New Microsoft Word Document (1)

50
ISTORIA JUCARIILOR Istoria jucăriilor este foarte veche, la fel de veche ca şi istoria umanităţii. Primele jucării au fost construite numai din elemente ce se găseau în natură: din lemn, piatră, lut, iarbă sau chiar din oase. Printre jucăriile descoperite de arheologi se numără fluiere din lut în formă de pasăre, vagoane şi căruţe din lemn. În Egiptul antic, copiii se jucau cu păpuşi făcute din piatră, în vreme ce în Grecia şi în Roma, micuţii începuseră să se joace cu păpuşi din lut sau din ceară, cu arcuri cu săgeţi, cu beţe şi jucării de tip yo-yo din piatră sau din lemn. Primul zmeu a apărut în China, în jurul anului 1.000 î.Hr. În India, în jurul anului 600 î.Hr., a devenit popular jocul Chaturanga, precursorul şahului de astăzi. În secolul al XVII-lea sunt inventate patinele cu rotile şi copiii încep să se joace cu soldăţei şi mingi de plastic. Primele trenuleţe apar în 1914, iar în 1930 sunt lansate primele păpuşi şi figurine Disney, eroul fiind Mickey Mouse. Ceva mai târziu apar jocurile de societate Monopoly şi Scrabble, iar pe la 1949, jocurile Lego revoluţionează piaţa jucăriilor. În multe oraşe din lume există acum muzee ale jucăriilor, în care se pot vedea păpuşi foarte vechi, jucării teleghidate etc. Jocuri pe calculator în mileniul III Astăzi, multe jucării sunt făcute din plastic, cauciuc, metal, păpuşile pot vorbi şi chiar pot recunoaşte vocea stăpânului, jocurile pe calculator sunt din ce în ce mai numeroase şi mai complexe. Acum există jucării pentru toate stadiile de dezvoltare

description

f

Transcript of New Microsoft Word Document (1)

Page 1: New Microsoft Word Document (1)

ISTORIA JUCARIILOR

Istoria jucăriilor este foarte veche, la fel de veche ca şi istoria umanităţii. Primele jucării au fost construite numai din elemente ce se găseau în natură: din lemn, piatră, lut, iarbă sau chiar din oase. Printre jucăriile descoperite de arheologi se numără fluiere din lut în formă de pasăre, vagoane şi căruţe din lemn. În Egiptul antic, copiii se jucau cu păpuşi făcute din piatră, în vreme ce în Grecia şi în Roma, micuţii începuseră să se joace cu păpuşi din lut sau din ceară, cu arcuri cu săgeţi, cu beţe şi jucării de tip yo-yo din piatră sau din lemn.

Primul zmeu a apărut în China, în jurul anului 1.000 î.Hr. În India, în jurul anului 600 î.Hr., a devenit popular jocul Chaturanga, precursorul şahului de astăzi. În secolul al XVII-lea sunt inventate patinele cu rotile şi copiii încep să se joace cu soldăţei şi mingi de plastic. Primele trenuleţe apar în 1914, iar în 1930 sunt lansate primele păpuşi şi figurine Disney, eroul fiind Mickey Mouse. Ceva mai târziu apar jocurile de societate Monopoly şi Scrabble, iar pe la 1949, jocurile Lego revoluţionează piaţa jucăriilor. În multe oraşe din lume există acum muzee ale jucăriilor, în care se pot vedea păpuşi foarte vechi, jucării teleghidate etc.

Jocuri pe calculator în mileniul III

Astăzi, multe jucării sunt făcute din plastic, cauciuc, metal, păpuşile pot vorbi şi chiar pot recunoaşte vocea stăpânului, jocurile pe calculator sunt din ce în ce mai numeroase şi mai complexe. Acum există jucării pentru toate stadiile de dezvoltare al copilului, jucării din ce în ce mai sofisticate, interesante şi care ţintesc spre o dezvoltare cât mai complexă a inteligenţei şi a personalităţii copilului. Paradoxal, uneori, jucăriile din lemn sunt mult mai scumpe decât roboţii inteligenţi ai vremurilor noastre

CAPITOLUL I : Prezentarea firmei S.C. Noriel S.R.L.

1.1 SCURT ISTORIC

Noriel este un grup de companii din România care deține o fabrică de jucării , magazine de jucării și o editură . Grupul Noriel include companiile Noriel Impex (distribuitor de jucării) , Toys and Games Industry (fabrică de jucării din Prahova) , Noriel Maxim (editură de reviste și material

Page 2: New Microsoft Word Document (1)

educaționale pentru copii) m Intertoy Zone (divizia de retail) . Grupul a avut o cifră de afaceri de 12 milioane de euro în anul 2009 .

În anul 2008 , cea mai mare companie din grup , Noriel Impex , în care lucrau 53 de angajați , a avut o cifră de afaceri de 10,2 milioane euro.

În martie 2010 , compania Noriel a fost preluată de grupul de societăți BAF , deținut de fondul de investiții Balkan Accession Found , care este administrat de Axxess Capital .

LOCAȚII MAGAZINE

Arad , Bacău , Brăila , Brașov , București , Buzău , Craiova , Iași , Oradea , Piatra-Neamț , Pitești , Târgu Mureș , Timișoara .

1.2 NORIEL PIATRA-NEAMȚ

Noriel Galleria Mall

Program de lucru: Luni-Duminică: 10.00-22.00

Tel: 0730.999.763

E-mail: neamț@norieltoys.ro

Adresă: Str. Plăieșului Nr 2, Galleria Mall Piatra Neamț, et.1

Web: www.noriel.ro

1.3 CONCURENTI DIRECTI

-Tres Jolie

1.4 CONCURENTI INDIRECTI

-New Yorker

-Penny

Page 3: New Microsoft Word Document (1)

-Takko

-Leonardo

-CCC

-Neo Fashion

-Mondex

-Kenvelo Anywhere

-Orsay

-Deichmann

-TinaR

-HDS Inmedio

-Irish Coffe Lounge

CAPITOLUL II: Organizarea activităţii S.C. NORIEL S.R.L.

2.1. Organizarea internă a firmei

2.1.1. Date generale

Este un supermarket modern, care comercializează produse alimentare şi nealimentare într-o

gamă variată de sortimente. Mărcile produselor sunt cunoscute şi sunt de provenienţă românească

sau internaţională.

Spaţiile din magazinul NORIEL sunt necesare desfăşurării activităţii comerciale:

Sala de vânzare – are loc procesul de vânzare a mărfurilor;

Spaţiul pentru depozitarea mărfurilor care sunt rezerva pentru rafturi, păstrarea

stocurilor şi asigurarea continuităţii activităţii de vânzare;

Page 4: New Microsoft Word Document (1)

Spaţii auxiliare – spaţiu pentru primirea, dezambalarea produselor, recepţia

mărfurilor, depozitarea temporară a ambalajelor;

Spaţii anexe – grupuri sanitare, vestiare pentru personal;

Spaţii pentru birouri – contabilitate, secretariat, management

Spaţii cu diferite utilizări – spaţiu pentru cărucioare, scări rulante, spaţiu pentru pază,

spaţii frigorifice.

Forma sălii de vânzare este dreptunghiulară, cu o suprafaţă de 5000mp, cu plafoane false,

iluminat corespunzător, aer condiţionat.

Baza tehnico-materială a magazinului este formată din:

mobilierul comercial modern din sala de vânzare care are ca scop expunerea

mărfurilor, accesibilitatea la produse, punerea în valoare a articolelor expuse,

facilitatea serviciului de vânzare, mobilier multifuncţional, capacitatea de preluare a

mărfurilor atât pe orizontală cât şi pe verticală; mobilierul modular, tipizat, cu rafturi

şi gondole;

utilajele din sala de vânzare sunt următoarele: utilaje pentru calcul, aparat de

verificat, vitrine, tejghele frigorifice, maşini pentru tăiat, cântărit, ambalat, marcat;

materiale de prezentare şi desfacerea mărfurilor: mese, cărucioare, coşuleţe, tăviţe;

casele de marcat: au spaţiu separat de amplasare cu ieşire separată din sala de

vânzare; spaţiul este denumit casa magazinului, unde se stabileşte valoarea

cumpărăturilor, se tipăreşte bonul de casă, se încasează valoarea bonului de casă şi

cumpărătorul primeşte produsele; numărul caselor de marcat este de 3, în funcţie de

numărul de cumpărători şi volumul de vânzare.

Aranjarea sălii de servire S.C. NORIEL SRL este realizată respectând principiile

ergonomice, distanţa optimă faţă de spaţiul de aprovizionare, dispunerea mobilierului şi a utilajelor

astfel încât să se realizeze o activitate de vânzare eficientă, spaţiu de circulaţie pentru consumatori

suficient pentru realizarea deplasărilor cu cărucioare şi coşuleţe fără a fi îngreunat fluxul

cumpărătorilor, vitrine frigorifice şi gondole.

2.1.2. Organigrama

Page 5: New Microsoft Word Document (1)

Organigrama firmei S.C. NORIEL SRL reprezintă reprezentarea schematică a organizării

activităţii. Organigrama firmei S.C. NORIEL S.R.L. este prezentată în fig. 2.2.

Fig.2.2. Organigrama firmei S.C. NORIEL S.R.L.

2.2.2. Personalul firmei NORIEL

FIȘA POSTULUI - Vânzător - S.C. NORIEL S.R.L.

I. Denumirea postului: Lucrător comercial - Vânzător

Poziția în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România): 522006

Obiectivul specific al muncii:

- încasează bani și bonuri de masă

. pune la dispoziția clienților produsele comerciale

. menține igiena locului de muncă

. aranjează produsele expuse

Rezumatul postului:

Vânzarea de produse comerciale.

MANAGER GENERAL

DEPARTAMENTFINANCIAR-CONTABIL

DEPARTAMENTRESURSEUMANE

DEPARTAMENTCOMERCIAL

DEPARTAMENTMARKETING

DEPARTAMENTTEHNIC

Page 6: New Microsoft Word Document (1)

ÎI. Integrarea în structura organizatorică a organizației

Poziția postului în cadrul structurii organizației

A.Postul imediat superior : Director contabil

Postul imediat inferior : Nu este cazul

B.Subordonări:

Are în subordine: Nu este cazul

Este înlocuit de: Altă persoană care deține același post sau de directorul pe vânzări

Înlocuiește pe: Altă persoană care deține același post

Relații:

A.Ierarhice: Director general, Directorul pe vânzări, directorul contabil

B.Funcționale: Directorul pe vânzări, directorul contabil, expertul contabil, agenți comerciali, funcționari publici, personalul bancar și al firmelor de asigurări

C.De reprezentare: Clienții societății comerciale și potențialii clienți

III.Condițiile materiale ale muncii:

Calculator (PC)

Calculatoare

Imprimante

Formulare: facturi, chitanțe, liste de plăți, liste de comenzi, bonuri fiscale, ordine de plată, etc

Combină frigorifică

Ustensile de curățat

Substanțe chimice pentru curățat

Casă de marcat

Alarmă de siguranță a incintei

Apărat de aer condiționat

IV. Atribuțiile și sarcinile postului de muncă

1.Vânzarea produselor comerciale

-introduce în bază de date produsele pe care le-a comandat clientul

Page 7: New Microsoft Word Document (1)

-aduce clientului din magazie sau de pe rafturi produsele pe care acesta le-a comandat

-verifică produsele (cantitativ și calitativ) date clientului

-probează calitatea mărfurilor și modul de funcționare a aparaturii expuse spre vânzare

-încasează banii sau/și bonurile de masă

-verifică banii sau/și bonurile de masă încasați de la client

-depozitează banii sau/și bonurile de masă în locurile speciale create pentru asta

2.Realizarea evidenței banilor

-număra banii încasați

-realizează monetarului banilor încasați

-verifică dacă sunt sau nu banii care ar trebui să fie în casă după fiecare zi de lucru

- număra bonurile de masă

-predă banii și/sau bonurile de masă directorului general sau directorului pe vânzări

3.Menținerea igienei spatiunlui de lucru și pe cea proprie

-curată și spăla podelele dimineață înainte de deschiderea magazinului, seară după închidere și de fiecare data când este nevoie pe parcursul zilei de lucru

-șterge praful de pe aparatură de lucru, rafturi, tejghea și produse de fiecare data când este nevoie

-să fie îmbrăcat(a) în uniformă în orele de program (uniformă furnizată de angajator - halat și șapca)

-să ducă gunoiul de fiecare data când este nevoie

-să colecteze cartoanele rămase de la produsele vândute

-să strângă ambalajele rămase de la produse și alte resturi în vederea aruncării lor

-să mențină produsele expuse și depozitate curate, neprafuite

-să respecte normele vânzării, depozitării, expunerii de produse alimentare, normele mânuirii de produse chimice

-să anunțe persoanele din conducere privind orice neregulă găsită în legătură cu produsele

4.Aranjarea, ordonarea și expunerea produselor comerciale

-verifică stocul de produse expuse pentru a determină nivelul lor

-depozitează și păstrează produsele conform specificațiilor fabricantului sau procedurilor standard

Page 8: New Microsoft Word Document (1)

-întocmește necesarul de produse pentru refacerea stocului de marfă expusă aduce marfă pentru a completă stocul de marfă expusă

-aranjează marfă pe rafturile de expunere

-scrie prețurile produselor

-afișează sau atașează prețurile produselor conform legilor în vigoare

-aranjează produsele în magazie respectând normele în vigoare

5.Primirea de marfă

-verifică dacă există comandă pentru produsele primite, care sunt acestea și în ce cantitate au fost comandate

-ajută la descărcarea mașinii care aduce produsele

-verifică calitativ și cantitativ produsele primite

-depozitează produsele pe rafturile de expunere sau în magazie

-realizează recepția pe marfă primită

6.Efectuarea de plăți în conformitate cu listele de plăți

7.Comandarea de produse comerciale în conformitate cu listele de comenzi

V. Pregătirea necesară postului de muncă

De bază: Studii liceale și/sau post-liceale

De specialitate: cursuri de vânzătoare

Cursuri speciale: de legislație a muncii, de calculator, economice și financiare, limbi străine

VI. Experiență (natură/durată)

Postul de lucrător comercial poate fi ocupat de orice persoană care manifestă interes și care are aptitudini pentru această profesie.

După 1-2 ani de experiență în domeniul vânzărilor se pot obține performanțe superioare.

VII. Acomodarea cu cerințele postului de muncă

1.Pentru o persoană debutantă în profesie, acomodarea cu postul se realizează în 6 luni

2.Pentru o persoană experimentată, acomodarea cu postul se realizează în 3 luni.

VIII. Competențele postului de muncă

Page 9: New Microsoft Word Document (1)

Cunoștințe și deprinderi:

1.Cunoașterea unui editor de text pe calculator

2.Operarea cu o bază de date (FOX, Excel)

3.Cunoașterea unei limbi străine de circulație

4.Cunoașterea pieței de produse

5.Cunoașterea mediului economic

6.Cunoștințe din domeniul comportamentului consumatorului

Calități aptitudinale, de personalitate, educaționale și exigențe familiale:

1.Calități fizice:

Sănătate bună. Sunt contraindicate bolile cronice care ar împiedică activitatea fizică intensă sau defectele fizice care conduc la îngreunarea comunicării cu clienții

Condiție fizică bună, rezistentă la efort

Prezentare plăcută, carismatică

Exprimare clară, cursivă, literară. Sunt contraindicate defectele de vorbire

Nu există restricții de vârstă pentru persoanele cu experiență, dar este de preferat că angajările debutanților să fie limitate că vârstă la 18 de ani.

- Nu sunt restricții legate de sex

2.Cerințe educaționale:

Studii liceale

Este apreciată și altă experiență decât cea menționată mai sus

Sunt apreciate cunoștințele generale și de specialitate.

3.Aptitudini intelectuale generale:

- Este de dorit și esențial un nivel de dezvoltare intelectuală generală, medie și peste medie.

4.Aptitudini speciale:

- Facilități de exprimare scrisă și orală

- Capacitatea de redactare în scris a rapoartelor de gestiune

Gândire practică

Page 10: New Microsoft Word Document (1)

Capacitate de integrare socială mare, sociabilitate

Calități artistice, utile în expunerea de produse și atragerea clienților

Capacitate de memorare bună; ușurință de a reține detalii

Sensibilitate la probleme

Aptitudini numerice

Raționament deductiv

Capacitatea de ordonare a informației

Flexibilitate de cuprindere

O bună orientare în spațiu

5. Interese:

Interese practice în domeniul artistic

Interese practice care vizează sferă cunoașterii mecanismelor sociale

6. Dispoziții:

Plăcerea de a interacționa cu alții

Capacitatea de a influența alte persoane

Plăcerea de a munci într-un ritm alert

Personalitate extravertită, axată pe relații sociale, cu inteligență socială, responsabilă, cu intuiție psihologică, neinfluentabil

7. Motivația

Dornic de a da un randament cât mai bun

Dornic de a avansa

8. Situația familială

Viață de familie echilibrată

Mobilitate acceptabilă de acasă la servici

IX. Responsabilitățile postului de muncă

1. În raport cu alte persoane:

Onestitate și confidență vizavi de persoanele din interior și exterior cu care este în contact

Page 11: New Microsoft Word Document (1)

Confidențialitate privind politică internă a firmei

Cooperarea cu ceilalți angajați

Rezolvarea promptă a plângerilor venite din partea clienților

2. În raport cu aparatură pe care o utilizează:

Menținerea la standardele unei bune funcționari a aparaturii folosite

Utilizarea cu responsabilitate a aparaturii din dotare, fără abuzuri

Anunțarea oricărei defecțiuni directorului general

3. În raport cu produsele muncii:

Conștiinciozitate vizavi de sarcinile pe care le are de îndeplinit

4. În raport cu securitatea muncii

Veghează la respectarea normelor de tehnică securității muncii

Se achita la timp de toate responsabilitățile ce-i revin

5. Privind precizia și punctualitatea

Acceptarea unui program de lucru extins atunci când este nevoie

Realizarea în timp util a sarcinilor pe care le are

6. În raport cu metode/programe

Preocuparea continuă de autoperfecționare prin studiu individual și participarea la cursuri

Orice neînțelegere a procedurilor de lucru trebuie semnalată directorului general

7. Privind relațiile cu alții/comunicarea

Menține relații colegiale și cooperează cu colegii

Este politicos în relațiile cu clienții, dând dovadă de maniere și de o amabilitate echilibrată

Este prompt în răspunsurile pe care trebuie să le dea clienților

Menține relații corecte cu firmele/ companiile cu care lucrează

Contribuie la menținerea unei atmosfere de lucru plăcute

X. Condițiile postului de muncă

1.Natură muncii: în general se lucrează în grup

Page 12: New Microsoft Word Document (1)

3. Deplasări: foarte rar

4. Incidente critice: -pericol de jaf, spargere, furt; defectarea rețelei de calculatoare, de gestiune; control financiar; control de igiena și sănătate; controlul companiilor colaboratoare pentru urmărirea expunerii unor anumite produse.

5. Solicitare fizică intensă

XI. Salarizare

Salarizarea se realizează în conformitate cu normele interne ale societății comerciale

FIȘA POSTULUI – Manager general – S.C. NORIEL S.R.L.

1. Denumirea compartimentului:

CONDUCERE

2. Denumirea postului:

MANAGER GENERAL

3. Numele și prenumele salariatului:

AMARIEI MIHAI CONSTANTIN

4. Se subordonează:

Consiliului de administrație

5. Numele șefului ierarhic:

CHIRIAC GABRIELA

Page 13: New Microsoft Word Document (1)

6. Subordonează:

consilier juridic, director economic, director de vânzări și marketing, director resurse umane, director tehnic, director logistică, director producție;

7. Drept de semnătura:

Intern:

Extern:

8. Relații funcționale:

-cu directorii de departamente (aprobă proceduri de organizare și derulare a principalelor procese la nivel de firmă: contractare, vânzări, aprovizionare, etc);

9. Pregătirea și experiență:

Pregatirea necesară postului de muncă:

- de bază: studii superioare de profil economic;

- cursuri speciale: marketing, vânzări, management organizațional, management financiar. operare Pc - Office, Power Point, limbă străină;

- Competențele postului de muncă:

- cunoștințe și deprinderi:

1. Cunoștințe de management organizațional, financiar, vânzări;

2. Cunoașterea în profunzime a pieței locale de afaceri;

3. Cunoașterea legislației în domeniu;

4. Cunoașterea unei limbi de circulație internațională - limbă engleză - la un nivel mediu - avansat (scris, citit, vorbit);

5. stăpânirea unor tehnici și instrumente financiar-contabile;

- cerințe aptitudinale:

1. nivel de inteligență generală peste medie (capacitate de sinteză și de analiză, judecată rapidă);

Page 14: New Microsoft Word Document (1)

2. aptitudine generală de învățare;

3. aptitudini de comunicare;

4. aptitudini de calcul;

5. aptitudinea de a lucra cu documente;

6. planificare și organizare a operațiilor și activităților;

7. abilități de negociere;

8. acordare și transmitere de informații;

9. vocabular bogat;

10. atenție selectivă, concentrată și distributivă;

- cerințe comportamentale:

1. capacități persuasive;

2. capacitate de coordonare;

3. responsabilitate personală;

4. capacitate de planificare și organizare;

5. eficientă personală;

6. spirit de echipă;

7. comportament etic/integritate;

10. Autoritate și libertate organizatorică:

Dacă este cazul

11. Responsabilități și sarcini:

- Condiții materiale ale muncii:

- instrumente specifice muncii de birou (imprimanta, fax, copiator, telefon mobil);

- laptop, autoturism de serviciu;

Page 15: New Microsoft Word Document (1)

- Sarcini și atribuții ale postului de muncă:

- Stabilește obiectivele generale ale firmei în concordanță cu strategia elaborată de consiliul de administrație:

1. Stabilește anual, împreună cu directorii de departamente, obiectivele generale de dezvoltare;

2. Comunică fiecărui director obiectivele generale și specifice previzionate pentru fiecare departament și urmărește că acestea să fie comunicate personalului din cadrul fiecărui departament;

3. Monitorizeaza trimestrial/ semestrial/anual gradul de realizare a obiectivelor;

4. Stabilește obiective personale (indicatori de performanță) și pentru top-management în strictă concordanță cu obiectivele firmei;

- Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli (BCV) și rectificările acestuia:

1. Participă la elaborarea anuală a bugetului de venituri și cheltuieli, analizează propunerile înaintate, operează corecțiile necesare și aprobă bugetul final;

2. Aprobă sistemul de raportare folosit pentru urmărirea realizării BVC;

- Identifică oportunități de afaceri:

1. Monitorizeaza piață și identifică tendințele de dezvoltare;

2. Analizează oportunitățile/constrângerile de ordin legislativ, financiar, tehnologic și social din mediul de afaceri al firmei;

3. Identifică modalități de dezvoltare a serviciilor oferite de firmă în concordanță cu tendințele pieței;

4. Identifică și atrage resursele necesare pentru implementarea noilor idei de afaceri;

- Reprezintă firmă în relațiile protocolare cu furnizorii, clienții și alte organizații cu impact real/potențial asupra rezultatelor firmei:

1. Asigură o bună imagine a firmei pe piață;

2. Identificarea oportunităților de investiție și obținere de profit;

3. Participă la întâlniri de afaceri cu furnizori, clienți, organisme financiare și instituții guvernamentale din țara și din străinătate;

4. Dezvoltă relații pozitive cu persoane-cheie în vederea întăririi poziției firmei;

- Asigură managementul firmei:

1. Elaborarea proiectului de buget și a proiectului de achiziții tehnologice în vederea satisfacerii dezideratelor de rentabilitate și competitivitate pe piață ale organizației;

Page 16: New Microsoft Word Document (1)

2. Reprezintă organizația în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice în conformitate cu împuternicirea acordată de A.G.A;

3. Negociază contractul colectiv de muncă și contractele individuale de muncă, supervizează elaborarea și implementarea Regulamentului intern al firmei;

4. Gestionarea și gospodărirea patrimoniului organizației în interesul acesteia;

5. Urmărirea îndeplinirii condițiilor igienico-sanitare, de protecție a muncii, de prevenire și stingere a incendiilor, prevăzute de reglementările și normele legislative în vigoare;

6. Preocuparea pentru conservarea și dezvoltarea bazei materiale a organizației;

7. Supervizarea aplicării corecte a codului muncii și a reglementărilor legislative privind operațiunile financiar-contabile (apelarea la serviciile de consultanță și consiliere ale consultantului juridic și ale directorului economic);

8. Efectuarea de investigații periodice cu privire la calitatea muncii prestate în cadrul organizației (avizarea evaluărilor individuale anuale);

9. Controlul și supervizarea activității departamentelor de producție, de vânzări și marketing, economic, tehnic, resurse umane;

10. Urmărirea aplicării acurate a deciziilor luate și evaluarea efectelor acesteia;

11. Asumarea responsabilității pentru deciziile eronate sau nefondate, prin suportarea, după caz, a unor penalități bănești;

12. Asigurarea implicării în activitatea organizaționala a propriei persoane, cât și a personalului din subordine prin crearea unui cadru propice dezvoltării personale și a unui climat stimulativ al performanțelor.

13. Comunică managementului valorile și obiectivele strategice ale firmei;

14. Stabilește obiectivele managerilor din subordine, termenele-limită și modalitățile de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor;

15. Aprobă procedurile de interes general ale firmei (aprovizionare, vânzare, distribuție, financiare, resurse umane);

16. Participă la elaborarea și implementarea sistemelor de raportare și a sistemului de calitate - ISO 9001;

17. Dezvoltă mijloace de motivare a personalului din subordine;

18. Asigură un climat de comunicare și încurajare a inițiativei care să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite;

Page 17: New Microsoft Word Document (1)

19. Identifică nevoile de recrutare și participă la selecția, integrarea și dezvoltarea managementului firmei;

20. Participă la programele de elaborare și actualizare a fișelor de post ale managerilor din subordine;

21. Evaluează periodic activitatea managerilor din subordine;

22. Negociază și conciliază situațiile conflictuale apărute în relațiile interpersonale;

23. Aprobă planificarea concediilor de odihnă pentru angajații din subordine;

24. Asigură respectarea normelor interne de funcționare de către personalul din subordine;

25. Stabilește măsuri de eficientizare a activității personalului din subordine;

- Asigură rețeaua de relații necesară dezvoltării activității firmei:

1. Evaluează potențialul furnizorilor și al clienților;

2. Stabilește posibile căi de colaborare și decide asupra parteneriatelor strategice;

3. Elaborează planul de afaceri anual și monitorizeaza încadrarea în parametrii acestuia;

4. Dezvoltă relații pozitive cu personalul firmei în vederea motivării și a creșterii gradului de implicare în activitatea firmei;

5. Orice altă sarcină trasată de Consiliul de Administrație în funcție de necesitățile organizaționale;

- Autoritatea postului:

1. Decide asupra noilor direcții de dezvoltare;

2. Stabilește planurile de vânzări și profit;

3. Aprobă BVC general și BVC al fiecărui departament din cadrul firmei;

4. Semnează documentele de angajare, colaborare și încetare a relațiilor de muncă;

5. Semnează deciziile de modificare a funcției/salariului pentru angajații firmei - actele adiționale;

6. Semnează organigramă și statutul de funcțiuni al firmei;

7. Semnează contracte cu furnizorii, clienții și partenerii strategici;

8. Aprobă Regulamentul Intern și Contractul Colectiv de Muncă al societății;

9. Semnează statele de plată, rapoartele financiare ale firmei, raportările statistice sau solicitările de investiții din cadrul firmei;

Page 18: New Microsoft Word Document (1)

10. Solicita rapoarte de activitate și ia măsurile necesare în vederea creșterii eficienței activității firmei;

11. Stabilește prioritatea executării sarcinilor pentru personalul din subordine;

12. Aprobă recompense/penalizări, prelungirea/încetarea activității după perioadă de probă a angajaților;

13. Aprobă/respinge cereri ale personalului din subordine

12. Sancțiuni pentru nerespectarea fișei postului sau a anexelor acestora:

Dacă este cazul .

CAPITOLUL III. Politica de produs a firmei S.C. NORIEL S.R.L.

3.1. Definire. Strategii privind produsul

Firma, în economia de piaţă, trebuie să-şi constituie un sistem de atenţionare imediată la

toate cerinţele pieţei, care să-i permită identificarea tendinţelor mediului atât socio-economic cât şi

tehnologic, în care acţionează şi să detecteze toţi factorii perturbatori care există şi se manifestă în

acest cadru. Acest sistem este funcţional, numai dacă firma realizează cercetări de marketing în mod

continuu şi riguros şi bazându-se pe rezultatele prospectării şi anticipării tendinţelor pieţei să-şi

fundamenteze deciziile referitoare la mixul de marketing.

În cadrul mixului de marketing, cea mai importantă componentă, este politica de produs

denumită de specialişti “sâmburele” marketingului”. Considerând produsele şi serviciile principala

cale de comunicare dintre firmă şi piaţă se consideră că “politica de produs este un pivot al întregii

activităţi de marketing”.

Politica de produs se defineşte ca fiind „conduita pe care o adoptă firma referitor la

dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de produse şi servicii ce fac obiectul propriei sale activităţi,

Page 19: New Microsoft Word Document (1)

atitudini ce se raportează permanent la cerinţele mediului de piaţă, la tendinţele manifestate de alţi

concurenţi”1.

Tot ca definiţie, politica de produs reprezintă totalitatea preocupărilor - acţiunilor şi

activităţilor - legate atât de "cum" trebuie să se prezinte şi să se ofere produsele consumatorilor, cât

şi de "cum" ar fi recomandat ca acestea să fie percepute de clienţi. Ca obiective generale, este

evident că politica de produs trebuie să servească scopurilor

activităţilor economice ale firmei şi să ajute generarea de vânzări şi implicit de profit din partea

firmei.

În funcţie de obiectivele specifice, politica de produs trebuie să aibă următoarele scopuri

esenţiale:

1. să contribuie decisiv şi concret la alocarea de resurse pentru dimensionarea adecvată a

structurii de producţie a firmei, dar şi a structurii mărfurilor comercializate de către firmă;

2. să contribuie la creşterea capacităţii concurenţiale ale firmei, precum şi la consolidarea

poziţiei firmei în cadrul pieţei sau pe anumit segment de piaţă, cucerirea de noi pieţe sau de noi

segmente de piaţă;

3. să contribuie în mod decisiv la o cât mai bună satisfacere a cerinţelor şi necesităţilor

consumatorilor;

4. să asigură o un grad cât mai ridicat de mobilizare şi de folosire a potenţialului uman, material

şi financiar pentru realizarea performanţelor economico-financiare fixate de firmă;

5. să contribuie şi la realizarea altor obiective de marketing, cum ar fi:

- stabilirea stocului de mărfuri,

- creşterea vânzărilor şi a cifrei de afaceri,

- diminuarea riscurilor.

În raport cu activităţile desfăşurate, politica de produs a oricărei firme cuprinde următoarele

activităţi componente principale:

1. cercetarea produsului constă în:

1 Florescu et al, 1992

Page 20: New Microsoft Word Document (1)

- analiza calităţii produselor aflate în fabricaţie şi/sau în vânzare;

- urmărirea şi analiza ciclului de viaţă a produsului - studiul învechirii produsului;

- analiza circulaţiei produselor şi observarea lor în utilizare sau în consum

2. activitatea de inovaţie se reflectă în:

- stimularea capacităţilor creatoare din cercetare şi din producţie;

- descoperirea de noi materii prime şi tehnologii;

- dezvoltarea service-ului.

3. modelarea produsului se realizează prin:

- conceperea şi realizarea sub formă de prototip sau de machetă a tuturor componentelor specifice

viitorului produs;

- crearea unei mărfi care sa cuprindă componentele tangibile dar şi cele intangibile in conformitate

cu importanţa acestora în declanşarea cererii.

4. asigurarea legală a produsului realizată prin totalitatea acţiunilor juridice specifice de

protejare împotriva contrafacerilor şi implementată prin instrumente de protecţie legală a produselor

şi a serviciilor cum ar fi : brevetele de invenţie, mărcile de fabrică, de comerţ, de servicii, desenele

industriale, mostrele gustative, drepturile de autor, modelele de utilitate.

5. atitudinea faţă de produsele vechi priveşte următoarele aspecte:

- cunoaştera permanentă a nivelului rentabilităţii fiecărui produs al firmei;

- verificarea gradului de amortizare a mijloacelor de muncă cu ajutorul cărora se produc;

- calcularea permanentă a contribuţiei pe care o aduce produsul în totalul beneficiilor firmei.

Gama de produse sau portofoliul de produse se defineşte ca fiind „ansamblul produselor

care o firmă le oferă pe piaţă chiar dacă este producătoare sau distribuitoare”.2 Gama de produse

constituie mixul de produs şi este alcătuită din:  articole şi linii de produse. Gama de produse se

caracterizează prin următoarele dimensiuni: lăţime, adâncime şi lungime.

După funcţiile particulare pe care le exercită bunurile în gama sortimentală, se pot clasifica în

mărfuri:

2 Stanciu,S.- „Bazele marketingului”, Editura Universităţii, Bucureşti, 1999, pag.124

Page 21: New Microsoft Word Document (1)

            - „ leader –care contribuie la realizarea unei cifre de afaceri cât mai mare;

           - de apel – cu ajutorul acestora sunt atraşi clienţii spre firmă şi care contribuie la vânzarea

produselor leader;

- de asigurare a viitorului – acestea sunt concepute ca fiind viitoarele produse leader.

- reglatorii – care compensează fluctuaţiile de vânzare, din anumite perioade, ale

produselor leader.

- tactice – care sunt utilizate pentru a intră în competiţie cu gama concurenţilor”.

    Cunoaşterea acestor aspecte specifice mixului de produs, au importanţă deosebită în elaborarea

strategiilor de produs, comparativ cu firmele concurente.

    Poziţionare a produselor în cadrul gamei sortimentale, se realizează înainte de elaborarea

strategiilor de produs şi desemnează maniera în care sunt concepute şi evaluate celelalte bunuri

similare de către consumatori.

   Poziţionarea produselor în cadrul portofoliului de produse, se realizează în „patru

grupe,care vor contura strategiile de produs”:

1. produse cu rentabilitatea mare – sunt cele care deţin o cotă de piaţă în creştere.

2. produse cu menţinerea nivelului ridicat al rentabilităţii - deşi se încetineşte în

anumite perioade ritmul de creştere al vânzărilor, este deci necesară o

revigorare a acestora.

3. produse cu rentabilitate ridicată - deşi au o cotă redusă de piaţă, deţin o

creştere rapidă a vânzărilor, ceea ce implică aplicarea unei strategii ofensive.

4. produse în declin – din punctul devedere al rentabilităţii, al vânzărilor, al cotei

de piaţă şi care vor fi eliminate din portofoliul de produse al firmei.

       O firmă care gestionează un număr mare de produse, trebuie să propună politici de produs

specifice la nivel de: „articol, de linie de produse şi de portofoliu (gamă sortimentală) de produse”:

        - la nivel de articol – politica de produs urmăreşte adăugarea sau eliminarea unor funcţii,

schimbarea ambalajulului, deferenţierea marcajului şi a altor elemente de condiţionare, de

prezentare şi de diferenţiere.

        - la nivelul liniei – politicile vizează fie diversificarea, fie restrângerea liniei de produse prin

adăugarea sau prin abandonarea unor articole din cadrul acesteia.

Page 22: New Microsoft Word Document (1)

       - la nivelul gamei (portofoliului) – politicile sunt mai ample, mai diversificate, vizând atât

analiza cât şi gestionarea echilibrului pe grupe de produse existente în gama sortimentală, în fazele

diverse ale ciclului de viaţă, cât şi a proporţiilor în care grupele participă la formarea profitului, la

susţinerea cheltuielilor generale ale firmei.

Privind în ansamblu, decizia nu este uşor de luat şi depinde de capacitatea echipei

manageriale de a se adapta cerinţelor pieţei reale, deoarece nu există reguli orientative cu privire la

gama de produse.

Înnoirea produselor şi a tehnologiilor, în concordanţă cu cerinţele mediului de piaţă pe care

acţionează firma, se reflectă pozitiv asupra indicatorilor săi economico- financiari, îmbunătăţind

capacitatea sa de adaptare şi menţinere la dinamica social- economică.

Procesul inovaţional cuprinde două laturi corelate între ele: inovaţia de produs şi inovaţia de

proces. Aceste două laturi au trei forme distincte:

- inovaţia prin acumulare sau sporire - constă în extensia performanţelor înregistrate de cadrul de

referinţă, la produsele sau procesele noi, prin dobândirea unor noi caracteristici;

- inovaţia sintetică reprezintă combinarea creativă a ideilor sau a tehnologiilor existente;

- inovaţia discontinuă antrenează atât dezvoltarea cât şi aplicarea de noi idei sau tehnologii care

sunt modernizate faţă de cele din prezent.

    În acest moment, lansarea unor noi produse este necesară întrucât după cum constata

M.J.Baker „consumatorii nu au obligativitate de a fi loiali producătorilor, ci doar lor înşişi.

Când li se pune la dispoziţie un produs sau serviciu nou, deosebit, care să le satisfacă nevoile, ei nu

vor avea nici o ezitare în a-şi îndrepta preferinţele către acesta”. Se remarcă astfel:

- schimbarea permanentă a gusturilor consumatorilor, în special, în cazul produselor care depind de

modă şi stil.

 - dezvoltarea produselor şi a tehnologiilor noi, de către concurenţi, ce grăbesc declinul produselor

existente.

 - creşterea pieţei este limitată atât de mărimea ei totală cât şi de intensificarea concurenţei.

- existenţa capacităţilor de producţie utilizate la capacitate medie din cauza variaţiilor sezoniere.

Page 23: New Microsoft Word Document (1)

- modificări în legislaţie care determină restrângerea producţiei .

  În conceptele de marketing “produsul nou este pur şi simplu acela care este perceput ca fiind

nou de către consumator” şi îi modifică comportamentul de cumpărare.

     Produsul nou este acel bun care prezintă în componentele sale elemente de noutate. Astfel

putem identifica patru categorii de produse :

  - inovaţii majore – aduc beneficii pentru consumatori, radical noi, prin noile tehnologii.

- produse îmbunătăţite – sunt considerate inovaţii în pieţa existentă, care au potenţialul de a nu crea

o nouă cerere ci de a prelua cote de piaţă de la concurenţi.

- produse adiţionale – oferă trăsături noi produselor de pe piaţă, cu puţine beneficii reale

consumatorilor (prin culori la produse copiate, adaos de accesorii, arome).

- produse repoziţionate – sunt adaptări ale produselor existente şi oferă trăsături intangibile

schimbate.

         Un produs este nou din perspectiva producătorului atunci când se lansează pe o piaţă nouă sau

atunci când înlocuieşte un alt produs. Din perspectiva consumatorului produsul este nou atunci când

apare fie o marcă nouă, fie o prezentare nouă sau un produs total nou. Experienţa ne arată că

„inovaţiile veritabile sunt destul de rare, cele mai multe sunt versiuni ale produselor existente, şi se

caracterizează mai puţin prin noutatea lor tehnică, decât printr-o nouă formă de prezentare,

condiţionare sau o nouă combinare a formulelor existente”.

  S-a realizat un studiu la 700 de întreprinderi şi 13.000 de produse industriale noi şi de larg

consum având următoarea structură:

- produse noi apărute în lume – 10%

- noi linii de produse pentru firmă – 20%

- completarea liniei de produse existente – 26%

- produse reformulate – 26%

- produse repoziţionate – 7%

- reduceri de costuri – 11%.

Page 24: New Microsoft Word Document (1)

Pentru ca un ,,produs nou să aibă succes, trebuie să ofere beneficii superioare consumatorilor,

beneficii care trebuie să îndeplinească patru condiţii”:

- cu importanţă pentru consumator;

- unice – consumatorul va crede că nici un alt produs existent nu i-l mai poate oferi;

- sensibile – produsul nu trebuie să fie copiat de către concurenţi;

- vandabile – produsul trebuie să aibă preţ accesibil pentru clienţi.

  Respectarea acestor condiţii va conduce la realizarea unui produs cu valoare mai mare

recunoscută de consumator prin achiziţionarea sa de pe piaţă.

Un asemenea ,,produs nou este rezultatul inovaţiei care, însemnă mai multă muncă decât

geniu” afirma P.Druker.  

     În opinia ,,unor specialişti” au tendinţa ca în majoritatea lucrărilor să prezinte acest proces în 6

etape. Fiecare etapă are în vedere ca ideea să fie valoroasă şi să o dezvolte sau să renunţe la ea.

1. Generarea ideii – este considerată baza în dezvoltarea unui nou produs, constând într-o

căutare continuă, sistematică şi deloc întâmplătoare a oportunităţilor. Experienţa ne arată, că pentru

orice nou produs se pot lansa mai mult de 50 de idei.

    Principalele surse de idei provin din cadrul firmei, de la „departamentul”:

- cercetare-dezvoltare – motivate de posibilităţile tehnologice

- producţie – motivate de procesul fabricaţiei

- design –determinate de cerinţele estetice sau ergonomice

- marketing – create de nevoi ale consumatorilor

- conducerea superioară – motivate de oportunităţile strategice

- alţi angajaţi – care observă oportunităţi în activităţile lor.

   Echipa managerială pentru a obţine noi idei foloseşte metodele de stimulare a creativităţii.

Utilizăm următoarele metode: anchetele, analiza morfologică, Delphi, brainstorming, sinectica,

matricea descoperirilor.

Page 25: New Microsoft Word Document (1)

Ideile noi provin şi din surse externe: consumatorii finali dau idei noi prin nemulţumiri,

sugestii; distribuitorii sau detailiştii care identifică noi nevoi; furnizorii – care identifică noi

oportunităţi de obţinere a materialelor şi tehnologiilor; şi concurenţii – care realizează un produs,

care poate fi copiat sau îmbunătăţit, publicaţii tehnice, agenţii de publicitate, universităţi şi institute

de cercetări, agenţii guvernamentale, inventatori.

      2. Selectarea ideilor se realizează pentru eliminarea celor care nu sunt eficiente şi se

reducere astfel numărul lor.

         Filtrarea ideilor se realizează prin diverse metode perfectibile, care pot conduce la erori, cum

ar fi: eroarea renunţării – atunci când nu se intuieşte potenţialul unei idei, care va avea succes pe

piaţă ulterior; eroarea acceptării – când se continuă cu o idee nereuşită. Filtrarea ideilor este

dependentă de restricţii: materiale, financiare şi umane. Se stabilesc criterii de selecţie, cele mai

utilizate sunt:

- legătura cu politicile de producţie şi de marketing ale firmei;

- folosirea eficientă a capacităţilor de producţie şi a celorlalte resurse ale firmei;

- satisfacerea unei nevoi a consumatorului;

- posibilitatea de a produce la un preţ competitiv;

- asigurarea rentabilităţii produsului pe termen lung;

- mărimea şi potenţialul pieţii produsului;

- concurenţa efectivă şi potenţială;

- cadrul legislativ în care funcţionează firma;

- nivelul riscului asumat de firmă.

        3. Crearea şi testarea conceptului de produs nou.

           Pe piaţa potenţială trebuie testate ideile atractive. Se transformă ideea de produs nou în

conceptul de produs al unei firme aceasta reprezentând o versiune a ideii, care pune în evidenţă

trăsăturile şi avantajele oferite consumatorilor. Imaginea produsului este relevantă deoarece

reprezintă modalitatea de percepere a produsului de către consumator, care decide dacă îl va utiliza

sau ce sumă va cheltui pentru achiziţionarea acestuia.

        Managerul verifică dacă ideea corespunde cu capacitatea tehnologică a firmei şi potenţialul său

şi formulează conceptul de produs. Specialistul în marketing testează pe piaţă ideea transformată în

alternative de produs.

Page 26: New Microsoft Word Document (1)

        Fundamentarea strategiei de marketing are loc în urma informaţiilor obţinute în urma testării pe

piaţă, care s-a dovedit a fi atractiv.  Strategia conţine trei părţi: piaţa-ţintă cu poziţie, cotă de piaţă,

profit; partea a doua evidenţiază preţul, plasarea şi bugetul de marketing; iar în a treia parte se fac

referiri la vânzări, la mix-ul de marketing pe termen lung.

            4. Analiza economică decide dacă se trece la etapa următoare, şi dacă produsul este

profitabil sau nu pentru firmă. Etapa are două aspecte: de marketing, financiar.

        Analiza de marketing are ca scop: descrierea pieţelor ţinte, prognoza vânzărilor, poziţionarea

produsului, estimarea reacţiilor concurenţilor, calcularea pierderilor estimate datorită

“canibalismului” (trecerea concurenţilor la noul produs), specificarea trăsăturilor calitative ale

produsului, strategia distribuţiei, estimarea necesităţilor promoţionale.

           Analiza financiară va efectua prognoza costurilor de producţie, va urmări dinamica acestora,

volumul vânzărilor şi volumul profitului obţinut. Dacă noul produs duce la obţinerea de beneficii

acesta va trece în faza de fabricaţie.

           5. Dezvoltarea produsului este etapa în care ideea se materializează într-o formă tangibilă în

urma luării deciziei referitoare la caracteristicile produsului: performanţe, mărime, design, formă,

marcaj, componente materiale, ambalaj, după care se realizează prototipul creat în compartimentul

de cercetare-dezvoltare. Acesta va fi testat în condiţii de laborator pentru funcţionalitatea sa şi pe

teren, eventual se va fabrica o serie zero.

           În paralel cu testele funcţionale se face şi testul de piaţă. El reprezintă un studiu de piaţă prin

care este verificată acceptabilitatea produsului. În testarea de piaţă are loc selectarea formelor de

testare, vânzarea produsului şi observarea performanţelor sale. În cazul în care răspunsul pieţei este

negativ se renunţă deşi uneori decizia nu este uşor de acceptat.

          Testul de piaţă cuprinde distribuirea spre vânzare în zone alese pe criterii ştiinţifice şi

observarea performanţelor reale ale produsului. Acesta are ca scop înlăturarea reacţiilor negative ale

consumatorilor, concurenţilor şi ale distribuitorilor.

         Testele de marketing se fac pe trei tipuri de pieţe:

- pieţele standard – pentru mărfurile de larg consum

- pieţele controlate – se controlează vânzările în raport cu cele ale concurenţilor prin firme

specializate           

Page 27: New Microsoft Word Document (1)

- pieţele simulate de testare oferă verificarea într-un mediu simulat a eşantioanelor, a

reclamelor şi chestionarea cumpărătorilor cu referitor la motivele cumpărării sau

necumpărării. Această metodă păstrează secretul produsul şi este mai puţin costisitoare.

             6. Comercializarea este etapa în care noul produs se lansează pe piaţă intrând astfel în

prima sa fază a ciclului de viaţă.

          Acţiunile care trebuie întreprinse în această etapă, au o mare importanţă astfel avem:

stabilirea perioadei de lansare, a zonei teritoriale, selectarea canalelor de distribuţie, oferirea unui

climat favorabil pentru primirea noului produs pe piaţă, alegerea modalităţilor de comercializare

cele mai potrivite şi pregătirea corespunzătoare a forţelor de vânzare.

            În mod teoretic, se încheie procesul de creare a noului produs, dar practic vorbind, sunt încă

două momente de mare însemnătate, mai ales pentru specialiştii de marketing, astfel avem:

1. controlul lansării produsului ;

2. urmărirea comportării lui în consum sau în utilizare.

          După lansarea sa pe piaţă, produsul se urmăreşte pentru a obţine informaţii referitoare la

acceptarea pe piaţă de către clienţi şi măsurarea succesului, prin intermediul unor indicatori cum ar

fi: viteza de difuzare, dinamica cifrei de afaceri, a cotei de piaţă, gradul de răspândire al produsului

pe piaţă.

           Comportarea produsului în consum, utilizare, este necesară şi pentru a obţine informaţii

referitoare la modul în care clientul l-a primit, măsura în a răspuns aşteptărilor sale, motivele

insatisfacţiei acestuia, modificările solicitate, eventual ideile de creare de noi produse, dorinţele,

aşteptările şi idealurile clienţilor.

Ciclul activităţii de marketing se încheie şi începe un altul. Pe baza informaţiilor obţinute se

fundamentează strategia pentru următoarea perioadă.

            Ciclul de viaţă al produselor se consideră că are o influenţă directă asupra: orientării

producţiei firmei, a comercializării produselor sale, a investiţiilor privite ca o strategie pe termen

lung.

Lansarea pe piaţa a noilor produse cuprinde următoarele probleme de parcurs:

Page 28: New Microsoft Word Document (1)

- stabilirea perioadei de lansare – care este corelată cu natura produsului şi cu

specificul său în consum: produs curent, produs sezonier, sau produs strict sezonier, se recomandă

ca momentul lansării să fie corelat cu perioada premergătoare sezonului;

            - fixarea zonei teritoriale pentru lansare în raport de organizarea distribuţiei– se realizează în

funcţie de caracteristicile cumpărătorilor potenţiali, dar şi de gradul de adaptare al produsului pe

piaţă, fie simultan pe întreaga piaţă a ţării, fie în unul sau mai multe centre urbane mari ;

- alegerea canalelor de distribuţie se face ţinând cont de natura produsului, dar şi de

costul distribuţiei fie folosind un circuit lung, fie unul scurt.

- pregătirea pieţei are ca scop crearea unui climat de interes, curiozitate, chiar de

nerăbdare referitor la noul produs pentru segmentele ţintă de consumatori prin publicitate îmbinată

cu alte forme de promovare cum ar fi expoziţii, demonstraţii practice, mesele rotunde cu specialişti

comunicate prin mass-media ;

- alegerea modalităţilor de comercializare a produsului şi respectiv pregătirea

forţelor de vânzare se corelează cu celelalte patru elemente anterior prezentate. În primul rând se

alege cantitatea de marfă nouă adusă spre vânzare optându-se pentru o „lansare în masă, sau spre o

lansare în tranşe”3, urmată ulterior de alegerea magazinelor – reprezentative, aflate în zone

comerciale cu un mare aflux de clienţi - în care vindem produsul nou prima oară.

            Difuzarea pe piaţă a noului produs presupune 5 etape:

- de constatare;

- a interesului individual;

- de cumpănire;

- de încercare;

- de acceptare - de respingere a noului produs.

Strategiile produsului.

        În ansamblul strategiei de marketing a întreprinderii, strategia de produs are o poziţie

centrală, întrucât produsul este mijlocul de realizare a obiectivelor pe care ea şi le propune pe un

anumit interval de timp. Ea cuprinde o multitudine de decizii ce urmăresc: gradul de noutate al

acestora, dimensiunile şi structura gamei de produse, nivelul calitativ al produselor ş.a.

3  C.Florescu,Marketing,1992 p.319

Page 29: New Microsoft Word Document (1)

Strategia de produs este considerată deosebit de complexă, deoarece fiecare element care

defineşte produsul total impune elaborarea unei anumite strategii. Aceasta include determinarea

caracteristicilor tehnice dorite şi dorite de cerere, include opţiunile psihologice prezentate pentru

selectarea formelor şi a designului; se iau considerare aspectele legate direct de produs şi anume:

numele, marca, serviciile ş.a.

      Strategia de produs va fi definită şi în concordanţă cu celelalte trei elemente ale mixului de

marketing - preţ, distribuţie, promovare - deoarece “alegerile efectuate în această fază se raportează

direct la imaginea produsului”4. În realizarea strategiei de produs, ca fiind o parte integrantă a

strategiei întreprinderii, experienţa practică indică parcurgerea mai multor paşi5:

- analiza considerată un diagnostic al potenţialului internal firmei şi configuraţia mediului

extern al acesteia,

- determinarea căilor de creştere a pieţei produsului,

- delimitarea obiectivelor strategiei generale,

- poziţionarea produsului în cadrul gamei,

- formularea şi evaluarea strategiilor de produs în ansamblul mixului de marketing,

-controlul permanent al derulării operaţiunilor de implementare a strategiei şi specificarea

intervenţiilor corective asupra acesteia, dacă este cazul, ca răspuns la un feed-back solicitat.

Întrucât, de obicei o întreprindere are în fabricaţie mai multe produs simultan, apare astfel

obligativitatea adoptării mai multor variante strategice diferite.

  Elemente principalele ale acestor direcţii strategice care necesită o strategie specifică sunt:

„gradul de înnoire a produselor, dimensiunea şi structura gamei de produse şi nivelul calitativ”6 al

acestora.

Strategii de produs se diferenţiază în funcţie de:

1. gradul de înnoire al produselor – permite adoptarea strategiei de:

4 P.L.Dubois, A.Jolibert, op.cit.vol.II, p.57

5 V.Munteanu- coord., op.cit. p.213

6 C.Florescu- coord., op.cit. p.323-331; P.Malcomete-coord., op.cit. p.27-73

Page 30: New Microsoft Word Document (1)

   a. asimilare de noi produse care-i poate asigura competitivitate pe piaţă.

       b. perfecţionarea produsului determină îmbunătăţirea periodică, constantă a parametrilor

calitativi ai produsului prezent în nomenclatorul de fabricaţie al firmei.

  c. menţinerea gradului de noutate – care-i poate asigura o poziţie competitivă pe piaţă.

 2. dimensiunile şi de structura gamei de produse – impun o strategie de:

a. diversificare sortimentală – urmăreşte nuanţarea modalităţilor de satisfacere a cerinţei

căreia produsul i se adresează şi mărirea numărului de clienţi. Aceasta se realizează în

patru direcţii:

-diversificare pe verticală – prin prelungirea liniei de produse fie în amonte, fie în aval,

            - diversificare pe orizontală – se realizează prin mărirea numărului liniilor gamei de produse

a firmei,

            - diversificare laterală – prin dezvoltarea gamei de produse în direcţii conexe structurii de

bază a acesteia,

            - specializarea gamei de produse pe funcţii şi combinarea lor.

   b. stabilitate sortimentală – se menţine poziţia câştigată de firmă pe piaţă şi-şi păstrează

prestigiul în rândul clienţilor săi.

  c. selecţie sortimentală sau restrângere sortimentală –se elimină produsele cu un grad avansat de

uzură morală, cu cerere în scădere care se află în faza de declin a ciclului lor de viaţă şi se simplifică

structura sortimentală până la limita unor dimensiuni, care-i permit o demarcaţie netă.

  d. înnoire sortimentală – acesta conduce la crearea unor linii de produse noi în cadrul gamei

existente, urmărindu-se înlocuirea produselor îmbătrânite din gamă şi atragerea consumatorilor

acestora spre noile produse ale firmei.

   3. nivelul calitativ al produselor determină următoarele strategii de:

a. adaptare calitativă – în raport cu nivelul cerinţelor consumatorilor şi ţinând cont de

oferta concurenţilor;

b. diferenţiere calitativă – corelată cu specificul segmentelor de piaţă, cu veniturile

Page 31: New Microsoft Word Document (1)

utilizate pentru produsul respectiv de diferite segmente de consumatori;

c. stabilitate calitativă –atunci când au apărut modificări deosebite în segmentele

pieţei.

   4. „poziţia pe care doreşte să o ocupe  pe piaţa produsului – conduce la adoptarea strategiei:

a. liderului unic – dacă produsul se detaşează net faţă de concurenţi.

b. a co-liderului – când produsul împarte poziţia dominantă pe piaţă cu altul, fabricat de

concurenţi.

c. de sfidare – dacă firma îşi propune să ajungă în poziţia de lider sau co-lider”.

    5. „scopul urmărit – determină o strategie

a. de creştere – care urmăreşte mărirea volumului sau gamei de produse prin creşterea gradului

de saturare a pieţelor, diversificarea producţiei.

b. de selecţie – care urmăreşte alegerea pieţelor şi produselor cele mai rentabile.

c. a productivităţii – care vizează îmbunătăţirea produselor, utilizării lor, a producţiei, a

metodelor de organizare, planificare şi conducere a activităţii întreprinderii”:

6. „căile folosite pentru menţinerea pe piaţă, eventual creşterea cotei de piaţă sau

introducerea pe o piaţă existentă: – se delimitează strategii de:

a. imitare – care este strategia cea mai utilizată încă din deceniul opt, deoarece „nu-şi asumă

riscul inovării, dar dacă îşi reînnoieşte fără încetare oferta, aduce ameliorări produsului şi pătrunde

cu viteză mare pe piaţă, poate aduce succes întreprinderii”

b. adaptare – care se poate înfăptui prin repoziţionarea sau ameliorarea produsului în

conformitate cu aşteptările clienţilor. De regulă, adaptarea unui produs este o consecinţă a

progreselor apărute la nivelul cumpărătorilor, al fabricaţiei, al marketingului, al logisticii sau al

serviciilor.

c. poziţionare – oferă produsului sau mărcii o nouă postură pe piaţa existentă.

    Toate aceste strategii au o finalitate şi de aceea firma va elabora o multitudine de variante

strategice diferite, care se combină ulterior între ele în concordanţă cu necesităţile firmei. Strategia

de produs va fi astfel eficientă oferindu-i firmei un avantaj concurenţial substanţial.

Page 32: New Microsoft Word Document (1)

  Strategia de produs este subordonată strategiei de piaţă şi este corelată cu strategia de preţ,

strategia de distribuţie şi strategia promoţională. Strategia de produs reprezintă totalitatea opţiunilor

firmei referitoare la structura, dimensiunile şi dinamica gamei de produse realizate de aceasta.

PORTOFOLIUL DE PRODUSE AL S.C. NORIEL S.R.L.

Rastar - BMW X6 (cu radiocomanda) 

Producator: RASTAR

Varsta: peste 3 ani

Preţ : 49,90 RON .

New Bright – HUMMER H3 (cu radiocomanda)

Producator: NEW BRIGHT

Varsta: peste 8 ani

Preţ : 149,90 RON .

Baby Born - Fetita

Producator: ZAPF BABY BORN

Varsta: 1 - 4 ani

Preţ : 79,90 RON

Amber - Papusa bebelus (cu sunet)

 Producator: EDCO

Varsta: peste 12 luni

Preţ : 59,90 RON

Page 33: New Microsoft Word Document (1)

Plastelino - Fabrica de Inghetata - Set de Plastilina 

Producator: PLASTELINO

Varsta: peste 3 ani

Preţ : 59,90 RON

Playgo - Tabla cu 2 fete 70 de piese 

Producator: PLAYGO

Varsta: peste 3 ani

Preţ : 149,90 RON

Shoulder Buddies Figurine Magnetice Colectibile 

Producator: NORIEL

Varsta: peste 3 ani

Preţ : 17,90 RON

Roboraptor 

Producator: WOWWEE ROBOTS

Varsta: peste 8 ani

Preţ : 359,90 RON

Page 34: New Microsoft Word Document (1)

CAPITOLUL IV : ANALIZA SWOT

Analiza SWOT (sau TOWS) reprezintă o metodă de audit a organizaţiei şi a mediului

acesteia, fiind considerată prima etapă a planificării strategice. Metoda îi ajută pe specialişti

(marketeri) să se concentreze asupra aspectelor relevante; odată identificate, acestea se transformă

în obiective de marketing.

Puncte tari :

- Majoritatea produselor au prețuri avantajoase

- Amplasarea într-un centru comercial frecventat de mulți copii

- Personal calificat

Puncte slabe :

- Locații insuficiente

- Unele produse au prețuri foarte mari

- Personalul nu oferă consultanță

Oportunități :

- Promovare la nivel național (prin televiziune)

- Politică guvernamentală favorbila

- Piață în continuă creștere

Amenințări :

- Concurență puternică

- Recesiunea economică

Page 35: New Microsoft Word Document (1)

- Fluctuații demografice

CONCLUZII SI PROPUNERI