PSIHOLOGIA MUNCH - note de curs

Angelica Halmajan

Psihologia muncii

Editura Universitatii din Oradea 2014

CUPRINS

1 M etode de cercetare particulare in psihologia m uncii i organizational*!

5

1.1 Analiza datelor longitudinale 51.1.1 Conceptia discrete in timp 51.1.2 Conceptia continuu in timp: analiza istoriei

evenimentelor8

1.2 Nivele de analiza 101.3 A1 treilea factor 12

1.3.1 Variabila de interventie 121.3.2 Elementul dintr-un lan{ in cerc 121.3.3 Variabila de antecedenta 131.3.4 Variabile moderatoare 14

1.4 Tipuri de erori 141.5 Metaanaliza 171.6 Diferente in designul cercetarii 211.7 Metode de colectare a datelor 26

2 A na iza muncii 362.1 Generalitati-analiza muncii 36

2.1.1. Un cadru conceptual al analizei muncii 382.1.2 Utilitafi ale analizei posturilor de munca 39

2.2 Tehnici de analiza a muncii 442.2.1 Studiul documentelor intreprinderii 442.2.2 Participarea la munca 452.2.3 Chestionarul 452.2.4 Tehnici interogative 47

2.2.4.1 Interviul detinatorului postului de munca

47

2.2.4.2 Tehnica explicitarii provocate 482.2.4.3 Tehnica intervievarii grupului 49

2.2.5 Tehnici de observare directa 492.2.6 Analiza erorilor 522.2.7 Tehnica incidentelor critice 54

2.3 Alte metode de analiza a muncii 562.4 Analiza muncii orientata pe postal de munca - Job

description72

2.5 Analiza muncii orientata pe detinatorul postului de munca - Job specifications

93

2.5.1 Modelul Rodgers 962.5.2 ModelulKSAO 992.5.3 Stabilirea profilului psihologic al muncii 102

3 Evaluarea performantelor 1093.1. De ce evaluarea performantelor? 1093.2 Ce erori apar in evaluarea performantelor? 1113.3. Cum pot fi evitate erorile ? 1163.4. Etape ale evaluarii performantelor 1183.5 Scale de evaluare grafice 1283.6 Sisteme de comparare a persoanelor 134

3.6.1 Sistemul de ierarhizare pe baza ordinei de merit 1343.6.2 Sistemul compararii pe perechi 1343.6.3 Sistemul distribuiriiforfate 135

3.7 Scale comportamentale 1363.7.1 Scalele de evaluare a expectanfelor 1363.7.2 Scalele de evaluare standard mixate 141

3.8 Tehnici de evaluare a performantelor- EXEMPLE 1434 Trainingul 151

4.1 Ce este trainingul? 1514.2 Etapa de analiza a nevoii de training 155

4.2.1 Analiza la nivel de organizafie 1584.2.2 Analiza la nivel de sarcini 1584.2.3 Analiza la nivel de individ 161

4.3 Metode folosite pentru realizarea analizei nevoii de training.Avantaje i dezavantaje

162

4.4. Designul i implementarea trainingului 1654.4.1 Designul trainingului 1654.4.2 Principiile invatarii 1664.4.3 Transferul 170

4.5 Metodele de training 1714.5.1 Tehnicile de prezentare a informatiilor 1744.5.2 Tehnicile de simulare 1754.5.3 Tehnici aplicate la locul de munca ( on-the-

jo b )176

4.6 Alegerea metodei adecvate 1844.7 Implementarea trainingului 185

4.7.1 Etapele de training 1854.7.2 Evaluarea programelor de training 1864.7.3 Metode de evaluare a trainigului 1884.7.4 Aspecte legate de validitate 194

5 Bibb ografia 196

CAPITOLUL I

METODE DE CERCETARE PARTICULARE IN PSIHOLOGIA MUNCH SI ORGANIZATIONAL^

In procesul de interpretare tiintifica i de incheiere a conceptelor pe baza de date empirice, in special pentru psihologia muncii ?i organizationala sunt inerente o varietate de probleme. In acest paragraf se va discuta cea mai semnificativa dintre acestea.

1.1. Analiza datelor longitudinalein psihologia muncii i organizational^, chestiunile legate

atat de natura cat i de factorii determinanti ai fenomenelor de comportament ale lucratorilor sunt centrale. De ce unii oameni sunt mai sat tistica. inainte de a concluziona o relatie cauzatoare, trebuie intrunite alte trei cerinte:

Relatia presupusa cauza - efect trebuie teoretic sa fieplauzibila;

Relatia nu trebuie sa dispara cand in analiza se introduce o a treia variabila;

Variabila cauzatoare trebuie sa fie anterioara variabilei de efect.

in cercetarea longitudinala sau pe panou aceiai oameni (panoul) sunt chestionati de cateva ori, folosind de obicei un chestionar identic (in mod practic). Astfel, este intrunita uor a treia cerinta de cauzalitate (cauza precede efectul); natural, cineva este sigur ca o variabila masurata la un anumit punct in timp nu poate fi influentata de o variabila masurata mai tarziu. Prin urmare, cercetarea pe longitudinala este folositoare indeosebi atunci cand cineva cauta sa cerceteze relatiile cauzatoare i / sau sa studieze cursul proceselor de-a lungul timpului. Prin aceasta nu se spune ca aceste teluri nu au putut fi atinse niciodata folosind datele colectate o singura data in timp (aa-zisele date pe secfiune transversala), dar in acest caz este chiar mai imperios necesar sa existe numai o singura interpretare posibila pentru o relate observata. La urma urmei, sensul relatiei cauzatoare trebuie sa fie absolut ne- ambigu, iar in cercetarea pe sectiune transversala, conceptia studiilor nu permite de obicei concluzionari in acest sens. In urmatorul capitol, sunt discutate diferite tipuri de cercetari pe longitudinala folosite deseori in psihologia muncii i organizationala .

1.1.1 Conceptia discretie in timpAtunci cand se colecteaza date in doua puncte (cel putin) in

timp, o perioada in care nu se fac masuratori intre ele, vorbim de cercetare pe un panou de discretie in timp. De exemplu, oamenii pot fi

chestionati despre slujba lor de doua ori la un interval de un an. Deseori, se vor pune intrebari identice pentru a se stabili schimbarile de opinii, valorile i atitudinile. In continuare, cineva ar dori sa determine cauzele actuale ale acestor schimbari. Uneori, la aceste intrebari se poate raspunde singur pe baza interiorizarii teoretice i a ordinii variabilelor in timp. In alte cazuri, aceasta se poate dovedi mai dificila. De exemplu, ar putea exista o relatie pozitiva intre multumire in organizatie i eficacitatea consultarii la lucru. Atunci se ridica intrebarea: o consultatie eficace cauzeaza satisfactie sau consultatia eficace devine posibila numai cand cineva este multumit de companie?

In aceste situatii, concepfia panou transversal - in decalaj poate fi o solutie Sunt necesare cel putin doua masuratori in puncte diferite in timp (T1 i T2) ale acelorai doua variabile (A i B).

Conform acestui model, valoarea lui A in timpul 2 este influentata de valoarea lui A in timpul 1 (un efect de stabilitate ), precum i de valoarea lui B in timpul 1.

Analiza panou transversal - in decalaj

Pentru variabila B, se pastreaza acelai mutatis mutandis. Daca efectul incruciarii dintre A l i B 2este mai mare decat efectul incruciarii dintre B l i A2, atunci, in anumite conditii, concluzionarea este garantia ca A il cauzeaza pe B.

Interesul in acest model s-a ridicat in principal prin lucrarea intocmita de Campbell i Stanley (1963) care au propus sa se compare

aceti coeficienti de corelare de incruciare. Printre altele, Kessler i Greenberg (1981) au aratat ca aceasta poate duce uor la concluzii greite i prin urmare, ei au recomandat sa se compare coeflcientii de regresie standardizati. In plus, ei menfioneaza cateva alte limitari serioase a analizei pe panoul transversal - in decalaj. Pentru o revizuire mai intensa a acestor limitari, ne referim la literatura respectiva (de exemplu, vezi Hagenaars, 1990).

Valorile prin diferenfiere ofera o a doua posibilitate.O schimbare in anumite variabile pe timpul perioadei

studiate se pare ca este masurata uor prin extragerea valorii de la timpul 2 din valoarea de la timpul 1. Rezultatul arata magnitudinea i sensul schimbarii luate in consideratie. Aceasta valoare de diferenta poate fi legata de alte variabile, de exemplu pentru a verifica care oameni sau grupuri au trecut prin anumite schimbari sau pentru a afla de care alte fenomene sunt legate aceste schimbari.

Valorile prin diferentiere sunt atractive datorita simplicitatii, puterii de infelegere i - la valoarea pe fa|a - evidenta lor directa. Cu toate acestea, aplicarea lor a fost foarte criticata pe baze metodologice intr-o perioada lunga de timp; multi s-au abtinut chiar de a folosi acest tip de metoda de cercetare (de exemplu, vezi Cronbach & Furby, 1970). Cea mai importanta critica s-a ocupat de:

Nesiguranfa diferitelor valori. Deferenta dintre cele doua variabile este de obicei mai putin sigura decat cele doua variabile separate.

1. Aparitia efectelor de plafonare. Oamenii cu o valoare mare la timpul 1 se vor imbunatati mai putin la masuratoarea a doua decat oamenii cu o valoare inferioara la prima. Cu cat este valoarea mai mare la timpul 1, cu atat este mai pu{in spatiu pentru imbunatajire la timpul 2 .

2. Aparitia efectelor de regresie spre medie.. Oamenii cu valori ori extrem de ridicate, ori extrem de joase la prima masuratoare deseori, la timpul 2, vor marca intr-un fel valori mai mici sau respectiv mai mari datorita factorilor de ansa. Aadar, o valoare mare la timpul 1 deseori va avea o corelare negativa cu valoarea de diferenta. i in continuare, alte variabile care se coreleaza pozitiv cu valoarea la timpul1, se vor corela i negativ apoi cu valorile prin diferenfiere. Aceasta corelare negativa nu are inteles substantial i este cauzata in principal de produsele metodologice artificiale (artefacte).

Totui, de-a lungul ultimei decade, atitudinea fata de folosirea valorilor de diferenta s-a schimbat. Unii autori importanti (de exemplu, Allison, 1990; Burke & Nesselroade,

1990) plaseaza criticismul in perspective i stipuleaza in ce conditii folosirea valorilor prin diferentiere conduce la rezultate acceptabile. Ei au observat ca folosind valori prin diferenta deseori poate fi foarte semnificativ. Totui, toate acestea depind de specificafia modelului. In continuarea acestui subiect, se afla scopul din afara acestui capitol la care este trimis cititorul, de exemplu Allison (1990).

O problema importanta in abordarea discretiei in timp este aceea ca magnitudinea efectelor depinde de marimea perioadei dintre masuratori. De exemplu, Carsten i Spector (1987) in meta-analiza lor a relatiei dintre satisfactie i angajarea in organizatie pe de o parte i cifra de afaceri, pe de alta parte, au constatat ca rezistenta acestei relafii s-a micorat pe masura ce s-a marit perioada de timp dintre masuratori. In general, influenta marimii perioadei dintre masuratori asupra rezistentei efectelor este foarte de neprevazut. Efectele pot slabi sau uneori devin mai putemice: chiar i sensul efectului se poate schimba (Sandefur i Tuma, 1987). Vorbind strict, aceasta inseamna ca rezultatele obfinute pentru o perioada data nu sunt generalizate pentru perioadele de marimi diferite; de exemplu, concluziile constate pe o perioada de un an nu pot fi considerate valabile pe o perioada de doi ani. Prin aceasta, noi abordam o limitare importanta a conceptia ui discretie - timp. Aadar, literatura respectiva propune sa se foloseasca, daca este posibil, un conceptie continuu in timp decat un conceptie cu discretie in timp.

1.1.2 Conceptia continuu in timp: analiza istorieievenimentelor

In acest tip de cercetare, datele sunt colectate in legatura cu dezvoltarea unei variabile pe o anumita perioada i nu de a masura valorile acestei variabile in doua sau mai multe puncte in timp. Un mod uor de a obtine aceste date este de a chestiona oamenii despre trecutul lor (a$a-zisele intrebari retrospective). Desigur, aceasta nu este la fel de sensibila pentru toate tipurile de variabile; de exemplu, cerand oamenilor sa indice cat de satisfacuti au fost de slujba lor pe doi ani in urma, aceasta se va dovedi fara folos. in cele din urma, oamenii vor uita deseori i ansa d a face greeli sau erori este mare. Prin urmare, se vor obtine rezultate foarte inexacte la acest tip de chestionar.

Alte feluri de variabile ar putea duce la rezultate diferite. De exemplu, cei mai multi dintre oameni ii amintesc corect de cursul carierelor lor educationale i profesionale, inclusiv diferite date, indeosebi atunci cand cineva nu trebuie sa mearga inapoi in timp prea departe. In plus, in general, cineva poate declara ca datele asupra

schimbarilor calitative (o schimbare de la a avea o slujba la a deveni omer, de la o slujba la alta e tc .) pot fi obtinute de obicei destul de bine prin intrebari retrospective. Aceasta metoda este mai putin folositoare la schimbarile cantitative (de exemplu, de la a fi mai fericit la a fi mai putin fericit, de la a fi satisfacut la mai putin etc. ). Astfel, conceptia continuu ?i discrete in timp este combinat deseori: unele variabile sunt masurate folosind conceptia continuu in timp aa-zisele tehnici de supraviefuire, de curs sau evenimente istorice. Aceste tehnici relateaza probabihtatea ca cineva sa fie supus unei anumite schimbari calitative (cum ar fi, de la a fi salariat la a deveni omer, de la a merge la coala la a merge la o slujba) pentru a explica variabilele. In contrast cu conceptia discretiei in timp, momentul exact la care a avut loc tranzitia de la un stadiu la altul este cunoscut in conceptia continua in timp. Aceasta inseamna ca estimarile parametrilor nu mai sunt dependente de marimea perioadei dintre masuratori. Se pot folosi chiar observatii in care nu a avut loc (inca) tranzitia la incetarea perioadei de colectare a datelor pentru a estima parametrii. Aceasta face ca analiza istoriei evenimentelor sa fie statistic o metoda bine avansata pentru analizarile datelor continui in timp.

Totui, cu aceasta metoda exista cateva probleme practice. Deseori, cineva are nevoie sa asigure o anumita distribute a ansei unei tranzitii in avans. De exemplu, cineva ar putea presupune ca ansa de a- i schimba slujba se micoreaza, ramane constanta sau chiar poate se marete cu cat persoanele raspunzatoare au aceeai slujba (vezi Blossfeld, Hamerle i Mayer, 1989). In tiintele sociale, deseori existe putine motive de a presupune aceste distribute a priori. In aceste cazuri, poate fi folositoare abordarea semi-parametrica propusa de Cox (1972). Aceasta abordare nu necesita specificarea a priori a ansei de a avea loc o tranzitie, dar scade aceasta ansa din date.

O alta problema importanta in analiza istoriei evenimentelor este aceea ca valorile variabilelor explicatorii se presupun ca sunt cunoscute pe intreaga durata a perioadei de observare. Desigur, aceasta este reala intotdeauna pentru variabile stabile cum ar fi sexul, situatia socio-economica i data na^terii, i nici una din acestea nu vor prezenta probleme pentru variabile cum ar fi prestigiul unei profesiuni, varsta sau dreptul de ocupare a unei profesiuni. Totui, este greu de a se intruni aceasta cerinta unor norme, valori i atitudini (adica satisfactie i angajament fata de organizafie). Aceasta inseamna ca estimarea efectelor acestui tip de variabile inconstante pot fi distorsionate serios. Deseori, in practica este recomandabil - atunci cand se cerceteaza efectul variabilelor, cum ar fi angajamentul fata de organizatie i satisfactia fata de slujba prin cifra de afaceri - de a fugi de conceptia panoului de discretie in timp care a fost discutat inainte (Taris, 1994, reia acest subiect mai intens).

1. 2Nivele de analizaAnaliza a mai multor nivele este o tehnica prin care s-a

observat comportamentul indivizilor explicat din caracteristicile acestor indivizi, precum i din caracteristici ale unui grup sau grupuri de care apartin ei. Pentru o explicatie a ratei productiei salariatilor, cineva se poate gandi la variabile individuale, cum ar fi motivarea sau caracteristicile demografice (varsta, sex), dar i la variabile ale nivelului grupului de lucru, cum ar fi nivelul educational necesar la recrutarea personalului. La nivel departamental, cineva se poate gandi la sistemul de remunerare care ar putea influenta motivatia, iar la nivel organizatoric influenta culturii organizatorice sau politicile legate de personal in general pot fi mentionate ca exemplu.

Dei cercetarea la mai multe nivele inca este practicata pe scara larga in cercetarea educaponala la acest punct in timp, psihologia muncii i organizationala apare ca o alta zona fructuoasa de aplicare a cercetarii la mai multe nivele, asigurand structura ierarhica a multor organizatii i presupuneri a cercetarii la mai multe nivele.

Ideea centrala a cercetarii la mai multe nivele este aceea ca atitudinea indivizilor nu este reglata de caracteristicile individuale, ci i de caracteristicile mediului inconjurator. Presupunerea este aceea ca exista o structura organizatorica ierarhica, dei limitele dintre diferite nivele nu este necesar sa trebuiasca sa fie clare. De exemplu, politica de recrutare cu privire la cerintele educationale ale personalului poate fi identica pentru diverse unitati de lucru, iar salariatii pot apartine de mai multe unitati.

In contextul cercetarii educationale, Van den Eeden & Meijnen (1990) scot in ev ident ca opinia predominant^ este ca variabilele la un nivel superior sunt independente, iar variabilele la un nivel inferior sunt variabile dependente. Totui, nu este necesar ca aceasta sa trebuiasca sa fie corecta. Directia relatiei cauzatoare nu este necesar sa fie de sus in jos; este posibil i invers. De exemplu, motivatia inferioara printre muncitori (nivel inferior) poate duce la o hotarare de conducere (nivel superior) pentru a schimba nivelul necesar de educatie.

Gandindu-ne in termenii din exemplu nostru, aplicarea cercetarii la mai multe nivele ar putea duce la separarea personalului i la variabile organizatorice care sa influenteze productia. De exemplu, pe aceste baze, se pot trage concluzii despre eficacitatea masurilor nivelului organizatoric in relatie cu cifrele din productie. O posibila concluzie ar putea fi aceea ca nivelul educatie este important pentru productivitate i nu cultura. In plus de aceasta, in acest tip de analiza o cifra a productivitatii mediata ca singurul indiciu al calitatii unitatilor de lucru, nu este plina de inteles deoarece nu se cunoate apoi in ce masura performantele lucrarilor sunt generate de personal sau de variabilele

mediului inconjurator. Acest tip de formulare poate clarifica folosirea analizei la mai multe nivele.

Schema generate care sta la baza cercetarii la mai multe nivele poate fi descrisa dupa cum urmeaza. Mai intai, cineva incearca sa descrie relatiile dintre variabile la acelai nivel. De exemplu, folosind un model de regresiune, modelul scorului de productivitate a anumitor salariati este preconizat din rezultatele lor de motivatie sau de alte posibile variabile individuale. La fel ca in analizele de regresiune obijnuite, se poate obtine o anticipare mai buna adaugand in model factori de anticipare suplimentari. Se poate lua i traseul invers prin care un model complex este o masura simplificata de masura care lasa in afara factorii de anticipare slabi. Aceste analize trebuie executate la diverse unitati de lucru deoarece in caz contrar nu va fi posibil sa se foloseasca caracteristicile unita|ilor de lucru pentru a explica productivitatea.

Pentru fiecare unitate de lucru se obtin estimari ale parametrului de interceptie i parametrii in panta (coeficienti de regresiune). Parametrul de regresiune asigura indicarea nivelului general de productivitate pentru fiecare unitate de lucru. Parametrul in panta asigura indicarea rezistentei relatiei dintre motivatie i productivitate. Dupa studierea relatiei dintre motivatie i productivitate la nivele individuale, cineva poate sa incerce sa explice discordanta atat dintre interceptie cat i din pante transversal pe unitati in termenii unei variabile situationale la nivel superior (in exemplul de fata, nivelul mediu de educatie al salaria|ilor recrutati). Se pot intocmi doua ecuafii de regresiune folosind nivelul mediu de educate ca factor de anticipate: una in care se anticipeaza factorul de preconizare i una in care se anticipeaza panta. in aceasta analiza se ajunge - caracteristic pentru analizele la mai multe nivele - mai intai de la transformarea relatiei dintre variabile la nivel persoana (motivatie, productie) la caracteristici de grup (interceptie, panta) care apoi sunt explicate in termenii variabilelor masurate la nivelul grupului in discutie (nivel de educatie necesar).

Deoarece acest capitol se intentioneaza sa aiba un caracter introductiv, nu vom mai interpreta in continuare parametrii estimati la al doilea nivel de analiza. De exemplu, cititorul poate fi trimis la Bosker & Snijders (1990) i la Fife-Schaw (capitolul 4 din Breakwell i altii, 1995). Totu?i, am dori sa remarcam ca de obicei estimarea parametrilor model de regresiune la diferite nivele nu are loc separat ci numai pe baza unui singur model de regresiune - model la mai multe nivele - care include variabile separate, precum ?i termeni de inter-actiune. Structura componentului ramas este mai complicate in acest model decat intr-un model normal de regresiune in care nu se face distincfia explicita dintre nivele.

Dupa cum s-a mentionat, datorita structurii ierarhice explicite in sistemele educationale - studen|i, clase, coli, tipuri de coli - cercetarea la mai multe nivele este cea mai populara in cercetarea educationala de astazi. Dar din nou, alte tipuri de organiza|ii - atat comerciale cat i non-profit - par de asemenea baze corespunzatoare pentru aplicarea abordarii la mai multe nivele atata timp cat este o structura ierarhica in

organizatie, i astfel, se pot presupune variabile independente. In multe cazuri, se pare ca este garantata protejarea unei astfel de presupuneri.

1. 3A1 treilea factorIn domeniul complex al cercetarii psihologice muncii i

organizational in care se studiaza relatia dintre doua variabile X i Y, deseori exista o a treia variabila, Z, care influenteaza cele doua variabile, X i Y, i eventual inter-relafia lor. Figura 2. 3 prezinta patru cazuri comune. In urmatoarele discutii se vor analiza natura influentei acestei variabile Z i modul in care ea poate fi identificata.

1.3.1 Variabila de intervenfie. Mai intai, relatia dintre X i Y poate fi cauzata sau intarita de a treia variabila Z cand aceasta variabila are caracterul unei variabile de interventie. X influenteaza pe Z, iar Z influenteaza pe Y i astfel (o parte) inter-relatia dintre X i 7 este cauzata de functionarea lui Z (vezi Figura 2. 3 a). De exemplu, inaltimea (X) i jocul de baschet (Z) sunt in relatie. In baschet sunt relativ multe raniri la glezna (Y). Aadar, cineva ar putea gasi o relatie intre inalfime i ranirile la glezne. Totui, ar fi incorect sa se concluzioneze ca aceste doua variabile au o relatie intrinseca. Influenta variabilei de intervenfie Z, sau invers, relatia reala dintre X i Y, poate fi identificata prin corelatia partiala dintre X i Y pastrand pe Z constant.

1.3.2Elementul dintr-un lanf in cerc. Acest model este ilustrat in Figura2. 3 b. X influenteaza pe Z, Z influenteaza pe Y, iar la randul sau, Y influenteaza pe Z (natural, influenta lantului cauzator poate trece ?i in directie inversa).

Pentru a da un exemplu: creterea influentei corpului consultativ (X) poate avea ca rezultat m atragerea de oameni mai buni (Y) la acest corp, care ar putea imbunatati calitatea hotararilor luate (Z). Din nou, acesta ar putea duce la o cretere a influentei asupra corpului consultativ etc. deseori este greu sa se faca discemamant intre punctul de pomire al acestui cerc, iar corelatiile asigura de obicei numai un model complex. Este necesar ca interpretarea sa fie condusa de patrunderea teoretica.

1.3.3 Variabila de antecedent. Acest model (Figura 2. 3 c) este gre?it frecvent in tiintele sociale i deseori este raspunzator de interpretarile incorecte ale relatiilor constatate. Variabilele de antecedents sunt denumite i variabile de confuzie. Un exemplu din cercetarea in tarile in curs de dezvoltare: situatia socio-economica (Z) are o influenza negativa asupra numarului de copii per familie (X) i o influenta pozitiva asupra numarului de carti per familie (V). in consecin|a, cu cat sunt mai multe carti, cu atat sunt mai putini copii. Ar fi clar un non-sens

a. variabila intervenita

b. element intr-un lant in cerc

c. variabila de antecedents

d. variabila moderatoare

sa se creada ca exista o relatie reala i interpretabila intre aceste doua variabile X i Y, lasand la o parte faptul ca una determina pe cealalta (cu cat cineva citete mai multe carti, cu atat el are mai putini copii). Din nou, in acest caz, corelatiile partiale care il pastreaza pe Z constantdezvaluie relatia adevarata.

i

1.3.4Variabile moderatoare. Principiul de baza al variabilelor moderatoare (vezi Figura 2. 3 d) este aceea ca dei nu este necesar sa fie corelat cu celelalte doua variabile, influenteaza relatia dintre aceste doua variabile. Nu este nevoie sa fie o corelare intre natura sarcinii (Z) i conducerea participants (X) pe de o parte, sau de satisfacerea cu acest stil a conducerii (7), pe de alta parte. Totui, natura sarcinii ar putea inca sa influenteze relatia dintre stilul de conducere i aprecierea sa (de exemplu, aceasta relate este mai putemica pentru apreciere legata de sarcina decat pentru hotarari legate de personal - Drenth i Koopman, 1984). !ntr-o ecuatie de regresiune, pentru anticiparea lui Y, aceasta se va dezvalui printr-o contribute semnificativa a termenului de interactiune care, prin urmare, este metoda sugerata in literatura de specialitate pentru a identifica variabilele moderatoare (Sounders, 1956). O metoda mai simpla, folosita deseori pentru variabile categorice este sub-gruparea in care toata populatia este sub-divizata pe baza posibililor factori moderatori (barbat - femeie, grupari etnice locale - straine) i este examinata sa se vada daca exista corelatii de divergenta intre X i 7 in cadrul diferitor sub-grupari.

Nu este necesar ca un factor moderator Z sa fie necorelat cu X sau Y. Z poate contribui de asemenea la anticiparea lui Y de unul singur, separat de a fi un factor moderator. In acest caz, modelul aditional liniar este combinat cu modelul de multiplicare folosind formula: Y = aX + bZ + cXZ, in care a i b sunt evaluari Beta pentru X i respectiv Y, iar c este evaluarea Beta pentru termen de inter-actiune XZ.

1.4Tipuri de eroriIn cele ce urmeaza, se da o privire de ansamblu a erorilor de

interpretare i concluzionare care pot intrerupe procesul interpretarii tiintifice. Sunt discutate patru categorii.

Eroare, bazata pe opera^ionalizari incorecte sau insuficiente ale conceptelor folosite. Exista doua tipuri posibile: mai intai, masurile pot fi insuficient de obiective i de incredere, iar in al doilea rand, instrumentele de masurare alese nu reflecta corespunzator combinatiile de masurat. Acesta din urma se ocupa de problema valabilitatii

combinatiei instrumentelor. Este posibil ca instrumental sa nu co- varieze suficient cu atitadinea sau fenomenul presupus de a fi masurat (motivare insuficienta a combinatiei de confirmare) i ca instrumental sa co-varieze cu alte atitadini sau un alt fenomen, care se presupune ca nu coreleaza cu el (motivare discriminatorie insuficienta, vezi Campbell & Fiske, 1959). Pentru a discuta modul de estimare al acestor calitafi i solutiile tehnice de urmarire a valabilitatii i increderii, vezi literatura de referinta asupra acestai subiect (Nunnally, 1967; Campbell, 1976; Drenth & Sijtsma, 1990).

Erori cauzate de manipularea statistica incorecta a datelor. Cele mai importante erori de aici pot fi categorisite in doua tipuri bine cunoscute:

(a) Ipoteza nula este respinsa prin falsitate, adica, o relatie sau o intamplare se presupune ca este dovedita eronat.

(b) Ipoteza nula este acceptata cu falsitate, cu alte cuvinte, relatia sau intamplarea sunt judecate eronat, spunandu-se ca sunt absente.

Diverse desincronizari statistice pot fi considerate de a fi cauza primului tip de eroare mentionat mai sus, inclusiv un nivel scazut de semnificatie teste mai mult cu un final decat cu doua sau folosirea de teste insensibile. Din contra, al doilea tip de eroare ar putea fi cauzat de un inalt nivel al semnificatiei cu teste cu final pe doua parti i nu pe o singura parte, sau folosind teste supra-sensibile.

Eroarea din primul tip, in psihologia muncii si organizationala, se face deseori in cercetarea explicativa in care se stadiaza un mare numar de relatii. Aceasta are ca rezultat o ansa sporita fa|a de relatiile semnificative care se intalnesc accidental. Cand se stadiaza o suta de relatii, conform distributiei ansei, vom gasi intotdeauna ca cinci dintre acestea sunt semnificative la un nivel de 5%.

Deseori, eroarea din al doilea tip este cauzata de eantioane sub-dimensionate. in special, in psihologia organizationala ai deseori de eantioane prea mici fata de nivelul ales de conglomerate (organizatii), care sunt e?antioane destal de mari i intotdeauna greu de crezut. Pentru discutarea erorilor statistice, ne referim din nou la manualele metodologice existente (Hays, 1963; Edwards, 1965; Kerlinger, 1973; Cook & Campbell, 1979; Breakwell i altii, 1995).

Eroare bazata pe motivare interna insuficienta. Cea mai importanta chestiune cu privire la motivarea interna este aceea daca rezultatele pot fi atribuite intr-adevar factorilor pe care cineva ii considera responsabili pe baza rezultatelor din cercetare (la un experiment, acestea sunt variabile independente). De exemplu, cand intr-un departament se introduce un sistem de rasplata diferit, iar din cercetarea prin comparatie

(cu masuratoare inainte i dupa), se poate concluziona ca oamenilor le place sa mearga la lucru i ca absenteismul scade, chestiunea motivarii interne fiind aceea daca aceste rezultate pot fi atribuite intr-adevar variabilei independente, adica sistemului de rasplata. Cook i Campbell (1976, 1979; vezi i versiunea actualizata Cook, Campbell i Peracchio, 1990) prezinta o privire de ansamblu sistematica a acestor pericole pentru motivarea interna pe care o vom urmari in discutia de mai jos.

Istoric: s-a intamplat altceva ce este raspunzator de rezultate (deexemplu, o ridicare de salariu)?

Maturizare: rezultatul a fost cauzat de adaptarea normala i de procesele de cretere care, de asemenea s-ar fi petrecut fara a interveni in sistemul de rasplatire?

Testare: masuratoarea xnsafi a cauzat schimbarea (salariatii sebucura de atentie, le plac activitatile de cercetare, bine- cunoscutul efect Hawthorne)?

Instrumente: efectul a rezultat din faptul ca a doua masuratoarenu a fost identica cu prima sau a fost influentata de prima masuratoare? Deseori, efectele de re-concentrare irecunoatere joaca un rol separat in a doua masuratoare.

Regresia statistica: daca masuratorile nu sunt de foarte mare incredere, un inregistrator mare de rezultate, de obicei va marca mai putin, iar un inregistrator inferior va marca mai mult in a doua masuratoare datorita fenomenului de regresie statistica.

Selectie: grupul care participa la studiu are o tendinta pozitiva sau negativa.

Moartea experimentala: parte ne-accidentala a eliminarii grupului de cercetare pe parcursul experimentului.

Inter-actiune cu selectia: multe dintre aceste pericole pentru motivarea interna pot inter-actiona cu selectia pentru a produce forte care pot fi vazute ca ne-autentice, ca efecte ale schimbarii experimentale.

intr-un experiment clasic i bine conceput (vezi in continuare), intotdeauna este ales un grup de control ale carui rezultate sunt comparate cu cele ale grupului experimental. Natural, aceasta asigura o vedere substantial mai buna decat masurarea schimbarii in cadrul unui singur grup. Totui, in acest concept, se ivesc alte cateva pericole pentru motivarea interna.

Raspandirea, care este grupul de control i care devine familiar cu situatia experimentului ridicand chestiunea daca acest grup de control este intr-adevar ne-experimental.

Rivalitate intre grupul experimental i grupul de control cu efecte rezultante pozitive sau negative.

Demoralizarea grupului de control care nu prime?te situatia de experiment, in cele din urma, se presupune ca aceasta situatie este pozitiva, deoarece altfel nu ar fi studiata. De exemplu, aceasta este o problema serioasa in cercetarea medico- farmaceutica in care un grup de control nu ii este prescrisa medicamentatie de binefacere. Acest exemplu arata de asemenea ca in afara de problema demoralizarii grupului de control in acest tip de cercetare, exista implicate o problema etica suplimentara: chestiunea daca este justificat a se retine grupului de subiecte ceva ce se dorete.

Istorie locala: eveniment accidentale care au loc intr-un grup dar nu i in celalalt i care ar putea influenta compararea.

1. Erori datorate generalizarii inadmisibile a rezultatelor (descrise ca motivare externa de Cook & Campbell). La acest fel de eroare, cineva generalizeaza incorect situatii in afara contextului cercetarii dat. intr-un context specific de cercetare, se pot distinge trei fatete din care una trebuie sa generalizeze: (1) conditiile de cercetare (de exemplu, in exemplul mentionat la sub- paragraful 3, tipul sistemului de rasplatire, ce departament, ce fel de lucrare), (2) metoda de observare (stabilirea satisfactiei prin chestionare, ce indice de absenteism?) i (3) oamenii sau obiectele studiate (este cercetarea eantion al salariatilor reprezentativ pentru totalul de lucratori ai firmei?).

In lumina celor de mai sus, va fi clar ca anumite concluzii din studiile cazurilor, in special lasa putin loc de generalizare. Totui, in aceasta privinta, de asemenea, studiile experimentale de laborator pot fi problematice. Chestiunea motivarii exterioare aici se focalizeaza asupra valorii realitatii rezultatelor obtinute in situatii reale din viata. Bronfenbrenner (1977) a denumit aceasta sursa de erori lipsa de motivare ecologica.

1.5. MetaanalizaO metoda relativ noua care a devenit influenta aproape

imediat dupa aparitia ei este aa-zisa meta-analiza. Meta-analiza este metoda cantitativa folosita pentru a integra o cantitate mare de studii asupra aceluiai subiect. Prin creterea numarului de rezultate raportate din cercetarea tiintifica i din rezultatele contradictorii intalnite deseori asupra unui singur subiect, aceasta metoda are scop sa asigure o sinteza sistematica a acestor diferite publicafiL Presupunerea care sta la baza

metodei meta-analizei este aceea ca o astfel de integrare sistematica a studiilor existente este mai valoroasa decat a face un alt studiu i care se spera ca in final sa asigure un raspuns definitiv la o anumita chestiune in cercetare pe care cineva o simte ca nu I s-a raspuns suficient prin cercetarea efectuata deocamdata.

Termenul de meta-analiza a fost introdus de Glass (1976), care a folosit primul aceasta metoda in cercetarea efectelor psiho- terapiei. Aceasta publicatie a ridicat in continuare chestiunea dezvoltarii i rafmamentului metodei de catre cativa cercetatori. Uneori, aceasta dezvoltare a fost insotita de dezbateri vehemente intre avocati i oponentii anumitor solutii. Putem concluziona acum ca exista un consens in diverse formulari esentiale i ca meta-analiza i-a gasit locul in repertoriul cunoscut al metodelor de cercetare. In zilele noastre, aceasta metoda se extinde in toate tiin{ele sociale i este vizibila i in afara tiintelor sociale, de exemplu, in cercetarea biologica i medicala (vezi Goodman, 1991).

De obicei, finta unei meta-analize este asupra a doua comunitafi (Rosenthal, 1991). Mai intai, cineva dorete sa combine rezultatelor tuturor studiilor adunate intr-o singura valoare. Aceasta valoare reprezinta apoi o estimare a valorii populatiei. Un exemplu este obtinerea unei estimari a relatiei dintre satisfactia fata de slujba i performantele rezultate la slujba, combinand toate rezultatele separate din studiile adunate intr-o corelatie cu importanta medie. In al doilea rand cineva dorejte sa studieze variatia rezultatelor din diferite studii. De exemplu, relatiile dintre satisfactia la slujba i performantele rezultate la slujba pot fi influentate de o a treia variabila ipotetica (o caracteristica organizatorica sau a sarcinii, vezi parag. 5. 3). aceasta a treia variabila ar putea cauza variatia rezultatelor din diferite studii. De asemenea, variatia luata in consideratie ar putea avea origini statistice. De exemplu, cineva se poate gandi la erori de eantionare cum ar efectul folosirii de eantioane mici.

in psihologia W&O, meta-analiza a fost pusa in actiune dintr-o anumita perspectiva. Aceasta initiativa a fost luata relativ independent de evenimentele mentionate mai sus, care a inceput cu publicarea lor de catre Glass. Ambele abordari ale rezultantelor corespund una cu alta intr-o mare masura (vezi Hunter & Schmidt, 1998). Metoda folosita in cadrul psihologiei W&O a fost dezvoltata de Hunter i Schmidt care in aceeai perioada in care Glass i-a dezvoltat metoda sa, au fost angajati intens la a raspunde la intrebarea in ce masura in diverse studii din zona de selectie relatiile constate intre rezultatele din test ale subiectilor i performantele lor la lucru au fost compatibile in teste i ocupatii similare. Astfel, ei au comparat coeficientii de motivare raportafi. Ei au presupus ca diferentele dintre coeficientii de motivare raportati pentru un anumit tip de teste - de

exemplu, teste de inteligenta generala - i pentru un tip de ocupatie sau slujbe dat - de exemplu, slujbe in domeniul bisericesc - in principal generate din artefacte metodologice i nu s-au referit la diferente intrinsece de situatie intre slujbe (diferentele dintre organizatii, grupari de lucru, regiuni etc. ). Pentru a reflecta aceasta ei, au corectat discordanta observata in coeficientul de motivare la un numar de artefacte cum ar fi erori in luarea de eantioane, diferente de opinii atat a celor care au anticipat, cat i in criterii i in diferentele de restrictie a domeniului. Daca ar ramane numai o mica diferenta in coeficientii de motivare dupe controlarea acestor artefacte, se poate vorbi de un grup de coeficienti omogeni i se poate concluziona generalizarea motivarii in conformitate cu aceasta linie de conceptie. Cu alte cuvinte, in acest caz, motivarea este generalizata in anumite situatii (organizatii, regiuni etc. ). De exemplu, aceasta le-a permis sa vorbeasca de motivarea testelor de inteligenta generala pentru functii bisericeti. Natural, motivul care a stat la baza pentru Hunter i Schmidt a fost dorinja de a fi in stare sa foloseasca teste psihologice fara a calcula motivarea anticipate pentru fiecare tel de selectie ales i in fiecare situate specifica de selectie. Prin abordarea lor, ei au provocat presupunerea predominant^ ca motivarea anticipate este specifica intotdeauna d. p. d. v. situational.

Metoda lor de meta-analiza a fost folosita nu numai pentru a studia generalizarea motivarii, ci i pentru chestiuni din afara psihologiei de selectie, de exemplu, pentru chestiuni care apartin de absenteism, cifra de afaceri, satisfactie la slujba, rolul conflictului, rolul ambiguitatii, stilxiri de conducere i marirea personalului (vezi Hunter & Schmidt, 1991). Din multe din aceste meta-analize s-a concluzionat ca o parte importanta a motivatiei observata in rezultatele de cercetare pot fi atribuite artefactelor metodologice (in special erori in luarea de eantioane), dar ca in unele cazuri, o parte din motivare poate fi explicate i intrinsec prin diferentele dintre variabilele teoretice semnificative.

Caracteristica metodei dezvoltate de Hunter i Schmidt este accentul asupra corectarii motiverii observate cu rezultate in diferite feluri de artefacte metodologice. Una din cele mai importante diferente dintre aceasta metoda i cea dezvoltate de Glass, precum i celelalte meta metode analitice este explicit efort in obtinerea unei combinari a rezultatelor omogene din cercetare folosind metode de corectare. Alti meta-analiti acorda deseori o mai mare atentie studierii teoretice a factorilor moderatori respectivi.

O formulare importante a meta-analizei (de exemplu, vezi Durlak & Lipsey, 1991) este aceea ca subiectul trebuie bine definit pentru a nu patrunde obscuritate in criteriile de selectie a studiilor care vor fi sau nu folositi la analize. Adunarea acestor studii trebuie sa se

faca intr-o maniera sistematica in care este important sa se includa i materiale nepublicate (aa-zisa literatura veche, cum ar fi documente prezentate la congrese). Codificarea caracteristicilor de cercetare poate fi dificila: uneori un anumit rezultat poate fi plasat in mai multe categorii. Prin urmare, criteriile folosite pentru a lua decizii trebuie sa fie explicite. O parte finala importanta a studiului meta-analitic este conversia diferitor date de cercetare primare in valori ale uneia i aceleiai masuri. In acest scop, sunt folosite deseori masurile luate pentru a masura magnitudinea efectului, cum ar fi aa-zisa masura d a lui Cohen sau coeficientul de corelatie.

Atunci cand se efectueaza analize statistice, este important sa se estimeze sistematic printre altele eterogenitatea dimensiunilor efectului intampinat. Atat argumentele metodologice, cat i previziunile derivate in avans pot avea un rol in acest proces. Cu cat sunt mai eterogene, cu atat vor fi mai putin semnificative pe toata gama de rezultate din diferite studii.

Cand se interpreteaza rezultatele din meta-analize, este important sa ne dam seama ca o meta-analiza contine un anumit numar de hotarari subiective (vezi i Wanouw, Sullivan & Malinak, 1989). Dupa o studiere cu superficialitate, metoda meta-analitica se poate presupune uneori greit ca a eliminat complet subiectivitatea prin caracterul cantitativ al metodei. Faptul ca meta-analizele aceluiai subiect pot genera rezultate contradictorii (de exemplu, vezi Petty, McGee & Cavender, 1984; Iaffaldano & Muchinsky, 1985) arata ca nu s-a obfinut aceasta. In plus de aceasta, exista dispute despre modul in care cineva are nevoie sa trateze studii de slaba calitate la meta-analiza i despre volumul in care studiile combinate cu o meta-analiza sunt intr- adevar compatibile (problema de a compara merele cu portocalele). De asemenea, meta-analitii inca nu au cazut de acord unul cu altul asupra modului corect de a stabili gradul in care rezultatele folosite in studii de cercetare sunt eterogene. in final, unii meta-analiti au criticat folosirea unor rezultate non-independente din unul i acelaji studiu care fac ca acest studiu sa aiba o pondere mai mare in meta-analiza fata de alte studii (de exemplu, folosind rezultate de la acelai eantion la trei categorii de varsta diferite dintr-un singur studiu). in ciuda acestor puncte de discutie i controverse, pare garantata concluzia ca metoda meta-analizei este abordare cu mare influenta in cadrul unei game largi de studii.

Pentru studierea in continuare a acestei metode, vezi Hedges i Olkin (1985), Wolff (1986), Hunter i Schmidt (1990, 1991), Durlak i Lipsey (1991) i Rosenthal i Rosnov (1991). Printre altele, programele pe calculator pentru meta-analiza au fost dezvoltate de Schwarzer (1989) i Hunter i Schmidt (1990).

1.6.Diferente in designul cercetarii

in acest paragraf vor fi discutate posibilitatile de a schita un studiu in domeniul psihologiei muncii i organizarii. Ne vom limita insa la studiile empirice.O prima discutie se refera la diferenta dintre studierea

comportamentului provocat de o conditie experimentala in care cadrul studiului este deci de o importanta primordiala i comportamentul provocat de stimuli (intrebari, sarcini, teste). Sa incepem cu cel de-al doilea tip de design al cercetarii: exista doua forme de cercetare in care cadrul experimental nu este crucial, in primul rand, a?a-numita cercetare de tip sondaj in care cercetatorul este interesat de intensitatea preferintelor (de exemplu in cercetarea comportamentului consumatorului sau in stabilirea polilor de influenta politica) sau atitudinilor (spre munca depusa de un lider, un nou plan de pensii). Adesea nivelul procesarii acestui tip de date este fie mic, fie cu 2 posibilitati (distributia frecventelor, diferentelor dintre grupe); oricum, nu este cazul intotdeauna. Date multivariate i mult mai complicate care proceseaza modele sunt de asemenea posibile, cum ar fi analizele variabilitafii de ordine mai inalte, analizele cu caracter relativ de clasificare. in cercetarea de tip sondaj selecfia subiec|ilor este problema principals.

Putem fi preocupati i de natura fenomenului. Daca satisfactia muncii este uni- sau multidimensional;! din punct de vedere conceptual al carui plan general de manifestare sau tablou de control conduce la foarte purine erori de percepfie sau reactie cum detaliul tehnologic este raportat pe de o parte la inteligenta i pe de alta parte la instruire i experienta, daca comportamentul de siguranta este dependent mai mult de siguranta calitatilor mainilor ?i instrumentelor decat de factorii de personalitate sau de caracteristicile mediului. Aceste tipuri de intrebari necesita o analiza a unor mostre de stimuli selectate atent. Bineinteles ca ace?ti stimuli trebuie sa fie administrate unui eantion de subiecti (care prezinta o restrictie la generalizare), astfel incat concluziile sa fie trase din reacfiile determinate de fenomenul psihologic supus studiului.

Apoi exista o cercetare empirica in care conditia experimentala sau "decorul" (cadrul) este intr-adevar de o importanta decisiva. Cu privire la aceasta conditie experimentala o alta distincfie ar

putea fi facuta pe de o parte intre conditia creata special in vederea acestui studiu i intre conditia existenta, circumstante date considerate conditii experimentale. Cea din urma se refera la "Studiul de caz".

Un exemplu al acestor doua forme: intrebarea daca un curs intensiv de 4 luni de dactilografiere produce rezultate inferioare acelora produse de un curs mai lent de 6 luni ar putea fi studiata prin compararea rezultatelor acestor 2 cursuri experimental create, unul durand 6 luni iar celalalt 4 luni. Oricum acest studiu ar putea avea loc folosind rezultatele obtinute din cele 2 cursuri existente, de 6 i respectiv 4 luni in scopul obtinerii diplomei respective.

in cadrul designului in care un cadru experimental este creat, exista 3 posibilitati: o conditie artificiala; o conditie semi- artificiala ?i o conditie naturala. in primul caz avem de-a face cu un "experiment de laborator". Conditia experimentala este complet artificiala, pentru ca experimental are loc in laborator, fapt ce permite controlul abundentei variabilelor de influenza prezente firesc in mediul natural. In al treilea caz avem de-a face cu un experiment practic pe teren. Cu toate ca condifiile experimentale sunt intr-adevar special create pentru acest studiu, caracterul natural observat in aceasta situatie este cat mai putin alterat. intr-o organizatie, un nou sistem de recompensare este introdus intr-un departament in timp ce in alt departament selectat pe baza similaritatii cu precedentul, sistemul de recompensare (plata corelata cu performanta individual^) nu este schimbat. Diferentele de reactie la ambele sisteme de recompensare sunt inregistrate i formeaza punctul de plecare al evaluarii noului sistem

intre aceste 2 forme de design experimental mai exista i o a treia forma, aa-numita forma semi-artificiala, care cuprinde simulari, jocuri precum i interpretari de roluri. Nici una din aceste activitati nu este integral artificiala pentru ca in proportii diferite, cadrul natural este imitat. Pe de alta parte nici una dintre aceste activitati nu este complet naturala pentru ca orice im itate ramane o reflectare incompleta a realitatii din viata cotidiana.

in cadrul designului semi-artificial exista trei tipuri distincte care difera in functie de nivelul de manipulare a conditiilor. Prima se remarca prin faptul ca oricine ar putea manipula continuu din exterior conditiile experimentului in desfaurare. Avem de-a face deci cu simularea, o procedura care este folosita mai mult in instruire in scopuri didactice decat in cercetarea experimentala.

Atunci cand doar situatia de la care demareaza experimentul este provocata i participantii sunt insarcinati cu controlul parametrilor, vorbim de "jocuri"; intr-un cadru organizational acestea sunt numite jocuri de afaceri. Un exemplu de cercetare cu privire la luarea unor decizii prin jocuri de tip "buget" este intalnit in studilu lui Hofstede (1967).

Prin procesarea asistata de calculator exista nenumarate forme mixte sau intermediare ale acestor tipuri de simulari disponibile in zilele noastre. Acestea se extind nu numai asupra situatiei de plecare ci i asupra altor adaptari i influence din exterior, unele controlabile de catre participant i altele in afara controlului acestora, ce pot fi introduse in joc, sporind astfel realismul jocului.

Un al treilea tip de cercetare semi-artificiala este interpretarea unui rol. Participantilor li se cere sa pretinda ca indeplinesc un anumit rol. Aceasta pre-conditie de a "pretinde" este desigur punctul slab al acestui tip de experiment (Freedman 1969). Pentru o privire mai aprofundata asupra posibilitatilor i limitelor cercetarii experimentale semi-artificiale vezi Fromkin i Strenfert (1976).

Mai multe discutii au avut loc cu privire la sensul i utilitatea experimentului in laborator comparat cu experimentul practic, pe teren. In aceasta discu|ie experimentele semi-artificiale ocupa de obicei o pozitie intermediary. Interesanta pentru psihologia muncii i cea organizational^ este observatia lui Locke (1986) i anume ca atat experimentele practice cat i cele din laborator pot conduce adesea la concluzii similare.

in apararea valorii experimentelor de laborator, doua mari probleme inerente in experimentele i studiile practice trebuie sa fie semnalate. Prima problema este aceea legata de imposibilitatea exercitarii unui control asupra factorilor nedoriti de influenta. in al doilea rand, este adesea imposibil din considerente practice sa se apropie de cerinta de comparabilitate a grupelor, departamentelor sau organizatiilor in conditia experimentala pe de o parte i in conditia de control pe de alta parte. i aceasta din urma este o cerinta foarte importanta. La urma urmei, daca se dorete tragerea unor concluzii cu privire la efectul variabilei experimentale (de exemplu, sporirea sarcinilor) din compararea reactiilor dintr-im departament experimental special introdus ?i un departament de control, atunci putem fi siguri ca diferentele potentiale nu sunt cauzate de alti factori decat de conditia intentionata. Cu alte cuvinte, amenintarile cu privire la validitatea interna sunt largite; pe de o parte pentru ca este imposibil sa fie gasite grupuri de cercetare perfect comparabile sau sa fie distribuiti la intamplare subiectii in fiinctie de cele 2 conditii.

Principalul neajuns al experimentului de laborator este totui natura sa artificiala. Circumstantele de laborator au adesea foarte putine lucruri in comun cu situafia reala din viata, diminuand astfel valoarea rezultatelor obtinute (validitatea externa fi ecologica). Acest fapt este problematic cu procesele mai complexe care trebuie sa fie analizate in propriul context social i organizational. Din acest motiv studiile inter-culturale merita o atentie deosebita (vezi Lonner i Berry, 1986).

Cu alte cuvinte, in experimentele de laborator increderea in acuratetea intuitiei relatiilor cauzale create cu pretul generalismului i realismului acestei cunoateri. Pentru fiecare caz in parte, va trebui sa fie determinat daca increderea in acuratefea concluziilor i in valoarea reala a rezultatelor sunt in proportie corespunzatoare.

Dupa cum am afirmat, in experimentele practice exista rareori posibilitatea de a distribui la intamplare subiectii de cercetare in functie de diferite conditii experimentale i de control iar in studiile practice aceasta posibilitate este aproape inexistenta. Aadar, nu se poate vorbi de un experiment "real" in care aceasta ordonare aleatorie este esentiala (in afara de controlarea influentelor nedorite). Totui Cook i Campbell (1976, 1979) i Cook, Campbell i Peracchio (1990) prezinta mai multe situatii in care experimentele practice i studiile pe teren pot totui sa fie denumite "experimente", incluzand posibilitatea interferentei relatiilor de tip cauzal. Studiile ce indeplinesc aceste cerinte nu sunt numite "reale", ci "cvasi-experimente".

Vom prezenta acum mai multe cvasi-experimente posibile i mai des intalnite, aa cum sunt ele descrise de Cook i Campbell. In primul rand se afirma ca fara existenta unui grup de control, este practic imposibil sa vorbim de un studiu experimental. Acest fapt exclude doua tipuri de designuri ale cercetarii care sunt totui adesea folosite in psihologia muncii i cea organizationala i anume: modelul grupului unic supus doar unui test ulterior i modelul grupului unic supus atat unui test anterior cat i ulterior.

Cand conditia experimentala este notata cu X i observatia cu O, atunci urmatoarele modele nu sunt acceptate: XO i O1XO2.

Primul model este cu siguranta inacceptabil deoarece nu se poate determina daca a avut loc sau nu vreo modificare i in cazul in care aceasta a avut loc, daca ea se datoreaza factorului de influenta X. oricum, modelul al doilea este mai des folosit (observatie anterioara testului - tratament - observatie ulterioara testului) dei este la randul lui insuficient, din moment ce nu se poate stabili daca modificarile observate au fost cauzate de conditia X, mai degraba decat a fi rezultatul maturizarii naturale sau a modificarii proceselor care ar fi avut loc i in absenta tratamentului X. un exemplu concludent este dat de Wolff- Albers (1968) care a aratat ca mai multe modificari observate in comportamentul i performanta studentilor dintr-o coala de afaceri germana, nu puteau fi explicate de modificarile intervenite in sistemul educational i in programa de invatamant pentru ca astfel de modificari de aceeai intensitate au fost inregistrate i in institutii similare mai mici din Olanda. Cele mai importante i interpretabile modele descrise de Cook i Campbell sunt:

1. Modelul grupului de control intern tratat cu test atat anterior cat i posterior.

otxo2o , o 2

Singura diferenta fata de experimental in laborator este ca atat grupul experimental cat i cel de control nu sunt potrivite sau alcataite intr-un mod selectiv. Normal, calitatea experimentului respectiv create i se apropie de modelul ideal. Cu alte cuvinte intr-un astfel de experiment este importanta alegerea departamentelor, a grupurilor de cercetare cat mai asemanatoare cu putinta pentru a se putea asigura o validitate interna maxima.

2. Modelul grupurilor de control non-echivalente supuse unui tratament contrar.

o , x + o 2

O i X - 0 2

Diferenta fata de modelul mai sus mentionat este ca in cadrul acestui model grupul experimental ce primete tratamental X+ este insotit i de grupul de control ce primete un tratament experimental. Acest tratament reprezinta opusul conceptual al lui X+, adica X-, care este menit sa induca transformari inverse in grupul X-. de exemplu, remuneratia mai mare sau mai mica, o forma de conducere participative sau autoritara, temperatura scazuta sau inalta.

3. Modelul grupului unic supus unui tratament indepartat cu testareanterioara i ulterioara.

o,xo2 o3X04O diferenta intre Oi i 0 2 poate fi atribuita lui X (de exemplu introducerea muzicii la locul de munca) cu o incredere justificata, atunci cand indepartarea conditiei are un efect invers intr-un timp anume stabilit. O3 nu trebuie neaparat sa fie egal cu 0 2 unele dezvoltari normale (uzura, habitatal) pot desigur avea loc, dar dupa X 0 discontinuitate clara in scorurile stadiate ar trebui sa fie observata.

4. Modelul grupului unic supus unui tratament repetat cu testare anterioara

i ulterioara.

stimulent (o conditie stimulativa sau medicament). Rezultatele acestui

model sunt mult mai semnificative cand Oi, O2, O3 ?i 0 4difera intre ele,

dar toate aceste diferente sunt in acela?i sens.

Aceste modele nu sunt ermetice i au cateva neajunsuri cu privire la validitatea interna (pentru mai multe detalii, vezi Cook i Campbell, 1979, cap. 3). In anumite conditii i cu anumite efecte, rezultatele sunt totui interpretabile. Se pot da intr-adevar explicatii, unele chiar neoficiale, bazate pe aceste "experimente ireale".

1.7. Metode de colectare a datelor

Acest capitol se va incheia cu o privire de ansamblu asupra diferitelor metode de colectare a datelor folosite in psihologia muncii i cea organizationala.

Vorbind in general aceste metode pot fi clasificate dupa 2criterii

Mai intai canalul prin care informatia este receptionata. Acesta ar putea fi subiectul investigat; el sau ea este cel care furnizeaza datele. In al doilea rand, este posibil ca cercetatorul insui sa produca datele, de exemplu prin evaluari sau inregistrarea unor impresii.

Apoi, informatia poate fi generata de credinta sau opinia unei a treia parti (un expert sau 0 persoana implicata). In plus existaposibilitatea de a strange informatii prin inregistrari obiective sau echipamente experimentale. Nu in ultimul rand, informatia ar putea fi disponibila in principiu daca ar fi stocata in dosare de documentare sau arhive deja existente.

Un al doilea punct de vedere in functie de care acestemetode ar putea fi clasificate este acela legat de modul in carematerialul folosit este structurat. Unele metode cer o specificare clara a modului de selectare a informatiilor i de clasificare a lor inainte de a incepe efectiv culegerea datelor. Astfel de metode sunt denumite metode structurate. Atunci cand selectia i clasificarea informatiilor au loc dupa culegerea datelor sau nu au loc deloc, vorbim de metode nestructurate.

Folosind aceste 2 puncte de vedere, diferitele metode de colectare a datelor pot fi incluse intr-un tabel precum cel prezentat in figura 2. 5.

O descriere sumara a metodelor mai sus amintite va fi facuta In continuare.

l.Subiectul

in primul rand, metodele in care subiectul este sursa generatoare de informatii. Urmatoarele tehnici in cadrul acestei categorii pot fi considerate metode structurate.

1.1. Chestionarele

Acestea sunt completate de subiectii chestionati (individual sau colectiv, intr-o intalnire personala sau la telefon, sub supravegherea unui cercetator sau independent, de exemplu atunci cand chestionarele sunt trimise prin pota subiectilor).

Aceasta modalitate este utilizata frecvent i ca urmare este adeseori subiect in literatura de specialitate. Pentru o sinteza a diferitelor modalitati de chestionare i a problemelor tehnice implicate de alcatuirea chestionarelor, a se consulta Oppenheim (1966), Bouchard (1976), Babbie (1979) i Meerling (1980).

Masuratori pe scala

Scari de masura deja existente sau special create sunt folosite pentru a masura anumite manifestari de vointa sau fenomene sociale precum satisfactia cu toate aspectele legate de munca. (British Telecom, 1984a; Hulin, 1990), caracteristici organizational (Van de Ven i Ferry, 1980; British Telecom, 1984b) sau forme de conducere (Bass, 1990).

Interviuri structurate

Structurarea se poate aplica atat intrebarilor cat i raspunsurilor. Aceasta metoda seamana foarte mult cu metoda chestionarului, cu toate ca in acest caz intrebarile sunt completate de catre cercetator. Exista insa o oarecare rezerva in a considera ca interviurile structurate devin "interviuri deschise".

De exemplu, ordinea intrebarilor i exprimarea cat mai exacta a raspunsului subiectului, sau aprecierea corecta a situatiei ce constituie obiectul studiului (Richardson, 1965). Cercetarea i

experientele interviului ca modalitate de obfinere a informatiilor (Kahn i Cannell, 1967; Flippo, 1971) sau ca i baza in procesul de luare a unei decizii (Randell, 1978) sau selectarea personalului (Guion, 1990) au fost pe larg dezbatute in literatura de specialitate.

Testele obiective

O mare varietate de teste masurand capacitatea i factorii de personalitatea sunt disponibili sau pot fi elaborate. Cu privire la aceasta categorie de teste, ne vom referi la acelea in care evaluarea performantelor subiectului/persoanei sau comportamentului se poate face intr-un mod relativ obiectiv. Acesta este cazul unui test cu multiple variante de raspuns, dar se pot include i intrebari cu raspuns deschis. Pentru o privire critica asupra testelor disponibile vezi Cronbach (1970), Buros (1978)sau Aiken (1996).

Categoria metodelor nestructurate cu subiectul intervievat ca i canal de informatie cuprinde urmatoarele tehnici:

Interviuri deschise

Trecerea de la un interviu structurat la unui deschis este graduala, dar nu se poate defini uor pragul dintre cele doua forme. La extreme este destul de clar. Interviul deschis lasa la latitudinea cercetatorului selectia temelor interviului, ordinea in care acestea vor fi introduse precum i modul in care raspunsurile sunt inregistrate i clasificate.

White (1960) a fumizat o descriere amanunfita a avantajelor acestui tip de interviu. Cercetatorul folosete adesea un reportofon i analizeaza caseta dupa intervievare. Un mare dezavantaj al interviului nestructurat este caracterul selectiv al alegerii temelor interviului (Mayfield 1964; Drenth. 1988), care determina lipsa unei comparabilitati sistematice.

Testele proiective

Testele proiective in care subiectii trebuie sa alcatuiasca o poveste proprie pe baza unei situapi date, sau in care reactia sau remarca la o anumita intrebare trebuie data intr-un balon (ca in desenele animate), furnizeaza de asemenea un material nestructurat care trebuie sa fie interpretat de cercetator. in diagnosticarea psihica astfel de metode sunt folosite de multa vreme (Anderson i Anderson, 1951) dei ele au fost aspru criticate. Aceasta metoda a fost folosita i in cercetarea atitudinilor (Campbell, 1950) i in studiile de motivatie (Atkinson,

1958; Drenth, 1960). Mai frecvent insa aceste metode sunt aplicate in cercetarea comportamentului fi preferintelor consumatorilor (Smith, 1954; Katon, 1960). La fel ca fi in diagnosticare, aceste tehnici sunt destul de apropiate in prima faza a testarii, in care accentul cade pe generarea ideilor fi ipotezelor.

Avantajele metodelor in care subiectii infifi sunt sursa de procurare a informatiilor sunt clare; subiectul sete adesea singurul in masura sa fumizeze informatia dorita (opinii, atitudini). De asemenea subiectul vorbefte din propria experienta.

In plus aceste teste, daca sunt prezentate intr-o forma structurata, fumizeaza date cat se poate de obiective fi credibile. Testele fi scarile de masura, la fel ca fi chestionarele pot atinge un nivel inalt al rafmamentului metodologic. Atuul metodelor nestructurate consta in abundenta ideilor fi sugestiilor incluse.

Aceste metode se dovedesc folositoare in special in studii in care aceasta abundenta prezinta un interes deosebit, fi in care acuratetea dovedita a unei idei nu este prioritara (studii de explorare).

Oricum, exista fi numeroase obiectii la aceasta metoda. Prima este lipsa, adesea constatata, a relevan|ei datelor fumizate de subiectii infifi. Adesea cercetatorii sunt mult mai interesati de comportamentul in sine decat de estimarea sau perceptia subiectiva a comportamentului. Neajunsurile relatiei dintre atitudini fi comportament sunt cunoscute din literatura de specialitate (Guilford, 1959, cap. 9). Acest fapt este adevarat fi in cazul psihologiei muncii fi cea organizational;! (vezi Brayfield fi Crockett, 1955; KatzelL, 1992).

O a doua mare problema cu rapoartele personale este aceea a reactivitatii metodelor. Prin aceasta se intelege ufurinta fi posibilitatea de deformare a informa{iei prin influentarea conftienta sau inconftienta de catre infifi subiectii. In teoria testului, acest fenomen este cunoscut sub numele de "dezirabilitate sociala" (Edwards, 1959). De asemenea in studii fi sondaje de opinie cu privire la probleme controversate cu impact putemic asupra subiectului (intrebari legate de satisfactia unei plati corecte, de concedierile colective), o abordare non-critica in care raspunsurile sunt luate foarte in serios va conduce in mod obifnuit la rezultate neconcludente: in cele mai multe cazuri subiectii schiteaza reactii menite sa protejeze locul de munca, situatia de angajare sau vor raspunde la intamplare. Acest fenomen este intalnit fi in studiile inter- culturale. In statele asiatice, de exemplu, exista o tending destul de putemica constand in a multumi sau a fi de acord cu cel ce face interviul (privit ca autoritate). Acest fenomen este cunoscut sub numele de "tending spre curtoazie" (Elder, 1976).

Faptul ca s-a acordat o mica atentie fenomenului de "dezirabilitate sociala" a contribuit la formarea unei atitudini negative in ceea ce privefte acest tip de cercetare (Garfinkel, 1967; Douglas, 1976;

Salancik i Pfeffer, 1977). Aceasta atitudine negativa nu este intotdeauna justificata (Albinski, 1978). In cazul metodelor nestructurate, precum interviul deschis sau testul de proiectie, aceasta obiectie este mai putin prezenta, pentru ca intentia cercetatorului nu este intotdeauna foarte clara pentru subiect i astfel subiectul este intrucatva mai deschis interviului i mai putin precaut. Pe de alta parte, totui, relevanta i validitatea informatiilor obtinute prin metode nestructurate sunt mai scazute.

2. Cercetatorul

A doua categorie descrisa aici implica cercetatorul ca i canal principal de informatie. Putem face distincfie din nou intre metodele structurate, in care dimensiunile i posibilitatile de raspuns la interviu sunt selectate anterior i metodele nestructurate, in care acestea sunt lasate la latitudinea cercetatorului.

Metodele structurate sunt:

Evaluari $i observatii sistematice

Cu ajutorul tabelelor de observatie, sau a evaluarii la scala a comportamentului, procesele ?i fenomenele sunt reorganizate. Comportamentul poate avea loc intr-un mediu natural sau artificial (simulat). Subiectii alei pot sau nu sa fie contienti de faptul ca sunt sub observare (oglinda falsa). Mai mult, evaluarile pot sa vizeze aspecte intrinseci (de exemplu, continutul conversatiilor, Bass, 1954), sau caracteristicilor proceselor i interac|iunilor formale (Bales, 1950; Andriessen, 1980). Uneori, dupa cum se procedeaza in cazul interviurilor deschise, inregistrarea datelor i evaluarea propriu-zisa sunt separate in timp de folosirea unui reportofon sau a unei camere video pentru inregistrare, in timp ce analiza materialului va avea loc ulterior.

Doua metode pot fi clasificate ca nestructurate.

Impresiile

Cercetatorul observa, intervieveaza sau interpreteaza (in scris sau prin desen) materialul furnizat de subiect ghidandu-se in principal dupa concluziile i impresiile subiective, decat dupa analiza sistematica a formei sau continutului aspectelor legate de comportamentul subiectului.

Experientele personale ale cercetatorului sunt punctul de pomire pentru descrieri sau predicfii. Aceasta metoda este strans legata de metodele de evaluare impresionistica sau clinica din cadrul

diagnosticului psihic. Descoperirile facute cu prilejul unor astfel de cercetari privind validitatea acestui tip de impresii (Wiggins, 1972; Goldberg, 1991) indeamna la o oarecare reticenta in ceea ce privete utilitatea acestei surse de informatii.

Observarea participativa

Observarea participativa trebuie intotdeauna sa combine doua obiective probabil opuse: pe de o parte participarea sincera la proces i pe de alta parte incercarea de a observa i evalua acelai proces cat mai obiectiv cu putinta.

Aria de participare variaza de la o participare destul de dezinteresata i pana la o participare efectiva in care se pune suflet. Dupa anumiti cercetatori (Douglas, 1976) este mai potrivit, mai ales in cazul unor subiecte controversate sau tabu ca cercetatorul sa inceapa ca i un participant deplin i odata ce s-a catigat increderea sa se retraga subtil in rolul de observator. Douglas a studiat subiecte controversate ca plaja de nudism i saloanele de infrumusetare in aceasta maniera.

In mod evident metoda folosirii cercetatorului in rol de subiect intervievat fumizeaza o solutie privind reactia de impotrivire a subiectului real. Bineinteles ca pericolul nu dispare complet. Observarea i evaluarea comportamentului subiectului fiind facute de o a treia persoana, nu exclude posibilitatea ca informatia initiala sa fie deformata. Subiectul poate inca sa influenteze informatiile in sensul dorit. in plus, o noua problema apare, i anume deformarea informatiilor de catre cercetatorul insui. in cel mai fericit caz, cercetatorul este bine instruit i impartial in observare i ar trebui sa aiba mult mai putine probleme in aceasta privinta decat subiectii. Totui, dintr-un alt punct de vedere cercetatorul nu este lipsit de interese (cum ar fi credinta exagerata in anumite teorii, inclinatie spre ideologia traditionala i valorile sociale). in plus, validitatea nestructurata este totui un subiect de indoiala.

in cazul metodelor structurate in cele mai multe situatii validitatea atinge nivele acceptable prin folosirea unor scheme i scari bine intocmite.

Aceasta temere cu privire la metodele de observare este totu?i contrabalansata de marele avantaj al relevantei. Daca, de exemplu, angajatii chestiona^i sustin ca au un contact frecvent unii cu altii, dar datele din fia de observare demonstreaza ca nu se realizeaza astfel de interactiuni, putem afirma fara sa grejim, ca experien|a subiectiva poate fi o sursa de informatii, dar ca in acela?i timp realitatea observata, de exemplu in studiul relatiei dintre interactiune i absenteism este mult mai relevanta decat perceptia subiectiva.

Avantajele i dezavantajele observarii obiective i a celei participative au fost pe larg discutate (vezi Zelditch, 1969; Bellack i Hersen, 1988; Kobben, 1991). Aceste discufii sunt canalizate pe alegerea sau echilibrul dintre obiectivitate i duplicitate pe de o parte i relevanta, validitate, caracter real i preintampinarea reactiei de rezistenta a subiectilor pe de alta parte. Pentru o evaluare mai sobra i critica vezi Bouchard (1976, pag. 384-392).

Un criteriu ce nu trebuie ignorat in cazul acestei metode este acela al costului in ceea ce p riva te personalul i timpul necesitat. Se poate ca atingerea unui nivel suficient al acceptarii sa implice ani de- a randul de participare; este o investitie destul de mare, care ar trebui comparata insa cu calitatea informatiei.

In cele din urma, problema selec|iei informatiei ar trebui discutata. Selecfia este una dintre cele mai dificile parti ale unui interviu, mai ales in cazul celor deschise, dar poate fi asimilata i metodelor de observare. Este practic imposibil sa inregistrezi i sa foloseti toate informatiile vazute de cineva; de aici obligativitatea selecfiei. intrebarea ramane totui; in ce masura selectia induce partinire ?

3. ExpertiiIn al treilea rand, in colectarea datelor, se face uz de

parerea unei a treia parti, cum ar fi expertii sau persoanele specializate intr-un anumit domeniu.

Evaluarile

Expertii (managerii personalului, supraveghetori, instructori) pot aprecia performan|ele sau comportamentul indivizilor sau grupurilor de indivizi. Uneori aceste aprecieri pot fi accesibile rapid, de exemplu in cazul aprecierilor sau evaluarilor performantelor sau potentialului; in alte cazuri insa aceste evaluari trebuie sa fie special create pentru studiul respectiv. (Pentru a vedea i alte forme de evaluare cu avantajele fi dezavantajele lor consultati vol. 3, cap. 4 din acest manual).

Orarele de intervievare

O a doua posibilitate este aceea de a intervieva expertii (persoanele-cheie care au jucat un rol crucial in procesul studiat) cu privire la un anumit eveniment i modul in care acetia 1-au experimentat. Se poate folosi i tehnica "bulgarelui de zapada". Se incepe cu un subiect care a jucat un rol esential intr-un proces legat de

un conflict de interese, spre exemplu. Pe baza acestui prim interviu, un al doilea expert (cu pareri contradictorii) este selectat i intervievat. Acest fapt ar putea conduce i la selectarea unui al treilea expert i chiar a unui al patrulea.

O alta metoda folosita este cea a trasorului, in care se incearca obfinerea unei imagini interioare dintr-un proces complicat de devenire istorica prin identificarea fazelor, i pentru fiecare faza distincta se chestioneaza acei indivizi care au exercitat o influenta importanta in decursul procesului.

Acest fapt poate fi testat asupra materialului existent, cum ar fi notele, minutele, agendele de intalniri. Pentru aplicatii ale acestei metode vezi Koopman (1980), Hickson (1986) i Heller (1988).

Pe deasupra exista i metode nestructurate. Aici, bineinteles, este posibila folosirea interviurilor deschise, in care parerile tertilor sunt explorate. Doua metode merita sa fie separate de acest context. Ele sunt indreptate spre raspunsuri la intrebari directe i explorative cu privire la posibile dezvoltari in viitor sau spre generarea unor solutii originale i neobinuite la problemele date.

Prima dintre acestea este metoda "ideilor fulger" introdusa de Osborn in anul 1941. Urmatoarele trei principii sunt de baza in prima faza a acestei metode;-un flux liber de idei, fara a lua in considerare calitatea acestora -urmarirea ideilor introduse i de alti subiecti -interdictia criticilor de orice natura.

Selectarea ideilor dupa criteriul calitativ i imbunatatirea acestora este infaptuita intr-o faza ulterioara.

O a doua tehnica, care prezinta explicit avantajele contactului direct (vizual) este aa-numita metoda "Delphi" (Helmer, 1967). Aceasta tehnica consta inprocesarea opiniilor fiecarui expert sub forma, spre exemplu, a unui scor mediu sau scoruri medii cu inregistrarea variatiei opiniilor, care apoi este retumata participantilor individuali pentru comentarii sau eventual revizuirea pozitiei initiale. Acest proces poate fi repetat de mai multe ori. (Pentru un exemplu al folosirii acestor tehnici in cercetarea orientata pe viitor, vezi Van Doom i Van Vugt, 1978; Irvine i Martin, 1984, 1989).

inregistrarea

in aceasta categorie nu mai sunt implicate evaluari subiective sau perceptii ale oamenilor, fie ca ei sunt prezenti in calitate de subiecti, cercetatori, experti. Metodele din aceasta categorie modifica datele care sunt inregistrate obiectiv. Metodele structurate sunt:

Indicatori obiectivi indirecti

Datorita naturii lor indirecte, aceste masuratori obiective nu pot fi influentate uor de catre subiectii de cercetare. Aceste metode, adesea apartin unei categorii pe care Webb (1966) a numit-o "masuratori modeste". Pe de o parte ele include urme fizice cum sunt amprente digitale de pe carti sau foliile de vinilin ce protejeaza tablourile intr-o expozitie, ca indiciu al popularitatii lor, numarul mucurilor de tigara dintr-o scrumiera ca indiciu al stresului intr-o intalnire. Pe de alta parte ele pot presupune inregistrari mai simple, cum ar fi locul unde sta o anumita persoana la masa de conferinta ca semn al autoritatii sale, distanta fata de unii sau altii, ca indiciu al asemanarii sau afinitatilor. (vezi Cook, 1970). Exista de asemenea posibilitatea realizarii acestor metode in experimentele din viata reala (Bovenkerk, 1978; Bovenkerk i Brunt, 1976), dupa cum se poate vedea din numarul mare de studii in legatura cu discriminarea la care sunt supui surinamezii in Olanda.

Acest lucru a fost masurat de exemplu prin frecvenfa relativa cu care un scaun liber dintr-un autobuz langa o femeie surinameza aflata sub observatie, ramanea neocupat (Daams, 1978), sau prin numararea opririlor unei maini mari conduse de un ofer surinamez de catre politie, comparativ cu un coleg al sau de rasa alba, ce conducea o maina asemanatoare (Bovenkerk i Luming, 1979).

Echipamentul experimental

Aceste instrumente sunt folosite cu precadere in cercetarea experimentala (de exemplu in ergonomie). O multitudine de instrumente sunt disponibile, fie ca ele sunt preluate direct din psihologia experimentala (masuratoarea pulsului, a presiunii sangelui, a conductibilitatii pielii), sau special create pentru aplica|iile ergonomice (Van Wely i Willems, 1973; sanders i Melormick, 1993; vezi i Sanders, vol. 2, cap. 3 in acest manual).

Exista de asemenea i posibilitatea de a inregistra direct comportamentul i expresiile oamenilor sub forma metodelor mai putin indraznete. Echipamentele pentru inregistrarea micarilor corporale i a reacfiilor (vezi Webb, 1966, pag. 152), tehnica fotografica i chiar cea care utilizeaza filmele infraroii, celulele fotoelectrice, sunt toate mijloace de a analiza comportamentul uman fara ca individul aflat sub observatie sa fie contient de acest lucru. Un exemplu de un instrument complex destinat inregistrarii comportamentului "locational" uman este aa-numitul hodometru inventat de Bechtel (descris i de Craik, 1970, pag. 29). Acest instrument consta dintr-un ciorchine de suporturi electrice, independente intre ele i conectate separat la un aparat de

masura electric, intreaga podea este acoperita cu aceste aparate de inregistrare a pa llo r i acoperita cu un covor. Toti paii vizitatorilor pe intreruptoarele electrice pot fi inregistrati.

Un avantaj al acestor masuratori obiectivi cu ajutorul echipamentelor este ca datele obtinute sunt de obicei destul de convingatoare. Acest lucru nu inseamna ca sunt valide, sau ca sunt extrem de relevante. Mai ales in cazul inregistrarilor indirecte avantajul unei deformari relativ insignifiante a informatiei este cuplat cu dezavantajul irelevantei i al validitatii scazute. De multe ori "distanta logica" dintre metoda aleasa fi fenomenul studiat este atat de mare meat concluziile nu pot fi luate in serios.

in plus, pentru multe metode mai putin indraznete, exista i problema acceptabilitatii din punct de vedere etic. Este permis sa supui subiectii unor experimente fara a-I proteja sau anunta cu privire la acest lucru? Dilema este ca adesea chiar avantajul acestei lipse de reactie, forteaza cercetatorul sa respinga aceasta metoda, pe motive etice.

Pentru inregistrarea nestructurata a comportamentului, expresiilor i interactiunilor, exista o multitudine de echipamente disponibile pentru a inregistra integral conversatia, activitatile, evenimentele sau interactiunea sociala. Aceste informatii pot fi transcrise, codate i interpretate mai tarziu. Adesea sunt folosite in acest scop reportofoane i camere video, in principiu aceasta metoda se suprapune interviului sau observatiei pe viu; totui, o diferenta importanta consta in faptul ca o caseta audio sau video poate fi reascultata/revazuta de mai multe ori, pentru clarificarea obscuritatilor, sau pentru a avea o dovada materials pentru atestarea validitatii informatiilor.

CAPITOLUL II

A NA LIZA M U N CII

2.1.Generality ti -analiza muncii9

Analiza muncii ocupa un loc central in managementul personalului. pana cand nu sunt identificate precis

cerintele fata de detinatorul unui post de munca, aceasta sub aspectul

o sarcinilor fi al o comportamentului solicitat,

fara aceste informatii nu se poate proiecta1. un sistem de selectie profesionala,2 . un program de instruire profesionala sau3. structura unui sistem de evaluare a

personalului.Un patron trebuie sa tie ce tip de posturi are fi in ce numar acestea sunt disponibile, in ce constau sarcinile de munca specifice fiecarui post, care este dificultatea acestora, ce deprinderi de munca, aptitudini fi alte particularitati individuale necesita un post de munca pentru ca acesta sa functioneze la parametri de eficienta maxima etc.Aceste informatii el le obtine numai pe baza unei minutioase analize a activitajilor de munca din compania sa. Levine (1988) amintefte de 11 implicatii ale analizei muncii la nivel de organizatie.

1. Analiza muncii este o activitate continua pe care departamentele de resurse umane sunt obligate sa o desfafoare.

2. Posturile de munca se caracterizeaza prin dinamicitate, ifi schimba continuu continutul, apar sarcini noi, implicatiile psihologice se restructureaza i ele, ori, deciziile de personal, organizarea cursurilor de instruire etc., nu sunt posibile fara a reactualiza analiza muncii fi a desprinde din aceasta elementele de care avem nevoie. Analiza muncii este adesea inteleasa grefit, perceputa ca o corvoada sau simplu transformata intr-o activitate formala de catre patroni fi departamentele de resurse umane. Numai dupa un timp se fac resimtite efectele tratarii cu superficialitate a acestei acpuni, ulterior se dovedefte ca s-au comis grefeli adesea generatoare de conflicte organiza^ionale majore.

in linii foarte generate, analiza muncii ii aduce contribufia la(a) reorganizarea fortei de munca dintr-o companie;(b) la structurarea mai rationala a salariilor;(c) identificarea trebuintelor de instruire (Smith & Robertson, 1993).

Un exemplu. Compania ElectroBeta SA producatoare de componente electronice s-a privatizat, noul patron fiind interesat in redresarea productiei i rentabilizarea companiei. Pentru aceasta el a initiat un studiu constatativ (diagnoza organizationala) pentru a-$i da seama de situatia' companiei sub aspectul utilajului existent, piata de desfacere a produselor i eficienta concurentei, calificarea personalului i implicarea sa in realizarea obiectivelor companiei. Avand acest tablou, patronul impreuna cu alti factori de raspundere, a schitat un plan de schimbare al managementului vechi. Punctele sale de atac s-au referit la retehnologizarea procesului de productie, dezvoltarea unui proiect de marketing mai agresiv i o politica de personal mai eficienta. Totu?i, startul 1-a facut prin departamentul de resurse umane care a procedat la o redefinire a posturilor de munca i la declan?area unei actiuni ample de analiza a muncii i proiectare a fi?elor de post, in urma acestei actiuni, fiecare detinator al unui post de munca a primit fia postului respectiv pe care studiind- o tia clar ce indatoriri are i care este comportamentul pe care compania il ateapta de la el.

Incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari: De ce patronul companiei ElectroBeta SA i-a

inceput activitatea cu reconsiderarea posturilor de munca, analiza muncii i redactarea fijelor de post?

Ce puteti spune despre fiele de post din organizatia in care sunteti angajat?Daca vi s-ar cere sa alcatuiti fia postului pe care il ocupati, ve-ti putea sa o faceti?

Raspunsurile la aceste intrebari le primiti numai daca studiati cu atentie acest capitol._____________________

2.1.1.Un cadru conceptual al analizei muncii

DEFINITII

un post de munca poate fi definit ca o colectie de sarcini afectate unei pozitii dintr-o structure organizationala (Cole, 1997). Totui, dintr-o perspective psihologicS, postal de munca reprezinta mult mai mult. El inseamna i responsabilitati, pentru munca prestata, asumarea de roluri din partea detinatorului postului, implicarea unor aptitudini i deprinderi etc.

Analiza muncii este de fapt un proces de colectare sistematica de date care descriu sarcinile aferente unui post de munca, precum i cunotin{ele, deprinderile, aptitudinile i alte particularita{i ale muncii, care atribuie unei persoane calitatea de a indeplini sarcinile impuse de acesta.

Landy (1989) leaga analiza muncii de activitatea de construire a criteriului din psihologia muncii i organizationala care reprezinta o cale de descriere a factorilor de succes (criteriul are rol de variabila dependents asupra careia se fac predictii).

Analiza muncii este o metoda de descriere a unui post de munca i a atributelor umane necesare ocuparii postului respectiv (Spector, 2000).

Punerea bazelor unei companii inseamna, crearea organigramei cu ansamblul de posturi de munca i functiile detinute de angajati.Fiecare post de munca reprezinta perceptia superiorului direct i a managerului, chiar a patronului, despre ce este el, ce sarcini revin detinatorului postului respectiv, ce responsabilitati are acesta, care este nivelul de competenta solicitat etc.

Exista chiar dictionare care prezinta succinte descrieri ale profesiunilor existente i care pot ajuta la redactarea fielor de post.Dictionary o f Occupational Titles (DOT)editat de catre Ministerul Muncii din USA i care pe langa

nomenclatorul de profesiuni existente, prezinta i o scurta descriere a fiecarei profesii dupa im standard recunoscut.La noi in tara a fost editat de putin timp nomenclatorul autohton de

profesii Clasificarea ocupafiilor din Romania (1995).Subliniem insa ca fia postului este personalizata, ea difera de la o

companie la alta, este deci construita pentru compania in cauza i reflecta perceptia companiei legata de postul respectiv de munca. De exemplu, postul de economist presupune existenta unor sarcini i

responsabilitati diferite cand este vorba de o banca, o companie, un liber profesionist i o intreprindere mica. Deci, elaborarea fielor de post este posibila numai prin realizarea unei atente analize a muncii.

Analiza muncii este activitatea sau procesul prin intermediul caruia sunt studiate posturile de munca dintr-o organizatie cu scopul identificarii elementelor componente specifice ale acestora, adica indatoririle angajatului pe post, responsabilitatile fata de produsele create, rezultatele a$teptate, sarcinile majore, relatiile postului de munca cu altele din ierarhia organizationala etc. (Cole, 1997).. Problema nu este simpla, un patron trebuie sa tie ce tip de posturi i in ce numar vor fi ele create, in ce constau sarcinile de munca pentru fiecare post, care este dificultatea sa, ce deprinderi de munca, aptitudini i alte particularitati individuale presupune practicarea fiecarei profesii etc. Aceste informatii el le obtine numai pe baza unei minutioase analize a activitatilor de munca din compania pe care o conduce.

in linii foarte generale, analiza muncii descrie aspectele importante ale unei activitati de munca, elementele sale componente discrete, cu scopul de a ne ajuta sa o distingem de alte activitati de munca i de a evalua munca respectiva. Ea consta intr-un studiu de profunzime a unui post de munca atat sub aspectul sarcinilor sau a cerintelor profesionale, cat i sub acela al exigentelor comportamentale. Analiza muncii sta la baza tuturor deciziilor cu caracter organizational.

2.1.2.Utilitati ale analizei posturilor de muncaAnaliza posturilor de munca poate fi privita dintr-o perspective functionala ca fiind o precondifie pentru numeroase activitati specifice managementului resurselor umane (Ash & Levine, 1980; Lees & Cordery, 2000; Ombredane & Faverge, 1955):

Planificarea RU Utilizarea eficienta a RU Proiectarea planurilor de cariera Managementul evaluarii performantelor Recrutarea i selectia profesionala Instruire i dezvoltare Managementul cunotintelor Descrierea posturilor de munca Proiectarea i reproiectarea muncii Managementul sanatatii i protectiei muncii Clasificarea ?i gruparea posturilor in familii de posturi

Evaluarea muncii i compensative Cerinte legale/cvasi-legale privitor la munca.

Planificarea RU este rezultatul traducerii obiectivelor economice ale companiei in obiective care privesc resursele umane ale acesteia. Pentru a implementa un plan strategic operational de RU trebuie sa cunoatem fluxul personalului din interiorul i spre exteriorul organizatiei (mobilitatea i fluctuatia de personal).

TJtilizarea eficienta a RU inseamna prezentarea precisa a calitatilor pe care postul de munca le pretinde ocupantului, repartitia optima a angajatilor pe posturi. Cerintele postului relativ la calitatile detinatorilor lor pot fi derivate numai pe baza unei foarte atente analize a muncii, ele situandu-se la baza actiunilor de selectie i repartitie (clasificare) a personalului. Pe baza lor este stabilit nivelul cunotintelor necesare practicarii eficiente a muncii, continutul i procedeele de identificare/masurare a acestora.

Proiectarea planurilor de cariera defmete pachetul de cunotinte, deprinderi aptitudini i alte dimensiuni de personalitate ale angajatilor in vederea determinarii oportunitatilor de avansare in carierea, de reconversie profesionala etc. Multe -unele organizatii i$i construiesc adevarate baze de date de personal care includ o serie de date psihologice (profile de personalitate), date asupra absolvirii unor cursuri de specialitate, evolutii ale aprecierilor profesionale periodice etc.

Managementnl evaluarii performantelor. Evaluarea performantelor este unui din factorii motivatori importanti. Prin analiza muncii sunt stabilite criteriile sau standardele de performanta specifice diferitelor posturi de munca, stabilirea i intelegerea a ce inseamna un occupant al unui post cu performanta buna i cu performanta slaba. Firete, analiza muncii ne ofera informatiile necesare proiectarii s