NICOLAE BNESCU ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN VOL. IIMPERIUL CRESTIN si ASALTUL INVAZIILOR ( 313-610 )

NICOLAE BNESCU (18781971) sI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTIN Era n zilele Congresului International de Studii Bizantine tinut la Bucuresti la nceputul lunii septembrie a anului 1971. Organizatorii acestui Congres - al XtV-lea n seria general a Congreselor de bizantinistic - l denumiser si Bucuresti II", avnd n vedere faptul c prima ntrunire international a bizantinistilor avusese loc tot la Bucuresti, n anul 1924. n dup-amiaza uneia din acele zile nsorite, o sedint plenar a Congresului avea loc ntru-unul din amfiteatrele Faculttii de drept situat la parter, n partea de rsrit. Pe la mijlocul sedintei, n timpul unei comunicri, pe us a intrat un tnr congresist - Matei Cazacu, din cte mi amintesc eu. El s-a ndreptat ctre presedintele sedintei, spunndu-i ceva cu o voce imperceptibil pentru participantii din sal. Scurta discutie particular dintre cei doi s-a ncheiat repede, n acelasi timp cu textul comunicrii prezentate de ctre unul dintre congresisti. Dup acel moment, nainte de a anunta titlul comunicrii urmtoare, presedintele sedintei, care era profesorul Giuseppe Schiro de la Universitatea din Roma, s-a ridicat n picioare, aducnd la cunostinta ntregii adunri, cu o voce gtuit de emotie, la triste nou-velle, recemment parvenue: le Professeur Nicolae B-nescu est mort un ge tres avance. Je vous propose une minute de recueillement sa memoire." In ultimii ani ai unei vieti exemplare si ndelungate, Nicolae Bnescu simtise din plin semnele de uzur ale unei btrneti petrecute ntr-un fel de quasi-anoni-mat, dar lumea istoricilor, ca si a altor reprezentanti ai disciplinelor umaniste, i pronunta numele cu respect si chiar cu admiratie, nc din primii ani de studentie, mi-a fost dat s aud acest nume trecut uneori, alturi de cel al lui Nicolae lorga, la unele prelegeri de istorie veche si medie. Destinul i-a hrzit ns lui Nicolae Bnescu o iesire de exceptie din scena vietii pmntesti, ncheiate chiar ntr-un moment cnd la Bucuresti era adunat crema bizantinisticii mondiale, care 1-a omagiat nso-tindu-1 pe ultimul drum pe savantul ce prsise aceast lume, spre a se ntlni cu cerul si cu stelele", dup cum descrisese el nsusi moartea lui Iulian Apostatul n paginile sintezei aduse acum la lumina tiparului. Este revelator n aceast privint discursul rostit cu ocazia nmormntrii sale de ctre profesorul Paul Le-merle, membru al Institutului Frantei si, pe atunci, Presedintele Comitetului International de Studii Bizantine. Se poate afirma c pentru anonimatul n care fusese aruncat de ctre evolutia politic a trii sale dup anul 1948, Nicolae Bnescu a fost rzbunat ntr-o oarecare msur: chiar si autorittile aflate la originea acestui anonimat au fost puse n situatia de a-1 rupe: n ziua urmtoare funeraliilor savantului, ntr-o pagin interioar a unuia dintre ziarele centrale putea fi citit un articol despre O viat nchinat stiintei", dedicat tocmai personalittii savantului, plecat atunci din lumea celor vii. Pentru o pres strict controlat cum era cea din Romnia acelor vremuri, care se apropiau de sfrsitul unei scurte si trectoare perioade de dezghet, faptul era ns iesit din comun, impus de incidenta unei situatii de exceptie, marcate de decesul unei personalitti stiintifice chiar n orasul si n momentul cnd specialistii breslei sale se aflau ntruniti n Congres. Nicolae Bnescu a vzut lumina zilei la Clrasi, la 16 Decembrie 1878, ca al treilea din cei 14 copii ai sotilor Petre si Ecat.erina Bnescu, nscut Drgulnes-cu. Situat n vechea vatr de romanitate din Sud-Estul Romniei, zona din jurul orasului Clrasi face parte din regiunea Dunrii de Jos, a crei frmntat istorie n perioada bizantin avea s-1 preocupe si consacre pe savantul de mai trziu n lumea stiintific.

Fiu de avocat, INicolae Bnescu si-a petrecut copilria la Giesti, iar .studiile liceale la Sf. Sava, centru de nvtmnt cu o -veche traditie n capitala trii, dup absolvirea cruia s-a nscris la Facultatea de litere si filosofic a tinerei, pe atunci, Universitti din Bucuresti. Viitorul savant i-a. avut aici ca dascli pe B.P. Hasdeu (1838-1907). Titu Maiorescu (1841-1917) si Ovid Densusianu (1878-19'38) pentru domeniul filologic, iar pentru istorie pe Grigore Tocilescu (18501909), Dimi-trie Onciul (1856-1923) si Nicolae lorga (1871-1940). Cei dinti i-au inspirat lui Nicolae Bnescu preocuparea pentru forma aleas si claritatea expunerii, iar ceilalti dorinta de informare si curiozitatea stiintific, rigoarea metodei si strdania permanent pentru cunoasterea adevrului istoric, ntr-o atmosfer de eruditie, elan creator si veritabil patos patriotic, nc de la nceputul activittii sale stiintifice, el s-a obisnuit s mbine pre-cizia informatiei cu forma aleas de exprimare, pentru care a avut un cult permanent, dovedit de numeroase pagini ale scrierilor sale, ca si de textul prezentei sinteze de Istorie a Imperiului Bizantin. Forta de evocare a trecutului, senintatea cugetrilor si forma aleas de exprimare a lor l apropie pe Nicolae Bnescu de alti reprezentanti de seam ai studiilor istorice clasice si bizantine, n primul rnd de Charles Diehl, cu care a avut comun chiar si cutezanta de a reda istoria Bizantului n chipuri si icoane", cum si-a intitulat Nicolae lorga una din sintezele sale de istorie a romnilor. Dup cum Charles Diehl a lsat dou volume de Figuri bizantine", Nicolae Bnescu a descris cu o competent egal, cu o remarcabil miestrie artistic si o incontestabil valoare literar Chipuri si scene din Bizant", carte aprut n 1927 la Cluj, unde autorul ei se nscria n pleiada crturarilor romni ce ddeau strlucire Universittii din Nord a Romniei Mari, institutie stiintific si cultural ntemeiat din 1919- Unul dintre acesti crturari, filologul Vasile Bogrea, se stinsese prematur din viat n anul anterior aparitiei crtii la care ne referim si pe care Bnescu o dedica memoriei sale: Acest volum, ce strnge la un loc cteva articole si conferinte menite a nftisa publicului nostru unele aspecte ale vietii Bizantului, de care ne apropie un lung si vechi trecut istoric (subl. ns. T.T.), e nchinat memoriei scumpe a bunului meu prieten si strlucit coleg V. Bogrea, din al crui ndemn mai cu seam iese azi la lumin." O mentalitate diferit de aceea a zilelor noastre, cnd multi tineri se grbesc s ajung ct mai repede creatori n domeniul istoriei si autori de crti, i impunea lui Nicolae Bnescu, n vrst de aproape 50 de ani atunci si dispunnd de un bogat palmares stiintific,din care nu lipseau nici titlurile de crti, o atitudine retinut, publicndu-si noua carte la ndemnurile unui coleg dintr-o breasl foarte apropiat de a lui. n ciuda ezitrilor sale initiale, cartea s-a bucurat de succes att n rndurile specialistilor, ct si a publicului larg. Nici a doua vri ant a ei, aprut n preajma Congresului International de Studii Bizantine de la Bucuresti, adic n anul 1971, nu a fost publicat din initiativa lui N. Bnescu., ci din aceea alui Gheorghe Cront, istoric al dreptului civil si canonic, specialist n vechiul drept romnesc, c^re n Nota asupra editiei pe care o ngrijea, a artat c n ea erau retiprite cinci din cele nou studii prezente n vechea editie, anume Hypatia, martir a filosofici pgne, Heraklios si asediul Constantinopolului, Leon al V-lea Armeanul, Mihail Psel-los", n sfrsit Mariue Comenul", care ncheiase si cartea din 1927. Nu rnai figurau alte trei studii referitoare la Theodor Studitul, la Bizantini si Rusi la Silistra (a.972)" n vremea recuceririi Bulgariei de Nord-Est de ctre loan Tzimiskes, ca si la Katakalon Kekaumenos, general bizantin din veacul al Xl-lea. Cauze de ordin ideologic", mai ales prezenta elementelor religioase, pot s explice destul de usor lsarea deoparte a acestor trei studii, ca si a celui privitor la Sf. loan Chrysos-tomul. Aceleasi motive de opotunitate usor de nteles ne pot explica de ce editorul a dat ultimul titlu mentionat ca absent n e ditia sa. n realitate el figura si aici, n varianta aproape identic din cadrul studiului privitor la mpratul Arcadius. Acesta, ca si cel privitor la Theodosius sau Teodosie cel Mare, erau, dup cum tot Gh. Cront ne informeaz, capitole extrase din lucrarea intitulat Istoria Bizantului, pe care autorul a elaborat-o ca sintez final a cercetrilor sale", ntr-ade-vr, textul acestor dou studii este identic celui pe ca-re-1 ntlnim si n editia de fat, reprezentnd mai putin de o zecime din totalul acestui volum. Exist altminteri si alte indicii, chiar n manuscrisul pe care-1 avem la ndemn, c Gh. Cront a avut cunostint de existenta lui. Regretatul nvtat a mai adugat alte

trei istorii la editia sa din 1971, privitoare la mpratii Vasi-le I si Vasile al II-lea, ca si la Anna Dalassena, mama Comneilor", unul dintre ultimele studii ale lui Nicolae Bnescu, aprut n periodicul bisericesc Mitropolia Olteniei" din anul 1963. ntruct cenzura oficial nu agrea notiuni ca sfnt ori martir, editorul din 1971 a introdus studiul despre loan Chrysostomul n acela, mult mai extins si mai laic, privitor la mpratul Arca-dius, iar titlul O martir a filosofici pgne: Hypatia", aflat n editia din 1927, a fost inversat n Hypatia, martir a filosofici pgne". De asemenea, referirile prea insistente la crestinism existente n ultimul paragraf din Un asediu memorabil al Constantinopolului (626)", au dus la suprimarea acestui paragraf la editia din 1971. S revenim ns la tineretea lui Nicolae Bnescu, marcat de dobndirea licentei, n anul 1901, dup care a functionat ca profesor de limba francez la un liceu din Craiova. nc din aceast perioad el si-a fcut debutul n activitatea stiintific, prin studii de literatur antic greac publicate mai ales n revista Literatur si art romn". De atunci dateaz si primele sale traduceri din greaca veche, n primul rnd din dramaturgia lui Eschyl, Sofocle si Euripide, pentru ca n anul 1907 s. ajung la Viata lui Pericle" de Plu-tarh, care marca it teresul tnrului erudit pentru istorie, chiar pentru ansamblul istoriei, ntruct de la lumea antic a trecui la editii de izvoare si studii privind istoria medieval, premodern si chiar modern a romnilor, cu predilectie fat de capitolele legate de legturile romno-grecesti si de grecitatea post-bizan-tin, pentru ca n tfinal s-si concentreze activitatea stiintific asupra istoriei bizantine, impunndu-se nc din timpul vietii si rmnnd n constiinta posterittii ca bizantinist. Aceast evolutie a sa a fost marcat de perioada care a wceput cu anul 1907 si n care el a functionat ca inspector scolar, Director al Liceului Di-mitrie Cantemir"dfci Bucuresti si apoi ca Director al liceului de la Mnstirea Dealu. Orientarea sa spre studiile bizantine a fost marcat de perioada cuprias ntre anii 1910-1912, cnd a frecventat cursurile de limb si literatur greac la Universitatea din M nchen, sub ndrumarea lui August Hei-senberg (1869-1930), urmasul lui Karl Krumbacher (1855-1909) la ca:edra de studii bizantine; Krumbacher crease bazek moderne ale acestor studii n Germania Kaiserului si initiase prima revist international de studii bizantine - Byzantinische Zeitschrift, care aprea sistematic cu ncepere din anul 1892 si la care Nicolae Bnescu avea s fie un colaborator statornic, n special cu recenzii si cu note bibliografice, mai ales pn n perioada celui de-al doilea rzboi mondial, asa cum a colaboat si la alte reviste internationale de bizantinistic, al cror numr a sporit cu trecerea timpului. Posednd temeinice cunostinte de istorie si filologie clasic, Nicolae Bnescu si-a nsusit o pregtire serioas pentru domeniul dificil al bizantinologiei, redactnd si o lucrare privind evolutia timpului viitor n limba greac, deosebit de apreciat pentru valoarea sa stiintific si rmas ca un model al genului", aducnd autorului ei titlul de doctor cu mentiunea magna cum laude In iulie 1914, chiar n momentul izbucnirii primului rzboi mondial, n acea perioad de grele ncercri pentru lumea european, tnrul savant si-a vzut teza de doctorat publicat la Bucuresti, n 1915, ntelegnd ns s mbine preocuprile stiintifice cu ndatoririle patriotice si lund parte, ca ofiter de rezerv, la rzboiul dus de Romnia de atunci pentru ntregirea neamului. Dup realizarea Marii Uniri si crearea Universittii din Cluj (1919), Nicolae Bnescu a fost numit profesor de istorie bizantin la aceast Universitate, fiind ales membru corespondent al Academiei Romne n acelasi an (1919), care deschidea cea mai bogat perioad a activittii sale stiintifice, ncununat prin alegerea sa ca membru activ al Academiei Romne, n primvara anului 1938. Rostit la sedinta solemn de la 25 mai 1938, Discursul su de receptie reprezenta sinteza unor preocupri de cpetenie privind Bizantul si romanitatea de la Dunrea de Jos, directie de studiu pe care savantul a urmrit-o constant n activitatea desfsurat ca bizantinist. n Rspunsul su la acest Discurs de receptie, Nicolae lorga sublinia faptul c studiile bizantine ale lui Nicolae Bnescu porniser de la cunoasterea culturii grecesti de pe teritoriul romnesc. Pornind de la aceast premis fundamental, metoda savantului era simpl si bun, neavnd nevoie de nici o ndreptare si prefacere. Totdeauna bine informat, pleci de la mrturia de viat, care se cheam documentul. Nu lasi la o parte nici o stire venit din vremea nssi n care au fost

strile ori s-au petrecut faptele. Dar, cum ai un simt de umanitate, nu-ti nchipui c orice document cuprinde adevrul si anume adevrul total. El nu spune dect ceva venit de la un anume om n anume mprejurri si pentru un anume scop. Interpretarea se impune de la sine. Dumneata ai putut face si aceasta, cci nimic nu-ti era necunoscut." lorga sublinia aici eruditia si spiritul critic al lui Bnescu, care l impun si n zilele noastre pe istoricul de vocatie, con-siderndu-1 n acelasi context pe proasptul membru al Academiei drept un rspnditor al acelui larg spirit al Renasterii senine, surztoare si armonioase, care pretutindeni trebuie invocat". lorga releva calittile de mai sus n opera tiprit a lui Bnescu, iar acestea se confirm pe deplin n textul care vede astzi destul de trziu lumina tiparului. Considerm chiar c ele reprezint motivatia esential a publicrii lor, mai presus de suita adevrurilor relevate aici, adevruri care pentru cititorul zilelelor noastre si pentru nivelul actual al studiilor bizantine pot aprea pe alocuri prea restrnse, individuale si partiale dac le raportm la gradul de generalitate al sintezelor actuale, care pctuiesc ns si ele uneori printr-o tendint exagerat ctre socializarea istoriei si impunerea unor vesminte prea largi pentru osatura faptelor istorice pe care se vd chemate s le mbrace. Bnescu nu cuta s aplice societtilor trecute retete si concepte operante n lumea de astzi, ci pornea de la cunoasterea realittilor trecute, de la ce ne nvat pe noi trecutul", sintagm aflat chiar n titlul unui studiu al su, ctre lumea actual, care este un produs al acestui trecut, nicidecum invers, n acest sens trebuie nteles spiritual deplin umanist al operei sale, care porneste de la decriptarea izvoarelor lumii trecute, care sunt si izvoare ale realittilor prezente. Pentru ca aceste realitti s fie ct mai conforme naturii umane si aspiratiilor ei milenare, se impune a deosebi modele trectoare de modelele perene, n domeniul stiintelor, moda reprezint un adevr aparent, iar adevrul aparent poate fi un adversar al adevrului, mai perfid dect neadevrul nsusi. Deprins cu clasicismul si cu lumea de bine si frumos a antichittii grecoromane, Nicolae Bnescu a intuit c trecutul nu poate fi nteles si perceput corect dac i aplicm concepte ale lumii de astzi, pe care lumea de altdat nu le cunostea. Semnifivativ n acest sens este ultimul discurs ce i-a fost dat s-1 rosteasc n Academia Romn la exact zece ani de la Discursul su de la receptie. Era 27 mai 1948. Multe lucruri se schimbaser n Romnia n rstimpul acelui deceniu att de agitat. Mult mai numeroase erau ns schimbrile ce urmau s se produc sub impulsul unor constrngeri pe care societatea romneasc nu le mai cunoscuse n istoria ei zbuciumat. Pretentia de a construi o lume nou, o alt societate si chiar un om nou", a dat fru liber solutiilor de ruptur brutal cu trecutul, de nlturare a oricrei continuitti cu acest trecut si cu institutiile sale, chiar si cu cele mai reprezentative ori mai venerabile. Printre acestea s-a aflat si Academia Romn. Cu experienta deja ndelungat a vietii sale, cu marea sa viziune istoric, Nicolae Bnescu a nteles perfect c solutia care se pregtea si pentru Academia Romn nu era una de continuitate, ci de ruptur cu trecutul si realizrile lui, care mai cu seam n privinta institutiei academice erau remarcabile. Titlul acestui ultim discurs rostit de el n Academia Romn reprezenta un veritabil manifest n favoarea spiritului liber, a liberttii de gndire care garantase remarcabilele realizri de pn atunci ale Academiei Romne. El si ddea seama c solutia bun si corect era a continuittii, nu a rupturii totale cu trecutul, adic nu una extremist, ci una a justei msuri. Tocmai de aceea discursul su, despre care nu stia c avea s fie ultimul tinut de el n Academia Romn, dar probabil c intuia acest lucru, era intitulat Msura lucrurilor". Titlul se inspira probabil din activitatea parlamentar a lui Ionel I.C. Brtianu, remarcabil om politic si cpetenia Partidului National Liberal, grupare si optiune politic n rndul creia militase si Nicolae Bnescu. Savantul ntelesese cu discernmnt intentiile oficialittilor de atunci, care artau c nu poate fi vorba de o adaptare a naltei noastre institutii la cerintele nou ale vremii, de o simpl modificare de statute, ci, cum observa att de bine n sectia istoric, colegul nostru Silviu Dragomir, e vorba pur si simplu de suprimarea Academiei Romne de pn acum si de nlocuirea ei cu alta nou". Acest categoric verdict" la adresa nobilei institutii osndite a-si ncheia azi brusc existenta", l determina pe Bnescu s sustin o modalitate care s permit nu a tia brutal

firul mpletit de attea generatii, ci a-1 nnoda, spre a-1 duce mai departe". Primul adevr pe care autorul discursului l sublinia cu trie era acela c n lunga existent de 80 de ani", la data respectiv, Academia Romn n-a fost un azil al btrnetii marilor figuri ale stiintei, literaturii si istoriei romnesti. Fiecare din aceste venerate figuri a desfsurat n snul naltului for de cultur o activitate pe care o mrturisesc arhivele lui si rafturile depozitului de publicatiuni, dar o mrturiseste mai cu seam popularitatea de care se bucur ntre romni opera lor. E de ajuns a v cita pe Hasdeu, pe Maiorescu, To-cilescu, Prvan, lorga, pe Dr. Marinescu, pe Dr. Babes, titeica, Antipa, pe Puscariu, care ne-a prsit ieri". Bnescu sublinia n continuare c se face adesea si nu numai la noi, o mare, o grosolan eroare de metod, judecndu-se oamenii si faptele trecutului, cu ideile timpului nostru. Ideile se schimb ns de la o epoc la alta: tempora mutantur et nos cum illis..., desi mi se pare cam paradoxal sentinta strmosilor, cci timpul duce linistit mersul, fr salturi, n curgerea lui fr sfrsit; ideile singure dau nval, de multe ori naintea lui, fac salturi". Autorul sustinea cu trie c fiecare epoc si are un anumit climat moral de la care nimeni nu se poate sustrage. A socoti altfel este a cere, de pild, regimului feudal, rspndit timp de secole asupra ntregii Europe, ideile de azi ale exproprierii agrare sau votului universal". Desigur c si din motive de oportunitate politic, el si argumenta opinia sa foarte corect prin-tr-un exemplu preluat chiar din istoria rus. Eu as recomanda zelosilor critici care ignoreaz acest principiu s ia exemplu de la marii nostri vecini, de la Uniunea Sovietic, unde n aprecierea faptelor trecutului nu se face aceast confuzie. Am ascultat, d-lor colegi, cteva conferinte ale d-lui Bocicarev, consilierul de la legatia sovietic de la noi, asupra statului rusesc, si am vzut cu ct entuziasm ne-a prezentat figura eroic a lui Dmitri Donskoj, marele print de Moscova, biruitorul de la Kulikovo, unde a cstigat cea dinti biruint asupra ttarilor". Totusi - continua atunci autorul -cine cunoaste istoria veche a Rusiei mai stie nc de cte ori acest erou a nvlit cu armatele sale asupra altor state rusesti - si erau o puzderie: Novgorod, Smolensk, Tver, Rjazan au fost trecute prin foc si sabie si locuitorii, tot rusi, trti n robie. Dar nu i-a trecut prin minte eruditului consilier de legatie a osndi memoria lui Donskoj pentru aceste lupte pe care noi le numim azi fratricide. Ideea unittii nationale este o creatie a secolului al XlX-lea si nu i se putea cere lui Donskoj la sfrsitul veacului al XlV-lea, cum nu se putea cere Voievozilor nostri, pe care i prezint astzi n att de sczuta lumin a istoriei, improvizatii de la noi". Savantul si ddea seama de efectele negative pe care le avea imitatia servil a unei mode istoriografice dogmatice, nguste si nchistate, care dup un deceniu de circulatie avea s fie, chiar n acele noi conditionri social-politice, depsit prin opinii mai largi si mai nuantate, desi aceste opinii se mentineau n conti* Acest Discurs al lui N. Bnescu a fost publicat de ctre Acad. V. Gndea n Academica", anul IV, 1994, februarie, nr. 4 (40), p. 23, sub titlul Un mare discipol al lui Nicolae lorga. nuare n cadrele conceptiei oficiale, impuse, fat de care si afirmau mai departe fidelitatea tocmai pentru a o putea amenda mai usor bazndu-se pe realizri pentru a cror just evaluare se cuvine astzi s evitm tendintele de desconsiderare sau minimalizare. Unui istoric de talia lui Bnescu nu-i puteau ns scpa neobservate opiniile simpliste care reduceau toat bogtia vietii istorice la o dependent direct de uneltele cu care oamenii au produs de-a lungul timpului lucrurile necesare traiului zilnic sau vedeau n voievozii nostri numai niste boieri care-i asupreau pe trani. Suntem datori s apreciem astzi ptrunderea cu care Nicolae Bnescu observa nlturarea adevratelor lor valori de pe scena istoriografiei romne si nlocuirea lor cu tot soiul de improvizati", ca s folosim propria sa terminologie. mpotriva acestui val de impostur a avut curajul s se ridice cu toat convingerea Nicolae Bnescu. si a fcut-o cu riscul de a nu-si mai vedea ncununat propria carier, iar gestul acesta ndrznet a contribuit evident la excluderea sa din Academia Romn, reorganizat n acelasi an 1948, de fapt epurat de multe din valorile ei anterioare, printre care se nscria si numele su. Curajul pe care prin elogierea memoriei lui Nicolae lorga l dovedise nfruntnd extremismul de dreapta chiar n 1941 si care se repeta acum n confruntarea cu extremismul de stnga, n unele

privinte chiar mai putin tolerant dect cel dinti, 1-a marginalizat atunci rapid si pe Nicolae Bnescu. Prin discursul su din 27 mai 1948, nvtatul si-a pecetluit n mod voluntar intrarea ntr-un ndelungat con de umbr, n conditiile noului regim politic, care alturi de atotputernicia unui singur partid politic o dezvolta si pe cea a statului totalitar, care trebuie s controleze totul, inclusiv viata stiintific si spiritual, deci si Academia Romn. Ridicndu-si glasul mpotriva proiectatei tutelri a Academiei Romne de ctre stat, al doilea punct important al Discursului rostit de Nicolae Bnescu n mai 1948 avertiza c omnipotenta statului duce n chip fatal la aservirea spiritului. Vedem ce lupt se d astzi pentru libertatea gndirii. Centralizarea, mpotriva creia se duce n lumea civilizat o lupt de un secol, atinge azi n attea prti punctul ei culminant. Este, domnilor, o tendint general a slbi la exces prtile corpului social fat de ntreg. Rul e vechi, l semnala pe la 1840 un mare gnditor politic, Tocqueville, n cartea-i celebr nchinat democratiei americane... Individul rmne astfel singur si dezarmat n fata omniprezentei statului. S-a demonstrat ca cel mai mare pericol al unei societti ruina individualittii umane si s-au cutat limite acestei puteri excesive: ele (adic aceste limite - n.n., T.T.) nu s-au aflat dect n asigurarea spiritului de libertate. Aceast asigurare trebuie s o cutm si noi astzi." Observm c n mai ct se poate de explicabil, cartea lui Toqueville, de care N. Bnescu se folosea pentru a-si sustine cu mai mult fermitate punctul de vedere, avea s fie trecut la index de ctre autorittile regimului de democratie popular", pentru a se bucura de circulatia pe care o merit abia dup anul 1989. Fr team sau retinere, autorul discursului sublinia apoi c dac democratia e o form necesar a societtii moderne, ea trebuie s aib la temelie, si n acelasi timp drept limite, toate liberttile- si nu le mai amintesc, dar accentuez c n fruntea tuturor st libertatea gndirii". Pentru acest imperativ major ntelegea s lupte n continuare N. Bnescu, chiar n conditii de marginalizare si de anihilare a pozitiilor sale, dobndite prin merite stiintifice incontestabile. Savantul si dezvolta n continuare opiniile pe baza experientei antichittii greco-romane, citnd principiul justei msuri" drept calea cea mai bun de evolutie a societtilor, sintetizat n sintagma greceasc to metron kai to meson ariston, sau echivalentul ei latin medio tutissimus ibis, afirmnd spre sfrsit c nu ne sperie democratia, dar adevrata democratie: rspuns elocvent si de mare curaj dat sintagmei democratie popular" a regimului politic deja instaurat atunci n Romnia. Aflat la nceputurile sale si n conditiile de atunci, acelasi regim vedea n romani doar pe cuceritorii si asupritorii dacilor, nicidecum pe strmosii poporului romn, alturi de daci, fireste, astfel nct apelul la citate latine, ntr-un moment cnd limba latin urma s fie scoas din scolile romnesti, deficient reeditat si astzi n nvtmntul nostru, chiar dac motivele ei sunt acum altele, nu nsemna dect s te asezi n calea tvlugului, cu riscul de a fi strivit de el. Iar Nicolae Bnescu s-a aflat printre cei care si-au asumat n chip constient acest risc. Este relevant faptul c savantul stia din propria sa experient ce nseamn n practic tutela statului. Au semnalat-o n toate timpurile cugettorii politici. Reunind n minile sale toate puterile, statul poate fi un protector, dar poate fi si un tiran, ntre vitiile inerente unui regim politic, cugettorii au denuntat ca cel mai grav tendinta spre tiranie, spre despotism. Nici un regim politic nu e scutit de aceast tendint. si eu m tem, domnilor, pentru autonomia spiritual, principiul de temelie al acestui nalt for de cultur" care era si este si azi Academia Romn. Rector al Universittii din Cluj, doctor honoris causa al Universittii din Athena nc din anul 1937, Nicolae Bnescu si continuase nestingherit activitatea, n cadrul Universittii din Bucuresti din toamna anului 1938 pn n anul 1947, iar n Academia Romn pn n 1948. Conducnd Catedra de Studii Bizantine vreme de un deceniu, profesorul Bnescu prezentase istoria integral a Bizantului pe parcursul a trei ani de studii, tinnd totodat cursuri speciale nsotite de seminarii, pe parcursul crora se fceau n primul rnd interpretri de texte bizantine. Ales secretarul Sectiei de Istorie a Academiei Romne, dup moartea lui N. lorga, Bnescu a mai fost Director al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de Studii Sud-Est Europene, prelund si conducerea la Revista Istoric", aprut pn n anul 1947.

Ritmul sustinut al activittii sale stiintifice a fost ntrerupt n 1948, datorit si ruperii legturilor traditionale cu lumea stiintific din Occidentul Europei, unde n-au lipsit ns elogiile la adresa atitudinii sale demne, lipsite de compromisuri. Ca o expresie a acestui fapt, este de amintit onoarea ce i s-a fcut cu prilejul mplinirii vrstei de 80 de ani, n anul 1958, cnd i s-a dedicat un volum din Revue dea Etudes Byzantines", revist ale crei prime numere vzuser lumina tiparului chiar aici la Bucuresti, n anii grei ai celui de-al doilea rzboi mondial, pentru a-si continua dup aceea aparitia la Paris, pn n zilele noastre. Alegerea sa ca vicepresedinte de onoare al Asociatiei Internationale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-al XH-lea Congres International de Studii Bizantine, tinut la Ohrida n 1961, calitatea de presedinte de onoare al acestui Congres, ca si a celui urmtor, sustinut la Oxford n 1967, l reimpuneau atentiei autorittilor din tar: angajate atunci ntr-o nou directie de recuperare a traditiei autohtone si a trecutului poporului romn, orientare care avea s netezeasc drumul viitoarei monopolizri a acestui trecut de ctre propaganda oficial, acestea i-au acordat titlul de profesor emerit n anul 1964, iar ctiva ani mai pe urm au fost de acord ca prima fascicul din Revue des Etudes SudEst Europeennes", tomul VII din anul 1969**, s-1 omagieze pe savantul ce mplinea venerabila vrst de 90 de ani. La acest omagiu au subscris o serie de personalitti strine ca Vitalien Laurent, Paul Lemerle, Raymond Janin, Jean Gouillard din Franta, Tommaso Bertele si Giuseppe Schiro, din Italia, Johannes Irmscher si Peter Wirth din ** Numr din RESEE, VII, 1961, l, unde la p.9-17, era inclus si bibliografia lui N. Bnescu, alctuit de P.s. Nsturel, n manuscrisul dup care este publicat cartea de fat se afl si ciorna unei scrisori adresate de N. Bnescu bizantinistului german H.G. Beck la 25 septembrie 1964, prin care P.s. Nsturel era recomandat pentru a redacta n viitor notitele bibliografice ale contributiilor romnesti prezentate la revista Byzantinische Zeitschrift", activitate pe care Nicolae Bnescu nu mai era n msur s o continuie, aflndu-se deja la o vrst prea naintat. Despre viata si activitatea lui N. Bnescu, datorm unele informatii lui St. Brezeanu, Bizantinistul Nicolae Bnescu (100 de ani de la nastere), n Revista de istorie" XXXI, 1978, 12, pp. 22212233). Germania, Veselin Besevliev si Ivan Dujcev din Bulgaria, Steven Runciman din Anglia, Herbert Hunger din Austria, Francois Halkin din Belgia, N. Pigulevskaja din Uniunea Sovietic, Gyula Moravcsik din Ungaria, Emanuel Kriaras din Grecia, Kurt Weitzmann din SUA. Nicolae Bnescu detinuse si alte onoruri, cum ar fi calitatea de reprezentant al Romniei n Comitetul International care pregtise srbtorirea a 60 de ani de viat ai lui August Heisenberg n 1929, de membru al Societtii de Studii Bizantine din Athena, ca si al Comitetului de conducere al revistei internationale By-zantion", care apare si astzi la Bruxelles, ca de altfel si al periodicului Revue Historique de Sud-Est euro-peen", aprut la Bucuresti n perioada 19131946. Vrsta tot mai naintat, reabilitarea sa lent si timid, precum si ruperea legturilor cu traditia istoric anterioar si cu centrele apusene ale studiilor bizantine nu i-au mai ngduit s redacteze forma finit a marii sinteze, la care a lucrat cu ncepere din anii '30 pn la nceputul anilor '60 ai veacului al XX-lea. Manuscrisul autograf din care mai bine de o treime vede acum lumina tiparului prin acest prin volum de istorie bizantin ne-a fost pus la dispozitie de ctre Academicianul Virgil Gndea, cruia-i multumim pentru acest fapt si care a primit manuscrisul de la rudele nvtatului. De la bun nceput se poate observa foarte usor faptul c manuscrisul nu reprezint forma definitiv, ntruct ntre cele peste 600 de pagini ale sale se afl un numr mult mai mare de fise de cele mai diverse mrimi, care trebuiesc intercalate n textul initial, n locuri care de regul sunt indicate prin semne de ctre autor. Exist ns nu putine cazuri n care locul exact al fiselor nu este indicat. Alte dificultti provin din anumite neconcordante ntre textul de baz si adaosurile din fise, sau din faptul c fiind redactate mai trziu dect textul de baz si n mod separat de acesta, uneori apar n fise si formulri care le repet pe cele din textul initial. Mai reiese faptul c o prim redactare a textului era ncheiat nc din anii 1936-1937, autorul

planificn-du-si publicarea lucrrii n patru volume, cele trei momente ale demarcatiei dintre ele fiind reprezentate prin domnia lui lustinian I, a lui loan Tzimiskes si anul 1204. Prelucrrile ulterioare ale textului ne-au convins ns c Bnescu a avut sovieli n privinta acestei periodizri initiale, afirmnd, de exemplu, c adevratul moment de trecere de la o etap la alta este reprezentat de ctre domniile lui Maurikios si Phokas, instalarea noii dinastii a lui Heraklios marcnd nceputul unei alte etape n istoria Bizantului, pe care autorul a optat ulterior s o duc pn la anul 1081, cnd se poate considera c se deschide a treia si ultima perioad a istoriei bizantine. Apreciem astfel c dispunerea ntregului material redactat de ctre autor se distribuie destul de echilibrat n cele trei volume, din care primul, cel de fat, se ncheie cu domnia lui Phokas. Intentia autorului de a redacta aceast sintez integral de istorie bizantin reiese nu numai din continutul manuscrisului si al fiselor adugate printre pagini, ci si din scurta Prefat a lucrrii, numerotat cu cifre romane. Urmeaz textul paginat cu cifre arabe. O mentiune special o merit faptul c n jur de o sesime din ntreaga lucrare, deci cam jumtate din primul volum, care se public acum, Incluznd si subcapitolul 6 al domniei lui lustinian (intitulat Cucerirea Italiei. Rzboiul cu gotii"), are o redactare definitiv, ngrijit n vederea dactilografierii si apoi a publicrii, ntruct printre ultimele aparitii citate de Bnescu figureaz cartea lui B. Rubin despre lustinian I, nsemneaz c autorul a realizat partea initial de redactare definitiv n jurul anului 1960 sau la putin timp dup aceast dat. Vrsta naintat - trecuse deja de 80 de ani - nu i-a mai oferit ns rgazul de a continua redactarea definitiv, astfel c urmtoarele cinci sesimi ale sintezei au rmas numai cu redactarea initial, nefinisat si cu fisele neincluse n text. n aceeasi ordine de idei, remarcm absenta total a fiselor adiacente n prima parte, redactat definitiv. De asemenea, n manuscris exist pentru aceast prim parte si cteva pagini rzlete, tinnd de redactarea anterioar si avnd formulri absolut identice cu redactarea definitiv, ntruct numai prima parte, care trece ns de jumtatea volumului publicat aici, a cunoscut redactarea definitiv a autorului, aprecierile de valoare cu privire la ntregul text al acestei Istorii trebuie s tin seama de caracterul su neterminat, insuficient finisat. Din cele artate aici reies cu prisosint dificulttile, ca si aspectul laborios al ntreprinderii de a pune n circulatie scrierea cea mai extins a lui Nicolae Bnescu. Ea reflect stadiul de dezvoltare n care se aflau studiile bizantine cu o jumtate de veac n urm. Pentru a-1 face pe cititor s nteleag nivelul actual al acestor studii, am mbogtit adnotrile autorului, adugnd si multe note suplimentare. Adugirile noastre, att n text ct si n note, sunt indicate ntre paranteze trepte. Acelasi procedeu 1-am aplicat si putinelor interventii pe care le-am fcut n textul propriuzis, acolo unde manuscrisul prezint lacune, are pagini disprute, fapt mentionat chiar de nscrisuri ale lui N. B-nescu. Faptul are valoare, spre exemplu, pentru unele subcapitole privitoare la domnia lui lui Theodosie al II-lea, cu titluri reconstituite dup mentiuni sporadice ale autorului, unde am introdus o expunere mult abreviat, necesar ntelegerii textului de ctre cititori si pentru a face legtura ntre partea anterioar si cea urmtoare. Pe lng valoarea istoric, textul lui Nicolae Bnes-cu are si valoare literar. Unele pagini sunt de o frumusete aparte. In afara modificrilor impuse de actuala ortografie, am cutat s mentinem intacte expresiile si formele, inclusiv cele proprii, utilizate de ctre autor, ntre acestea figureaz sintagma legati de brazd", n loc de legati de glie", sau aparitia destul de frecvent a perfectului simplu. Am nlocuit doar unele forme prea arhaice ca dete" prin echivalentul su actual ddu", ca si aparitia prea deas pe alocuri a prezentului istoric, n aceeasi directie, am acordat o atentie special concordantei timpurilor, aspect tratat uneori cu prea mult libertate de ctre autor. Nu ne extindem asupra valorii stiintifice, de continut, a acestei scrieri, care se constituie, alturi de sintezele lui Nicolae lorga, n cea mai sistematic expunere a Istoriei Imperiului bizantin realizat pn n prezent de un romn, dup modelul si exigentele pozitivismului. De aici deriv meritele expunerii, care este documentat si ndreptat spre lmurirea faptului concret, a detaliului cu semnificatie istoric. Preocuparea pentru acest aspect pare s-1 fi absorbit prea mult

pe autor, inclusiv n formulrile de titluri. Multe dintre ele lipsesc, inclusiv titlul pe care 1-am dat acestui volum. Suntem ns ncredintati c la redactarea complet si la definitivarea ntregii lucrri, Nicolae B-nescu ar fi acordat o atentie cuvenit si acestui aspect, cu deschideri ctre noua istorie", rezultate dintr-o capacitate de intuitie pe care expunerea sa o dovedeste adeseori si care l aseaz fr dificultate alturi de alte figuri de seam ale istoriografiei romne, ca Nicolae lorga sau George I. Brtianu. Dincolo de valoarea n sine a textului pus acum pentru prima oar la dispozitia publicului nostru cititor, care este unul deosebit de cultivat, ca si a tineretului studios, de care Nicolae Bnescu a fost legat n chip firesc, considerm c se cuvine preluat si dus mai departe mesajul unei initiative care leag actuala istoriografie romn de matca ei initial, de traditiile si de realizrile ei din trecut, de filonul ei cel mai autentic. Tudor TEOTEOI NOT ASUPRA EDITIEI Textul care urmeiz reproduce cu fidelitate manuscrisul autograf al lui Nicolae Bnescu, att n privinta stilului, ct si a formelor utilizate de ctre autor pentru redarea numelor proprii transmise de ctre izvoare. Singurele modificri operate de noi privesc unele forme arhaice, ca si expresii iesite din uzul limbii romne actuale, cutnd ns s mentinem nealterat stilul autorului. Pentru sistematizarea textului, operatiune pe care autorul nu a finalizat-o, mai ales n privinta titlurilor de capitole, de prti, ca si de volume, am adugat respectivele titluri, cu convingerea c formulrile lor se apropie cel mai mult de spiritul expunerii autorului. Faptul este valabil si pentru titlul acestui volum. Rigoarea stiintifici impune redarea uniform a termenilor proprii, dificultate sporit n cazul formelor grecesti ncettenite deja n limba romn, precum Calcedon" pentru Chalkedon". Am preferat ultima form, folosit consecvent de ctre autor, n spiritul redrii etimologice a notiunilor. Usoarele variatii pe care le ntlnim n text nu schimb principiul urmat de Nicolae Bnescu, principiu care corespunde, altminteri, si opiniilor noastre. Interventiile pe care le-am efectuat mai ales n note, n vederea actualizrii, pe ct posibil, a informatiei, au fost trecute ntre paranteze drepte. In partea a doua a crtii am redat printr-un corp de liter mai mic cteva fragmente care par mai degrab fise de documentare ale autorului, dect o redactare finit a lucrrii. De asemenea, la lista de abrevieri a autorului am adugat o alta, continnd abrevierile utilizate de noi. ABREVIERI ALE AUTORULUI Brooks, The Eastern Provinces = E.W. Brooks. The Eastern Provinces form Arcadius to Anastasius (Cambridge Medieval History, t. l, cap. XVI). Buiy, History form Arcadius to Irene = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire form Arcadius to Irene (395-800), l, II, London, 1889. Bury, Easteern Roman Empire = I.B. Bury, A History of the Eastern Roman Empire form the Fli of Irene to the Accession of Basile I (802-867), London, 1912. Bury, History I si History II = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire from the Death of Theodosius I to the Death of Justinian (395-565), 2 vols., London, 1923. Croiset, Litterature grecque = Alfred et Maurice Croiset, Histoire de la Litteraturegrecque, 5 vols., Miinchen, 1924. Diehl, L'Exarchat de Ravenne = Ch. Diehl, Etudes sur l'ad-ministration byzantine dans l'Exarchat de Ravenne (568-751), Paris, 1888. Diehl, L 'Afrique byzanine = Ch. Diehl, L 'Afrique byzantine. Histoire de la domination byzantine en Afrique (533-709), Paris, Leroux, 1896. Diehl, Justinien = Ch. Diehl, Justinien et la civilisaation byzantine au W-e sfecle, Paris, Leroux,

1901. Diehl et Marcais, Le monde oriental = Ch. Diehl et G. Marcais, Histoire du Moyen Age, III, Le monde oriental de 395 1081, col. Histoire Generale", Paris, 1944. Finlay, History of Greece = George Finlay, A History of Greece form its conquest by the Roman to the present time B.C. 146 to A.D. 1864, ed. H.F. Tozer, Oxford, 1877, 7 vols. Gibbon, Decline and Fli, ed. Bury = Edw. Gibbon, The History of the Decline and Fli of the Roman Empire, ed. I.B. Bury, London, 1896-1900, 7 vols. ABREVIERI ALE AUTORULUI Goubert, L'empereurMaurice = Paul Goubert, Byzance avnt l'Islam. Byzance et l'Orient sous Ies successeurs de Justinien. L'empereur Maurice, Paris, Picard, 1951. Gtiterbock, Byzanz und Persien = K. Gilterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatischvotkerrechtlichen Beziehungen im ZeitalterJustinians, Berlin, 1906. Schmid, Stahlin, Griechische Litteratur = W. Schmid, Otto Sthlin, Wilhelm von Christs Geschichte dergriech. Litteratur, ed. a Vl-a, Il-er Teii, Il-e Hlfte, Munchen, 1961. Stein, Studien = E. Stein, Studien zur Geschichte des byzant. Reiches vornehmlich unter den Kaisern Justin II und Tiberius Constantinus, Stuttgart, 1919. Stein, Geschichte = E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I. wien, 1928. Stein, Bas-Empire II = E. Stein, Histoire du Bas-Empire II, pub-lie par Remy Palanque, 1949Vasiliev, L'empire byzantin I, II = A.A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, 2 vols., Paris, Picard, 1932. Vasiliev, Justin the First = A.A. Vasiliev, Justin the First. An Introduction to the Epoch ofjustinian the Great, Harvard Univ. Press, Cambridge Mass., 1950 (Dumbarton Oaks Studies I). ABREVIERI ALE NGRIJITORULUI EDItIEI An. Boli. = Analecta Bollandiana, Bruxelles, 1882ADSV = Anticnaja Drevnost' i Srednie Veka, Sverdlovsk (Ekaterinburg) Beck, Kirche = H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, Munchen, 1959 BMGS = Byzantine and Modern Greek Studies, Birmingham BS1 = Byzantinoslavica, Praga, 1929-BZ = Byzantinische 2-eitschrift, Leipzig (Munchen), 1892-Dagron, Naissance = -G. Dagron, Naissance d'une capitale, ed. a Il-a, Paris, 1984 DOP = Dumbarton Gaks Papers, Washington, 1941-EBPB = Etudes byzantines et postbyzantines, Bucuresti, 1979-EHR = English Histori cal Review, Londra EPLBIP = 'EyK'OKA.orciSi.KO npoccojTOypaqHKO AE^IKO Bu^avTivfjt 'loTOpiaq Kcd IloXuio^ov, Atena, 1996-FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae, 4 voi., Bucuresti, 19641982 FHG = Fragmenta Historicorum Graecorum, ed. C. et T. Miiller, 5 voi., Paris, 1885 GRBS = Greek-Roman and Byzantine Studies Hunger, Literatur = H. Hunger, Die hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner, 2 voi., Munchen, 1978 Jones, LRE = A.H.M. Jones, The Later Roman Empire, 284-602, voi. MV, Oxford, 1964 LM = Lexikon des Mitrelalters OCP = Orientalia Christiana Periodica, Roma, 1935-ODB = OxfordDictianary ofByzantium, 3 voi., New York-Oxford, 1991 TM = Travaux et Memoires, Paris, 1965RE = Paulys Realencyclopdie der classischen Altertumswissenschaft, neue Beafbeitung hrsg. v. G. Wissowa, Stuttgart, 1893REB = Revue des Etudes byzantines, Paris, 1944 si (R)EB pentru vols. I-III, aprate la Bucuresti VR = Variorum Reprints Viz. Vrem. = Vizantijskij Vremennik, Sanktpetersburg (Leningrad), 1894-1927, Moscova, 1947-

PREFAT Dac n privinta datei cu care se ncheie istoria Bizantului - prbusirea sub loviturile turcilor otomani (1453) - nu ncape discutie, prerile se deosebesc cnd e vorba s se determine mai precis timpul de unde aceast istorie trebuie s nceap. Unii pornesc de la Justinian I, de la data urcrii sale pe tron (527), sau de la data decretului de nchidere a Universittii din Atena (529), care pune capt celei din urm manifestri superioare a vietii pgne. Altii gsesc mai potrivit a porni de la moartea lui Theodosius cel Mare (395), cnd imperiul se mparte ntre cei doi fii ai si, n jumtatea de Apus si cea de Rsrit. Dar Krumbacher a artat cu mult dreptate1 netemeinicia acestor preri si motivele pentru care trebuie s se nceap cu mult nainte de Justinian, si chiar nainte de Theodosius cel Mare, cci nu se pot avea n vedere numai faptele singulare, ci ntreaga dezvoltare n toate domeniile vietii, din primele timpuri ale imperiului pn n zilele celui din urm Paleolog. De aceea, pentru el timpul n care se plmdesc germenii acestei aoi epoci a istoriei nu poate fi dect acela n care vechiul pgnism oficial a fost nlocuit cu noua religie a lumii, timpul n care organismul Statului a suferit o prefacere adnc si durabil, acela n care elementul grec ajunse n Imperiul roman un fac1 Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. a Il-a, Munchen, 1897, Introducere", [ed. anastatic, New York, Burt Franklin, 1970]. tor politic de mare nsemntate si, n cele din urm, predominant, prin ntemeierea unei noi capitale, asezate n cercul de influent a culturii grecesti; n sfrsit, timpul n care n limba, n literatura si arta greac se ndeplinesc prefaceri fundamentale. Acestea se ntmpl, afirm Krumbacher, la nceputul veacului al IV-lea, sau, dac vrem o dat mai exact, n anul 324, cnd Constantin cel Mare ocup tronul imperiului ca singur stpnitor. Sub raport politic, adaug Krumbacher, ceea ce deosebeste radical epoca bizantin de cea roman e strmutarea centrului de greutate al imperiului din Apus n Rsrit si nlturarea treptat, cu ncetul, ca o consecint a acestui fapt, a limbii latine de ctre cea greac. nvtatul german vede punctul initial al acestui proces n ntemeierea noii capitale la Constantinopol si n mprtirea imperiului rezultat dintr-nsa n cele dou jumtti: de Apus si de Rsrit. Prin aceste dou fapte se pecetluieste definitiv separatia, adncit tot mai mult, a Orientului grec de Occidentul latin. Consideratii att de serioase nu pot fi ignorate, si o istorie a Bizantului trebuie s prezinte, orict de sumar, toate aceste mari prefaceri, hotrtoare pentru nsusi caracterul Statului bizantin. Eminentul bizantinist englez J. Bury socoteste si el c dezvoltarea bizantinismului" a nceput din secolul al IV-lea si c unele din trsturile sale caracteristice ncep s apar ndat dup ntemeierea Constantinopolului2. 2 Cambridge Medieval History, London, 1923, voi. IV, Introducerea" la Istoria Bizantului. *.-:.^t. .,/,-, . ,,:.^ .,,,,:..,,,. f^.,,s 36 Franz Dolger reprezint acelasi punct de vedere cnd afirm ca nceput al istoriei bizantine anul 325, ca simbol al primei manifestri puternice a Bisericii crestine hotrtoare pentru dezvoltarea politic si cultural n Evul Mediu, si anul 330, anul ntemeierii Constantinopolului, Palladium al puterii politice si bisericesti a imperiului n Orient"3. De aceea, noi vom ncepe istoria Imperiului bizantin de la Constantin cel Mare, schitnd astfel evenimentele secolelor al IV-lea si al V-lea, fr de care greu s-ar ntelege aceast istorie, si care constituie ntia sa perioad, caracterizat att de bine prin expresia fruhbyzantinisch a germanilor, creia i corespunde n limba noastr caracterizarea de protobizantin. mprtirea istoriei bizantine n perioade, discutat cu atta pasiune n anii din urm, e ceva artificial. Noi urmm traditia practic a expunerii acestei istorii pe dinastiile de mprati. 3 Byzanz (collaborateur pour l'Art byzantin: A. M. Schneider), n Wissenschaftliche Forschungsberichte. Geisteswissen-schaftliche Reihe", Berna, A. Francke AG. Verlag, 1952,

Einlei-tung, p. 115. PARTEA NTI DINASTIILE CONSTANTINIAN si THEODOSIAN CU SUCCESORII LOR U-M-JI'UILM 9. . AnC *M fu Cu tMiuZ. foit*. > t.. TVviuL Itt^ C. otv*. .. ti 4*