Note de Curs1

140
7/21/2019 Note de Curs1 http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 1/140 Introducere în ştiinţele limbajului şi comunicării

description

jurnalism

Transcript of Note de Curs1

Page 1: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 1/140

Introducere în ştiinţele

limbajului şi comunicării

Page 2: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 2/140

1. Comunicarea. Principii şi forme

ale comunicării umane1.1. Comunicarea – aspecte generale

1.2. Forme şi metode de comunicare

1.3. Comunicarea eficientă

Page 3: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 3/140

″ Singurătatea s-ar putea să fie adevărata

boală a secolului nostru, pentru că vom trăi 

singuri, vom munci singuri, ne vom juca

siguri, izolaţi de semeni printr-un modem, un

walkman sau un televizor. Nu mai este deloc 

clar unde ne conectăm între noi sau cui aparţinem. Dacă însă nu-i mai aparţinem

nimănui, este mai greu să găsim un rost în

ceea ce facem.″ (Charles Handy)

Page 4: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 4/140

1.1. Comunicarea – aspecte generale

1.1.1. Ce este comunicarea? Principiilecomunicării

Ce este comunicarea? Este greu de definit o noţiune

oarecum abstractă. Toată lumea vorbeşte astăzi decomunicare, dar v-aţi gândit vreodată ce înseamnă?Dacă o să căutaţi în Dicţionarul explicativ al limbii

române, veţi găsi următoarea definiţie a verbului acomunica:

• Comunicăm tot timpul: acasă – cu familia, laserviciu – cu colegii şi superiorii, în societate, pestradă, în magazine etc.

a comunica: a face cunoscut, a da de ştire, a

informa, a înştiinţa, a spune

Page 5: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 5/140

• A comunica înseamnă a pune ceva în comun. Între

oameni, a comunica înseamnă a pune în comunidei, fapte, emoţii şi sentimente, opinii. Acesteacirculă sub formă de mesaje. A comunica

 înseamnă a emite, transmite şi recepţiona mesaje.

• Omul emite mesaje când vorbeşte, scrie, indică unobiect sau o imagine, zâmbeşte, se încruntă,răspândeşte un anumit miros etc.

• Omul recepţionează mesaje când ascultă, citeşte,priveşte, pipăie, miroase, gustă.

Page 6: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 6/140

Toate definiţiile date comunicării[1], indiferent de

şcolile de gândire cărora le aparţin sau deorientările în care se înscriu, au cel puţinurmătoarele elemente comune: comunicarea este

 procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grupla altul; comunicarea este un atribut al specieiumane; niciun fel de activitate, de la banalele

activităţi ale rutinei cotidiene pe care le trăimfiecare dintre noi zilnic şi până la activităţilecomplexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, nu

 pot fi concepute în afara procesului de comunicare.[1] Frank Dance şi Carl Larson (1976) au depus efortul de a aduna

definiţiile propuse de diferiţi autori şi s-au oprit la cele maisemnificative 126 de formulări. Niciuna dintre definiţiile propuse nuau avut darul de a-i satisface pe toţi specialiştii din domeniu.

Page 7: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 7/140

• Ca liant social, în baza căruia se instituie relaţiile

dintre oameni, comunicarea este „modulfundamental de interacţiune psiho-socială apersoanelor, realizat în limbaj articulat sau prin alte

coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, aobţinerii stabilităţii sau a unor modificări decomportament individual sau de grup”. Cu alte

cuvinte, comunicăm pentru a ne transmite ideile,gândurile, sentimentele, emoţiile, părerile,pentru a influenţa, pentru a ne corela între noirezultatele muncii, pentru a socializa, pentru aface schimb de experienţă etc.

Page 8: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 8/140

Ştiaţi că oamenii reţin informaţia astfel?

• 10% din ceea ce citesc;

• 20 % din ceea ce aud;

• 30 % din ceea ce văd;• 50 % din ceea ce aud şi văd;

• 70 % din ceea ce repetă verbal şi scriu;• 90 % din ceea ce repetă verbal şi

experimentează

Page 9: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 9/140

Reţineţi câteva dintre “axiomele” comunicării:

• Comunicarea este inevitabilă.• Comunicarea este un proces permanent.

• Comunicarea este ireversibilă.

• Comunicarea se bazează pe informaţie.

• Comunicarea se dezvoltă în planul conţinutului şi încel al relaţiei.

• Comunicarea presupune să ai un partener.

• Comunicarea implică procese de acomodare şiajustare a comportamentelor .

• Orice comunicare implică semne şi coduri . Acestea

au caracter social, fiind disponibile tuturor celorcare comunică, ceea ce înseamnă că transmitereasau receptarea semne reprezintă o practică a vieţiisociale

Page 10: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 10/140

Principiile comunicării (Amado, G., Guittet A.,

Psihologia comunicării în grupuri, Polirm, Iasi,2007):

Principiul alterităţii. Dintr-un punct de vedere

obiectiv, toate diferenţele semnificative dintrecaracteristicile emiţătorului şi ale receptorului pot fisurse de inadvertenţe: diferenţe de sex, de vârstă,

de cultură, de statut social sau de interese. Toateaceste diferenţe antrenează modalităţi de a utilizalimbajul, percepţii, valori diferite. Aceste diferenţe

sunt în acelaşi timp surse de progres, dar şi deneînţelegeri, dificultăţi şi conflicte, şi astfel rezultănecesitatea ca interlocutorul să îşi determine şi să

 îşi asume identitatea.

Page 11: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 11/140

Principiul pertinenţei. Orice tip de comportament

sau act de comunicare presupune, în general, ointenţie: „Doresc să transmit următorul mesajacestor persoane”. De aceea, pentru a nu firespins, ci acceptat ca pertient şi a produce

impactul sau efectul dorit în final, orice mesajtrebuie adecvat şi adaptat contextului şi scopuluicomunicării.

Principiul influenţei . ”Nu putem comunica” nu este oafirmaţie validă. Orice comportament la nivel verbalsau nonverbal dă naştere la semne şi mesaje, şi caatare la indicii de interpretare. Acest lucru se

 întâmplă tocmai pentru că suntem într-ointeracţiune constantă, într-o relaţie de influenţă cuceilalţi, care poate fi pasivă, ori se poate înscrie

 într-o strategie construită, voluntară.

Page 12: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 12/140

Principiul reglementării. Orice individ angajat în

procesul de comunicare este responsabil decomportamentul propriu în cadrul acestui proces, elfiind capabil să influenţeze cursul acestui proces alschimbului de informaţii. Această influenţă rezidă în

faptul ca el comunică şi metacomunică în acelaşitimp, interacţionează şi îşi adaptează mesajul înfuncţie de interlocutor.

Principiul economiei privind timpul şi mijloacele decomunicare. Orice comunicare implică un anumitcost, cerând atenţie din partea interlocutorului.Astfel, este necesar ca mijloacele de comunicareutilizate să ţină cont de gradul de importanţă almesajului, pentru a nu-l perturba pe receptor înceea ce priveste intenţiile reale ale emiţătorului.

Page 13: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 13/140

 Întemeietorul Şcolii de la Chicago, pragmaticianulJohn Dewey, plasează comunicarea în spaţiul deinterferenţă dintre societate şi comunitate,considerând comunicarea un mod de a exista alcomunităţii: “Nu numai că societatea continuă săexiste prin transmitere, prin comunicare, dar estecorect să spunem că ea există în transmitere şi încomunicare. Este mai mult decât o legătură verbală

 între cuvinte precum comun, comunitate,

comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate învirtutea lucrurilor pe care le au în comun; iarcomunicarea este modalitatea prin care ei ajung sădeţină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o

comunitate sau o societate, ei trebuie să aibă încomun scopuri, convingeri, aspiraţii, cunostinţe - o înţelegere comună - “acelaşi spirit”, cum spunsociologii.

Page 14: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 14/140

Este adevărat că societatea modernă cunoaşte

numeroase fragmentări generate de dezvoltareainegală a diferitelor ei segmente, de diversificareaaspiraţiilor, a atitudinilor si comportamentelor; este

foarte probabil ca sensul si conţinutul noţiunii decomunitate să se modifice în timp, dar cerinţa de aavea un set de valori comune, care să ne confere

un sentiment reciproc de legatură, de apartenentala un întreg, nu va putea să dispară.

Page 15: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 15/140

1.1.2. Nevoile sau scopurile comunicării

Omul este o fiinţă socială. Procesele comunicăriiumane sunt indispensabile în constituirea fiecăruigrup social. Relaţiile dintre oameni depind de

capacitatea fiecărui individ de a se face înţeles şide a-i înţelege pe ceilalţi. Definirea proprieipersonalităţi nu se poate obţine decât în interiorul

sistemului de relaţii interumane, sistem bazat peinteracţiunea prin limbaj. De aceea, una dintrenevoile fundamentale ale omului ca fiinţă nu doar

biologică, ci înzestrată cu spirit, este nevoia decomunicare. Altfel spus, nu putem să nucomunicăm.

Page 16: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 16/140

 În orice moment, fie că vorbim, fie că nu, comunicăm,transmiţând idei, opinii, păreri, emoţii, sentimente,atitudini, fapte, energii, sensuri, pentru a ne satisfacenevoi (materiale sau spirituale), aspiraţii, dorinţe şiinterese, încercând să convingem, să influenţăm sau să

educăm. Ori de câte ori comunicăm, avem în vederepatru obiective majore: să fim recepţionaţi, să fimînţeleşi, să fim acceptaţi şi să provocăm o reacţie,constând într o schimbare de comportament sau de

atitudine.Permanent simţim nevoia să spunem ceva, să arătăm, să

explicăm etc. Dacă simţim nevoia să spunem cevasemnificativ pentru noi şi nu o facem, transmitereainformaţiei se va realiza involuntar, inconştient, într-unmod mascat (Ex: prin stări de tensiune, anxietate,agresivitate sau chiar reacţii somatice, în cazul unui

mesaj negativ refulat).

Page 17: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 17/140

Cei mai mulţi analişti consideră că individul comunicăpentru:

• a informa

• a convinge

• a impresiona

• a provoca o reacţie, o acţiune• a amuza

• a ne face înţeleşi 

• a exprima puncte de vedere• a obţine o schimbare de comportament sau de

atitudine

• a fi acceptaţi • a ne defula

• a nu tăcea

Page 18: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 18/140

1.1.3. Niveluri de comunicare

Comunicarea umană se poate desfăşura pe cinciniveluri distincte: intrapersonală, interpersonală, de

grup, publică şi de masă.

• Comunicarea intrapersonală este comunicareaindividului uman cu sine însuşi, atunci când îşiascultă vocea interioară. Astfel, el se cunoaşte şi

se judecă pe sine. Se întreabă şi îşi răspunde.Gândeşte, analizează, reflectează. Evalueazădecizii. Repetă mesajele destinate altora.

Comunicarea intrapersonală este foarte importantăpentru echilibrul psihic-emoţional.

Page 19: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 19/140

Page 20: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 20/140

• Comunicarea interpersonală (diadică)permite

dialogul cu Celălalt. Ne ajută să-i cunoaştem pe ceilalţi.Ne cunoaştem mai bine pe noi prin imaginea lor desprenoi. Ne ajută să stabilim, întreţinem, distrugem relaţiiumane (prieteni, parteneri, familie, cunoştinţe noi).

Acest tip de comunicare pune în evidenţă cel mai bineuna dintre universaliile limbajului uman, şi anumealteritatea.

Page 21: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 21/140

• Comunicarea de grup asigură schimburile în

interiorul micilor grupuri umane (de până la 10persoane). În cadrul lor, individul petrece o mare partedin viaţa socială şi profesională. Aici se împărtăşesccunoştinţe, experienţe, apar idei noi, se rezolvă

probleme şi se iau decizii importante, inevitabil secreează şi se rezolvă conflicte (ex. consiliu deadministraţie, cerc de prieteni etc.).

Page 22: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 22/140

• Comunicarea publică are loc în cazul unei

prelegeri, cuvântări, expuneri sau prezentări susţinutede o singură persoană în faţa unui auditoriu. Aparent,persoana care susţine prelegerea comunică mai mult,

 însă lucrurile nu stau chiar aşa. Fiecare participantcomunică verbal sau nonverbal, punând întrebări declarificare sau dând informaţii cu privire la interesul saudezinteresul său.

Page 23: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 23/140

• Comunicarea de masă are loc prin difuzarea

mesajelor scrise, vorbite sau vizuale de către un sistemmediatic către un public numeros, în afara unei relaţiiinterpersonale. Cuprinde o mare varietate de forme derealizare, precum cartea, presa, audiovizualul etc.Caracteristica principală a comunicării de masă constă

 în faptul că răspunsul este decalat în timp, mesajulmergând iniţial într o singură direcţie. O formă a

comunicării de masă, de mare impact astăzi, poate ficonsiderată şi aşa-numita comunicare globală, realizatăprin reţeaua de internet şi care cunoaşte o multitudine

de forme (de tip e-mail, mesagerie instantanee, paginiweb, reţele de socializare, forumurile de discuţii etc.).

Page 24: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 24/140

Page 25: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 25/140

Motivele care stau la baza consumului de mesaje

mediatice vizează informarea, construirea identităţiipersonale, integrarea şi interacţiunea socială saudivertismentul. Iată diagrama propusă de VanCuilenburg pentru a ilustra varietatea, uneori derutantă,

a acestor motive:

Page 26: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 26/140

Page 27: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 27/140

1.1.4. Modelul general al comunicării umaneParcurgând această activitate vă veţi familiariza cu modelul general al

comunicării umane şi veţi afla care sunt factorii constitutivi ai procesuluide comunicare.

Emiţător Receptor 

Feedback

CodMesaj

ContextCanal

Zgomot(bruiaj / bariere)

Page 28: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 28/140

 În definirea comunicării ca proces se poate porni de

la definiţia cea mai simplă, dar care se regăseşte înalte definiţii ulterioare, anume cea a lui HaroldLasswell, care în 1948 elaborează schema actuluicomunicării, după cum urmează: actul comunicarii

implică un emiţător (cine?), un mesaj (ce spune?ce transmite?), un mediu (prin ce mijloace? cum?),un receptor (cui?) şi impactul actului de

comunicare (cu ce efect?).Ulterior, în 1960, lingvistul Roman Jakobson va

propune un model ceva mai complex, în careidentifică 6 factori constitutivi ai procesului decomunicare, şi anume: emiţătorul, receptorul,codul, mesajul, canalul şi contextul (saureferentul).

Page 29: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 29/140

Elementele componente ale modelului general alcomunicării:

• Emiţătorul este obiectul sau sursa capabilă sătransmită informaţii. În comunicarea verbală naturală,este persoana care iniţiază comunicarea, transmite

mesajul, implicând mecanismele codificării şi aparatulemiţător însuşi.• Receptorul , aflat în simetrie cu emiţătorul, implică

aparatul care primeşte şi interpretează mesajul. Încomunicarea verbală naturală, este persoana caredecodifică şi repune mesajul în echivalenţelecorespunzătoare celor care au stat la baza construirii

lui.• Contextul sau referentul constituie obiectulcomunicării, sesizabil de către destinatar şi apt să fieverbalizat.

Page 30: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 30/140

• Mesajul este ansamblul de informaţii, în general, pe careemiţătorul încearcă să-l transmită, servindu-se de semne.

Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajuluiVERBAL (cu ajutorul cuvintelor), al codurilorNONVERBALE (cu ajutorul “limbajului” corpului, alspaţiului, al timpului, al culorilor etc.) şi al limbajului

PARAVERBAL, care este o formă vocală de limbajnonverbal (de exemplu, timbrul, tonalitatea şi inflexiunilevocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor,pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale etc.).

• Codul cuprinde un sistem de semne specifice şi unansamblu de reguli de combinare a acestora.Transmiterea unei informaţii presupune codificarea eiprealabilă, adică reprezentarea prin anumite semne şisimboluri adaptate proprietăţilor fizice ale canalului de

transmisie şi a căror valoare are caracter convenţional. Înlimbile naturale, codul este reprezentat de elementelelimbii: foneme, morfeme, cuvinte şi regulile de combinarea acestora.

Page 31: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 31/140

• Contactul include canalul fizic sau mijlocul princare semnele şi semnalele sunt transmise, precum

şi conexiunea psihologică dintre emiţător şidestinatar, care permite stabilirea şi menţinereacomunicării. Pot fi utilizate diverse categorii decanale:

 – Canale tehnologice: cuprind toate mijloaceletehnice care pot veni în sprijinul procesului decomunicare, cum ar fi: telefonul, banda magnetică,

radioul, calculatorul, faxul, telexul, e-mailul,internetul în general, mijloacele audio-video etc.; – Canale scrise: scrisori, rapoarte, afişe, “memo”-uri, formulare, cărţi, reviste, ziare etc.;

 – Canale faţă-n faţă: conversaţii, interviuri, întâlniri,prezentări, cursuri, lecturi etc.N.B.! Recepţionarea mesajelor este facilitată de

organele de simţ.

Page 32: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 32/140

• Răspunsul receptorului la mesajul transmis nedemonstrează dacă acesta a fost bine înţeles. Reacţia

respectivă se numeşte feedback şi încheie cerculcomunicării, deoarece receptorul, la rândul său,codifică o informaţie (răspunsul la mesaj) şi o comunicătransmiţătorului. Putem deci considera că în procesul

comunicării rolurile se schimbă mereu: receptoruldevine transmiţător şi invers.Observaţie: O comunicare (informaţie sau mesaj) trebuie sa

fie astfel transmisă, încât interlocutorul să o poată

recepţiona, înregistra, înţelege şi accepta, căci: “Cevaexprimat (= spus) nu înseamnă neaparat deja ceva auzit.Auzit nu înseamnă neapărat deja ceva înţeles. Înţeles nu

 înseamnă neapărat deja ceva cu care să fii de acord. A fi deacord nu înseamnă deja ceva ce se va aplica. Aplicat nu

 înseamna nici pe departe menţinut”. De asemenea, existanumeroase diferenţe între “a spune” şi “a comunica” sau între “a auzi” şi “ a asculta”. “ A spune” este un proces într-un singur sens, iar “a comunica” presupune transfer de

informaţie în ambele sensuri.

Page 33: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 33/140

• Zgomotul sau barierele – reprezintă orice distorsiune,perturbare ce apare în procesul de comunicare şi carepoate afecta transmiterea şi recepţionarea de mesaje.

Barierele pot proveni din diverse surse şi pot lua diferiteforme: deficienţe verbale, acustice, amplasamentnepotrivit, lipsă de confort, lumină, ora din zi, durataintâlnirii etc.; bariere lingvistice propriu-zise (ţin devocabular, gramatică, sintaxă, conotaţii emoţionale ale

unor cuvinte); implicarea negativă; frica; presupunerisubiective; agenda ascunsă (ex. am o întâlnire după

şedinţa asta... nu mai bine discutăm mâine?);

diferenţele de percepţie; concluziile grăbite;stereotipiile; lipsa de cunoaştere, lipsa de interes,emoţiile, temperamentul, rutina etc.

Page 34: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 34/140

Aşadar, actul comunicării are o sursă care comunicămesajul printr-un canal sau mediu către odestinaţie, obţinând, în cel mai bun caz, efectuldorit. Însăşi esenţa acestui proces constă întransmiterea informaţiei de la receptor la emiţător.

 În primul rând, nu trebuie ignorat faptul că procesulde comunicare nu constă numai în preluareainformaţiei, ci cuprinde şi transmiterea informaţiei însens invers, de la receptor la emiţător, deoarece nuse poate vorbi despre un proces de comunicare înadevăratul înţeles al cuvântului, decât dacă acestproces de comunicare se realizează în vederea

obţinerii unui răspuns, a unui feedback .

Î l d il â d i i i

Page 35: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 35/140

 În al doilea rând, comunicarea este un proces intenţionat,al cărui scop este de a produce efecte asupra

receptorului, cum ar fi un răspuns, o reacţie din parteaacestuia. În al treilea rând, un element foarte important în transmiterea informaţiei îl consituie codul detransmitere, codarea şi decodarea mesajului transmis.

Aceste procese au un rol important, mai ales atuncicând apar erori în codare care pot perturbatransmiterea mesajului dorit.

 În fine, privit ca un act de punere în contact a emiţătorului

cu receptorul, comunicarea poate fi înţeleasă dreptansamblul proceselor fizice şi psihologice prin care seefectuează operaţia punerii în relaţie cu una sau maimulte persoane în vederea atingerii anumitor obiective.

La nivel uman însă, relaţiile create prin comunicarecontează uneori mult mai mult chiar decât conţinutulinformaţional transmis, astfel că rolul ei este acela de acrea comuniunea şi comunitatea.

P t î ţ l î tă fi di t l t t

Page 36: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 36/140

Pentru a înţelege în ce constă fiecare din aceste elemente putemapela la exemplul unei reclame TV la produsul X al firmei Y.

• Emiţătorul: firma X care trimite un mesaj unei alte părţi (=potenţialilor cumpărători).• Mesajul: informaţiile transmise de emiţător despre produsul Y, cu

scopul de a persuada cumpărătorii.• Codul: ansamblul de cuvinte, sunete, imagini şi simboluri pe care

emiţătorul le articulează pentru a construi şi transmite mesajul.• Referentul: produsul Y, pentru care se face reclama.• Mijlocul de comunicare: canalele de comunicare prin care

mesajul ajunge de la emiţător la receptor – în cazul nostru,

televiziunea.• Receptorul: partea care primeşte mesajul trimis de o altă parte – în cazul nostru, consumatorul care vede reclama la produsul Y.

• Răspunsul: reacţiile pe care le are receptorul – el cumpărăprodusul Y, îl preferă altor produse sau pur şi simplu nu facenimic.

• Zgomotul: survine în timpul comunicării – poate fi reprezentatăde faptul că atenţia consumatorului este distrasă în timpulvizionării reclamei.

Page 37: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 37/140

Bibliografie minimală (selectivă):

Page 38: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 38/140

Bibliografie minimală (selectivă):• BOUGNOUX, Daniel. Introducere în ştiinţele comunicării ,

Iaşi, Polirom, 2000.• CUILENBURG, JJ, SCHOLTEN, O, Ştiinţa comunicării, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1998.

• DINU Mihai, Comunicarea - repere fundamentate, Ediţia a II-a,Bucureşti: Editura Algos, f.a.

• FISKE, John, Introducere în ştiinţele comunicării , Polirom, Iaşi,2003.

• GRAUR, Evelina, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira,Cluj-Napoca, 2001.

• O`SULLIVAN Tim, şi colab., Concepte fundamentale în ştiinţelecomunicării şi studiile culturale, Iaşi: Editura Polirom, 2001

• ŞTEFĂNESCU, Simona, Sociologia comunicării , Editura Cetateade Scaun, Târgovişte, 2009-2010.

• McQUAIL, Denis, Comunicarea, Iaşi, Institutul European, 1999.

Page 39: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 39/140

1.2. Forme şi metode de comunicare

De la începutul apariţiei sale pe Terra, omul a încercat să comunice. La început, se pare că aufost gesturile, iar comunicarea nu putea avea locdecât când interlocutorii erau faţă în faţă.

Apoi au apărut cuvintele. În lume sunt, în prezent,peste 3000 de limbi vorbite, iar cuvintele ne permit

să avem un dialog cu interlocutorul faţă în faţă, darazi putem comunica şi prin mijloace şi canaletehnice.

Pe lângă cuvinte şi gesturi omul, a folosit pentru a

comunica şi imaginile. La început, a fost argila,piatra, papirusul... mai apoi hârtia, televizorul,calculatorul, tehnicile multimedia.

S i l t ib it d l fi i ti

Page 40: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 40/140

Scrisul a contribuit, de asemenea, la eficientizarea

comunicării dintre oameni. În decursul timpului,omul a folosit: tiparul, tipografia, poşta, telegraful,faxul, Internetul.

Şi în mod cert nu putem vorbi despre comunicarefără a vorbi despre memorie, care este un auxiliaresenţial al comunicării.

Există diferite tipuri de comunicare, fiecare adecvatădiverselor contexte, scopuri: comunicare

informativă, expresivă, argumentativă.

Comunicarea informativă utilizată mai ales în jurnalism

Page 41: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 41/140

Comunicarea informativă, utilizată mai ales în jurnalism,informatică, ştiinţă, instituţii publice (de ex., Poliţie), constă

dintr-o raportare a faptelor într-un mod cât mai obiectiv, maiapropiat de realitate. Receptorul îşi formează în acest cazpropria opinie pornind de la faptele relatate. Are un caractermai degrabă impersonal.

Comunicarea expresivă, folosită mai ales în literatură,poezie, teatru, cinema, pictură, muzică, psihologie,presupune în special transmiterea de sentimente, emoţii,gânduri personale ce corespund unei viziuni subiective a

lumii. Este mai personală.Comunicarea argumentativă, prezentă în politică, publicitate,

vânzări, justiţie, are ca scop convingerea receptorului.Mesajul este, în acest caz, adaptat receptorului, pe care

 încearcă să-l convingă, să-l peruadeze şi chiar să-lmanipuleze.

Page 42: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 42/140

Oamenii se înţeleg între ei în moduri variate: prin

cuvinte şi gesturi, când se află în contact direct,prin scriere sau alte mijloace, când se află ladistanţă. În toate situaţiile însă se realizează

comunicare atunci când un anumit conţinutcognitiv e transmis de la un om la altul prin semnecare au aceeaşi valoare pentru vorbitor şiascultător.

Comunicarea umană are loc pe trei canale diferite:verbal, paraverbal şi nonverbal. Conform studiilor

Şcolii de la Palo Alto, a rezultat că verbalul are opondere de 7%, paraverbalul de 38%, iarnonverbalul de 55%.

Am putea vorbi şi de un al patrulea canal Două

Page 43: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 43/140

Am putea vorbi şi de un al patrulea canal. Două

persoane aflate la distanţe mai mici sau mai mari şicare nu sunt în contact vizual, auditiv, olfactiv,gustativ sau tactil pot emite şi primi mesaje.Această comunicare este uneori numită energetică,alteori telepatică sau „paranormală”.

Comunicarea verbală se realizează prin rostirea şidescifrarea cuvântului, adică prin limbajul articulatşi prin înţelesurile transmise cu ajutorul cuvintelorunei limbi. Comunicarea scrisă o vom numi tot„verbală”, deoarece este un cod derivat din celverbal, pe care-l figurează cu ajutorul unorsimboluri grafice, numite în mod curent litere.

Comunicarea paraverbală se face prin intermediul

Page 44: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 44/140

Comunicarea paraverbală se face prin intermediul

timbrului vocii, al tonalităţii, al inflexiunilor, alpauzelor dintre cuvinte şi prin manifestările sonorefără conţinut verbal: râsul, oftatul, geamătul, ţipătuletc., care însoţesc în anumite circumstanţecomunicarea verbală.

Comunicarea nonverbală se referă la mesajeletransmise cu ajutorul altor coduri decât cel verbal,cum ar fi aşa-numitul limbaj al trupului (eng. body

language): postura corpului, fizionomia, mimica,gestica, privirea, limbajul culorilor, vestimentaţiaetc. Este important de reţinut că semnificaţiacodurilor nonverbale poate diferi de la o cultură laalta.

După alte clasificări, comunicarea este directă, în situaţia în

Page 45: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 45/140

După alte clasificări, comunicarea este directă, în situaţia încare mesajul este transmis uzitându-se mijloace primare -

cuvânt, gest, mimică, şi comunicarea indirectă, în situaţia încare se folosesc tehnici secundare - scriere, tipăritură,semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sistemegrafice etc.

După modul de realizare a procesului de comunicare, înfuncţie de relaţia existentă între indivizii din cadrul uneiorganizaţii; putem identifica:

• comunicare ascendentă (realizată de la nivelele inferioareale unei organizaţii către cele superioare);

• comunicare descendentă (atunci când fluxurileinformaţionale se realizează de la nivelele superioare cătrecele inferioare);

• comunicare orizontală (realizată între indivizi aflaţi pe poziţii

ierarhice similare sau între compartimentele unei organizaţii în cadrul relaţiilor de colaborare ce se stabilesc întreacestea).

Planurile comunicării: conţinut şi relaţie

Page 46: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 46/140

Planurile comunicării: conţinut şi relaţieComunicarea decurge în două planuri, planul conţinutului şi cel

al relaţiei dintre participanţi. Planul conţinutului reprezintăCE se comunică, în timp ce planul relaţiei scoate în evidenţăCUM se comunică. Se poate spune, deci, că planulconţinutului transmite informaţii, în timp ce planul relaţieitransmite informaţii despre informaţii. Cuvintele, de pildă,transportă idei, noţiuni şi concepte (= conţinut), în timp cetonalităţile vocii, precum şi limbajul corpului transmitatitudini, emoţii şi sentimente (= relaţie).

Experienţa de viaţă arată că sensul comunicării este puternic

influenţat, chiar determinat de multe ori, de planul relaţiei.Dacă între cele două planuri ale comunicării existăconcordanţă, atunci avem încredere în ceea ce spunecelălalt. În caz contrar, dacă percepem o disonanţă întreplanul conţinutului şi cel al relaţiei, atunci nu avem încredere

 în mesaj, celălalt ne poate deveni antipatic, declanşându-se,astfel, mecanismele de apărare ce ne caracterizează pefiecare în parte.

Planul relaţiei transmite semnale de dominanţă sau

Page 47: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 47/140

Planul relaţiei transmite semnale de dominanţă saude supunere, de prietenie sau de duşmănie.Relaţia poate fi pozitivă (simpatie, prietenie,acceptare, admiraţie, aprobare), neutră(indiferenţă) sau negativă (disconfort, dominanţă,duşmănie, dezaprobare, respingere, dispreţ).

Să ne imaginăm mai multe modalităţi de a spune de

Page 48: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 48/140

Să ne imaginăm mai multe modalităţi de a spune, deexemplu, „Bună treabă!” ori “Ai dreptate!”. Aceleaşicuvinte pot fi percepute ca o laudă sau, dimpotrivă,ca un dispreţ sau bagatelizare. În funcţie dedispoziţia pe care o avem, putem interpreta acestecuvinte ca pe un reproş, chiar dacă intenţia celuilaltnu a fost aceasta. Dacă relaţia este pozitivă, atuncieste foarte probabil ca percepţia să fie de

apreciere, laudă. Dacă relaţia este negativă, vompercepe aceleaşi cuvinte ca pe un reproş, odevalorizare, caz în care ne vom apăra.

Atunci când relaţia este negativă planul relaţiei devine

Page 49: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 49/140

Atunci când relaţia este negativă, planul relaţiei devinemai important decât cel al conţinutului. Comunicarea

este deturnată, iar ceea ce se întâmplă în continuareeste un şir de replici de atac sau apărare. Relaţiilepartenerilor devin pur emoţionale, iraţionale. Tonulagresiv, ironic, cicălitor, arogant sau plângăcios,

gesturile agresive, triviale sau dispreţuitoare devinfactori de alterare a comunicării.Ce este de făcut atunci când planul relaţiei este alterat?

 În acest caz este practic inutil să continuăm discuţia la

nivel raţional. Dacă celălalt a declanşat mecanismelede apărare, semn că este în stres negativ, singurullucru pe care îl putem face, dacă vrem să revenim lacomunicarea de interes comun şi de satisfacere

reciprocă a unor nevoi, este de a-l ajuta pe celălalt săiasă din stres, de a modifică relaţia.

Contextul comunicării

Page 50: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 50/140

Contextul comunicăriiContextul comunicării include patru dimensiuni: fizică,

culturală, psiho-socială şi temporală.• Contextul fizic se referă la mediul fizic concret:

ambianţa sonoră, lumina, încăperea sau spaţiul

 înconjurător.• Contextul cultural se referă la mentalităţi, credinţe,tradiţii şi valori. Ce este „bine” şi ce este „rău” poatesă difere de la o cultură la alta.

• Contextul social şi psihologic se referă la statutulsocial al partenerilor, la caracterul formal sauinformal al relaţiei, la situaţia de comunicare, dar şi

la percepţia individuală a partenerilor de discuţie.• Contextul temporal se referă la momentul în careeste plasat mesajul în timp, într-o secvenţă de altemesaje succesive.

Spaţiile de comunicare

Page 51: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 51/140

p ţConstruirea unei bune relaţii interpersonale poate

 începe cu alegerea corectă a distanţei potrivitepentru partener. Atât o distanţă prea mică, cât şiuna prea mare pot fi percepute ca fiind neadecvate

şi pot împiedica construirea unei relaţii bune cucelălalt. Distanţa „adecvată” diferă de la o persoanăla alta. Sunt persoane care preferă o mai mare

apropiere, iar atingerea nu este o problemă, în timpce altele preferă o distanţă mai mare. Totodată,există diferenţe de la un popor la altul sau de la ocultură la alta.

Putem vorbi de patru categorii de distanţeinterpersonale: intimă, personală, socială şi

 publică.

• Zona intimă

Page 52: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 52/140

Zona intimă este de până la 50 de cm, cam o jumătate de

braţ. Este distanţa dansului intim, a mângâierilor, atingerilorcu conotaţii sexuale, dar şi a luptei corp la corp, adică ozonă apărată cu străşnicie. În această zonă permitemaccesul doar persoanelor în care avem mare încredere şicare ne sunt foarte apropiate, blocând însă accesulcelorlalţi.

Desconsiderarea zonei intime poate fi percepută ca odesconsiderare a persoanei. Întinderea zonei intimedepinde de personalitatea fiecărui individ şi de siguranţa de

sine a acestuia. Totodată, zona intimă depinde şi destatutul social al persoanei. Şefii cei mari au, de obicei,birouri mari şi scaune înalte, care impun distanţă .

• Zona personală

Page 53: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 53/140

Zona personală

Zona personală se întinde în intervalul 50-120 cm,corespunzând distanţei normale la care doi oameniconversează pe stradă sau într-o încăpere mare şi se potatinge, dacă amândoi ţin braţele întinse.

Această zonă are o semnificaţie psihologică specială:activarea instinctului de „proprietate” asupra partenerului,atunci când pătrunde o persoană de sex opus.

• Zona socială

Page 54: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 54/140

Zona socială este cuprinsă între 1,2 – 3,5 m şi este rezervatăcontactelor sociale, negocierilor, relaţiilor profesionale îngeneral.

• Zona publică

Zona publică (> 3,5 m) este spaţiul în care comunicarea îşi

pierde caracterul interpersonal. Poate fi vorba de undiscurs cu caracter oficial, o prelegere etc. Distanţa publicăoferă securitate şi o postură cu dominanţă psihologicăpersoanelor din spatele catedrei sau de la tribună.

1.2.1. Comunicarea verbală

Page 55: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 55/140

Comunicarea verbală este folosită în viaţa de zi cu zi,dar şi în relaţiile interumane din cadrul uneiorganizaţii. Comunicarea verbală presupuneexistenţa a doi sau mai mulţi interlocutori, permiteemiţătorului să observe cum a fost primit mesajul şisă-l modifice în funcţie de reacţiile receptorului. Deasemenea, facilitează comunicările delicate şipermite folosirea unei game variate de exprimare a

unui mesaj (dialog, expunere, raport, prelegere). Înacest sens, putem observa că limbajul verbal este întotdeauna conectat cu limbajul paraverbal sau cuceea ce oamenii comunică prin voce (volum,

intonaţie, ritm, tonalitate, accent, pauze) şi prinmanifestări vocale fără conţinut verbal (râsul,dresul vocii, geamătul, oftatul, mormăieli,plescăituri, urlete, ţipete, fluierături etc.).

Atunci când comunicaţi verbal fiţi atenţi la următoarele

Page 56: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 56/140

elemente:

• Exprimaţi-vă ideile clar!• Aveţi grijă la cuvintele folosite: ele trebuie să exprime exact

ceea ce doriţi!

• Încercaţi să vă puneţi în locul celuilalt!• Fiţi naturali!

• Păstraţi permanent contactul vizual cu interlocutorul!

• Aveţi grijă să folosiţi adecvat volumul vocii, intonaţia,accentul, dicţia.

• Nu vorbiţi prea repede şi folosiţi pauze înainte de un cuvânt

sau o frază importantă, pentru a puncta acest lucru.

Foarte important în cadrul comunicării verbale este săf

Page 57: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 57/140

ne cunoaştem interlocutorii. De multe ori poate fi

necesar să vă prezentaţi singuri. Cum procedaţi? Întinde mâna către persoana cu care doreşti să faci

cunoştinţă. Apoi salută şi spune clar numele şi

funcţia sau poziţia pe care o deţii: „Bună ziua, suntIon Ionescu, asistent manager la firma X”. Înpractică, pot interveni situaţii în care interlocutorulnu îşi aminteşte numele tău. Încearcă să eviţi acestlucru spunând din timp: „Bună ziua, sunt IonIonescu, mă bucur să vă întâlnesc din nou”.

Tot la fel de important este să ştim şi să prezentămcolaboratorii clienţii şefii invitaţii iată câteva reguli

Page 58: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 58/140

colaboratorii, clienţii, şefii, invitaţii. iată câteva reguli

pe care este de dorit să le respectaţi:- o persoană mai tânără va fi prezentată uneia mai învârstă; întotdeauna îi prezentăm pe ceilalţi şefului(sau celui cu o poziţie ierarhică superioară);

- un coleg va fi prezentat unui client sau unuipartener dintr-o altă organizaţie;

- un coleg mai vechi va fi prezentat unui nou angajat;

- participanţii la un eveniment derulat de organizaţiata vor fi prezentaţi invitatului de onoare.

 În timpul unei comunicări verbale este necesar:

Page 59: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 59/140

1.2.2. Comunicarea nonverbală

Page 60: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 60/140

Comunicarea nonverbală este acea formă acomunicării umane care nu foloseşte cuvinte şi princare cel mai des se exprimă sentimente, emoţii,

atitudini. Chiar şi fără cuvinte, noi comunicăm princeea ce facem: modul cum stăm sau cum umblăm,cum ridicăm din umeri sau facem un gest, cum ne

 îmbrăcăm, cum privim, zâmbim etc., fiecare dintreacestea având o semnificaţie.

 În procesul comunicării interpersonale, numai 7% din

mesaj este transmis prin comunicare verbală, întimp ce 93% este transmis extraverbal, din care38% prin tonurile vocale (deci, paraverbal) si 55%prin limbajul corpului (adică nonverbal).

Tipuri de comunicare nonverbală:

i b l i lă b ă

Page 61: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 61/140

• comunicarea nonverbala senzorială: se bazează pe

ceea ce transmitem şi recepţionăm cu ajutorul simţurilorvăzului, auzului, mirosului, tactil şi gustativ

• comunicarea kinezică, se referă la limbajul gestual şit l i î l i ă il l i

Page 62: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 62/140

postural şi, în genere, la mişcările corpului

• comunicarea proxemică, care are în vedere modul încare indi id l se ser eşte de spaţi pentr a com nica

Page 63: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 63/140

care individul se serveşte de spaţiu pentru a comunica;

• comunicarea temporală, se referă modul în careindividul se serveşte de timp pentru a comunica

Page 64: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 64/140

individul se serveşte de timp pentru a comunica

• Comunicarea cromatică: are în vedere culoarea şimesajele transmise prin intermediul culorilor;

Page 65: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 65/140

mesajele transmise prin intermediul culorilor;

simbolistica culorlior este puternic codificată cultural

• comunicarea nonverbală estetică are loc prin intermediuldiferitelor forme de exprimare artistică (pictură muzică

Page 66: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 66/140

diferitelor forme de exprimare artistică (pictură, muzică,

dans, imagine, modă etc) şi comunică diferite emoţii artistice

comunicarea nonverbala bazata pe folosirea  însemnelor (steaguri insigne uniforme etc ) şi a simbolurilor specifice

Page 67: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 67/140

(steaguri, insigne, uniforme etc.) şi a simbolurilor specifice,

ca de exemplu, cele legate de religie (cruce, altar, icoane,etc.) sau de statut social (gradele la ofiţeri, titulatura,decoraţiile etc.)

Corpul uman este principalul transmiţător de coduriprezentaţionale. M. Argyle (The Psychology of Interpersonal

Page 68: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 68/140

prezentaţionale. M. Argyle (The Psychology of Interpersonal

Behaviour, 1972) a propus o listă de zece astfel de coduri,plecând de la corpul uman:

• Contactul corporal

• Proximitatea sau proxemica• Orientarea

• Aspectul

• Mişcările capului• Mimica

• Gestica

• Postura• Mişcările ochilor şi contactul vizual

• Elementele paraverbale: intonaţia, accentuarea, tonul,volumul, ritmul

1.3. Eficienţa în comunicareNiciodată în istoria omenirii nu s a vorbit atât despre

Page 69: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 69/140

Niciodată în istoria omenirii nu s-a vorbit atât desprecomunicare. Aceasta, se pare, trebuie să rezolva toateproblemele. Fericirea, egalitatea, satisfacţia indivizilor şi agrupurilor, rezolvarea conflictelor, atenuarea ideologiilor,toate par să depindă azi de comunicare.

Comunicarea invadează toate domeniile: în întreprinderi, înmediile politice, în presă, în audiovizual, în publicitate, îndomeniul editorial, în sfera religiei, în psihoterapiile

individuale sau de grup (care se vor “comunicative”), înştiinţa organizaţiilor şi a deciziei, în înseşi ştiinţele exacte,contaminate şi ele de termenul “comunicare”, fără a vorbi,desigur, de inteligenţa artificială, de informatică sau de

ştiinţele cognitive. Această curioasă convergenţă, aceastăafirmare transdisciplinară a comunicării capătă accenteleunei noi ideologii, ba chiar, aşa cum afirma Lucien Sfez, aunei “noi religii mondiale în devenire”.

Comunicarea devine Vocea unică , ce singură poate unifica olume a cărei coeziune este contestată ale cărei valori se

Page 70: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 70/140

lume a cărei coeziune este contestată, ale cărei valori se

destramă, pe care care simboluri prea uzate nu mai reuşescsă o unifice. Să comunicăm! Să comunicăm prininstrumentele care, în mod paradoxal, au diluat esenţa

comunicării umane.

Există câteva “mituri” legate de comunicare, mai bine spus deeficienţa cu care aceasta îşi realizează scopurile:

• Primul mit este acela al înţelegerii comunicării; oamenii îşispun adesea: „Doar am comunicat pe parcursul întregiimele vieţi, normal că ştiu să comunic! ". Chiar dacă este

adevărat că procesul comunicării face parte din istoriaindividuală a fiecăruia dintre noi, asta nu înseamnă neapăratcă modul în care am comunicat până acum a fost (în modconstant) unul eficient.

• Al doilea astfel de mit specifică faptul că toate problemelefiinţei umane ar fi în fapt probleme de comunicare

Page 71: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 71/140

fiinţei umane ar fi, în fapt, probleme de comunicare.

Această perspectivă porneşte de la confuzia lărgirii arieicomunicării la toate procesele sociale: într-adevăr, actulcomunicării este implicat în toate dimensiunile activităţii

noastre, dar dacă o comunicare ineficientă esteresponsabilă de un anumit insucces, ea nu este singuraresponsabilă.

• Un al treilea mit presupune că, dacă utilizează tehnici decomunicare moderne, cu eficienţă sporită, comunicatoriirealizează în mod automat o bună comunicare. Chiardacă este corectă premisa că cineva devine un

comunicator mai bun însuşindu-şi (cel puţin în teorie)tehnici de comunicare, mai sunt şi alte elementeimplicate, cum ar fi atitudinea pozitivă în comunicare.

• O a patra prejudecată se rezumă astfel: „Nu eu sunt celcare nu-l înţelege pe partenerul meu de comunicare el nu

Page 72: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 72/140

care nu l înţelege pe partenerul meu de comunicare, el nu

mă înţelege pe mine!". Trebuie să pornim de la premisacă toţi factorii implicaţi în procesul comunicării suntpotenţial responsabili pentru modul în care s-a produs

comunicarea (eficient sau ineficient).• Un alt mit este acela că o bună comunicare asigură o

perfectă înţelegere la toţi participanţii. Este evident că o înţelegere perfectă este imposibilă, dar o astfel depercepţie poate duce din start la definirea unei bariere încomunicare.

Oriunde ne desfăşurăm activitatea putem avea probleme decomunicare. Sursa majorităţii problemelor de comunicare o

Page 73: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 73/140

constituie diferenţa dintre conţinutul mesajului pe care dorimsă îl transmitem şi modul în care ceilalţi recepţioneazămesajul. Cum putem reduce acest decalaj?

Una dintre cele mai potrivite căi este să observăm ce impactau acţiunile şi cuvintele noastre asupra celor din jur. Cea maibună cale de a cunoaşte impactul mesajului asupra celorlalţiconstă în provocarea unei reacţii din partea lor, feed-back-ul,ceea ce implică un risc.

• În relaţiile personale, oamenii au tendinţa să fie din ce în ce

mai deschişi faţă de ceilalţi, pe măsură ce capătă mai multă încredere unii în alţii.• În cadrul unei organizaţii, lucrurile sunt diferite, din cauza

faptului că managerul deţine puterea şi, pe de altă parte, a

faptului că informaţiile pot fi distorsionate în trecerea lor princanalele informale de comunicare. În cadrul unei organizaţiieste necesar să discutăm atât cu managerii, cât şi cu colegiişi subalternii.

Putem folosi în ambele cazuri metode care să ne permităsă identificăm dacă comunicarea noastră a fost

Page 74: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 74/140

eficientă sau nu.

Comunicarea se află, fără îndoială, în topul problemelor cucare se confruntă orice persoană. Sunt foarte puţini cei

Page 75: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 75/140

care pot spune că au o comunicare eficientă cu absoluttoţi interlocutorii. În cazul în care dorim să obţinem un feed-back legat de

abilităţile noastre de comunicare, pot fi utilizate o varietate

de metode:• discuţii faţă în faţă cu persoane cu care comunicăm de

obicei;

• discuţii în grupuri mai mari;• solicitarea unei evaluări scrise;• aplicarea unui chestionar de evaluare;• apelarea la o persoană din exterior care să evalueze

situaţia şi să propună măsuri de îmbunătăţire.Toate acestea ajută la construirea “imaginii de sine” şi la

eficientizarea actului de comunicare.

Imaginea, părerea de sine, provenind din organizareaexperienţelor, percepţiilor, valorilor şi obiectivelornoastre ţine de realitatea” noastră şi ne determină

Page 76: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 76/140

noastre, ţine de „realitatea noastră şi ne determinăcomportamentul. Atunci când comunicăm, ne adresămimaginii pe care noi o avem despre interlocutor, iaracesta va comunica cu noi conform versiunii saledespre noi şi despre el însuşi.

Orice persoană are cel puţin cinci imagini, fiecareinterinfluenţându-se şi schimbându-se în permanenţă,

 în urma procesului de comunicare. Armonia dintreaceste versiuni face comunicarea să fie simplă, directăsi nedistorsionată. Aceasta armonie se poate realizaprin „testarea” imaginii de sine (autocunoaştere) sauprin deschiderea spre alţii, autoexpunerea, „reflectareanoastră în alţii”. Suntem fiinţe sociale, iar personalitateanoastra rezultă din asociere şi nu din izolare.

Versiuni ale imaginii de sine:• EU, CEL CARE CRED EU CĂ SUNT (= versiunea mea

Page 77: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 77/140

despre mine);• EU, CEL CARE CRED CĂ TU CREZI CA SUNT

(= versiunea mea despre versiunea ta despre mine);• EU, CEL PE CARE NICI EU NICI TU NU-L ŞTIM

(= versiunea ascunsă);• EU, CEL CARE TU CREZI CĂ SUNT (= versiunea ta

despre mine);

• EU, CEL CARE TU CREZI CA EU CRED CA SUNT(= versiunea ta despre versiunea mea despre mine).• Când dialogăm, o putem face la diferite niveluri de

profunzime. Pentru a exemplifica acest lucru, vom folosi

fereastra Johari , propusă de Joseph Luft şi Harry Ingham(de unde şi numele JOHARI: JOseph şi HARi). Aceastaeste o reprezentare schematică şi simplistă (dar foarte utilăla un prim nivel) a sinelui în patru zone:

Page 78: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 78/140

(Modelul ferestrei lui Johari - preluat după Jay Hall,„California Management Review”, vol.15, 1973, p. 3)

Notaţii:ICS = informaţie cunoscută de sine, INS = informaţie

Page 79: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 79/140

necunoscută de sine, ICA = informaţie cunoscutăde alţii, INA = informaţie necunoscută de alţii, Ae= autoexpunere redusă, AE = autoexpunere

pronunţată, fb = feed-back redus, FB = feed-backintens.Arena este zona din spaţiul interpersonal în care

informaţia este cunoscută atât de sine cât şi dealţii, zona în care relaţiile interpersonale pot săinflorească. Cu cât această zonă este mai largă,cu atât comunicarea este mai eficientă. Un bun

comunicator va tinde sa lărgeasca această zonăprin procesul de autoexpunere şi feed-back.

Zona „oarbă” conţine informaţie necunoscută desine, dar cunoscută de alţii. Ea include atât

Page 80: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 80/140

comportamentele şi atitudinile proprii de care noinu ne dăm seama, cât şi atitudinile şi sentimentelealtora legate de noi, pe care noi nu le cunoaştem,dar alţii le cunosc. Această zonă de date constituie

un handicap în comunicare, deoarece nu putem să înţelegem comportamentele, deciziile şi potenţialulaltora dacă nu avem informaţiile privind origineaacestora. Lipsa acestor informaţii va inhiba

eficacitatea relaţiei interpersonale. Dacă vrem saschimbăm ceva din ceea ce este conţinut înaceastă zonă sau să lărgim domeniul decomunicare, este necesar ca o parte din informaţia

de aici să fie transferată în „arenă” şi aceasta esteposibil prin procesul de solicitare / furnizare defeed-back.

„Faţada” este o zonă cunoscută de sine, darnecunoscută de alţii; cuprinde informaţii despre

Page 81: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 81/140

sine pe care le considerăm posibil prejudiciabilerelaţiei (de exemplu, părerea despre interlocutor)sau pe care le ascundem din motive de teamă, din

dorinţa de putere, din anumite interese etc.Blocarea acestor informaţii constituie„autoprotecţie” pentru individ. Transferarea deinformaţie din această zonă în zona în care are loc

comunicarea deschisă se face prin autodezvăluire,autoexpunere. Având informaţii despre noi,interlocutorul va putea întelege mult mai precis

ceea ce spunem sau facem, şi în general relaţia decomunicare este mai eficientă şi are şanse dedezvoltare.

Page 82: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 82/140

Procesul de feed-back presupune solicitarea activăde informaţie despre sine, dar cantitatea şi

Page 83: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 83/140

calitatea informaţiei obtinute sunt la latitudineacelui care o furnizează şi depind de calitatearelaţiei dintre cei doi.

Cooperarea interlocutorului este favorizată deexistenţa unui climat de autoexpunere reciprocă.Relaţiile interpersonale vor fi caracterizate de

 înţelegere reciprocă şi eficientă daca cei carecomunică vor practica în mod echilibrat şi corectatât autoexpunerea cât şi solicitarea de feed-back.

Page 84: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 84/140

Barierele de comunicare

Filtrele, zgomotele, barierele reprezintă perturbaţiile

Page 85: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 85/140

ce pot interveni în procesul de comunicare.Perturbarea mesajului transmis poate avea oasemenea intensitate, încât între acesta şi mesajulprimit să existe diferenţe sensibile.

 În procesul de comunicare, „barieră” reprezintă oricelucru care reduce fidelitatea sau eficienţatransferului de mesaj. În funcţie de caracteristicilepe care le au, barierele pot fi clasificate în: bariereanatomo-fiziologice, bariere de limbaj, bariere

spaţio-temporale, bariere de ordin interior(psihologic, cultural, educativ), bariere tehniceetc.

A. Barierele anatomo-fiziologice

• deficienţele verbale, acustice, disconfortul cauzat

Page 86: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 86/140

de dureri, boli etc.• vocea – urmăriţi dacă sunteţi auziţi şi înţeleşi de

cei care vă ascultă, reglaţi-vă volumul vocii înfuncţie de sală , de distanţa pînă la interlocutori,faţă de zgomotul de fond;

B. Barierele de limbaj• mânuirea defectuasă a codului lingvistic cu tot ceeace implică el: gramatică, vocabular etc.

• viteza de vorbire – trebuie să fie adecvatăinterlocutorilor şi situaţiei; nici prea mare, pentru aindica urgenţa, nici prea înceată, pentru a nu pierde

interesul ascultătorilor;

• pauzele de vorbire – sunt recomandate atuncicând vorbitorul doreşte să pregătească auditorul

Page 87: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 87/140

pentru o idee importantă. Prelungirea pauzelor sauprezenţa lor nejustificată poate afecta procesul decomunicare;

• inadaptarea sensului cuvintelor la situaţia de

comunicare (aceleaşi cuvinte au sensuri diferitesau conotaţii diferite pentru diferite persoane saude la un context la altul);

• necunoaşterea semnificaţiei unor termeni• emiţătorul are probleme în a găsi cuvintele potrivitepentru a-şi exprima ideile;

• claritatea – organizarea conţinutului de comunicat,

astfel încât acesta să poată fi uşor de urmărit;folosirea unui vocabular adecvat temei şiauditorului; o pronunţare corectă şi completă acuvintelor;

• acurateţea – presupune folosirea unui vocabular bogatpentru a putea exprima sensurile dorite; cereexploatarea completă a subiectului de comunicat;

Page 88: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 88/140

• inadecvarea registrului stilistic la situaţia decomunicare.

C. Barierele spaţio-temporale

• nerespectarea unui spaţiu adecvat situaţiei decomunicare;• climat de muncă necorespunzător (poluare fonică

ridicată);

• sunete şi zgomote din natură sau artificiale;• contactul vizual – este absolut necesar în timpul

dialogului, toţi participanţii la dialog trebuie să se poatăvedea şi să se privescă, contactul vizual direct, fiind oprobă a credibilităţii şi a dispoziţiei la dialog. Absenţacontactulzui vizual poate dilua esenţa celorcomunicate;

• Inadecvarea comunicării la un anumit moment alzilei sau în funcţie de un anumit program (ex. prea

Page 89: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 89/140

devreme sau prea târziu).

D. Barierele de ordin psihologic• Diferenţele de percepţie reprezintă modul în care noi

i i l A t d t i fl ţ t d i ţ l

Page 90: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 90/140

privim lumea. Acest mod este influenţat de experienţelenoastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste,naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamentevor avea alte percepţii şi vor interpreta situaţiile în mod

diferit.• Personalităţile celor doi factori, Emiţătorul şi Receptorul,care intervin în procesul comunicării joacă un rol extrem deimportant. Trebuie să ne adaptăm propria persoană, să ne

controlăm temperamentul şi limbajul în funcţie depersonalitatea şi de starea de spirit a interlocutorului, aşa încât mesajul să fie receptat în forma pe care noi am doritsă o transmitem. Însă nu numai diferentele dintre tipurile de

personalităţi pot cauza probleme, ci, adeseori, proprianoastră percepţie asupra persoanelor din jurul este afectatăşi, ca urmare, comportamentul nostru îl influenţează peacela al partenerului comunicării.

• Această „ciocnire a personalităţilor” este una dintrecele mai frecvente cauze ale eşecului în

i N î t td t bili ă

Page 91: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 91/140

comunicare. Nu întotdeauna suntem capabili săinfluenţăm sau să schimbam personalitateaceluilalt, dar cel puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne

studiem propria persoană pentru a observa dacă oschimbare în comportamentul nostru poate generareacţii satisfăcătoare. Acest tip de autoanaliză nu

poate fi agreată de oricine şi oricum.• Concluziile grăbite intervin în situaţiile în care

vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce

dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea.

• Stereotipii: Învaţând permanent din experienţeleproprii, vom întâmpina riscul de-a trata diferitele

i fi i d ăt i i ( t d t i t â t

Page 92: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 92/140

persoane ca şi cum ar fi una singura: „dacă amcunoscut un inginer (sau student, maistru, vânzator,etc.) i-am cunoscut pe toţi”.

• Lipsa de cunoaştere: Este mai dificil să comunicăm

cu cineva care are o educaţie diferită de a noastră, alecărui cunoştiinţe asupra unui subiect de discuţie suntmult mai reduse.

• Lipsa de interes: Una dintre cele mai mari bariere ce

trebuie depăşite este lipsa de interes a interlocutoruluifaţă de propriul mesaj. Trebuie să vă aşteptaţi şi laaceasta posibilitate, căci oricum suntem întotdeaunamai interesaţi de problemele noastre decât de alealtora. Acolo unde lipsa de interes este evidentă şiexplicabilă, trebuie să acţionaţi cu abilitate pentru adirecţiona mesajul astfel încât să corespundăintereselor şi nevoilor celui ce primeşte mesajul.

• Emoţiile: Emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor demesaje poate fi de asemenea o barieră. Emoţia puternicăeste răspunzătoare de blocarea aproape completă a

i ă ii O t dă d î i di t bl j tă

Page 93: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 93/140

comunicării. O metodă de a împiedica acest blocaj constă în evitarea comunicării atunci când sunteţi afectaţi deemoţii puternice. Aceste stări pot genera incoerenţă saupot schimba complet sensul mesajelor transmise. Totuşi,uneori, cel care primeste mesajul poate fi mai putinimpresionat de o persoană care vorbeste fără emoţii sauentuziasm, considerând-o plictisitoare, astfel ca emoţiapoate deveni un lucru bun.

• Temperamentul;• Implicarea pozitivă: „Îmi place Ion, deci ascult ceea ce

are de spus”.• Implicarea negativa: „Ion m-a bârfit acum 10 ani, deci

interpretez tot ceea ce spune ca fiind împotriva mea”.

• Teama: „Sunt atât de preocupat de ceea ce se va întâmpla dupa aceea, încât nici nu pot să aud ceea cespune Ion”.

• Presupuneri subiective: „Arăţi exact ca unchiul meu pecare nu pot să-l sufăr, aşa ca ori de câte ori vorbeşti îl audpe el”.

Agenda ascunsa: Indată ce termin şedinţa mă voi putea

Page 94: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 94/140

• Agenda ascunsa: „Indată ce termin şedinţa mă voi puteaduce sa joc baschet. Hai sa discutăm acest subiect înşedinţa următoare”.

• Lumi imaginare: Toti avem „lumi imaginare” =

interpretarea noastră personală a lucrurilor şi ideilorpecare le protejăm cu grijă.• Lipsa de atenţie, de concentrare (ascultarea este f.

importantă)

• Rutina în procesul de comunicare.• Ignoranţa• Nesinceritatea• Absenţa feed-back-ului sau feed-back-ul negativ.

E. Bariere tehnice• folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători sau cu

defecte;

Alte bariere (cu suport nonverbal):• Atitudinea – evitarea mişcărilor bruşte în timpul vorbirii, a

poziţiilor încordate sau a unora prea relaxate a

Page 95: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 95/140

poziţiilor încordate sau a unora prea relaxate, amodificărilor bruşte de poziţie, a scăpării de sub control avocii;

•  Înfăţişarea – reflectă modul în care te priveşti pe tine însuţi:

ţinuta, vestimentaţia trebuie să fie adecvate locului şiscopului discuţiei, statutului social al interlocutorilor; chiardacă cel care te ascultă nu te poate ajuta prea mult, poate

 însă înregistra aparenţa, înfăţişarea ta şi atunci el va primi,

prin metacomunicare, o imagine a modului în care te porţi,cum te îngrijeşti, chiar şi ce vestimentaţie preferi. În celemai multe situaţii de dialog, oamenii privesc vorbitorul şi îl

 judecă chiar înainte de a vorbi. O haină atractivă, o ţinută

vestimentară îngrijită este deosebit de importantă însituaţiile formale: întâlniri publice, interviurile pentruangajare, conferinţe etc.

• Postura – poziţia corpului, a mâinilor, a picioarelor, acapului, a spatelui, toate acestea trebuie controlate cu

abilitate de către vorbitor O persoană care se sprijină deî î

Page 96: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 96/140

abilitate de către vorbitor. O persoană care se sprijină deperete sau stă aplecată înainte pe scaun în timp cetransmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprindeneplăcut, demonstrând o atitudine de oboseală, plictiseală

sau neglijenţă. Întotdeauna, în acest caz, ascultătorii vor fiimpresionaţi neplăcut. Un element important al comunicăriiconstă în examinarea posturii dvs. – cum staţi în picioarecând vorbiţi – poziţii care vor pune în evidenţă şi calitateadiscursului dvs., dar, mai ales, vă influenţează vocea.Pentru a vă ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi,trebuie să aveţi în vedere patru caracteristici foarte

importante: vioiciunea, plăcerea, distincţia şi expresivitatea.Ele vor influenţa şi calităţile vocale.

Deşi îmbracă forme diferite, constituind reale probleme înrealizarea procesului de comunicare, barierele nu sunt deneevitat, existând câteva aspecte ce trebuie luate în

considerare pentru înlăturarea lor:

Page 97: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 97/140

considerare pentru înlăturarea lor:• planificarea comunicării;• determinarea precisă a scopului fiecărei comunicări;

• alegerea momentului şi spaţiului potrivit pentruefectuarea comunicării;• alegerea unui canal adecvat;• clarificarea ideilor înaintea comunicării;

• folosirea unui limbaj adecvat.• ascultarea activă;• feed-back-ul constructiv;• empatia;• negocierea;• autoexpunerea;• autocontrolul etc.

1.4. COMUNICARE ŞI LIMBAJ

Cele mai obişnuite acte de comunicare între oameni se

Page 98: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 98/140

Cele mai obişnuite acte de comunicare între oameni serealizează prin limbaj articulat, deşi oamenii dispun şi dealte mijloace de a comunica între ei (mimică, gestică,atitudini, desene, culori, note muzicale etc).

Termenul   limbaj   poate fi întâlnit în diferite contexte şicombinaţii lexicale (mai ales alături de adjective), cuvariate accepţii:   limbaj îngrijit / neîngrijit, limbaj culivat / necultivat, limbaj elevat / grosolan, limbaj artistic, limbaj 

ştiinţific, limbaj comun, limbaj natural, limbaj artificial,limbaj infantil, limbaj genetic, limbajul matematicii, limbajul gesturilor, limbajul culorilor  etc.Din această listă de combinaţii lexicale, care rămâne

deschisă, se poate deduce o accepţie largă a termenuluilimbaj, şi anume „un instrument” sau un „mijloc decomunicare”, unde   comunicare   înseamnă „proces detransmitere a informaţiei”.

 Încărcătura cognitivă, care este informaţia vehiculatăde un mesaj oarecare, poate fi de cel puţin două

naturi: de natură senzorială eventual psihică (exsenzaţia de confort sau de disconfort şi efectul ei

Page 99: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 99/140

naturi:   de natură senzorială, eventual psihică (ex.senzaţia de confort sau de disconfort şi efectul eiasupra organismului), pe de o parte, şi   de naturăraţională   (intelectuală) (impresia de justiţie sau

injustiţie, de adevăr sau de minciună etc.), pe de altăparte.Fiinţele umane şi celelalte vietăţi relativ superior 

organizate au în comun numai „limbajul” realizabil prinmesaje purtătoare de încărcătură cognitivă de ordinsenzorial sau psihic, adică ceea ce psihologia

numeşte „prim” sistem de semnalizare

. Prin acestsistem elementar se realizează cunoaştereasenzorială, infralogică, ale cărei rezultate suntsenzaţiile, percepţiile şi reprezentările.

Senzaţia   = reflectarea nemijlocită a unor însuşiri aleobiectelor şi fenomenelor din realitate care acţioneazăasupra organelor de simţ.Percepţia = reflectarea ansamblului unitar al însuşirii

Page 100: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 100/140

Percepţia   = reflectarea ansamblului unitar al însuşiriiobiectelor şi fenomenelor prin concentrarea efectelor particulare ale senzaţiilor produse de fiecare dintre aceste

 însuşiri. Percepţia se bazează pe experienţa anterioară deviaţă şi are un caracter selectiv, în sensul că estedeterminată nu numai de senzaţii, ci şi de trebuinţele sauinteresele receptorului.

Reprezentarea = procesul psihic prin care se realizeazăevocarea mentală a obiectelor şi fenomenelor, în absenţaacestora. Ea stă la temelia memoriei şi a imaginaţiei,

facilitând tranziţia de la cunoaşterea concretă, senzorială,spre cunoaşterea abstactă, intelectuală sau raţională, princare se depăşeşte accesul fenomenal al lumii şi se accedela esenţa ei.

Cunoaşterea abstractă   sau logică este o treaptăsuperioară de cunoaştere şi este specifică fiinţelor umane.

Încărcătura de natură raţională cu caracter de informaţiese organizează în câteva trepte care interrelaţionează

Page 101: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 101/140

 Încărcătura de natură raţională, cu caracter de informaţie,se organizează în câteva trepte, care interrelaţionează.Este vorba de noţiuni , judecăţi  şi raţionamente.

Totalitatea mesajelor care vehiculează informaţiile denatură raţională constituie un limbaj cunoscut în psihologieca al doilea sistem de semnalizare. Caracterul secund alacestuia are semnificaţia derivării lui din, şi totodată a

supraordonării lui faţă de primul sistem de semnalizare.Limbajul, ca   sistem secund de semnalizare,   poate fidefinit drept „capacitatea sau facultatea general umană de

a comunica verbal” printr-un tip special de   semne,respectiv ansamblul resurselor şi procedeelor fiziologice şipsihice pe care le posedă omul pentru a vorbi.

Limba – sistem de semne (noţiuni de semiotică acomunicării)

Cel dintâi care a arătat că trăsătura esenţială şi

Page 102: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 102/140

Cel dintâi care a arătat că trăsătura esenţială şicaracteristică a limbii este faptul că ea constituie unsistem de semne, comparabil cu alte sisteme de

comunicare (limbajul surdo-muţilor, scrierea,semnalele militare, riturile simblice etc.) a fost  F. deSaussure. Ulterior, cei care au pus bazele semioticii,

ca ştiinţă a semnelor, au lărgit foarte mult conţinutulconceptului de   semn, subsumându-i tot ceea ceaduce o anumită informaţie, dincolo de graniţele

comunicării propriu-zise, adică al comunicăriireciproce.

Semnul

a) Modelul lui Saussure

În sens larg prin semn se înţelege orice obiect

Page 103: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 103/140

 În sens larg, prin   semn   se înţelege orice obiectmaterial sau însuşire a lui care aduce o informaţiedespre ceva. Astfel, spunem că febra e un semn al

unei maladii, fumul – un semn că undeva există foc,culoarea roşie la semafor – semn al opririi circulaţiei, +şi - semne ale adunării şi scăderii, ancora semn al

speranţei etc.Este evident că avem a face aici cu categorii diversede semne, însă sub aspect structural, orice semn este

o   unitate biplană, fiind alcătuit dintr-o laturăperceptibilă prin simţuri –   semnificantul   – şi unainteligibilă, conceptuală – semnificatul.

Legătura dintre un anumit   conţinut   de gândire şiforma   lui de exprimare s-a stabilit în fiecare

colectivitate umană în cursul practicii social-istoriceL i i l i it ifi t

Page 104: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 104/140

colectivitate umană, în cursul practicii social istorice.La origine, alegerea unui anumit semnificant are oanumită motivare, dar, de regulă, în cursul istoriei, prin

modificarea fie a semnificantului, fie a semnificatuluisau a ambelor, motivarea se pierde, aşa încâtsemnele apar pe plan sincronic cu forme de expresie

arbitrară, nemotivată.Relaţia dintre semnificant şi semnificat reprezintăsemnificaţia. În diagrama lingvistului Ferdinand de

Saussure, semnificaţia este figurată prin cele douăsăgeţi:

Page 105: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 105/140

Reproşul adus lui Saussure a fost acela că a neglijatrelaţia dintre semn şi realitate (semnul lingvistic şi

realitatea la care se referă). Realului îi aparţinreferenţii, adică lucrurile din natură, artefactele, fiinţele

Page 106: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 106/140

realitatea la care se referă). Realului îi aparţinreferenţii, adică lucrurile din natură, artefactele, fiinţeleetc.b) Modelul lui PeirceCharles S. Peirce, care a pus bazele semioticii, afirmăcă   „Un semn sau   representamen   este ceva cereprezintă ceva pentru cineva, sub un raport oarecare

sau într-o privinţă oarecare”. “Totul este semn,Universul este un imens representamen, orice gândireeste în semne; a gândi înseamnă a manipula semne,

 pragmatismul nu este nimic mai mult decât o regulăcare stabileşte sensul cuvintelor”  . Potrivit lui Peirce,orice proces semiotic (semiosis) este o relaţie întretrei componente:

• semnul însuşi;• obiectul reprezentat;

• Interpretantul.

Page 107: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 107/140

p

„Semnul se adresează cuiva, creează, adică, înmintea acestei persoane, un semn echivalent sau,

poate, un semn mai dezvoltat. Semnul acesta pe care-l creează îl numesc interpretant al primului semn”

Page 108: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 108/140

p , pl creează îl numesc   interpretant   al primului semn .Aceasta relaţie este numită „triadică”. O semnificaţie

nu apare niciodată ca o relaţie directă între un semn şiceea ce înseamnă semnul (referentul lui). Semnificaţiarezultă din relaţia triadică, interpretantul având rol de

mediator, de informare, de interpretare sau chiar detraducere a unui semn printr-un alt semn.

NIMIC NU ESTE UN SEMN DECÂT DACĂ ESTEINTERPRETAT CA UN SEMN !

„Dacă n-ar exista interpretant, şi-ar pierde caracterulÎ

Page 109: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 109/140

„ p , ş pcare-l face să fie semn. În această perspectivă,gândirea sau cunoaşterea este o reţea de semne

capabile să se autoreproducă ad infinitum”.

c) Modelul lui Ogden şi Richards

Un alt model triadic al semnului a fost propus de

Charles Kay Ogden şi Ivor Armstrong Richards (aşa-

Page 110: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 110/140

y g ş g ( şnumitul triunghi semiotic): semnul ca suport material(înţeles doar ca semnificant), obiectul sau  referentul

la care trimite (care poate fi o clasa vidă) şi punctul devedere din care el trimite la acest obiect (adicăconceptul). În cadrul acestor modele, distincţia dintre

semnificaţie şi referinţă este crucială: semnul nu trimiteniciodată direct la obiect, ci numai prin intermediulsemnificatului, care este de natură conceptuală,

selectând acele trasaturi ale obiectului considerate a fipertinente pentru relaţia de trimitere vizată:

concept

simbolizare referinţă

semn (simbol)   referent

Page 111: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 111/140

Page 112: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 112/140

Actul prin care unui obiect din realitate i se atribuieun nume poartă denumirea de   referinţă   saudesemnare, iar obiectul în cauză se numeştereferent   sau   desemnat. De fapt, relaţia dintrecuvânt înţeles ca semn sau simbol şi referent nu

Page 113: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 113/140

cuvânt, înţeles ca semn sau simbol, şi referent nueste una directă, ci mijlocită de   conceptul   sau

noţiunea  obiectului respectiv. Conceptul poate fidefinit ca fiind „ideea generală pe care o aremintea despre un lucru” sau imaginea gândită şiexprimată verbal a unei clase de obiecte. Altfel

spus, cuvântul   casă   nu trimite în mod direct laobiectul numit casă, ci la noţiunea de „casă”, cares-a format prin abstractizarea şi generalizareatrăsăturilor ce se pot aplica tuturor obiectelor cepot fi numite cu acest nume. Nu se poate ajunge lareferent decât trecând prin concept.

Page 114: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 114/140

Se consideră că semnul nu poate fi decât diferenţial(definindu-se prin opoziţie cu alte semne) şi, în consecinţă,

nu poate exista decât ca element al unui sistem.

Page 115: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 115/140

Odată organizate semnele într-un sistem, putem vorbi şi

de o ordine paradigmatică. Această ordine ne permite săconstatăm dacă două semne sunt identice sau diferite,dacă unul îl include sau exclude pe celălalt, dacă unul îl

implică sau îl presupune pe celălalt. Alături de ordineaparadigmatică, poate exista şi o ordine sintagmatică, cepresupune posibilitatea organizării semnelor în anumitesecvenţe, urmărind nişte reguli de combinare.

Clasificarea semnelor 

Sistemele de semne s-ar putea clasifica după cel

puţin nouă criterii:l i

Page 116: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 116/140

• sursa semnului;• statutul natural sau artificial al semnului;• gradul de specificitate semiotică (distincţia dintresemne pure şi semne-funcţii);

• statutul lor intenţional sau neintenţional;• canalul de transmitere şi aparatul receptor;• raportul dintre semnificant şi semnificat;

• caracterul reproductibil sau nu al semnului;• tipul de legătură dintre semn şi referent;

• comportamentul indus la destinatar etc.

 Încă din antichitate, filozoful şi teologul Aurelius deHipona (Sf. Augustin), a făcut diferenţa dintre   signa

naturalia, produse fără intenţia de a semnifica (ex,urmele lăsate de animale) şi   signa data, stabilite şi

Page 117: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 117/140

) ş g , şproduse în mod intenţionat şi convenţional. Semnele

naturale, numite şi   indicii   sau simptome, existăindependent de om, dar pot fi folosite de el ca izvor deinfomare şi semnalizare. Astfel, fumul – produs

natural, indiciu al focului – poate fi produs cu intenţiepentru a transmite o informaţie.

 În cadrul semnelor stabilite în mod voluntar şiintenţionat s-a făcut apoi distincţia între   semne

 propriu-zise şi   simboluri . Termenul simbol apare ladiverşi autori cu diverse accepţii. În concepţia luiSaussure cuvintele sunt semne (propriu zise) şi nu

Page 118: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 118/140

Saussure, cuvintele sunt semne (propriu-zise), şi nusimboluri, pentru că simbolul are o oarecare legătură

cu obiectul simbolizat (ex. crucea - simbol alcreştinismului, balanţa, simbol al justiţiei), în timp cesemnele limbii (de ex. cuvintele) au caracter arbitrar în

raport cu ceea ce semnifică.Acest punct de vedere, care corespunde semnificaţieicurente a termenului simbol, a prevalat în lucrările despecialitate, unde prin simbol se înţelege un obiectcare, printr.o convenţie prestabilită, reprezintă în modconcretizat un conţinut abstract în formă alegorică,figurată

Page 119: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 119/140

Există şi un simbolism mai abstract, al culorilor. (ex.albul – simbol al purităţii). În măsura în care simbolul

implică analogie, deci oarecare motivare a relaţieisale cu obiectul reprezentat, se poate admite că

Page 120: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 120/140

există în limbă şi cuvinte cu valoare simbolică care,

prin aspectul lor sonor, evocă sau sugerează obiectulla care se referă. E vorba de categoriaonomatopeelor   şi a   cuvintelor cu simbolism

fonetic. Totodată, termenul simbol  e folosit şi pentrunotaţiile ştiinţifice, în chimie, matematică etc.Ca elemente folosite în scopul comunicării, semnul şi

simbolul constituie substitute ale unor obiecte(materiale sau conceptuale), în relaţie cu careintervine o reprezentare psihică.

Clasificarea semnelor propusă de Peirce, care ia înconsideraţie legătura dintre semn şi referentul lui, distingeurmătoarele trei tipuri:

1. Semne iconiceRelaţia de asemănare dintre semnul iconic şi obiectul spre care

Page 121: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 121/140

ţ ş ptrimite se impune imediat simţurilor. Singurul mod de acomunica direct o idee este prin intermediul unui semn iconic.Datorită existenţei unei  legături naturale  între obiect şi icon,mesajul iconic ramâne modalitatea cea mai simplă de acomunica o experienţă; astfel, reproducerea unui gest sau atonului unei voci, a unui zgomot din natură, realizarea unuidesen, tablou, diagramă sau instantaneu fotografic pot aveauneori un impact mult mai mare asupra receptorului decât undiscurs lung. Punerea în evidenţă a raportului de asemănaresau analogie este condiţionat de selecţionarea acelor calităţi şitrăsături care să confere semnului transparenţă şi să garantezerecunoaşterea. În acest sens, reuşita unei caricaturi depinde desurprinderea câtorva trăsături esenţiale şi pertinente pentruevocarea unei persoane (vezi şi icoanele).

Aşadar, semnul iconic trimite la obiectul său în virtuteaunei analogii, a faptului că proprietăţile sale corespund

 într-un anume fel proprietăţilor obiectului. Un semn esteiconic în măsura în care posedă proprietăţile denotatuluisău; astfel că o fotografie o fotocopie o diagramă un

Page 122: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 122/140

său; astfel că o fotografie, o fotocopie, o diagramă, untablou, o schiţă, dar şi un grafic, o formulă logică sunt

semne iconice.

2. Semne indiciale (indicatoare)Indicele este un semn care trimite la obiectul denotat nu

atât în virtutea vreunei similarităţi sau analogii cu acestaşi nici pentru că este asociat cu însuşirile generale pecare se întâmplă să le posede acest obiect cât pentru

Page 123: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 123/140

care se întâmplă să le posede acest obiect, cât pentrucă se află în conexiune dinamică (inclusiv) spaţială atât

cu obiectul individual, pe de-o parte, cât şi cu simţurilesau memoria persoanei căreia îi serveşte ca semn, pede altă parte. Simptomele unei boli, coborâreabarometrului, urmele paşilor noştri pe nisip, fumul,gestul de a arăta, norii pe cer, toate acestea sunt semneindiciale. Ele trimit, deci, la o realitate indirectperceptibilă, operând prin contiguitatea de fapt dintre

semnificant şi semnificatul sau. La nivelul emiţătorului,indiciul poate fi voluntar sau involuntar, dar informaţia pecare o aduce depinde întotdeauna de experienţareceptorului.

Tot ceea ce atrage atenţia este un indice: un strigăt,un claxon etc. Peirce consideră că un indice s-ar 

traduce prin injoncţiunea: “Priveşte acolo!” / „Iată!”(rolul degetului întins în ostensiunea directă, al săgeţiiÎ

Page 124: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 124/140

ca indicator de orientare spaţială). În plan lingvistic,

intră în categoria semnelor indiciale interjecţiile,precum şi cuvintele cu valoare deictică: pronumeledemonstrative (acesta, acela etc.), pronumele

personale (eu, tu, noi 

), adverbele situative (aici, acolo,

acum), numele proprii etc.

Page 125: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 125/140

3. Semne simbolice

Semnul simbolic nu se leagă de obiectul său nici

printr-o relaţie fizică, nici printr-o relaţie desimilaritate; raportul cu obiectul este stabilit printr-o

Page 126: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 126/140

convenţie a comunităţii care utilizează semnul

respectiv (un cuvânt, o frază, un simbol logic, unsimbol matematic sunt semne stabilite printr-un„contract social”). Simbolul este deci semnul care îşi

reprezintă obiectul în conformitate cu o „consacrare”generală şi efectivă. El este corelat obiectului său învirtutea unei idei a spiritului care îl utilizează, idee în

absenţa căreia raportul nici nu ar exista.

 În cazul simbolului, legătura dintre semnificant şisemnificat este arbitrară sau, mai degrabă, profund

convenţională, deşi, în simbolismul social şi cultural,această legătură poate avea uneori rădăcini naturale.

Page 127: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 127/140

O asemănare de fapt trebuie să fi condus, spre

exemplu, la interpretarea balanţei ca simbol al justiţiei. În limbă, cele mai multe cuvinte sunt semne simbolice(însăşi scrierea alfabetică are caracter simbolic).

O situaţie deosebită în procesul comunicării o aresemnalul. Şi acest termen e folosit în literatura despecialitate cu valori diferite. Deosebirea faţă de semn şi

simbol este că semnalul e un fenomen cu existenţăimediată, a cărui relaţie cu obiectul substituit nu implică o

t ihi ă D ă A S h ff l l t ti

Page 128: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 128/140

reprezentare psihică. După A. Schaff, semnalul este un tipde semn care provoacă, modifică sau sistează o activitate,de tipul culorilor la semafor sau al unei sonerii etc. Înaceastă accepţie, semnalul este un substitut al semnuluiverbal şi funcţionează în baza unei convenţii explicite.

 În concepţia pavlovistă, semnalul este un stimul fiziologic.La animale, comportamentul este reglat de semnale degradul I – sunete nearticulate şi gesturi – asociate cusituaţii concrete. La om, semnalele sonore şi motorii au

 început să fie emise cu intenţia de a semnifica. Cuvântul, în latura lui sonoră („semnificantul”), are funcţie de semnal în cadrul comunicării.

Raportul iconicitate/indicialitate/simbolizarea) IconicitateaLumea contemporană se situează în bună parte subsemnul imaginii (care domină diverse practici sociale,cum ar fi publicitatea, propaganda, mass-media în

l) Î f ţ t ii ţi l i f ţi i

Page 129: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 129/140

general). În faţa creşterii exponenţiale a informaţiei,transmiterea cunoştinţelor recurge la codificarea iconică(diagramă, tablou, schemă, grafic etc.) capabilă sărealizeze stocarea mai economică, sintetică, uşor accesibilă a datelor.Deşi, în principiu, semnele iconice tind să reproducăobiectul codificat, există totuşi un anumit grad deconvenţie a semnelor iconice sau, mai degrabă, deanumite grile perceptive (social şi cultural marcate) careorientează producerea/receptarea semnelor iconice. De

aceea, orice semn iconic, efect al codificări uneiexperienţe perceptive, necesită un proces de învăţare;adesea vedem într-un obiect ceea ce suntem învăţaţi săvedem.

Page 130: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 130/140

Page 131: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 131/140

b) Indicialitatea

Dacă semnele iconice şi simbolice reprezintă analogic sau

nu referentul, semnele indiciale implică prezenţa obiectuluicu care se află într-o relaţie concretă de contiguitate (fumulfaţă de foc febra faţă de boală etc ) Pe lângă implicaţia de

Page 132: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 132/140

faţă de foc, febra faţă de boală etc.). Pe lângă implicaţia deexistenţă, indicialitatea se distinge de iconicitate şi simbolprin ponderea sporită a nontextualităţii, a realizăriiostensive gestuale (degetul arătător întins - indice aldirecţiei; barometrul - indicator al ploii, muşchiul pe un

copac sau pe o piatră ori acul busolei indicând nordul etc.).Ca şi iconicitatea, indicialitatea cunoaşte o gradaţie înraport cu referentul (aşa cum o mică fotografie în alb şi

negru a Giocondei seamănă mai puţin cu modelul realdecât tabloul lui Da Vinci, la fel fotografia unor amprenteeste o “îndepărtare” de referent, o indicialitate secundară).

c) SimbolizareaPrin simbol vom înţelege semnul al cărui caracter

reprezentativ rezidă în faptul că există o regulă care îidetermină interpretarea. Toate cuvintele, propoziţiile,textele şi celelalte semne convenţionale sunt

Page 133: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 133/140

ş ţsimboluri.

 În orice discurs, omul ştie să mobilizeze, în diferitegrade, toate categoriile de semne. De altfel, cele trei

tipuri de semnificare stabilite de Peirce sunt departede a se constitui în trei clase de semne pure. Astfel, ohartă poate fi un indice care ne semnalează pur şi

simplu locul unde se află o localitate, un icon,deoarece reprezentarea localităţilor se face topografic,şi un simbol, deoarece nu toată lumea poate citi ohartă, dacă nu învaţă sistemul convenţional de notaţii.

Page 134: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 134/140

Studii empirice ale ştirilor TV au relevat faptul cămarea majoritate a imaginilor nu sunt neapăraticonice, ci, mai ales, indiciale şi simbolice. Imaginilereprezentând distrugerile şi dramele umane provocatede războaiele din Irak, Afganistan, Siria etc. aud ă it l t d t iţ i i ă i i di i lă

Page 135: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 135/140

depăşit la un moment dat graniţa iconică şi indicială,

devenind simboluri ale unei umanităţi dezechilibrate.De-a lungul istoriei, scrierea a devenit mai multsimbolică şi mai putin iconică. Această alunecare spre

simbolic trebuie să fi fost dictată de manifestarea unuispirit de economie în utilizarea instrumentelor de scriscu care se trasau contururi lungi şi complicate. Cutimpul, oamenii şi-au dat seama că simbolurile sunt,

din punct de vedere semiotic, mai flexibile şi maieficiente în comunicare.

Page 136: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 136/140

Semiotica – ştiinţa semnelor Saussure este cel dintâi care a avut viziunea unei ştiinţegenerale a tuturor limbajelor, a tuturor semnelor sociale:„Se poate concepe o ştiinţă care studiază viaţa semnelor 

 în sânul vieţii sociale ... o vom numi semiologie. Ea ne vaînvăţa în ce constau semnele şi ce legi le conduc” La

Page 137: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 137/140

 învăţa în ce constau semnele şi ce legi le conduc . La

dezvoltarea unei asemenea şttinţe, pe care azi o numimsemiotică, au contribuit decisiv F. de Saussure şi Ch. S.Peirce.Semiotica este disciplina care cercetează felul în care

funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiiledintre cod și mesaj, dintre semn și discurs. Unitateafundamentală semiotică este   semnul. Semioticareprezintă, totodată, studiul semnelor și codurilor - semnecare sunt utilizate în procesul de producere și interpretarea mesajelor, respectiv codurile care guvernează utilizareaacestor semne.

Unul dintre teoreticienii semioticii moderne, filosoful americanCh. Morris, împarte domeniul de ansamblu al semioticiigenerale, ca ştiinţă a semnelor, în trei subdiviziuni : sintaxă,semantică şi pragmatică.•   Perspectiva sintactică   – este domeniul relaţiilor dintre

semne şi semne şi constă în determinarea regulilor carepermit prin combinarea simbolurilor elementare

Page 138: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 138/140

permit, prin combinarea simbolurilor elementare,construirea de fraze sau formule lingvistice corecte.

•   Perspectiva semantică   – este domeniul relaţiilor dintresemne şi referenţi sau realităţi şi îşi propune să furnizezemijlocul de interpretare a formelor lingvistice şi să le pună

 în corespondenţă cu altceva, altceva care poate firealitatea sau formele altei limbi sau ale altui limbaj(nonverbal).

•   Perspectiva pragmatică  – este domeniul relaţiilor dintresemne şi cei care le utilizează şi îşi propune să analizeze

formele limbii aşa cum le folosesc vorbitorii careintenţionează să acţioneze unii asupra altora prinintermediul limbii.

Page 139: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 139/140

Caracteristicile semnului lingvistic:

A se vedea materialul extras din

Mihail, Zamfira (coord.), Lingvistică generală, EdituraFundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2003, pp.134 143 (materie de examen!)

Page 140: Note de Curs1

7/21/2019 Note de Curs1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 140/140

134-143. (materie de examen!)