrări

(complex de operaţii, se împart pe operaţii sau chiar împărţirea operaţiei pe compartimente de muncă sau mânuiri);

- cunoaşterea condiţiilor de la locul de muncă, sensul stabilirii factorilor ce influenţează consumul de muncă sau timpii (caracteristici de mediu, aspecte tehnologice, organizatorice);

- discutarea cu executantul asupra scopului cronometrării şi a modului de desfăşurare;

- stabilirea numărului de observaţii necesare;

- pregătirea formularelor şi a instrumentelor necesare;

- alegerea metodelor de citire şi de înregistrare a datelor.

Metoda de citire şi de înregistrare este funcţie de durata etapelor de muncă cronometrate şi pot fi adoptate următoarele variante:

- citire şi înregistrare individuală de durată;

- citire şi înregistrare individuală a timpului de sfârşit şi început → cea mai obişnuită metodă;

- citire şi înregistrare cumulată;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 51: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 51 din 122

- citire şi înregistrare mixtă.

Timp

curent Etapa

cronometrată min. sec. zecimi

01

1

1

00

02

00

15

- început - sfârşit

02

1 12 32

- sfârşit

03 1 18 15 - sfârşit

Citirea cumulată

Se aplică pentru cronometrarea unor etape de muncă de foarte scurtă durată (sub 6 secunde) a timpului fizic necesar unui observator să sesizeze începerea şi terminarea etapei şi să înregistreze.

Presupunem un complex de mărimi format din t1, t2, t3, t4.

La fiecare ciclu de citire a cronometrului se înregistrează cumulat, lăsând de fiecare dată în mod sistematic afară una din mărimi.

T1 = t2 + t3 + t4

T2 = t3 + t4 + t1 Tc= t1 + t2 + t3 + t4 (6.17)

T3 = t4 + t1 + t2

T4 = t1 + t2 + t3

………………………………

T1 + T2 + T3 + T4 = (4-1) (t1 + t2 + t3 + t4)

141

−=∑=

n

ii

c

T

T 1

1

−=∑n

T

Tc

n

i

(6.18)

t1 = Tc – T1

t2 = Tc – T2

…………..

Valorile cronometrate notate cu litere mari.

Citirea mixtă

O combinaţie între citirea cumulată cu cea individuală, pentru că etapele cronometrate sunt de durate diferite între ele.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 52: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 52 din 122

b. Observarea şi înregistrarea datelor Observatorul verifică la locul de muncă îndeplinirea condiţiilor pe care doreşte să le surprindă cu ocazia cronometrării.

Cronometrarea nu începe decât după ce au făcut cel puţin 30 min. de la începerea schimbului, timp necesar pentru ca: µ = media adevărată necunoscută - Se adoptă un nivel de încredere pentru încadrarea în această eroare, fie prin parametrul K al legii normale: K = 2 → 0,95 nivel încredere K = 3 → 0,998 nivel încredere Sau nivel de încredere prin: t (α, ν) extras din tabele pentru legea de probabilitate t (student) în care: α = 1 – P α → t din tabel ν = n – 1 P = nivel de încredere exprimat prin probabilitate α = nivel de risc ν = număr de grade de libertate n = număr de observaţii ce se verifică Criteriul „t” se aplică pentru n < 25 Pentru verificare se porneşte de la relaţia dintre eroarea absolută, abaterea medie pătratică, nivelul de încredere şi numărul de observaţii.

2

22

E

sKn

n

sKE

⋅=⇒

⋅= (6.19)

2

22

E

stn

n

stE

⋅=⇒

⋅= αναν

Dacă ncalculat < nrealizat prin observaţii, atunci numărul de observaţii este suficient. Ne încadrăm în eroarea admisă, în caz contrar trebuie să se continue cronometrările.

Verificarea numărului de observaţii se poate face şi pe baza unor diagrame.

Fig. 6.1. Diagrama de variaţie

x

scv = (6.20)

Omul trebuie să intre în ritm normal de muncă. Normal, după metoda de citire şi înregistrare adoptată, se completează fişa de cronometrare. c. Prelucrarea datelor obţinute

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 53: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 53 din 122

Pentru fiecare etapă tehnologică cronometrată, rezultă un şir cronometric al duratelor x1, x2 … xn, cu valori calculate sau măsurate direct şi extrase din fişă. Pentru prelucrarea acestui şir se face apel la cunoştinţe generale de prelucrare a datelor experimentale, în particular de statistică matematică. Prelucrarea şirului cronometrat constă din:

- gruparea datelor pe clase şi reprezentarea grafică - interpretarea reprezentărilor şi verificarea normalităţii - pentru şiruri de date care verifică legea normală se calculează parametrii de selecţie după cum

urmează: - media aritmetică de selecţie:

∑∑

∑∑∑ =′′+===

K

KK

K

KKi

n

nxxx

acx

n

nxx

n

xx ,

1 , , (6.21)

- abaterea medie pătratică de selecţie: acxx KK ⋅−=′ )(

( )d

Ws

n

xx

s

n

ii

=−

=∑= ,

1

2

1 pentru n < 10 (6.22)

- abaterea medie:

n

xx

A

n

ii∑

=

−= 1 (6.23)

- amplitudinea împrăştierii: minmax xxw −= (6.24)

{ }ixx maxmax = şi { }ixx minmin =

- coeficientul de dispersie (variaţie)

x

scv = (6.25)

- verificarea numărului de măsurători: Se acceptă o eroare absolută:

xE −= µ (6.26) - verificarea reprezentativităţii observaţiei:

Presupunem să verificăm dacă media şi abaterea medie pătratică de selecţie, calculată

pe baza observaţiei făcute sunt reprezentative şi pentru întreaga colectivitate statistică (adică alte locuri de muncă, dar identice, pentru alte schimburi sau ore din schimb) sau nu. Cauza: este vorba de nişte observaţii reprezentative (particulare).

Se foloseşte diagrama limitelor de control (criteriul 3s):

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 54: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 54 din 122

Fig. 6.2. Diagrama limitelor de control

Se reprezintă observaţii ulterioare în alte locuri de muncă. Valorile de verificare trebuie să fie în proporţie de 99,8% între cele 2 limite de control, altfel

datele pe baza cărora s-a calculat x şi s nu sunt reprezentative (nu sunt valabile ca norme). VI.6.2.2. Fotografierea zilei de muncă (F) Constă în observarea şi înregistrarea neîntreruptă a etapelor de muncă tehnologice şi a opririlor pe cauze, în ordinea în care apar, pe toată durata unui schimb de muncă sau a unui ciclu de proces. F este o măsură de precizie mult mai redusă decât cronometrare (0,5 – 1 min). Scopul F poate fi multiplu: - pentru normare şi serveşte la determinarea duratei etapelor de muncă nerepetabile (cu caracter de pregătire, încheiere a ciclului de schimb); - stabilirea modului de folosire a zilei de muncă de către muncitori, echipă, cercetându-se în speţă întreruperile pe cauze. F se poate face în scopul unei organizări cât mai raţionale de proces. Pentru aceasta se urmăreşte în principal modul de îmbinare în timp şi spaţiu a operaţiilor şi întreruperilor. Se impun observaţii prin fotografierea zilei de muncă:

- un individ în procesul de muncă; - o echipă - o maşină sau instalaţie - obiecte în mişcare.

Observarea prin F este de termen lung (schimb, ciclu) şi de aceea nu se poate repeta de un număr prea mare de ori. Se fac 5-9 fotografieri ale aceluiaşi obiect supus F. Etapele fotografierii zilei de muncă sunt aceleaşi ca la cronometrare:

a) În etapa de pregătire se rezolvă cam aceleaşi probleme organizatorice, analiza este de data aceasta mai puţin detaliată şi în plus se face o analiză a modului cum este folosită ziua de muncă pe categorii de timp.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 55: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 55 din 122

Fig. 6.3.

b) Observarea şi înregistrarea datelor Observarea se prezintă înainte de începerea schimbului cu 20 min., descrie în formular în ordine: activităţi de muncă şi întreruperi pe cauze, consumând timpul curent de sfârşit pentru fiecare.

Început: 6 00

Sfârşit: 14 00

Tabel 6.2

Nr.

crt.

Descrierea activităţii sau întreruperii

TIMP CURENT

DURATA

(min)

SIMBOL CATEG.

DE TIMP OBS.

1.

2.

3.

4.

5.

Neprezentat

Dezbrăcare pentru lucru

6.05

07

11

7.08

7.24

5

2

4

57

16

INI

TPI

TPI

TB

INN

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 56: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 56 din 122

c) Prelucrarea datelor. Pentru că fotografierea este o observaţie de termen lung nu se fac mai mult de 5-7 observaţii consecutive (schimb sau ciclu).

Prelucrarea constă din:

a – calculul duratelor în fiecare fişă

b – atribuirea unui simbol al categoriei de timp din structurarea zilei de muncă pentru fiecare activitate sau întrerupere observată.

TPI – timp pregătire şi încheiere

TB – timp de bază

TA – timp operaţie ajutătoare

TD – timp de observare

INI – întrerupere nereglementară prevăzută de individ

INN – întrerupere nereglementară independentă de individ

IRI – întrerupere reglementară prevăzută de individ

IRN – întrerupere reglementară prevăzută de individ

LN – lucrări neprogramate (neproductive).

Asemenea simboluri se trec în coloana fişei.

c – se însumează într-un document recapitulativ toate duratele cu acelaşi simbol conţinute pe o fişă de observaţie şi operaţia se face pentru toate fişele de observaţie existente.

d – elaborarea balanţei normale şi reale a zilei de muncă

BALA�ŢA �ORMALĂ ŞI REALĂ A ZILEI DE MU�CĂ Tabel 6.3

OBSERVAŢIA BALANŢA

REALĂ BALANŢA

NORMALĂ Nr.

crt.

CATEG. DE

TIMPI 1 2 … 7 MIN %

DIFERENŢA

+

- MIN %

1

2

3

TPI

-

-

xx

xxx

xx

xxx

xx xxx x -xx

+xxx

TOTAL TPI

.

.

.

.

TB

-

-

-

TOTAL TB

.

.

- -

- -

TOTAL 480 100 0 480 100

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 57: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 57 din 122

obsn

xxxxx∑= (%) 100

480⋅=

xxxx (6.27)

Balanţa reală se supune unei analize critice, în speţă se analizează în detaliu întreruperile pe cauze, lucrările neproductive şi neprogramate şi se prevăd măsuri pentru lichidarea sau reducerea acestora la nivelul reglementat.

Ca final al analizei critice se completează coloana de diferenţe. Întreruperile care urmează a fi lichidate se corectează cu (-), cele ce urmează a fi reduse tot cu (-). Dacă TD şi întreruperile reglementate depăşesc valorile normale se corectează tot cu (-). Se corectează cu (+) întreruperile reglementate ce sunt sub nivel reglementat şi TPI dacă sunt sub nivel reglementat.

În final, cu aceste corecturi (± ) rezultă un fond de timp care se corectează în plus şi proporţional timpul de bază TB şi timpul auxiliar TA.

Balanţa normală se obţine corectând balanţa reală cu ± ce am scris în coloana diferenţelor şi se calculează şi procentele în balanţa normală.

De obicei, creşterea timpului productiv este reflectată şi prin calculul unui indicator de creştere a productivităţii muncii.

Autofotografierea este o fotografiere pe care o face chiar individul care execută. Este recomandabilă mai ales în activităţile în care dificultăţile nu se datorează individului şi acesta este interesat să contribuie la depistarea cauzelor pentru întreruperi şi la lichidarea acestora.

VI.6.2.3. Fotocronometrarea

Este o metodă combinată de măsurări a consumurilor de muncă şi se indică frecvent în stabilirea de norme.

Pe lângă o fotografiere (pe schimb, ciclu), unele etape de muncă şi tehnologice cu caracter repetabil se supun observării prin cronometrare.

VI.6.2.4. Metoda observărilor instantanee întâmplătoare

Metoda nu foloseşte instrumente de măsurare a timpului, ci face o evaluare probabilistică a timpului.

Are la bază ipoteza că: dacă un eveniment de muncă este întâlnit frecvent prin observaţii instalate întâmplător, timpul consumat pentru acel eveniment de muncă este proporţional cu frecvenţa, atunci este destul să cercetăm frecvenţa şi am aflat timpul.

Metodele au la bază schema urnei Bernoulli cu bila întoarsă

Există o similitudine aproape perfectă între o urnă probabilă Bernoulli cu bile de mai multe culori şi bila întoarsă după extragere şi ziua de muncă a muncitorilor.

Evenimentele ≡ Culoare ≡ Activitatea

A1 alb TPI

A2 negru TB

. . .

. . .

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 58: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 58 din 122

. . .

AK

K = numărul de culori.

Dacă ştim câte bile sunt în urnă din fiecare culoare a1, a2 … an putem determina probabilitatea.

1 ; ... ;; 22

11 ==== ∑ i

ii p

n

ap

n

ap

n

ap (6.28)

n = numărul de bile din urne.

Dacă nu ştim numărul de bile şi nici culorile (cazul zilei de muncă a muncitorului) se poate totuşi estima probabilitatea de apariţie a fiecărei culori prin extrageri repetate.

Din extragere va rezulta: α1, α2 … αK

α = numărul de apariţii la extragere, a bilei de o anumită culoare

∑=K

i-1

α - numărul total de extrageri.

Se poate evalua frecvenţa de apariţie a fiecărui eveniment la extragere:

-f

-dacapf

f

-f

-f

ii

i

i

α

α

α

=

∞→

==

=

.

.

.

1 2

2

11

(6.29)

Este suficient să admitem o eroare Ep cu care fi îl aproximează pe pi şi un nivel de încredere K în această eroare. La aceşti parametri probabilistic acceptaţi trebuie să determinăm câte observaţii sunt necesare.

În mod logic sunt necesare multe observaţii când se cere nivel de încredere mare, eroare mică şi evenimentul este puţin probabil (este foarte rar).

Pentru determinarea numărului de observaţii se porneşte de la relaţia erorii ponderii (frecvenţei):

fpE p −= (6.30)

Între eroare, număr de observaţii şi abaterea medie pătratică asociată ponderii σp există relaţia:

pp KE σ= (6.31)

unde σp = abaterea medie pătratică a frecvenţei

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 59: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 59 din 122

-

ppp

)1( −=σ (6.32)

2

2 )1(

)1(

p

pE

ppK-

-

ppKE

−=⇒

−= (6.33)

K = 2 → 95% încredere

K = 3 → 99,8% încredere

K = parametrul nivelului de încredere

Modul de aplicare în practică:

Are aceleaşi 3 etape: - pregătire

- observare - înregistrare

- preluarea datelor

a. Pregătirea

- Se determină mai întâi numărul de observaţii necesare. Pentru aceasta se consideră p ca fiind evenimentul cel mai puţin probabil pe care am dori să-l surprindem.

P = 0,05

Acest eveniment cu cea mai mică probabilitate vrem să-l surprindem cu o anumită eroare. Se adoptă Ep = 0,01.

Deci f = 0,05± 0,01

K = 2 – nivel de încredere 95%

Se introduc valorile în relaţie:

.190001,0

)05,01(405,02

obs- =−⋅

= (6.34)

- se aleg muncitori care efectuează aceleaşi categorii de activităţi.

Metoda nu este eficientă asupra unui singur om.

- se alege itinerarul de parcurs pentru a-i vedea pe aceştia.

- se determină durata unui parcurs şi în raport cu durata aceasta se stabileşte numărul de observaţii ce s-ar putea face într-un schimb.

- numărul de observaţii ce se poate face într-un schimb se eşalonează întâmplător.

- se pregătesc formularele.

b. Observarea şi înregistrarea datelor

Fişa de observaţie Tabel 6.4

EVENIMENTUL MUNCITORUL

01 02 …

325 /////

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 60: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 60 din 122

1014

/////

/////

/////

c. Prelucrarea datelor

- se numără bastonaşele trecute în fişe de observaţie;

- calculul frecvenţei de apariţie pe fiecare eveniment şi fiecare schimb, respectiv cumulat până la ultimul schimb de observaţii;

Prelucrare date pentru EVENIMENT 01 Tabel 6.5

Observaţii Apariţii 01 Frecvenţă 01%

Ziua Schimb Pe schimb

Cumulate Pe

schimb Cumulate

Pe schimb

Cumulate

1 1

2

3

100

100

100

100

200

300

20

10

12

20

30

42

100100

20⋅

100100

10⋅

100100

12⋅

100100

20⋅

100200

30⋅

100300

42⋅

2 1

2

3

100

100

10

400

500

600

15

13

10

57

70

80

.

.

.

.

.

.

ABSCISA ORDONATA

- verificarea suficienţei numărului de observaţii pe eveniment. Această verificare se face pe cale grafică. În abscisă se trece numărul cumulat de observaţii şi în ordonată frecvenţa de apariţie calculată pe date cumulate pentru evenimentul la care verificăm numărul de observaţii.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 61: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 61 din 122

Fig. 6.4. Diagrama de verificare

Se va vedea că la un număr mic de observaţii graficul frecvenţei prezintă mari oscilaţii.

Cu acumularea unui număr mai mare de observaţii, graficul se stabilizează într-o bandă. Dacă această bandă este în limita dublului erorii admise în determinarea ponderii evenimentului, atunci pentru evenimentul considerat numărul de observaţii este deja suficient.

Linia de mijloc a benzii este tocmai frecvenţa evenimentului pentru care facem verificarea.

VI.7. Antemăsurătoarea Piesă de bază a documentaţiei tehnico-economice, antemăsurătoarea se întocmeşte pentru fiecare categorie de lucrări distinctă în parte şi reprezintă evaluarea cantitativă a proceselor aferente realizării categoriei de lucrări, înscrise în ordine tehnologică.

Prin definiţie, antemăsurătoarea reprezintă lista proceselor pe domenii de activitate şi tehnologii caracteristice, încadrate în norma de deviz comasată ce trebuie realizate pentru obţinerea produsului producţiei (topo-fotogrammetrice, cartografie, geodezie). Antemăsurătoarea reprezintă cuantificat volumul lucrărilor, putându-se întocmi pe părţi de lucrări incluse în obiect sau pe întregul obiect. -orma de deviz comasată reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care se stabilesc cantităţile de resurse materiale maxime care pot fi consumate pentru realizarea unui produs finit, în anumite condiţii tehnico-organizatorice date. Antemăsurătoarea se întocmeşte pe baza precizărilor Normativului P91/81 şi completările aduse prin Decizia 34/94 a ICCPDC. Prin Ordinul M.C.Ind. şi I.G.S. Nr. 33/1974 proiectantul este obligat să elaboreze antemăsurătoarea arborescent, conform Normativului de conţinut pentru fiecare obiectiv. Specific lucrărilor de măsurători terestre (geodezice, topo-fotogrammetrice, cartografice) este Catalogul de norme de deviz unificate pe economie O. Pentru lucrările de construcţii aferente realizării reperelor topografice şi geodezice (borne, piramide, repere de nivelment) care se realizează la locul de plantare, materialele se consideră transportate şi depozitate pe teren la locul construcţiei.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 62: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 62 din 122

La stabilirea proceselor înscrise în antemăsurătoarea se porneşte de la obiect în jos, respectiv, de la concepţie. Este o activitate pur mentală şi reuşita întocmirii ei depinde de pregătirea şi experienţa proiectantului. Modelul mintal al activităţii de proiectare a antemăsurătorii este dat de schema logică reprezentată în fig. 7.5.

Fig. 6.5 Modelul mintal al activităţii de proiectare al antemăsurătorii

IND (Indicator de norme de deviz); AM (antemăsurătoare) Încadrarea proceselor se face conform prevederilor din „Instrucţiunile de aplicare a normelor de muncă pentru lucrările geodezice, topo-fotogrammetrice şi cartografiere (măsurători terestre)” cu care începe Normativul. În Instrucţiuni sunt prezentate: categoriile de lucrări la care se aplică Normativul, modul de calcul al normelor, perioada de lucru pentru care se aplică (1.06 … 31.10 în regiunile de deal şi 1.05 … 30.09 în regiunile de munte), precum şi majorările în cote procentuale pentru alte perioade de execuţie, dotarea tehnică a formaţiei de lucru, transportul formaţiei de lucru şi a aparatelor necesare în teren. Urmează categoriile de greutate ale terenului în funcţie de accidentaţie, acoperirea acestuia (vizibilitate) şi sporurile aferente consumului de manoperă. Catalogul se continuă cu capitolele de lucrări în care inginerul încadrează lucrările ce au fost executate sau urmează a fi executate în Capitole de lucrări la începutul cărora sunt precizate în partea de generalităţi condiţiile concrete de încadrare a lucrării (operaţiunilor), precum şi modalităţi de aplicare a normelor, documentare pentru execuţia lucrărilor, categoria de greutate a terenurilor pentru care se aplică. Astfel capitolele de lucrări se referă după cum urmează: • Capitolul A „Analize, studii , proiecte, recunoaşteri privind măsurătorile terestre”; • Capitolul B „Construcţii de semnale geodezice”; • Capitolul C „Borne, reperi, picheţi”; • Capitolul D „Marcarea punctelor pe teren”; • Capitolul E „Lucrări pregătitoare privind execuţia operaţiilor geodezice şi topografice”; • Capitolul F „Măsurarea distanţelor”; • Capitolul G „Observaţii azimutale şi zenitale”; • Capitolul H „Observaţii altimetrice”; • Capitolul I „Determinări, transmiteri, reperaje”; • Capitolul J „Operaţii speciale de măsurători terestre”; • Capitolul K „Calcule topografice”; • Capitolul L „Calcule geodezice”; • Capitolul M „Redactarea operatelor tehnice”; • Capitolul � „Pregătirea suportului, raportarea şi redactarea planurilor”; • Capitolul O „Lucrări fotogrammetrice”; • Capitolul P „Cadastru şi exproprieri”; • Capitolul R „Cartografierea planurilor”; • Capitolul S „Multiplicarea planurilor”; • Capitolul T „Aplicări, trasări, amplasări”; • Capitolul U „Norme de timp grupate pentru lucrările de măsurători terestre”.

Fiecare capitol de lucrări cuprinde procese simple şi complexe, în care proiectantul îşi poate

încadra lucrările necesare a fi executate. La început, fiecare proiectant îşi verifică modelul mintal

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 63: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 63 din 122

folosind Tabla de materii în care sunt înscrise toate procesele, pe categorii de lucrări pentru a face încadrarea corectă a tuturor proceselor necesare realizării obiectivului de realizat.

Fiecare proces este reprezentat în antemăsurătoare printr-un simbol, urmat de denumirea

procesului.

Exemplu OBI este simbolul Balizei cu o singură pereche de fluturi încadrată în Normele de deviz O,

capitolul B Construcţii de semnale geodezice, I este simbolul construcţiei. Norma de deviz include: materiale necesare; procese simple componente; unitatea de măsură

aferentă procesului; norma de timp pe executanţi. Astfel pentru exemplul anterior, Indicatorul de norme de deviz O, precizează pentru articolul

OBI conţinutul normei de muncă: alegerea materialului şi dimensionarea pieselor componente, confecţionarea fluturelui din două scânduri de lemn de brad de 62,5 × 17 × 1,2 cm, confecţionarea balizei din manelă de 5 m, cu diametrul de 4 cm, la vârf, vopsirea şi văruirea fluturelui şi a balizei; montarea fluturelui.

Unitatea de măsură: bucata. NORMA DE TIMP Tabel 6.6

Felul lucrării Calificarea executanţilor Ore-om Inginer proiectant 0,05 Baliză cu o singură

pereche de fluturi Dulgher 2/1 0,72 Folosirea simbolurilor este deosebit de utilă atunci când este folosită metoda automată de întocmire a devizelor şi extraselor de resurse. Programele de calcul automat sunt cele aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) şi Ministerul de Finanţe (MF).

Nivelul de detaliere în cadrul obiectului pentru care se întocmeşte antemăsurătoarea se stabileşte de fiecare inginer proiectant astfel încât să corespundă unor stadii fizice în efectuarea lucrărilor, într-o succesiune tehnologică reală. În continuare este prezentat un exemplu de întocmire al antemăsurătorii pe obiect. OBIECT: LUCRĂRI DE TERE-, CALCUL ŞI RAPORTARE

A0TEMĂSURĂTOARE Tabel 6.7

Nr. Crt.

Simbol articol

Denumire articol UM Cant. Normă de timp

Ore-normă

1 OA 25a1 Recunoaşterea terenului

ha 4 0,81 3,82

2 OG2Ce Măsurarea direcţiilor orizontale în punctele

de triangulaţie

punct 1 11,07 11,07

3 OU4Aa21 Staţie drumuire secundară

punct 16 0,54 8,64

4 OU4Ab21 Punct radiat ruletă punct 396 0,109 42,06 5 OA6Aa Proiect pentru lucrări

topografice proiect 1 13,5 13,5

6 OL23 Transformarea coordonatelor

rectangulare plane Gauss în coordonate

geografice

punct 1 0,92 0,92

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 64: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 64 din 122

7 OL23 (asim.)

Transformarea coordonatelor geografice în coordonate

rectangulare plane STEREO-70

punct 1 0,92 0,92

8 OL20a Prelucrarea reţelei geodezice prin

metoda observaţiilor indirecte, pe calculator

punct 1 9 9

9 OU4B2d Calcul punct staţie de drumuire

punct 16 0,062 1,00

10 OU4B3a Calcul coordonate radiate

punct 395 0,13 51,35

11 ON7Aa Raportare rectangulară

punct 395 0,05 19,75

12 OR2Bb12 Cartografierea originalelor de teren

pentru planuri şi hărţi

dm2 50 1,57 78,50

13 OR5Ba+b Verificare originale dm2 50 0,23 11,50 14 OR4 Executare cadru plan

+ cartuş planşă 6 7,2 43,20

15 OM2B Descrierea topografică a

punctelor

punct 16 0,20 3,20

16 OK17b Studiul şi numerotarea cadastrală a parcelelor

parcelă 69 0,03 2,07

17 OK18Aa Calculul suprafeţelor parcelă 69 0,08 5,52 Total general ore 337,56

VI.8. Categorii şi tipuri de preţuri Metode de calcul pentru stabilirea preţurilor Calculul preţurilor şi tarifelor se face conform normelor interne ale întreprinderii (preţ/oră pentru manopera calificată, necalificată, adaos comercial practicat şi aprobat prin Hotărâre de Guvern).

Preţurile pentru materiale (Ordin 1743/N/1996), aparate, consumabile se elaborează pe baza preţurilor medii calculate de MLPAT şi MF, respectiv Ministerul Comerţului şi Industriilor sau alte ministere interesate. Categorii de preţuri - Preţul la producător sau prestator de servicii se stabileşte pe unitatea de măsură (produs) înainte de realizarea produsului (preţul de producţie trebuie să fie mai mic decât preţul de ofertă/circulaţie şi include toate costurile resurselor şi altor cheltuieli strict legate realizarea produsului);

- Preţul de livrare (ofertă) este preţul la care se vând produsele sau serviciile. La preţul de producţie se adună un adaos comercial (AC), cotă parte din valoarea preţului de producţie PP, stabilit de Consiliul de administraţie al întreprinderii pe game de produse şi servicii.

Astfel: PL = PP + AC (6.35)

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 65: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 65 din 122

- Pentru materiale, consumabile, energie, combustibili, în general produse de consum, se folosesc preţurile cu amănuntul ce se calculează conform actelor normative în vigoare şi nu pot fi modificate decât tot prin acte normative de stat. Exemplu: modificarea preţurilor prin creşterea TVA sau creşterea accizelor. Observaţii Pentru calculul preţurilor produselor la producător se utilizează metoda cost-plus care constă în determinarea costului de producţie în mod unitar, la care se adaugă profitul dorit, obţinându-se preţul de vânzare (livrare). Avantajul metodei de calcul constă în simplitate, dezavantajul constă în faptul că ser asigură acoperirea integrală a costurilor de producţie, indiferent dacă resursele utilizate sunt utilizate sau nu într-o manieră eficientă. O metodă mai eficientă este metoda cost direct care are avantajul posibilităţii de utilizare a pragului de rentabilitate (Exemplu: evidenţierea legăturii dintre cost, preţ, volumul vânzărilor). Tarifele serviciilor Tarifele sunt legate în special de prestările de servicii către clienţi persoane fizice sau juridice. Tariful măsoară valoarea percepută de client reflectând calitatea, gradul de specializare şi valoarea prestaţiei serviciului. Estimarea tarifelor este o variabilă complexă ce depinde de raportul cerere şi ofertă, durata de prestaţie a serviciului, gradul de complexitate al acestuia.

Tariful orar, la nivelul unei firme, poate fi calculat folosind relaţia matematică:

Pnp

cP−

=00,1

00,100 (6.36)

unde Pnp reprezintă profitul net, calculat ca procent din vânzări. Pentru o lucrare care necesită un număr n de ore pentru a fi executată, tariful se calculează astfel:

∑ ++×= MMPnPn %100 (6.37)

unde: n – numărul de ore necesar realizării lucrării; P0 – tarif orar; M – costul materialelor; 10%M – spor de creştere a preţului materialelor. O altă variantă de calcul a tarifelor are în vedere salariile orare negociate prin contractul colectiv, respectiv, individual, cu personalul din execuţie şi de specialitate din cadrul firmei. Astfel, pentru lucrări de cadastru rural, ora negociată (iulie 1999) este de 16.000 lei pentru tehnicieni şi 35.000 lei ingineri.

VI.9. Devizul este piesa scrisă a documentaţiei tehnico-economice cu ajutorul căreia se evaluează valoric volumul lucrărilor, se calculează preţul de cost al lucrării (obiectului sau obiectivului). Devizul se întocmeşte pe categorii de lucrări, pe obiect pe baza antemăsurătorii aferente şi în ordinea din aceasta. Lucrările de măsurători terestre se includ în cadrul devizului general al investiţiei aferente. Întocmirea devizului pe categorii de lucrări se face urmând următoarele etape: - Se foloseşte antemăsurătoarea întocmită conform indicaţiilor de la punctul 8.5; - Pentru fiecare articol din antemăsurătoare, căruia i s-a atribuit un cod (simbol), se folosesc pentru determinarea preţurilor unitare (PU) în ordinea material, manoperă, utilaj: Catalogul de preţuri, ediţia 1981 şi date actualizate de la Direcţia de Statistică Teritorială pentru valoarea manoperei pe

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 66: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 66 din 122

sector de activitate în perioada de referinţă, respectiv de întocmire a devizului, precum şi valori ale materialelor, consumabilelor de la furnizori. Conform precizărilor din normele de deviz comasate se atribuie pentru unele articole (procese) sporuri de manoperă sau/şi de procurare materiale suplimentare. Pentru întocmirea devizului se poate folosi un formular de forma: Obiect: ……….. Categoria de lucrări: …………. Valoare estimată deviz: ……………

DEVIZ Tabel 6.8 PU Valori totale

Material Manoperă

Nr. Crt.

Simbol

Cant. UM Denumire

articol deviz Utilaj

Material Manoperă Utilaj Total

0 1 2 3 4 5 6 7

Preţurile unitare pot fi de forma parte întreagă şi parte zecimală. Valorile totale care se înscriu în rubricile 4, 5, 6 se obţin prin multiplicarea cantităţii de lucrări cu preţurile unitare din coloana 3 (PU) pentru Material, Manoperă, Utilaj şi rotunjirea în plus, la întreg, dacă partea zecimală depăşeşte 0,50, respectiv în minus, dacă partea zecimală este sub 0,50.

În valoarea utilajelor (aparatelor folosite) se include şi amortismentul calculat în contabilitate conform Legii 82/91 a contabilităţii, prin metodele regresivă, degresivă sau liniară. La întocmirea extraselor de deviz, pentru părţi din lucrare executate la termene fixe, de exemplu 1 lună, precum şi a devizului final, la terminarea lucrărilor, preţurile materialelor se justifică printr-o anexă în care se trec facturile şi valoarea materialelor achiziţionate şi pentru utilajele închiriate. De asemenea, valoarea manoperei se înscrie la preţul negociat între executant la contractarea lucrării sau la alte termene intermediare, dar consemnate prin Procese Verbale adiţionale. După înscrierea tuturor articolelor din antemăsurătoare se calculează recapitulaţia devizului, conform aceloraşi Norme metodologice. Se deosebesc două forme de întocmire a recapitulaţiei, ambele acceptate de legislaţia în vigoare. Se calculează Total I Cheltuieli directe, însumându-se valorile pe coloanele 4, 5, 6, 7. Ca verificare: suma valorilor obţinută pe coloanele 4, 5, 6 trebuie să fie egală cu suma valorilor de pe coloana 7. Conform Ordinului 1743/9 al Ministerului de Finanţe şi 69/9/N/1996 al MLPAT, cheltuielile directe sunt constituite din următoarele: - Cheltuieli materiale în care se cuprinde valoarea materialelor calculate cu preţul de la producător, fără TVA, iar în cazul materialelor utilizate pentru investiţii aprovizionate din import şi taxele – comisionul vamal; - Cheltuielile cu manopera în care se cuprinde manopera aferentă muncitorilor direct productivi şi manopera aferentă manipulării materialelor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale stabilite în condiţiile legii (CAS, contribuţia la fondul de şomaj, fond de risc pentru handicapaţi ş.a.); - Cheltuieli cu utilajele, rezultate din orele de funcţionare şi a tarifelor orare;

- Cheltuieli de transport, care vor cuprinde transporturile CF, auto, naval, de la producător la furnizor, după caz, a materialelor, confecţiilor etc., precum şi taxele aferente acestor transporturi, transporturi tehnologice dacă nu sunt incluse în articole de lucrări distincte, transporturi tehnologice dacă nu sunt incluse în articole de lucrări distincte, transporturi cu aparatură, utilaje la punctul de lucru şi retur.

Deci, dacă s-au folosit materiale, atunci se detaliază modul de aprovizionare şi transport al acestora până la locul de punere în operă. Cota de aprovizionare reprezintă un procent de 8 … 12,5% din valoarea totală a materialelor folosite. Valoarea rezultată se înscrie în coloanele 4 şi 7.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 67: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 67 din 122

Valoarea cheltuielilor pentru transporturile de materiale se obţine prin multiplicarea greutăţii materialelor transportate cu valoarea în lei / tonă transportată în funcţie de distanţă şi mijlocul de transport folosit şi se înscrie rotunjită ± în coloanele 4 şi 7.

Detalierea cheltuielilor de manoperă se poate face astfel: - spor vechime (0 … 25% din total valoare manoperă) şi se înscrie rotunjit ± în coloanele 5 şi

7; - şomaj (5% din total valoare manoperă) şi se înscrie rotunjit ± în coloanele 5 şi 7; - CAS (25% din total valoare manoperă) şi se înscrie rotunjit ± în coloanele 5 şi 7; Fond de risc pentru handicapaţi (1% din total valoare manoperă) şi se înscrie rotunjit ± în

coloanele 5 şi 7. Apoi, se calculează Total II Cheltuieli directe, însumând la valorile de la Total I Cheltuieli

directe, sporurile calculate, pe coloane. Cheltuielile indirecte cuprind: cheltuieli pentru plata personalului tehnico-administrativ,

cheltuieli legate de deplasări, transferări, detaşări; cheltuieli administrativ – gospodăreşti (cheltuieli pentru prelucrarea automată a datelor, cărţi, reviste), transporturi muncitori, amortizare mijloace fixe de uz general (clădiri, instalaţii aparţinând clădirilor, autoturisme, amortismente pentru dotări şi echipamente de birou, consultanţă, experimentări, cheltuieli cu protecţia muncii, dobânzi bancare), alte cheltuieli (transport obiecte de inventar, cazarmament, depozite pe şantiere ş.a.) se calculează ca fiind o cotă de 10,5 … 12,5% din Total II Cheltuieli directe. Valoarea rezultată, rotunjită ± se înscrie în coloana 7.

Organizarea de şantier (dacă este cazul) se calculează ca o cotă de 30% din valoarea totală a cheltuielilor directe). Valoarea rezultată, rotunjită ± se înscrie în coloana 7.

Profitul (beneficiul) reprezintă o cotă de 6,5 … 12,5% din suma valorilor Total II Cheltuieli directe, Cheltuieli indirecte şi Organizare de şantier. Valoarea rezultată, rotunjită ± se înscrie în coloana 7.

Se face suma valorilor din coloana 7 (obţinându-se valoarea totală a devizului). Pentru întreprinderile plătitoare de TVA se calculează valoarea TVA ca fiind cotă de 22% din

suma valorilor din coloana 7: Total II Cheltuieli directe, Cheltuieli indirecte şi Organizare de şantier şi Profit şi se înscrie, rotunjită ± în coloana 7.

Valoarea totală a devizului se obţine calculând suma valorilor din coloana 7: Total II Cheltuieli directe, Cheltuieli indirecte (eventual şi Organizare de şantier), profit şi TVA.

O formă mai simplă de întocmire a recapitulaţiei este: - se întocmeşte în mod similar devizul până la Total I Cheltuieli directe, inclusiv; - se calculează Cheltuielile generale ale executantului (cuprind cheltuielile indirecte şi

cheltuielile de aprovizionare cu materiale), care reprezintă 12,5 … 20% din valoarea înscrisă în coloana 7 de la Total I Cheltuieli directe, iar valoarea rotunjită ± se înscrie în coloana 7;

- se calculează Organizarea de şantier ca o cotă de 30% din suma dintre Total I Cheltuieli directe (coloana 7) şi Cheltuielile generale şi se trece valoarea rotunjită ± în coloana 7;

- se calculează profitul (cotă procentuală de 6,5 … 12,5% din suma dintre Total I Cheltuieli directe (coloana 7), Cheltuielile generale, Organizare de şantier) şi se trece valoarea rotunjită ± în coloana 7;

- se calculează Total General deviz, însumând valorile din coloana 7 Total I Cheltuieli directe (coloana 7), Cheltuielile generale, Organizare de şantier şi profit şi se trece valoarea rotunjită ± în coloana 7.

Pentru întreprinderile plătitoare de TVA înainte de total general deviz se calculează valoarea TVA (cotă de 22% din suma dintre Total I Cheltuieli directe (coloana 7), Cheltuielile generale, Organizare de şantier şi profit) şi se trece valoarea rotunjită ± în coloana 7.

Totalul general al devizului este dat de suma valorilor din coloana 7 pentru: Total I Cheltuieli directe (coloana 7), Cheltuielile generale, Organizare de şantier şi profit şi TVA, iar valoarea rezultată se înscrie în coloana 7.

Exemplu:

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 68: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 68 din 122

Să se întocmească devizul pe categorii de lucrări şi extrasul de forţă de muncă, folosind antemăsurătoarea de la punctul 7.5. Se dă numărul total de ore de muncă şi valoarea negociată a orei de muncă pentru topometrist este de 15.000 lei.

Total cheltuieli manoperă: 15000 × 337,56 = 5063400 Total cheltuieli material: -

Total cheltuieli utilaj: -

Total I Cheltuieli directe 5063400 Cheltuieli generale 20% ×5063400 1012680 Profit 10% × (5063400 + 1012680) 607608 Total 6683688 TVA 22% × 6683688 1470411 Total general deviz 8154099 lei

Extras de resurse – Forţă de muncă Tabel 6.9

Nr. Crt. Profesie/meserie Nr. executanţi Total ore 1 Inginer principal gr. III 1 4,054 2 Inginer principal gr. II 1 22,50 3 Inginer principal 1 64,83 4 Cartograf principal 1 121,70 5 Tehnician principal 1 2,214

6 Tehnician principal proiectant

1 11,50

7 Muncitor topometrist 3/1 3 56,605 8 Muncitor topometrist 1/1 2 56,157

Total 11 337,56

Devizul general informează despre valoarea totală estimativă a obiectivelor în faza de proiect, studiu de fezabilitate şi proiect tehnic, indiferent de natura capitalului. Se întocmeşte pentru investiţii noi şi în derulare, lucrări de modernizare şi reparaţii capitale în conformitate cu Hotărârea de Guvern 376/94 şi Ordonanţa de Guvern 12/93. În continuare sunt prezentate principalele capitole ale Devizului General conform legislaţiei în vigoare. Tabel 6.10

Nr. Crt.

Denumire capitol de lucrări Valoare totală

Din care, supuse licitaţiei

Cap. I Cap. II Cap. III

Partea I Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea teritoriului 1.1. Obţinere teren 1.2. Amenajare teren (sistematizare verticală, nivelare etc.) 1.3. Cheltuieli pentru protecţia mediului inclusiv refacerea cadrului natural după terminarea lucrărilor Cheltuieli pentru realizare infrastructură (reţele racord, utilităţi exterioare incintei) Cheltuieli proiectare şi asistenţă tehnică 3.1. Studii de teren, topo, geo şi hidro 3.2. Cheltuieli pentru avize, taxe, acorduri, autorizaţii

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 69: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 69 din 122

Cap. IV Cap. V Cap. VI

3.3. Proiectare şi engineering (know-how) 3.4. Organizare licitaţii pentru execuţia lucrărilor 3.5. Consultanţă şi asistenţă tehnică Cheltuieli pentru investiţia de bază 4.1. Clădire şi construcţii speciale, instalaţii aferente construcţiilor şi reţele de utilităţi în incintă 4.2. Montaj utilaje tehnologice, inclusiv reţele aferente 4.3. Utilaje şi echipamente de transport 4.4. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj 4.5. Dotări, inclusiv utilaje şi echipamente independente cu durată mare de serviciu Alte cheltuieli 5.1. Organizare de şantier 5.2. Comisioane, taxe etc. 5.3. Cheltuieli diverse şi neprevăzute (5% la lucrări de la capitolele 1.2; 1.3; 2; 3.3; 3.5; 4.1; 4.5) Cheltuieli pentru darea în exploatare 6.1. Pregătire personal de exploatare 6.2. Probe tehnologice, încercări, rodaje, expertize de recepţie

* * * * * * * * * * * * *

_____________________________________________________ Total Din care C + M * Partea a II –a

Valoarea rămasă reactualizată a mijloacelor fixe şi existente în cadrul obiectivului Partea a III-a Fondul de rulment necesar pentru primul ciclu de producţie

* *

Total general Din care C + M * Observaţii privind conţinutul capitolelor de cheltuieli incluse în devizul general:

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 70: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 70 din 122

- Cap. 1.1. Obţinere teren include cheltuieli pentru cumpărare, concesionare pe durata realizării lucrărilor, exproprieri, schimbarea naturii terenului. - Cap. 1.2. Amenajare teren include cheltuieli pentru demolări, demontări, evacuări, devieri reţele, sistematizare verticală, nivelări, drenaje, epuismente, defrişări, strămutări cursuri de ape, localităţi, monumente istorice. - Cap. 2 priveşte lucrările de racorduri executate în afara incintei. - Cap. 4.1. cuprinde cheltuieli pentru realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii pe obiecte, delimitarea obiectelor se face de proiectant; cheltuieli pentru realizarea obiectelor, inclusiv devizul pe obiect. - Cap. 5.1. – organizarea de şantier – este o estimare procentuală, făcută de proiectant care include şi valoarea taxelor pentru obţinerea autorizaţiei de construire pentru lucrări provizorii de construcţie aferente organizării de şantier, taxe amplasament, avize ale Administraţiei domeniului public, contracte de asistenţă tehnică cu Poliţia, RENEL, unităţi de salubrizare etc. - Cap. 5.2. include cheltuieli pentru comisioane către banca finanţatoare şi taxa pentru IGSIC. - Valoarea din Partea a II-a nu se finanţează; serveşte la stabilirea indicatorilor de eficienţă economică şi financiară din studiul de fezabilitate. - Valoarea din Partea a III-a cuprinde cheltuieli pentru asigurarea stocurilor de materiale, materii prime, energie, transporturi, salarii personal direct productiv, piese de schimb de mare uzură necesare pentru primul ciclu de producţie. - Se poate face compensarea cheltuielilor între obiectele cuprinse în devizul general cu avizul entităţii achizitoare. - Valoarea obiectului se determină prin devizul pe obiect. Devizul pe obiect este un deviz sintetic a cărui valoare este egală cu suma valorilor categoriilor de lucrări inclusiv TVA. Exemplu de deviz sintetic pe obiect: INVESTIŢIE: …………… OBIECT: ………….. Valoare estimativă deviz pe obiect la data întocmirii (mii lei) …….

DEVIZ PE OBIECT Tabel 6.11 Nr. Crt.

Denumire categorie de lucrări aferente obiectului Valoare pe categorii de lucrări fără TVA

1 Măsurători terestre 2 Urmărire execuţie lucrări de construcţie

(măsurători)

3 Terasamente 4 Construcţii 5 Izolaţii 6 Instalaţii, pe categorii ………

6.1. Instalaţii electrice 6.2. Instalaţii sanitare 6.3. Instalaţii încălzire etc.

Din care, lucrări în antrepriză Total A TVA (22% ×Total A) Total B

Total deviz pe obiect Total C

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 71: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 71 din 122

VI.10. Conţinutul studiilor de fezabilitate pentru întreprinderi existente Scopul întocmirii studiilor de fezabilitate este cunoaşterea detaliată, concretă şi completă a întreprinderii, din punctele de vedere: tehnic, tehnologic, economic şi financiar. Conţinutul unui astfel de studiu se prezintă în continuare, pe capitole, după cum urmează:

Cap. 1 – descrierea întreprinderii, identificare (nume, tip întreprindere, sediu, telefon, reprezentare prin …), un scurt istoric ce cuprinde elementele cele mai semnificative, retehnologizări, modul şi anul constituirii, eventual membrii fondatori, organizarea managerială şi tipul managementului aplicat (prin proiecte, prin obiective etc.) şi stilurile de conducere; Cap. 2 – starea tehnică determinată şi evaluată prin: capacitatea de producţie (prestări servicii), valoarea şi gradul de uzură fizică şi morală a mijloacelor fixe, investiţii în curs de realizare, mijloace circulante, capacitatea proprie de cercetare-dezvoltare; Cap. 3 – potenţialul economic – financiar, rezultate din următoarele date: a) patrimoniul net determinat prin elemente de activ (valoare mijloace fixe, valoare mijloace circulante, creanţe) şi elemente de pasiv (obligaţii financiare către angajaţii întreprinderii, credite bancare); b) capitalul social (minim 2 mil. pentru SRL şi minim 25 mil. pentru SA); c) capacitatea de finanţare (CF) stabilită ca raport între capitalul propriu (CP) şi capitalul permanent (CPr = CP + CTL, unde CTL sunt creditele pe termen lung; d) capacitatea de plată (CPI) determinată ca raport dintre disponibilităţile băneşti – cash – (DB) plus creanţele realizabile (Cr) şi obligaţiile către terţi exigibile în 30 de zile (OT1):

1OT

CrDBCPL

+= (6.38)

e) solvabilitatea – capacitatea de plată curentă (S) determinată ca raport dintre disponibilităţile băneşti (DB) plus creanţele (Cr) plus stocurile de produse finite (Pf) şi obligaţiile către terţi exigibile în 90 zile (OT2):

2OT

PfCrDBS

++= (6.39)

Cap. 4. rezultatele economico-financiare: a) cifra de afaceri (CA) – venituri totale rezultate din activitatea de producţie sau/şi prestări servicii şi înscrise în bilanţul anual; b) valoarea adăugată (VA) determinată cu relaţia următoare, în care: LSTTVAECMPGVA −+++−= )( (6.40) PG – producţia globală; TVA – taxă pe valoarea adăugată; LST – servicii efectuate la terţi; E – costuri energie, combustibili; CM – cheltuieli materiale. c) amortismentele anuale care arată valoarea transmisă produselor şi serviciilor de către mijloacele fixe, pe perioada unui an; d) profitul impozabil, ca poziţie de bilanţ anual, determinat cu relaţia: )( ACCFVTPi +−= (6.41) unde: VT – venituri totale; CF – costuri de producţie; AC – cheltuieli care se suportă din veniturile totale. Cap. 5 – eficienţa potenţialului tehnico-economic în scopul determinării eficienţei activităţii întreprinderii se analizează cu ajutorul unor indici şi indicatori tehnico-economici, calculaţi pe baza indicaţiilor de la Cap. 4, dintre care:

- cifra de afaceri (CA);

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 72: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 72 din 122

- valoarea producţiei nete; - valoarea adăugată (VA); - profitul (Pi); - viteza de rotaţie a fondurilor circulante; - productivitatea muncii (Wp); - rata internă de rentabilitate; - venitul net actualizat (venit în perioada de analiză multiplicat cu coeficientul de inflaţie

obţinut de la Direcţia de Statistică). Cap. 6 – poziţia întreprinderii pe piaţă (în mediul extern al întreprinderii) evidenţiată prin

indicatorii următori: - volum cerere (produse, servicii) evaluat valoric, cantitativ, pe clienţi, zone geografice; - volum ofertă pentru aceleaşi produse şi servicii oferite de concurenţă; - gradul de acoperire cu contracte economice pe o perioadă de referinţă (5 ani). Cap. 7 – piaţa de aprovizionare, cu referire la piaţa internă, privind aprovizionarea cu utilaje,

combustibil, energie. Cap. 8 – diagnostic – cu rolul de a se determina situaţia reală şi concretă a întreprinderii prin

analiză comparativă cu alte întreprinderi similare, sensibilitatea indicatorilor tehnico-economici la factori de risc (creştere salarii angajaţi, nerealizarea programului de investiţii, devalorizarea monedei naţionale şi concomitent creşterea preţurilor şi tarifelor) şi diagnosticare finală de viabilitate sau nu a întreprinderii. În funcţie de diagnostic se aleg strategiile şi tacticile economice pentru perioada următoare.

VI.11. Conţinutul cadru al proiectelor, pe faze de proiectare a investiţiilor

Întrucât activitatea inginerului din specialitatea cadastru se poate desfăşura în întreprinderi

de construcţii, în colective de specialitate, este recomandabilă şi cunoaşterea conţinutului

cadru al proiectelor, pe faze de proiectare a investiţiilor.

VI.11.1. Conţinutul cadru al studiului de prefezabilitate A. Piese scrise 1. Date generale 1.1. Denumirea obiectivului de investiţii; 1.2. Elaboratorul studiului de prefezabilitate (persoana fizică achizitoare, după caz,

consultantul); 1.3. Ordonatorul principal de credite; 1.4. Persoana juridică (fizică) achizitoare; 1.5. Amplasamentul (judeţ, localitate, stradă, număr); 1.6. Tema, cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei.

2. Evaluări pentru proiectarea studiului de prefezabilitate şi a studiului de fezabilitate 2.1. Valoarea totală estimativă a obiectivului de investiţii; 2.2. Cheltuieli pentru proiectarea studiului de prefezabilitate; 2.3. Cheltuieli pentru proiectarea studiului de fezabilitate;

2.4. Cheltuieli pentru obţinerea avizelor legale necesare elaborării studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate; 2.5. Cheltuieli pentru pregătirea documentelor privind organizarea licitaţiei, prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării investiţiei, conform prevederilor legale.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 73: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 73 din 122

3. Date tehnice ale investiţiei

3.1. Suprafaţa şi situaţia juridică a terenului ce urmează a fi ocupată de obiectivul de investiţii;

3.2. Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică de calcul, natura terenului de fundare şi presiunea convenţională, nivelul maxim al apelor freatice); 3.3. Caracteristicile principale ale construcţiilor. 4. Finanţarea investiţiei Din valoarea totală estimativă a investiţiei, …, % din surse proprii, …% din credite bancare, …% din fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local, …% din fondurile speciale constituite prin lege, în afara acestor bugete, …% din credite externe garantate sau contractate direct de stat.

B. Piese desenate

1. Plan de amplasare în zonă (Sc: 1:25000 – 1:5000) 2. Plan general (Sc: 1:5000 – 1:1000)

VI.11.2. Conţinutul cadru al studiului de fezabilitate A. Piese scrise 1. Date generale 1.1. Denumirea obiectivului de investiţii; 1.2. Elaboratorul (persoana fizică achizitoare, după caz, consultantul); 1.3. Ordonatorul principal de credite; 1.4. Persoana juridică (fizică) achizitoare (investitor); 1.5. Amplasamentul (judeţ, localitate, stradă, număr); 1.6. Tema, cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei avute în vedere la aprobarea

studiului de prefezabilitate.

2. Date tehnice ale investiţiei 2.1. Suprafaţa şi situaţia juridică a terenului ce urmează a fi ocupată de obiectivul de investiţii; 2.2. Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică de calcul, natura

terenului de fundare şi presiunea convenţională, nivelul maxim al apelor freatice); 2.3. Caracteristicile principale ale construcţiilor;

2.3.1. Pentru clădiri: deschideri, travei, aria construită, aria desfăşurată, număr de nivele şi înălţimea acestora, volumul construit;

2.3.2. pentru reţele: lungimi, lăţimi, diametre, materiale, condiţii de pozare etc.; 2.4. Structura constructivă: Pentru clădiri şi reţele se face descrierea soluţiilor tehnice, cu recomandări privind tehnologia de realizare şi condiţiile de exploatare ale fiecărui obiect în parte; 2.5. Principalele utilaje de dotare a construcţiilor; 2.6. Instalaţii aferente construcţiilor, cu descrierea soluţiilor adoptate pentru fiecare tip de instalaţie în parte; 2.7. Utilităţi, cu descrierea modului de asigurare al acestora şi a soluţiilor tehnice adoptate. 3. Date privind forţa de muncă ocupată după realizarea investiţiei 3.1. Total personal, din care, personal de execuţie;

3.2. Locuri de muncă nou create.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 74: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 74 din 122

4. Devizul general al investiţiei cu valoarea estimativă a obiectivului de investiţii şi cu detalierea pe structura devizului general, conform prevederilor legale.

5. Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei

5.1. Valoarea totală a investiţiei, din care: construcţii montaj (C+M);

5.2. Eşalonarea investiţiei (INV/C+M);

Anul I …

Anul II …

5.3. Durata de realizare a investiţiei în luni;

5.4. Capacităţi în unităţi fizice.

Observaţii:

Principalii indicatori se vor completa după caz cu date privind:

- condiţiile financiare de realizare a obiectivului;

- maşini şi utilaje necesare procesului tehnologic;

- producţia şi desfacerea;

- materii prime, materiale, combustibili şi energia consumată pentru fiecare produs în parte în preţurile de procurare ale acestora;

- manopera, cu detalierea pe structura de personal;

- cheltuieli generale ale unităţii (taxe, comisioane, impozite, instruire de personal, chirii şi/sau amortismente, cheltuieli de administraţie şi marketing etc.).

6. Finanţarea investiţiei

Din valoarea totală a investiţiei: … mii lei din surse proprii, … mii lei din credite bancare, … mii lei din fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local, … mii lei din fondurile special constituite prin lege, în afara acestor bugete, … mii lei din credite externe garantate sau contractate direct de stat.

7. Avize şi acorduri

Avizele şi acordurile emise de organele în drept, potrivit legislaţiei în vigoare privind:

- Avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei;

- Certificatul de urbanism, cu încadrarea amplasamentului în planul urbanistic, avizat şi aprobat potrivit legii, precum şi regimul juridic al terenului;

- Avizele privind asigurarea utilităţilor;

- Avizele privind consumul de combustibili;

- Avizele privind protecţia mediului şi a apelor;

- Alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispoziţiilor legale.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 75: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 75 din 122

Piese desenate

1. Plan de amplasare în zonă (Sc. 1:25000, 1:5000); 2. Plan general (Sc. 1:5000, 1:500); 3. Planuri şi secţiuni de arhitectură pentru principalele obiecte de construcţii.

VI.12. Planul de afaceri

Planul de afaceri se întocmeşte de întreprinzători sau întreprinderi existente în vederea atragerii de capital pentru dezvoltare sau/şi retehnologizare, extinderea şi diversificarea activităţii existente. Acest document complex pune la dispoziţia creditorilor şi investitorilor informaţii despre întreprindere, tipul activităţii desfăşurate şi rentabilitatea acesteia în prezent şi viitor în condiţiile atragerii de capital.

Cuprinsul Planului de afaceri

- Rezumatul planului afacerii în care se prezintă în linii generale planul afacerii şi în care se evidenţiază punctele principale ale afacerii propuse, răspunzându-se la întrebările: Unde ne poziţionăm acum? (stadiu actual), Unde dorim să ajungem? (stadiul viitor), Cum putem atinge obiectivele prognozate? Observaţie: Prima secţiune a planului afacerii se realizează astfel încât să atragă atenţia celui interesat şi care îl parcurge cu vederea. Se explică clar şi concis scopul necesităţii de capital suplimentar, modul de utilizare al acestuia şi posibilităţile de rambursare.

- Istoricul întreprinderii şi strategia în prezent a acesteia (dată înfiinţare, forma juridică, capital social subscris iniţial, acţiuni şi cotarea lor pe piaţa bursieră, acţionarii majoritari, asociaţi, nume director general, proprietari, adresă firmă, număr de înregistrare în Registrul Comerţului, consultanţi, cenzori, consilieri; obiect de activitate, produse şi servicii oferite de piaţă, evenimente financiare şi operaţionale semnificative până la data întocmirii planului de afaceri, grad de îndeplinire a obiectivelor de la înfiinţare şi până în prezent;

- importanţa întreprinderii faţă de întreprinderile de profil pe o anumită arie geografică).

- Descrierea generală a afacerii (activităţi întreprindere) în condiţiile extinderii afacerii existente sau a iniţierii noii afaceri, în care se includ: scop afacere, obiective imediate ale afacerii, de ce afacerea va avea succes, avantaje faţă de concurenţă, utilaje şi echipamente necesare, influenţa mediului extern restrictiv asupra mersului afacerii.

- Descrierea produsului afacerii. Pentru a se stimula investitorii posibili se fac referiri la procesul de producţie angajat în vederea obţinerii produsului sau serviciului afacerii, strategii de producţie, aprovizionare, licenţă pentru produs dacă este cazul, comparaţie între produsul sau serviciul propus şi cel existent pe piaţa concurenţială.

- Organizarea şi managementul întreprinderii va include informaţii privind: structura organizatorică, modalităţi de ocupare a posturilor nou create, calificarea şi experienţa managerilor, număr de angajaţi şi calificarea necesară, mod de recrutare a noilor angajaţi şi localizarea pieţei de forţă de muncă, modalităţi de plată a angajaţilor, consultanţă externă.

- Piaţa şi strategia de marketing (raport cerere/ofertă existent, descriere proprietăţi produs/serviciu, tehnici şi metode de merchandising, distribuţie, atragere clienţi, mijloace de publicitate şi reclamă folosite etc.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 76: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 76 din 122

- Datele financiare – constituie o secţiune de bază a planului de afaceri în care este detaliată folosirea împrumutului. Pentru ca planul să fie cât mai credibil se ataşează şi date reprezentative din poziţiile semnificative de bilanţ din ultimii ani.

- Propunerea de împrumut conţine cererea de împrumut (de capital) – specificaţie exactă privind suma necesară şi modalităţile de rambursare ale acestuia.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 77: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 77 din 122

VII. Programarea lucrărilor de măsurători terestre VII.1. Forme organizatorice de întreprinderi care execută lucrări de măsurători terestre Lucrările de măsurători terestre se pot desfăşura în întreprinderi specializate în cadrul Administraţiei publice locale, în Întreprinderi de construcţii, în Întreprinderi de consulting – engineering sau în întreprinderi mici, tip SRL, care prestează servicii specializate pentru persoane fizice sau juridice (Exemplu: Cabinete notariale).

Activităţile complexe de măsurători terestre reprezintă acele activităţi care conduc la realizarea unui scop productiv (concură la realizarea unui obiectiv de investiţii sau neproductiv), cu rol informativ (măsurători care prin prelucrare manuală sau automată permit realizarea de planuri, hărţi utile pentru alte ramuri economice). Lucrările de măsurători terestre constituie ansamblul operaţiilor succesive prin care se asigură efectuarea de măsurători, prelucrări de date, construcţii de reţele geodezice, construcţii de repere, realizarea de hărţi pentru o anumită zonă. De menţionat că obiectul final al activităţii poate suporta îmbunătăţiri pe măsura creşterii nivelului tehnic de dotare şi a gradului de detaliere cerut de utilizatori. Delimitarea fiecărui obiect al activităţii de măsurători terestre se face prin devizul pe obiect redactat conform prevederilor din Cap. 8. După stadiul realizării, obiectele pot fi: în continuare, începute în cursul anului curent sau obiecte terminate. Obiectul în continuare este acel obiect care a fost început în perioada precedentă de referinţă (an) şi neterminat, la care se execută în perioada de analiză (an curent) restul lucrărilor având termen de predare în anul curent sau o altă perioadă mai îndepărtată. (Exemplu: punerea în posesie a proprietarilor mici şi mijlocii cu terenuri agricole – măsurători şi delimitări parcele din fondul funciar de stat existent, evaluări terenuri şi măsuri de îmbunătăţire a calităţii acestora conform Legii 18/1990 privind fondul funciar). Obiecte terminate se consideră obiectele la care specialistul în domeniul cadastrului a efectuat toate lucrările planificate conform documentaţiei tehnico-economice (Exemple: lucrări de nivelment geometric şi planimetrie, trasări axe principale construcţie pe un amplasament pentru o lucrare terminată, proprietăţi imobiliare înscrise în Registrul funciar, reţele de nivelment geometric realizate etc.). După structura lucrărilor se disting: - lucrări topografice: planimetrie, nivelment, calculul suprafeţelor şi parcelările; - lucrări de topografie inginerească: studii tehnico-topografice, proiectarea topografo-inginerească, trasarea topografică, asigurarea topografo-inginerească a procesului tehnologic de construcţii-montaj, observaţii topo-fotogrammetrice asupra deformaţiilor şi deplasărilor fundaţiilor construcţiilor şi terenurilor alunecătoare; - astronomia geodezică: determinarea coordonatelor geografice şi a meridianului geografic, prin intermediul poziţiei astrelor pe bolta cerească; - geodezia: determinarea geografică şi topografică a poziţiei unor puncte legate în reţelele de triangulaţie de diverse ordine folosind un sistem de proiecţie adecvat poziţiei pe glob a zonei respective; - fotogrammetria; întocmirea hărţilor pe baza exploatării unor cupluri de fotografii aeriene sau terestre obţinute sub unghiuri diferite (fotograme) şi interpretare prin efect stereoscopic; - cartografia: reprezentare în plan şi execuţie a hărţilor, micşorare şi multiplicare;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 78: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 78 din 122

- cadastru agricol: date necesare cunoaşterii sistematice a fondului funciar (suprafaţă, categorie de folosinţă, proprietar, calitatea terenului şi caracteristicile construcţiilor realizate pe acesta); - bonitarea terenurilor agricole: determinare şi cunoaştere calităţi terenuri, a potenţialului productiv în vederea unei folosiri raţionale, eficiente; - cadastru forestier: inventariere şi evidenţă a fondului forestier, pe baza planurilor topografice sau cadastrale specifice, a cartărilor pedologice şi a descrierilor parcelare; - cadastrul apelor: evidenţă sistematică, cantitativă şi calitativă a fondului unic de stat al apelor; - cadastru analitic: cunoaştere şi inventariere amănunţită a fondului funciar şi a construcţiilor, a terenurilor agricole, a fondului forestier şi al apelor, întocmirea registrelor cadastrale şi a planului cadastral; - cadastru sintetic: centralizare şi prezentare date cadastrale de ansamblu pe unităţi teritoriale mari, prin hărţi cadastrale de ansamblu şi registre centralizatoare din care trebuie să rezulte suprafeţele totale pe categorii de folosinţe, pe grupe de utilizatori sau proprietari şi pe total teritoriu; - sistematizarea şi organizarea teritoriului: analiză concretă multicriterială (conform Ordinului 91/1990 a MLPAT) a modului de utilizare a fondului funciar pe o anumită unitate teritorial administrativă, stabilire măsuri şi lucrări necesare pentru folosirea la un nivel superior calitativ a acestora (planuri de sistematizare teritorială: PUZ, PUG, PUD).

VII.2. Particularităţile activităţilor de măsurători terestre Deşi am asimilat producţia de cadastru cu producţia industrială, asemănări care se accentuează pe măsura promovării progresului tehnic, prin esenţa ei prezintă o serie de particularităţi, caracteristici fiecărei grupe de lucrări, în funcţie de structura sa, comentată anterior. Aceste particularităţi afectează în mod negativ condiţiile şi posibilităţile de desfăşurare a proceselor de producţie, fapt ce impune aplicarea unor măsuri tehnico-organizatorice adecvate. Particularităţile principale sunt: a) Procesul productiv este mobil în cea mai mare măsură excepţie făcând activităţile de cartografie (redactare planuri, hărţi) şi astronomie geodezică, activităţile desfăşurându-se pe teren, doar prelucrarea şi centralizarea datelor rezultate efectuându-se în birou; din acest motiv apar probleme specifice şi anume:

- programarea executării lucrărilor ţinând cont şi de condiţiile atmosferice; - tipurile de teren care condiţionează gradul de desfăşurare şi dificultate al lucrărilor; - termenele contractuale de efectuare a lucrărilor sau în cazul topografiei inginereşti de

programarea desfăşurării lucrărilor de construcţii; - dotarea cu aparate care să ţină seama de gradul de precizie cerut de măsurători, precum şi

cu tehnică de calcul performantă; - dotarea cu informaţii primare necesare desfăşurării lucrărilor, în structura cheltuielilor de

producţie va avea o pondere însemnată volumul cheltuielilor de transport pentru aparate şi asigurarea stabilităţii forţei de muncă, calificată.

b) Procesul de producţie în cazul măsurătorilor terestre are un caracter deosebit de complex faţă de alte ramuri ale producţiei industriale, constând în lucrări de o mare diversitate legate logic (v. 8.1) care impun respectarea unui număr mare de prescripţii tehnice şi analizarea pentru fiecare lucrare a soluţiilor tehnice astfel încât prin procesul decizional să fie aleasă soluţia optimă.

c) Caracterul de unicat al producţiei generează probleme specifice dintre care menţionăm: necesitatea analizei fiecărei comenzi speciale, alegerea metodelor de rezolvare rapide, eficiente şi cu un raport favorabil preţ-calitate, întocmirea documentaţiei tehnico-economice pentru fiecare lucrare (obiect, categorie de lucrări) în parte.

d) Măsurătorile terestre se desfăşoară în aer liber, pe grupe diferenţiate de terenuri, fapte ce influenţează atât programarea desfăşurării lucrărilor, durata de execuţie, dar şi preţul lucrărilor.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 79: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 79 din 122

VII.3. Metode de programare a execuţiei lucrărilor VII.3.1. Principii de bază pentru programarea şi organizarea proceselor de producţie de măsurători terestre Având în vedere legile şi principiile enumerate în capitolul anterior, vom trece în revistă în continuare, succint:

a) Principiul continuităţii conform căruia producţia se desfăşoară continuu în timp, atunci când fiecare proces de producţie şi în primul rând procesele de bază se desfăşoară continuu. Eliminarea discontinuităţilor se poate realiza prin aplicarea principiului continuităţii în programarea şi organizarea proceselor de producţie. b) Principiul uniformităţii exprimă cerinţa obiectivă de bază a programării şi organizării proceselor de producţie astfel încât resursele acestora să fie utilizate uniform, fapt care determină condiţii de uniformitate pentru realizarea cât mai uniformă a produsului şi eficienţă muncii prestate. c) Principiul ritmicităţii exprimă cerinţa obiectivă de bază a programării şi organizării proceselor de producţie astfel încât având asigurate condiţiile impuse de principiul uniformităţii, obiectul sau grupul de obiecte de realizat fiind divizat (în limite tehnologic posibile, dacă este cazul) în sectoare cu volum de muncă egală, să se obţină durate de timp egale pe fiecare sector, aşadar o desfăşurare ritmică a proceselor de producţie. Principiul are în special în sectorul lucrărilor topo-inginereşti, cadastru agricol. d) Principiul sincronizării exprimă cerinţa obiectivă de bază a programării şi organizării proceselor de producţie care constă în îmbinarea şi „agrearea” raţională a principalelor resurse ale procesului de producţie astfel încât să asigure desfăşurarea pe sectoare succesive, în mod simultan a cât mai multor procese de producţie succesive. Datorită sincronizării se poate realiza o suprapunere de mai multe procese, fiecare executându-se pe alt sector. Principiul poate fi aplicat la lucrări: topo-inginereşti, cadastru agricol şi sistematizarea teritoriului. VII.3.2. Parametri utilizaţi în programarea şi organizarea proceselor de producţie A. Parametri organizatorici cantitativi A1. Volumul de lucrări (Qi) este cantitatea de lucrări pe obiect pentru procesul i, stabilită prin antemăsurătoarea proiectului, pe articole de deviz şi se exprimă în unităţi de măsură specifice, conform Indicatorului de norme de deviz comasate, respectiv, O. Dacă lucrarea poate fi realizată pe sectoare (aproximativ egale) λ, atunci pe un sector volumul de lucrări va fi Qλi. A2. Volumul de muncă (Vi) este cantitatea de manoperă exprimată în om-ore necesară executării volumului de lucrări Qi aferent unui proces i. Dacă lucrarea se realizează pe sectoare, atunci, volumul de manoperă pe sector va fi Vλi şi va corespunde volumului de lucrări Qλi de pe sectorul λ. Dacă se notează:

- vi volumul de muncă aferent procesului i, pentru realizarea unei cantităţi unitare de lucrări din procesul i şi

- qi cantitatea de lucrări ce rezultă în urma consumării la procesul i a unui volum unitar de muncă, rezultă:

iii vQV ⋅= şi iii vQV ⋅= λλ (7.1)

A3. -umărul de muncitori (ri) din formaţia de lucru care execută procesul pe un sector oarecare λ se determină pe baza cantităţii de lucrări Qλi şi duratei tλi de realizare a lucrărilor respective. Durata totală de execuţie este impusă contractual, şi se împarte pe subansambluri, obiecte, părţi de obiecte, procese, respectiv, pe sectoare (tλi). Necesarul de forţă de muncă se poate determina conform relaţiilor matematice:

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 80: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 80 din 122

)/( );/( iiiiii pqiQrptiVr ×=×= λλλ (7.2)

unde pi este indicele mediu planificat de realizare al normei (0,70 … 1,20). Observaţii: Limita inferioară este determinată de condiţiile precizate în contractul de muncă (pe ramură de activitate, întreprindere – colectiv –, individual), iar cea superioară de faptul că normele elaborate pe bază de studii ştiinţifice, nu se pot depăşi în general decât cu cel mult 20% dacă se respectă condiţiile organizatorice create şi tehnologia aferente proceselor specifice fiecărui proces şi loc de muncă. La o depăşire consecutivă a normelor timp de 3 luni cu 50% este necesară revizuirea acestora.

Exemplu de calcul: Folosim antemăsurătoarea dată ca exemplu în Cap. 7.

- Proces i → OK 18 Aa – Calculul suprafeţelor; - Volum de lucrări: Qi = 69; UM – parcela; - Volumul de muncă 69 × 0,03 = 2,7 om-re; - Nr. Executanţi = 1 (inginer principal, conform NDC); pi = 1,00.

B. Parametri de desfăşurare în spaţiu

B1. Zona de lucru reprezintă spaţiul pe care se desfăşoară sau se vor desfăşura lucrările de măsurători terestre (teren, şantier, laborator, birou, după caz). Zona de lucru a unui proces de producţie reprezintă spaţiul total afectat procesului respectiv, pe care se desfăşoară sau se vor desfăşura lucrările procesului considerat.

B2.Frontul de lucru pentru procesul de producţie i este spaţiul pe care sunt create condiţiile tehnologice şi organizatorice în vederea realizării lui. Frontul de lucru parţial poate fi diferenţiat la lucrările topo-inginereşti, cadastru agricol; frontul de lucru total poate fi remarcat la celelalte grupe de lucrări din cadrul măsurătorilor terestre.

B3. Locul de lucru este porţiunea limitată din sectorul de lucru unde îşi desfăşoară activitatea o formaţie de lucru pentru a executa un proces i, porţiune pe care se amplasează executanţii, dispozitivele şi aparatele necesare.

Mărimea locului de muncă pentru o formaţie care execută procesul i se determină cu relaţia matematică:

q

qtprLi isii ⋅⋅⋅= (7.3)

unde:

ri – numărul de executanţi din cadrul formaţiei de lucru;

qi – norma de muncă din Indicatorul NDC;

pi – indicele de realizare al normei;

ts – durata în ore a schimbului de lucru;

q – cantitatea de lucrări ce revine pe unitatea de măsură a frontului de lucru.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 81: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 81 din 122

Exemplu: proces i →OK 18 Aa - Volum de lucrări: Qi = 69; UM – parcela; - Volumul de muncă 69 × 0,03 = 2,7 om-ore; - Nr. Executanţi = 1 (inginer principal, conform NDC); pi = 1,00; - 803,0:03,0811 =×××=Li parcele/schimb.

C. Parametri de desfăşurare în timp

C1. Ritmul de lucru (tλi) reprezintă durata de execuţie a procesului i pe un sector oarecare λ.

Valoarea ritmului se poate determina cu relaţia matematică:

iiii prVt /λλ = (ore, schimburi) (7.4)

Pentru determinarea ritmului de lucru se consideră impus numărul de executanţi (ri), pentru lucrări de măsurători terestre numărul de executanţi se ia direct din structura NDC.

C2. Pasul lanţului (Kλi) reprezintă intervalul de timp între începerea a două procese succesive,

i şi i+1 (pe acelaşi sector λ). Noţiunea de pas este folosită în organizarea proceselor complexe. Valoarea pasului comparată cu cea a ritmului poate genera trei situaţii posibile:

- Egalitate, caz în care, după terminarea procesului i pe sectorul λ, poate începe imediat executarea procesului i+1 pe acelaşi sector;

- Pasul lanţului mai mare decât ritmul, intervalul de timp rezultat fiind determinat de condiţii tehnologice şi organizatorice (situaţie întâlnită în cazul lucrărilor topo-inginereşti în special);

- Pasul lanţului este mai mic decât ritmul (procesul i+1 poate începe înainte de terminarea procesului i).

Pentru multe lucrări de cadastru, cu volum redus de lucrări, sectorul se identifică chiar cu obiectul.

C3. Modulul de ritmicitate (K0i) reprezintă intervalul de timp între terminarea execuţiei

aceluiaşi proces i pe două sectoare succesive cu volume de lucrări aproximativ egale, executate în aceleaşi condiţii, respectiv, λ şi λ+1; este semnificativ pentru lucrări de cadastru agricol, forestier, sistematizare şi amenajarea teritoriului, parcelări.

Notând cu bi numărul de formaţii şi ti ritmul de lucru, atunci: iii btK /0 = (7.5)

Exemplu de calcul Tabel 7.1

Nr. crt.

Simbol UM Qi Vi ri pi ti Ki

1 OA25a ha 4,72 3,82 5 0,764 0,000 2 OG2Cc punct 1 11,07 6 1,845 0,764 3 OU4Aa21 punct 16 8,64 6 1,440 1,845 4 OA4Ab21 punct 395 43,06 6 7,177 1,440 5 OA6Aa proiect 1 13,50 1 13,500 7,177 6 OL23 punct 1 0,92 1 0,920 13,500 7 OL23 punct 1 0,92 1 0,920 0,920 8 OL20A punct 1 9,00 1 9,000 0,920 9 OU4B2d punct 16 1,00 6 0,167 9,000 10 OU4B3a punct 395 51,35 6 8,558 0,167 11 ON7Aa punct 395 19,75 1 19,750 8,558 12 OR2Bb12 dm2 50 78,50 1 78,500 19,750 13 OR5Ba+b dm2 50 11,50 1 11,500 78,500 14 OR4 planşă 6 43,20 1

1,00

43,200 11,500

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 82: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 82 din 122

15 OM2B punct 16 3,20 1 3,200 43,200 16 OK17b parcelă 69 2,07 1 2,070 3,200 17 OK18Aa parcelă 69 5,52 1

5,520 2,070 Se observă egalitatea ritmului cu pasul lanţului. Din motive tehnico- organizatorice activităţile (procesele) se vor desfăşura în modul şi ordinea în care au fost trecute în antemăsurătoare, iar din motive financiare precum şi cele de evitare a fluctuaţiei forţei de muncă calificate, se va respecta numărul de executanţi, nefiind indicat lucrul cu mai multe formaţii. VII.3.3. Organizarea proceselor complexe Procesele complexe sunt caracteristice lucrărilor de măsurători terestre. Procesul complex este alcătuit din două sau mai multe procese simple legate tehnic şi organizatoric. La organizarea acestui tip de procese se au în vedere: numărul de procese (m), eventual numărul de sectoare pentru anumite tipuri de lucrări enumerate anterior, ritmul de execuţie pe obiect sau sector λ, după caz, ritmul de execuţie tλi. De menţionat că fiecare proces simplu se execută de o formează de lucru distinctă (conform NDC) şi cu un număr constant de executanţi (ri).

Metodele de organizare a execuţiei proceselor complexe menţionate în literatura de specialitate sunt: metoda succesiunii, metoda în paralel şi metoda în lanţ (metoda în bandă). Principial, metodele au fost trecute în vedere în cadrul Cap. 7.

Proiectarea lanţurilor trebuie să ţină cont de cerinţele tehnice şi organizatorice, de posibilităţile de asigurare cu resursele necesare la timp conform datelor din proiectele de execuţie şi contractele încheiate cu beneficiarii. Se are în vedere „scurtarea” în termeni optimi din punct de vedere al cheltuielilor de producţie şi beneficiilor planificate.

Parametrii care intervin la organizarea lucrărilor, prin metoda în lanţ se pot referi la execuţia unui proces sau a unui obiect. Dintre parametri amintim:

m – numărul de procese sau cicluri de procese;

n – numărul de sectoare (la cele mai multe tipuri de lucrări câte unul);

ti – ritmul lanţului;

bi – numărul formaţiilor de lucru;

K0 – modulul de ritmicitate, ultimii doi parametri fiind caracteristici lanţurilor cu ritmuri parţiale diferite.

În principiu, reducerea duratei de execuţie se poate face prin modularea lanţului, fapt ce implică creşterea numărului de formaţii specializate, după caz, pe sectoare diferite de lucru. Dacă se reduce durata de execuţie există dezavantajul sporirii necesarului de resurse umane, fapt ce conduce la cheltuieli suplimentare în perioade relativ scurte de timp. Managementul etic al resurselor umane indică totuşi măsuri prudente privind fluctuaţia forţei de muncă având în vedere şi condiţiile conjuncturale existente la ora actuală în România.

Reprezentarea lanţurilor este dată de graficele tip ciclogramă.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 83: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 83 din 122

Fig. 7.1. Ciclograma unui lanţ, la care pasul lanţului este egal cu ritmul de lucru

În desfăşurarea unui lanţ se deosebesc trei etape:

a) Perioada de dezvoltare a lanţului (Td); b) Perioada de stabilire a lanţului (Ts), caracterizată printr-un număr constant de

executanţi şi aparate folosite; c) Perioada de restrângere a lanţului (Tr) în care brigăzile ies din lanţ. În perioada de

dezvoltare, lanţul nu livrează produse finite. La organizarea lanţului se va urmări ca perioada de stabilitate să fie cât mai mare,

deoarece în această etapă lanţul desfăşurat în flux continuu realizează zilnic un volum de produse aproximativ constant şi maxim.

Indicii de calitate ai organizării lucrărilor în lanţ sunt: indicii de stabilitate (uniformitate), indicele de productivitate, indicele de folosire a resurselor şi indicele de intensitate.

- Indicele de stabilitate (uniformitate) a lanţului se calculează conform relaţiei matematice:

T

TI S

S = (7.6)

în care:

TS – perioada de stabilitate a lanţului (cuprinsă între momentul intrării în lucru a formaţiei care execută procesul m şi momentul ieşirii din lucru a formaţiei care execută primul proces);

T – durată totală de execuţie a lucrărilor pe sectorul λ.

- Indicele de productivitate este dat de raportul dintre numărul de sectoare (n) şi durata totală a lucrărilor (T):

T

nI P = (7.7)

Rezultă că indicele de productivitate creşte odată cu scăderea valorii timpului destinat execuţiei. Este de asemenea dezavantajoasă folosirea metodei de programare şi organizare în lanţ atunci când se lucrează pe un singur sector (obiect identic cu sectorul).

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 84: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 84 din 122

- Indicele de folosire al resurselor (Ir) se determină ca raport dintre valoarea medie şi valoarea maximă a consumului de resurse, în speţă consumul de forţă de muncă:

maxR

RmediuIr = (7.8)

- Indicele de intensitate (Ii) reprezintă volumul producţiei (Qi) realizat în unitatea de timp (ti):

ti

OiIi = (7.9)

Pentru întregul obiect, dacă notăm cu Qt cantitatea totală de lucrări exprimată valoric şi Tt, durata totală de execuţie conform contractului încheiat, indicele de intensitate devine:

Tt

QtIi = (7.10)

Calitatea lanţului se îmbunătăţeşte atunci când indicele de stabilitate creşte, deci când numărul de sectoare creşte. Acest lucru conduce la concluzia că organizarea în lanţ a activităţilor de măsurători terestre este optimă pentru întreprinderi mari specializate sau atunci când activităţile se desfăşoară concomitent cu cele ale unei întreprinderi de construcţii mari, la care organizarea execuţiei lucrărilor în lanţ este chiar specifică, lanţul putând fi optimizat, organizarea lucrărilor conducând corespunzător la optimizarea proceselor economice.

VII.4. Graficul calendaristic (Graficul de tip Gantt)

La începutul secolului XX H. L. Gantt a pus bazele unui nou instrument de conducere şi planificare şi anume Graficul calendaristic care îi poartă numele.

Este vorba de un grafic liniar, în care o lucrare complexă se împarte în părţi componente, care se reprezintă prin nişte linii drepte (bare Gantt), A1, …An.

Deoarece lucrările, părţile componente, sunt reprezentate prin bare drepte, graficul este cunoscut şi sub denumirea de grafic cu bare drepte.

Fig, 7.2. Grafic cu bare drepte

Pentru fiecare proces (lucrare) se ataşează o valoare de timp t1, … ,tn obţinându-se în final timpul T în care se realizează procesul tehnologic reprezentat.

Cunoscut şi sub numele de grafic de eşalonare a execuţiei lucrărilor, poate fi aplicat fără restricţii în orice domeniu de activitate social şi economic.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 85: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 85 din 122

În cazul participării la licitaţii (construcţii – investiţii sau RK) graficul calendaristic face parte componentă din documentaţia tehnico-economică întocmită de fiecare ofertant la depunerea ofertei, conform Ordinului MLPAT 69/N/1966 şi Ministerului de Finanţe 1743/1966.

În graficul calendaristic sunt stabilite şi marcate durata totală de execuţie a lucrării şi duratele de execuţie ale proceselor componente, prin marcarea momentelor de începere şi terminarea a acestora, cu respectarea succesiunii tehnologice şi a timpilor de aşteptare şi a întreruperilor planificate.

Graficul calendaristic include şi diagrama forţei de muncă.

a) Urmărirea execuţiei lucrărilor în concordanţă cu termenele planificate;

b) Asigurarea cu resurse în concordanţă cu programările de execuţie stabilite, în vederea folosirii raţionale a acestora;

c) Eventual, dar numai pentru lucrări complexe în cadrul întreprinderilor de construcţii, a construcţiilor sociale şi administrative, a construcţiilor edilitare, etc.

Elaborarea graficelor calendaristice se poate face pentru cele două situaţii ce pot fi întâlnite, pe baza metodei în lanţ sau există o programare în baza unei metode a analizei drumului critic, fie nu există nici o astfel de programare.

A doua situaţie, mai frecvent întâlnită, necesită pentru întocmirea graficului calendaristic documentaţia tehnico-economică (antemăsurători pe categorii de lucrări, devize pe categorii de lucrării, deviz pe obiect, extrase de resurse), detalii de execuţie în vederea cunoaşterii operaţiilor ce trebuie efectuate.

Etapele de trebuie parcurse la elaborarea graficului calendaristic sunt:

a) Stabilirea ciclurilor de lucrări sau capitolelor de lucrări sau articolelor din antemăsurătoare, urmârindu-se gruparea lucrărilor legate tehnologic şi organizatoric;

b) Alegerea modului de execuţie pentru fiecare proces în parte;

c) Stabilirea succesiunii şi suprapunerii proceselor şi ciclurilor de lucrări;

d) (sectorizarea eventuală a execuţiei lucrărilor);

e) Coordonarea termenelor de execuţie a diferitelor cicluri şi definitivarea graficului calendaristic.

Conţinutul graficului calendaristic va evidenţia următoarele:

- procesele de lucru;

- ciclurile de lucrări;

- capitolele de lucrări (sau articolelor din antemăsurătoare);

- cantităţile de lucrări aferente proceselor respective;

- unităţile de măsură corespunzătoare cantităţilor de lucrări;

- aparate necesare;

- volumul de muncă (om-ore) conform IND şi NDC;

- durata de execuţie (zile);

- număr de executanţi;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 86: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 86 din 122

- graficul de eşalonare a execuţiei;

- diagrama forţei de muncă.

Dacă în graficul forţei de muncă apar concentrări de resurse (reprezentate de

vârfuri), acestea pot şi trebuie să fie „nivelate” prin deplasări de procese sau modificări ale duratei acestora, dar fără implicaţii tehnologice.

Avantajele graficului Gantt sunt: elaborare şi reprezentare relativ simple, reprezentate care se citeşte şi interpretează uşor, oferă informaţii pentru fiecare proces şi pentru fiecare formaţie de lucru şi despre termenul final. Dacă este întocmit în urma unei analize competente, graficul conferă şi avantajul posibilităţii cunoaşterii tehnologiei folosite la realizarea obiectului (lucrării). Avantajele sunt bine reliefate atunci când procesul tehnologic supus programării este simplu, alcătuit din puţine părţi componente.

Dezavantajele sunt: nu sunt evidenţiate toate legăturile tehnice în cazul proceselor complexe, condiţionările dintre fazele procesului tehnologic precum şi rezervele de timp existente la execuţie unor procese şi care ar putea fi folosite pentru optimizarea lucrărilor. Pentru procese complexe graficul nu redă imaginea reală a desfăşurării tehnologice. De asemenea, orice încercare de reactualizare a graficului este extrem de greu de realizat, fapt destul de greu de acceptat din punct de vedere practic, când acest lucru este necesar urmarea dinamismului mediului întreprinderii, în special a condiţiilor conjuncturale. Din punct de vedere practic s-a constatat că dacă se programează lucrările după graficul Gantt, termenul final T, care se obţine, este depăşit în condiţii reale cu 30 – 35%.

Analizele graficelor cu bare drepte şi a ciclogramelor pentru lucrări unicat sau de mare complexitate pun în evidenţă anumite limite de aplicare şi anume faptul că nu pot fi practic reactualizate, nu pot răspunde cerinţelor tehnice şi de calitate actuale.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 87: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 87 din 122

A. FIŞE DE POST PE�TRU COMPO�E�ŢII SERVICIILOR DE TOPOGRAFIE MI�IERĂ

A.1. TOPOGRAF ŞEF SOCIETATE MI�IERĂ SE APROBĂ DIRECTOR GENERAL

FIŞA POSTULUI - PROPUNERE-

1. POSTUL: TOPOGRAF ŞEF 2. TITULARUL POSTULUI: 3. LOCUL DE MU�CĂ: Direcţia tehnică - Serviciul Topografie 4. SPECIFICAŢIA POSTULUI a. �ivelul studiillor:

- studii universitare de specialitate în domeniul topografiei miniere; b. Cursuri de pregătire: constituie un avantaj absolvirea unor cursuri postuniversitare sau de perfecţionare în domeniul topografiei, geodeziei, cartografie sau cadastrului

c. Experienţă în specialitate: vechime efectivă în activitatea de topografie minieră de minim 6 ani

d. Aptitudini: - capacitate de analiză, sinteză, cercetare a informaţiilor receptate; - comunicare; - aptitudine de lucru cu documente; - lucru în echipă; - utilizare PC şi a software-ului de proiectare asistată de calculator; - apt subteran. e. Alte cerinţe specifice:

- să fie autorizat în topografia minieră gradul C, potrivit Regulamentului de topografie minieră, aprobat prin Ordinul nr. 65/133 din 2003, sau gradul A, conform vechiului Regulament de topografie minieră, emis de Ministerul Industriilor, în anul 1994. - este numit şi eliberat din funcţie de directorul general al Societăţii; - este atestat pe funcţie de conducerea companiei.

5. RELAŢII ORGA�IZATORICE: a. Ierarhice: - este subordonat Directorului tehnic; - are în subordine personalul din cadrul serviciului. b. Funcţionale: - primeşte solicitări de lucru de la directorul tehnic. c. De colaborare: - cu compartimentele de specialitate din ministerul de resort, companie şi sucursalele componente; - cu Agenţia Naţională pentru resurse Minerale (ANRM) şi Compartimentul de Inspecţie Teritorială;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 88: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 88 din 122

- cu compartimentele de specialitate (cadastru, urbanism şi organizarea teritoriului) din cadrul primăriilor din zonă şi de la Consiliul Judeţean; - cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Biroul de Carte Funciară; d. De reprezentare:

- reprezintă interesele Societăţii în relaţiile cu furnizorii de echipamente specifice activităţii şi produse software aferente. 6. SCOPUL POSTULUI

Coordonarea şi urmărirea modului de realizare a lucrărilor şi documentaţiilor de

topografie minieră, prevăzute în Legea Minelor şi Regulamentul de topografie minieră, la nivelul Companiei şi a sucursalelor componente, precum şi a unor documentaţii tehnico-economice necesare desfăşurării activităţilor miniere şi petroliere ale Societăţii. 7. OBIECTIVELE POSTULUI

- realizarea, dezvoltarea şi conservarea reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice în perimetrele de exploatare concesionate de Societate;

- întocmirea, actualizarea şi conservarea, în fiecare perimetru de exploatare şi centralizat, a documentaţiilor topografice, în conformitate cu Regulamentul de Topografie Minieră;

- instituirea şi delimitarea pilierilor de protecţie; - monitorizarea subsidenţei în zonele afectate de exploatarea subterană; - gestionarea inventarului de echipamente geo-topografice de măsurare şi prelucrare a

datelor; - obţinerea licenţelor de concesiune şi/sau modificarea acestora; - întocmirea programelor generale de exploatare; - întocmirea unor documentaţiil tehnico-economice necesare pentru activitatea

Societăţii; - rezolvarea unor sesizări sau reclamaţii în domeniul imobiliar sau tehnic; - furnizarea către terţi a unor informaţii legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor

miniere predecesoare ale Societate. 8. ATRIBUŢII, LUCRĂRI, SARCI�I:

- coordonează realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului local minier

cu sistemul naţional „Stereo 70”; - urmăreşte realizarea, la sucursale, a lucrărilor de transmitere în subteran a sistemelor

de referinţă planimetrice şi nivelitice; - urmăreşte realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi conservare a

reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice; - recepţionează lucrări de specialitate realizate, în baza unor contracte, de colective din

exteriorul Societăţii; - participă la lucrările de delimitare a perimetrelor sucursalelor şi predă întrega

documentaţie conducătorului activităţii de topografie minieră de la sucursală; - participă la predarea – primirea fondului topografic al perimetrelor sucursalelor cu

ocazia schimbării conducătorului de topografie minieră de la acest nivel; - urmăreşte completarea la zi şi inventarierea întregii documentaţii de topografie a

unităţilor miniere care-şi întrerup temporar activitatea sau intră în procedura de închidere,

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 89: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 89 din 122

luând măsuri de depozitare a documentaţiei în condiţii corespunzătoare, prevenind astfel degradarea sau înstrăinarea ei;

- coordonează realizarea planurilor topografice în format digital vectorial pentru toate perimetrele de exploatare ale Societăţii;

- stabileşte, împreună cu conducerea sucursalelor şi, dacă este cazul, cu organe ale administraţiilor locale, limitele zonelor care se protejează cu pilieri de protecţie;

- urmăreşte întocmirea documentaţiilor pentru instituirea pilierilor de protecţie şi le supune avizării Consiliului Tehnico-Economic (CTE) al Societăţii;

- înaintează la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, pentru aprobare, documentaţiile pentru instituirea pilierilor de protecţie;

- urmăreşte delimitarea la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie, reprezentarea acestor pilieri pe planurile topografice de la sucursale şi respectarea acestora;

- coordonează întocmirea şi avizează proiectele de instituire a staţiilor de monitorizare topografică a subsidenţei;

- urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în staţiile de monitorizare, prelucrarea şi interpretarea datelor şi întocmirea documentaţiilor;

- întocmeşte memorii justificaticative pentru achiziţionarea de mijloace de preluare şi prelucrare a datelor topografice şi le înaintează spre aprobare conducerii Companiei;

- întocmeşte sau asigură întocmirea documentaţiilor tehnico-economice necesare pentru obţinerea sau modificarea Licenţelor de concesiune pentru explorare-exploatare, în conformitate cu Legea Minelor sau Legea Petrolului;

- supune avizării CTE documentaţiile tehnico-economice necesare pentru obţinerea sau modificarea Licenţelor de concesiune pentru explorare-exploatare;

- întocmeşte note pentru avizarea/aprobarea în CA şi AGA a documentaţiilor pentru obţinerea sau modificarea Licenţelor de concesiune;

- înaintează la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale documentaţiilor pentru obţinerea sau modificarea Licenţelor de concesiune;

- comunică sucursalelor modificările survenite în licenţele de concesiune aferente perimetrelor unde sucursala îsi desfăşoară activitatea;

- întocmeşte şi supune aprobării Directorului general programul şedinţelor de analiză şi avizare în CTE a Programelor generale de exploatare anuale şi trimestriale ale sucursalelor;

- participă la şedinţele de analiză şi avizare în CTE a Programelor generale de exploatare anuale şi trimestriale ale sucursalelor;

- verifică modul de întocmire al Programelor generale de exploatare anuale şi trimestriale sub aspectul structurii şi formei documentaţiilor prevăzute în Instrucţiunile ANRM şi ale Societăţii;

- întocmeşte şi transmite sucursalelor avizele CTE la Programelor generale de exploatare anuale şi trimestriale;

- întocmeşte, supune avizării CTE şi comunică sucursalelor instrucţiunile pentru elaborarea Programelor generale de exploatare;

- asigură realizarea unor documentaţii tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţii Societăţii (studii de fezabilitate, proiecte tehnice, studii, prognoze, proiecte cadru ale metodelor de exploatare);

- supune avizării CTE şi, după caz, avizării/aprobării CA, AGA sau alte organe competente, documentaţiile tehnico-economice mai sus menţionate;

- primeşte sesizări şi reclamaţii ale unor persoane fizice sau juridice în probleme de natură imobiliară sau tehnică;

- analizează sesizările şi reclamaţiile primite şi propune modalităţi de rezolvare; - întocmeşte scrisorile de răspuns şi/sau note de fundamentare a unor decizii de

competenţa Directorului general, CA sau AGA;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 90: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 90 din 122

- primeşte cereri ale unor persoane fizice şi juridice pentru furnizare unor informaţii de natură tehnică sau imobiliară, legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor miniere predecesoare;

- în funcţie de natura cererii, aplică procedurile legale anterioare furnizării informaţiilor. 9. ATRIBUŢII, SARCI�I ŞI RESPO�SABILITĂTI Î� DOME�IUL PROTECŢIEI MU�CII:

- ….. 10. LIMITE DE COMPETE�ŢĂ: - certifică corectitudinea, necesitatea, oportunitatea şi realizarea operaţiunilor care se supun controlului financiar preventiv;

- aplică sancţiuni contravenţionale privind abaterile de la normele de securitate a muncii.

11. RESPO�SABILITĂŢI: - răspunde de realizarea tuturor atribuţiilor, lucrărilor şi sarcinilor cuprinse în fişa postului; - răspunde de legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi realitatea operaţiilor înscrise în documentele semnate; 12. ALTE ELEME�TE: - are obligaţia de a presta …. % din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în condiţi speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000 A.2. TOPOGRAF Î� CADRUL SERVICIULUI DE TOPOGRAFIE AL SOCIETĂŢII

SE APROBĂ DIRECTOR GENERAL

FIŞA POSTULUI

- PROPUNERE - 1. Postul : inginer 2. Titularul postului: 3. Locul de muncă : Direcţia Tehnică – Serviciul Topografie 4. Specificaţia postului:

a) �ivelul studiilor : - studii universitare de specialitate în domeniul topografiei miniere.

b) Cursuri de pregătire: constituie un avantaj cursuri de perfecţionare în domeniul topografiei, geodeziei, cartografie sau cadastrului

c) Experienţă în specialitate: conform C.C.M. în vigoare d) Aptitudini: - capacitate de analiză, sinteză, cercetare a informaţiilor receptate;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 91: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 91 din 122

- comunicare; - lucru în echipă; - capacitate de lucru cu oamenii; - aptitudine de interpretare a documentelor;

- utilizare PC; - culegere, prelucrare şi transmitere informaţii. - apt subteran

e) Alte cerinţe specifice: - să fie autorizat în topografia minieră gradul B potrivit Regulamentului de

topografie minieră, aprobat prin Ordinul nr.65/133 din 2003, sau gradul A conform vechiului Regulament de topografie minieră, emis de Ministerul Industriilor, în anul 1994.

- este numit şi eliberat din funcţie de directorul general al Societăţii;

5. Relaţii organizatorice: a) Ierarhice : - este subordonat: topografului şef al Societăţii - are în subordine: – b) Funcţionale : - primeşte indicaţii şi îndrumări metodologice de la topograful şef; c) De colaborare:

- cu serviciile din cadrul companiei şi a sucursalelor componente; - cu Compartimentul de Inspecţie Teritorială al Agenţiei pentru resurse

Minerale; - cu compartimentele de specialitate (cadastru, urbanism şi organizarea

teritoriului) din cadrul primăriilor din zonă;

d) De reprezentare: - 6. Scopul postului: Realizarea unor lucrări şi documentaţii de topografie minieră, prevăzute în Legea Minelor şi Regulamentul de topografie minieră, urmărirea modului de realizare a acestor tipuri de lucrări şi documentaţii la nivelul sucursalelor Societăţii, realizarea unor documentaţii tehnico-economice necesare desfăşurării activităţilor miniere şi petroliere ale Societăţii. 7. Obiectivele postului:

- realizarea, dezvoltarea şi conservarea reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice în perimetrele de exploatare concesionate de Societăţii.

- realizarea ridicărilor topografice curente - intocmirea, actualizarea şi conservarea, în fiecare perimetru de exploatare şi

centralizat, a documentaţiilor topografice, în conformitate cu Regulamentul de Topografie Minieră

- instituirea şi delimitarea pilierilor de protecţie - gestionarea inventarului de echipamente geo-topografice de măsurare şi prelucrare a

datelor - rezolvarea unor sesizări sau reclamaţii în domeniul imobiliar sau tehnic - furnizarea către terţi a unor informaţii legate de activitatea Societăţii sau a

societăţilor miniere predecesoare ale Societăţii. 8. Atribuţii, lucrări, sarcini :

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 92: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 92 din 122

- participă la realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului local minier cu sistemul naţional „Stereo 70”; - participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi conservare a reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice; - prelucreaza de la sucursale măsurători topografice curente într-un sistem unitar şi continuu; - participă la trecerea rezultatelor măsurătorilor curente pe planurile topografice de la sucursale - participă la transferul în format digital a documentaţiilor grafice, de la sucursale; - participă la realizarea planurilor topografice în format digital vectorial pentru toate perimetrele de exploatare ale Societăţii. - urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în staţiile de monitorizare, prelucrarea şi interpretarea datelor şi întocmirea documentaţiilor; - primeşte de la sucursale şi centralizează situaţii privind producţia realizată, pe metode de exploatare, diluţii şi pierderi de exploatare, realizarea lucrărilor miniere de înaintare, linia de front; - participă la realizarea unor documentaţii tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţii Societăţii (studii de fezabilitate, proiecte tehnice, studii, prognoze, proiecte cadru ale metodelor de exploatare); - verifică în cadrul activităţii de control şi îndrumare la sucursalele miniere modul de respectare a programelor generale de exploatare, a tehnologiilor de lucru în ansamblu, în abataje, deschideri şi pregătiri şi informează şeful de serviciu asupra deficienţelor constatate şi măsurilor de remediere luate; - urmăreşte întocmirea corectă de către sucursale a programelor anuale şi trimestriale de explatare; - participă la analiza studiilor şi proiectelor şi formulează observaţii şi puncte de vedere pentru avizarea acestora; - asigură îndrumarea metodologică a activitaţii de topografie minieră la sucursalele miniere, urmăreşte respectarea prevederilor din programul de topografie minieră; - asigură punerea la dispoziţia unităţilor de exploatare şi proiectare a datelor topografice din zonă; - urmăreşte la exploatările miniere ţinerea la zi a cadastrului minier precum şi informatizarea activitaţii de topografie minieră; - urmăreste întocmirea şi execuţia în timp şi în bune condiţiuni a proiectelor topografice cu caracter general; - participă la acţiuni de control, cercetare si anchete pe probleme specifice;

- participă la cercetarea cauzelor avariilor şi accidentelor de muncă - coordonează şi/sau participă la realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului local minier cu sistemul naţional „Stereo 70”; - urmăreşte şi/sau participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi conservare a reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice; - urmăreşte realizarea şi prelucarea la sucursale a măsurătorilor topografice curente într-un sistem unitar şi continuu; - centralizează rezultatele măsurătorilor pentru monitorizarea subsidenţei la nivelul Societăţii. - urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în staţiile de monitorizare, prelucrarea şi interpretarea datelor şi întocmirea documentaţiilor;

- realizează transferul în format digital a documentaţiilor grafice, de la sucursale

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 93: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 93 din 122

- primeşte de la sucursale şi centralizează situaţii privind producţia realizată, pe metode de exploatare, diluţii şi pierderi de exploatare, realizarea lucrărilor miniere de înaintare, linia de front; - primeşte cereri ale unor persoane fizice şi juridice pentru furnizare unor informaţii de natură tehnică sau imobiliară, legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor miniere predecesoare; 9. Atribuţii, sarcini şi responsabilităţi în domeniu protecţiei muncii : 10. Limite de competenţă : - 11. Responsabilităţi : - răspunde de ordinea, corectitudinea, exactitatea evidenţelor încredintate şi a lucrărilor pe care le execută; - sesizeaza neajunsurile constatate la sucursalele şi locurile de muncă unde îşi realizează sarcinile de serviciu, elaboreza propuneri de remediere, precum şi de urmărirea realizarii măsurilor stabilite de conducerea Societăţii. 12. Alte elemente : - are obligaţia de a presta ... din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în condiţii speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000. A.3. TOPOGRAF Î� CADRUL SERVICIULUI DE TOPOGRAFIE AL SOCIETĂŢII

FIŞA POSTULUI - PROPUNERE -

1. Postul : inginer 2. Titularul postului: 3. Locul de muncă : Direcţia Tehnică – Serviciul Topografie 4. Specificaţia postului:

a) �ivelul studiilor : - studii universitare de specialitate în domeniul topografiei miniere.

b) Cursuri de pregătire: constituie un avantaj cursuri de perfecţionare în domeniul topografiei, geodeziei, cartografie sau cadastrului

c) Experienţă în specialitate: conform C.C.M. în vigoare d) Aptitudini: - capacitate de analiză, sinteză, cercetare a informaţiilor

receptate; - comunicare; - culegere, prelucrare informaţii; - lucru în echipă; - capacitate de lucru cu oamenii; - aptitudine de interpretare a documentelor; - utilizare PC.;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 94: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 94 din 122

- culegere, prelucrare şi transmitere informaţii. - apt subteran e) Alte cerinţe specifice: - să fie autorizat în topografia minieră gradul B potrivit Regulamentului de

topografie minieră, aprobat prin Ordinul nr.65/133 din 2003, sau gradul B conform vechiului Regulament de topografie minieră, emis de Ministerul Industriilor, în anul 1994.

- este numit şi eliberat din funcţie de directorul general al Societăţii;

5. Relaţii organizatorice: a) Ierarhice : - este subordonat: topografului şef al Societăţii - are în subordine: – b) Funcţionale : - primeşte indicaţii şi îndrumări metodologice de la topograful şef; c) De colaborare:

- cu serviciile din cadrul companiei şi a sucursalelor componente; - cu Compartimentul de Inspecţie Teritorială al Agenţiei pentru resurse

Minerale; - cu compartimentele de specialitate (cadastru, urbanism şi organizarea

teritoriului) din cadrul primăriilor din zonă;

d) De reprezentare: - 6. Scopul postului:

Realizarea unor lucrări şi documentaţii de topografie minieră, prevăzute în Legea

Minelor şi Regulamentul de topografie minieră, urmărirea modului de realizare a acestor tipuri de lucrări şi documentaţii la nivelul sucursalelor Societăţii, realizarea unor documentaţii tehnico-economice necesare desfăşurării activităţilor miniere şi petroliere ale Societăţii.

7. Obiectivele postului:

- realizarea, dezvoltarea şi conservarea reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice în perimetrele de exploatare concesionate de Societate;

- realizarea ridicărilor topografice curente - întocmirea, actualizarea şi conservarea, în fiecare perimetru de exploatare şi

centralizat, a documentaţiilor topografice, în conformitate cu Regulamentul de Topografie Minieră;

. instituirea şi delimitarea pilierilor de protecţie - monitorizarea subsidenţei în zonele afectate de exploatarea subterană; - urmărirea activităţilor miniere de la sucursale; - întocmirea unor documentaţiil tehnico-economice necesare pentru activitatea

Societăţii; 8. Atribuţii, lucrări, sarcini : - participă la realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului local minier cu sistemul naţional „Stereo 70”;

- participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de transmitere în subteran a sistemelor de referinţă planimetrice şi nivelitice - participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi conservare a reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 95: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 95 din 122

- Urmăreşte realizarea şi prelucrarea la sucursale a măsurătorilor topografice curente într-un sistem unitar şi continuu; - Urmăreşte trecerea rezultatelor măsurătorilor curente pe planurile topografice de la sucursale. - realizarea transferului în format digital a documentaţiilor grafice, de la sucursale; - urmăreşte delimitarea la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie, reprezentarea acestor pilieri pe planurile topografice de la sucursale şi respectarea acestora; - participă la realizarea planurilor topografice în format digital vectorial pentru toate perimetrele de exploatare ale Societăţii; - urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în staţiile de monitorizare a subsidenţei, prelucrarea şi interpretarea datelor şi întocmirea documentaţiilor; - centralizează rezultatele măsurătorilor pentru monitorizarea subsidenţei la nivelul Societăţii; - primeşte de la sucursale şi centralizează situaţii privind producţia realizată, pe metode de exploatare, diluţii şi pierderi de exploatare, realizarea lucrărilor miniere de înaintare, linia de front; - urmăreşte realizarea la sucursalele miniere a unor indicatori de eficienţă tehnică: viteze de avansare, producţii zilnice, productivitatea muncii, etc. - participă la realizarea unor documentaţii tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţii Societăţii (studii de fezabilitate, proiecte tehnice, studii, prognoze, proiecte cadru ale metodelor de exploatare); - identifică în arhiva Companiei sau a serviciului informaţiile solicitatede persoane fizice şi juridice, legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor miniere predecesoare şi întocmeşte scrisorile de răspuns adresate solicitantului - verifică în cadrul activităţii de control şi îndrumare la sucursalele miniere modul de respectare a programelor generale de exploatare, a tehnologiilor de lucru în ansamblu, în abataje, deschideri şi pregătiri şi informează şeful de serviciu asupra deficienţelor constatate şi măsurilor de remediere luate; - urmăreşte întocmirea corectă de către sucursale a programelor anuale şi trimestriale de exploatare; - asigură îndrumarea metodologică a activitaţii de topografie minieră la sucursalele miniere, urmăreşte respectarea prevederilor din Regulamentul de topografie minieră; - participă la acţiuni de control, cercetare si anchete pe probleme specifice;

- participă la cercetarea cauzelor avariilor şi accidentelor de muncă 9. Atribuţii, sarcini şi responsabilităţi în domeniu protecţiei muncii : 10. Limite de competenţă : 11. Responsabilităţi : - răspunde de ordinea, corectitudinea, exactitatea evidenţelor încredintate şi a lucrărilor pe care le execută; - răspunde de sesizarea neajunsurilor constatate la sucursalele şi locurile de muncă unde îşi realizează sarcinile de serviciu, de elaborarea unor propuneri de remediere, precum şi de urmărirea realizarii măsurilor stabilite de conducerea Societăţii ca urmare a propunerilor facute. 12. Alte elemente : - are obligaţia de a presta ... din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în condiţii speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 96: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 96 din 122

A.4. TOPOGRAF ŞEF Î� CADRUL SERVICIULUI DE LA U�ITATEA MI�IERĂ EXPLOATAREA MINIERĂ SE APROBĂ DIRECTOR Ing. ………………………..

FIŞA POSTULUI 1. POSTUL: Topograf şef 2. TITULARUL POSTULUI: 3. LOCUL DE MU�CĂ: Serviciul topografie 4. SPECIFICAŢIA POSTULUI a. Nivelul studiillor:

- studii superioare de specialitate de lungă durată (inginer topograf minier, geodez, cadastru sau similar);

- să fie autorizat în topografia minieră gradul B (echivalent gradului A din vechiul Regulament de topografie minieră)

b. Cursuri de pregătire: constituie un avajat absolvirea unor cursuri postuniversitare sau de perfecţionare în domeniul topografiei

c. Experienţă în specialitate: vechime efectivă în activitatea de topografie minieră de minim 2 ani

d. Aptitudini: - capacitate de analiză, sinteză, cercetare a informaţiilor receptate; - comunicare; - aptitudine de lucru cu documente; - lucru în echipă; - utilizare PC şi a software-ului de proiectare asistată de calculator e. Alte cerinte specifice: - să fie apt pentru a presta muncă în subteran

5. RELAŢII: a. Ierarhice: - este subordonat direct conducătorului tehnic al exploatării (inginerul şef producţie); - are în subordine personalul din cadrul serviciului (biroului). b. Funcţionale: - primeşte, în activitatea de topografie minieră, indicaţii de ordin tehnic şi metodologic de la topograful şef din cadrul Societăţii. c. De colaborare: - cu compartimentele funcţionale şi sectoarele din cadrul exploatării d. De reprezentare: - 6. SUMARUL POSTULUI

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 97: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 97 din 122

Titularul postului organizează, coordonează şi controlează activitatea de topografie minieră din cadrul unităţii miniere potrivit cu prevederile Regulamentului de topografie minieră precum şi lucrările de geometrizare a zăcământului, de calcul şi mişcare a rezervelor geologice. De asemenea organizează, coordonează şi controlează fundamentarea consumurilor specifice de materiale şi urmărirea realizării acestora, colaborează la elaborarea, împreună cu alţi specialişti, a programele generale de exploatare şi a proiectelor de dezvoltare a minei pe termen mediu şi lung, participă la avizarea acestora şi verifică modul de respectare a programelor şi proiectelor aprobate. 7. ATRIBUŢII, LUCRĂRI, SARCI�I:

- întocmeşte anual, sau ori de câte ori este necesar, situaţii cu lucrările topografice programate şi lista cu personalul de specialitate autorizat din cadrul unităţii miniere şi face propuneri pe care la înaintează pentru centralizare şefulului serviciului de specialitate din cadrul Societăţii;

- în cazul în care personalul propriu autorizat nu este suficient, înaintează şefulului serviciului de specialitate din cadrul Societăţii propuneri de achiziţionare a unor servicii de topografie;

- întocmeşte memorii justificaticative pentru achiziţionarea de mijloace de preluare şi prelucrare a datelor topografice şi le înaintează spre centralizare şefulului serviciului de specialitate din cadrul Societăţii.;

- participă la recepţia lucrărilor de specialitate realizate în baza unor contracte de prestări de servicii în perimetrul aferent unităţii;

- elaborează, împreună cu alţi specialişti, programele generale de exploatare ale unităţii miniere şi participă la avizarea acestora;

- urmăreşte ca toate lucrările miniere în execuţie să fie cuprinse în programul general de exploatare şi să aibă proiecte aprobate, în caz contrar solicitând conducerii exploatării oprirea imediată a lucrărilor respective;

- urmăreşte exploatarea raţională a zăcământului în sensul valorificării complete a rezervelor;

- întocmeşte şi supune avizării – aprobării forurilor competente, documentaţiile pentru instituirea pilierilor de protecţie, trasează pe hărţi şi planuri limitele aprobate pentru aceşti pilieri;

- propune, în scris conducătorului tehnic, oprirea imediată a lucrărilor care se execută în pilierii de protecţie sau care nu sunt aprobate de către forurile în drept. În cazul în care nu se iau măsuri de oprire a lucrărilor şi de rambleere a golurilor, este obligat să anunţe, în scris, pe şeful serviciului de specialitate din cadrul Societăţii, numai prin aceasta fiind descărcat de responsabilitate;

- urmăreşte completarea la zi, inventarierea şi conservarea fondului topografic din cadrul unităţii miniere;

- este obligat să informeze în scris şeful serviciului de specialitate din cadrul Societăţii, în legătură cu orice nerespectare a prevederilor Regulamentului de topografie minieră; - controlează periodic execuţia corectă a lucrărilor miniere din punct de vedere al pantei, direcţiei şi gabaritelor şi cere oprirea şi corectarea sau rebutarea lucrărilor executate necorespunzător;

- realizează, personal şi prin personalul de specialitate din subordine, lucrările topografice necesare pentru dezvoltarea reţelei de sprijin planimetrice şi nivelitice la suprafaţă precum şi transmiterea şi apoi dezvoltarea reţelei de sprijin în subteran;

- controlează periodic modul de conservare a punctelor topografice din reţeaua de sprijin de la suprafaţă şi din subteran şi connsemnează aceste controale în formularele prevăzute de Regulamentul de topografie minieră;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 98: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 98 din 122

- instituie staţii topografice pentru urmărirea deplasărilor şi deformaţiilor suprafeţei cauzate de exploatare, efectuează periodic măsurători şi interpretrează rezultatele;

- verifică periodic, personal sau prin personalul de specialitate din subordine, stabilitatea construcţiilor de la suprafaţă;

- controlează, personal şi prin personalul de specialitate din subordine, verticalitatea puţurilor şi elementele geometrice ale instalaţiilor de extracţie conform normelor în vigoare, întocmind documentele respective, ori de câte ori este necesar, însă la intervale ce nu vor depăşi un an;

- înfiinţează şi ţine la zi jurnalele topografice ale perimetrului, consemnând situaţia ridicărilor de suprafaţă şi din subteran şi completându-le în ordine cronologică cu datele principale provenite din ridicările topografice ce se execută precum şi cu evenimentele mai importante survenite în activitatea minieră;

- organizează, coordonează şi verifică recepţia topografică a lucrărilor miniere şi înregistrarea realizărilor în formularele R şi programul general de exploatare;

- înfiinţează şi ţine la zi evidenţa grafică şi analitică asupra terenurilor aferente desfăşurării activităţii miniere a unităţii, marcând pe teren limitele acestor proprietăţi, urmăreşte modificările care se produc asupra situaţiei acestor terenuri (exproprieri, transferuri, concesionări) şi cuprinderea lor în evidenţe;

- urmăreşte în permanenţă ca instrumentele topografice să fie manipulate şi întreţinute corect, controlează semestrial aparatura şi consemnează rezultatele verificărilor;

- organizează, coordonează şi verifică întocmirea unitară şi actualizarea continuă a documentaţiei grafice (plane, secţiuni verticale, profile) necesară pentru conducerea activităţii miniere şi pentru proiectare şi programare;

- urmăreşte arhivarea întregii documentaţii topografice, grafice şi/sau analitice, transferarea treptată a acesteia în format digital precum şi integrarea într-un sistem GIS;

- coordonează şi controlează completarea documentaţiei grafice cu elementele geometrice şi calitative ale zăcământului, calculul şi mişcarea rezervelor în corelare cu planul de dezvoltare al exploatării;

- coordonează şi controlează fundamentarea consumurilor specifice de materiale şi urmărirea realizării acestora; 8. ATRIBUŢII, SARCI�I ŞI RESPO�SABILITĂTI Î� DOME�IUL PROTECŢIEI MU�CII:

- ... 9. LIMITE DE COMPETE�ŢĂ: - certifică corectitudinea şi conformitatea cu prevederile Regulamentului de topografie minieră a întregii documentaţii topografice realizate în cadrul serviciului; 10. RESPO�SABILITĂŢI: - răspunde de realizarea tuturor atribuţiilor, lucrărilor şi sarcinilor cuprinse în fişa postului; - răspunde de legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi realitatea operaţiilor înscrise în documentele semnate; 11. ALTE ELEME�TE: - are obligaţia de a presta …. % din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în condiţi speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 99: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 99 din 122

A.5. TOPOGRAF Î� CADRUL SERVICIULUI DE LA U�ITATEA MI�IERĂ EXPLOATAREA MINIERĂ SE APROBĂ DIRECTOR Ing. ………………………..

FIŞA POSTULUI 1. POSTUL: TOPOGRAF 2. TITULARUL POSTULUI: ............................................................. 3. LOCUL DE MU�CĂ: Serviciul topografie 4. SPECIFICAŢIA POSTULUI a. Nivelul studiillor:

- studii superioare de specialitate de lungă durată (inginer topograf minier, inginer geodez, inginer cadastru sau similar);

- studii superioare de specialitate de scurtă durată (subinginer topograf minier, subinginer geodez, subinginer cadastru sau similar);

- studii postliceale sau medii de specialitate (tehnician topograf, tehnician cadastru etc.);

- să fie autorizat în topografia minieră gradul A (echivalent gradului B din vechiul Regulament de topografie minieră) b. Cursuri de pregătire: - c. Experienţă în specialitate: vechime efectivă în activitatea de topografie minieră de minim 2 ani pentru absolvenţii de studii superioare de scurtă durată sau de minim 3 ani pentru absolvenţii de studii postliceale sau medii de specialitate d. Aptitudini: - comunicare; - aptitudine de lucru cu documente; - lucru în echipă; - utilizare PC şi a software-ului de proiectare asistată de calculator e. Alte cerinte specifice: - să fie apt pentru a presta muncă în subteran 5. RELAŢII: a. Ierarhice: - este subordonat direct topografului şef al unităţii miniere. b. Funcţionale: - primeşte, în activitatea de topografie minieră, indicaţii de ordin tehnic şi metodologic de la topograful şef al unităţii miniere. c. De colaborare: - cu compartimentele funcţionale şi sectoarele din cadrul exploatării d. De reprezentare: - 6. SUMARUL POSTULUI

Titularul postului realizează, în baza proiectelor aprobate, trasarea lucrărilor miniere de la suprafata şi din subteran, efectueaza ridicarea topografica de detaliu şi înregistrarea în

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 100: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 100 din 122

documentaţia grafica a lucrărilor miniere subterane şi/sau de la suprafata, precum şi a elementelor geometrice ale zacamantului.

Deasemenea participă la recepţia lucrărilor miniere de la suprafata şi din subteran din punct de vedere topografic 7. ATRIBUŢII, LUCRĂRI, SARCI�I:

- realizează şi ţine „la zi” documentaţia grafice şi analitică de topografie miniera aferentă zonei încredinţate, in format analogic si digital, asigură stocarea si arhivarea acestei documentaţii.

- determină stocurile de substanţă minerală utilă şi volumele excavate; - ţine evidenţa lucrărilor miniere existente sau în curs de realizare; - realizează delimitarea, la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie pentru

obiective de la suprafaţă şi din subteran; - fixează punctul de atac al lucrărilor miniere prevăzute în programele de exploatare

aprobate şi în proiectele de execuţie, trasează şi materializează direcţia, panta sau alte elemente de trasare, după care predă aceste elemente sub semnătură, conducătorului formaţiei de lucru (maistrului minier) care conduce executarea lucrării respective şi căruia îi transferă, în acest mod, responsabilitatea privind realizarea calitativă a lucrării;

- controlează periodic, cel puţin semidecadal, execuţia corectă a lucrărilor miniere din punct de vedere al pantei, direcţiei şi gabaritelor şi informeza în scris şeful serviciului despre situatia lucrărilor executate necorespunzător;

- realizează lucrările topografice necesare pentru dezvoltarea reţelei de sprijin planimetrice şi nivelitice în interiorul zonei încredinţată de şeful serviciului;

- controlează periodic modul de conservare a punctelor topografice din reţeaua de sprijin în interiorul zonei încredinţată de şeful serviciului, consemnează aceste controale în formularele prevăzute de Regulamentul de topografie minieră;

- realizează ridicările topografice de detaliu ale tuturor lucrărilor miniere şi ale elementelor de geometrizare ale zăcământului, după care completează documentaţia grafică minieră;

- recepţionează lunar, în cadrul unor comisii numite de conducătorul exploatării, toate lucrările miniere executate şi ţine la zi evidenţa realizărilor fizice pe formularele prevăzute în prezentul regulament.

- determină, pe bază de măsurători, suprafeţele şi volumele exploatate din zacământ, consemnându-le ca poziţie şi formă pe planurile miniere şi ca valoare numerică în scriptele prevăzute în prezentul regulament;

- urmăreşte ca lucrările miniere să nu fie subminate sesizând imediat orice situaţie contrară.

- trece pe planurile miniere, în secţiunile longitudinale şi transversale toate focurile endogene apărute sau reactivate, surpările, construcţiile de aeraj, cantităţile de rambleu – înămolire, precum şi orice alte elemente legate de securitatea zăcământului şi a personalului;

- execută măsurători curente şi întocmeşte documentaţii necesare, pentru activităţile de proiectare, explorare şi exploatare;

- cartografiează planurile fundamentale şi cele de lucru în format analogic şi/sau digital;

- inventariază, înregistrază şi conservă toate documentaţia topografică prevăzută în Regulamentul de topografie minieră.

- este obligat să informeze în scris şeful serviciului de specialitate din cadrul subunitatii, în legătură cu orice nerespectare a prevederilor Regulamentului de topografie minieră;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 101: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 101 din 122

- urmăreşte în permanenţă ca instrumentele topografice să fie manipulate şi întreţinute corect, controlează semestrial aparatura şi consemnează rezultatele verificărilor; 8. ATRIBUŢII, SARCI�I ŞI RESPO�SABILITĂTI Î� DOME�IUL PROTECŢIEI MU�CII:

- ... 9. LIMITE DE COMPETE�ŢĂ: - certifică corectitudinea şi conformitatea cu prevederile Regulamentului de topografie minieră a întregii documentaţii topografice realizate ; 10. RESPO�SABILITĂŢI: - răspunde de realizarea tuturor atribuţiilor, lucrărilor şi sarcinilor cuprinse în fişa postului; - răspunde de legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi realitatea operaţiilor înscrise în documentele semnate; 11. ALTE ELEME�TE: - are obligaţia de a presta ... % din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în condiţi speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 102: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 102 din 122

B. I�STRUCŢIU�I privind elaborarea, avizarea, aprobarea şi urmărirea realizării

programelor generale anuale de exploatare

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 103: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 103 din 122

CUPRI�S Secţiunea 1 - Întocmirea programelor generale de exploatare (preliminariilor) anuale

A. Generalităţi pag.2 B. Conţinutul programului general de exploatare pag. 3 1 Memoriul tehnic pag. 3 2. Indicatori tehnico-economici pag. 10 3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor pag. 10 4. Anexe grafice pag. 11 C. Conţinutul programului general de preparare pag. 14

1 Memoriul tehnic pag. 14 2. Indicatori tehnico-economici pag. 16

Secţiunea 2 - Întocmirea programelor generale de exploatare (preliminariilor) trimestriale A. Generalităţi pag. 17

B. Conţinutul programului general trimestrial de exploatare pag. 17 C. Conţinutul programului general trimestrial de preparare pag. 18

pag. 13

Secţiunea 3 - Modificarea programelor generale de exploatare (preliminariilor) anuale

A. Generalităţi pag.18 B. Conţinutul documentaţiilor tehnico-economice pentru modificarea

programului general de exploatare anual pag. 19 Secţiunea 4 – Avizarea şi aprobarea programelor generale de exploatare (preliminariilor) pag. 20 Secţiunea 5 – Urmărirea realizării programelor generale de exploatare (preliminariilor) anuale pag. 20 Secţiunea 6 – Anexe

1. Indicatori tehnico-economici – program general de exploatare anual exploatări miniere

2. Indicatori tehnico-economici – program general de exploatare trimestrial exploatări miniere

3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor 4. Anexe grafice 5. Indicatori tehnico-economici – program general de preparare anual EPCVJ 6. Indicatori tehnico-economici – program general de preparare trimestrial

EPCVJ 7. Precizări privind modul de calcul a unor indicatori din programul general de exploatare

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 104: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 104 din 122

În conformitate cu prevederile art 39, lit. b) din Legea Minelor nr. 85/2003 şi ale art. 104, alin. (1) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 208/2003, titularii licenţelor de exploatare au obligaţia de a întocmi programe anuale de exploatare (preliminarii) pentru fiecare perimetru de exploatare pentru care este acordată licenţa de exploatare. Toate sucursalele CNH care execută lucrări de deschidere, pregătire, exploatare şi preparare a cărbunelui sunt obligate să întocmească un program general de exploatare. Acesta este analizat şi avizat de Consiliul Tehnico Economic (CTE) al CNH – S.A. şi aprobat de conducerea Companiei. De asemenea Programul general anual de exploatare va fi înaintat, pentru avizare şi la Compartimentul de inspecţie teritorială ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în luna decembrie a anului anterior. Programul general anual de exploatare este documentaţia tehnico-economică după care se conduce întreaga activitate de bază a unei exploatări miniere pe o perioadă de un an. Programele anuale de exploatare se întocmesc de către toate sucursalele miniere ale CNH – S.A. care execută lucrări de exploatare a zăcămintelor de cărbune, precum şi de către sucursala de preparare. Programul anual de exploatare va cuprinde şi va detalia prevederile Planului de dezvoltare a exploatării pentru anul respectiv, cu referire la lucrările de deschidere, pregătire, exploatare, prelucrare/preparare, necesare să fie executate pentru realizarea producţiei miniere, la parametrii de eficienţă economică, conservare şi/sau închidere, având în vedere în acelaşi timp respectarea normelor de protecţie şi exploatare raţională a zăcămintelor, a prevederilor şi instrucţiunilor privind protecţia mediului, precum şi a normelor de securitate şi sănătate în muncă.

SECŢIU�EA 1 Întocmirea programelor generale de exploatare

(preliminariilor) anuale

A. GE�ERALITĂŢI 1. Programele generale anuale de exploatare vor fi întocmite de colective de

specialişti numite prin dispoziţii ale directorilor sucursalelor CNH – S.A. 2. La întocmirea programelor generale anuale de exploatare se va avea în

vedere ca prin executarea lucrărilor programate şi prin modul lor de eşalonare, pe lângă realizarea producţiei prevăzute să se asigure:

- obţinerea şi menţinea unor indici de normalitate corespunzători pentru rezervele exploatabile, deschise şi pregătite;

- asigurarea capacităţii de producţie; - extragerea cărbunelui în condiţii de pierderi şi diluţii minime; - concentrarea producţiei şi lichidarea panourilor şi resturilor de panouri,

precum şi a pilierilor recuperabili; - conservarea şi/sau închiderea unor zone sau a întregii mine; - desfăşurarea lucrărilor miniere in condiţii de securitate deplină a personalului

şi a zăcământului.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 105: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 105 din 122

3. Lucrările programate vor respecta cu stricteţe limitele perimetrelor de dezvoltare – exploatare concesionate. Lucrările miniere de la suprafaţă se vor încadra în suprafeţele dobândite potrivit legii. Limitele perimetrelor concesionate şi, în cazul lucrărilor de la suprafaţă, ale terenurilor deţinute legal, vor fi trecute pe planurile topografice ce fac parte din programul general de exploatare.

4. Numărul de ordine al lucrărilor prevăzute în anexele scrise va figura obligatoriu şi pe planul minei, stratelor sau sectoarelor şi, în general, pe orice plan topografic din anexele desenate la preliminar, în care figurează acele lucrări.

5. Avansarea în timp a fronturilor lucrărilor miniere programate se va evidenţia pe planurile topografice prin ştufe lunare, trimestriale şi anuale, care indică poziţia frontului lucrării la finele perioadei respective. Astfel o ştufă “1/2008” va indica poziţia frontului lucrării la sfârşitul lunii ianuarie 2008, iar o ştufă “III/2007”, poziţia la sfârşitul trimestrului III 2007.

B. CO�ŢI�UTUL PROGRAMULUI GE�ERAL A�UAL DE

EXPLOATARE

Programele generale anuale de exploatare vor avea următoarele părţi componente: 1. Memoriul tehnic; 2. Indicatori tehnico-economici; 3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor; 4. Anexe grafice

Fac parte componentă a Programelor generale anuale de exploatare, dar vor fi întocmite şi păstrate în volume separate şi:

5. Proiectul anual de aeraj; 6. Planul de prevenire şi protecţie.

Modul de întocmire şi conţinutul proiectului anual de aeraj şi al planului de prevenire şi protecţie vor fi în conformitate cu Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă al CNH – S.A., 2007, capitolele III şi IV.

1. Memoriul tehnic În memoriul tehnic, după prezentarea cifrelor din planul de dezvoltare şi studiul de fezabilitate pentru anul respectiv, pe baza cărora s- a acordat licenţa se vor da explicaţii şi justificări în legătură cu volumul şi cu scopul lucrărilor sau soluţiilor tehnice adoptate. Memoriul tehnic va cuprinde capitolele următoare: Cap. 1 Prevederi generale La elaborarea preliminariilor este necesar să se ţină seama de prevederile licenţei de concesionare pentru exploatare, perioada de valabilitate a acesteia, inclusiv de documentaţiile şi avizele pe baza cărora aceasta a fost acordată. În acest sens, în capitolul 1 se vor menţiona:

- numărul şi data eliberării licenţei de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale;

- numărul şi data hotărârii Guvernului pentru aprobarea licenţei; - data începerii derulării licenţei; - datele privind agentul economic: denumirea societăţii, înregistrarea la

registrul comerţului, codul fiscal, banca (filiala) şi numărul contului, adresa completă, numărul de telefon/fax şi activitatea pe care o desfăşoară;

- denumirea perimetrului de exploatare;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 106: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 106 din 122

- substanţa minieră utilă exploatată şi principalele utilizări; - eventuale modificări intervenite după acordarea licenţei de exploatare şi

temeiul legal în baza căruia au fost efectuate; - localizarea geografică şi administrativă a perimetrului de exploatare,

descrierea reliefului, căile de comunicaţie, alimentarea cu energie etc.; - descrierea terenurilor ce vor fi utilizate pentru activităţi miniere şi

prezentarea formelor legale de acces la terenuri (act de proprietate, închiriere, concesiune, asociere etc.), în conformitate cu prevederile legii. Cap. 2 Rezerve de substanţe minerale utile

- prezentarea succintă a geologiei regiunii şi a zăcământului; - prezentarea caracteristicilor şi condiţiilor de zăcământ: forma şi dimensiunile

stratelor, grosimea medie, înclinarea zăcământului, adâncimea maximă de exploatare, condiţii hidrogeologice, regimul gazodinamic, autoinflamabilitate şi alte condiţii naturale defavorabile;

- prezentarea sectoarelor, blocurilor tectonice, stratelor, panourilor, în care se va desfăsura activitatea în anul preliminat;

- prezentarea condiţiilor de calitate din zonele ce se vor exploata (bancuri de cărbune, diluţie internă, strat );

- prezentarea cantitativă şi calitativă a resurselor/rezervelor omologate, numărul avizului de verificare şi înregistrare ale acestora la ANRM ( nr. încheiere) - ambele clasificări;

- prezentarea cantitativă şi calitativă a resurselor/rezervelor după ultima mişcare înregistrată la ANRM - ambele clasificări;

- mişcarea rezervelor deschise şi pregătite în anul pentru care se elaborează preliminarul - rezerve existente la la 1 ianuarie, respectiv 31 decembrie, rezerve consumate (extrase + pierderi), promovări (creşteri), etc.

- gradele de asigurare cu rezerve: industriale (dovedite +probabile), deschise şi pregătite, la începutul şi sfârşitul perioadei pentru care se face mişcarea rezervelor, comparaţi cu cei stabiliţi în planul de dezvoltare şi în studiul de fezabilitate.

- pierderi de exploatare şi diluţii, inclusiv măsurile preconizate pentru reducerea pierderilor şi a diluţiei.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 107: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 107 din 122

Cap. 3 Lucrări de cercetare geologică Se arată eficienţa lucrărilor geologice programate (m/1.000 tone rezervă

geologică promovată), rezervele ce se evidenţiază şi se promovează, precum şi orientarea care a stat la baza stabilirii volumului şi repartizării lucrărilor pe zone.

Lucrările trebuie să corespundă, ca volume şi eşalonări, cu prevederile din licenţele de exploatare aprobate, precum şi cu proiectele geologice, aprobate atât pentru lucrările ce se execută în regie, cât şi în antrepriză. Cap. 4 Lucrări de deschidere

În acest capitol vor fi menţionate toate lucrările de deschidere (galerii, puţuri, suitori, planuri înclinate etc.), construcţiile miniere speciale (camere de maşini de extracţie, de compresoare, de pompe etc.) ce se vor executa în anul la care se referă preliminarul.

Se va preciza scopul realizării lor, metodele, utilajele şi materialele folosite pentru executare şi susţinere, precum durata de menţinere în funcţiune.

Atunci când este cazul, se vor prezenta şi pilierii ce trebuie instituiţi pentru protecţia lucrărilor de deschidere inclusiv posibilităţile de recuperare totalăsau parţială a rezervelor, după ce lucrările respective nu mai sunt necesare.

Se vor arăta, de asemenea, după caz, şi alte aspecte legate de execuţie, corelarea cu lucrările de cercetări geologice, de deschidere şi pregătire a celor ce se execută cu cele deja existente, în timp şi ca deservire. În anexe lucrările se vor evidenţia în unităţi fizice (m şi m3) şi se vor defalca pe trimestre.

Va fi prezentat modul în care lucrările programate se încadrează în prevederile studiilor de fezabilitate şi ale planurilor de dezvoltare, în baza cărora s-a obţinut licenţa de concesiune pentru exploatate

Va fi menţionată şi eficienţa acestora, exprimată în m/1000 tone deschise.

Cap. 5 Lucrări de pregătire

Se vor trece toate lucrările de pregătire (galerii, suitori, preabataje, planuri înclinate etc.) ce se vor executa în anul preliminat. Se vor arăta scopul realizării lor, metodele, utilajele şi materialele folosite pentru executare şi susţinere, pilierii de protecţie ce trebuie instituiţi pentru protecţia lor, durata de menţinere în funcţiune, iar după ce lucrările respective nu mai sunt necesare, dacă rezervele din pilierii acestora pot fi recuperate şi în ce proporţie.

Se vor evidenţia eficienţa lucrărilor miniere de pregătire (m/1.000 t rezervă pregătită), producţia rezultată din aceste lucrări şi ponderea ei din totalul producţiei.

Se vor evidenţia şi centraliza separat lucrările miniere executate în util, în steril sau în mixt (util şi steril), modul de evacuare a masei miniere excavate, evitându- se poluarea utilului cu steril.

Ansamblul lucrărilor miniere de pregătire trebuie să corespundă unei metode de exploatare cadru, aprobată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi cuprinsă în planul de dezvoltare/studiul de fezabilitate, pe baza căruia s- a acordat licenţa.

Se va arăta corelarea lucrărilor programate cu cele executate anterior. În anexe, lucrările vor fi exprimate în unităţi fizice (m, m3) şi se vor defalca pe trimestre. Cap. 6 Producţia

Se vor descrie amănunţit metodele de exploatare (metoda cadru şi avizele obţinute) ce se vor aplica, astfel încât să se asigure nivelul producţiei şi calitatea

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 108: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 108 din 122

acesteia, prevăzute în documentaţiile tehnico- economice pe baza cărora a fost acordată licenţa. Vor putea fi utilizate numai metode de exploatare cadru, avizate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. În cazul în care există nerealizări în comparaţie cu prevederile din licenţă, se va programa recuperarea acestora în preliminar, iar dacă din motive obiective nu poate fi realizat acest deziderat, se va obţine de la conducerea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în timp util (înainte de elaborarea preliminarului pentru anul următor), aprobarea pentru modificarea eşalonării şi nivelului producţiei.

Se vor arăta criteriile de stabilire a gradelor de recuperare a rezervelor, a pierderilor şi diluţiei, modul cum acestea se încadrează în prevederile documentaţiilor aprobate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Se va prevedea continuarea exploatării în panourile începute, până la epuizarea rezervelor de bilanţ, oprirea activităţii fiind permisă numai cu aprobarea prealabilă a autorităţii competente, în conformitate cu prevederile Legii minelor şi ale celorlalte acte normative.

În anexe se va trece producţia după provenienţă (pe strate, metode de exploatare, sectoare, abataje). Cap. 7 Goluri subterane şi rambleierea acestora

În funcţie de prevederile metodei de exploatare cadru, aprobată şi cuprinsă în documentaţia pentru acordarea licenţei, se vor trata problemele legate de formarea golurilor subterane, de necesitatea rambleierii lor, tipul rambleului (hidraulic, înnămolire, pneumatic, manual), sursele de procurare a rambleului, materialul din care este format acesta, gradul de umplere a golurilor, posibilităţile şi modul de completare a rambleului după tasare sau pierdere, eşalonarea în timp a rambleierii golurilor.

Este absolut necesară programarea lucrărilor de exploatare, rambleiere etc., în timp şi spaţiu, astfel încât, o dată terminată extragerea cărbunelui dintr- o zonă, aceasta să poată fi închisă şi părăsită definitiv. Cap. 8 Aeraj şi transport

a) Aerajul

Se vor descrie aerajul general al minei şi cel al zonelor unde se execută lucrări miniere, cu specificarea lucrărilor noi ce se vor executa în anul preliminat, şi modul cum acestea se încadrează în schema generală de aeraj, astfel încât să poată fi extrase toate rezervele prevăzute în licenţă. De asemenea, se vor arăta şi lucrările de reparaţii capitale şi întreţinere ce se vor executa pentru menţinerea în stare bună de funcţionare a întregului sistem de aeraj.

Toate modificările, adaptările, completările etc. vor fi cuprinse în proiectul anual de aeraj.

b) Transportul Se va proceda la fel ca în cazul lucrărilor de aeraj, în plus arătându - se

măsurile ce se vor lua (lucrările care trebuie executate) pentru evitarea poluării utilului cu steril.

O atenţie deosebită se va acorda separării utilului de steril în cazul lucrărilor executate în mixt (util şi steril), luându- se măsuri speciale atunci când sunt folosite mijloace de transport continuu. Cap. 9 Protecţia zăcământului

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 109: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 109 din 122

Toate lucrările care se execută trebuie să asigure protecţia zăcământului,

ţinându - se seama de caracteristicile acestuia (autoinflamabil, emanaţii/erupţii de gaze toxice/explozive, erupţii de apă şi/sau praf de cărbune explozibil, etc.) şi ale rocilor înconjurătoare, precum şi de condiţiile hidrogeologice/hidrologice din zonă, respectiv ale reliefului.

Lucrările prevăzute în programele anuale, precum şi cele special executate pentru protecţia zăcământului trebuie să asigure obţinerea coeficienţilor de transformare cantitativă şi calitativă a rezervelor de bilanţ în rezerve industriale, a gradelor de recuperare la nivelul prevăzut în documentaţia tehnico- economică pe baza căreia Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a acordat licenţa de exploatare, respectiv reducerea pierderilor de exploatare şi a diluţiei sub nivelurile aprobate.

Se va arăta corelarea lucrărilor prevăzute pentru protecţia zăcământului cu cele executate anterior, insistându- se în special asupra rezultatelor ce se vor obţine pe ansamblu.

În preliminar se vor evidenţia în mod distinct: - delimitarea pilierilor de protecţie pentru protejarea zăcământului, a

suprafeţei, a diverselor obiective industriale din subteran/suprafaţă, precum şi a celor civile;

- pilierii de siguranţă definitivi şi temporari, cei la care se renunţă şi influenţa asupra protecţiei zăcământului şi a mediului înconjurător;

- urmărirea respectării formei, poziţiei în spaţiu şi dimensiunilor pilierilor, prevăzute în documentaţiile aprobate conform normelor legale;

- orice mină în exploatare va fi prevăzută cu două legături distincte cu suprafaţa. Masivul de roci între cele două lucrări va fi astfel dimensionat încât, în caz de surpare sau alunecare a uneia dintre ele, să nu fie afectată şi cea de a doua legătură;

- amplasarea construcţiilor miniere de la suprafaţă se va realiza numai pe baza studiilor geotehnice, fiind interzisă executarea acestora în apropierea imediată a zonelor cu alunecări de teren sau a haldelor;

- în perimetrele de exploatare a zăcămintelor, în zonele în care s- au determinat rezerve de substanţe minerale utile, indiferent dacă la data respectivă acestea sunt valorificabile sau nu, este interzisă amplasarea haldelor de steril, inclusiv a sterilului provenit de la preparare;

- acolo unde prin lucrările de exploatare efectul surpării se transmite până la suprafaţă, creându- se denivelări în care se pot forma acumulări de ape, se vor lua măsuri pentru drenarea şi evacuarea apelor.

Se vor urmări în permanenţă, prin staţii de observaţii topografice, deplasările şi deformaţiilor suprafeţei, ca urmare a exploatării subterane, pentru ca pe această bază să se poată lua măsurile ce se impun în vederea limitării fenomenului respectiv.

Se va menţiona rezultatele obţinute în cadrul programului de monitorizare a deformaţiilor şi deplasărilor de la suprafaţă ca urmare a exploatării subterane. Cap. 10 Conservarea şi închiderea totală şi/sau parţială a minei

În acest capitol vor fi menţionate lucrările de conservare sau închidere totală sau parţială a minei care se programează în anul la care se referă programul de exploatare.

Se vor expune motivele conservării/închiderii, cu argumentarea tehnico- economică a acestora, situaţia rezervelor, dacă exploatarea mai poate continua şi în ce condiţii tehnico- economice, în cazul în care rezervele de bilanţ nu au fost epuizate, potrivit prevederilor din licenţa acordată. Totodată se vor specifica măsurile ce vor fi luate pentru refacerea şi protecţia mediului, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu documentaţiile aprobate.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 110: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 110 din 122

Cap. 11 Programul de preparare (sortare)

Acest capitol se va elabora de sucursalele la care, după extragerea cărbunelui din zăcământ se efectuează şi sortarea acestuia

Se vor prezenta: - utilajele şi fluxul tehnologic folosite, produsele valorificabile rezultate

(cantitativ şi calitativ), conţinutul sterilului evacuat; - depunerea sterilului în halde, construirea acestora, utilajele folosite pentru

construcţie şi depunere, măsuri de protecţie a haldelor, a construcţiilor civile, industriale, de artă etc., din zonă, precum şi a mediului ambiant, în toate componentele sale.

Se vor evidenţia următorii indicatori: - cantitatea şi calitatea extrasului industrial supus sortării. - cantitatea şi calitatea produsului obţinut în urma sortării; - sterilul evacuat, cantitativ şi calitativ; - randamentul instalaţiei de sortare.

Cap. 12 Protecţia mediului

În acest capitol se vor menţiona lucrările prevăzute în programul de conformare, în planul de refacere a mediului şi în avizele la acestea, precum şi măsurile ce se vor lua pentru recuperarea eventualelor rămâneri în urmă.

Se vor prezenta influenţa activităţilor miniere asupra mediului (aer, sol, ape de suprafaţă şi subterane, modificarea reliefului, etc.), măsurile ce se vor lua pentru monitorizarea, respectiv limitarea lor, şi refacerea mediului la parametrii iniţiali, iar acolo unde este cazul, chiar pentru îmbunătăţirea acestora, prevăzându- se totodată şi fondurile necesare. Cap.13 Securitate şi sănătate în muncă

Se vor arăta aspectele principale privind respectarea normelor securitate şi sănătate în muncă în procesul de exploatare preparare şi modul în care se va verifica realizarea acestora, lucrările principale prevăzute în preliminar care rezolvă problemele legate de securitatea şi sănătatea în muncă, eventual prescripţii speciale.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 111: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 111 din 122

Cap. 14 Resurse umane, utilaje şi materiale Se vor prezenta: - structura de personal existentă şi programată, pe genuri de activităţi; - dotarea cu utilaje existentă şi programată, gruparea lor pe genuri de activităţi; - sinteza planului de aprovizionare cu materiale, piese de schimb şi servicii,

exprimate în unităţi fizice şi valorice. Cap. 15 Investiţii

Vor fi menţionate lucrările de investiţii programate, în unităţi valorice, pe total

şi în următoarea structură: - construcţii miniere subterane; - lucrări de montaje în subteran - total construcţii-montaj în subteran; - construcţii + montaje la suprafaţă - utilaje şi dotări Se va prezenta situaţia documentaţiilor aferente lucrărilor programate şi

justificarea pentru lucrările care nu au documentaţii. Pentru lucrările fără documentaţii se vor propune termene de proiectare..

Pentru investiţiile programate va fi precizată şi sursa de finanţare. Dacă este cazul, în acest capitol vor fi incluse şi lucrările de reparaţii capitale

(lucrări de intervenţie asimiltate investiţiilor) progamate în perioada de preliminar. Cap. 16 Alte lucrări

În acest capitol vor fi prezentate: - lucrări de reparaţii curente şi întreţinere a lucrărilor miniere, utilajelor din

subteran şi de la suprafaţa minelor; - alimentarea cu energie electrică, pneumatică, hidraulică etc.; - capacităţile de însilozare în subteran şi la suprafaţă, stocurile de substanţă

utilă (separat pe metale, tipuri de cărbuni, categorii de substanţe, sorturi etc.) existent în acestea, la începutul şi sfârşitul lunii. Cap. 17 Analiza economică

Se vor prezenta fundamentarea cheltuielilor de producţie, prezentate pe elementele de cheltuieli materiale, energie, amortisment, de personal etc., precum şi sursele de venituri.

Se vor evidenţia distinct: - taxa pentru activitatea de exploatare la toate perimetrele concesionate,

luându- se în calcul suprafeţele integrale stabilite în licenţe; - redevenţele miniere ce trebuie achitate trimestrial şi anual, pentru toate

produsele miniere; în conformitate cu legislaţia în vigoare şi prevederile din licenţele acordate;

- consemnarea garanţiei de mediu, potrivit legislaţiei în vigoare, a planului de dezvoltare şi a planului de conformare şi refacere a mediului pentru anul preliminat. De asemenea, se vor prevedea şi sumele necesare pentru executarea lucrărilor restante din anii anteriori;

- cheltuieli la 000 lei producţie marfă; - cheltuieli pentru conservarea şi/sau închiderea minei/carierei. În cazul în care există restanţe din anii anteriori la taxe, redevenţe şi garanţia

de mediu, se vor prevedea sumele necesare pentru lichidarea acestora. În situaţia în

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 112: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 112 din 122

care aceasta nu este posibil, se va solicita, în prealabil, aprobarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, respectiv şi a inspectoratului de protecţie a mediului, la care este arondat perimetrul respectiv, pe baza unei documentaţii din care să rezulte cauzele obiective care au condus la această situaţie, dar mai ales măsurile ce se vor lua pentru recuperarea restanţelor.

2. Indicatori tehnico-economici

Indicatorii tehnico- economici care fundamentează programul general de exploatare şi pe baza cărora se efectuează analiza şi avizarea acestuia vor conţine următoarele anexe:

1. Situaţia rezervelor deschise şi pregătite a. Situaţia pe sectoare b. Grade de asigurare pe strate

2. Lucrări de cercetare geologică 3. Lucrări de deschidere 4. Lucrări de pregătire 5. Capacităţi de producţie, linie de front 6. Producţia pe sectoare 7. Producţia pe strate 8. producţia pe metode de exploatare 9. Pierderi de exploatare, diluţii, grade de recuperare 10. Cenuşa medie ponderată pe strate şi blocuri 11. Rambleu-înnămolire 12. Lucrări de întreţinere 13. Lucrări pentru protecţia şi refacerea mediului 14. Lucrări de conservare-închidere 15. Consumuri specifice de materiale, energie şi combustibili 16. Personal, productivităţi 17. Producţie, subvenţii 18. Cheltuieli de producţie 19. Lucrări de investiţii 20. Bugetul de venituri şi cheltuieli 21. Program de folosire a utilajelor tehnologice 22. Centralizatorul structurii de personal

Cele 22 de machete vor fi întocmite şi semnate în conformitate cu modelele anexate.

3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor Anexele cu volumul şi eşalonarea lucrărilor reprezintă o detaliere a

indicatorilor tehnico-economici şi conţin toate categoriile de lucrări care se programează în perioada de preliminar. Anexele conţin şi o rubrică în care, la sfârşitul lunii/trimestrului/anului vor fi completate realizările recepţionate. În preliminar vor fi cuprinse următoarele machete, care vor fi întocmite şi semnate în conformitate cu modelele anexate:

1. Mişcarea rezervelor deschise şi pregătite 2. Pierderi de exploatare, diluţie 3. Capacităţi de producţie 4. Centralizatorul lucrărilor de înaintare 5. Lucrări de deschidere 6. Lucrări de cercetare geologică 7. Lucrări de pregătire 8. Viteza de avansare la lucrări de înaintare 9. Producţia pe strate 10. Producţia pe metode de exploatare

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 113: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 113 din 122

11. Lucrări de abataj 12. Indici de avansare abataje 13. Cenuşa medie ponderată în funcţie de probele de strat 14. Situaţia sterilului provenit din lucrări de înaintare 15. Programul de rambleu-înnămolire 16. Lucrări de redeschidere 17. Lucrări de rearmare 18. Lucrări de planare 19. Programul de haldare 20. Lucrări de conservare-închidere

În programul general de exploatare anual va fi inclus, într-o secţiune separată, programul de exploatare pe trimestrul I, care va cuprinde diagramele 1-20 cu volumul şi eşalonarea, pe luni, a lucrărilor programate în primul trimestru al anului.

4. Anexe grafice

Programul de exploatare conţine o secţiune distinctă compusă din piese desenate care prezintă în detaliu toate lucrările miniere existente şi cele programate în perioada preliminată şi cuprinde:

1. Planul general scara 1:2.000, care va conţine elemente topografice privind situaţia existentă la începutul anului, precum şi lucrările prevăzute a se executa în cursul perioadei preliminate, defalcate pe trimestre. Pe planul topografic se vor mai completa:

- limita perimetrului de exploatare aprobat prin licenţa de exploatare; - anumite obiective de la suprafaţă care pot fi afectate de exploatarea subterană

(cursuri de apă, drumuri, căi ferate, construcţii, reţele electrice, etc.); - perimetrele de protecţie de la suprafaţă şi pilierii de protecţie de lungă durată

şi, temporari, la nivelul fiecărui strat, indicarea obiectivelor din subteran şi de la suprafaţă care se protejează, precum şi a actului prin care au fost aprobate;

- falii şi accidente tectonice majore; - stratele interceptate cu lucrările de deschidere (direcţia şi înclinarea); - sondele de la suprafaţă, cu indicarea numărului şi cotei de la suprafaţă; - profilul longitudinal al fiecărui puţ sau al altor lucrări principale de legătură

cu suprafaţa, cu indicarea cotelor la nivelul suprafeţei şi a fiecărui orizont; - zonele cu erupţii de ape (sau posibile) din zăcământ sau lucrări vechi; - forajele de cercetare a zăcământului (cele existente, trasate cu culoare neagră

şi cele proiectate, trasate cu culoare roşie); - lucrările miniere existente (cele din steril vor fi colorate cu galben şi cele din

util, cu maro). Pe fiecare lucrare se vor trece denumirea, stratul, blocul, orizontul) şi cotele punctelor caracteristice;

- lucrările miniere de deschidere proiectate şi numărul acestora - culoare verde;

- lucrările miniere de pregătire şi numărul acestora culoare albastră în util şi roşie în steril;

- pe lucrările miniere de înaintare existente vor fi trecute ştufele trimestriale şi cele anuale, iar prevederile ultimei perioade de până la începerea anului de preliminar se vor colora cu violet;

- punctele topografice principale din reţeaua de sprijin, cu indicarea cotei. Vor fi cotate toate intersecţiile, precum şi punctele de schimbare a pantei. Cotele existente vor fi înscrise cu negru, iar cele proiectate, cu roşu;

- lucrările miniere cu pante peste 7% se vor marca cu semnul folosit pentru pante înclinate;

- lucrările miniere părăsite se vor marca distinct, cu semnele convenţionale stabilite;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 114: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 114 din 122

- lucrările inaccesibile, dar necesare activităţii de producţie (inundate, surpate, cu gabarite necorespunzătoare), vor fi marcate cu linie plină - în tuş negru - plasată în interiorul lucrării, pe lungimea respectivă;

- uşile de aeraj şi digurile. Pentru fiecare dig se va înscrie numărul său; - traseul curenţilor de aer curat şi viciat, până la suprafaţă.

Se va acorda o atenţie deosebită reprezentării corecte a intersecţiilor dintre lucrările miniere, precum şi zonelor de suprapunere a acestora. 2. Secţiune transversală prin zăcământ, la scara 1:2000, pentru fiecare bloc aflat în exploatare, care vor trece:

- toate stratele, cu lucrările de legătură existente; - forajele de cercetare geologică de la suprafaţă; - feliile exploatate, cu ştufe anuale; - lucrările de pregătire vechi, cu cel puţin un orizont deasupra orizontului de

aeraj, cu indicarea lucrărilor de închidere (diguri, rambleu, înnămolire); - feliile programate a fi exploatate în cursul perioadei, colorate pentru fiecare

trimestru; - lucrările de pregătire din culcuş şi în strat, cele existente şi cele programate,

colorate distinct; - digurile existente, de culoare neagră, şi cele preliminate, de culoare roşie,

precum şi celelalte construcţii de aeraj; - curenţii de aer curat şi viciat; - cote la atacări şi la nivelul fiecărei felii, precum şi la orizontul de aeraj şi de

transport; - zonele înnămolite şi cele programate a fi înnămolite; - nivelul anual de exploatare, marcat cu linie roşie. Secţiunile vor fi numerotate, iar urmele planelor de secţiune vor fi trecute şi

numerotate pe planul general. 3. Planul fiecărui strat, sector, la scara 1:1000, va conţine:

- pilierii de protecţie la nivelul stratului; - falii şi accidente tectonice; - sondele de la suprafaţă, cu indicarea numărului de ordine, grosimii şi cotei la

care au fost interceptate stratul; - zonele cu erupţii de ape (sau posibile) din zăcământ sau lucrări vechi; - forajele de cercetare a zăcământului; - lucrările miniere existente (inclusiv abatajele); - lucrările de deschidere care se execută pentru stratul, blocul tectonic

respectiv, cu indicarea legăturii cu scheletul general al minei, precum şi cele de pregătire;

- punctele topografice, cu indicarea cotei; - lucrările de exploatare preliminate. Abatajele vor fi conturate pe trimestre,

indicându- se sensul de avansare. Culorile folosite vor fi: roşu - trimestrul I; galben - trimestrul II; albastru - trimestrul III; maro - trimestrul IV.

Realizările din perioada care precedă sfârşitul anului anterior şi începutul celui preliminat se vor estima pe baza vitezelor de avansare realizate şi se vor contura cu violet. În interiorul suprafeţelor programate a se exploata se vor înscrie: numărul abatajului şi al panoului, tipul susţinerii şi modul de tăiere, precum şi producţia preliminată;

- traseul curenţilor de aer curat şi viciat până la legătura cu lucrările principale de deschidere, puse de acord cu planul topografic de aeraj;

- zonele înnămolite şi cele programate a fi înnămolite

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 115: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 115 din 122

- lucrările miniere părăsite conform cu cele arătate în planul general; - lucrările inaccesibile, dar necesare procesului de producţie; - digurile şi construcţiile de aeraj (uşi, crossinguri etc.), cu numărul de inventar

al digurilor, puse de acord cu planul topografic. 4. Proiecţii pe plan vertical longitudinal, la scara 1:1000

Se întocmesc pentru zăcămintele cu înclinare mai mare de 45°. Pe profile se vor indica faliile limită de bloc şi cele din interiorul stratului,

delimitarea abatajelor, nivelurile de exploatare existente şi cele programate, focurile active sau reactivate, indicate prin simbolurile respective. Prin semne convenţionale se vor arăta zonele înnămolite şi cele prevăzute a fi înnămolite, cu precizarea volumului de cenuşă. Vor fi reprezentate elementele necesare pentru suprapunerea proiecţiilor diferitelor strate (proiecţia puţurilor din culcuş, etc) 5. Planul de abataj, scara 1:1000 sau 1:500, pentru fiecare felie sau panou programat a fi exploatat. Planul de abataj va cuprinde lucrările de deschidere şi pregătire existente şi programate de la orizontul inferior şi de aeraj, conturul stratului, la cota feliei curente (de culoare neagră) şi a celei superioare (de culoare roşie), zona propusă a fi, exploatată, conturată pe trimestre, curenţii de aer, construcţiile de aeraj la nivelul feliei/panoului, digurile, zonele rambleiate sau înnămolite, eventualele scarpe şi accidente tectonice. 6. Secţiuni transversale şi longitudinale prin abataj, scara 1:1000 sau 1:500, cu reprezentarea tuturor lucrărilor existente sau programate din planul de secţiune; 7. Planul topografic cu lucrări de întreţinere, scara 1:2000 sau 1:1000, va cuprinde lucrările care în cursul anului vor fi rearmate sau planate.

Lucrările de rearmare se vor marca cu o linie continuă, colorată în albastru, dispusă pe una dintre marginile lucrării miniere. Numărul de ordine al lucrării şi lungimea care urmează a fi rearmată se vor regăsi în diagrama ataşată la preliminar.

Lucrările de planare se reprezintă prin colorarea cu roşu a lucrărilor miniere, pe toată secţiunea lor, în diagramele ataşate la preliminar urmând a fi trecute, pe lângă numărul de ordine, denumirea lucrării şi volumul (m3) care urmează a fi planat. 8. Planul topografic cu lucrări de conservare- închidere, scara 1:2000 sau 1:1000, se va întocmi în mod similar cu planul topografic cu lucrări de întreţinere. 9. Secţiuni prin lucrări miniere, scara 1:1000 sau 1:500, se vor întocmi pentru explicitarea modului de realizare a unor lucrări miniere planificate, în situaţiile în care reprezentarea în plan nu este suficient de edificatoare. 10. Planul haldei de steril cu programul de haldare, scara 1:2000 sau 1:1000, va conţine situaţia topografică actuală a haldei şi zonele unde se va halda în perioada de preliminar. Planul va fi completat cu secţiunile longitudinale şi transversale întocmite pentru determinarea volumului haldei.

Programele anuale de exploatare vor mai cuprinde: - planul topografic cu mişcarea rezervelor deschise şi pregătite, pentru fiecare

strat în exploatare; - schema de evacuare a apelor.

Aceste documente vor fi elaborate în conformitate cu reglementările specifice în vigoare..

C. CO�ŢI�UTUL PROGRAMULUI GE�ERAL A�UAL DE PREPARARE

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 116: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 116 din 122

Programele generale anuale de preparare vor avea următoarele părţi componente:

1. Memoriul tehnic; 2. Indicatori tehnico-economici;

1. Memoriul tehnic

Memoriul tehnic din programul general de preparare va cuprinde următoarele capitole: Cap. 1 - Prevederi generale Se vor menţiona: - numărul şi data eliberării licenţei de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale; - numărul şi data hotărârii Guvernului pentru aprobarea licenţei; - data începerii derulării licenţei; - datele privind agentul economic: denumirea societăţii, înregistrarea la registrul comerţului, codul fiscal, banca (filiala) şi numărul contului, adresa completă, numărul de telefon/fax şi activitatea pe care o desfăşoară; - denumirea perimetrului de exploatare; - substanţa minieră utilă exploatată şi principalele utilizări; - eventuale modificări intervenite după acordarea licenţei de exploatare şi temeiul legal în baza căruia au fost efectuate; - localizarea geografică şi administrativă a perimetrului de exploatare, descrierea reliefului, căile de comunicaţie, alimentarea cu energie etc.; - descrierea terenurilor ce vor fi utilizate pentru activităţi miniere şi prezentarea formelor legale de acces la terenuri (act de proprietate, închiriere, concesiune, asociere etc.), în conformitate cu prevederile legii. Cap. 2 - Programul de preparare Se vor prezenta: - utilajele şi fluxul tehnologic folosite, produsele valorificabile rezultate (cantitativ şi calitativ), conţinutul sterilului evacuat; - depunerea sterilului în iazuri de decantare, halde, construirea acestora, utilajele folosite pentru construcţie şi depunere, măsuri de protecţie a iazurilor şi haldelor, a construcţiilor civile, industriale, de artă etc., din zonă, precum şi a mediului ambiant, în toate componentele sale. Se vor evidenţia următorii indicatori: - cantitatea şi calitatea extrasului industrial supus prelucrării/preparării; - produsele rezultate, cantitativ şi calitativ, cu conţinuturile în componenţi utili, separat pe fiecare produs destinat comercializării; - sterilul evacuat, cantitativ şi calitativ; - randamentul instalaţiei de prelucrare/preparare; Cap. 3 - Protecţia mediului Lucrările cuprinse în acest capitol vor trebui să fie în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul protecţiei mediului. Se vor prezenta influenţa activităţilor de preparare asupra mediului (aer, sol, ape de suprafaţă şi subterane, modificarea reliefului, poluarea chimică, etc.), măsurile ce se vor lua pentru monitorizarea, respectiv limitarea lor şi refacerea mediului la

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 117: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 117 din 122

parametrii iniţiali, iar acolo unde este cazul, chiar pentru îmbunătăţirea acestora, prevăzându- se totodată şi fondurile necesare. Cap. 4 – Securitate şi sănătate în muncă Se vor arăta aspectele principale privind respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă în procesul de preparare şi modul în care se va verifica realizarea acestora, lucrările principale prevăzute în preliminar care rezolvă problemele legate de acest domeniu, eventual prescripţii speciale. Se tratează problemele legate de cheltuielile de securitate şi sănătate în muncă. Cap. 5 - Resurse umane, utilaje şi materiale Se vor prezenta: - structura de personal existentă şi programată, pe genuri de activităţi (preparare, construcţii- montaj, activităţi conexe etc); - dotarea cu utilaje existentă şi programată, gruparea lor pe genuri de activităţi; - sinteza planului de aprovizionare cu materiale, piese de schimb şi servicii, exprimate în unităţi fizice şi valorice.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 118: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 118 din 122

Cap. 6 - Alte lucrări - construcţii- montaj, la suprafaţă, utilaje, dotări, asigurarea documentaţiilor şi a surselor de finanţare; - lucrări de reparaţii capitale, curente şi întreţinere a a instalaţiilor de prelucrare- preparare, etc.; - alimentarea cu energie electrică, pneumatică, hidraulică etc.; - capacităţile de însilozare, stocul de substanţă utilă (separat pe tipuri de cărbuni) existent în acestea, la începutul şi sfârşitul perioadei. Cap. 7 - Analiza economică Se vor prezenta fundamentarea cheltuielilor de producţie, prezentate pe elementele de cheltuieli materiale, energie, amortisment, de personal etc., precum şi sursele de venituri. Se vor preciza măsurile ce vor fi luate pentru încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, iar acolo unde este posibil, identificarea unor surse noi de venituri şi/sau reducerea cheltuielilor de orice natură, cheltuielile la 1.000 lei producţie marfă, subvenţiile necesare şi alocaţiile bugetare pentru investiţii. Se vor evidenţia distinct: - taxa de exploatare, luându- se în calcul suprafeţele stabilite în licenţă; - redevenţele miniere ce trebuie achitate trimestrial şi anual, pentru toate produsele miniere; - consemnarea garanţiei de mediu, potrivit legislaţiei în vigoare, planului de dezvoltare, de conformare şi refacere a mediului pentru anul preliminat. De asemenea, se vor prevedea şi sumele necesare pentru executarea lucrărilor restante din anii anteriori; - cheltuieli la 000 lei producţie marfă; - cheltuieli pentru conservare şi/sau închidere. În cazul în care există restanţe din anii anteriori la taxe, redevenţe şi garanţia de mediu, se vor prevedea sumele necesare pentru lichidarea acestora. În situaţia în care aceasta nu este posibil, se va solicita, în prealabil, aprobarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, respectiv şi a inspectoratului de protecţie a mediului, la care este arondat perimetrul respectiv, pe baza unei documentaţii din care să rezulte cauzele obiective care au condus la această situaţie, dar mai ales măsurile ce se vor lua pentru recuperarea restanţelor.

2. Indicatori tehnico-economici Indicatorii tehnico- economici vor conţine următoarele anexe:

1. Lucrări de investiţii 2. Producţia netă fizică 3. Indicatori de calitate 4. Producţia marfă 5. Cheltuieli de producţie 6. Bugetul de venituri şi cheltuieli 7. Consumuri specifice de energie şi apă 8. Lucrări pentru protecţia şi refacerea mediului 9. Personal, productivităţi

Cele 9 machete vor fi întocmite şi semnate în conformitate cu modelele anexate.

SECŢIU�EA 2

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 119: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 119 din 122

Întocmirea programelor generale de exploatare (preliminariilor) trimestriale

A. GE�ERALITĂŢI

În cursul anului, programele generale de exploatare anuale vor fi detaliate, la fiecare trei luni, prin programe generale de exploatare trimestriale, în cadrul cărora prevederile din preliminarul anual, afererente trimestrului respectiv, vor fi defalcate pe luni. În cazuri bine justificate, anumite prevederi sau soluţii din preliminarul anual iniţial, pot fi modificate prin preliminariile trimestriale.

B. CO�ŢI�UTUL PROGRAMULUI GE�ERAL TRIMESTRIAL DE EXPLOATARE

Programele generale de exploatare trimestriale vor avea următoarele părţi componente:

1. Memoriul tehnic; 2. Indicatori tehnico-economici; 3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor; 4. Anexe grafice

Memoriul tehnic va avea următoarele capitole: - cap. 1 Modificări faţă de programul generale de exploatare anual - cap. 2 Rezerve de substante minerale utile - cap. 3 Lucrări de cercetare geologică - cap. 4 Lucrări de deschidere şi construcţii miniere - cap. 5 Lucrări de pregătire - cap. 6 Producţia - cap. 7 Goluri subterane şi rambleierea acestora - cap. 8 Aeraj şi transport - cap. 9 Protecţia zăcământului - cap. 10 Conservarea şi închiderea totală şi/sau parţială a minei - cap. 11 Programul de preparare (sortare) - cap. 12 Protecţia mediului - cap.13 Securitate şi sănătate în muncă - cap. 14 Resurse umane, utilaje şi materiale - cap. 15 Alte lucrări - cap. 16 Analiza economică

Capitolul 1 se va întocmi potrivit precizărilor din secţiunea III. Capitolele 2-16

vor trata aceleaşi aspecte ca şi în preliminarul anual, dar cu referire la perioada analizată. Va fi analizat modul în care au fost realizate prevederile din preliminarul anual în perioada precedentă şi vor fi estimate realizările până la sfârşitul anului.

Indicatorii tehnico-economici vor fi întocmiţi în conformitate cu machetele

anexate. Anexele cu volumul şi eşalonarea lucrărilor, precum şi anexele grafice vor respecta conţinutul şi forma stabilită pentru programul anual, dar vor reflecta doar programarea lucrărilor în trimestrul respectiv.

C. CO�ŢI�UTUL PROGRAMULUI GE�ERAL TRIMESTRIAL DE PREPARARE

Programul general de preparare trimestrial va avea următoarele părţi componente:

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 120: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 120 din 122

1. Memoriul tehnic; 2. Indicatori tehnico-economici; Memoriul tehnic va trata aceleaşi aspecte ca şi în preliminarul anual, dar cu

referire la perioada analizată (trimestrul preliminat). Va fi analizat modul în care au fost realizate prevederile din preliminarul anual în perioada precedentă şi vor fi estimate realizările până la sfârşitul anului.

Indicatorii tehnico-economici vor fi întocmiţi în conformitate cu machetele anexate

SECŢIU�EA 3

Modificarea programelor generale de exploatare anuale

A. GE�ERALITĂŢI

În cursul anului pot interveni modificări ale programului anual, datorită apariţiei unor evenimente neprevăzute. În asemenea cazuri se vor întocmi documentaţii tehnico-economice separate care vor necesita un nou aviz şi o nouă aprobare din partea forurilor care au avizat şi aprobat programul iniţial.

Documentaţiile pentru modificarea Programului anual de exploatare vor fi avizate de CTE – CNH şi aprobate de conducerea Companiei, în acelaşi mod prin care a fost avizat şi aprobat Programul general de exploatare anual

Modificările esenţiale aduse programelor generale de exploatare, aşa cum sunt definite în Ordinul ANRM nr. 12/2003, secţiunea a II-a, vor fi înaintate pentru avizare şi la Compartimentul de Inspecţie Teritorială Hunedoara – Deva al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Nu se consideră modificare a programului general de exploatare şi nu se va cere un nou aviz în următoarele situaţii:

- finalizarea unei lucrări, programată în perioada anterioară, care nu a fost finalizată le termenul iniţial stabilit;

- realizarea unor lucrări de lungime mică – sub 10 m (nişe), modificarea poziţiei, direcţiei, înclinării şi/sau lungimii unei lucrări condiţionată de unul sau mai multe elemente de geometrie a zăcământului (falie, direcţie şi/sau înclinare de strat, etc.), care, în momentul elaborării preliminarului anual, erau insuficient cunoscute, în cazul în care respectiva condiţionare a fost menţionată în memoriul tehnic şi dacă nu se aduc modificări ale metodei de exploatare, ale sistemul de aeraj, ale condiţiilor de siguranţă a zăcământului sau de securitate şi sănătate în muncă;

- realizarea unor lucrări de întreţinere urgente, neprevăzute în programul general de exploatare, dar necesare pentru desfăşurarea normală a activităţii.

În ultimele două situaţii, lucrările vor fi realizate în baza unor proiecte aprobate de conducerea sucursalei.

B. CO�ŢI�UTUL DOCUME�TAŢIILOR TEH�ICO-ECO�OMICE PE�TRU MODIFICAREA PROGRAMULUI GE�ERAL DE

EXPLOATARE A�UAL

1 . Memoriu tehnic

1 . Prezentarea obiectului modificării faţă de programul general de exploatare anual;

2. Scopul şi necesitatea modificării (motivaţii de transport, aeraj, protecţia muncii, organizare, economice, etc.);

3. Avantajele şi dezavantajele soluţiilor propuse în comparaţie cu cele din programul general de exploatare iniţial;

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 121: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 121 din 122

4. Dacă se propun lucrări noi, se va preciza caracterul acestora (pregătiri, săpări-investiţii, abataj, încadrarea în Albumul de profile tipizate, dacă figurează ca obiect în devizul general al Proiectului de Execuţie al exploatării miniere respective, concordanţa cu metoda cadru de exploatare);

5. Modul de aerisire şi încadrarea în circuitul de aeraj aferent zonei; 6. Măsuri prevăzute pentru prevenirea focurilor endogene, incendii, etc .; 7. Măsuri de protecţia zăcământului (lucrări de izolare, înnămolire,

rambleeere, etc.); 8. Măsuri specifice de sănătate şi securitate a muncii; 9. Măsuri specifice de protecţie a mediului; 10. Modul în care noile soluţii afectează indicatorii aprobaţi prin programul

general anual de exploatare iniţial (grade de asigurare cu rezerve, indici de normalitate, volum total de lucrări de cercetare geologică, deschidere, pregătire, producţie, consumuri specifice, indicatori economici şi de personal, etc.). Machetele din secţiunea de prezentare aferente programului anual, afectate de modificări, vor fi refăcute, urmând ca, după aprobare, să fie ataşate la programul iniţial.

2 . Anexe grafice

1. Planul topografic cu situaţia iniţială a lucrărilor miniere în conformitate cu programul general de exploatare anual;

2. Planul topografic cu lucrările miniere ce constituie modificare de la programul general anual, încadrate în ansamblul lucrărilor miniere din zonă;

Lucrările miniere propuse vor fi reprezentate în minim trei vederi în plan, secţiune sau profil transversal şi longitudinal (în cazul stratelor groase) şi în minim două vederi, în plan şi secţiune transversală (în cazul stratelor subţiri şi de grosime medie);

Planurile topografice vor fi completate cu curenţii de aer, construcţiile de aeraj existente şi planificate şi cote.

Documentaţiile vor fi semnate în mod identic cu Programul general de exploatare anual şi vor conţine şi Procesul verbal de avizare în CTE-ul intern al sucursalei.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 122: Note de Curs_management

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE �I CADASTRU

dr. ing. Mircea BELDEA Pag. 122 din 122

SECŢIU�EA 4 Avizarea şi aprobarea programelor generale

de exploatare /preparare (preliminariilor) Programele generale de exploatare/preparare anuale şi trimestriale vor fi

analizate şi avizate intern în consiliul tehnico-economic al sucursalei care le-a elaborat.

La datele stabilite prin Decizie a Directorului general, programele generale de exploatare/preparare vor fi prezentate, de conducerea sucursalei, în Consiliul tehnico-economic al CNH – S.A. În urma analizei, CTE – CNH va emite procesul verbal de avizare al preliminarului, în baza căruia Progamul general de exploatare va primi aprobarea conducerii Companiei.

Programele generale de exploatare/preparare anuale vor fi înaintate, în vederea avizării şi la Compartimentul de Inspecţie Teritorială al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Documentaţiile tehnico-economice pentru modificarea Programului general de exploatare vor fi analizate şi avizate de CTE – CNH, în principal, cu ocazia susţinerii Programelor generale de exploatare reactualizate pe trimestre. În acest sens, sucursalele vor înainta la CNH – Direcţia tehnică documentaţiile aferente modificărilor propuse, cu minim o săptămână înaintea susţinerii preliminariilor trimestriale, pentru ca aceste documentaţii să poată fi analizate de serviciile de specialitate ale Companiei. Avizul CTE – CNH la programul general de exploatare trimestrial va menţiona explicit modificările faţă de programul anual acceptate.

În situaţii bine justificate, pot fi realizate documentaţii pentru modificarea Programului general de exploatare anual şi în perioadele dintre datele de susţinere a preliminariilor trimestriale. Documentaţiile vor fi înaintate la Direcţia tehnică a CNH – S.A., urmând ca, după verificarea lor de către serviciile de specialitate ale Companiei, să fie susţinute şi avizate în prima şedinţă a CTE – CNH.

Pentru modificările esenţiale aduse programelor generale de exploatare, aşa cum sunt definite în Ordinul ANRM nr. 12/2003, secţiunea a II-a, se va solicita un nou aviz din partea Compartimentului de Inspecţie Teritorială al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

SECŢIU�EA 5 Urmărirea realizării programelor generale de exploatare

(preliminariilor) anuale 1. La sfârşitul fiecărei luni, realizările consemnate în formularele de recepţie,

vor fi trecute în diagramele corespunzătoare din Programul generale de exploatare anual sau trimestrial de la sucursală. De asemenea, realizările vor fi consemnate şi pe anexele grafice ale preliminarului.

2. La sfârşitul fiecărui trimestru sau an, realizările vor fi completate pe planurile topografice şi diagramele ce fac parte din Programul aprobat, atât la sediul sucursalei cât şi la cel al CNH- S.A. Completarea preliminarului de la sediul CNH se va face, prin grija şefilor serviiciilor topo-geo-tehnic de la sucursale, până în data de 15 a primei luni a trimestrului următor.

3. După aprobare, modificările la Programul general de exploatare vor fi incluse în programul iniţial, completându-se în mod corespunzător anexele grafice şi analitice ale Preliminarului anual, cu precizarea numărului noului aviz. Modificările vor fi operate atât în exemplarul de la sucursală, cât şi în cel de la CNH – S.A, imediat după avizarea şi aprobarea noilor soluţii.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 123: Note de Curs_management

C. A�EXE GRAFICE

EXPLOATĂRI MINIERE

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 124: Note de Curs_management

1. P

LA

NU

L G

EN

ER

AL

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 125: Note de Curs_management

2.

SE

CT

IUN

E T

RA

NS

VE

RS

AL

A P

RIN

ZA

CA

NT

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 126: Note de Curs_management

3.

PL

AN

UL

ST

RA

TU

LU

I (S

EC

TO

RU

LU

I)

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 127: Note de Curs_management

4.

PR

OIE

CT

IE P

EP

LA

NV

ER

TIC

AL

LO

NG

ITU

DIN

AL

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 128: Note de Curs_management

5.

PL

AN

DE

AB

AT

AJ

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 129: Note de Curs_management

6.

SE

CT

IUN

I P

RIN

MP

UL

DE

AB

AT

AJ

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 130: Note de Curs_management

7.

PL

AN

UL

CU

LU

CR

AR

I D

E Î

NT

RE

TIN

ER

E

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 131: Note de Curs_management

8.

PL

AN

CU

MIS

CA

RE

A R

EZ

ER

VE

LO

R D

ES

CH

ISE

SI

PR

EG

AT

ITE

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 132: Note de Curs_management

9.

SE

CT

IUN

I P

RIN

LU

CR

AR

I M

INIE

RE

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 133: Note de Curs_management

10.

PL

AN

UL

HA

LD

EI

DE

ST

ER

ILC

U P

RO

GR

AM

UL

DE

HA

LD

AR

E

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 134: Note de Curs_management

LUCRARI MINIERE EXISTENTE

- în steril - în carbune

LUCRARI MINIERE PROIECTATE

- în steril (preg) - în carbune

- de deschidere - de cercetare geologica

Limita perimetru de exploatare

Limita zona de protectie

Pilier de protectie la nivelul stratului

LEGENDA

Diguri Usi de aeraj

Diguri Usi de aeraj

Înamolire - realizata - planificata

04/07

Zone exploatate Abataje trim. I / luna 1

Abataje trim. II / luna 2

Abataje trim. III / luna 3

Abataje trim. IV

Focuri endogene Data :

Nr.

Foraje subterane: - existente - proiectate

Curent de aer: - proaspat - viciat

I/08

II/08

III/08

IV/08

1100G15

3311 3510

Pozitii deplan

deschideri geologice pregatiri cb. pregatiri st.

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

Page 135: Note de Curs_management

Masurat

RedactatDesenat

Verificat

C.N.H. S.A.E.M. ...................

scara

1:XXXX

Data: ......................

PLANUL GENERAL

E.M. .......................

SISTEM DE REFERINTA

VALEA JIULUI '58

Plansanr.

COMPLETARI PERIODICE

Data Numele Semn. Data Numele Semn. Data Numele Semn.

DIRECTORINGINER SEF PRODUCTIEINGINER SEF EL-MEC

INGINER SEF S.S.M.

TOPOGRAF SEF

SEF SECTOR AERAJ

SEF SECTOR ISEF SECTOR II

SEF SECTOR III

____________

____________

____________

____________

____________

____________

____________________________________

PROGRAM GENERAL DE EXPLOATARE PE ANUL/TRIM ......

ORGANIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU