Nicolae Brânda Vai, lira mea când va pluti pe ape ...zodii în cumpãnã, primãvara 2012 1 zodii...

zodii în cumpãnã, primãvara 2012 1

zodiiîn cumpãnãzodiirespice, adspice, prospice!respice, adspice, prospice!

în cumpãnãPRIMÃVARA 2012

Vai, lira mea când va pluti pe ape,Eu voi fi umbrã, tu vei fi luminãªi îngerii vor arde mirodeniiPeste copilãria zeilor seninã.

De ce se stinge flacãra aceeaªi trupul prinde mascã de ruginã,ªi truda mea ºi fiarele pãduriiSunt urne de cenuºe ºi de vinã?

Destinul umbrei, numai eroareCe capãtã contururi peste zi?Imagine curatã a esenþeiCe nopþile ne-o pot descoperi?

Când blând voi trece pragul de luminã,În urma mea, întunecat pandant,Va rãsãri, ca aurã divinã,Întruchiparea umbrei din neant.

Nicolae Brânda

Cântecele apocrife, V

zodii în cumpãnã, primãvara 20122

o viaþãdedicatã

Cântecului

televiziune ºi documentare; a fost apreciatã de profesioniºti ai culturii tradiþionaleca Traian Mârza, Ioan T. Florea, Corneliu Bucur, Victor Parhon, MarioaraMurãrescu, Elise Stan, Sofia Popa etc. ºi de oameni de culturã care s-au exprimatîn scris la superlativ despre interpreta Florica Ungur (Vasile Vetiºanu, IoanaProca, Gabriela Hurezean, Carolina Ilica, Teodor Criºan, Ioan Laza, IonDavideanu, Nicolae Brânda, Viorel Horj, Valentin Buzlea, Dumitru Chirilã, SmarandaJelescu, Petru Maliþa etc.)

Douã absolvente ale Universitãþii din Oradea (Adriana Popa-Hexan ºi ValeriaRuje) ºi-au susþinut lucrãrile de licenþã cu studii despre activitatea ºi repertoriulFloricãi Ungur.

În ultimii ani, a îndrumat ºi cristalizat primii paºi ai câtorva tinere interpretede real talent: Corina Lele-Ionescu, Otilia Haragoº, Ioana Angela Urs, Dana Pelea,Daniela Jurjuþ etc.

Florica Ungur a cultivat, cu predilecþie, doina (trãgãnata, hora) dar ºi cânteculde joc, cântecul de nuntã, cântecul de cãtãnie etc., în cea mai bunã, tradiþiefolcloricã. De altfel, fãrã pic de teamã de a greºi se poate afirma cã FloricaUngur a fost una dintre cele mai mari doinitoare din muzica noastrã folcloricã,una dintre cele mai autentice ºi fidele interprete de folclor muzical românesc.Ascultându-o în paralel cu informatoarele sale, rãmâi uimit de fidelitatea ºiprofunzimea cu care urmãreºte linia melodicã ºi esenþa comunicãrii. Indiscutabil,acesta este rezultatul unei trãiri, al unei fiinþãri puternice la nivelul fondului, darºi al unei culturi muzicale bine asimilate. Avem de-a face, aºadar, cu o conºtiinþãartisticã exemplarã, care-o aºeazã pe Florica Ungur într-o familie ilustrã deinterpreþi de muzicã popularã autenticã: Maria Tãnase, Maria Lãtãreþu, IoanaRadu, Ileana Constantinescu, Grigore Leºe, Sofia Vicoveanca, Tatiana Mihali,Angela Baciu, Maria Butaciu, Lucreþia Ciobanu, Florica Bradu, Florica Duma,Felician Fãrcaºu, fraþii Petreuº, Dumitru Sopon, Ioan Bocºe etc.

În urma Floricãi Ungur rãmâne o bogatã arhivã muzical-folcloricã, realizatãde-a lungul a zeci de ani de culegeri în teren, unele dintre piesele culese fiind de-o valoare artisticã aparte. Sperãm cã urmaºii ºi discipolii vor ºti ºi nu vor precupeþinici un efort pentru a valorifica aceastã moºtenire, atât pentru ceea ce înseamnãdisciplina folclor muzical, cât ºi pentru publicul larg, care a iubit-o ºi preþuit-ope distinsa profesoarã ºi inegalabila doinitoare a Bihorului.

Aºadar, Florica Ungur ne-a pãrãsit. A plecat sã se întâlneascã cu alþi nemuritori- Elisabeta Pavel, Ana Balaci, Traian Hurgoi, Dumitru Sopon, Elena Haºaº, ValeriaPeter-Predescu etc., ºi sã îmbogãþeascã Corul Îngerilor din Cer.

Dumnezeu sã îi aline sufletul ºi sã-i dãruiascã pace veºnicã!

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor

Florica Ungur

În zorii lui Gustar 4, a plecat dintre noi, dupã o îndelungã ºi grea suferinþã,poate pentru a-ºi rândui drumul printre stele, sau doar pentru ”a se odihni puþin”,Florica Ungur, una dintre Privighetorile Nepereche ale Cântecului Românesc. Aplecat la ceas de luminã, de Cãrare de Doinã ºi Dor, aºa precum i-a plãcut sãtrãiascã, înnobilând sufletul ºi cuvântul, muzica din adâncuri a neamului.

S-a nãscut într-o minune de sat din apropierea Criºului Repede - Fâºca, laînceput de varã fierbinte, în preajma celei de-a doua conflagraþii mondiale (8iunie l939), sat pe care l-a purtat o viaþã în inima ºi în cântecul ei, atât pentrufrumuseþea lãuntricã a oamenilor, cât ºi pentru bogãþia datinilor, obiceiurilor ºifolclorului din zonã. De aici, din Fâºca, de ”la poale de codru verde” de PãdureaCraiului, a venit, aºadar, Florica Ungur, aducând cu ea vraja muzicii, mituri ºisimboluri, ritualuri ºi ceremonii ancestrale, care ne vor lumina clipele de sãrbãtoareºi de fiinþare întru virtuþile neamului. A adus, dintre ape ºi munþi, dintre timpuri ºianotimpuri, frumuseþea ºi cântecul unei lumi mai vechi decât istoria, a adusParadisul la vãmile cuvântului.

Clasele primare ºi elementare le face în localitatea natalã, iar cele liceale - înVadu Criºului, pe atunci o citadelã a învãþãmântului mediu bihorean. Între 1957-1962, urmeazã cursurile Facultãþii de Filologie (secþia limbi clasice) a Universitãþiidin Bucureºti. Acum este ”descoperitã” de marele etnolog ºi folclorist MihaiPop, care este impresionat de vocea ºi repertoriul studentei la ”clasice”.

În anul 1963 este repartizatã profesor de limba latinã la Oradea; îºi vadesfãºura activitatea în special la actualul Colegiu Naþional ”Mihai Eminescu”.Tot în acest an, se înscrie la ªcoala Popularã de Artã din Oradea (clasa Silvia Popde Popa). Anul urmãtor, debuteazã la TVR, alãturi de Dumitru Sopon, MariaHaiduc, Elena Haºaº.

Prestaþiile de excepþie ale Floricãi Ungur sunt rãsplãtite cu o sumedenie depremii ºi diplome, de la Premiul I ºi titlul de laureat la Concursul pe þarã alformaþiilor artistice de amatori, în 1967, sau Diploma Casei de Culturã dinLeningrad, 1972, pânã ºi la Premiul Fundaþiei Culturale ”Ethnos”, în 1999, sauDiploma de Excelenþã a Festivalului Internaþional ”Nunta Zamfirei”, în 2001. I s-a conferit ordinul Meritul Cultural clasa I în grad de Cavaler ºi a primit Diplomade excelenþã a TVR la 50 de ani de existenþã. A fost gratulatã cu peste 100 depremii judeþene, naþionale ºi internaþionale.

A înregistrat la radio, TVR ºi Electrecord 156 de cântece, pânã în 1990fiindu-i editate zece discuri ,,Electrocord” ºi patru casete, a colaborat cu maitoate orchestrele ºi ansamblurile folclorice din România, a participat la mai multeemisiuni ºi turnee în þarã ºi strãinãtate, a fost protagonista mai multor filme de


1. Când l-au prins pe Iisus, preoþiisinedriului I-au reproºat: “Ai vorbit la miide oameni. N-au înþeles nimic”.

Ca ºi cum în lumea aceasta ar aveasens doar ceea ce înþeleg cei care nuînþeleg nimic.

Preoþii se refereau la fraze de felul:“Eu voi strica Templul acesta ºi în treizile voi ridica altul” º.a.

Slujitorii lãcaºului ascultaserã aceaameninþare ca pe un fragment de basm,din cele care, bãnuim, îºi spuneau ºi evreiiacum douã mii de ani.

Or, templul acela fusese ridicat deoameni vreme de câteva sute de ani.

Dar Iisus se referea la o altã stare ºi lao altã dimensiune de Templu.

La trei zile dupã moartea saomeneascã de pe cruce, El a înviat,Învierea fiind reperul cel mai important alreligiei creºtine.

2. Când Pilat a întrebat mulþimea: “Pecare dintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez: peIisus sau pe Baraba?!”, cei mulþi auscandat atunci, precum astãzi un stadionla meci: “Pe Ba-ra-ba! Pe Ba-ra-ba!”Baraba era un “întemniþat vestit”, spuneevanghelia lui Matei. Pilat a zis: “Dar cesã fac cu Iisus?” ªi stadionul a scandatdin nou: “Rãstig-neºte-l Rãs-tig-neº-te-l!”Atunci Pilat a mai întrebat: “Dar ce rãu afãcut?” Iar rãspunsul mulþimii a fost:

Nicolae Dabija

“Rãs-tig-neº-te-l!”. Aceasta a fost unicalui vinã. Pentru o gloatã dorinþa ei –“Rãstigneºte-l!” – e chiar vina celuicondamnat. Acesta a fost ºi motivulpentru care Mântuitorul a fost suit pecruce ºi rãstignit ca un fur. (Este primulreferendum atestat în istorie, care vine ºica o avertizare pentru cei care inten-þioneazã sã supunã unor referendumuridenumirea limbii, a poporului, a naþio-nalitãþii basarabenilor. Îi spuneam unuimedic: dacã întrebi poporul cum sã-þi taieapendicele, el þi-l taie cu tot cu stomac).

3. Ce vârstã are Hamlet? Ori de câteori citesc textul lui Shakespeare, amimpresia cã prinþul are 33 de ani, vârstalui Iisus. Þi-ai putea închipui un Hamletprea tânãr, în aºteptarea actorului care sã-l joace pe el, sau un Hamlet îmbãtrânit, înaºteptarea actorului pe care sã-l joaceprinþul?!

4. Iuda Iscarioteanul era casierulapostolilor: la el se pãstrau banii acestora.Vânzarea de frate poate veni ºi din “grija”exageratã pentru bani, pentru vistierie,dintr-o rapacitate care la un anume stadiual ei devine un scop în sine. Vecinãtateabanilor corupe firile slabe. Trãdarea lui,din punct de vedere psihologic, e, într-un fel, a “profesiei”. La un moment datIuda ºi-a dat seama cã banii sunt pe

sfârºite. ªi atunci el a trãdat în schimbulunei recompense bãneºti, ca sã poatãcompleta haznaua apostolilor.

Logica perversã a trãdãrii lui eaceasta: el l-a trãdat pe Iisus, condam-nându-l indirect la moarte, pentru caIisus sã aibã ceva mai mulþi bani pentruca sã poatã propovãdui mulþimilor.

5. Bloy spunea cã profeþia e oreamintire. La fel se poate spune desprepoezie: e viitorul pe care þi-l aminteºti(viitorul anterior). Sau trecutul pe care-l jinduieºti (trecutul ulterior). Interpre-tarea poemului seamãnã întrucâtva cuinterpretarea viselor. Visele sunt ºi elemetafore, ce, fiind citite corect, ne ajutãsã descifrãm întâmplãri sau evenimentecare vor fi sau care au putut fi.

6. Când scriitorul Nicu Stegaru, totel contele Nicolai Vitebski, venise dinSiberia, povesteºte Arhip Cibotaru încartea sa despre Victor Teleucã, în lipsãde bani fostul deþinut politic se duceadimineþile sã doneze sânge, ca seara sãse poatã întâlni cu tinerii poeþi de atunciºi sã procure din banii cãpãtaþi pentrusânge o sticlã de vin, pentru ca în jurulacelei sticle de vin, care urma sã creezeo atmosferã de boemã, el sã le ascultepoemele de început ºi sã le citeascã, larându-i, din poemele sale siberiene.

7. Am vãzut o tânãrã care se muta dela o gazdã la alta: într-o mânã cu ungeamantan, în care încãpuse toatã avereaei, ºi în alta – cu o plantã de apartament,o glastrã cu o floare, pe care o þinea unpic înaintea ei parcã temându-se sã n-oscape din mânã. Floarea aceea – era uncrin alb ºi strãlucitor de toamnã – o lumina:ca aura pe o sfântã. Tânãra mergea cupas mlãdios pe stradã, fãrã sã se uiteînapoi, cu fruntea sus ºi cu chipul luminatde floare. Sau, poate, floarea, învioratã ºicu vârful tulpinii desfãcut generos,împrumutase luminã de la chipul ei?!

8. Când iubeºte, omul e gata sã-i iertecelui drag ºi crimele.

Când nu-l mai iubeºte, nu-i poate iertanici binele pe care celãlalt i l-a fãcut.

9. Mãtuºa Agafia zâmbeºte tot timpul.Cui? Probabil, propriilor amintiri, când eracea mai frumoasã. “La ce te gândeºti?”,o zãdãr când o surprind absentã la celecare se întâmplã în preajma ei. „Lanimic”, zice. „De ce zâmbeºti?”, „Ca sãmi se descreþeascã ridurile”. „Care?”„Cele de pe suflet”.

La toate întrebãrile care i se pun, dela o vreme bãtrâna rãspunde cu unzâmbet.

– De ce taci? o întrebi.Ea zâmbeºte.– De ce vorbeºti?Ea zâmbeºte.Mãtuºa Agafia zâmbeºte ºi când

rãmâne de una singurã. De ce?– Nu vreau sã mã vadã Dumnezeu

tristã.

10. Nu departe de Nistru, în satulCobâlnea, se aflã o bisericã “ziditã deªtefan cel Mare” (aºa se spune acolo, caºi cum marele voievod ar fi fost un altmeºter Manole, constructor de biserici).Ea e dositã de umbra unui stejar uriaº,numit ºi el în pliantele turistice “Stejarullui ªtefan cel Mare”. În anii de dupãrãzboi, când i s-a spus cã bisericuþa va fiînchisã, preotul a adunat credincioºii ºiîmpreunã cu ei a ascuns icoanele maivechi, prapurii lãsaþi de voievod, odoarelesfinte, cãrþile bisericii donate de diferiþidomnitori, în scorbura stejarului, pestecare a turnat un strat protector de mortar.

În anii urmãtori au venit din Chiºinãuºi din centrele raionale mai multe expediþiiºtiinþifice, însoþite de diverºi comisari cuepoleþi cusuþi pe partea dinãuntru aumerilor hainei, în cãutarea unor “vestigiiistorice”, legate de numele domnitoruluiMoldovei, pe care le-ar depune într-unmuzeu, dar nimeni nu ºtia unde se aflãacestea.

Abia dupã 1990, când bisericuþa desub stejar a fost deschisã, preotul, înprezenþa întregului sat, a dat la o parte cuo daltã mai mare ºi un ciocan cimentulpietrificat ºi a scos din ascunziº sfinteleodoare, icoanele ºi cãrþile, care sepãstraserã intacte în scorbura stejaruluicãrunt.

“Nu ºtia nimeni de taina stejarului?” l-am întrebat pe scriitorul Arhip Cibotaru,originar din acea localitate.

“Ba da, ºtia tot satul, dar subameninþãri cumplite, de mici copii, pãrinþiine preveneau sã nu spunem nimãnui, dacãnu vrem sã ajungem în iad”.

Pãstrarea unei taine de cãtre o întreagãcomunitate, cu mic, cu mare, face parte,fãrã îndoialã, din Basarabia Profundã, partea României Profunde, ca ºi acea bisericãmicuþã, care a încãput în scorbura unuistejar, în aºteptare de vremuri mai bune.

aºchii de cer


Victoria Ana Tauºan

Iubirea care nu-i amarã, nu e iubire îndeajuns.Durerea care nu-i tãioasã, pânã la suflet n-a pãtruns.Bunãvoinþi cu uºi închise, sã nu le crezi bunãvoinþi.Cei ce greºesc ºi plâng greºeala, nu sunt nici demoni, ºi nici sfinþi.Taina dezvãluitã este o tainã nedumnezeiascã.Cuvântul rãu, încã-n sãmânþã începe sã te otrãveascã.Lauda de-o primeºti, ºi-e floare cu frunzele de mãtrãgunã.Pe zidul dorului se-ntinde iedera visului, nebunã.La focul sufletului mare vin toþi cei cãrora li-i frig.Cine adunã doar câºtiguri, sãrac devine prin câºtig.Când eºti sãtul ºi uiþi flãmânzii, ai mâncat hrana spre pieire.Fii stâlp în mijlocul furtunii ºi stâncã-n mare,spre-a nãzui desãvârºire.De eºti femeie, fii femeie, dar gând înalt printre femei.ªi nu uita: se-ascute pânã ºi piatra rotunjitã-n drum.ªi cel mai falnic din pãdure, sun fulger se preface scrum.Ci mai de sus de-a ta fiinþã ºi dintre toate mai presus,sã crezi în cele nevãzute, sã-ncerci sã spui, cum nu s-a spus.

Tablele noi


Unul dintre momentele cele mai tragiceºi ultime ale existenþei lui Iisus ca fiinþãomeneascã este acela în care, crucificat,Iisus cere apã. În trupul sãu secãtuit desânge, deshidratat, fiecare celulã plângedupã o picãturã de apã, lichidul primordialal vieþii.

Precum se ºtie, soldaþii romani care îlpãzeau pe Iisus în loc de apã i-au dat sãbea oþet, exact „pe invers” de ceea ceIisus ceruse ºi avea nevoie. În evangheliiavem urmãtoarele relatãri ale momentului:

1. Iar în ceasul al nouãlea a strigatIisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, lamasabahtani? Adicã: Dumnezeul Meu,Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit? Iarunii dintre cei ce stãteau acolo, auzind,ziceau: Pe Ilie îl strigã acesta.

ªi unul dintre ei, alergând îndatã ºiluând un burete, umplându-l cu oþet ºipunându-l într-un vârf de trestie, îi dãsã bea. Iar ceilalþi ziceau: Lasã, sãvedem dacã vine Ilie sã-l scape!... IarIisus, strigând iarãºi cu glas mare, ºi-adat duhul. (Apud Matei)

2. La Marcu, text aproape identic.3. La Luca: ªi sta poporul privind. Iar

cãpeteniile îºi bãteau joc de El, zicând:Pe alþii i-a mântuit; mântuiascã-Se peSine Însuºi dacã el este Hristosul, alesullui Dumnezeu!... ªi îl luau în râs ostaºii,apropiindu-se ºi aducându-I oþet ºizicându-I: Dacã eºti împãratul iudeilor,mântuieºte-te pe tine însuþi!...

4. La Ioan: Dupã aceea, ºtiind Iisus cãde-acum toate s-au sãvârºit, ca sãîmplineascã Scriptura, a zis: Mi-e sete.ªi era acolo un vas plin cu oþet; atunciei punând în jurul unei ramuri de isopun burete plin cu oþet, I l-au dus la gurã.Deci, când a luat oþetul, Iisus a zis:Sãvârºitu-s-a!... ªi, plecându-ºi capul,ºi-a dat duhul.

Reacþia, altminteri promptã a soldaþilorromani, este consideratã, de 2000 de ani,ca probã de cinism extrem, de rãutate ºineomenie, de bestialitate tâmpã, cazonã,a unor brute cu chip de om! Gloriaromanã, a poporului care a fãcut cel maimult pentru civilizarea Terrei, inclusivpentru rãspândirea creºtinismului, a avutîntotdeauna de pierdut de pe urma acestuiepisod biblic, taxat de toþi creºtinii cuseveritate. În vremuri mai noi, ale noastre,evreii (unii evrei, vorba lui Paul Goma)încearcã sã transfere pe seama acesteibrutalitãþi romane, latine, întreagarãspundere pentru calvarul îndurat deMântuitor.

Citind ºi recitind de-a lungul anilorpovestea biblicã a rãstignirii Domnului,m-am împãcat destul de greu cu acestpasaj ºi, de fapt, cu întreg capitolulsuferinþelor îndurate de Iisus. Ca om, mi-e greu sã admit, sã înþeleg fapte de carenu mã simt în stare a le fãptui. Am crescutcu teama cã, fãrã voia mea, sub pre-siunea vieþii, a hazardului, aº putea comiteo vãrsare de sânge sau aduce cuiva altesuferinþe asemãnãtoare celor îndurate deIisus. M-am regãsit în duhul strãbunilorcând am aflat de la mama cã tatã-su,ciobanul Stan Licoi, nãscut la Rãºinari ºitrecut la Domnul în Dobrogea, în satulValea Neagrã – azi Lumina, rostea douãrugãciuni pe zi, în mod obiºnuit: unaseara, la culcare, alta dimineaþa. ªi se ruga

dimineaþa sã-l ajute Dumnezeu sã nu facãvreo faptã rea peste zi, în ziua care mijeadinspre Rãsãrit, sã nu pricinuiascã cuivaun necaz, o suferinþã... Iar seara mul-þumea lui Dumnezeu cã i-a fost ascultatãºi împlinitã rugãciunea cu care îºiîncepuse ziua...

Zic dar cã lectura acestui „capitol” biblica mers totdeauna mai greu. La un momentdat m-am simþit chiar muºcat de „ºarpeleîndoielii”, mirându-mã de promptitudinealegionarului roman care a gãsit aºa derepede un vas cu oþet. Ce sã caute un vascu oþet la îndemâna soldaþilor care pãzeauun crucificat, aºteptându-l sã-ºi deasufletul?! Nu cumva... Doamne, fereºte!,îmi ziceam ºi citeam grãbit mai departe,sã nu cad în pãcat zãbovind prea multasupra acestui detaliu. Un detaliu ºi nimicmai mult!

Iatã însã cã norocul mi-a surâs ºi – credeu, se vãdeºte cã de mirat nu m-am miratdegeaba. În locul cu pricina trebuieoperatã, foarte probabil, o micã ºi foarteînsemnatã corecturã! Am mai spus-o ºio mai spun o datã: numai proºtii nu semirã!... Aºa m-am mirat ºi eu de undeaveau soldaþii romani oþet asupra lor!

În urmã cu câteva luni, aºadar, a apãruto carte intitulatã Fondul principal lexicalal Aromânei. Autor, un fost student,Nichita Vancea, pe greceºte Vantsias. Afost tezã de doctorat, condusã de domnulacad.Grigore Brâncuº. Faþã de tezã,cartea este mai personalã, mai bogatã înipoteze, îndeosebi etimologice, unele mairiscante, altele mai probabile. Dintre ele,una este sigur deosebitã, mai ales înprivinþa comentariului. Excepþionalã!Menitã sã-i aducã autorului o binemeritatãfaimã. Citez, aºadar, de la pag. 313:

„Puscã („oþet”) < lat. poscaUn cuvânt cu totul deosebit!Existã numai în aromânã, deºi de

origine latinã. Lucru ce, zicem noi,

subliniazã importanþa studierii varianteiaromâne în contextul romanic.

Posca în latinã era denumirea uneibãuturi rãcoritoare fãcutã din oþetamestecat cu apã ºi îndulcitã cu miere,bãutura legionarilor romani care, atuncicând erau în formaþii de luptã, transpiraufoarte abundent, din cauza armurilor grelece le purtau, de aceea existau sclavispecial însãrcinaþi cu distribuirea – înburdufuri – a poscãi în rândul legionarilorchiar ºi-n timpul luptelor.

De ce oare s-a pãstrat numai în aro-mânã? Aromânii de astãzi sunt cumvaurmaºii legionarilor ce cuceriserã pentruRoma regiunea balcanicã? Faptul cãfactorul legionar este foarte pregnant laaromânii care trãiesc în România de pildãpoate fi o reminiscenþã a vremurilorglorioase de odinioarã...

Acum, pusca armâneascã poate elucidao nedreptate a istoriei, un caz tipic decreare de „mituri” instigatoare la urã ºiresentimente religioase.

Copil fiind, uram modelul „legionarilorromani” din cauza profesorului de religiecare, foarte plastic de altfel, îºi exprimaimensa repulsie faþã de latini pentru faptulcã, atunci când Christos, deja pe crucefiind, spusese cã îi este sete, legionariiromani, culmea cruzimii, i-au dat oþet,inumanii...

Iar acum pricepem cã de fapt i-au datposca, de milã tocmai...”

Acesta este textul prin care se lanseazão ipotezã copleºitoare: gestul soldaþilorromani, înfierat vreme de douã mii de ani,se salveazã datoritã cuvântului aromânescPUSCA, datoritã unei etimologii! Uncuvânt care a dispãrut din toate celelalteidiomuri romanice ºi s-a pãstrat numai laciobanii vlahi din Pind... ªi aºa cumstrãmoºii acestor vlahi au echivalat poscadin latinã cu oþetul, zicându-i oþetului

posca, iar mai târziu ºi pânã azi pusca, lafel martorii civili ºi ne-latini ai crucificãrii,neºtiind ce era posca, dar mirosindu-le aoþet, vor fi crezut cã soldaþii ceia chiaroþet i-au dat Mântuitorului, gest care nuputea fi înþeles decât ca o culme acruzimii, a rãutãþii cinice, drãceºti!

Îmi revine sã adaug aºadar lacomentariul fostului meu studenturmãtoarele: faptul cã pe lângã oþet(acetum, în latinã), romanii mai foloseauºi posca, o bãuturã rãcoritoare, aflatã îndotarea zilnicã a soldaþilor romani,îndeosebi în zonele cãlduroase aleImperiului, face din episodul acesta unargument deosebit de convingãtor privindistoricitatea, realitatea celor relatate. Facede ruºine încercãrile unor nesãbuiþi, înfrunte cu un Friederic Engels, de acontesta Evangheliile, însãºi existenþaDomnului Iisus. Dacã cele relatate înEvanghelii ar fi invenþii, rod al imaginaþieiomeneºti, acea minte nu avea cum sãconceapã povestea cu oþetul. Cãci minteaacelui om, dacã cunoºtea cã soldaþiiromani umblã la ei cu posca, ar fi ºtiut ºicã acea posca nu era oþet ºi ar fi folosittermenul potrivit.

Mincinosul – sau cel care scorneºte opoveste, un scenariu, are grijã sã se facãcrezut, sã fie credibil. Iar dacã celui care,zic unii, a scornit evangheliile, i-ar fi trecutprin minte episodul cu oþetul, dacã s-ar figândit sã introducã oþetul ca elementcomponent al inventatului supliciu christicde pe Golgota, acel talentat nãscocitor arfi ºtiut cã prin textul sãu naºte în minteacititorului întrebarea: ce sã caute oþetulîn dotarea soldatului roman aflat înmisiune de pazã la crucea unui condamnatla moarte? Textul sãu trebuia sã facãverosimilã prezenþa oþetului, ca oþet, laîndemâna soldaþilor romani. Care soldaþi,precum scrie la Evanghelii, au reacþionatimediat la suspinul trupului însetat. Preaprompt ca sã fie în batjocurã – îmi dauseama acum... Foarte prompt, aºadar. Înasemenea situaþie pui mâna pe ce-þi cadela îndemânã. ªi cum ºi de unde sã aibã laîndemânã soldatul roman un vas cuoþet?!...

Aºadar, martorii civili ai crucificãrii auasistat la momentul când Iisus cere sã beaceva de sete, îi vãd pe soldaþii romanigrãbindu-se sã-i ofere ceva, dar nu apã,aºa cum te-ai fi aºteptat, ci un lichid caremirosea a oþet. Iar dupã mintea martorilor,acel lichid care mirosea a oþet nu putea fidecât oþet! ªi oþetul intrã astfel în tradiþiaoralã a celor petrecute acest episod,ulterior cuprins în textul evangheliºtilor.

Nu e de mirare cã s-a petrecut aceastãneînþelegere, aceastã decodare greºitã aunui gest! La nivelul uman, asemeneaneînþelegeri sunt fireºti ºi se petrec des.La nivelul sacru, mistic, al textului biblic,sã descoperi în aceastã inadvertenþã amãrturiei o confirmare, iar nu o infirmarea celor relatate, pare a fi un semn tainic,cu valoare de revelaþie, menit sã neîntãreascã în credinþã. Sau, dupã caz, sã-i readucã la credinþã pe scepticii înzestraþicu un spirit critic pustiitor de suflete. Nuîntâmplãtor tânãrul de la care a pornitaceastã revelaþie, pentru mine sacrã, esteun „om al zilelor noastre”, aflat în pragulcedãrii dinaintea scientismului ateu.

Se pare cã anodinul cuvânt machi-donesc PUSCA, de la marginea Imperiuluiroman ºi a limbii latine, salvat ca prinmiracol în vorbirea unor ciobani uitaþi deDumnezeu ºi de lume, ne mai scoate odatã la limanul credinþei sau, dupã caz, almeu, ne întãreºte.

Mulþumescu-þi, Doamne!

Iisus ºi ostaºii romaniIon Coja

Numãr ilustratcu portrete fotografice

de MIRCEA BRÂNDA


În limba românã, cuvântul “din-colo” are o grãmadã de conotaþii.Literalmente înseamnã “dupã” sau“trecut” sau “pe cealaltã parte”, ºiimplicã prezenþa a ceva fizic, cumar fi un gard sau un obstacol. Defapt, “obstacol” este cel mai po-trivit cuvânt. ªi este aici de o im-portanþã-cheie.

Pentru cei cincizeci de ani câttimp graniþele au fost închise,românii au avut mentalitatea unoroameni practic încarceraþi. Ima-ginea lor de sine o oglindea peaceea a unui peºte de acvariu carese loveºte într-una cu capul depereþii de sticlã, sperând cã într-ozi sticla, în sfârºit, se va sparge (fãrãca apa sã iasã din ea).

Ei bine, sticla s-a spart, ºi cu ea,întregul acvariu de peºti exotici dela Vladivostok la Bratislava s-a îm-prãºtiat în toate direcþiile, peºtiisãrind afarã într-o revoluþionarãreacþie în lanþ care a dovedit o datãpentru totdeauna cã pânã ºi sticlaspecialã, mai devreme sau mai târ-ziu se va sparge sub propria greu-tate. Dar se pare cã apele, oricât demult peºtii sperau ca acest lucrusã nu se întâmple, s-au repezit afarãprin crãpãturi ºi au lãsat pe toatãlumea pe uscat. Mii, milioane depeºtiºori au început sã se zbatã,cum ar veni, ei bine, în lipsa uneimetafore mai bune, la fel ca peºtelepe uscat. ªi douãzeci de ani maitârziu, continuã sã se zbatã.

Atâta timp cât am avut acvariu,am fost prizonierii graniþelor fizice.“Dincolo” a însemnat nu numai“dincolo de frontierã” (sau maidegrabã dincolo de sticlã), dardincolo de universul cunoscut dinapele mizerabile ale acvariuluinostru. A însemnat reciful coloratdin care toþi peºtii vor ciuguli feri-ciþi într-o zi. A însemnat oceanul lacare visam de atât de mult timp.Deoarece înrobirea ºi încarcereareane-au obligat sã uitãm casa noas-trã îndepartatã de odinioarã.

Aºadar, ca ºi peºtii pe care i-amlãsat zbãtându-se fãrã aer pe plajelepustii ale tranziþiei, ne agitãm ºi vi-sãm la “dincolo”. Apoi, brusc, unstrãin misterios traverseazã plaja,îndreptându-se spre noi. Îngheþãmpentru o secundã, ne ridicãm pecozi, ºi folosind cuvântul cu ace-eaºi conotaþie ca în timpul comu-nismului, îl întrebãm cu roºeaþã înobraji: “V-aþi întors de Dincolo?”Ca ºi cum am întreba: “Existã cuadevãrat viaþã dupã moarte?” Strã-inul ne zâmbeºte ºi, fãrã sã spunãun cuvânt, pleacã mai departe. Darnoi, interpretând tãcerea lui dreptconfirmare, oftãm ºi continuãm sãvisãm la “Dincolo”. Apoi, nu multtimp dupã ce ne revenim, privim înjur, ºi nedumeriþi sã gãsim aceeaºiplajã urâtã întinzându-se la îno-tãtoarele noastre, începem din nousã ne vãitãm ºi sã strigãm cu vocetare: “Unde este apa? Cine a furat-o?” ªi dându-ne seama cã nimicnu se mai poate face, rezolvãm sãne lamentãm: “Of, ce bine-ar fi dac-am fi fost din nou în acvariu!”

Ne adunãm în grupuri mici ºi neîmproºcãm replici acre. Ne-am sã-turat sã vedem cã lucrurile nu seschimbã, ºi atunci sãrim sã împãr-

þim vina. Trebuie sã fi fost un po-por de magnaþi cu posesiuni extra-vagante în colectivele noastre vieþianterioare, obiºnuiþi cu binele ºibonusurile multiple care ne reve-neau din acest stil de viaþã. Estecu siguranþã amuzant sã fim o na-þiune de idealiºti ºi de visãtori, maiales atunci când ne întoarcem ochiiînapoi spre Terra ºi o gãsim (celpuþin pe meleagurile noastre)stearpã, cu aceleaºi exterioareneschimbate ºi plictisitoare. Nedoare vãzând cã gunoiul pe care l-am aruncat pe jos este în acelaºiloc, ºi, sperând în miracolul carene va debarasa de el, în cele dinurmã devenim oameni spirituali. Afost numai credinþa în lumeacealaltã cea care ne-a infuzat rezis-tenþã. Curios, dar nu ne-a infuzatiniþiativã.

La fel cum Rusia istoricã a avutnevoie de o figurã iconicã care sãdomneascã peste mult prea dispa-raþii peºtiºori cu un pumn de fier,mica noastrã colonie din fostul bloccomunist începe sã deplângã lipsade forþã, acel uriaº cu braþe taricare sã ne scoatã din apele întu-necate ºi acalmii ºi sã ne ducãînapoi în ape sigure. Ca o fecioarãruºinoasã care se uitã prin gauracheii la vizitatorul misterios din cea-laltã camerã, ne-am dori ºi noi însecret ca prinþul întunericului sãne rãpeascã din paturile noastre înmijlocul nopþii ºi sã ne dea un viitorla care abia îndrãznim sã visãm. Daruitãm cã acest prinþ va fi, aºa cumspuneam, al întunericului. Sã ni-limaginãm: o figurã singuraticã in-trînd în oraº pe calul sãu falnic,haina lui trenând seducãtor în praf.Prea înfricoºãtor pentru a fi privit,prea mândru pentru a fi evitat, vaveni pânã la fetiþa ascunsã în spa-tele rochiei mamei, ºi cu o ºarmantãvoce a la Garry Cooper, va întreba:“Ce sa întâmplat, copilã?” ªi astae tot ce va trebui sã facã pentru cacei prezenþi sã cedeze în faþa voin-þei lui, sã se înrobeascã carismeisale misterioase.

Fiecare vârstã economicã a avutcrizele sale ºi fiecare crizã eco-nomicã a avut soluþiile sale. Unelemai bune decât altele. Unele,pentru cã, vorba-ceea, oameni sun-tem, dezastruoase. Istoria nu serepetã pentru cã e scris undeva,într-o viziune predeterministã cãacest lucru e irevocabil sã se întâm-ple. Istoria se repetã, deoareceoamenii sunt prea leneºi sã ostudieze.

Concluzia? Odatã peºte de acva-riu, este nevoie de curaj, unitate,ºi speranþã sã ne întoarcem înocean. Cel mai stupid exemplu care,spre ruºinea mea, îmi vine în minteeste povestea hollywoodianã amicuþului Nemo ºi memorabila fugãa acestuia din cabinetul dentistului,prin þevile de drenaj pânã la mare.Nu este atât de greu de observatcã pânã la urmã, metaforic sau nu,nu suntem decât niºte peºti fãrãacvariu. (ªi nu peºti fãrã ocean.)ªi, atâta timp cât ne gândim la“dincolo” ca o barierã fizicã întrenoi ºi mult-visatul tãrâm al fãgã-duinþei, nu putem face prea multpentru a scãpa de mizeria noastrã.

Evenimentul Înãlþãrii la cer aDomnului Isus este, cum spunPãrinþii Bisericii “o tainã”,cunoscut ºi necunoscut, desco-perit ºi nedescoperit. Pentru cãce se ºtie despre Înãlþarea Mân-tuitorului este mai mult decâtceea ce nu se ºtie. Nu se cu-noaºte cu siguranþã, locul Înãl-þãrii - probabil, acelaºi munte încare Domnul a suferit în grãdinaGhetsimani -, nu se ºtie exact ceformã a luat Hristos la Înãlþare.De aceea vom încerca sã vorbimdespre ce se ºtie.

Ce ºtim despre ÎnãlþareaDomnului?

ªtim cã la Înãlþare DomnulHristos le-a spus ucenicilor Sãicã trebuie sã Îi fie martori: “ºi-Mi veþi fi martori în Ierusalim,în toatã Iudea, în Samaria, ºipânã la marginile pãmântului”(Fapte 1:8). E ultimul evenimentdin viaþa de pe pãmânt a Mân-tuitorului ºi fiind ultimul eveni-ment este ºi evenimentul rezu-mant, un eveniment în care serezumã toatã viaþa pãmânteascãa Domnului Hristos. Aºa cã nu ede mirare cã în legãturã cu acesteveniment se pune problemamãrturiei.

ªtim cã Evanghelistul Luca,în relatarea sa despre ÎnãlþareaDomnului Hristos, spune cãDomnul Hristos i-a luat pe uce-nicii Sãi, i-a dus spre Betania ºiacolo ªi-a ridicat mâinile, i-abinecuvântat ºi pe când îi bine-cuvânta, S-a depãrtat de ei ºi S-a înãlþat la cer (Luca 24:50-51).Cãci se spune: “Pe cînd îi bine-cuvînta, S’a despãrþit de ei, ºi afost înãlþat la cer”(Luca 24:51),ucenicii s-au închinat DomnuluiHristos care-i binecuvânta, apois-au întors la Ierusalim “cu omare bucurie” ºi “ tot timpul stã-teau în Templu, ºi lãudau ºibinecuvântau pe Dumnezeu.”

(Luca 24:52-53). Închinareaomului aduce bucurie. Bucuriaaduce laudã ºi binecuvântare.Înãlþarea Domnului Hristos înînþelesul acesta, cã DomnulHristos i-a binecuvântat peucenicii Sãi la înãlþare e cevaextraordinar. De câte ori te gân-deºti la Domnul Hristos sã tegândeºti la Domnul Hristos ca laCel binevoitor. Cel care Se pleacãspre om.

ªtim cã, în legãturã cu Înãl-þarea Domnului Isus Hristos maiavem relatãri ºi în Faptele Apos-tolilor de unde aflãm, între altele,cã Domnul Hristos a mai stat cuucenicii Sãi încã 40 de zile dupãÎnvierea Sa din morþi, de aceeaÎnãlþarea ca sãrbãtoare estetotdeauna în a 40-a zi dupã Paºti.Tot în Faptele Apostolilor Evan-ghelistul Luca relateazã cã auapãrut lângã ucenicii DomnuluiHristos doi îngeri care le-au spus:“Bãrbaþi Galileeni, de ce staþi ºivã uitaþi spre cer? Acest Isus,care S’a înãlþat la cer din mijloculvostru, va veni în acelaº fel cumL-aþi vãzut mergînd la cer”(Fapte 1:11). I-au încredinþatdespre a doua venire a Mân-tuitorului Isus Hristos.

ªtim cã Apostolul Pavel, înEpistola cãtre Filipeni, încapitolul 2 are câteva gânduri înlegãturã cu Înãlþarea DomnuluiIsus, dar nu cu înãlþarea caeveniment, ci cu înãlþarea ca faptrecunoscut de cãtre Dumnezeuºi de cãtre sufletul omenesc. ªianume, porneºte cu faptul cã,doreºte ca în credincioºi sã fiesimþirea care a fost în IsusHristos: “Sã aveþi în voi gândulacesta, care era ºi în HristosIsus:”. Aºa îºi începe ApostolulPavel gândurile în legãturã cuaceasta. ªi spune ce simþiri areîn vedere: “El, mãcar cã aveachipul lui Dumnezeu, totuºi n-a

crezut ca un lucru de apucat sãfie deopotrivã cu Dumnezeu, ciS-a desbrãcat pe sine însuº ºi aluat un chip de rob, fãcându-Seasemenea oamenilor. La înfã-þiºare a fost gãsit ca un om, S-asmerit ºi S-a fãcut ascultãtorpânã la moarte, ºi încã moartede cruce.” ªi adaugã: “Deaceeaºi Dumnezeu L-a înãlþat nespusde mult, ºi I-a dat Numele, careeste mai pe sus de orice nume;pentruca, în Numele lui Isus, sãse plece orice genunchi al celordin ceruri, de pe pãmânt ºi desupt pãmânt,” (Filipeni 2:5-11).În cuvintele acestea, ApostolulPavel are în vedere întrupareaFiului lui Dumnezeu, Jertfa Fiuluilui Dumnezeu, Învierea, ºi po-meneºte în special Înãlþarea, cã“L-a înãlþat nespus de mult, ºi I-a dat Numele, care este mai pesus de orice nume “. De ce afãcut acestea? “pentruca, înNumele lui Isus, sã se plece oricegenunchi al celor din ceruri, depe pãmînt ºi de supt pãmînt, ºiorice limbã sã mãrturiseascã,spre slava lui Dumnezeu Tatãl,cã Isus Hristos este Domnul”.

Apostolul Pavel, în Epistolacãtre Filipeni, are în vedereconcepþia de atunci despre lume,despre univers. ªi priveºte uni-versul ca o existenþã în trei etaje:pãmântul la mijloc, pe caretrãiesc oamenii, sus cerul ºi subpãmânt, iadul. “L-a înãlþat nes-pus de mult, ºi I-a dat Numele,care este mai pe sus de oricenume pentruca, în Numele luiIsus, sã se plece orice genunchi,adicã orice om sã-I recunoascãînãlþarea ºi sã aducã mãrire luiDumnezeu, mãrire Mântuitoruluica Celui înãlþat. ªi aceasta sã ofacã - genunchii sã ºi-i plece -cei din ceruri de pe pâmânt ºi desub pãmânt, toate categoriile deoameni care existã.”

Pavel Radu Matei

cu gândul la Înãlþare

1. Nu-i cere omului mai mult decât poate sã dea, ci cautã sã-i dai mai mult decât sperã el sã primeascã.2. A te încrede prea mult în semeni înseamnã sã cauþi fericirea în dezamãgiri garantate, a nu te încrede deloc

în semeni înseamnã sã-þi afli fericirea într-o amãgire înverºunatã. Tragedia omului rezultã din dificultatea aflãriicãii de mijloc.

3. E mult mai greu sã fii tu însuþi decât sã fii cineva.4. Tot încercând sã fie altcineva, iar nu el însuºi, pânã la urmã a ajuns un nimeni.5. Neputând dezlega tainele vieþii ºi ale morþii, precum ºi pe cea a necunoscutului de dupã moarte, omul s-

a pus temeinic pe dezlegarea cuvintelor încruciºate ale Universului: timp, spaþiu, microunivers, macrounivers,miºcarea planetelor etc. De parcã i-ar folosi la ceva cã de la Copernic încoace el ºtie cã nu Soarele se învârteîn jurul Pãmântului!...Oricum n-a renunþat la expresiile care fac din Pãmânt buricul Universului, aºa cã pentruel, marea minune a creaþiei (sic!), în continuare Soarele va rãsãri, se va ridica pe cer ºi va apune.

6. Fiind diametral opusã bogãþiei exterioare, care se mãsoarã în bani, ar fi mult mai corect ca bogãþia lãuntricãsã poarte numele de antibogãþie. Iar atunci când omul va conºtientiza cã doar ea îl face cu adevãrat bogat, ceaexterioarã trebuie desemnatã cu termenul de nebogãþie.

7. Umilinþa este premiul de excelenþã acordat de viaþã rãbdãrii.8. Nu mila este leacul indicat pentru tratarea deznãdejdii.9. Existã un grãunte de cruzime într-o milã seacã ºi prelungitã.10. Mult mai de preþ este mila negrãitã decât cea zgomotos exprimatã.11. Nu totdeauna un zâmbet larg reuºeºte sã ascundã pereþii crãpaþi ºi scorojiþi ai sufletului.12. Sunt atâþia semeni, de altminteri bine intenþionaþi, care nu te lasã nici sã trãieºti, nici sã mori.13. Decât otrava vorbelor mieroase ale ipocritului, mai bine securea grea a cãlãului.14. Nimeni nu se dispreþuieºte într-un asemenea hal încât sã ajungã sã-ºi iubeascã semenii mai mult ca pe

sine însuºi.15. Atât de ticãloºitã este lumea, încât tare bine ar prinde o nouã venire a Omului, care sã-i biciuiascã pânã

la sânge pe zarafii de azi. Numai cã tot atunci este de presupus cã ar putea-o pãþi chiar mai urât decât la primaLui venire...

Lucian Þion

mentalitatea de acvariu

George Petrovai

cuvinte-ncuminþite


Timp de o sãptãmânã s-adesfãºurat la Oradea a XXX-aediþie a ,,Galei Muzicii Culte”,putem spune, singuruleveniment de acest gen dedicatmuzicii clasice, care îi aduce înfaþa publicului pe cei mai talentaþiºi perseverenþi tineri soliºti vocaliºi instrumentiºti ai celor douãbinecunoscute instituþii muzicaleale oraºului nostru, Liceul deArta Oradea ºi Facultatea de ArtãOradea, ºi pe lângã acestea,formaþiile camerale ºi soliºtiiinstrumentiºti care, prinactivitatea muzicalã desfãºuratãparcã neobosit la fiecaresolicitare, dau un plus de culoarepeisajului orãdean.

Duminicã, 22 aprilie, la ora19:00, la Biserica Romano-Catolicã Barátok au rãsunatprimele acorduri ale GaleiMuzicii Culte. Cuvântulintroductiv l-a avut profesorTuduka Oszkár, care a prezentatpe scurt publicului prezent atâtprogramul serii, cât ºi rolul pecare l-a avut compozitorul AntonHoffmeister în creaþia muzicalãdin timpurile sale.

Programul a început cuDuetul în Fa Major op.13, nr.3,în interpretarea micuþului, dartalentatului Costin Albert ºi amamei sale, Costin Éva.

A urmat cvartetul ,,Vara-dinum” (Costin Éva, TokajiAgneta, Thurzó Sándor Jozsef,Marcu Agneta), care a interpretatcvartetul concertant în Do Majorop. 7 nr. 1, (lucrare care necesitão tehnicã aparte, solicitând perând, fiecare membru alformaþiei).

Au evoluat apoi OláhBoglárka (vioarã) ºi BozsódiBeáta (violoncel), redând cufineþe scriitura Duetului în DoMajor op.6. nr.1, din creaþiacompozitorului omagiat, apoiprogramul a continuat cu ,,TrioFortissimo” care a adus în faþapublicului lucrãrile Triosprogressives, op.28, nr.2 ºi 3,colorând aparte reprezentaþia.

În finalul programului de lala Biserica Romano-CatolicãBarátok, Cvartetul ,,Varadinum”a încununat spectacolul omagial,interpretând din nou un Cvartetconcertant, dar de data aceastaîn altã tonalitate, Sol Major, op.7,nr. 5.

La Liceul de Artã ,,GalaMuzicii Culte” a þinut douã zile,în prima zi publicul a pututurmãri un veritabil concert coral-simfonic al elevilor liceului, încare Orchestra de camerã,dirijatã cu pricepere ºirigurozitate de doamna profesorNagy Viola, a cuprins înprogram, pe lângã lucrãricompuse de Haendel, Purcell,Bohm, Schein, Rameau,Teleman, Prinner, Fischer,Esterhazy, Bach, Pachelbel,Rathgeber, ºi un Concert pentrudouã viori ºi orchestrã în reminor de J.S. Bach îninterpretarea talentatelor solisteSekaci Malvina ºi GiordanoFilomena, orchestra de camerãasigurându-le acompaniamentul.

În continuarea programului,s-a audiat ,,Primãvara” de W.A.

Gala Muzicii Culte, ediþia a XXX-a

o manifestare de prestigiu

Mozart, ,,Lioara” de C-tin. Râpãºi ,,Brâul amestecat” înfrumoasa interpretare a celor maimici artiºti din program,reprezentatã de corul ,,Gio-coso”, dirijat cu multã mãiestriede cãtre deja cunoscuta doamnaprofesor Þâmpu Nicoleta.

Corul ,,Ariston” al Liceului deArtã din Oradea, dirijat dedomnul profesor ArnoldSchneider, a încheiat programuldin data de 26 aprilie cu unrepertoriu de valoarea unuiadevarat cor de filarmonicã, atâtprin dificultatea pieselor, cât ºiprin numãrul acestora, obþinândpe lângã binemeritatele aplauzeºi felicitãrile cuvenite.

Cea de-a doua zi, respectivdata de 27 aprilie, a oferit pu-blicului prezent în Sala Festivã aLiceului de Artã momentemuzicale de neuitat din lucrãrilecelebre ale compozitorilor J. S.Bach, W.A. Mozart, Reger, T.Brediceanu, A. Honegger, L. V.Beethoven, P. Sarassate, G.Verdi,C. Czerny, G. Fr. Telemann, G.Rossini, Ch. Beriot, GianGiacomo Carissimi, G. Enescu,K.M. von Weber, remarcându-se soliºtii: Pop Leonard Ilie,cls. I (Prof. Ion Desanca),Þurcanu Raluca, cls. a V-a(Prof. Bratu Sebastian, Prof.corepetitor - Lupu Liliana),Bodog Adalia, cls. a III-a (Prof.Pèter Izabela), Pop Roxana, cls.a X-a (Prof. Pop Ancuþa, Prof.corepetitor – Barothi Anca),Tonea Tomas, cls. a IX-a(Prof. Boszodi Beata), JuncBianca, cls. a X-a (Prof.Mircescu Ariadna), DudaºAlexandra, cls. a X-a (Prof.Ferencz Mercedes), SekaciMalvina, cls. a IX-a (Prof.Darolþi Alexandra, Prof.corepetitor – Lupu Liliana),Oprea Denisa, cls. a XI-a(Prof. Pop Adriana , Prof.corepetitor – Péter Izabela), DiþãCezara, cls. a X-a (Prof.Ferencz Mercedes), BejanSilvia, cls. a X-a (Prof.Mircescu Georgiana), BohaAndrada, cls. a XII-a (Prof.Pop Adriana, Prof. corepetitor -Péter Izabela), Botiº Cosmin,cls. a VII-a (Prof. MiescuSorin, Prof. corepetitor: Ferencz

Mercedes), David Ionuþ, cls. aXI-a (Prof. Bonþu Aurica, Prof.corepetitor - Péter Izabela),Hodiºan Ioana, cls. a X-a(Prof. Cheregi Larissa), RoºcaAlina, cls. a XII-a (Prof. PopAdriana, Prof. corepetitor -Péter Izabel) Ordinea intrãrii înscenã a fost prezentatã de cãtreeleva Sava Andreea, cls. a X-a.

“Gala Muzicii Culte” acontinuat pe data de 27 aprilie,de la orele 18, la Universitateadin Oradea, cu un concert vocal-instrumental al studenþiilorFacultãþii de Arte din Oradea ºial studenþilor Academiei deMuzicã ,,Gheorghe Dima” dinCluj Napoca.

Programul muzical prezentatîn Aula Magna a Universitãþii dinOradea a cuprins lucrãri pentrupian, dar ºi lucrãri vocale(lieduri, arii ºi fragmante dinopere) deja îndrãgite de cãtrepublicul cunoscãtor. Apreciemevoluþia soliºtilor: HenrietteiVarady - F. Chopin: Scherzo nr.1 in ºi minor; a lui VladCrosman (singurul solist românde la Centrul de Muzicã Barocãdin Versailles) G. F. Händel: Vatacito e nascosto- Giulio Cesarein Egitto, A. Stradella: PietàSignore, G. Fauré: Adieu -Poeme d’un jour op.21, R.V.Williams: Bright is the ring ofwords - Songs of travel; AdinaBuboi cu piesele: Henry Purcell:Dido si Eneas- When i am laidin earth, G.Puccini: GianiSchichi, O mio babbino caro(clasa Conf. Univ. Dr. CarmenGurban, anul III); Maria PopaF. Schubert: Lied der Mignon T.Breton: Zarzuela La verbena dela Paloma, G.Verdi: Il trovatore,Stride la vampa, (clasa Prof.Univ. Dr. Elena AndrieºMoldovan, anul II); FerenczyOrsolya Amanda,- T.Brediceanu: Pe sub flori mãlegãnai; Felicia Donceanu:Paºii; Antonin Dvoøák:Rusalka, Mìsíèku na nebihlubokém (clasa asist. univ. drd.Florin Mariº Hinsu, anul IV);Ioana Cãtuna -SigismundToduþã: Toccata ºi Patru piesepentru pian, tot de acelaºicompozitor; Renata Bideran,Diana Diniþã, Corina Ile de la

clasa Conf. Univ. Dr. FlorinaHinsu Mariº, anul II master, auinterpretat lucrãrile com-pozitorilor F. M. Bartoldy:Herbstlied- Op. 63, nr. 4, J.Brahms: Wie des Abends schoneRote - Op. 52, nr. 4 J. Brahms:Die Meere - Op.20, nr.3, J.Brahms: Nein, Geliebter, setzedich - Op.65, nr13, J. Brahms:Vogelein durchrauscht die Luft- Op.52, nr13

Deasemenea, remarcãm dinprogram duetele realizate deAdina Buboi -Vlad Crosman,W.A.Mozart: Nunta lui Figaro,Crudel perche finora precum ºicel al Adinei Buboi, cu Maria Popainterpretând Jacques Offen-bach: Les contes des Hof-fmann, Barcarolle. FlorinMircea Ganea de la clasa asist.univ. drd.Florin Mariº Hinsu,anul I a reuºit o frumoasainterpretare din W.A. Mozart:Don Giovanni, Notte e giorno.

Acompaniamentul la pian afost realizat de cãtre doamneleprofesoare Johanna Balint,Valentina Horvat, Anabela MagPop ºi Liliana Lupu.

Ultimul concert al ,,GaleiMuzicii Culte”, din data de 29aprilie 2012, de la orele 18, a avutloc la Casa de Culturã a Muni-cipiului Oradea, cu participareaartiºtilor orãdeni ºi colaborareadeosebitã a studenþilor Academieide Muzicã ,,Gheorghe Dima” dinCluj Napoca, programul GaleiMuzicii Culte fiind altfel maispecial faþã de ediþiile anterioare.

În deschidere, Flaviu Dudaºa interpretat o frumoasã lucrarela marimbã, intitulatã “Dream ofthe Cherry Blossom” de KeikoAbe publicul prezent, avândposibilitatea de a de a descoperiprin acest instrument, experienþesonore noi.

Programul a continuat cu untrio de violoncel format dinBoszodi Beata, Mihaela Popaºi Bianca Bodog, care auinterpretat lucrãrile “Intra-da”,”Menuet” A. Corelli, “Air”H. Purcell “Menuet” J. Haydn,“Contretanz” W. A. Mozart.Apoi au urmat studenþii Ac-ademiei de Muzicã ,,Gheorghe

Dima” din Cluj-Napoca, RalucaIlovan, Ramona Þutuianu, OanaBãdescu ºi Cozmin Demian, maipe scurt cvartetul Flûte-Clé, culucrarea “Butterflies op. 1680”Michael Kibbe.

Deºi, în programul GaleiMuzicii Culte, erau incluse pânãîn prezent, doar lucrãri apar-þinând secolelor XVII-XIX, aufost abordate ºi lucrãri de jazz,ca sã fie cuprins ºi secolul alXX-lea. Invitaþi au fost SamuelPop, care interpretat, la pian,Pastime Rag nr 3 “A slowdrag”, “Be bop” ºi OanaMureºan, solistã vocal,acompaniatã la pian de RebecaDragomir cu lucrãrile “No moreblues”, “L.O.V.E.”, “Samba deuna nota”, “Desafinado”,“Walk with me, Lord”.

Dupã o scurtã pauzã,Ramona Þuþuianu ne-a încân-tat cu lucrarea modernã a com-pozitorului clujean prof.univ. dr.ªerban Marcu - ,,Narcis”. Apoia urmat un duet de vioarã de laLiceul de Muzicã din Cluj, Hiti-caº Daniel ºi Tinca Belinschi-”Duet concertant nr 1 pentrudouã viori” Partea I, II; deCharles de Beriot (de la clasa demuzicã de camerã a prof.Cozmin Demian).

Cvartetul ,,Re-belle”, prininstrumentiºti sãi deosebiþi,Teodorian Popa, VulturarVasile, Cocora Bogdan ºiCostin Eva au continuat pro-gramul cu lucrãrile A. Glazunov,5 Novelete: p. II.: Orientale ºip. V. All’Ungherese, C.Porumbescu - Balada, A.Dvorak - Cvartetul de coarde înFa major, op. 96 , p. IV.(Cvartetul negrilor).

La finalul programului An-samblul de flaute ,,IlGardellino” dirijat de TeofilLucaci au îmbogãþit prinarmoniile pieselor Uvertura de G.Bizet/ Luis V. Saar, “DuoBrilliant”de G. Rossini/ J.Demerssman (soliºti LilianaCadar ºi Raluca Ilo-van),”Rapsodia Româna” de G.Enescu, adaptarea pentruansamblul de flaute de AlexMurariu (prezent la eveniment)ultimul concert vocal-in-strumental al celei de-a XXX-aediþie a Galei Muzicii Culte.

Centrul Judeþean pentru Con-servarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bihor, mulþumeºtecu aceastã ocazie tuturor celorcare s-au implicat în reuºitaevenimentului, în specialdoamnei prof. univ.dr. AgnetaMarcu decan al Facultãþii de Artedin Oradea, doamnei directoareDoina Marcu de la Liceul de ArtãOradea, domnului Flavius Bu-noiu director al Casei de Culturãa Municipiului Oradea, domnuluiasist. univ. Florin Maris Hinsu,de la Facultatea de Arte din Ora-dea, domnului profesor Sebas-tian Bratu de la Liceul de Artãdin Oradea, domnului dirijorTeofil Lucaci, dar ºi profesorilor,studenþilor ºi elevilor care auîncoronat armonios aceastãediþie.

Paginã realizatã de Felician Mureºan


Cântecul din cântecAnul 2011 le-a adus tinerilor ºi

extrem de dãruiþilor fraþi Alexandraºi Alexandru Chira – printresuccesele de scenã ºi bucuriileºcolare ºi familiale – un elegantvolum omagial Cântecul dincântec ºi Vraja Fluierului, apãrutîn condiþii grafice deosebite la Ed.Treira din Oradea. Cartea, cu oprefaþã de Marioara Murãrescu,pune în relief activitateaAlexandrei ºi a lui Alex, între anii2006-2011, în universul muziciipopulare ºi reflectarea acesteiactivitãþi în presa româneascã. Deasemenea, sunt reprodusefotografii de scenã, de familie ºide lume artisticã, afiºe-program ºidiplome obþinute de cei doi copii-minune din Plopiº, precum ºiaprecierile din volumul Cânteculde dupã cântec ºi din revistaCJCPCT-Bihor, Zodii în cumpãnã,de care s-au bucurat talentaþiiinterpreþi din Valea Barcãului. Derelevat ºi reproducerea a 30 detexte ale melodiilor din repertoriulde excepþie al Alexandrei.

Sã ne reamintim cã, la doar 13ani, Alexandra a adunat trei maripremii internaþionale, zeci de premiila festivalurile-concurs dinRomânia, titluri ºi diplome «Promeritis», de «Onoare» ºi de«Excelenþã», prezenþe înspectacole, la radio ºi TV, cât alþimari artiºti într-o viaþã, ºi aceacatalogare a Juriului de la Albena(2010) – o artistã completã, careechivaleazã cu o aºezare printreNemuritorii Cântecului Românesc.Sau, cum scria cineva «când cântãAlexandra Chira, Cel Cerescîmparte daruri ºi-o uriaºã lacrimãde dragoste pentru pãmânteni».

Alex-Teofil, fratele ei mai marecu un an, este un instrumentist(fluier) extem de dotat, serios ºiharnic, «care cântã cu distincþiaºi siguranþa unui artist pentru carescena nu mai are secrete».

Sã mai notãm, ca ultimeinformaþii, cã Alex-Teofil este elval ªcolii Populare de Artã dinZalãu, unde studiazã clarinetul, iarAlexandra – în dragostea einemãrginitã pentru muzicã ºicunoaºtere – descifreazã tainelepianului.

Felicitându-i pe cei care au fãcutacest dar minunat copiilor-minuneºi minunilor de copii Alexandra ºiAlex-Teofil, sã le dorim acestoraun continuu zbor ascendent încultivarea harului lor aparte ºi anestematelor folclorului românesc,în slujba cãruia ºi-au pus întreagafiinþã.

Un debut aparteUnul dintre cele mai aparte

debuturi întâmplate pe acestemeleaguri bihorene este, in-discutabil, cel al AlexandrineiChelu, care, cu aventura celor 99de sonete situate sub puterile«dragostei», ale «cuvântului» ºiale «divinului», se singularizeazãatât prin diferenþierea de altedebuturi ºi colegi, cât, mai ales,prin aceea cã tânãra ºi extrem detalentata poetã nu-ºi propune sãscrie poezie altfel, ci nãzuieºte,neapãrat, a scrie poezie.

Ea nu va cãuta, aºadar, cuvântulfrumos, ci cuvântul care co-municã, care traduce inexpri-mabilul, menind realitãþi pal-pitante,chiar dacã lãuntrice.Demersul ei creator va fi acela dea da înþeles ºi sens fiinþei ºi lumiiînconjurãtoare, distilând reali-tãþile, gândindu-se ºi regândindu-se pe sine, umplând, prin urmare,cuvântul de semnificaþii, într-unjoc muzical neîntâmplãtor, cu unmesaj limpede ºi explicit. Dansadânc de oglinzi, cuvântul con-verteºte misterul ºi transformãindividul cu realitãþile lui interioareîntr-o continuã uimire extaticã ºiinterogativã.

Dupã cum frumos sugereazãpoeta, forma are menirea de aîmblânzi, de a domestici sãlbãticiagândului, a emoþiei sau ideii, de ao constrânge ºi domoli. De aici,probabil, ºi cultivarea sonetului,printr-o aventurã nu cu sine, ci cusinele dezlãnþuit al poetei, ea însãºila cumpãna dintre vibraþie ºi re-flecþie, dintre exultanþã ºi interio-rizare: «Tablouri pure ºi încer-cãnate, / Volume pline de-odorinþã vie / ªi cãrþi legate, ca-ntr-o florãrie, / Cu dulci miresme,droguri ne-ncercate…». Subimpulsul trãirilor astfel cenzurate,poeta îºi întemeiazã o patrie numaia ei, o patrie care este adânculfiinþei ei devenit conºtient derealitãþile lumii înconjurãtoare.Este un tãrâm privilegiat, un topossufletesc în care puterile devo-ratoare (ale iubirii, ale cuvântuluiºi ale divinului) devin lumiprietenoase, un drum de înapoiereîn paradisul pierdut al echilibruluiºi armoniei. Dramatismul existenþeiºi al gândului, domesticit prinrigorile formei ºi cunoaºterii, seestompeazã, se metamorfozeazãeminescian într-un ‘farmecdureros’ care þine deopotrivã deprefacerile organice prin care viaþaîºi exercitã prerogativele ºi deformaþia intelectualã a poetei.

Nu am insistat deloc asupra«aventurii sonetului», au fãcut-oDarie Ducan (într-o scurtã prefaþã)ºi Paºcu Balaci, într-un cuvânt desalut de pe coperta 4. Noi vrem sãspunem doar cã, abordând azisonetul, Alexandrina Chelu sepune – printre tinerii confraþi – înpostura unei ºocante originalitãþi,coborând însã la sursele lirismuluiºi la spectacularul gest al reveniriila clasicitate.

Este, poate, ºi un refex almediului intelectual în care a trãitºi s-a format (mama, tata, unchiul– muzicieni, literaþi, filosofi), dar,nu mai puþin, o expresie a fonduluioriginal al fiinþei ei lirice. Salutãmîn ea, indiscutabil, una dintre celemai pure ºi profunde voci liricefeminine – de la Victoria AnaTãuºan, Doina Sãlãjan ºi AnaBlandiana încoace – nãscute peplaiurile Bihorului.

O carte postumãRecent, a vãzut lumina tiparului

o nouã carte purtând semnãturaregretatei Flaminia Faur-Pagini dinistoria culturalã ºi politicã aBihorului, Ed. Primus, Oradea,2011, a treia cu profil istoric, dupã„Mãrturii despre evenimentele dinBihor (noiembrie 1918-aprilie1919)” ºi „Manifestãrile românilordin Bihor împotriva proiectului delege ºcolarã din 1907", ambeleapãrute la Fundaþia culturalã „Celetrei Criºuri”.

Aceste pagini de istorie cul-turalã ºi politicã au fost risipiteprin reviste sau sunt manuscriseinedite, toate fiind, însã, contri-buþii originale, bine documentateºi articulate, la o istorie româ-neascã a Bihorului, aºa cum nu s-a prea scris. Articolele prezente învolum ar putea fi grupate în maimulte categorii - istoria învãþã-mântului, a mentalitãþilor, viaþamuzicalã a Beiuºului, memo-rialistica evenimentelor din anii1918-1919, activitatea unor perso-nalitãþi etc. Documentarea ºi ela-borarea unora dintre acestemateriale s-a fãcut încã din timpulstudenþiei clujene (1989-1994),altele în timpul profesoratului laLiceul „Lucian Blaga” din Oradea(1994-2004) sau a stadiului decercetãtor la Universitatea dinOradea ºi au fost publicate înrevista „Cele Trei Criºuri” ºi „Ceta-tea Bihariei”, la cea dintâi FlaminiaFaur fiind redactor încã din 1992.

Când a devenit cercetãtor laUniversitatea orãdeanã, FlaminiaFaur s-a aplecat mai mult pe istoriavieþii muzicale în Bihor, cu precã-dere Beiuº ºi Oradea, dar ºi dinalte localitãþi, începând cu ultimeledecenii ale secolului XIX ºi pânãla Marea Unire, pentru a încerca,apoi, o sintezã asupra perioadeiinterbelice, „când viaþa muzicalãbihoreanã devine mai bogatã ºi seintegreazã în cultura RomânieiMari, ridicându-se la cerinþeletimpului”.

Volumul este deschis de o Pre-faþã semnatã de Lãcrãmioara Pe-trescu, comprehensivã ºi la obiect,care reuºeºte sã creioneze veridicportretul unui intelectual bihoreande real talent, de mare culturã ºiprofunzime, care s-a numit Fla-mina Dorlietta Faur: „Dovedind opolivalenþã creatoare (de la poeziiºi proze scurte ºi pânã la cãrþi,studii ºi articole de istorie), Fla-minia Faur lasã „în urma sa” omoºtenire intelectualã (literarã ºiºtiinþificã) care a îmbogãþit patri-moniul cultural al Bihorului dinultimele douã decenii. Ea faceparte din generaþia post-decem-bristã, animatã de dorinþa de acontinua opera unor predecesoricu autoritate recunoscutã”.

“Bihoreanã-s,bine-mi ºede”Dupã 15 ani de prezenþã scenicã,

în spectacole ºi recitaluri pescenele din þarã ºi strãinãtate, laradio ºi la cele mai prestigioaseteleviziuni naþionale, OtiliaHaragoº-Seghedi, una dintre celemai frumoase ºi apreciate voci alecântecului popular românesc dinBihor, vine sã încânte publiculiubitor de folclor cu un albumpersonal - Bihoreanã-s, bine-miºede -, care reuneºte 13 dintre celemai originale ºi de impact piese alebogatului ei repertoriu bihorean.CD-ul, apãrut în condiþii deosebitela Audio Criºana, este rodul uneicolaborãri de excepþie cuviolonistul Miticã Negrean, care arealizat ºi orchestraþia, ºi HoreaBoncu (sunet ºi mixaje), cu CãtãlinArdelean (braci) ºi Toni Sekaci(contrabas), ei înºiºi muzicieni deanvergurã, el, CD-ul, fiind, înacelaºi timp, un dar pe carefrumoasa ºi talentata interpretã depe Criºul Repede îl face ”celui maiavizat juriu, care te valideazã sauinvalideazã - publicul, care, înBihor, este de o cãldurã ºi oexigenþã aparte”, ne declarã Otilia.

Cântecul cultivat de solistaAnsamblului Profesionist “Cri-ºana” din Oradea aduce, firesc, încentrul atenþiei satul, lumea vechea acestuia, cu viaþa lui cotidianã,dar, mai ales, în sãrbãtorescul lui,cu spiritualitatea lui aparent simplã,dar de o mare profunzime su-fleteascã ºi moralã. Birtinul, aºadar,localitate care-ºi pierde originea înnegura vremurilor, ºi pãmânteniide-aici, încã pãstrãtorii unuiinestimabil tezaur folcloric, sunttemelia ºi frumosul care dau culoare ºi consistenþã fonduluiartistic din melosul Otiliei Haragoº-Seghedi. De altfel, o mãrturiseºteînsãºi artista: ”Cântecul popular pecare-l aduc eu este imagineasensibilitãþii sufletului þãrãnesc,este lumina ºi frumuseþea din ochiiºi din comportamentul þãranuluiromân, adâncimea sublimã a uneivieþi spirituale uneori greu deobservat, însã captivantã, plinã deimprevizibil, de trãinicie ºifermitate. De aceea, probabil,ritmurile ºi tempo-urile sunt atât devariate, de aceea, probabil,versurile se revarsã când molcomºi uºor trãgãnat, când nãvalnic ºifurtunos, totdeauna însã într-ocumpãnã ºi într-o cumpãnirespecifice trãirilor adevãrate,autentice. M-am nãscut cucântecul, îl ºtiu de-acasã, unde eramângâiere ºi bucurie, iar harul - cât

îl am - îl datorez bunicului meudinspre mamã, care era diac labiserica din sat ºi al cãrui hirinterpretativ se dusese pe toatesatele din jur”...

De notat cã perfecþionarea vocii,ºtiinþa cântãrii i-au fost înnobilateOtiliei la ªcoala popularã de artã”Francisc Hubic”, la clasa de cantopopular a regretatului Marcu Leþ,dar ºi de sfaturile unei interpretenepereche din aceeaºi zonã, Flo-rica Ungur, care manifesta oîncredere absolutã în talentulOtiliei, încurajând-o ºi onorând-ocu o prietenie ºi o dragoste de carenumai marii artiºti sunt capabili.

Toate aceste constante ºi detaliisunt uºor recognoscibile, pentruun observator avizat, ºi în cân-tecele de pe acest album al OtilieiHaragoº-Seghedi, ea aducând înprim-plan atât cântecul propriu-zis(horit), cât ºi cel de joc, dar ºi doinit(trãgãnat).

Tematic, versurile acestor cân-tece se constituie în descrieri ºielogii ale satului ºi oamenilor,pãrinþilor ºi dansului din bãtrâni,ale graiului ºi portului, ale vieþiiimediate ºi tinereþii, ale casei pãrin-teºti ºi neamului, ca ºi capriciile,intemperiile ºi ºãgãlnicia dragostei,interpreta fiind mândrã de origineasa bihoreanã ºi de frumuseþea ºiprofunzimea vieþii la þarã. Rareori,dar accentuat, apar ºi pigmeniiprovincialismelor fonetice sau delexic, ca ºi ironia finã, morali-zatoare, sau strigãturile. Remar-cabile, din aceastã perspectivã,sunt deja ºlagãrele Dragu mi-idanþu-aista, Cât îi Vadu Criºului,dar ºi Faceþi-mi loc ºi cãrare, Sãþâne, badea, sã þâne, Satu meu, nute-oi uita, Fire-ai tu, lume, ºi fii,Bãdia mi-i floare albã, Bihoreanã-s, bine-mi ºede, sau splendidadoinã Atâta mi-i bine-n lume etc.

Comentând pe ”contracopertã”acest album, Prinþesa naiului, d-naconf. univ.dr. Oana Lianu scrie,printre altele: “Hãrãzitã de Dum-nezeu cu mult har, Otilia Haragoºse distinge net între interpreþii demuzicã popularã ai generaþiei sale- ºi nu numai! -prin ceva din ce înce mai greu de gãsit, ºi anume:autenticitatea interpretativã.

Emisia naturalã ºi acurateþeavocii interpretei potenþeazã lamaximum unicitatea cântecelorsale, dincolo de valoarea ºi fru-museþea în sine a repertoriuluiminuþios ales. (...)

Foarte plãcute ºi armonioase,deopotrivã antrenante, cu versuridesprinse din simplitatea însãºi asatului românesc, cu linii melodicecãrora, prin glasul sãu, Otilia leoferã atât de multã particularitate,cântecele de pe albumul OtilieiHaragoº nu fac altceva decât sãconcretizeze dragostea ºi respectulinterpretei pentru frumuseþea folc-lorului unic de pe valea CriºuluiRepede”.

Ca o simplã conotaþie metaforicãla aceastã justã apreciere, amspune cã Otilia Haragoº-Seghedivine din nou printre noi cu un torentde cântece de pe dealurile domoaleale Birtinului, cu adierea vântuluiprintre frunzarele codrilor din acestþinut de excepþie al Bihorului ºi cufiinþa ei care este ea însãºi un cân-tec dãruit cu generozitate seme-nilor ºi vremilor.

Altfel spus: Otilia este oduminecã a cântecului sau oeternã primãvarã a cântecului.

Miron Blaga

note ºi consemnãri

Alexandra Chelu:Aventura sonetului.

Oradea: Editura Primus,2011. ISBN 978-973-

1975-83-2

Flaminia Faur: Paginidin istoria culturalã ºipoliticã a Bihorului.Oradea: Editura Primus,2011. ISBN: 978-973-1975-74-0

Alexandra ºi Alex-TeofilChira: Cântecul dincântec ºi vraja fluierului.Oradea: Editura Treira,2011. ISBN: 978-973-8946-62-0

Otilia Haragoº Seghedi:Bihoreanã-s, bine-mi ºede.Orchestraþie: Miticã Negrean,

sunet ºi mixaje: HoreaBoncuþ. CD. Oradea: Audio

Criºana, 2012.


A plecat, pe drumul fãrã întoarcere, încãun slujitor al culturii tradiþionale româneºtidin Bihor, Dorel Codoban, cel mai importantfãurar de viori cu goarnã bihorean, un solistinstrumentist cu un repertoriu specific zonei,autentic ºi vechi, un povestitor dialectal cumult farmec, un om dintre oameni, pentruoameni. L-a lãsat inima, ,,vioara”, îngheþatãpoate de gerul de-afarã sau de grijile ºi trudaunei vieþi nu uºoare.

Dorel Codoban s-a nãscut la Lazuri deRoºia, în urmã cu 67 de ani (1945), într-ofamilie de þãrani harnici, obiºnuiþi a purtaatât coarnele plugului, cât ºi a învârti hora ºia-i da expresie, constante pe care le-autransmis ºi fiului care va rãmâne în sat –devenind gospodar de frunte dar ºi unvirtuoz al viorii, cãreia a ºtiut sã-i dea trup,grai ºi suflet.

Pânã la vârsta de 11 ani, Dorel Codobann-a ºtiut de existenþa instrumentului muzical,care, mai târziu, i-a marcat întreaga existenþã.L-a descoperit întâmplãtor, ascuns într-ocutie neagrã a învãþãtorului din sat.

A umblat la ,,Cântarea României”, a fostla festivaluri, în Iugoslavia ºi Ungaria. De laun meºter sârb a copiat schiþa viorii cugoarnã, ºi de atunci nu a fost nuntã-n sat dela care sã nu lipseascã, lipite una-ntr-alta,cetera ºi trompeta lui. Ca sã le faci sã sunefrumos laolaltã, e muncã grea ºi ai nevoiesã cunoºti secretele lemnului, dar ºi alemetalului… de rezonanþã. De ce vioarã cugoarnã? ,,Fiindcã se aude departe” a spusel. ,,Iar nunta este ceva ce nu se poate facepe liniºte, ºi nici nu are farmec sã foloseºtiinstrumente cu amplificare electricã”.

Alãturi de Dorel a stat mândrã ºi dreaptãFloare Codoban, nevasta pe care a iubit-o ºila bãtrâneþe, fiinþa care i-a fost de mare ajutorla ºmirgheluit, la fixat grumazul viorii, lamontat aparatul circular ºi goarna. ªi ne maispunea Dorel: ,,Când dã Dumnezeu ploaie,ne puneam amândoi la treabã. O bucatãde ºmirghel, o bucatã de lemn de tei… No,zîc, Florica, asta-i, dragul tatii, lucrã fatatatii!…

ªi continuã:

,,Într-o deplasare alãturi de Orchestra,,Criºana” din Oradea efectuatã în Serbiaprin 1975, am vãzut pentru prima datã o

vioarã cu goarnã. Acolo am desenat-o ºiacasã am confecþionat una asemãnãtoare.De atunci am fãcut la mulþi muzicanþi astfelde instrumente. Fac din dragoste viorile,ºi acum am o grãmadã de comenzi, unelechiar din strãinãtate.”

Dorel Codoban a fost, zeci de ani unuldintre cei mai importanþi ºi deosebiþicolaboratori ai C.J.C.P.C.T. Bihor, meºteºugullui ºi talentul lui fiind apreciate pretutindeni.A colaborat de asemeni cu televiziunea ºiradioul naþional, a participat la sute defestivaluri folclorice, fiind pretutindeni, unexponent ºi un mesager de realã valoare aBihorului.

În 7 februarie 2012, Dorel Codoban ne-apãrãsit. A plecat sus, la stele, sã seodihneascã puþin.

Sau sã acordeze alte viori pentru mãreþiasufletului românesc, pentru neperecheaexpresie a muzicii noastre tradiþionale. Saupentru a-ºi lua locul în sublimul Cor alÎngerilor.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Melosul popular din Bihor ºi-a gãsitrelativ târziu interpreþii care sã-l facãcunoscut în þarã ºi strãinãtate, deºiculegerile muzicale, începând cu a luiBartok, din l913, n-au lipsit. Existau,desigur, ºi în secolul trecut, formaþiiinstrumentale locale - celebrele “triotransilvan” -, care cântau la nunþi sau altetipuri de petreceri, dar, în afarã de funcþialor de “lãutari”, aceºti reprezentanþiai folclorului activ nu aveau nici un felde atribuþii sau responsabilitãþi în domeniulcreaþiilor muzicale populare, dimpotrivã,au contribuit, prin absobþia unor elementestrãine, la denaturarea folclorului muzicallocal.

Despre o promovare la scarã naþionalãa muzicii populare româneºti bihoreneputem vorbi de-abia dupã al doilea rãzboimondial, dupã ce, ºi în Oradea, “sindicatulartiºtilor” (în proporþie covârºitoare,maghiari ºi þigani) va lua iniþiativa înfiinþãriiOrchestrei ”Danko Pista”, printreinterpreþii cãreia, ceva mai târziu, se vanumãra ºi românul (singurul, de altfel)Traian Hurgoi.

Totuºi, folclorul, muzica popularã dinBihor îºi gãseºte un mesager de valoare,primul de altfel, care va face muncã depionierat în cultivarea melosului bihorean,în Elisabeta Pavel, o tânãrã modestã,frumoasã ºi cu o voce de aur, plecatã spreBucureºti în credinþa descoperirii uneivieþi mai bune, imediat dupã Diktatul dela Viena.

Nãscutã în anul 1921, în GiriºuNegru, în familia unor þãrani sãraci,Elisabeta Pavel se stabileºte în capitalã ca”menajerã” în casele unor oameni înstãriþi.În acest timp, participã, la sfârºit desãptãmânã, la întâlnirile bihorenilor aflaþica ºi ea la muncã în capitalã, undepigmenta petrecerile cu cântece dinBihorul natal, refãcând oarecumatmosfera de-acasã ºi aducând un stropde bucurie sau o lacrãmã în colþul genelorparticipanþilor la aceste manifestãri. Aici,pare-se, a descoperit-o Harry Brauner,care o ºi ia ”fatã în casã”, ducând-o, apoi,la Institutul de Etnografie ºi Folclor, undei se vor înregistra câteva zeci de melodii

din spaþiul bihorean, toate de o frumuseþeaparte. Impresionând, atât prin voce, câtºi prin autenticitatea pieselor ºiinterpretãrii, este invitatã sã înregistrezeºi sã colaboreze cu RadiodifuziuneaRomânã ºi cu câteva orchestre ºiansambluri bucureºtene, între care ºicelebra Orchestrã popularã ”BarbuLãutaru”. Acum ºi aici va lansa superbelemelodii devenite ºlagãre: Tragãnã, nanã,tragãnã; Bunã dimineaþa, nanã; Adã,Doamne, trenu-n garã; Vinã, bade, demã furã; Când îmi zice mândra june;Mãi bãdiþã, buze moi; De când sunt,tot aºe-am fost; Mãrs-o badea la Tinca;Vaiet de frate; Place-mi mii sã joc acietc., doine (trãgãnate), cântece propriu-zise, cântece de joc, bocete, într-ointerpretare fascinantã, apropiatã deetimonul lor folcloric. ªi tot acum oferãspre înregistrare o sumedenie de melodiide joc, una mai frumoasã decât alta, carevor propulsa muzica ºi dansul popular dinBihor în centrul atenþiei: Joc din Bihor,Joc din Sicula, Joc pe picior dinCãrãnzel, Polca bãtrâneascã, Luncandin Suncuiuº, Joc din Tinca, Joc dinVaºcãu, Joc din Miºca etc., adevãratebijuterii muzicale ºi de virtuozitate tehnicã.

Voce excepþionalã, plãcut timbratã,Elisabeta Pavel aduce în universul muziciipopulare româneºti specificul satuluibihorean, þãranul prins în vâltoareamuncii, a petrecerii ºi a sãrbãtorescului,dar ºi clipele sale de tristeþe ºi cumpãnã,sufletul omului simplu în toatãcomplexitatea sa, cãruia îi va da ointerpretare plinã de sensibilitate,ridicându-i la scarã cosmicã trãirile,sentimentele, aspiraþiile.Versurile sunt, ºiele, autentice, învãþate sau culese de-acasã, pline de miezul ºi mierea graiuluispecific Bihorului, în care fonetismele ºivocabularul regional se împletesc organiccu limba literarã ºi vorbind, aºadar, despreoriginalitatea ºi ineditul unei zone multãvreme lãsatã de izbeliºte. Totul serealizeazã, la Elisabeta Pavel, dintr-o acutãconºtiinþã artisticã dintr-un profundsentiment al datoriei ºi recunoºtinþei faþãde înaintaºi ºi de public: “Mulþumescu-i

la maica/ M-o fãcut sã ºtiu cânta// Eu nucânt cã ºtiu cânta/ Cânt sã-mi stâmpãrinima/ Mie ºi cui m-o-asculta”.

Cântecul este ºi el vãzut în consonanþãºi condiþionare cu frumosul natural:”Tragãnã, nanã, tragãnã/ Cã ºi codrul seleagãnã/ Cã ºi eu am trãgãnat/ ªi codruls-o legãnat”, iar dorul ºi dragostea seconjugã în procesul muncii: “Fusu meumere pe fir/ Pân’ la badea la Belfir/ Fusumeu mere pe roatã/ Pânã la bãdiþa-npoartã”, cu uºoare ºãgãlnicii ºi reproºuritinereºti: ”Place-mi mii de bãdia/Da’ nu-mi place maicã-sa/ Cã mi-l þine prea descurt/ ªi nu pot sã mi-l sãrut”. Relaþiilemaritale, la rândul lor, sunt percepute într-o relaþie din care nu lipseºte ironia finã,dar cald moralizatoare: ”Mãrs-o badea laTinca/ Nu ºtiu ce mi-a cumpãra? Papucicu cãlcâi de iagã/ Când oi joca sã sespargã// Zâs-o maica cã m-a da/ Dupãcel cu cetera/ El a zâce, io-i cânta/ Si-omavea ºi ce mânca”... Alteori, dorul esteprins în ipostaza unei dorinþe arzãtoare,care iscã invocarea divinitãþii: ”Adã,Doamne, trenu-n garã/ ªi pe badea astãsarã”

Elisabeta Pavel a strãlucit alãturi desuperba pleiadã a cântecului popular

românesc deschis de Maria Tãnase ºiMaria Lãtãreþu. A cântat ºi a întreþinutrelaþii de aleasã prietenie cu IleanaConstantinescu, Felician Fãrcaºu, LucreiaCiobanu, Ileana Sãrãroiu, Ion Cristoreanu,Ana Pop Corondan, Achim Nica, GavriºGrozuþã etc., unii ceva mai tineri decâtea, care au avut-o ca model ºi i-au purtatpeste timp o vie recunoºtinþã ºi admiraþie.Ileana Constantinescu, de pildã, spuneacã Elisabeta Pavel era o solistã ”de oexemplarã modestie ºi calitãþiinterpretative aparte”, iar Lucreþia Ciobanuîi aprecia ºi calitãile umane, spiritul decolegialitate ºi de bun sfetnic ºiîndrumãtor.

Trebuie spus, de asemeni, cã ElisabetaPavel a fost o deschizãtoare de drumuripentru cântecul bihorean, ea pregãtindterenul pentru apariþia unei alte pleiade demari interpreþi ai folclorului muzicalbihorean: Sofia Popa, Ana Balaci, IrinaMicu, Floricile Bihorului, Viorica Flintaºuetc.

S-a întors pe meleagurile natale, poateobositã de capitalã ºi glorie, stabilindu-sela Oradea (1968), ca solistã a Orchestreipopulare ”Criºana”, cãreia i-a adus un sporde celebritate ºi calitate. Aici, va cânta ºiva lega o strânsã prietenie cu TraianHurgoi, Maria Haiduc, Elvira Lerinþiu,Florica Ungur, dar ºi cu mult mai tânãrulVasile Iova, un talent deosebit, care îi vapãstra o amintire deosebitã. .

S-a stins din viaþã în l6 mai l972,mãcinatã de o boalã necruþãtoare, fiindînmormântatã în satul natal, în costumulde scenã, din zona Argeºului, GiriºuNegru, lãsând în urmã un modelinterpretativ greu de egalat, amintiri deneºters pentru cei care au cunoscut-o ºiun început de legendã.

În semn de adâncã preþuire, PrimãriaTinca a dat numele interpretei Cãminuluicultural din localitatea de baºtinã aacesteia, iar Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bihor a hotãrât ca din acestan Marele Premiu al Festivalului-concurs”Mândru-i cântecu-n Bihor” sã poartenumele ”Elisabeta Pavel”.

Pro Memoria

Dorel Codoban, printre stele

Comemorare

Elisabeta Pavel, 40 de ani de la dispariþie


[Frunza verde-amu sã face]Frunza verde-amu sã face,Ce iubesc maichii nu-i place,Sã-i placã maichii ca mie,Mâne-am me la cununie.Mie-mi place, maicii nu,Nu putem face târgu.Mie-mi place, maichii ba,Nu ne putem cununa.Ce-am iubit maichii nu-i placeªi s-o pus pã pat ºi zace.- Scoalã, maicã dã pã patCã ce-am iubit am lãsat.Cã decât fãrã mãichiþã,Mai bine fãrã bãdiþã.Cã bãdiþã mi-oi afla,Da maicã n-oi cãpãta.

Informator: Tomele Silvia, 24 ani

[Sãrac doru badiului]Sãrac doru badiului,Cum o fost ºi astãzi nu-i!Sângurã l-am sãmãnat,Sângurã l-am sãcerat,ªi l-am fãcut stoguºorªi l-am îmblãtit uºor.

[Vezi bade drumu-aista]Vezi bade drumu-aista?Bãtucitu-i ca ptiatra,Da nu-i dã carã cu boi,Ci-i numa dã ochii mnei,Dã când cot nainte taSara ºi dimineaþaCa sã-mi stâmpãr irima.

[Dânt-un pui dã nimuiºtean]Dânt-un pui dã nimuiºtean,Þînere-aº zâle-nt-un an!Sã ºtiu cã l-aº dobândi,Aº þâne postu crucii,Sã ºtiu cã l-aº cãpãtaAº þine duminica!

[Ochii badii ajung o þarã]Ochii badii ajung o þarã,Sprâncenile trei hotarã,Ochiºorii amândoi,Plãtesc opt pãrechi dã boi.ªi plãtesc sprâncenele,Cât ceru cu stelele.

[Dã cându-s, am tãt iubit]Dã cându-s, am tãt iubit,Nime nu m-o-nceluit,Pânã-amu ochii badii,Cã nu coatã cum sã coatãCi-nconjurã lume toatã.Colo-n vale la ogreziEste-un mãr cu mere verzi.Merele-l dublicã-n iarbã,Micu-i bade ºi dã trabã.Merele-l dublicã-n jos,Micu-i bade ºi frumos.Taie curpeni, bagã spini,Micu-i bade ºi-i stã bini.

[Naltu-i bade ºi sã þâne]Naltu-i bade ºi sã þâne,Lasã fie cã-i stã bine.N-altu-i bade ºi fãlos,Lasã fie, cã-i frumos.

[Mulþãmãscu-i la maica]Mulþãmãscu-i la maica,Cã m-o ºtiut legãna.ªi mi-o pus în ciupã floriSã fiu dragã la feciori.ªi mi-o pus ºi iarbã verde,Sã fiu dragã cui mã vede.

[Am un glas ca-un þângalãu]Am un glas ca-un þângalãu,ªi-un bade cu nãrav rãu.Vinã bade când ºi când,Nu zice cã tu n-ai rând.Vinã, bade joi saraªi mã cere la maica.O vre mã-ta, o n-a vre,Tu-ai crescut pã sama me!

[Mi-am fãcutã cãrãruºã]Mi-am fãcutã cãrãruºãPânã la bade la uºã.Nu ºtiu cine ce-o gândit,Cãrãruºe o-ngrãdit,Tãt cu lin ºi cu pelinNoi doi sã nu ne-ntâlnim.Dac-ar pune cale-n flori,S-ajungã cu vârfu-n nori,Io cu bade le rãcimªi tãt ne ma întâlnim,Cã dragoste dacã-i mare,Nicio pedicã nu are.

[Cântã-mã, bade,-nt-o sarã]Cântã-mã, bade,-nt-o sarãCã þ-am fost dragã-nt-o varã.Dã þ-am fost cu vun folos,Cântã-mã, bade, frumos!

[Pãsãricã dã la munte]Pãsãricã dã la munte,Auzât-am cã ºtii multe.Dacã ºtii, vinã ºi-mi spune,Cã mã duce doru-n lume.Dacã ºtii, vinã mã-nvaþã,Cã mã duce doru-n braþã.

Informator: Mihale Eva, 24 ani

[Mãi bãdiþa, ochii tãi]Mãi bãdiþa, ochii tãi,Parcã-i ptiatrã scumpã-n ei!Ptiatrã scumpã dã arjintCum nu este pã pãmânt.O i-o pus mã-ta cu miere,Capu mnio dupã ei piere,O i-o pus mã-ta cu cearã,Capu mnio dupã ei piarã!

[Drag mi-i pã bade tare]Drag mi-i pã bade tare,Nu poci strâga-n gura mareCã m-aude pretinaªi-odatã-i baiu gata.

[Ce stai, bade supãrat]Ce stai, bade supãratCu clopu pã ochi lãsat?O spune-þ-o oarecineSã nu voroveºti cu mine?Dã-i vorbi, dã nu-i vorbi,Prima dã pã rochie meN-o ptica, bade, d-ace,Da pana dân clopu tãuPtica-ua dã doru mneu!

[Ce-ai crezut tu, bãdiºor]Ce-ai crezut tu, bãdiºor,Cã io-i be apã dân tãu,ªi-oi muri dã doru tãu?Da io beu apã dân valeªi-þi calc doru în pticioare.

Informator: Rif Florica, 19 ani

Material din arhiva Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale BihorTexte culese de Maria Cuceu (1962-1970)

versuri populare

colo-n vale la ogrezi[Dã la noi pãstã livezi]Dã la noi pãstã liveziEste-un mãr cu mere verzi.Crenjile-i ajung pã jos,Badea-i tânãr ºi frumos.Nu ºtiu, doamne, ce l-oi face,Da l-oi face mãr butâiCa sã-l pun la cãpãtâi.Da mã tem c-a putrezîªi ca el n-oi mai gãsî,Nici în faþã, nici în dosNici la port aºe frumos,Nici la port aºe gãtat,Nici dulce la sãrutat.

[Mã uitai dân deal în ºes]Mã uitai dân deal în ºes,Cunosc pã bade pã mãrs,Cã pãºeºte legãnatªi cu dor amestecat,Cã pãºeºte luluitªi cu dor învãluit.

[Gânditu-s-o oarecine]Gânditu-s-o oarecineC-a pune pãmânt pã mine!Pune-a el pã maicã-saC-aceea-i poartã frica.A pune pã mama lui,Nu port drica nimãrui,Cã nu-i lume dânt-o sutãSã le fiu la tãþi urâtã.Cã lume-i lungã ºi largãªi-oi ptica oarecui dragã!

[Auzât-am bade-ori ba]Auzât-am bade-ori ba,Mã-ta nu poate mânca,Sã teme cã mi-i lua.Spune, bade, mâne-taSã mãnânce cât dã bine,Cã n-oi mere dupã tine,Cã atunce i-oi fi norãCând o face plopu nuciªi rãchita mere dulci.

Informator: Bolha Maria, 20 ani

[Bãdiþã, gurã dã miere]Bãdiþã, gurã dã miere,Hai la maica dã mã cere,Dã m-a da, dã nu m-a da,M-a da frunza ºi iarba,ªi codru ne-a cununa.

Informator: Jutea Maria, 37 ani

[Du-te dor cu dorurile...]Du-te dor cu dorurile,Nu sta cu muierile,Cã dacã s-a-nsãrinaMa departe te-oi mâna,Cãtrã lunã, cãtrã stele,ªi duci dorurile mele.

Informator: Brie Mariþa, 31 ani


Avionul cade lin, de pe culoarul stabilit la11.000 de metri (+ / -3 m) deasupra bãtrânuluicontinent, drept în capitala noii UniuniEuropene. Aplauze. Ce þi-i ºi cu pilotul auto-mat! Trenul ne lasã în mijlocul centruluieconomico-financiar. O explozie de zgârie-nori, unde arhitecþii s-au jucat cum au vrut.

De ce noua Uniune Europeanã? Cu toþiiºtim, sau ar trebui sã ºtim, cã a mai fostderulat un asemenea proiect. Acum vreodouã mii de ani. E drept, cu o altã capitalã.Ne imaginãm mãreþia ei, pãºind pe ViaSacra, înconjuratã de celebre-i ºapte coline,doldora de ruine demenþiale. Închizi ochii ºiauzi zgomotele metropolei de acum 2000 deani. Buricul lumii.

Cum s-a terminat acel proiect? Cu monedãunicã europeanã, cu administraþie supercen-tralizatã, cu pax romana etc.? Corupþia a pustotul la pãmânt. Învaþã cineva!?!

Noua uniune pare hotãrâtã sã nu repetegreºelile. Semne. Promovarea elitelortehnocrate din toate þãrile componente ºipãstrarea identitãþii culturale a aderentelor.Probleme sunt doar cu europarlamentarii. ªiaici suntem coada cozilor. Trebuie ºi cinevasã fie de râsul-plânsul uniunii. Nu avemsuccesuri ºi pace! Numai eºece. Din pãcate,„legile þãrii nu interzic nimãnui sã fie imbecil”(Gr. Moisil).

Absolut întâmplãtor m-am întâlnit cu unscârþa-scârþa pe tastaturile unui superlaptop al Parlamentului European. Abia lasfârºit am fãcut cunoºtinþã. Dupã ce con-versaþia se încheiase. - Sergiu, din România!- Jaan, din partea locului! Am rãmas amici.

Subiectul: criza. Mã plângeam, ca totromânul, cum ne tot afecteazã criza mon-dialã. Tãieri de salarii, sporuri, stimulente,pensii jumulite, posturi bugetare locale, maipuþin naþionale, desfiinþate (deºi eram sub

media euro), proiecte amânate cu anii,falimente…

- Ce tot vorbeºti? Voi, românii ºi încã douã-trei þãri, sunteþi marii privilegiaþi ai Europei.Nici briza crizei nu ar trebui sã o resimþiþi.Aveþi la dispoziþie peste 30.000.000.000 (mi-li-ar-de) de euro ºi vã plângeþi? Cine e devinã cã aveþi conducãtori ºi tehnocraþi ne-profesioniºti? Noi sau voi? Priveºte Poloniaºi spune-mi unde-i criza!? Bulgarii!? Maiaveþi ºi tupeul sã nu recunoaºteþi cã aveþigrave probleme la nivel managementuluilocal ºi, mai ales, naþional. Umblaþi cu cârnaþiºi cãldãri pe la alegeri! Aþi fãcut totul varzã!Auzi! De voi depinde, totul. Sã vã fie clar!UE nu are cum sã se bage. Dã doar semnale(adicã bate ºaua – nota mea). Nu te supãra,asta e realitatea voastrã! Ai înþeles? Du-te ºispune-le, tuturor!

Omul le ºtia bine. Cel puþin teoretic. ªtiabietul cum e cu ºpaga, comisionul, vânzareaintereselor naþionale pe 30 de arginþi ºi, maiales, cum e cu endemica iresponsabilitate?Continuarea, ºi dupã 1989, a decãderii moralea naþiunii, ce-ºi pierde pe zi ce trece atributelede popor, devenind o populaþie. Limba sedegradeazã pe zi ce trece, bunele tradiþii suntînlocuite cu importuri de prost gust, se pro-moveazã intens nonvaloarea …

A fost o discuþie de maximum zece minute.Omul avea treabã, nu sã stea la palavre peculoare. Eu cãscam gura. La ziduri, can-delabre, lifturi, uºi, tablouri, butoane, lumini...

Ce misiune ingratã! Sã le spun tuturor!EU. Cine mã crede, conþopistul?!? ªmenarulBãsescu, iresponsabilul Boc, blonda Udrea

sau ciorditoarea Roberta? Sau danto-nianul Cristian-Tudor Popescu & Co? ªicum ? Când mass media, în loc sã dezbatã, zide zi, subiecte capitale pentru viitorul na-þiunii, alocã uriaºe spaþii becalienilor ºiudrenienilor!?! Ce sã caute oamenii nor-mali, responsabili la Tv, îºi spun în barbãrealizatorii. Ãºtia nu fac rating. Pe cândagramatismele, exhibiþionismele lui X sau Z(preºedinte, senator, deputat, ministru, pri-mar - rebuturi umane de cea mai joasã speþã)sunt atât de gustate de privitorii uºor abu-lici?! Dezinformaþi. Când orice iniþiativã seri-oasã e trimisã, cu vitezã cosmicã, în derizoriu?Când, pe-a mãti ºi n-ai fãcut ºi tu la fel suntla ordinea zilei! Ei, m-am rãcorit!

Bruxelles, cel mai românesc oraº posibil.Poate singurul oraº, din toate capitalele U.E.Cu multe obiceiuri dâmboviþene. Claxoane,sirene poliþie, pompieri, salvãri. Nonstop. Ocirculaþie fãrã reguli sau, aparent, fãrã nicioregulã. Europeni sau nu cascã gura, ochiipeste tot. Cu amestecul de rase m-am obiº-nuit. Am întâlnit, însã, aici ºi acel amestecde stiluri arhitectonice, vechi cu nou, ca laBucureºti. Cu aceleaºi nemulþumiri exprimateuneori prin mass media. O mare aglomeraþieumanã, în timpul zilei, ca la Bucureºti, deparcã nimeni nu munceºte! E drept, suntmulþi veniþi cu treburi în capitala nouluiimperiu. ªi mulþi turiºti. Localnicii, chinezi,turci, lucreazã intens în sfera serviciilor, cuun profit mulþumitor. Salariul minim - 1210de euro! Nu vã spun cât câºtigã un biblio-tecar public. L-aþi împuºca pe civilizator,mâncãtor de bani comunitari! Dacã te iei

dupã insinuãrile analfabeþilor conducãtoriºi alegãtori dezinformaþi. E simplu cu infor-maþia în spaþiu european! Calci pragulbibliotecii de utilitate publicã ºi rezolvi oricedilemã info.

Oraºul e întins pe orizontalã, cu excepþiaamintitã. ªi alte douã-trei. Seara pe la opt, cala Bucureºti. Îþi cam þiuie urechile. De liniºte.Doar prin centrul istoric, ceva larmã.

Poþi rata marele simbol, Manneken Pis (LePetit Julien) al urbei, cu o mare uºurinþã!Atâtea oferte în jur, încât treci ºi, apoi, teîntrebi: Unde-i? Apoi, când îl vezi iar teîntrebi, cu voce tare: Ãsta-i? Noi, care avemCasa Poporului, ce sã vezi la 61 de centimetriînãlþime ºi câteva zeci de kg de bronz !?! Veþispune cã nu apreciez capodopera! Un micobez, uºor impertinent! Mai era ºi în costumde cosmonaut! Mult zgomot, dar...

Primãria? Ei, da, asta capodoperã! Strã-zile învecinate reflectã încã originile zonei,numite dupã vânzãtorii de unt, brânzã, he-ring, cãrbune, flori... Ce construcþii au lãsatbreslele oraºului lor! Azi, zona e site alpatrimoniului mondial, întreþinutã ºi ex-ploatatã profesionist din punct de vederecomercialo-turistic.

ªi din nou îmi zboarã gândul la încetinealacu care se lucreazã, de decenii, la refacereacentrului istoric bucureºtean, la ºpãgariiconsilieri, la finisajele de doi lei fãcute despecialiºti pe bani grei, grei, grei! Culmea,sunt unii foarte îngrijoraþi de rãmãºiþele unorruine de o sutã-douã de ani! Sã fim serioºi!Pe la 1200, belgienii se dãdeau de ceasulmoþii sã-ºi facã catedrale ºi universitãþi.

Dar, ce sã-i faci? Sunt dependent deRomânia! Mã gândesc intens ºi mã implic,ades, în prezentarea valorilor trecutuluiromânesc.

În 1879, a opta þarã! Acum...

Sergiu Gãbureac

varzã de bruxelles

Octavian Blaga: Publicaþi poezie de ojumãtate de secol. În acest rãstimp, poeziaa fost primitã de publicul românesc într-un mod diferit de la decadã la decadã,dar într-un mod diferit ºi faþã de cum esteprimitã poezia în þãrile occidentale. Sta-tutul poetului în societate era diferitdecadele 6 ºi 7 ale secolului trecut faþã decel din perioada postdecembristã. Tirajelede poezie au scãzut dramatic, poate nu ºinumãrul poeþilor publicaþi, dar al cititorilorde poezie, sigur. Credeþi cã o explicaþieconsistã în politica statului faþã de scri-itori?

Ion Murgeanu: Poezia e un dat misticca viaþa ºi moartea pentru cã þine decuvânt ºi cuvântul a fost de la început ºiprin cuvânt s-au fãcut toate. Eu m-amnãscut poet, e drept, dar faptul cã publicversuri de o jumãtate de secol nu în-seamnã nimic, sau înseamnã de fapt orisipã jenantã de energie ºi nu de puþineori o abandonare a unor criterii pragmaticefãrã care viaþa nu de puþine ori poatedeveni un dezastru. Ce s-a întâmplat cupoezia la noi, de la decadã la decadã, nu-i altceva decât ce s-a întâmplat cu þaranoastrã ºi cu sufletul ei esenþial, pânã înclipa de faþã, când am ajuns de râsul lumii,un popor lipsit de identitate în faþa popoa-relor, o populaþie asimilatã de o minoritatebarbarã ºi needucabilã, o populaþie de pariade când existã ea, ºi pentru care din corec-titudine politicã am ajuns sã jurãm; deciîn mod paradoxal, nu comunismul, carea încercat sã falsifice prin ateism mesajultranscendent, mistic ºi pur al poeziei, afost principalul ei inamic, cât mai aleslumea occidentalã, unde dumnezeu a murit

încã de pe vremea demenþei lui Fr. Niet-zche, ºi scurgerile acestei lumi supra-alimentatã, care trãieºte excusiv în trup,au început sã ne mistifice ºi pe noi, sã neînstrãineze de noi mai mult decât comu-nismul, cu comanda lui socialã ºi politicã,care poeþilor le-a adus tot necazul iarpoporului român, viguros încã pe-atunci,tot hazul. În anii ºaizeci, când am publicatprima ºi singura mea poezie în Contem-poranul de-atunci, am primit onorariul peacelaºi stat de platã cu Tudor Arghezi.Pentru micul meu poem intitulat „Prânzul”am primit 500 lei, în timp ce salariu unuiprofesor de þarã, fie el ºi suplinitor, era440 lei. Pentru tableta lui din aceeaºirevistã, T. Arghezi primea, numãr denumãr, 2000 lei. Tirajele cãrþilor de poezieerau într-adevãr astronomice, dar asta nuînseamnã cã ele rimau cu valoarea lor;astãzi toate sau aproape toate au devenitgunoi, deºeuri culturale respinse de evo-luþia cuvântului redevenit liber, nu ºilibertin, deci uºuratec. Comuniºtii de laputere fiind în marea lor parte analfabeþise temeau de scriitori, iar când spuneaupoet, spuneau Coºbuc ºi Eminescu, nuau putut cumpãra poezia, i-au cumpãratpe poeþii care au trãdat poezia ºi le-a fãcutjocul un anotimp, douã, trei... Adevãratadramã a poeziei are loc azi, când lumea,nu numai românii, se întoarce din nou înarenã, mai preocupatã sã-ºi consume într-un anumit fel energiile consomiste, înarenele vechi de când lumea, fie ele gre-ceºti sau romane. Stadionul de azi e circulroman de alaltaieri. Gustul lumii de sângeºi trântã nu s-a sfârºit. Omul nu s-a des-coperit pe sine nici dupã 2000 de ani de

la apariþia pe pãmânt a unui dumnezeuîntrupat. Poezia e grea, pentru cã greueste cuvântul lui dumnezeu ºi dumnezeuîn clipa de faþã este abandonat ºi jignit caºi poezia de altfel, duh din duhul lui eternºi cosmic.

Sunt lucruri prea grave acestea la caremã pui sã rãspund, dar rãspunsul lor anãscut ºi în mine o crizã a neputinþei, nuºi-a abandonului. Nu criza tirajelor, niciimplicarea statului în viaþa poeþilor, care„statul suntem noi”, cât îmbolnãvireaomului prin divertisment ºi supraexcitareprin scãrpinare adesea cu mâna a orga-nelor de jos... ºi a fost o vreme când omula trãit cu cele de sus.. de la brâu în sus,cu fruntea în luminã ºi gândul la eternitateaduhului din el, eminamente divin...

ªtiu ce mã întrebi... azi nu pot sã-þirãspund mai mult, deja mã tem sã nu fidevenit patetic, în moda zilei ºi-a retoriciisale aºa zise politice... Cine sã aibã grijãde poet azi? Politicienii cu zeci de doc-torate ºi masterate sunt mai analfabeþi înproblemele sufletului decât mulþi dintreactiviºtii partidului unic de tristã amintire,care trãiau cel puþin în minciuna unui ideal,nu în cultura burþii ºi-a porcãriei sexuluidevenit mijloc, iar nu cauzã...

O.B.: E posibil ca poezia scrisã azi sãfi scãzut dramatic în calitate sau, sãreformulez, se scrie astãzi o poezie carenu este pe placul publicului? Sau, pur ºisimplu, poezia nu mai ajunge - împiedicatãsau nu - la public?

I. M.: Este o crizã a publicului de po-ezie, nu a poeziei, fiinþã metafizicã eternãºi indestructibilã ca ºi ideea de dumnezeuce existã în sine, dar nu neapãrat pentru

sine. Sunt prea multe confuzii, iar poeziade succes azi e anti-poezie ºi se cultivãsub comenzi mai dure decât biata ideo-logie comunistã de pânã ieri... Globali-zarea, new-age-ul sunt inamici mai perfiziai poeziei într-o vreme în care pe aproapeun sfert de planetã se ucide cu arme dince în ce mai sofisticate ºi în numele nedis-criminãrii ºi a blestematului concept de-mocratic al „drepturilor omului”... Caredrepturi ale democratului individ?! De aucide ºi a ucide ºi a ucide, dezvoltând urazi de zi ºi intoleranþa, sub specia unei aºazise „corectitudini politice” faþã de carecenzura stalinistã ºi nazistã fuseserã dacãnu mai rele cel puþin la fel de atroce.

Alte mãºti, aceeaºi piesã... Ce poeziesã ajungã la public, dacã publicul are latelevizor surprize, surprize, ºi restul delãtrãturi sexuale ºi olfactive... ºi politicienidegeneraþi, sifilitici ºi agramaþi? S-a degra-dat cuvântul, s-a degradat ºi poezia. E oinvoluþie „logicã”, sã sperãm cã tempo-rarã, cum s-a mai întâmplat cu lumea decând lumea...

O.B.: Circulã încã la noi categorisireapoeþilor pe generaþii: ºaizeciºti, optzeciºti,douãmiiºti, categorisiri care dau o impresiede superficialitate, amestecând criteriulbiografic cu cel estetic. Totuºi, unii poeþioptzeciºti, sã zicem, scriu toþi la fel. Unii.Cum vi se pare asta? E un spirit al vremii,e emulaþie, e scriere dupã model?!...

I. M.: Împãrþirea poeþilor pe grade ºicãprãrii nu e nici ea de ieri de azi, eaaparþine nulilor din coada cifrelor groase,cu ismele au început în lume toate deca-denþele, iar rãdãcina ismelor aparþine unorlumi în care inteligenþa creatoare dãdeasemne de obosealã de pe vremea fara-onilor Egiptiei... Nu e bine spus de dataaceasta un spirit al vremii, e mult mai rãu:o comandã a vremii!

Comerþul de sclavi se face azi pedeprecierea aurului din notele de platãplanetare. Lucifer stãpâneºte ºi nu vastãpâni lumea cu blândeþea lui Iisus dinNazareth...

Ion Murgeanu

politicienii de azi sunt analfabeþiîn problemele sufletului

un dialog provocat de Octavian Blaga


Veacurile VII-IX sunt veacurile în care, în cadrulvoevodatelor, ducatelor ºi cnezatelor prestatale româneºtidin a cãror unire aveau sã se înfãptuiascã PrincipateleRomâne, s’au consolidat politic ºi social ºi s’au organizatdin punct de vedere militar, pe temeiuri bine definite,puterile conducãtoare.

În acele vremi, puterile conducãtoare erau capiiBisericii: episcopii sau mitropoliþii, dupã întindereateritorialã a (pre)þãrii româneºti. Felul organizatoric aveacaracterul pro-priu românesc, asemãnãtor aceluimoºtenit de la strãmoºii românilor, Dacii ºi Geþii, înno-iþiîntru religia creºtinã ortodoxã. Aºa ºtim cã alãturi deBurebista stãtea pe aceeaºi treaptã, ca reprezentant alStatului, Marele Preot Deceneus, care dupã asasinarealui Burebista, deþine ºi puterea regalã; de asemenea, ºiComosius, Mare Preot ºi Rege. Aces-te realitãþi istoricesunt dovezi istorice cã nimic în acel fel de organizarenu era de vreo influenþã bizantinã sau apuseanã, influenþece au fost pe larg ºi îndelung discutate ºi des-bãtute deistoriografia românã, mai veche sau mai nouã.

De aceastã veche orânduialã dã seama acea scrisoaredin anul 1604 întocmitã de spriji-nitorii domniei lui SimionMovilã: “arhii Episcopii, duhovnicii, boiari mari ºi mici,locuitori ce am fost aceii þãri româneºti”, scrisoare aflatãîn Colecþia Hurmuzaki publicatã de Academia Românã,- aºa numitã dupã numele scriitorului român dinBucovina, Hurmuzaki Eudoxiu-Doxachi (1812-1874) -, în Doc. IV, 1, no CCCXXVII pp. 382-383 ºiCCCXLVIII pp. 405-406).

Formele de organizare socialã aveau caracterulsesizat de Nicolae Iorga, legea era “nepãrtinitoare ºimiloasã, înþelegãtoare pentru orice nevoie, ºi miloasãnumai pentru orice merit: domnia mândrã ºi bunã cãreianu i se bate din picior” (N. Iorga, Isprava, pp. 59-60,citat de Gheorghe I. Brãtianu, în op. cit. p. 20): aceastaera traducerea în vieaþã a obiceiului pãmântului (cf. Al.A. Buzescu, Domnia în Þãrile Române pânã la anul1866, Bucureºti, 1943, p. 152).

Precizãm -pentrucã trebue- cã termenii: “Cneaz”,“Voivod”, “Boier”, “Vlãdicã”, nu “sunt termeni slavi înordinea cârmuirii laice ºi eclesiastice”, cum, -dupã C.C. Giurescu- afirmã istoricul român Gheorghe I.Brãtianu.

Pentru cneaz, în albanezã knez, “amintim cã în limbaromânã vorbitã a existat forma chinez, de la un mai vechi*cânez, *cunez, aºa cum s’a pãstrat în numele cneazuluibãnã-þean Pavel Chinezu. Der. cneaghinã, cnezat” (apudDr. Mihai Vinereanu). Dupã cele spuse de noi (supra),ºi dupã “Vasmer (I, 581)” care “considerã cã formeleslave provin de la un proto-slav *kunedzu”, rezultã cãcneaz este un termen strãvechi de originã thraco-daco-getã, deci în limba românã, autohton.

Pentru voivod, boier ºi vlãdicã, idem, ele suntcuvinte cari provin din strãromânã, pentru fiecare dinele fiind valabilã precizarea adusã de Dr. Mihai Vinereanu,anume cã “Slavii nu le-au putut prelua decât de lastrãromâni” (Dicþionar..., s. v. boier). În privinþatermenului boier, adãugãm cã: “Dupã Paliga formelebaltice sânt împrumuturi din strãromânã, nu din 1. slavede rãsãrit, ceea ce este corect, deoarece în aceste limbitermenul a intrat relativ târziu, pe cale livrescã, aºa cumaratã Djacenco, din slava bisericeascã. Rãspândireaacestei instituþii la toate popoarele din Centrul ºi RãsãritulEuropei indicã puternica influenþã pe care au avut-oGeto-Dacii, respectiv Românii, în structura socialã aacestor popoare (v. bou)” (citatul dupã Dicþionar Eti-mologic al limbii române..., de Dr. Mihai Vinereanu, s.v. boier). Mai sunt ºi alte considerente, de pildã, existenþatermenului în sanscritã, pãstrãtoarea fidelã a limbeithraco-daco-geþilor, dar nu mai este cazul a in-sista,spunem doar cã în sanscritã bharu, înseamnã domn,stãpân, ºef.

Este total greºit, din punct de vedere istoric, lingvistic,cultural, sã se afirme cã “o «boierime» sau nobilime deorigine în bunã parte, ºi în orice caz de culturã slavã,s’a putut deci înstãpâni între veacul al VI-lea ºi al IX-lea, în þãrile în care se vor întemeia mai târziu principateleromâne, dar fiind ea însãºi dependentã de alþi conducãtoride oºti ºi noroade, puternicii hani ai Avarilor, pe urmã,

poate, ºi ai Bulgarilor”, cum crede istoricul ºi omul politicGheorghe I. Brãtianu (Gheorghe I. Brãtianu, în SfatulDomnesc ºi Adunarea Stãrilor în Principatele Române,1977, p. 28).

Cnejii Haþegului din veacul al XIV-lea judecau pricinilelocale alãturi de “bãtrânii Valahi în faþa vice-voivoduluiregal al Transilvaniei în baza dreptului valah” (cf. I.Bogdan, Îndatoririle militare ale cnejilor ºi boierilormoldoveni, Anal. Acad. Rom., Mem. Secþ. Ist. s. 2-aXXIX, pp. 617-621). Aceasta era “legea þãrii” sau“obiceiul pãmântului”.

Termenul Valah are aceeaºi vechime ca ºi termenulPelasg, “chiar dacã nu provin din aceeaºi sursã, chiardacã denumirea de pelasg se referã la proto-traci, iarcea de valah la urmaºii lor, românii” (Dr. Mihai Vinereanu,Dicþ. cit. supra s. v. valah).

ªtim de la Hellanikos din Mitilene printr’o ºtire referitãde Dionysos din Halicarnassos (Antiquitates RomanaeI, 28) cã acesta identificã pe Etrusci cu grupurile dePelasgi, cari, plecaþi pe mare din orientul mediteranean,au acostat pe þãrmul Adriaticei aproape de Spina,aºezându-se în Cortona; Herodot spune cã Cortona -lael Crotona- cã “ºi în zilele sale existau încã Pelasgi carelocuiau deasupra Tyrrhenienilor”; Hellanikos îi zice“Korton”, în a sa ForonÞò, unde se ocupã cu migrareapelasgilor în Thessalia, Etruria, insulele din Marea Egeeetc; se pare cã în Nord-Estul Tessaliei, anume în aceaparte numitã în timpul lui Herodot “Thessaliotin”, înaintevreme Pelasgiotis, s’ar fi gãsit o aºezare Gyrton care arfi putut fi numitã Cortona, Crotona, Croton: în acestcaz Pelasgii din Cortona ar fi venit din Pelasgiotis,Thessalia (pentru alte detalii v. Caºin Popescu, Cine suntEtruscii, Oradea 2005, cap. Admonitio, pp. I-VI).

În privinþa cuvântului Valah, Dr. Mihai Vinereanuspune cã acest termen definea “ºi pe Geto-Daci” (Dicþ...., ebda).

În ambele cazuri “este vorba de triburi vechi proto-tracice a cãror culturã ºi civilizaþie stau la baza culturiieuropene antice ºi moderne” (ebda), fapt demonstrat ºidovedit de noi, documentar, în lucrãrile noastreprecedente: Podurile peste Istrul în primul mileniuînainte de Christos (1984), Legenda Argonauþilor faptistoric (1989) ºi Cine sunt Etruscii (2005), lucrãricunoscute de Dr. Mihai Vinereanu, de la un prietencomun, stabilit în America, la New-York, Dr. FlorinTudoriu, ºi (alb fie spus), regretãm cã Dr. MihaiVinereanu (un prieten de bun prieten) omite sã lemenþioneze.

Constantin C. Giurescu, referindu-se la “Cultura ºicivilizaþia nãvãlitorilor Slavi”, cu privire la organizarealor militarã, zice: “Ca arme aveau suliþa, sabia, securea(câteºi trele cuvintele sunt slave!) apoi arcul cu sãgeþileotrãvite, ºi scutul” (C. C. G., op. cit. p. 215). Pentru

suliþã, Dr. Mihai Vinereanu spune: “Este posibil ca limbileslave sã-l fi împrumutat din strã-românã”; sabie ºi securesunt, de asemenea, strãvechi cuvinte ale daco-geþilor,Thracii fiind cele dintâi neamuri care au inventat ºiconstruit asemenea arme de rãzboi, în mod curent, încãdin epoca bronzului, ºi le-au perfecþionat în epocafierului, tot ei, cei dintâi; în prima epocã micenianã (1580-1500), au existat chiar “arme din aur”, fãurite pentruPrinþii Micenei, cum ºi protecþii pectorale, tot din aur,lucru dovedit arheologic (cf. F. Schachermeyr, Agäisund Orient, 1967, pp. 20-38 ºi urm.; v. de acelaºi, AAHG10, 1927, p. 102 ºi urm., ºi AA 1962, 271, passim).Zeiþa Pallas Athena este reprezentatã ca fiind nãscutã cu“scut ºi sabie” din capul lui Zeus (M. Guarducci, RIA6, 1937, p. 7 ºi urm., PP 6, 1951, p. 338 ºi urm.).Aceste adevãruri le ºtia ºi Homer, el le menþioneazã, caatare, în Iliada lui. Citãm locurile, mai importante, dinIliada, cele de sub: 4, 515; 5, 747; 5, 835 ºi urmãtoarele,ºi urmãtoarele; 2, 445 ºi urm. ºi urm.; 13, 128; 4, 128;6, 305; 6, 297 ºi urm. ºi urm.; sau din Odyssee, 8, 81.

În organizarea Þãrilor Româneºti, bine definiteteritorial din veacurile VII-IX -graniþele lor erau binecunoscute cãpeteniilor lor, noi însã nu le putemcunoaºte-, legãtura dintre indivizi ºi Domnul lor era olegãturã de credinþã ºi de neam, credinþa ºi neamul fiindfactorii unificanþi ºi tari, în toate încheieturile lor,cunoscute sub formele de “stãri”. Cuvântul “stare” estevechi, azi ieºit din uz, el înseamnã “clasã, categorie,condiþiune socialã” (I.-A. Candrea). De la el derivãcuvântul de stareþ, stariþ, egumen, superiorul uneimãnãstiri, ºi stareþie, demnitatea de stareþ. Origineacuvântului este thraco-dacicã, prin derivarea de la a sta:a sta înainte, în fruntea unui grup, a unei societãþi etc.

Din acele veacuri (VII-IX) s’a fost statornicit“dreptul de Domnie”, despre care Xenopol afirma: “toþicopiii ºi chiar alte rude ale mortului Domn aveau toateun drept egal de a fi alese la domnie de cãtre þarã” (Al.Xenopol, Istoria Românilor, III, p. 162). Era, aºa dar,prin “stãri”, o legãturã între voevod ºi oamenii pe care îiconducea ºi îi stãpânea dupã “obiceiul pãmântului”; erao gospodãrire internã, ca într’o familie, însã pe planulsuperior al conducerii ºi al administrãrii þãrii din toatepunctele de vedere ale menþinerii autoritãþii ºi integritãþiiþãrii.

Trebue sã spunem, împotriva tuturor tendinþeloristoricilor noºtrii cari vor sã vadã, cu orice chip, influenþestrãine, -în special, de la vecinii noºtrii sud-dunãreni,unii dintre aceºti istorici admiþând ºi influenþe din “þãrilevecine dinspre Miazã Noapte ºi Apus” (e. g., GheorgheI. Brãtianu, Sfatul Domnesc ºi Adunarea Stãrilor înPrincipatele Române, Evry Compagnie Fr. D’Impres-sion 1977, p. 60)- în organizarea “stãrilor sociale” înþãrile româneºti predecesoare celor din Principatele Unite,

Caºin Popescu

stãrile sociale în strãvechimea


cã structura organizatoricã a societãþii - a claselor sociale- este aceeaºi cu aceea pe care o cunoaºtem din actuladresat de cãtre locuitorii satului Skaptopara, în anul238, împãratului Gordianus al III-lea (supra), oorganizare carac-teristicã de oameni liberi, reprezentanþiai administraþiei oficiale, aparþinãtori ai unei înd-reptãþitearistocraþii conducãtoare, de drept, purtând în eaamprenta daco-geþilor. Originile acestei organizãri de“stãri” sunt de cãutat în structura societãþii daco-geþilor,nu aiurea.

Continuitatea organizatoricã a acestei vieþi, pe careo putem numi statalã, nu a fost nici-odatã întreruptã,aceasta ar fi însemnat scindarea populaþiei româneºti,fapt nu numai impo-sibil, dar nici semnalat, istoric,oareunde, ca atare. O organizare deci de oameni libericari rãspundeau, conºtienþi, de nevoile statului.

Erau þãrani (Kometar, comati în izvoarele literare) înþãrile Daco-Geþilor? Þãrani, oameni ai þãrii, sãteni, erauºi la Români; erau nobili (taraboste, pileati, în acelaºiizvoare), în þãrile Daco-Geþilor? Nobili (boieri) erau ºi laRomâni; exista la Daco-Geþi o clasã sacerdotalã dinpreoþi ascultãtori de Marele Preot? Exista ºi la Români opreoþime sub ascultarea episcopului sau a mitropolitului;existau cãpetenii în þãrile daco-geþilor, -regi-, ai unitãþilorstatale -regate-? Cãpetenii -voevozi- ai unitãþilor statale,-voevodate-, existau ºi la Români; aveau Dacii ºi Geþiioºtiri ºi o organizare militarã pentru apãrarea regatelorlor? Aveau ºi Românii oºtiri ºi organizare militarã, peaceleaºi principii, pentru apãrarea þãrilor lor; existau laDaco-Geþi coloni, oameni de ajutor, tocmiþi, pentrumuncile grele, de câmp ºi de casã, etc? (Fustel deCoulanges, Numa Denis, istoric francez 1830-1889, îinumeºte coloni, în Histoire des institutions de l’ancienneFrance /1875-1892/, ºi în La cité antique, 1864), reluãmsemnul de întrebare: ? Coloni erau ºi la Români, ei senumeau argaþi, ajutãtori în munci la câmp, º. a.(subsatantivul argat se aflã ºi în albanezã: argat, ºi însanscritã ar-gat, deci termen autohton, thraco-daco-getic; în limba latinã, colonus, a, um = cultivator, ºi“colonus, i m. (colo)” = 1: cultivator, þãran, ºi 2: fermier,arendaº (în parte); în greceºte ergasia = muncã,preparare, muncã a lemnului, iar ergŽthò, azgŽthò =cel ce lucreazã, om de lucru, lucrãtor, cultivator, tãietorde pietre, pescar; în limba doriana: ergŽta Th. cr. 10, 9/ Theokritos din Siracusa trãieºte în sec. III a. Chr.).

Singura deosebire fundamentalã, ineluctabilã, întretoate stãrile menþionate mai sus se datoreºte trecerei dela “legea cea veche” la “legea cea nouã”, de la deprinderileprimite de la Zalmoxis ºi de la preoþii cari îi rãspândeaucuvintele, la Învãþãtura Lui Isus Christos, unicã, cu lumiileei strãlucitoare de la Poarta Damascului - MINUNEA -ºi cele din Evanghelii. Trecerea de la omul cel vechi, -pãgânul,- la omul cel nou, -creºtinul,- în cazul nostrude la pãgânul Dac ºi pãgânul Get, la Românul creºtin(ortodox), a fost întru plinirea stãrilor vechi, plinire cenu se putea face de-o-datã: pentru aceasta -garantã-existã continuitatea divinã în esenþa ei organicã: elereintrã în planul salvific al Lui Dumnezeu.

Stãrile de care vorbim ating toate domeniile vieþii.Dar aºa cum spune Sfântul Augustin: “ceea ce vine întimp vine de la Dumnezeu”: Istoria stãrilor sociale, istoriaschimbãrilor condiþiilor lor de vieaþã ºi de organizare,ne îndreptãþeºte sã le considerãm ca formând, împreunã,o unitate istoricã cuprinzând un început ºi un sfârºit.

Practic, douã fenomene istorice ne permit sãdeosebim douã pãrþi importante în istoria stãrilor; acestefenomene sunt, în primul rând, marile invazii din secoleleIV ºi VI, ºi transformarea, profundã, a gândirii însocietãþile / comunitãþile creºtine / româneºti, începânddin secolul VII.

Marile invazii ale goþilor ºi ale slavilor (ºi slavinilor)pun problema nu numai a pãstrãrii autonomiei ºiindependeþei unitãþilor (pre)statale româneºti, ci ºi, odatãcu aceasta, a evan-ghelizãrii goþilor ºi a slavilor. Dacãprima problemã a fost realizatã în chiar secolul IV (dincondiþiile arãtate, supra), cea de a doua avea sã fiedesãvârºitã, treptat, treptat, în secolele VIII-IX. Evident,aceasta nefiind o problemã ºtiinþificã -dar ºi aici existãnu numai una, ci douã soluþii posibile-, controverse ºi

puncte de vedere diferite au existat -ºi continuã sã existe-la toþi istoricii ce s’au ocupat cu problema stãrilor ºi cuproblema slavilor în þãrile româneºti în fiinþã în secoleleVII-IX. Soluþiile noastre date acestei din urmã problemãau de partea lor Istoria, amãnunþit cercetatã acolo undeea este lipsitã de claritate ºi de date, -adicã acolo undeea face apel la discernere ºi la justa interpretare-, ºi logicaacestei Isto-rii. Pentru ca acest apel sã fie cât mai bineºi mai puþin lipsit de inexactitate, ci dimpotrivã, trebuesã se ia aminte cã dupã Edictul de la Milano, din anul313, ºi pânã la invaziile barba-re, stãrile erau libere deorice accident în calea lor, organizarea lor reprezenta ocontinuita-te (nestânjenitã) a vechei organizãri. Oricarear fi divergenþele în aceastã privinþã, ele sunt reduse latãcere de logica Istoriei. Este deci, mai justificat ºi maidrept, sã vorbim în nume-le acestei logice a Istoriei,decât sa ne pierdem în discuþii inutile ºi infructuoase.Secolele urmãtoare, X-XII, vor aduce, cum se va vedea,pregãtirea “descãlecãtorilor”, ºi, cu ei, ºi prin ei,înfiinþarea Principatelor Române.

Un loc deosebit pe care l-a avut în Istoria for-maþiunilor prestatale româneºti din secolele VII-IX esteCâmpia Bãrãganului. Despre aceastã Câmpie se vorbeºteaici, în acest sens, pentru prima oarã. Qui scribit, bislegit. Alexandru Resmeriþã, în Dicþionarul sãuenciclopedic, scrie: bãrãgan s. n. (daco-gr. de la parago,las, la o parte). Loc întins nelucrat, stepã. CâmpiaBãrãganului în jud. Ialomiþa” (Alex. Resmeriþã, op.cit.s. v. p. 23). Semnificaþiile: “las, la o parte” au, în IstoriaRomânilor, o deosebitã importanþã, anume, aceea de alãsa în voia Domnului acea parte a formaþiunilorprestatale româneºti, pe de o parte greu de apãrat, pe deo alta, loc de aºezare pentru nãvãlitori. I.-A. Candrea,în Dicþionarul Etimologic întocmit de el nu menþioneazãcuvântul bãrãgan. La partea istoricã, în acelaºi Dicþionar,istoricul Gh. Adamescu scrie: BÃRÃGANUL. Câmpieîn jud. Ialomiþa...; mult timp pustie... De pe la 1850 aînceput a se întemeia sate numeroase” (în op. cit. s.v.). Dr. Mihai Vinereanu considerã termenul bãrãganca venind din fondul strã-strãvechi thracic.

Pãrãsirea acestei întinse câmpii aflatã de-a lungulDunãrei, învecinatã Dobrogei, s’a fãcut în secolul VII,ca urmare a imposibilitãþii de apãrare a ei, împotrivanãvãliri-lor barbarilor, cu mijloacele folosite în acel timp,gardurile din lemn lucrat sau din buºteni ºi valurile depãmânt.

Am fãcut precizarea învecinate Dobrogei pentru cãîn secolul VII Dobrogea a cunoscut marea invazie aProtobulgarilor, timp în care Românii locurilor au pãrãsitbãrãganul. Sprijin pentru afirmaþia noastrã: au pãrãsitbãrãganul îl avem de la explicaþiile date de Dr. MihaiVinereanu “pentru termenul bãrãgan”; referindu-se laformele acestui cuvânt, el scrie: “Aceste forme sântcores-pondente solide pentru rom. bãrãgan care provinde la un radical eurasiatic (nostratic) *bar-, *bara- cusensul iniþial ‘recoltã, câmpie întinsã’ “ (în Dicþionar...s. v.). Acest sens iniþial, aflãm de la Gh. Adamescu,bãrãganul ºi-l regãseºte “pe la 1850 când, în bãrãgan auînceput a se întemeia sate numeroase” (Gh. Adamescu,supra).

Protobulgarii, sub conducerea hanului lor Asparuchsau Isperuch (643-709) au ocupat în anul 668 Dobrogeaºi au trecut ºi în spaþiul de la Sud de Dunãre ocupându-l pânã la Munþii Balcani, unde, împreunã cu bãºtinaºiilocurilor, au format un imperiu bãºtinaºo-bulgar cucapitala la Pliska; independenþa acestui imperiu a fostrecunoscutã de împãratul Bizanþului, Constantin al IV-lea în 681.

Protobulgarii, un popor de cãlãreþi de limbã turcã,au pãrãsit, în secolul VII, locurile pe care le deþineau înpartea de sus a fluviului Volga ºi pe Kama, ºi s’auîndreptat spre Apus, în anul 680 trecând Nistrul ºiDunãrea. Din Sudul Dunãrei s’au amestecat cu populaþiileexistente, în majoritatea lor Români, izvoarele bizantinele reþin ca “Thraci, Huni ºi Turci Ogrizi”, unii istoricimenþioneazã ºi grupuri de slavi grecizaþi, ºi numescimperiul format de acele populaþii imperiul slavo-bulgar,în realitate, acel imperiu fiind un imperiu româno-bulgar.

Pe la anii 864/65 acel imperiu, condus de Hanul Boris(852-889) s’a alãturat la biserica greacã rãsãriteanã.

Fiul lui Methodios, Methodius, rom. Metodiu, SimeonI (893-927) din 917 Þar, a realizat primul imperiu bulgarcãruia i-a dat o cea mai mare strãlucire culturalã, aparte;el s’a luptat cu Bizanþul ºi cu Ungurii, pe care i-a învins,ºi a primit, în 913, recunoaºterea titlului de Basileu dinpartea Bizanþului; puþin mai târziu, el avea sã primeascãrecunoaºterea Bisericii Bulgare la rang de Patriarhie.

Imperiul sãu s’a destrãmat sub urmaºii sãi. În 971,partea de rãsãrit a impeiului bulgar ajunge provinciebizantinã. Partea din Macedonia, refãcutã de cãtreSamuil (972-1014), ca parte de imperiu, a fost distrusã,ºi ea, de Basileos II, în urma bãtãliei dusã în MunþiiBelasiza, câºtigatã de Basileios II, ºi supusã totalimperiului Bizantin în anul 1018. Dupã eliberarea de substãpânirea Bizanþului, în 1186, avea sã fie fundat cel deal doilea imperiu bulgar sub conducerea Asaneºtilor.

Începutul secolului VII a fost marcat de ultima crimãsãvârºitã împotriva unui creºtin, în imperiul bizantin, întimpul împãratul iconoclast Constantin Copronim, acestaaflând ca la Sfântul Munte Athos, trãieºte într’omãnãstire, ca stareþ, un cãlugãr venit acolo de la 15 ani,pe nume ªtefan cel Nou, al cãrui renume se rãspândi-seîn tot imperiul, ºi voind sã aibã o învoire a mai multorstareþi, i-a cerut ºi lui ªtefan cel Nou sã semneze actelefinale ale conciliului iconoclaºtilor adunaþi laConstantinopol din ordinul împãratului; ªtefan cel Nou(714-cca. 764), refuzând, a fost pus la închisoare, într’oinsulã, unde a fost ucis. Martiriul lui ªtefan cel Nouîntunecã dureros secolul VIII, Biserica ortodoxã românãprãznuieºte, ca martir, la 28 Noembrie, pe ªtefan celNou.

Secolul IX este secolul în care unitatea comunitãþilorcreºtine ortodoxe este deplinã, multe episcopate audevenit mitropolii, vlãdicii au devenit mitropoliþi, fiecaremitropolit fiind un voevod al unei Þãri Româneºti, înconºtiinþa lor nefiind nevoie de nimic altceva decâtapãrarea independenþei Þãrii lor, a credinþei strãmoºeºtiîntru pãstrarea averilor spirituale ºi materiale, altar fiindu-le Þarã pentru care au luptat ºi s’au jertfit.

Fragment dintr-un volum în curs de apariþie.

româneascã


Pãstrarea obiceiurilor ºi tradiþiilor esteimportantã pentru toate grupurile deimigranþi. Românii din America de Nord,ca ºi celelalte grupuri etnice, ºi-au creatºi menþinut o culturã ºi o comunitate pro-prie. Au organizat societãþi, biserici, ºcoli.Este un fapt interesant, deoarece acasãnu au participat la dezvoltarea unor astfelde instituþii sau organizaþii. În Transil-vania, bisericile erau controlate de stat ºide administraþia strãinã; nu existausocietãþi de întrajutorare, iar ºcolile ro-mâneºti erau fie controlate de o admi-nistraþie strãinã, fie, în anumite momente,interzise.

Primii imigranþi veniþi între 1890 –1900 nu aveau organizaþii sau instituþii sã-i sprijine în America. Nu existau nicibiserici, nici societãþi româneºti. S-au adu-nat unul cu altul în cartiere sau zone aleoraºului, în apropierea fabricilor undelucrau. Au format întâi societãþi deîntrajutorare, apoi au solicitat autoritãþilordin România preoþi care sã oficiezeserviciul religios.

În anul 1900, conform relatãrii oralelãsatã de pionierul emigrant NicolaeMãrginean, neavând preot, doisprezecebãrbaþi români au sãrbãtorit primul Paºteortodox român în Cleveland, Ohio.Adunându-se devreme, la rãsãritul soareluipe malul lacului Erie, au mâncat dinmlãdiþele crude de viþã sãlbaticã, au cântattroparul Învierii ºi s-au salutat dupã datinãcu “Hristos a înviat” ºi “Adevãrat aînviat”. Acest moment a rãmas ca fiindprima manifestare religioasã româneascãîn Statele Unite.

În scurt timp, în preajma primuluirãzboi mondial se aflau în Statele Unite ºiCanada peste 350.000 de români,organizaþi în 80 de parohii (cu bisericiproprii) ºi având peste 160 de societãþi.Majoritatea acestor români au ajuns pecontinentul nord-american dupã 1860 ºiproveneau, mai ales, din Transilvania,Banat, Criºana, Maramureº, Bucovina,Basarabia ºi Balcani (aromânii). Ei s-austabilit mai ales în estul ºi centrul StatelorUnite ºi Canadei, în statele Ohio, Michi-gan, Indiana, Pennsylvania, New-York,Rhode Island ºi Missouri; Ontario,Quebec ºi Manitoba, Montana, Nebraskaºi California. Existau, astfel, în S.U.A. ºiCanada peste 100 de colonii româneºti,rãspândite pe întreg teritoriul nord-american.

Din cele 150-160 de societãþi culturaleºi de ajutor s-au impus, prin activitatealor îndelungatã, Carpatina (din Cleveland,ca fiind cea mai mare dintre ele), DaciaTraiana (din New York), Transilvania (dinIndiana Harbor), Mihai Viteazul (dinFollansbee), Tricolorul Român (dinGary), Împãratul Traian ºi Iuliu Maniu (dinCanton), Prinþul Carol al României (dinZelienopole), Patria Românã (din Lorain),Avram Iancu ºi Fârºãrotul (din NewYork), N. Filipescu (din Granite City),ªtefan cel Mare (din Garret), Dr. V.Lucaciu (din Clinton), Þara Oltului (dinNew Philadelphia), Mircea Vodã ºi CarolII (din Elwood City), Nicolae Iorga (dinIndiana Harbor), Voluntarii Români (dinRoebling), Graiul Românesc (din E.Windsor, Ontario, Canada), Bucovina (dinDetroit) ºi Mãrãºeºti (din Dearborn).

Aceste societãþi vor forma o “Uniune”ºi apoi o “Ligã a Societãþilor Româneºtidin S.U.A. ºi Canada”, care, în secþiunea

asigurãrilor, dispunea de un capital deaproape un milion de dolari, exceptândbunurile “Uniunii”, care sunt de mai multemilioane de dolari (la cursul dolarului dinacea vreme). Ziarul cotidian al uniuniiSocietãþilor Române din America esteAMERICA, care avea la Cleveland, Ohio,un local ºi tipografie proprii .

Povestea “Uniunii” ºi “Liga SocietãþilorRomâneºti din America” este importantãpentru cã aceastã organizaþie centralã,împreunã cu organul sãu oficial, ziarul“America”, au fost principalii iniþiatori înpromovarea manifestãrilor culturale ºipatriotice a românilor din America.

În timpul celui de al doilea rãzboimondial “Uniunea”, “Liga” ºi ziarul“America” au înfiinþat o organizaþie înscopul sprijinirii pe plan politic a celorrãmaºi în þarã. Organizaþia “Liga Naþionalãa Românilor” a acordat sprijin financiarCrucii Roºii Române ºi Forþelor MarineRomâne.

Membrii “Uniunii ºi Ligii” din toateoraºele de unde aceastã organizaþie aveafiliale, au format “Voluntarii Români înArmata S.U.A”.

De exemplu, din zona statului Ohio,oraºul Youngtown, 140 de tineri,descendenþi ai românilor s-au înrolat înArmata S.U.; din oraºul Warren, 11otineri, iar din Niles, 30 de tineri. Mulþidintre ei au fost ridicaþi la rang de ofiþeri.

Tinerii români continuau sã seînroleze ca voluntari în Armata S.U.;astfel, pânã la 14 iunie 1917, din date seconfirmã înregistrarea a 24 de voluntariîn Alliance, 20 de voluntari în Salem, 18voluntari în Cleveland, Ohio.

Campania de organizare a “Legiuniiromânilor americani” va constitui pentrutotdeauna o paginã luminoasã a istorieinoastre naþionale ºi, în acelaºi timp, odovadã incontestabilã a patriotismuluiemigranþilor români în Statele Unite.

ªi-au dat viaþa sub steagul înstelat alStatelor Unite circa 11.000 de emigranþiromâni.

Cu prilejul cãlãtoriei în S.U.A. ºi acercetãrilor efectuate la cele douã Bisericiromâneºti din Cleveland (Ohio), istoriculVasile IUGA, Preºedintele Societãþiiculturale pro Maramureº „Dragoº Vodã”din Cluj-Napoca, a gãsit în luna sep-tembrie 2001 o placã memorialã de alamã,în douã exemplare, având dimensiunea de70/50 cm, care avea titlul: RomanianAmerican Veterans Memorial.

Pe placã urma un text explicativ,asupra mesajului ºi conþinutului ei, apoierau gravate nu mai puþin de 335 de numeale românilor americani, cãzuþi subdrapelul S.U.A. de-a lungul timpului,începând de la Rãzboiul civil, sau desecesiune, ºi pânã la cel din Golful Persic.Placa a fost realizatã ºi era semnatã decãtre Legiunea americanã, în anul 1993,

ale cãrei insigne le ºi poartã, plasate înstânga ºi în dreapta regestului din etichetã,care este urmãtorul:

ROMANIAN AMERICANVETERANS MEMORIAL

THIS PLAQUE IS DEDICATED INMEMORY OF ALL ROMANIANAMERICANS / WHO GAVE THEIRLIVES IN THE SERVICE OF OURCOUNTRY. IT IS ALSO DEDICATED /IN MEMORY TO ALL ROMANIANAMERICANS WHO HONORABLYSERVED IN ALL / BRANCHES OF OURARMED FORCES. THIS PLAQUEINCLUDES NAMES FROM: / CIVILWAR, SPANISH AMERICAN WAR,WORLD WAR I, WORLD WAR II, /KOREAN WAR, VIETNAM WAR ANDTHE PERSIAN GULF WAR.

Adicã, în traducere: MemorialulVeteranilor Românilor Americani. Aceastãplacã este dedicatã memoriei tuturorromânilor americani, care ºi-au dat viaþaîn serviciul þãrii noastre. De asemeneaeste dedicatã memoriei tuturor româniloramericani care au servit în mod onorabilîn toate departamentele forþelor noastrearmate. Aceastã placã include nume din:Rãzboiul civil [1861-1865], Rãzboiulamericano-spaniol [1898], Primul rãzboimondial [1914-1918], al Doilea rãzboimondial [1941-1945], Rãzboiul dinCoreea [1950-1953], Rãzboiul dinVietnam [1965-1973], Rãzboiul din GolfulPersic [1991-1992]. Pe 9 coloane seînºirã cele 335 de nume gravate în ordinealfabeticã, începând cu un Victor Ackimºi pânã la un Elie Voicu. La urmã se faceo menþiune specialã: Captain NicholasDunca Post 314, care de fapt mai aparepe placã, la poziþia numãrul 86. ªisemneazã: American Legion 1993, cainiþiator al plãcii ºi formator al listeinominale. Gestul este tulburãtor ºi de mareamploare, de aceea se cuvine menþionatºi înregistrat ca un fapt de conºtiinþã,posibil numai în democraþiile adevãrate,unde nu este teamã sau jenã de a subliniameritele grupurilor minoritare la conso-lidarea statului. Cazul cãpitanului NicholasDunca (1837-1862) este cu totul aparte,deoarece el a fost adjunctul de Stat Majoral generalului Fremont ºi a cãzut pecâmpul de luptã de la Cross Keys, la numai24 de ani, fiind înmormântat în CimitirulNaþional al Eroilor din Staunton, Virginia.E un caz care anticipã pe gloriosulGheorghe Pomuþ (1818-1882), originardin Giula ºi care a luptat ca general pentruS.U.A., apoi a ajuns reprezentant ame-rican la Petersburg, unde moare în condiþiipuþin elucidate, fiind înmormântat înCimitirul Smolensk din marele oraºnordic.

Ce soartã a cãpãtat placa memorialãdin Cleveland? Realizatã în douãexemplare identice, a fost etalatã în holul

casei româneºti de pe lângã Bisericaortodoxã românã din Cleveland, PreotRemus Grama, respectiv la intrarea înBiserica unitã greco-catolicã din acelaºioraº, în care prin tradiþie trãieºte o marecomunitate româneascã.

Istoricul Vasile Iuga a propus etalareaei ºi într-un mare ansamblu monumental,cu caracter memorial, care sã se ridice laSãpânþa, în Maramureº. De ce la Sãpânþa,deoarece mulþi dintre cei trecuþi pe placãsunt maramureºeni de origine.

Monumentul de la Sãpânþa poate fi ºipoate deveni altceva, mai complet, cu atâtmai mult cã istoricul Vasile Iuga, încercetãrile sale din S.U.A. a mai gãsitcâteva zeci de nume de români, care aucãzut sub drapel american ºi care nu aparpe placa din 1993 de la Cleveland. Prinurmare, placa se va reface ºi va fi maicompletã la Sãpânþa. Istoricul Vasile Iugadoreºte ca ºi plãcile de la Cleveland sã fierefãcute, similar cu cazul de la Sãpânþa,ceea ce ar fi motivat ºi onorabil pentruamândouã naþiunile, românã ºi americanã.Oricum va fi, am adus în atenþie acestcaz, în primul rând pentru a se puteaobserva ce importanþã dobândeºte o placãmemorialã, ca expresie de activare la unmoment dat a unui subiect de recu-noaºtere publicã, selectat pentru pere-nitate, cât ºi ca expresie a voinþei societãþiicivile, ce are ºi trebuie sã îndeplineascãun rol de cutie de rezonanþã pentru agenera ºi a recepta acest tip de iniþiativecomunitare.

În numãrul 2, anul I, din februarie1943, al publicaþiei “The New Pioneer”,editatã cu sprijinul “Asociaþiei Culturale aAmericanilor de Origine Românã” (engl.Cultural Association For Americans ofRomanian Descent), cu sediul în Cle-veland, Ohio, avându-i în acea vrememembri în comitetul de conducere pe: zia-ristul local Theodore Andrica, preºedinte,care de fapt a ºi înfiinþat aceastã asociaþiela 13 octombrie 1940; dr. H. J. Ropshaw,editor; Romul G. Vasu, casier, a fostpublicatã o listã, la pagina 16, sub titlul“Eroii noºtri”, care conþine aproximativ750 de nume ale românilor emigranþicãzuþi sub drapelul Statelor Unite, dinoraºele: Akron, Ohio, Alliance, Ohio;Aurora, Illinois; Campbell, Ohio; Canton,Ohio; Cleveland, Ohio; Chicago, Illinois;Dearborn, Michigan; East Chicago,Indiana; Detroit, Michigan; Ecorse,Michigan; Ellwood City, Pa; Elyria, Ohio,Erie, Pa; Gary, Indiana; Highland Park,Michigan; Indianapolis, Indiana; Hubbard,Ohio; Indiana Harbor; Lorain, Ohio, LosAngeles, California: Martins Ferry, Ohio;McKeesport, Pa; Mt. Union, Pa; Omaha,Nebraska; New York; Niles, Ohio,Philadelphia, Pa; Pontiac, Michigan;Roebling, New Jersey; Salem, Ohio; St.Paul, Minnesotta; St. Louis, Montana,Sharon-Farrell, Pa; South St. Paul,Minnesotta; Sauthbridge, Massachussett,Terre Haute, Indiana; Trenton, NewJersey; Warren, Ohio; Hamestead, Pa;Woonsocket, R.I.; Youngstown, Ohio.

Dacã numãrul acestei publicaþii “NewPioneer” dateazã din anul 1943, atunci cusiguranþã aceºti eroi româno-americani audemonstrat loialitate Americii ºi sacrificiulpentru libertate în: Rãzboiul Civil (1861-1865); Rãzboiul americano-spaniol, 1898;Primul rãzboi mondial (1914-1918) ºi aldoilea rãzboi mondial (1941-1943).

Ramona Deac

eroi români sub steag american

Din totemice porunciîn strãadânc de timppãgânii dãdeaumorþii prunci.

Pânã mai ierisãlbaticii barbariucideau prizonieri.

Numai traco-daciivenerându-ºi zeuldin devoþiune

în suliþi nu aruncauun nelegiuit ori brutãun negat ori netotci trimiteau la zeipe cei mai buni ºi drepþice se aflau între ei.

ªi-acesta-ºi accepta destinuliluminat ºi înþelept.

O, soartã tristãa celor buni ºi drepþi!

Ioan

Bab

a-A

rmân

escu

sacr

ifici

i


“Poema Munþilor Beiuºului”, scrisã deDimitriu Meciu în 1816 ºi trimisã sprepublicare de Moise Sora Noac în 1854Almanahului “Diorile Bihorului” facenumeroase menþiuni asupra unor elementede geografie a munþilor ce înconjoarãÞara Beiuºului.

Nu am sã mã opresc asupra vieþii ºierudiþiei lui Dimitriu Meciu, abordareaacestora fiind apanajul oamenilor de litere,ci mã voi apleca asupra unei analize aelementelor de geografie a Vãii Iadului,pe care poema le surprinde în versurifrumos meºteºugite, fãrã a avea pretenþiaunui studiu exhaustiv.

Fantasticul popular este modul princare D. Meciu alege sã relateze, pornindprobabil de la un basm popular sau olegendã localã, cursul a douã râuri, careîºi au izvoarele în Munþii Apuseni, limitrofiÞãrii Beiuºului: Drãganul ºi Someºul Cald.

Nu voi analiza tehnicile literare la carepoetul apeleazã pentru a relata „drumul”celor douã râuri, voi evidenþia în schimbelementele care fac referire la geografiaVãii Iadului. “Poema” lui D. Meciu esteprima scriere literarã în care geografia VãiiIadului este evidenþiatã atât prin descrieripeisagistice, cât ºi prin toponime.

Elocinþa cu care poetul descrie peisajulgeografic ne duce cu gandul la þinuturide basm, desprinse parcã din fantasticulimaginar. Cu toate acestea, “Poema Mun-þilor Beiuºului” are la bazã, în ceea cepriveºte elementele de geografie prezen-tate, tehnici specifice cercetãrii geogra-fice, fãrã însã ca poetul sã facã uzanþã deacestea în mod exclusiv. Descrierilecursurilor de apã, înºiruirea de toponime,prezentarea peisajelor ºi, nu în ultimulrând, elementele de geografie umanã suntaduse în faþa cititorului din punctul devedere al poetului ºi nu al geografului.

Prezentând cursul Drãganului de laizvoare spre vãrsare, poetul intrã pe ValeaIadului pe cumpãna sa esticã, aproape dezona izvoarelor Drãganului. Autorulpomeneºte vârful Buteasa, de unde,trecând culmile de deasupra izvoarelorDrãganului, ajunge în vârful Munceilor pecumpãna de ape dintre Iad ºi Drãgan.

Urmând culmea, poetul aminteºtevãrfurile interfluviului Iad-Drãgan, fãrãînsã a le enumera într-o ordine fireascã,fapt ce ar putea însemna cã descrierea ºienumerarea acestora au la bazã fieelemente culese dintr-o legendã sau basmlocal, fie relatãri ale unor persoane careau trecut prin acele þinuturi reþinândtoponimele, fãrã a menþiona însã ºi poziþialor spaþialã exactã. Autorul pomeneºte

astfel despre vârfurile Buteasa, Muncei,Stâna de Runc (Stânca de Runc înpoem), Piatra Fetei, Aria Vulturilor,Prislop, Piatra Bulzului, Mãguricea, GruiulTarniþei, Runcul Caprei.

„La Boteasa poþi cotaSã vezi cele de smei urmeUnde deal pe deal se pune;La Muncei apoi se duseStânca de Runc o trecusePiatra fetei place luiArie ºi VulturuluiLa Prislop cum se suiPiatra-Bulsului gãsiMãgulicea cum lãsaªi gruiul lui TarniþaRuncul Caprei el vãzuValea - lupului stãtuseUnde vrând sã intre-n IadFoarte tare a suspinat.... ”Uzitând de meºteºugul artei poetice D.

Meciu poziþioneazã corect Valea Iaduluiîn interiorul ramei montane:

„Dar în Iadul ce-n munþi este....”Descrierea arealului geografic al Vãii

Iadului poetul nu o porneºte de la izvoare,cum cere logica geograficã, ci din dreptulafluentului Valea Lupului:

„...Valea Lupului stãtuse,Unde vrând sa intre-n Iad....”Intrând pe Valea Iadului în cursul sãu

mijlociu, poetul descrie peisajul depresiuniiPoiana, resursele de subsol, cu referire larezervele de bauxitã, dar ºi caracteristicilehidrologice ale cursurilor de apã:

„Dar în Iadul ce-n munþi esteDesfãtare se gãseºteDacã-ntrânsul vei intraUn frumos câmp vei aflaUnde mult fer se prãºeºteCe la oameni foloseºte.Apa-n douã þi-l desparteCare curge iute foarte (....)”Fauna piscicolã este prezentatã prin

înºiruirea principalelor specii de peºti, înstrânsã corelare cu una dintre activitãþilecare constituie pentru locuitori omodalitate de asigurare a unei surse dehranã, pescuitul:

„Prind pescarii prin poieneRaci, pãstrãvi, lipeni ºi mrene”Morãritul, prelucrarea lemnului ºi

transportul produselor rezultate(scânduri) sunt îndeletniciri ale locuitorilorprezentate într-o manierã poeticã:

„Mori întoarce foarte iuteCarii scânduri taie multeªi folos dau þãrii mareSupra apii având portareCari-n plute când se leagãPoþi sã vezi minune întreagã”

Activitãþile recreative, specifice deregulã turismului, bazate ºi pe binefacerilebioclimatului tonic stimulent al arealuluimontan, pe ionizarea ºi puritatea aeruluisunt prezentate de D. Meciu într-oînlãnþuire de imagini redate într-un limbajplastic, care transcende cititorul într-olume de basm:

„Oamenii voind sã ºadãCâte-odatã sã ºi scaldãSânt ºi izvoare cu dulceaþãIarã aierul dã viaþãUnde lânced de vei mergeRãutatea þi se ºtergeDãmineaþa când te scoliVezi pe dealuri cãprioriUnde ele mândru saltãCu ai sãi iezi laolaltã,Când aicea poþi petrecePe la umbrã ºi-aer receCap se curãþã de ceaþãPrinde sufletul viaþãDe ce Rai nu Iad a fiLesne poþi a socoti.”Continuând descrierea drumului lui

Drãgan pe Valea Iadului, poetul pomeneºteîntr-o înºiruire câteva toponime din cursulsuperior al acesteia, ajungând la Stâna deVale. Aici poetul descrie Izvorul Minunilor,pe care îl numeºte „fântâna prealãudatã”

„Dacã pe Socet lãsãLa Bãiþa se aflãStâna Valei o vãzuLa fântãna ei ºezuE fântâna prealãudatãCurgerea-i e necurmatãDecât iaga mai frumoasã (...)”Apelând la tehnici literare specifice

poemului, poetul descrie, cu îndemânareaunui virtuoz al condeiului, proprietãþilecurative ale apei ce îºi croieºte drumul desuprafaþã din Izvorul Minunilor:

„Este ºi mai sãnãtoasãDecât aver care leacCel de care vraci-l fac.Vara e ca ghiaþa receIarna în cãlduri se-ntrecePãstorii cu apa taSetea ºi-o pot stâmpãraLãintrul lor cât cuprindeVara soarele fierbinte;Cãlãtorii de abatLa izvorul neîncetatCa sã.ºi facã desfãtareCu dulceaþa apei taleFecioarele, junii toþiTe doresc încã ºi câþiIar bãtrânul te numeºteApa ce întinereºteCãrunþelile desfaceªi-n junie le preface.”

„Poema Munþilor Beiuºului” (1816)este prima operã literarã care menþionezãtoponimul Iad, atribuit cursului de apã,care marcheazã limita geograficã dintreMunþii Pãdurea Craiului ºi MasivulVlãdeasa.

Fãrã a avea pretenþia explicãrii originiitoponimului „Iad”, D. Meciu ilustreazã,în douã strofe distincte, fãrã ca acesteasã fie succesive, posibile explicaþii aleacestei denumiri.

În descrierea drumului lui Dragan spreStâna de Vale poetul surprinde pe pânzaimaginaþiei tabloul unor incendii de pãduredevastatoare, asemãnãtoare „focurilorIadului”, generate de fulgerele declanºateîn timpul furtunilor care strãbat frecventarealul montan:

„... La Dealul-mare sosiUnde el arzând vedeaPe pãduri când se aprindeaCu o iute turburareStrãbãtând ºi tunet marePrin a sa ardoare mareSã-ntãreºte foarte tareCea aprindere uscatãSã lãþieºte foarte-ndata....................................Frunzele mai tare ardZiua face afumareArderea, iar noaptea zarePe nuiele porgioleºteªi pãdurea o rãreºte.”Tot în strânsã legãturã cu fenomenele

meteorologice, furtuni ºi ploi abundente,autorul face cea de-a doua referire la oposibilã origine a toponimului „Iad”. Lafel ca în cazul de mai sus, autorul nuîncearcã explicarea toponimului, ci doarcreioneazã tablouri care sã lase cititoruluiimpresia dezastrului, a catastrofei asociateIadului. Ploile abundente ºi furtunile cucãderi masive de precipitaþii, declanºeazãinundaþii catastrofale, care „mari miºelãþiiaduce”:

„Dar când norii se topescMulte ºi iuþi ploi stropescApa- ndatã pe deal sunãPietre bolovani adunãÞãrmurii sãi pãrãseºteCâmpul totu-l nãpãdeºteªi pre sate le cuprindeªi prin cãºi pe oameni prindeLemne multe-n apã-noatãÞãrâna pãtrunde toatãTurma-neacã în poiatã,Cu pãstorul laolaltãRumpe punþi ºi poduri tariPrãvãlind ºi pietre mariIazuri stricã multe foarteMorile le sparge toateDuce multe cãºi cu totulFînul poartã tot de-a-notulGrãu cu spice prãvãleºteCu nãsip îl noroieºteTot nutreþul bunu-l duceMari miºelãþii aduce.”Dimitriu Meciu reuºeºte sã creioneze,

prin versurile sale, atributele peisajuluimirific al Vãii Iadului, meritul sãu fiindnu numai acela al evidenþierii unicitãþiicadrului natural sau al menþionãrii unortoponime, cât mai ales acela al primeimenþiuni, într-o operã literarã, a regiuniiVãii Iadului.

Aurelia-Florina Dumiter

geografia Vãii Iadului în “Poema Munþilor Beiuºului” (1816)


(curios lucru)

praful depus pe cãrþile neatinsesperie tropotul tãceriileg un fulg de zãpadã înnodându-l strânsafarã e cea mai varãlupul stã scut prãzii sale la marginea pãdurii undeieri am scris pe frunzeobservã calul plecarea corbuluieu observ ce observã calulondulat vântul a început sã steaformând spuma albã a cãpãtâiului meuo câmpie alunecã din cauza gãlãgiei fãcute de muþi

(culegând sentimente)

voce de plumb de fierpaharul golit în verdeomul fugind alterat de atâta drumcalul nechezând a potcoavã

însângerarecere chipul coborât din noripe când trupurise-adunã ca la o minune

totul e uitat. îngropat prin pãmânt

veºnicã e vremea;sie dauert eine Ewigkeit, dann stirbt 1 ...

1 dureazã o veºnicie, apoi moare...

(elegie)

m-am culcat în tainã pe florile iaduluiºi-n timpul întunericuluimã prefãceam cã dorm; ºi-am început sã visezde dragul viermilorgemând se rãsuceau culorile aduse de vânt;colindam prin viscu nesimþire.

(iubesc)

þin lumânarea aprinsãmã zbat prin gânduriºi mã gândesc la tine - acumºi parcã vãd prin spumãte privesc - întind o mânãtu-mi dispari; iluzie doarcãci eºti departe,iar eu mã aflu-n aceste rânduricu fiinþã ºi cu trup.eºti pentru mine ce n-am mai avutºi viaþã, eºti ºi moartede altfel, suflet, trupºi mã repeteºti viaþã. ºi moarte

(frânturi)

a cântat cocoºulera cântarea naºterii mele

am încercat sã-mi cânt ºi eu venireaºi mi-am cãþãrat vocea pe gardtotul se auzea în zig.zag

alunecam încet pe margineaprãpastieiam cerut ajutor acestui templuo avalanºã de Isuºi s-a rostogolitdeasupra meaºi-am început sã cad

- am auzit galopul înspãimântãtoral acelor caiplictisiþi de existenþa patrupedã –

(un tot imens)

un tot imens care, nu-i nimicnu-i nimic dacã nu se întâmplã nimic;totu-i fum, nu vãdnu-i nimic dacã nu vãd;simt.

mã nãrui ºi evadezspre absolut totul, atât cât vãd cu ochii - nu e mult -nu-i nimic dacã e totul;existã o tranzacþie între timp ºi spaþiu;

adicã eu cu minenoi doiîn spaþiul meu.

(travestiþi)

orologiul vorbea cu timpul sãucapitulase în faþa venirii meledãdea sã se opreascã-n loc -ca semn de necredinþã faþã de Cel de sus.atunci i-am vãzut cum veneautravestiþi în luminã;întunecau cu strãlucirea lorgândurile ce cãdeau tãvãlindu-se;i-am auzit în coborîrea lortravestiþi în voci stoarse din om.- asurzeau cu tãcereagalopul pãstrãvilor îndoliaþide ruinele spumegânde ale vremii -cu fricã aºteptau dezlãnþuireacând iat-o

(cumplitã priveliºte)

a tunat în debutºi a luminat apoica ºi cum se pregãtea de ploide furtunã;cu hohot de râs coborau flãcãriºi au inundat fantomele ascunse în mine;am vãzut cãlugãri ºi preoþi,alergau implorând;mãicuþe în umbrãstãteau înnecându-se în rugiºi voci se-auzeau scufundându-se.am vrut sã-mi ascund existenþaîn rugina tãceriidar m-am vãzut implorândºi-am început sã închin cuvinte Cerului...

(priveliºtea continuã)

pietrele se loveau cap în capscãpãtatul soarelui a înghiþiturletul paºilor meice alergau ca sã mã scapeeram cufundat în rugãciuneaomului aflat la capãtul osândeiclopotele urlauapa se scufundaarãtãri se mistuiau îngânând blestemefrunzele putrezeau în forme lucioase;m-am simþit cãzândºi-am lãsat cuvântul slobodastfel stând a rugãciunemi-au fost tãlmãcite spusele morþii;ºi-am fãcut cunoºtinþã cu omul din mine,pãrea fantastic.

(plocon)

Isuse, Doamne, þie îþi aduc ploconorchestra îmbãtatã în vinul orb

orbecãi prin umbrã ºi sorb nemurirem-ascund, fug de minemã reazim de Chaos,mi-e foame, mãnânc.

Isuse, Doamne, þie îþi aduc plocon,tot ce-a ieºit cândam stors bisericile clãdite în mine

cenuºa rezultatã în urma arderii meleo clãdesc acum pe rug ºi-i dau foc înspre mistuire

împing fumul spre cer,Isuse, Doamne, þie þi-l aduc ploconºi-þi dau ºi orchestra îmbãtatã în vinul orb.

(marginea mea)

ºi-a trecut o viaþã pânã am ajunse-o cale lungã pân-aciºi-am fost cãlãuzit de duhuritrãit-am în erorismulgând din apã, viaþãdin pãmânt visareºi din ceruri desfãtare.e-o cale lungã ºi iatã-mã ajunsla marginea mea.

(pierdut)

mi-e faþa întinatã în niºte doruri crudeºi sunt fiinþã a fiinþei;nãscut în noduri ºi sorbind din sfori,crescut în timp ºi ocãrât din loc în loc.mi-e faþa întinatã de trecutul vieþiiºi sufletul meu azi e înnecat în fumsunt mostrã a singurãtãþiipãcãlit de duh.

mi-e faþa întinatã. ºi-i adormitã-n drum.

(melodie)

o literã de bronz,un cuvânt de argintºi o vorbã de aur.apoi: o loviturã de teatru- o frazã aruncatã-n amurg -un amurg tânãrdeasupraunui ºanþplin de întrebãrigol de rãspunsuri

(umbra)

am auzit trãsura rãzbind prin întunerics-a rupt de mine o stare curgândã atunciam vãzut umbra câinelui înfigându-ºicolþii în burta caluluipotcoavele ºi-au izbãvit menireamirabila fiinþã ºi-a deºertat moartea

mi-am imaginat înmormântarea atunci...

curgea slujba preoþeascãnechezau iepeledin ochii mei se prelingeau lacrimiam luat-o la fugãîntr-un târziu, m-am oprit

mi-am rezemat umbra pe un zidºi mi-am strivit-o cu pietre ...

Bogdan Gavra

nebãnuita fricã de a fi


În 6 februarie, a murit bunicul soþieimele ºi mergem sã-i aprindem o lumânare.

Pietre funerare, cu sau fãrã cruce,dupã cum sunt credinþele ºi oamenii.Morminte frumos îngrãdite ºi îngrijite. Le-au împrejmuit cu dragostea celor rãmaºi.Altele sunt pãrãsite, cu flacoane de plastic,cu buruieni care strâng mormântul într-oîmbrãþiºare de uitare. Rugina presarãsarea veºniciei. Muºchii verzi îmbie cerulsã se aºeze în rãcoare de întuneric.

Îmi place sã citesc numele, cifrele depe piatrã. Câtã enigmã se ascunde în acelinterval temporal! Ultima cifrã, cea amorþii, nu mai este cunoscutã de autorulei. Vãd 1935-20… De ce nu încã un zero?Speranþa de viaþã nestinsã.

Aprindem lumânãrile. Sunt douãmorminte unite pentru veºnicie printr-odragoste. Ce urâte sunt morminteleneperechi!

Pruni bãtrâni strãjuiesc mormintelesimple ºi curate. Lumânãrile se sting. Lereaprindem sau le adãpãm una din alta cala înviere. Nu aºa se adapã vieþile noastreuna din alta?

Dedesubtul mormintelor, un cimitirevreiesc. Cu plecarea evreilor spreIerusalim, strãmoºii lor au fost uitaþi înaltã þarã, în altã limbã, sub alte ploi…

Mai jos gara. Trenurile fluierã amelancolie. Cadru mai idilic nici cã sepoate. Morþii poate aud cântecul trenurilor,plecãrile lor uneori pentru totdeauna.

De opt ani bunicii nu mai sunt. Cusiguranþã, au iubit, au fost naturali în traiullor, s-au crezut eterni în focul clipei, iaracum sunt putrezi. Nu mai simt lumâ-nãrile. Nu mai aud taifasurile vecinilor, numai simt zbenguiala nepoþilor. Noi leaprindem flãcãri de aducere aminte ºi lepãzim de palele de vânt rãu.

De obicei, nu ºtiu cum sã mã comportîn faþa unui mort, a unei ceremonii fu-nebre. Mã aplec mic de tot ca sã tac, însãtaifasurile celor vii mã scot la suprafaþã.Caut silabe de pe altã planetã, de pe altãlimbã. Îmi vine sã plâng dupã sufletul dus,îmi vine sã urlu de bucurie cã mai sunt înfaþa acestui mormânt unde lumânãrile sesting.

Sã dispari cu totul? Dupã moartevreau niºte simþuri vegetale mãcar. Vreaurãdãcini înfipte în ochi. Vreau picuri deploaie între dinþi, Vreau roi de furnici înurechi. Vreau sã cresc într-o floare.

Aud tropãituri deasupra ºi nu ºtiu cinesunt. ªi se lasã pãmânt pe mine în cascadã.ªi-s paºii mici ºi-s paºii apãsaþi de trudãvie ºi nu ºtiu câþi ani s-au prelins pe subcer.

Admir codrii. Oare au destui ochipentru a-ºi contempla cu nesaþ fru-museþea?

Astfel e ºi femeia. Cum îºi percepe eaformele ei rotunde? Nu ºtiu cu cesemnificaþie. Poate ea e uitatã pe pernade tihnã a sânului ei. E administratoare,reparã, exerseazã arta seducþiei, cautã ofinalitate (reproducerea?). Doar bãrbatulsimte frumuseþea pentru cã are dorinþã.Definiþia îndepãrteazã frumuseþea.Dorinþa o apropie ºi e cunoaºtere. Înspiritul femeii, frumuseþea se odihneºteîn sine, nereflectatã, precum veºnicia lapiciorul acestui mormânt. Ea nu ocontemplã, ci o ºtiu dupã instinctulmasculin. Manierele, stilul, sentimentele,farmecul sunt frumuseþea în acþiune.

Acestea sunt formele care cuprind olecþie necuprinsã a miracolului lor.

Dar codrul nu e uluit de sine?Aº vrea sã fiu frunzã legãnatã în vântul

ca o ºoaptã. Sau luceafãr de searã. Nuextincþie totalã, pentru ca noþiunea ceruluisã nu se stingã cu totul. Astfel aº mai simþiunduirea soarelui prin pojghiþele scoarþei.ªi chiar dacã tactil aº simþi pulberea lumii,n-aº dispãrea. Sã fiu un val încâlcindu-se-n copaci, sã fiu o piatrã, tot aº simþiicnirea apei în îndãrãtnicia mea de a fi.Simt materia îmbrãþiºându-mi oasele,þãrânã acum, ºi sã cresc în ceva, în plantã,în floare, dar conºtiinþa, oglinda cerului,nu vreau sã se stingã. Unde e moartea?Unde-s poveºtile ei horror? Au dispãrutdin pereþii mei de vânt.

Vesalius afirma: „Vivitur ingenio,cetera mortis”. (Trãim pentru spirit, restulsunt ale morþii). Evreii, vizitându-ºi morþii,printre altele, îºi lãsau biletele cu semnelelor ebraice. Morþii le puteau citi. Voceanu strãbate pereþii de iarbã. E voce vie.Lumea a fost fãcutã prin Cuvânt.Cuvântul celor vechi rãmâne prin cãrþi,nu vocea ºi carnea. De ce nu ar fi procesulinvers. Poate ei ne lasã cuvinte. E oipotezã. Lumânãrile s-au stins. E searã ºiîn lume e târziu.

Mi-am adus aminte de aceste gânduricare vin din viitor. Staþi un pic, nu m-amþicnit. Pânã acum a fost o naraþiune deintenþii, de ritualuri, de simþuri. În faþamormântului, povestea se goleºte de în-tâmplãri mãrunte ºi pe dinãuntrul ei se facepulbere.

Gândurile le voi avea în 2007. Însãle-am presimþit, vã jur, în 1991. Buniciidin mormânt încã se îmbrãcau în carneºi se iubeau.

Însã eu stãteam în faþa iubitei moarteîn 1991. Ne despãrþisem de un an. Osunasem ca buni amici ce mai eram. Îmirãspunse mama cu jalea prelingându-mi-se în urechi din receptorul telefonului golca o veºnicie. Farsã neagrã, îmi spunconvins pe deplin. Dar mama îmipovestea printre hohote de plâns cum fiicaei îndrãgitã îºi luase rãmas bun de acasã,pentru a merge la o staþiune montanã, cuscopul expres de a îngurgita în liniºte ºipace medicamente tari cât sã ucidã unelefant (era farmacistã!) ºi cã audescoperit-o dupã ce, pe sub cuadraturauºii, rãbufnea mirosul de moarte.

ªi stãteam acum, în 1991, în faþasicriului descoperit de capac (mama ei îmipermisese sã o vãd în aceste douã-treiminute!), cu batista înfundatã în nas(Doamne, cum mirosea a putrefacþieamestecatã cu balsam!), cu ochiistrâmtoraþi de groazã, când vedeamcarnea suptã pe dedesupt, smocurile depãr desprinse, gãvanele ochilor resorbiþiîntr-o pastã albã de pleoape ca o pudrãde aripi de fluture. ªi privirea se întorceaîn sine spasmodic ºi hidos. Faþa asta pecare o strânsesem între palme, buzele pecare le apãsasem cu pasiune erau acumsperietoare de ciori. Întârziasem ore înºir în apartamentul ei ºi mã mângâiase petâmple, pe braþe ºi avea o magie cã îmigolea capul de gânduri ºi de griji astfel

Dinu Bãlan

gânduri despre viitor încât la întrebarea ºoptitã: La ce te gân-deºti?, eu îi rãspundeam „La nimic”. ªiacum nimicul fâlfâia în faþa ochilor meiºi nu aveam cuvinte, ci plutea peste minepriveliºtea horror a zdrelirii frumuseþii eicatifelate. Lãsase un bilet cu douã-treicuvinte. Ele nu mai contau decât în faþalegii prin care se dovedea actul pe deplinconºtient de a-ºi pune capãt vieþii în moddeliberat ºi irevocabil.

Actul ºtrangulat al acestui gest lãsasedurere în jur, care lega asistenþa funerarãcu o undã de burlesc funebru. Nu facnici un exerciþiu de romantism negru îngenul contemplãrii iubitei adormite pe patulde maramã. E concretul concret. Însã eratare absurd. Aº fi luat piuitul castelanilorlui Kafka, i-aº fi biruit pe judecãtorii lui,însã la acestã priveliºte macabrã rãmâneaperplex. Amintiri rebele îmi sosesc acumîn viitor.

ªi ea îmi spusese de atâtea ori cã aveaintenþia de a se sinucide. Doamne, feteleastea fragile care te ºantajeazã sentimentalsã nu le pãrãseºti! Avea porþia demedicamente pusã deoparte, ascunsã prinniºte cotloane în camera ei de fatã. Îispusese chiar mamei cã nu se va mãritavreodatã, cã viaþa era o prostie care numerita doi bani. Însã mama bãtrânã leluase ca pe niºte vorbe spuse la o supãrareoarecare. De unde instinctul de con-servare atât de redus?

Dacã era frumoasã? Nu prea, însã cefatã nu e splendidã la douãzeci de ani? Cusânii copþi ºi plini de iubire. Cu buzeleînsângerate de sãrut. Cu glezna plinã detainã. ªi acum, în cutia asta de lemn, eleerau schilodite chiar de semnatara, cu actede identitate, a feminitãþii ei neexplorateîndeajuns. Laºitate de a trãi? Cinism faþade cei apropiaþi? Eroism feminin ieftin?În pomelnicul preotului, ea îºi lua rãmasbun de la fraþi, pãrinþi ºi prieteni. Cere-monia preoþeascã se desfãºurase cu res-tricþii, conform tipicului. Dar ce mai sim-þea ea? Era aici lângã noi în aer, în cuvinte,despãrþit de un perete invizibil de care seizbeau gândurile noastre golite de sânge.

Bucuria se retrãsese cu aripile inver-sate în fântâni cu cumpene acoperite.

ªi era o poveste absurdã pe care mâi-ne voiam sã o arunc la gunoi pentru cãeu doream fantastic de mult sã trãiesc ºinu înþelegeam sensurile noastre inversate:ea spre minus infinit, eu spre plus infinit.Deºi, în final, ajungem în þãrânã.

Însã simþeam cã deasupra ei, în cot-lonul ei de mormânt, se prãbuºeºte þãrânaîn sine ca un gol de materie, iar în minese umfla brazda în iarbã, iarba în miei, ºibehãitul în þipãt de om. ªi voiam sã mãînsor în viitor, sã am copii zglobii, sã fiunebun de viaþã ºi bunic cu barbã albã ºisã mã retrag cândva din viaþã fãrã vlagã,tare bãtrân, ca un stejar putred care selasã pe o rânã alene, pârâind prin funiilelungi ale fibrelor ca un tors de ursitoare.ªi sã îmi sap din timp mormântul, cumfac din ce în ce mai mulþi oameni, ºi sãîmi aºtern cearceafuri de frunze ca sã-miºopteascã povestea unei vieþi unice.

Tu, þeastã goalã (poate mã auzi princuvântul scris!), tu, altãdatã altar de rouã,îti scriu cã e tare frumoasã viaþa.

ªi mi-e dor sã o umplu cu naraþiunifrumoase, doldora de fapte, nu cu intenþiide câlþi aprinºi la un simplu foc de paie.

ªi mã caþãr în timp ºi timpul mã leagãcu noduri viguroase de iederã, straturi,straturi, sub ploi de stele.

Salcâmii vin buluc la streaºina gânduluimeu ºi mã inundã cu ciucuri mari de viitor.


mã-ntreabã strãmoºii

mã-ntreabã strãmoºii dacã-i mai cunoscmã-ntreabã din icoane – sângerând!mai stau – fãloºi – în butce ºi-n parfum de moscºi capetele lor cãzurã – coborând...

poporul martirilor mã-urmeazãoricare clopote ating în viaþã:ei sunt vârtutea care mã-narmeazãºi fruntea-n mir de foc mi-e mai semeaþã!

altarele din munþi îmi sunt deschiseHristos întâmpinã – de-acum – credinþa mea:sunt mãrturisitor – ºi rãnile sunt scrise

pisanie-mi fu viaþa – slovã grea:ard cãtre ei – cu fiecare gerºi mã sfinþesc prin ei – din cer în cer!

Iosif de-Arimateea

Veghind smerit ºi singur sub spintecarea CruciiAm strâns cerescul sânge – din Om care s-a scursªi în pocal de Aur – Lumina I-am ascunsCa-ntr-un mormânt la care vin sã se-nchine cucii

L-am tras de sub osândã – L-am îmbrãcat în tainãªi pentru ochii lumii – zãbranic I-am dat hainã:Nimeni nu ºtie însã – Iosif de-ArimateeaCã-i paznic încercãrii de-a sângera Ideea

mãrturia lui Dismas

sã ne liniºtim – sã adãstãm pe malulînþelept al cuvintelor – pentru ca viaþa - înspume – sã aibã vreme a ne ajunge din urmã

sã nu ne ferim decuvinte – sã nu ne ferim deluminã – precum furii înrãiþi – oricârtiþele cele scobite de obiceiuliubirii

a fi om a însemnat a rosticurajos ori laº – cuvintepentru adormitminciunacuvinte – pentru a limpezivinu-n agheazmã

...cât de târzie – ºi cu cât mai târzie – cu atâtmai exasperatãorbitoare – a luiDismas – mãrturie

sfinþi arzând

sfinþi arzând - hristoºi jertfiþiþara-i Crucea - voi - pãrinþi:nu m-alungaþi de pe Crucelãsaþi moartea sã mã culce…

Adrian Botez

salamandrã în soare decât viaþã în genunchimai bine þintit pe trunchi!decât rob la miºeliecarnea mi-o zdrobesc de vie!

dacã nu mã-ngãduiþivoi - fierbinþi între fierbinþi -voi clãdi Golgota meape-oriºicare colþ de stea

nu sunt prinþ în piei de porc -între diavoli nu mã-ntorc!

vinã obscurã

schiloditã lumeschilodit poporvina ta începede la vânt ºi nor

de þi-e rãu în lunãde þi-e bine-n soarevin pe urmã-þi îngeriumbra sã-þi mãsoare

pasãrea nu-þi cântãsoarta-þi sângereazã:nu ºtie nici sfinxulcare parte-i treazã

inorog din lunãsalamandrã-n soareascultaþi din lacrimicum se scurge sare

Mariana Zavati Gardner

ispitaCe gãlãgie se aude-n drum? În gonetã!

Ia sã vad! Oare ce-o fi? Sunt copiii-ndrum? În gonetã! Ia sã vãd! Mã-mpiedicsub piersicul bunicuþei, Cucoana Elisa. Mãridic. În gonetã! Ia sã vãd! Genunchii-ssalvaþi! Trag de o piersicã. Iau o muº-cãturã. Îi cam crudã. Dar aºa-mi place.Mai acriºoara. În gonetã pe trotuar! De-alungul casei. Ia sã vãd! Sunt la portiþã. Îiîncuiatã. Of! Bunicuþul, Domnul Ion! Dausã mã sui pe portiþã. Un picior biniºor peo stinghie. Celãlat pe cealatã stinghie. Cuochiºorii deasupra porþiei. Vagoane ca lagarã. Cât vãd cu ochiºorii. De pe trotuarulãsta pe celãlalt. Trase de cãiuþi. Ca aigospodinei Jipa care ne aduce brânzicãde la Fântânele. În fiecare miercuri.Cucoana Elisa – înseamnã pe margineauºii cu creionul chimic. Ce de culori pevagoane! Scârþie din þâþâni. Ca ºi vecinacornelia la vioarã. Multã lume în rufecolorate. Parcã aud muzica. Parcã vinpuhoi. Sã fie ca mierloii grãmadã în cireºulDomnului Ion. Pe la Sfântul Ilie. Sau caturturelele primãvara devreme. Pe cândDomnul Ion sãpa grãdina, livada ºi via.

Iarã jos! Sã deschid portiþa! Nu pot!Domnul Ion mereu spune „O sã te furebaubaul!” Da’ eu îi spun „O sã-l tai înbucãþele!” ªi iar o încuie!

Eu iar pe-o stinghie, iar pe alta ºi maisus! Tâta mare! Mã salt ºi-s peste portiþã.Zbor jos. Sunt în genunchi. Oftez. Numã smiorcãi. Cucoana Elisa nu mã poateauzi. Domnul Ion nici atât. Cum stã-nalbine! Picãturi de sânge ºi praf! Fãrãsmiocãieli! Nu am voie-n drum! Tâtamare! Dupã vagonul cel ros! ªi dupã omulcel caraghios. Cu pantalonii roºii! Tragcu urechea! Mãmica, Duduia Iulica mi-aspus „Nu ai voie sã tragi cu urechea! Nu-i frumos!” Trag cu urechea. Nu pricepce se spune!

Miros ascuþit! Gunoi de grajd. Cagunoiul ars în toamnã de Domnul Ion.Strãnut.

Nu mã aude nimeni. În hãrmãlaie.

Of, mã dor picioarele. Sar pe-un piciorpe altul. Ca la ºotron. Nu pot bine ca Luci.Poate. Doar e la ºcoalã.

Uite la animalul cela îmblãnit. E camotanul nostru. Cel portocaliu. Pe carevecina a vrut sã-l spânzure. Îi mâncasepuii de la cloºcã. Duduia Iulica e ca SfântaVineri. A dat bani. Din geanta neagrã.Motanul ãsta-i mare tare. Cine i-a trasdungi în blanã? Doarme dus în labe. ªtiucã pretinde. La fel cum motanul nostruvrea sã fie cocuþã. Când îl prind, îl înfãº.În prosop. Cucoana Elisa-ºi pune mâinile-n cap: „Nu! Nu! Nu!” Îl pun în cãrucior.Pare sã doarmã. Cum mã întorc o clipã,o ia la sãnãtoasa!

***„Patru bilete, vã rog. Dar sã fie în

faþã. Pentru disearã!” cere femeia cupãrul permanentat în nuanþe de portocaliuviu.

„Douãzeci de lei!” se aude promptrãspunsul. Femeia cautã în portofel. Îl

întoarce pe dos. Adunã mãrunþiºul. Îl dãomului de la ghiºeu. Ia biletele, le cer-ceteazã câteva minute, în timp ce o coadãse formeazã în spatele ei. Asiguratã cãbiletele-s corecte, se învârte pe cãlcâie ºise uitã cu mândrie înainte. Rãmânenemiºcatã. Face câþiva paºi ºi se aflã înfaþa unei fetiþe mãrunte în rochie roz devarã peste care atârnã neglijent un ºorþuleþcam glodos, din nylon, cumparat din pa-chet, cu broderie cu iepure pe buzunaruldin mijloc. Fetiþa are teniºi intens folosiþiºi care ºi-au pierdut culoarea. Fetiþa ceamãrunþicã strânge la piept un iepuroimorciolit, din pânzã fãrã culoare precisã.Râde tare ºi-l îndeamnã pe iepuroi: „Hai,Rilã! Hopa!”

- Bunã scump! Ce faci aici?- Vin cu cãiuþii! Vin cu motanul mare!- Eºti cu bunica?- Nu ºtiu!- Eºti cu bunicul?- Nu ºtiu!- Mãmica ºi tãticu-s cu tine?

- Nu ºtiu!- Hai cu mine, scumpo! Femeia o

înºfãcã strâns de mânã.

***- Ion, ai vazut-o pe Maruca?- Nu de la micul dejun! Tre‘ sã fie în

grãdinã!- Am strigat-o de câteva ori. N-a

rãspuns!- Nu cred cã-i prea departe! Am în-

cuiat poarta din zori de când am datdrumul la gãini!

- Sper cã n-a pãþit nimic!- Nu-þi mai fã atâtea probleme! Copila

ºtie sã se descurce singurã! Îþi aminteºticum mi-a rupt lalelele în primãvarã? Maiales cele negre. De ce n-o trimite mamã-sa la grãdiniþã?

- Ion, nu fi dur cu copila! E prea tâ-nãrã ºi fragilã!

- În fiecare zi când descinde în grã-dinã, îmi mai face o pagubã!

- Ion, nu vreau sã aud! Nu mai davina pe biata copilã!

***Pe când Domnul Ion o priveºte indul-

gent pe Cucoana Elisa, se aude un bocãnitstrident la poarta dinspre drum.

Domnul Ion se ridicã de pe scaun ºimãreºte deschiderea ferestrei mascate înhârtie albastrã. Strigã înspre drum: „Acumvin!”

Merge în antreu, deschide uºa masivãdin stejar, de la intrare, coboarã treptelegrandioase ale locuinþei sale cu faþadãitalianã, invidia vecinilor, scoate cheia dinbuzunarul pantalonului de lucru ºi descuiepoarta.

Maruca-l confruntã cu un zâmbet dela o ureche la alta, mai mare ca Turnuldin Pisa.

Domnul Ion se întoarce ºi o strigã peCucoana Elisa:

- Uite-o pe scumpa-þi ºtrengãriþã!


Amintire din Piaþa Roºie

În martie optzeci ºi trei am fostLa Moscova cu turlele-i de aur,Metropolã cu înger ºi balaur,A treia Romã, aºteptând glasnost.1

La Lenin, nu m-am dus2. Nu avea rost.Sã-l vãd pe bolºevicul minotaur?- “Unde-ai ascuns, Ilici, al nost´ tezaur?În Kremlin? Ermitaj? Sub permafrost3”?

Când m-am întors apoi din preumblareÎn Roºia Piaþã sã-mi vãd neamul,Un inginer, pe ranã-mi puse sare:

- “ªtiai cã ruºii dus-au cu toptanul,Nu doar monede, hrisoave, odoare,Ci ºi uraniu, depãºindu-ºi planul?...”

1 Glasnost – transparenþã a vieþii politice, cu demo-cratizare realã, relaxare a cenzurii ºi a represiuniipolitice, reformã iniþiatã în ultima perioadã a fosteiU.R.S.S., de cãtre Mihail Gorbaciov, conducãtor alstatului sovietic între l985-l99l, laureat al PremiuluiNobel pentru pace în l990.2 În perioada de dinainte de l990, grupurile de turiºti dinþãrile socialiste erau îndrumate sã viziteze mau-soleulunde Vladimir Ilici Lenin era îmbãlsãmat ºi o þinutãsobrã era obligatorie.3 Permafrost - strat de sol îngheþat tot timpul anului laadâncimi de la 20 pânã la l.500 metri situate în Rusia,Alaska, Groenlanda ºi Canada.

Miraj letal

În secolul al ºaisprezecelea, departe,La minele de argint din Jáchymov4

Într-un depozit de steril, din crov,Pe timpul nopþii, într-un chip aparte,

Ca din bãtrâne, jilãvite boarte,Sãtenii-n pândã, o lucire mov,Cu unduiri verzui, fãrã istov,Vãzurã ºi fugirã, ca din Carte,

Preotul sã citeascã acol´. Fireºte,Lucru curat nu e cu-acea grãmadã:“Un somn ciudat, pe datã, te loveºte”...

ªi fost-a runcul o nocturnã nadã:”De ce pãmântu-n beznã licãreºte?Dracul o fi? Sau a comorii noadã?”

4 Jachymov - localitate minierã din nord-vestulBoemiei, provincie a Cehiei actuale, unde se extrãgeaargintul în secolul al XVI-lea ºi care era amestecat cuzãcãmintele de nichel, bismut ºi uraniu.

Tãrâm de peºteri

Munþii Apuseni sunt purgator de peºteri;Atât de mare cã îmi este teamãSã nu mã prãbuºesc, ca într-o dramã,În grotele cu ape-n rol de meºteri.

Îngheþuri, secete, diluvii, creºteri,Au tot trecut prin ei ca prin dulamã,Spãlând la vale aur, fier, aramãPrin ere cu nãprasnice descreºteri.

-”Cavernele de-aici, ce sunt, copilã ?”-”Sunt minele lui Dumnezeu Minerul,Care în marea ºi bogata-I milã

A scufundat în Kogaion tot cerul,Iar arderea din inimã-I feºtilãCu care se împrãºtie Misterul...”

Lumea de lemn din Apuseni

ªi putina cu brânzã, linguriþa,Turbinele de moarã ce bat apa,Ciuberele ce spalã la prunci pleoapaªi plosca unde arde ºliboviþa

ªi tunul de cireº ºi piuliþaBiserica, suveica, roata, grapa,Talpa-ncãlãrilor, cerceii, agrafa,Rãsteul, tocul,cãucul ºi spiþa

ªi osia cãruþei, ce la vale,Porneºte spre câmpie ca o Arcã:Toate-s din lemn, mai tare ori mai moale

ªi chiar cãsuþa moºului e-o barcãPe vârful unui deal ce saltã-agale -Semn de hotar cu Româneascã Marcã.

Locul cel mai straniu

În România, locul cel mai straniu,Îl întâlnim sub muntele Bãiþei:În calde - adâncuri, ca sub vrejul viþei,Se-ntind ciorchini de aur ºi uraniu,

Iar stânca este ºi sipet ºi craniu.Biharea e o streaºinã-a troieiSub care un bãieº, nodul nojiþeiAtârnã-n cheotoarea grea de staniu.

E frumuseþe-n Apuseni ºi moarteLumina se deºirã-n piruete;De “Noroc bun!”, mã rog sã ai tu parte,

Când intri cu lãmpaºu-n ºut, bãiete,În praful cel mai greu ce te împarteÎn foamea ce-a trecut ºi-o nouã sete!

Aurul din Valea Seacã

Marie Therese, a “Europei soacrã”Trimis-a la Bãiþa nemþi destoiniciSã sape fãrã semeni tãrãboiniciÎn Seaca Vale dupã roca sacrã,

Ce în tiara augustã tot consacrãHabsburgii, rang de vechi, creºtini, rãzboinici,Prin toatã-mpãrãþia, practici, roinici,ªi-atât de simpli-n funerara lacrã.

”Austriei i-e hãrãzitã-o lume”,Scriau prin A.E.I.O.U.5, CesariiCu zeci de tone de-aur scoase-anume

Ca sã-ºi cinsteascã penaþii ºi larii;Veneau prin munþi pe caii albi în spumeSã dijmuiascã straºnic aurarii...

5 A.E.I.O.U- “Austriae est imperari orbi universo”-Austriei îi este hãrãzit sã cârmuiascã întreaga lume (lat.).

Sãpãtorii de comori

Demult, prin ai Bãiþei munþi, odatã,În miez de noapte peste grohotiºuri,Ascunse între stânci sau prin tufiºuri,Sãtenii au vãzut lumini de-agatã,

O ceaþã verde-albastrã-nrouratã.Pãreau în întuneric luminiºuri,Cu-aprinderi, stingeri, sclipãt, clocotiºuriªi chiar de beznã parcã atârnate.

Unii au fugit de spaimã, alþii însãAu prins sã sape lacomi dup-odoareSub flama lãmpii cu carbid, neunsã,

Dar n-au gãsit comoara în cãldare...Fost-a blestem ori boalã nepãtrunsã?Mulþi au murit dupã a lor cãtare...

Descoperirea zãcãmântului de uraniu

Când nemþii-au prins sã dibuiascã loculUnde se-ascunde-uraniul sub doalmeÎncet, meticulos, cu gesturi calmeAu mãsurat cu rigla, bolobocul,

Amplasamentul, aºteptând soroculFructului interzis sã-l ia în palme.Nu au mai apucat: ruseºti sudalme,În patruº’patru le-a-alungat norocul.

Dupã izbândã, Stalin a aflatCã-n Apuseni se-ascunde miezul bombeiAtomice. Grabnic, ucaz a dat

Sã-nceapã exploatarea durã a plombei:Necruþãtor, abil, bãtrân piratCe-nhaþã diamantul catacombei.

Fragment din volumulCartea de uraniu, în curs de apariþie.

Paºcu Balaci

poeziile de uraniu


scriu într-o limbã frumoasã

scriu într-o limbã pe cale de dispariþiespun uniiîntr-o þarã condamnatãspun alþiiºi cu toate acesteanu pun nicio condiþie

nu vreau sã fiu plãtitlãudat la televizor premiatsau citat pe ordinea de zia naþiunii

scriu într-o limbã frumoasãcomplexãîn cea mai frumoasã limbã din universlimba românã

clipã autumnalã

zâna ceaiului de fructescotea din portbagajul maºinii franþuzeºticu infinitã delicateþeceºcuþe de porþelan colorate

frunzele se roteau galbenepe scheletele copacilor batrâniprintre care soarele portocaliucãdea greu pe pãmântul umed

toamna lumina frumoasa doamnãsilueta ei fragilã femininãîn timp ce secundele coborau grãbitepe strada dinspre garã cãtre muzeu

ºantier pe criº

lebedele nu vor mai veni pe criºîn iernile aspre când apa termalãle-ar fi încãlzit oasele translucideatinse de frigul din nordul baltic

edilul ridicã un pod între maluriva trage asfaltul peste apele viiun ºantier sub fereastra iubiteica o ranã a oraºuluifãcutã cu buldozere escavatoaremacarale pikamere hârleþe lopeþi

condomeniu

memoria ca un lift defectîntr-o realitate verticalãcând cabina micão adevãratã camerã de torturãpentru claustrofobse transformã în vagonul de metrouacoperit de graffiti

blocul în care locuiesco cutie dreptunghiularãcompartimentatãîn mici cãsuþe suprapuseca într-un joc de copiicub lângã cubviaþã lângã viaþã

vecinii mei iubitori de animalecu pisici siameze pe canapelecu peºti în acvarii de cleºtarcu papagali ºi canariîn cuºti auritecu câini de rasã în lese preþioaseei înºiºi prizonieri ai betoanelor

Nicolae Nistoroiu

poemele varadineo iubim în secret în mare secretpe fata cu pãrul castaniuea e frumoasa bloculuizâna unui univers îngustcu multe trepte spre cercare se opresc însã bruscpe un planºeu prozaic

imobilul nostru dragcondomeniu constituit legalo fortãreaþã cu ziduri groasecu sute de metri de conducte ºi cabluriadãposteºte 100 de sufleteîn spatele unei uºi cu geam termopancheia fermecatã e cartela magneticã

vecinii mei se iubescaud câteodatã rãzbind prin pereþistrigãte de femei în culmea fericiriivecinii mei ºtiu sã se urascãsã îºi zgârie maºinile parcate aiureacu aceeaºi naturaleþe pe care o afiºeazãcând spun zâmbitori „bunã ziua”

poºtaºul vine întotdeauna cu pensiileîn ziua de 25 a fiecãrei lunicititorul contorului electricvine când vrea elca ploaia de primãvarãcitirea contoarelor de apãe fãcutã de fiecare proprietar

blocul în care locuiesc e o micã lumeo planetã fantasticãpe orbita cãreia se aflã abc-ul din colþ

gazelã neagrã

gazelã neagrã crescutã într-un bantustanhienã vârsta te-ajunge în timpcând te-am cunoscut eram un puºtancu braþul tare cu fruntea-n olimpmi-am prins degetele în inelele pãrului tãulaþuri de agãþat pãsãri colibrim-am eliberat cu pãrere de rãuºi-am rãmas în carpaþi sã pasc zimbrianii lupi care mistuie prãzisunt pe urmele mele ºi sunt tot mai surivremea mea mã poartã pe axa vechii orãziprintre blocuri case vechi ºi pãduri

timpul a trecut peste noi ca un vânt ce adieun joc în care nu existã a doua oarãdin codrii întunecaþi cãtre jungla ta viedoar pãsãrile cãlãtoare mai zboarã

frumoasa din oradea

iubita mea aristocratãcu câini de rasã uimitoriîn straie lungi mi se aratãpurtând în plete albe flori

parcã vestalã este doamnapare rãzboinicã-n amurgzânã a ceaiului cu toamnape urma ei în tristul burg

palate vechi îºi pierd faþadacapace de canal tresarcând ea frumoasa trece stradaîn dreptul vechiului bazar

pe piatra cubicã agaleapare grav cãlcând pe tocuriºi ca un vis îmi iese-n calefemeia fainã a acestor locuri

trãiesc printre betoane

trãiesc printre betoanela o margine de þarãdeparte de viesparuldin bucureºticapitala româniei

animat de bucurii simpleînconjurat de cãrþiurât de duºmanicu puþini prietenimã trec spre eternitatecu multã demnitate

îmi iubesc oraºul natalcare se numeºte oradeaîmi respect concetãþeniiplãtesc la timp impozitelecheltuielile comuneºi fondul de rulment

mi se întâmplã uneorisã vreau sã evadezsã plec departe în zaredar paºii dorinþei sunt miciatât de mici încâtmi-ar trebui 100 de anisã ajung la garã

captiv pe pãmânt

de la mine din oraºpânã la norifac uneorifãrã mare efortdoar o clipã o infinitã clipã

gândul mi-e aripãsufletul sãgeatã de focinima mea inepuizabil rezervorpentru combustibil miraculos

ating primul norºi revin pe pãmântul primitor

mai departe e necunoscutulneantul care m-ar putea strivica o talpã imensã

dragoste citadinã

venind pe strãzile albeîn serile nu prea târziiumbrele noastre se culcaulângã turnul vechii primãrii

ne-o luau înainte curioasepe lângã impunãtoare palateprintre vechile casecu ruletele discret ridicate

cu umbrele vii în prelungirecãlcam atenþi pe pavajne purtam frumoasa iubirela vulturul negru sub pasaj

treceam pe lângã teatru apoiintram curioºi la astoriaºi ne trezeam deodatã noi doiprintre poeþi care cautã gloria

cu tine de mânã pe lângã palateapollo markovitz sau sterndepãnam reþete de unice salateºi mã simþeam întreg ºi etern

fãrã tine acum dar ºi fãrã umbrãmerg pe stradã cu ochi de rouãoradea pare o urbe sumbrãparcã o ninge parcã o plouã


Mai recent intratã în universul cântecului popular, Monica Blaga (n.28 decembrie l986, Oradea), absolventã a Facultãþii de Muzicã de laUniversitatea din burgul de pe Criº, aduce cu ea un plus de tinereþe, dedistincþie ºi eleganþã, de frumuseþe ºi candoare, calitãþi care atragsimpatia ºi adeziunea publicului, mai ales cã tânãra interpretã are ºi ovoce plãcutã ºi un repertoriu din cântecele de succes ale mai vârstnicilorcolegi bihoreni (Florica Ungur, Ana Balaci, Voichiþa Mihoc etc.)

Studiile preuniversitare le face în Oradea, la ªcoala Generalã OctavianGoga ºi la Liceul teoretic Aurel Lazãr, apoi Facultatea de Muzicã,specializarea pedagogie muzicalã.

Remarcatã de Oana Lianu, cãreia i-a fost studentã, Monica Blagaparticipã, în 2011, la mai toate spectacolele majore organizate în Oradeaºi judeþ, microrecitalurile ei ºi prezenþa scenicã de excepþie asigurândsuccesul imediat. Contribuie masiv la acest lucru ºi vocea catifelatã,curatã, vibrând emoþional ºi atingând, rãscolitor, coardele sufleteºti alepublicului. Sensibilã, emanând un optimism tonifiant, Monica Blaga areuºit sã convingã într-un an mai mult decât foarte mulþi aspiranþi într-un deceniu! Mai mult, Monica a reuºit sã se impunã ºi sã impunã un stilpropriu, cu rãdãcini în anii 70, care o propulseazã în primele rânduri alegeneraþiei sale.

La Revoluþia din decembrie 1989,aveam ºase ani. Prea multe nu am înþeleseu la vremea aia. Îmi aduc aminte cã m-aluat mama din apartament în mare grabãºi-n drum spre garã a strigat cãtre cei cestãteau la coada imensã din faþamagazinului «Perla» din Oradea:

- E revoluþie! Jos comunismul!Iar ei se uitau la ea ca la o nebunã ºi

nu scoteau un sunet, înafarã de un domnmai în vârstã care i-a spus:

- Liniºtiþi-vã, doamnã, cã o sã aveþinecazuri!

Mã bucurasem cã a strigat cãtre ei,chiar dacã nu ºtiam ce însemna, doar cãnu suportam cozile. Chiar în anul acela,stând la coadã la lapte, la ceasurile cinciale dimineþii, am întrebat-o pe mama:

- Mamã, de ce stãm noi aici aºa dedimineaþã pentru lapte, doar are bunaMarie destul în sat? Dar nu mi-a rãspunsnimic.

M-a dus în sat atunci, în timpulrevoluþiei, ºi m-a lãsat acolo pânã ce amînceput ºcoala în anul urmãtor, aºa cã amavut ocazia ca, dupã desfiinþarea CAP-ului, sã vãd sclipire de fericire în ochiituturor þãranilor la retrocedarea terenuriloragricole.

Bunica bolborosea toatã ziua princurte:

- Noa, ºi mi-oi lua coale douã vaci,ºi-oi þâne câte-un porc pãntru fiecareprunc ºi o scroafã dâr purcei ºi-i pot vindela Cãpâlna. Pe Dâmburi mi-oi pune mãlai,în Cãpãlãu grãu, în Lãcãtie orz, înDumbravã oi lãsa fânaþã, iar aci pã lângãcasã mi-oi face gredinã cu de tãche.

Aºa o ºi fãcut, ºi la fel ca ea toþi dinsat. Chiar ºi dupã o sãptãmânã întreagãde trudã, Dumineca, dupã Slujbã, îi vedeaicum se plimbau pe holdele din Ursad, sãse laude fiecare cât ºi cum º-or lucratpãmântul. Pãmântul lor.

Nu dupã mulþi ani, bunica a pãrãsitsufleteºte pãmântul, iar doctorul a spussimplu: „Epuizare fizicã”. Nici atunci nuam înþeles prea multe, doar eramadolescent ºi ºtiam mai multe de rapperiidin Brooklyn decat de holdele din Ursad.

Acum, dupã ce am aflat de rebeliunileþãrãneºti din zonã din 1949, parcã privesc

altcumva lucrurile ºi înteleg de unde auavut setea de pãmânt de dupã 89.

Parcã îi ºi vãd pe þãranii de atuncisupãraþi foc de cotele aberante ºi con-fiscãrile de grâu direct de la batoze. Trudalor. Atunci, la sfârºitul lunii iulie, s-a sunatdin goarnã ºi s-au tras clopotele în comunaTãut, unde s-au strâns peste 1000 de þã-rani care scandau: “Jos guvernul, jos co-muniºtii, trãiascã Legiunea ºi Cãpitanul,trãiascã Regele!”

Rebeliunea cuprinde repede satele dinjur ºi a doua zi ajunge în comuna CociubaMare, unde se scandeazã: “Niciun bob degrâu la colectare!. Sã iasã afarã toþi strãiniidin comunã! Nu avem nevoie de nãdragide la oraº!”

Dupã Cociuba Mare, rebeliunea în-cepe ºi la Ursad, dar în acelaºi timp, vinveºti înspãimântãtoare de dincolo de deal,la douã sate distanþã, din Ucuriº, cãîncepea sã curgã sângele þãranilor, careau fost împuºcaþi ºi lasaþi pe marginea

drumului fãrã sã fie voie sã-i atingã cineva,ca sã ia lumea aminte.

Peste oamenii aceºtia speriaþi devremurile ce aveau sã vinã, intrã rapidmiliþia ºi armata, înãbuºind rebeliunea lorpentru totdeauna. Zilele urmãtoare,ursãdanii ce au instigat la rebeliune au fostdeportaþi împreunã cu familiile lor înDobrogea, iar confiscarea grâului s-afãcut în liniºte ºi pace.

Anii au trecut. Þãranii ºi-au trimiscopiii la oraºe, sã nu le mai fie greu.

Noi, copiii copiilor lor, stãm acumcuminþi ºi etajaþi, privind într-o sticlãcoloratã o ºtire ce ne anunþã sec o nouãlege: “Cine nu lucreazã pãmântul va fiamendat.”

Nu mã gândesc la cât de înfloritoareva fi agricultura fãcutã la noi de belgieni,olandezi, germani º.a.m.d., ci mã gândescla þãranii ce au mai rãmas în sat, la bãlãriilece sunt pe pãmânturile lor, la cât îºibãnesc ei de pãmânturile lor, gârboviþi detrudã ºi singuri, fãrã putere de muncã,mã gândesc la cum vor fi ei... amendaþi.

ªtiu cã nu o sã vânda ei, ci copiii lor.Ei vor sta cuminþi ºi-ºi vor aºtepta

rândul sã-ºi primeascã, în dealul dinspatele Bisericii, Pãmântul Lor.

Dan Suciu

pãmântul lor

Din Vâlcelele Bihorului, dar nãscutã la Marghita, ºi elevã a Liceuluide Muzicã „Ioan Sima” din Zalãu, vine o tânãrã entuziastã, dezinvoltã,care -prin firescul de-a fi ºi de-a se miºca pe scenã- cucereºte imediatpublicul: Carmen Lingurar (n. 24 ianuarie 1997). Strãluceºte,deocamdatã, în cântecele de joc de pe Valea Barcãului. A participat lamai multe festivaluri în Sãlaj ºi Bihor, dar colaboreazã ºi cu C.J.C.I.C.T.Bihor în realizarea unor spectacole în zona Barcãului ºi Oradiei.

Prezenþã scenicã plãcutã, voce tinereascã, profundã ºi curatã, CarmenLingurar poate deveni una dintre interpretele de prim rang din zonaBarcãului. Activitatea ei de pânã acum o recomandã cu prisosinþã.

Dintr-o zonã splendidã, plinã de tradiþii ºi obiceiuri strãvechi,Dobreºti, vine ºi Adriana ªtiube (n. 14 august 1994), elevã în clasa aXI-a la Liceul „Aurel Lazãr” din Oradea ºi, în anul II, la ªcoala Popularãde Artã „Francisc Hubic”. A debutat în anul 2009, sub „patronajul” luiRadu Potoran, care o va cultiva în continuare (a mai filmat ºi înregistratºi la Bistriþa). Tot din acelaºi an, primeºte sprijinul Doamnei CânteculuiBihorean Elvira Lerinþiu, pentru care Adriana nutreºte o preþuire ºi odragoste deosebitã. De altfel, doamna Elvira Lerinþiu i-a dãruit câtevadin piesele culese de domnia-sa, îndrumând-o ºi în tehnica interpretãrii.

A participat la spectacole organizate de Primãria Dobreºti, Liceul„Aurel Lazãr”, CJCPCT Bihor ºi la câteva festivaluri-concurs în localitãþidin Transilvania.

Deºi la început de drum, Adriana ªtiube ºi-a încropit un repertoriu încare doinele fac casã bunã cu cântecele de dragoste ºi de joc: „Batã-te,noru, negruþ”, „Inima mea-i scrisã-n sânge”, „D’auzit-am, ieri, la moarã”,„ Mãi bãdiþã, dragule”, „Bade, doi ochi ca la tine” etc.

Voce plãcutã, timbratã, curatã, Adriana ªtiube promite, dacã vapersevera, sã devinã un glas de invidiat în universul muzicii popularetinere din Bihor.

Duminicã, 26 iunie 2011, laCãminul cultural din ªuncuiuº, s-adesfãºurat cea de-a XV-a ediþie aFestivalului de teatru nescris„Morala satului”, eveniment iniþiatîn judeþul Bihor de cãtre prof.Crãciun Parasca, fost consiliersuperior la Direcþia Judeþeanãpentru Culturã Bihor. Evenimentula fost organizat de CentrulJudeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii TradiþionaleBihor, Primãria ºi Consiliul Localªuncuiuº. La festival au fostinvitate trupele de teatru nescrisdin localitãþile: Sânnicolau Român,Lazuri de Roºia, Tilecuº, Bãlnaca,ªun-cuiuº. Invitaþi de onoare aufost Trãienuþ Ardelean, rapsod ºiinstrumentist din Bratca, ºi cunos-

ªuncuiuº

festivalul de teatru nescris “Morala satului”cuta solistã vocalã Corina LeleIonescu, o voce de referinþã înpeisajul folcloric bihorean. Piese deteatru popular precum: „Tulai,Doamne, mari-i criza”, conducãtorformaþie, Ana Codreanu, „Târgulsluguþelor”, conducãtori formaþie,Gheorghe David ºi Emil Bota,„Ioane se însoarã”, conducãtorformaþie, prof. Maria Ardelean,„Nunta proºtilor”, conducãtorformaþie, Ioan Gavrilaº, ºi „Casavrãjitoarei”, conducãtori, AnaDoboº ºi Livia Ianc, au încântatpublicul spectator prin prestaþiadeosebitã a actorilor amatori: AnaCodreanu, grupul de copii de laLazuri de Roºia, Ioane Iancu, IoanGavrilaº, Anuþa Doboº, împreunãcu trupele de actori amatori prezenþi

la festival. Spectacolul de teatru afost pigmentat cu momente fol-clorice susþinute de soliºti vocaliºi instrumentiºti din localitãþileparticipante, dar ºi cu un recitaldeosebit susþinut de solista CorinaLele Ionescu.

ªi aceastã ediþie a fost o reuºitã,datoritã actorilor participanþi, darºi a bunei organizãri de care s-aocupat CJCPCT Bihor, Primãria ºiCL ªuncuiuº, în frunte cu primarulDoru Gabor, ºi Livia Ianc, coor-donatoarea artisticã a manifestãrii.

CJCPCT Bihor a fost repre-zentat la eveniment de prof. FloreaCriºu, maestru coregraf în cadrulinstituþiei, prof. Miron Blaga,consultant artistic, pre-cum ºi deConstantin Bailef ºi Florica Raita.

Duminicã, 27 martie, într-o at-mosferã sãrbãtoreascã, la Popeºti,în sala de festivitãþi a Grupuluiªcolar Industrial, s-a desfãºurat onouã ediþie a Festivalului-concurs“Varietãþi bihorene”. Cu acest prilej,ºi-au dat concursul formaþii artis-tice ºi interpreþi individuali dinlocalitãþile: Almaºu Mic, Derna,Cuzap, Petreu, Budoi, Suplacu deBarcãu, Valea Cerului, Borumlaca,Chiribiº, Marghita ºi Popeºti,reunind peste 200 de artiºti români,germani ºi slovaci de pe ValeaBarcãului ºi a Bistrei. Juriul a avutdeosebita sarcinã de a-i alege pecei mai buni dintre cei mai buni.Astfel, la secþiunea formaþii dejocuri populare româneºti, locul Ia fost ocupat de formaþia dinDerna, locul II, de formaþiile dinCuzap ºi Borumlaca, iar locul III,de cele din Popeºti ºi Marghita. Deasemenea, ansamblurile folcloriceslovace “Lipka”, din Budoi, ºi“Cerovina”, din Valea Cerului, auocupat locul I. Totodatã, formaþia“Curcubeu” a Forumului DemocratGerman din Petreu a ocupat locul Icu dansuri germane. Nici copilaºiidin Almaºu Mic nu s-au lãsat maiprejos ocupând locul II în concurs.Grupul vocal de muzicã popularã

o nouã ediþie de “Varietãþi bihorene”

peste 200 de artiºti în devenire la Popeºtidin Derna a fost de asemenea laînãlþime, la fel ca ºi dansatorii dinlocalitate, ocupând locul I. Dansulmodern al FDG Petreu a fostrãsplãtit cu locul III, iar trupa debreakdance din Chiribiº, cu loculI. Trupa de teatru nescris din Cuzapa prezentat în cadrul festivalului uncolaj literar-muzical obþinând loculIII, iar sceneta “Ioane ºi Mãria”, atrupei din Almaºu Mic, a ocupatlocul I. De asemenea, locul I lasoliºti vocali de muzicã popularã arevenit Marghitei, prin soliºtiiSergiu Chirce, Andrea Puºcaº ºiLarisa Contraº. Totodatã, DeliaCurtui, care a concurat atât pentruDerna, cât ºi pentru Grupul ªcolarIndustrial Popeºti, a ocupat loculII. Locul III a revenit soliºtilorvocali Silviu Buºtea ºi CarmenLingurar de la Suplacu de Barcãu,iar locul II la soliºti vocali demuzicã popularã - copii a revenitsolistului Rãzvan Mandra dinAlmaºu Mic. Suplacu de Barcãu amai primit un loc întâi prin solistulinstrumentist la vioarã cu goarnãGhiþã Raþ. Dansul sportiv a fostreprezentat de douã perechi dinPopeºti - Raluca Bandi ºi RobertVenþe, respectiv de Denisa Silaghiºi George Jolþea, ambele perechi

situâdu-se pe locul III. Localitateagazdã, Popeºti, a fost foarte binereprezentatã ºi de soliºtii de muzicãuºoarã, ocupanþi ai locului I -copii:Elena Baciu, Denisa Silaghi, IoanaArdelean, Alexandra Sãlãjean ºiMirabela Vacslavic, locul IIIrevenind elevei Maria Filipescu.De asemenea, locul II la soliºtiinstrumentiºti a fost ocupat deDalia Moisa, la orgã, iar formaþiade mandoline, condusã de înv.Vasile Bejan, a ocupat locul I. Juriula fost format din specialiºtiiCJCPCT Bihor - prof. CorneliuBuciuman, prof. Miron Blaga, prof.Aurel Moþ ºi prof. Florea Criºu,alãturi de solista de muzicãpopularã Ioana Urs, de primariiVictor Filip ºi Adrian Maga, dinlocalitãþile Derna ºi Popeºti, ºi depreotul paroh din Popeºti - BaciuBorz Petru.

La buna organizare ºi des-fãºurare a festivalului au con-tribuit: Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Cul-turii Tradiþionale Bihor, Consiliullocal Popeºti, Grupul ªcolarIndistrial Popeºti, prin directorulIoan Giarca, ºi Primãria Popeºti, înfrunte cu primarul Adrian Maga.

(Loredana Ionaº)

Adriana ªtiube

tineri interpreþi

Carmen Lingurar

Monica Blaga


Într-o ambianþã festivã de zile mari, la sfârºitul sãptãmânii trecute, laCasa de Culturã „Ioan Ciordaº” din Beiuº, s-a desfãºurat Festivalul-concurs „Vetre folclorice”, care a reunit soliºti vocali ºi instrumentiºti,formaþii ºi ansambluri folclorice, tarafuri etc., toate din atât de bogataºi originalã subzonã etnofolcloricã a Criºului Negru. Prezentatoareaspectacolului a fost tânãra interpretã de muzicã popularã Simona Cap.

De remarcat, încã de la început, organizarea ireproºabilã asiguratã deCentrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale (CJCPCT) Bihor, Primãria ºi Casa de Culturã Beiuº.Festivalul, care s-a bucurat de un succes deosebit, s-a transformat, pealocuri, într-un adevãrat spectacol în care au strãlucit artiºti amatori dela: Budureasa, Clubul copiilor ºi Colegiul Tehnic „Unire” din ªtei,Ansamblul „Muguri ºi mlãdiþe de tezaur” al Casei de Culturã Beiuº, celal Clubului copiilor din Beiuº, al ªcolii din ªuºtiu, cel din Roºia, precumºi soliºtii din Drãgãneºti. Juriul, format din Adrian Domocoº, primarulBeiuºului, maestrul coregraf Florea Criºu, consultanþi Miron Blaga ºiFelician Mureºan ai Centrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor, Mirela Bota ºi Costin Gheorgheviceprimarul Beiuºului, chiar dacã a avut o sarcinã grea în departajareaconcurenþilor, s-a achitat onorabil de misiunea lui, acordând premii pegrupe de vârstã (copii ºi adulþi) ºi pe domenii de manifestare (soliºti,dansuri populare, grup vocal, tradiþii ºi obiceiuri de primãvarã etc.).Dintre premianþii acestui festival-concurs, amintim pe: Gheorghe David(fluier), Roxana Gudiu, Vlad ªtef, Aniþa Matiu (rapsod), George Gudiu,Grupul vocal al Ansamblului „Muguri ºi mlãdiþe de tezaur”, DaliaZbârcea ºi Darian Pirtea.

Meritã felicitãri organizatorii, în special Anca Banda, precum ºiinstructorii formaþiilor artistice, care au þinut sã dovedeascã faptul cãarta, tradiþiile, dansul ºi cântecul popular româneºti autentice ºi demare valoare sunt, pe Valea Criºului Negru, la ele acasã.

Se spune cã sãrbãtoarea Buna Vestire, conformtradiþiei, reflectã starea omului de spirit, de pe totparcursul anului. Iatã cã duminicã, 25 martie, aceastãsãrbãtoare i-a surprins pe locuitorii comunei Popeºtiîn plin moment festiv, sincronizând-se cu o ,,Vatrãfolcloricã” în organizarea Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii TradiþionaleBihor, a Primãriei Popeºti ºi a Grupului ªcolarIndustrial Popeºti, care adunã în fiecare an la un locsoliºti vocali ºi instrumentiºti, formaþii ºi ansamblurifolclorice, tarafuri de pe Valea Barcãului.

Festivalul-concurs s-a desfãºurat într-o atmosferãcaldã, nostalgicã pentru cei în vârstã, nouã ºi ineditãpentru cei tineri. Putem spune cã cei prezenþi laeveniment, cu cât erau mai aproape de scenã, cu atâtretrãiaiu emoþiile unei ,,vetre” de odinioarã, la carebunicii ºi strãbunii noºtri luau parte în vremurile dealtã datã.

Juriului, format din Adrian Maga, primarul comuneiPopeºti, maestrul coregraf Criºu Florea, consultanþiiMiron Blaga ºi Felician Mureºan de la CentrulJudeean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiionale Bihor, Ioan Giarca, director al Grupuluiªcolar Industrial Popeºti, pr. Ioan Maga ºi doamnaprof. Florentina Baciu, i-a revenit dificila sarcinã dedepartajare a concurenilor, care s-au prezentat la cotefoarte înalte.

Pe scenã au evoluat surprinzãtor de frumos artiºtiamatori de la Borumblaca, cu o suitã de feciori, sãlajan

Centrul Judeþean pentru Con-servarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bihor, împreunã cuCasa de Culturã ªtei ºi Primãriaoraºului ªtei, a organizat duminicã,29 aprilie, de la orele 14.00, Fes-tivalul-concurs “Varietãþi biho-rene”. În concurs s-au prezentatªcoala cu Clasele I-VIII ªtei, Liceulpedagogic Nicolae Bolcaº Beiuº,ªcoala de dansuri de societate ,,Haila dans” Beiuº, Casa de CulturãSalonta, Grãdiniþa cu programnormal ªtei, Colegiul Naþional,,Avram Iancu” ªtei, Solistul vocal,,ªerbi” din ªtei, Trupa ,,Levelone”.

Juriul concursului a fost formatdin domnul Ioan Lucaciu, primaruloraºului ªtei, maestrul coregrafCriºu Florea ºi consultantul artisticFelician Mureºan de la CentrulJudeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii TradiþionaleBihor, domnul viceprimar HoriaMugurel Miara, doamna FloricaMoº, preºedinta Comisiei de Cul-

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tra-diþionale Bihor, împreunã cu Primãria Municipiului Marghita ºi Casa deCulturã Marghita au organizat vineri 6 aprilie 2012, de la orele 18, laMarghita în incinta Casei de Culturã, un frumos concert prepascalsusþinut de corul “Psalmodia Vardiensis” a Facultãþii de TeologieOrtodoxã din cadrul Univeritãþii din Oradea.

Publicul prezent a avut prilejul de a asculta piese din repertoriul religiosromânesc, dar ºi sã anticipeze prin armonia pieselor abordate atmosferade înãlþare sufleteascã, prilejuitã de apropierea Sfintelor Sãrbãtori Pascale.

Corala orãdeanã ºi-a început concertul prin interpretarea pieseicompuse de cãtre C. Drãguºin – Rugãciune, urmatã fiind de un momentdin Sf. Liturghie “Pe tine te lãudãm” – D.G. Kiriak. Solo-ul vocilorbãrbãteºti “Doamne, Doamne nu ne lepãda pe noi ...” a piesei Stihira aII-a de la Vecernie (glasului 8) de N. Lungu a fost interpretatã în spiritulunei rugãciuni de searã sincronizându-se chiar cu ora desfãºurãriiconcertului. Aranjamentul pentru cor mixt de N. Moldoveanu “Miluieºte-mã Dumnezeule” piesa de suflet a coralei, a subliniat religiozitateamomentului muzical, iar tensiunea emoþionalã a culminat prin interpretareapiesei “Pânã când Doamne” compusã de D. Bortneanschi.

Atmosfera misticã, înãlþãtoare din grãdina Ghetsimani, trãitã de IisusOmul ºi Dumnezeu a fost un moment muzical în care corul printr-odeosebitã interpretare a reuºit sã redea zbuciumul sufletesc din piesa“Ghetsimani Ghetsimani” scrisã de Gh. Popescu Brãneºti. Momentul dedinaintea rãstignirii a fost redat muzical prin piesa “Oratoriul” de E.Mandicevski. A urmat un moment de reflexie spiritualã prin interpretareapiesei “Cãmara ta” – N. Lungu. Dirijorul prin piesa “Hristos Anesti” areuºit înspre final a reuºit sã marcheze muzical importanþa momentuluiînvierii spiritualitãþii umane prin sacrificiu suprem al Domnului NostruIisus Hristos. Ca rãspuns la cãlduroasele aplauze ale publicului prezentla Casa de Culturã, corala ºi-a încheiat prestaia muzicalã prin interpretareapiesei “Limba româneascã” pe versurile marelui nostru poet naþionalMihai Eminescu.

Organizatorii evenimentului aduc mulþumiri alese, pentru bunadesfãºurare a evenimentului, primarului Municipiului Marghita, DorelTalpoº, doamnei directoare a Casei de Culturã din Marghita, VeronicaDemeter, precum ºi dirijorului coralei “Psalmodia Varadiensis” P.C. prof.univ. Conf. Dr. Mihai Brie, pentru promovarea patrimoniului muzicalromânesc.

Beiuº

un festival-concurs de amploare ºi valoare

Marghita

concert prepascal

ªtei

festivalul-concurs “Varietãþi bihorene”turã ªtei, doamna Violeta Olenia,consilier local ªtei, doamna MariaFeczka fost consilier în MinisterulCulturii, Ionuþ ªerban, solist vocalde muzicã uºoarã.

Din întregul program, remarcãmevoluþia deosebitã a dansatorilorde la ªcoala de dans de societate,,Hai la dans” din Beiuº, momentulmuzical prezentat de solista MãlinaPetruºe, grupurile de dansatori dela Casa de Culturã din Salontarespectiv ,,First Step” trupa de hip-hop, ,,The Colours” gimnasticaritmicã, Alexandra Somlyai-exerciþiu acrobatic, ,,Arny Dance”Salonta, ,,Arny Dance” Gurbediuºi duetul de muzicã uºoarã HorvatHajni ºi Horvat Orsi. De asemenea,programul artistic reuºit prezentatde Colegiul Naþional ,,AvramIancu” ªtei ºi Trupa ,,Level one”,interpretarea deosebitã a luiAndrei Badea ºi a Narcisei Badea,muzicã uºoarã, momentul artisticoferit de Grãdiniþa cu programnormal ªtei, dansul modern

prezentat de ªcoala generalã cuclasele I-VIII ,,Miron Pompiliu” dinªtei.

Solista vocalã invitatã special laacest eveniment Carmen Stoica, areuºit prin prezenþa ei scenicãdeosebitã ºi prin vocea ei, sã deaacestui frumos eveniment un plusde culoare, fiind rechematã pescenã pentru a primi un frumosbuchet de flori din partea prima-rului oraºului ªtei. Rãzvan Dobai,cel de-al doilea solist invitatspecial la acest eveniment, asuprins din nou în mod plãcutpublicul prezent, la fel cum seîntâmplã de fiecare datã, atât printimbrul sãu vocal deosebit cât ºiprin repertoriul abordat.

Centrul Judeþean pentru Con-servarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bihor îi felicitã pe toþiparticipanþii la acest festival, do-rind totodatã sã aducã mulþumirituturor celor care s-au mobilizat înbuna desfãºurare a evenimentului,într-adevãr remarcabil.

Popeºti

emoþiile unei “vetre” de odinioarãºi ºchiop, urmat de un solo de vioarã în interpretarealui Simion Brisc, cei din Cuzap au prezentat unfecioresc, o priceasnã, în interpretarea deosebitã aMariei Cheregi, urmat de un sãlãjean. Grupul vocalinstrumental din Derna a prezentat cântece ºi dansuripopulare iar ca solistã a evoluat Delia Ioana Curtui.Cei din Petreu au adus în scenã trei dansuri popularegermane. Marghita a prezentat dansuri populare,urmat de extraordinarele interpretãri ale soliºtilorPuºcaº Andreea, Chirce Sergiu ºi Larisa Contraº;gazda evenimentului, adicã cei din Popeºti auprezentat o urã a fetelor (copii) ºi un cântec îninterpretarea tinerei Marina Baciu.

Soliºti vocali invitaþi special la acest eveniment(Violeta Gherman, Adrian Bojan ºi Ioana Urs) au datacestui frumos eveniment un plus de culoare,reprezentând fiecare cu cinste o subzonã folcloricãa Bihorului, dându-i în acelaºi timp ºi un caractermai larg judeean. Felicitãm pe aceastã cale pe toþiparticipanþii la acest festival, dorind totodatã sãaducem mulþumiri celor care s-au mobilizat în bunadesfãºurare a festivalului - domnului primar AdrianMaga ºi domnului director Ioan Giarca, cât ºi celorcare au fost prezeni, în special domnului senatorprof. univ. dr. ing. Ioan Mang, doamna prof. univ. dr.Ing Gerda Erica Mang ºi domnului prodecan alFacultãþii de Protecþie a Mediului, prof. univ. dr. IoanMintaº, prim-vicepreºedinte al Consiliului Naþionalal Întreprinderilor Mici ºi Mijlocii din România.


Duminicã, 1 mai 2011, la CãminulCultural din Poiana, cu sprijinul PrimãrieiCriºtioru de Jos ºi al Centrului Judeþeanpentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor, a avut locminunatul festival-concurs „Vetrefolclorice”. Prin faþa auditoriului ºi ajuriului compus din: primarul comuneiCriºtioru de Jos - dl Onica Nicolae,directorul ªcolii cu clasele I-VIII dinSãliºte de Vaºcãu - doamna profesor

Printre laureaþii recentei Gale TinereTalente se numãrã ºi Violeta Gherman (n.3aprilie 1993), una dintre prezenþele deexcepþie, în ultimul an, pe scenele muziciipopulare din judeþ ºi Oradea. Ea vine dintr-un þinut în care verdele nu are sfârºit, dintr-un colþ de rai animat de cântecul vântuluiprintre aripi de îngeri ºi izvoare ºturlubatice,din þinutul de deal ºi senin al Pãdurii Craiului,ademenitã de magia muzicii, de vibraþiaaparte a fãrã numãr creatori ºi rapsozianonimi, care i-au transmis ºi ei harul ºibucuria melosului, dragostea pentru fiinþaneamului, pentru tot ceea ce este românescºi etern în lume ºi om. Ea a venit printre noipentru a ne arãta cã de-acolo de unde vineea, din Cãlãþea, de pe maluri de criº iute ºitehui, toate sunt acasã: ºi graiul, ºi portul,ºi truda câmpului, ºi sãrbãtorile, datinile ºiobiceiurile, ºi – mai ales – semnul nostru deidentitate ºi genialitate – folclorul, adicãun mod specific românesc de a fi în lumeprin creaþie, înþelepciune ºi trudã. A adus cuea nu numai frumuseþea omului de pe CriºulRepede, nu numai portul de-acasã alpãrinþilor ºi moºilor ei, ci, în primul rând,talentul ºi exuberanþa tinereþii, o voce plinãde sensibilitate, caldã, de interior,tulburãtoare ºi generoasã, câteva trãgãnatecare curg unduios în alternanþe deal-vale,deal-vale, amintindu-ni-l pe Blaga, cântecede joc ºi cântece de dragoste mai“temperate”, mai bãtrâneºti, cumpãnite ºicumpãtate, aºa cum sunt ºi harnicii oamenidin Cãlãþea.

Violeta-Simona ºi-a început “cariera” în20l0, chiar dacã a cântat ºi s-a încãntat pe laserbãri ºcolare sau spectacole locale.Determinantã a fost întâlnirea cu profesoaraºi solista Corina Lele-Ionescu, cel dintâimentor ºi model. Ea a îndemnat-o sã urmezeªcoala Popularã de Artã ”Francisc Hubic”din Oradea (canto popular), a urcat-o pe„scena mare„ ºi a sfãtuit-o sã participe laconcursuri. Urmare, Violeta participã lafestivalurile ”Flori de mai”- Cluj-Napoca,Cântec mândru de pe Criº - Oradea, Mândru-i cântecu-n Bihor - Oradea, Vocea popularã– TVR3 Timiºoara, Gala Tinere Talente –Oradea, unde culege ºi primii lauri, vocea ºirepertoriul ei bucurându-se de aprecierifavorabile, în special pisele Pe dealu dinCãlãþea, Cât îi Bihoru de mare, Pe dealupãdurii-n sus etc.(primele douã, înaranjamentul muzical al prof.Liviu Buþiu).De asemeni, în repertoriul Violetei gãsimcântece de mare rezonanþã ale Floricãi Ungur,Cornelia Covaciu ºi Corina Lele.

Studentã în anul I la Facultatea de Istorieºi Geografie a Universitãþii din Oradea ºi înanul II la canto popular la ”Francisc Hubic”,membrã a Ansamblului ”Bihorul”, VioletaGherman este una dintre marile promisiuniºi speranþe ale cântecului popularbihorean de pe Criºul Repede, care vine sãcompleteze tabloul deschis de FloricaUngur, Cornel Borza, Leontin Ciucur,completat de Corina Lele, Otilia Haragoººi Nicoleta Rab, rotunjit,iatã,acum deaceastã minunatã fatã din Cãlãþea!

Ave, Violeta, ºi sã te vedem în vârfulpiramidei! (M. B.)

“Vetre folclorice” la PoianaPãunescu Rodica, dl învãþãtor PliscoNicolae de la ªcoala cu clasele I-IVPoiana, reprezentanþii Centrului Judeþean:Criºu Florea, Buciuman Corneliu ºi MironBlaga, s-au perindat soliºti vocali ºiinstrumentiºti talentaþi ºi ansamblurifolclorice extraordinare din: Sãliºte deVaºcãu, ªuºtiu, Vaºcãu, Budureasa, Roºia,Beiuº, ªtei ºi alte localitãþi dinzonã.Concurenþii, soliºti ºi grupuri vocale,ansambluri folclorice, au prezentat un

repertoriu adecvat, dansuri, obiceiuri ºitradiþii locale, dar ºi din alte zone alejudeþului. Totul a fost încununat cumeºteºuguri populare pãstrate cu sfinþeniedin strãbuni: olãrit, încondeierea ouãlor,þesut în rãzboi etc. Participarea copiilorla astfel de activitãþi într-un numãr atâtde mare ºi cu o trãire atât de profundãdemonstreazã cã folclorul încã trãieºte,chiar dacã în alte forme, ºi are viitorulasigurat. (Janina Baciu)

evenimente

spectacol-maraton la TilecuºDuminicã, 8 mai 2011, douã

evenimente culturale majore s-au îmbinatla Tilecuº, în comuna Tileagd, în cadrulunui spectacol muzical-coregraficdeosebit. Este vorba de Festivalul-concurs“Vetre folclorice”, organizat de CentrulJudeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor,Primãria ºi Consiliul local Tileagd ºiCãminul cultural Tilecuº, respectiv deinaugurarea Cãminului cultural dinTilecuº. Programul a fost deschis deAdrian Codrean, primarul comuneiTileagd, care s-a implicat foarte mult înrestaurarea Cãminului cultural ºi dotareacu cele necesare bunei desfãºurãri aactivitãþilor, domnia sa mulþumind, peaceastã cale, tuturor celor care i-au fostalãturi în acest demers. A urmat slujba desfinþire a Cãminului cultural, oficiatã decãtre pãrintele Daniel Suciu, parohulBisericii ortodoxe din localitate, dupã cares-a trecut la festivitatea de acordare a unor

diplome de excelenþã instructorilor ºiconducãtorilor de formaþii artistice dinaceastã zonã. Programul cultural-artistics-a desfãºurat în faþa unui juriu alcãtuitdin oamenii de culturã bihoreni: CrãciunParasca, Corneliu Buciuman, Aurel Moþ,Miron Blaga ºi Florea Criºu. De asemenea,tinerele ºi talentatele soliste de muzicãpopularã Ioana Urs, Corina Lele-Ionescuºi Sergilia Popa, pe lângã recitalul susþinutde fiecare în parte, au participat ºi laselectarea celor mai buni concurenþi camembri ai juriului. Peste 300 de spectatoriau urmãrit cu sufletul la gurã spectacolulprezentat de formaþiile artistice ºiinterpreþii individuali din localitãþile:Subpiatrã ºi Hotar, din comuna Þeþchea,Lugaºu de Jos, Vadu Criºului, Bãlnaca,ªuncuiuº, Tileagd ºi Tilecuº. Trebuiespus cã satul Tilecuº s-a remarcatparticipând la mai multe secþiuni alefestivalului, sub conducerea artisticã aprofesoarei Maria Ardelean. Nu s-au lãsat

mai prejos dansatorii din Vadu Criºului,ªuncuiuº, Bãlnaca, grupul vocal dinTileagd, soliºtii vocali de muzicã popularãdin Bãlnaca, ªuncuiuº, Subpiatrã, Lugaºude Jos ºi Tilecuº, ºi nici soliºtiiintrumentiºti din aceste localitãþi. A fostun spectacol-maraton, care a durataproape patru ore, ºi care s-a încheiat într-o manierã artisticã deosebitã, cu piesa“Ioane se însoarã”, a Teatrului populardin Tilecuº, pus în scenã tot subîndrumarea profesoarei Maria Ardelean.Evenimentul a fost frumos completat deo expoziþie de fotografii vechi a domnuluiTraian Indrieº, veteran de rãzboi dinTilecuº, precum ºi prin colecþia de artãpopularã donatã de femeile din satulTilecuº, la solicitarea doamnei MonicaCodrean, soþia primarului din comunã,care este o mare iubitoare de folclor.Spectacolul s-a încheiat seara târziu, încentrul satului, cu o horã a tuturorparticipanþilor. (Loredana Ionaº)

Folclorul, obiceiurile ºi tradiþiilepopulare constituie elemente definitorii alefiinþei noastre naþionale. Când acestea seasociazã cu modernul, succesulspectacolului este asigurat. Aºa seîntâmplã de 43 de ani la “Vama Sãrii”,eveniment cultural-artistic important încalendarul manifestãrilor folclorice dinBihor. Pentru a lega istoria cu contem-poraneitatea ºi a pãstra ancestralele tradiþiiale poporului român, edilii din VaduCriºului, Dorel Cosma - primar, IoanHaºaº - viceprimar, împreunã cu ConsiliulLocal, au reuºit sã readucã în actualitate,în avanpremiera manifestãrii, tradiþiavãmuirii sãrii prin sosirea pe Criº a uneiplute autentice, încãrcatã cu bulgãri desare.

Notorietatea ºi diversitatea mani-festãrilor derulate pe parcursul zilelor de4 ºi 5 iunie a atras mii de spectatori, careau luat parte la activitãþile în aer liberoferite de organizatori într-un mirificcadru natural. Dupã sosirea plutei ºivãmuirea sãrii, pe scena construitã la lizierapãdurii a urmat un spectacol aºteptat ºi

tradiþie ºi modernismla “Vama Sãrii”

apreciat de cei prezenþi, deschis de Corul“General Traian Moºoiu”, urmat de“Romanian Folk Music Orchestra” ºi deîndrãgitul solist de folclor Vasile Coca.Formaþia Amazon-Asz a încheiat seara,dupã care tinerii au petrecut la o discotecãnocturnã în aer liber. Ziua de duminicã, 5iunie, a debutat cu deja tradiþionala defilarea formaþiilor artistice de amatoriparticipante la festival pe traseul cãminulcultural - terenul de fotbal. Apoi, înprezenþa senatorilor Cornel Popa ºi IoanMang, a primarilor din zonã, a invitaþilordin comunele înfrãþite Korosszegapati ºiSzekkutas ºi a unei delegaþii din oraºulHajduszoboszlo, Dorel Cosma a deschisoficial “Serbãrile de la Vama Sãrii”,marcate ºi de lansarea a sute de porumbeivoiajori. A urmat un spectacol folcloricmaraton în organizarea CJCPTP Bihor, lacare ºi-au dat concursul formaþii artisticede pe Valea Criºului Repede. Au evoluatansambluri din Borod, ªuncuiuº, Bratca,Bãlnaca, Vadu Criºului, Tilecuº, Ortiteag,Luncºoara, precum ºi un mare numãr desoliºti vocali ºi instrumentali de foarte

bunã calitate. Dansurile maghiare au fostreprezentate de formaþia “Rezeda”, carea impresionat prin costumaþie ºiautenticitate. Nu putem omite dãruirea ºiefortul depus de instructorii care în modvoluntar se ocupã de instruirea acestorformaþii.

Meritã felicitãri prof. Maria Ardelean,din Tilecuº, Florica Suciu, din Borod,Viorel Caba, din Bratca, dar ºi mai tineriiinstructori Nicoleta Groza, Ileana Boþ ºiFlorin Gavriluþ, din Vadu Criºului, Nicuºi Silvia Botici, din Luncºoara, ºi mulþialþii. Paralel cu spectacolul s-a desfãºuratºi concursul tradiþional de preparare acelui mai gustos bogracs, toþi participanþiiprimind premii pentru varietateametodelor ºi a gusturilor pe care le-au datpreparatelor. Dupã ºapte ore de folclor,au încântat publicul formaþiile de dansmodern “Vogue” din Oradea ºi ale ClubuluiCopiilor din Aleºd, dupã care au evoluatKarkagi Nagy Zoltan & Andy (Ungaria),Play&Win, Ellie White ºi Fly Project.Focurile de artificii au încheiatmanifestarea. (Nicu Rãcuciu)

410068 Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12Telefon/Fax 0259413922, 0359197499

O publicaþie editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor,cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor. Se distribuie gratuit.

Serie nouã Anul VI Numãrul 1 (67) / 2012 24 pagini zodii în cumpãnã

Violeta Ghermantineri interpreþi

Nicolae Brânda Vai, lira mea când va pluti pe ape ...zodii în cumpãnã, primãvara 2012 1 zodii...

Documents

Transcript of Nicolae Brânda Vai, lira mea când va pluti pe ape ...zodii în cumpãnã, primãvara 2012 1 zodii...