Introducere   (PHP -   Hypertext Preprocessor )

Limbajul PHP a fost creat in anul 1994 de catre Rasmus Lerdorf, care incerca sa-si personalizeze propria pagina Web; din acest motiv limbajul a fost numit initial PHP adica: Personal Home Page (pagina de baza personala). Ulterior limbajul a fost perfectionat, utilitatea si caracteristicile sale s-au dezvoltat treptat, ajungand sa aiba semnificatia Hypertext Preprprocesor (PHP). Preprocesarea consta in aceea ca datele sunt interpretate(preprocesate) de catre serverul Web inainte ca acesta sa genereze cod HTML.

PHP este una dintre cele mai interesante tehnologii pentru site-uri si programare web, imbina caracteristici dintre cele mai complexe cu simplitatea în utilizare. PHP a devenit un instrument de frunte pentru dezvoltarea aplicatiilor Web. Spre deosebire de alte instrumente pentru aplicatii Web, cum este Perl, PHP este un limbaj de programare comod pentru începatori, chiar si pentru cei care nu au mai desfasurat activitati de programare.

Daca sunteti un cunoscator al limbajului HTML, dar nu aveti experienta în materie de programare, va puteti pune întrebarea: care sunt functionalitatile suplimentare pe care le poate asigura cunoasterea limbajului PHP? Ca si alte limbaje de scripting pentru Web, PHP va permite sa furnizati un continut Web dinamic, adica un continut Web care se modifica automat de la o zi la alta sau chiar de la un minut la altul. Continutul Web este un element important în sustinerea traficului unui sit Web; de regula, vizitatorii nu vor mai reveni la o pagina Web care contine aceleasi informatii ca si cele prezentate la ultima vizita. Pe de alta parte, siturile Web frecvent actualizate pot atrage cantitati enorme de trafic. Mai mult, spre deosebire de limbajele de scripting, precum JavaScript, PHP ruleaza pe serverul Web, nu în navigatorulul Web. În consecinta, PHP poate obtine accesul la fisiere, baze de date si alte resurse inaccesibile programului JavaScript. Acestea constituie bogate surse de continut dinamic, care atrag vizitatorii. In plus, putem folosi limbajul PHP pentru a generera cod Java Script.

Secventele de cod PHP pot fi incluse intr-un fisier HTML; ulterior serverul Web va identifica aceasta secventa de cod , va procesa acesta secventa de cod generand cod HTML iar la final va inlocui secventa de cod PHP cu codul HTML.

Printre caracteristicile cele mai importante ale imbajului enumeram: - simplicitate : acest limbaj este simplu de folosit, fiind accesibil si ne-programatorilor. Datorita acestui fapt el a devenit cel mai popular limbaj de script pentru generarea de pagini HTML dinamice. - usor de folosit : limbajul are o sintaxa asemanatoare limbajului C, care este foarte popular in randul programatorilor. De aceea programatorii care au cunostine de C sau Perl vor face foarte rapid trecerea spre PHP. Pe de alta parte anumite aspecte cum ar fi: declararea si folosirea variabilelor este mult simplificata in PHP, spre deosebire de C++ sau alte limbaje de nivel inalt. - eficienta : specificatiile limbajului includ folositea tehnicilor de POO (Programare orientata pe obiecte) iar acest lucru contribuie la marirea productivitatii: un programator PHP poate folosi module scrise de un alt programator fara sa fie nevoit sa cunoasca detalii specifice de implementare a codului. - cross-platform : exista implementari ale limbajului pe mai multe sisteme de operare, cele mai populare fiind cele de pe sistemele Linux si Windows. In acest caz daca scriem cod PHP care ruleaza pe un sistem Linux, ulterior vom putea folosi acest cod pe un server care ruleaza Windows si viceversa. - gratis : PHP reprezinta un program Open Source, oricine poate folosi acest limbaj fara a fi nevoit sa plateasca ceva. De asemenea utilizatorii au access la sursele PHP (scrise in limbajul C). Site-ul oficial al limbajului PHP se afla la : www.php.net , datorita popularitatii acestui limbaj exista numeroase site-uri Web care prezinta informatii despre PHP, exemple de cod, forum de discutii , etc.

Acest curs de initiere in PHP si MySQL este menit a prezenta elemente introductive de programare si dezvoltare a paginilor web folosind PHP. Este important sa retineti ca nu reprezinta decat un punct de plecare cu lectii si tutoriale php introductive. Dezvoltarea Web este o activitate solicitanta, iar viitorul dezvoltator Web trebuie sa dispuna de multe abilitati, printre care si pe aceea de programator. Dezvoltatorii Web începatori vor gasi în aceast curs un prim pas util si amical în activitatea de programare în PHP.

Urmator -->> Scriere scripturi PHP elementare

Scrierea scripturilor PHP elementare

Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP Invatati sa documentati si sa executati un script PHP

Un script PHP poate fi foarte simplu sau foarte complex. Totusi, scrierea chiar si a unui script PHP complex este relativ simpla, necesitand doar un editor de texte obisnuit. In aceasta lectie veti invata modul de creare si de executare a programelor PHP, veti invata sa creati scripturi PHP simple, care afiseaza in navigatorul web un text simplu. De asemenea, veti invata sa va documentati scripturile, astfel incat dumneavoastra si alte persoane sa puteti intelege rapid scopul si structura acestora.Mai intai trebuie sa instalati un server web (Apache) si modulul pt. limbajul PHP, acestea sunt gratuite, le puteti gasi pe net si instala pe fiecare, dar pentru incepatori e recomandat un program care le are deja configurate (si cu MySQL), precum WampServer, sau sa incarcati scriptul pe un server web unde este instalat PHP.Daca nu aveti deja instalat PHP, descarcati de aici -> WampServer, dezarhivati si instalati programul. (cand este pornit, veti observa o iconita specifica in colltul cu ceasul).Fisierele .php in care veti scrie scripturile trebuie sa le salvati in directorul www din "wamp", apoi, ca sa le testati scrieti in browser adresa http://localhost/fisier.php

1. Scrierea scripturilor PHP

Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte obisnuit. Puteti folosi orice editor de texte doriti. Sub Microsoft Windows puteti utiliza programul Windows Notepad. Daca preferati, puteti folosi editoare specializate, gen Notepad++. Totusi, trebuie sa tineti cont sa fie un editor de text ce salveaza fisierele cu format text obisnuit simplu.Daca folositi UNIX sau Linux, puteti crea scripturi PHP folosind un program precum "vi", "emacs" sau "pico".Programul in sine nu conteaza, atata vreme cat poate crea fisiere text ASCII.

Nota : - Unele editoare de texte, precum "Notepad++" sau "vi", asigura un suport special pentru scrierea programelor PHP. De exemplu, au o caracteristica de colorare a elementelor de sintaxa ce determina scrierea diferitelor elemente ale codului PHP in culori diferite. Procedeul de colorare a elementelor de sintaxa faciliteaza depistarea erorilor din programele proprii.

2. Scrierea scheletului programelor PHP

Fiecare program PHP include doua linii speciale, care indica serverului PHP ca textul cuprins intre cele doua linii este alcatuit din instructiuni PHP. Practic, aceste linii pot fi asimilate copertelor unei carti, care pastreaza unitatea programului dumneavoastra PHP. Intre aceste doua linii vor fi scrise instructiunile PHP. Pentru a incepe sa scrieti un program PHP, deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele doua linii :

<?php ?>

- Acesta este un cod de inceput si nu afiseaza nimic.

Apoi, salvati scriptul dumneavoastra sub forma de fisier text, in directorul "www" din "wamp", cu un nume care respecta urmatoarele reguli:

Este recomandat ca numele fisierului sa fie alcatuit numai din caractere minuscule, cifre si liniute. Utilizarea de spatii, majuscule si alte caractere ar putea crea probleme pe sisteme de operare diferite.

Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie .php. Asigurati-va ca ati ales un nume semnificativ, care sa descrie functia scriptului dumneavoastra, astfel incat sa-l puteti

identifica rapid dupa saptamani sau chiar luni de la crearea acestuia. Veti descoperi ca liniutele sunt utile pentru separarea cuvintelor care alcatuiesc numele fisierului, marind astfel lizibilitatea acestuia. De exemplu, un fisier care contine un script PHP ce va permite sa vizualizati salariile angajatilor poate primi numele "saarii-angajati.php". Chiar si la mult timp dupa crearea fisierului respectiv, nu veti avea probleme in a determina scopul acestuia.

3. Afisarea datelor de iesire intr-un browser Web

Programele PHP executa trei categorii de operatii elementare:

Obtin date de la un utilizator. Executa prelucrari ale datelor, respectiv obtine accesul la datele stocate in fisiere si baze de date si le manipuleaza. Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza.

Primele doua operatii sunt oarecum mai dificil de realizat decat cea de-a treia. Totusi, afisarea datelor astfel incat acestea sa fie vizibile utilizatorului este o operatie foarte simpla. Asa cum paragrafele unui text scris sunt compuse din propozitii, programele PHP sunt alcatuite din instructiuni. Regulile care controleaza formarea propozitiilor se numesc sintaxa. Acelasi termen este folosit si pentru a desemna regulile care guverneaza formarea instructiunilor PHP.Iata un exemplu pentru crearea instructiunii PHP care trimite date de iesire la un browser Web, astfel incat acestea sa fie vizibile pentru un utilizator:

<?phpecho "scrieti aici un text oarecare";?>

Observati ca instructiunea incepe cu un cavant "echo" si se incheie cu un caracter punct si virgula (;).Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser.Ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text, in cazul nostru "scrieti aici un text oarecare" (se pot folosi si ghilimele simple).In locul propozitiei "scrieti aici un text oarecare" puteti plasa aproape orice text, cu exceptia altor ghilimele. Totusi, pentru moment, trebuie sa includeti numai litere, cifre, spatii si semne de punctuatie folosite in alfabetul latin, precum virgula, caracterul punct si virgula, punctul, semnul de intrebare si semnul exclamarii. De asemenea, puteti include caracterele < >, folosite pentru delimitarea etichetelor HTML, respectiv caracterul /, folosit pentru a indica membrul de inchidere al unei perechi de etichete HTML.De exemplu, iata o instructiune PHP care are drept date de iesire un fragment dintr-un vers din Scrisoarea a III-a de Eminescu:

<?phpecho "<h2> Iata vine-un sol de pace…</h2>";?>

- Ca sa vedeti rezultatul, salvati fisierul cu acest cod in directorul www din "wamp", de exemplu cu denumirea teste.php si apelati in browser adresa http://localhost/teste.php (programul WampServer trebuie sa fie pornit).

Perechea de etichete H2 determina formatarea datelor de iesire ca titlu HTML de nivel 2.

Scripturile PHP pot fi incluse si in fisiere cu cod HTML, ca in urmatorul exemplu (dar salvate cu extensia ".php"):<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> <html> <head> <title>Test PHP</title> </head> <body> <?phpecho "<h4> Exemplu de script PHP inclus in HTML</h4>" ;?></body> </html>

In browser va aparea :

Exemplu de script PHP inclus in HTML

Pot fi incluse si scripturi mai complicate ce contin zeci sau chiar sute de linii, atata timp cat acestea sunt incluse intre cele doua linii specifice limbajului PHP:             <?php ?>

4. Documentarea unui script PHP

In afara de a furniza nume descriptive fisierelor ce contin scripturile dumneavoastra PHP, e necesar sa includeti in interiorul fiecarui script atat comentarii care sa permita unui cititor sa determine cu usurinta utilitatea scriptului, cat si alte informatii referitoare la script. De exemplu, puteti include un comentariu care precizeaza numele autorului scriptului si ce face acesta.Iata un model sintactic pentru comentariile PHP:// Scrieti aici comentariul dumneavoastra (pe o singura linie) Dupa cum se poate vedea, un comentariu incepe cu doua caractere slash, urmate de un spatiu. În continuare, linia contine comentariul dumneavoastra, care poate include orice caractere doriti, inclusiv caractere speciale.Iata un exemplu simplu de script PHP care include comentarii:

<?php// Script de la MarPlo.net// Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator.echo "Acesta este un script foarte simplu.";?>

Nota: Fiecare linie a comentariului trebuie sa inceapa cu doua caractere slash //. Totusi, puteti crea un comentariu din mai multe linii si in alte moduri. Iata un exemplu:/*Acesta este un comentariu pe mai multe linii.Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii.*/Pentru a adauga un comentariu alcatuit din mai multe linii, scrieti la inceput caracterele /*, iar la sfarsit trebuie sa se incheie cu caracterele*/. Intre cele doua perechi de caractere, puteti scrie orice text doriti, folosind oricate linii doriti.

5. Executarea unui script PHP

Dupa ce ati creat un script PHP, veti dori sa-l executati.Sa luam un alt exemplu, ce contine cod HTML si comentarii:Deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele linii :

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> <html> <head> <title>Test PHP</title> </head> <body>

<?php// Script test// Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator.

echo "Primul meu script PHP.";?>

</body> </html>

Salvati fisierul cu numele test-script.phpDaca ati instalat un server de PHP pe calculatorul dumneavoastra, salvati fisierul in directorul www al serverului. Deschideti browserul si scrieti adresa URL http://localhost/test-script.phpDaca nu aveti instalat un server de PHP pe calculator, incarcati (prin FTP) fisierul test-script.php pe un server pe web unde este instalat PHP. Dupa ce v-ati incarcat fisierul cu scriptul, sunteti pregatit pentru a obtine accesul la acesta. Deschideti browserul Web si apelati adresa URL asociata scriptului dumneavoastra. Adresa URL trebuie sa fie alcatuita din adresa URL identificata de administratorul serverului unde ati incarcat scriptul, urmata de un slash (/), urmata de numele fisierului care contine scriptul dumneavoastra. Daca adresa URL se incheie deja cu un caracter slash, nu trebuie sa mai inserati inca un asemenea caracter inainte de numele scriptului dumneavoastra.De exemplu, daca domeniul serverului unde ati incarcat scriptul e http://www.marplo.net/ ca adresa URL a catalogului care contine scripturile dumneavoastra PHP, puteti obtine accesul la scriptul dumneavoastra prin intermediul adresei URLhttp://www.marplo.net/test-script.phpDaca ati tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastra, iar scriptul respectiv nu contine erori, veti vedea datele de iesire ale scriptului dumneavoastra. Felicitari! Ati devenit programator PHP!

In browser va aparea:Primul meu script PHP.

Introducere <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Tipuri de siruri si ...

Tipuri de siruri si variabile

Învatati tipul variabilelor in PHP Învatati sa folositi ghilimele si caractere escape pentru a specifica valori de tip sir speciale

Numere si siruri, tipul variabilelor

Programele de calculator manipuleaza datele, care reprezinta informatii. Programele PHP folosesc doua categorii principale de date: numere si siruri. Numerele sunt compuse mai ales din cifre, în timp ce un sir poate contine orice caracter, inclusiv cifre, litere si simboluri speciale.Decizia privind modul de stocare a datelor este importanta, în mod caracteristic, datele se stocheaza sub forma de numere atunci când se doreste executarea unor operatii matematice asupra datelor, deoarece numerele sunt stocate într-un mod care permite efectuarea de calcule. Pe de alta parte, sirurile sunt stocate folosind o modalitate care faciliteaza întelegerea lor de catre operatorul uman. Datele trebuie stocate sub forma de siruri daca formatul acestora nu este numeric sau daca doriti ca operatorul uman sa fie capabil de a introduce sau de a vizualiza datele. Practic, puteti asimila numerele cu un mod de stocare a datelor în interiorul calculatorului. Sirurile se pot asimila unui mod de stocare a datelor în afara calculatorului.

Aceste doua mari categorii de date: numere si siruri, formeaza opt tipuri principale de variabile :

- Boolean - Integer - Float - String - Array - Object - Resource - Null

In mod normal tipul variabilelor nu este specificat explicit; acesta va fi evaluat de catre interpretorul PHP la momentul run-time (in momentul executarii scriptului).

1. Tipul boolean

Variabilelele de tipul boolean pot lua doar doua valori : FALSE sau TRUEVariabilele de alt tip decat boolean pot fi convertite la tipul boolean prin operatorul cast (bool) sau (boolean), plasate inaintea valorilor, desi in general nu e nevoie 

de aceasta converrire, valoarea fiind automat recunoscuta de PHP.

. Tipul integer

PHP foloseste doua categorii de numere: întregi (tipul integer) si duble, cu virgula (tipul float)Variabilele integer reprezinta numerele intregi, ele pot fi specificate in format zecimal, hexazecimal sau octal.Numerele întregi reprezinta numerele fara parte fractionara folosite la numarare, plus zero si numerele negative. Cu alte cuvinte, în PHP termenul de întreg are aceeasi semnificatie ca si în matematica. De exemplu, numarul 100 poate fi reprezentat în PHP sub forma de întreg. Scrierea numerelor PHP este simpla. Un întreg PHP se obtine prin scrierea cifrelor care îi alcatuiesc valoarea. Daca valoarea este negativa, scrieti un semn minus imediat la stânga numarului. Evitati sa scrieti spatii sau virgule ca parte a unui întreg PHP.Iata câteva exemple de numere PHP întregi : 215678 - Numar in reprezentare zecimala 0x1A8; - Numar in reprezentare hexazecimala (reprezinta: 1*16*16 + 10*16 + 8 = 424 (in zecimal)) 067 - Reprezinta: 6*8 + 7 = 55 (in zecimal)

Valorile minime, respectiv maxime pe care le poate lua o variabila de tip integer depind de sistemul de operare pe care ruleaza modulul PHP. De exemplu pentru un sistem Windows valoarea unui integer se memoreaza pe 32 de biti: 31 bit pentru numar si un bit pentru semn. In acest caz valorile unui intreg se afla in intervalul :-231 repectiv: 231. Daca incercam sa folosim un integer cu valori care ies din acest inteval vor avea de-a face cu un fenomen de depasire : integer overflow. In acest caz interpretorul PHP converteste acesta valoare intr-o valoare de tip float (care are un interval mai extins de valori).

In PHP simpla impartire a doua valori intregi va produce ca rezultat o variabila de tip float. Pentru a obtine doar partea intreaga acestui rezultat putem folosi operatorul cast (int) in fata rezultatului.              Ex.: echo (int)8.7;   (va returna 8) Pentru a rotunji rezultatul la intregul cel mai apropiat de valoarea reala se poate folosi functia round(), unde intre paranteze se adauga valoarea.              Ex.: echo round(8.7);   (va returna 9)

3. Tipul float

Reprezinta variabile de tip real [numerele cu virgula], (în lb. engleza se foloseste punctul zecimal în loc de virgula). De exemplu 2.5 In general, numerele duble (tipul float) sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care furnizeaza 64 de biti. Acest format va permite sa stocati valori care pot merge pâna la 1,8 x 10 la puterea 308 sub forma de numere duble si furnizeaza aproximativ 14 cifre dupa punctul zecimal (sau cifre semnificative) de precizie. Iata câteva exemple de numere duble (tipul float)

123.4567 - Numar de tip float 1.2e3; - Reprezinta: 1.2 * 103

4. Tipul string

Reprezinta o insiruire de caractere, fiecare caracter este memorat pe 1 byte; setul de caractere este limitat la 256 valori distincte. Dimensiunea sirurilor poate fi oricat de mare in PHP, nu exista specificatii care sa limiteze numarul maxim de caractere dintr-un sir.Spre deosebire de întregi si de numere float, care contin cifre, sirurile pot contine orice caracter. Ca atare, sirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum nume, fraze si adrese.

In PHP, un sir poate fi declarat in mai multe feluri:

1) Un mod simplu de a declara un sir este prin delimitarea cu ghilimele simple (' ')

Daca dorim ca sirul sa contina caracterul ' va trebui sa inseram inaintea lui caracterul escape \. Daca dorim ca sirul sa contina caracterul \ va trebui sa dublam acest caracter. Acest comportament este exemplificat in exemplul urmator:

<?php$var1 = 'Acesta este un sir de test';echo 'Curs \'PHP\''; echo '<br />Vrei sa stergi C:\\*.* ?'; echo '<br />Variabila var1=$var1';echo "<br />Variabila var1=$var1"; ?>

In browser va aparea:Curs 'PHP'Vrei sa stergi C:\*.* ?Variabila var1=$var1Variabila var1=Acesta este un sir de test

Observati diferenta dintre ultimile doua linii!In penultima linie, unde s-a folosit gilimele simple pentru delimitarea sirului, variabila $var1 nu este expandata adica nu este afisat valoarea variabilei var1=Acesta este un sir de test ci exact textul scris (numele ei). Pentru a realiza afisarea valorii variabilei si nu numele acesteia, se folosesc ghilimelele duble, precum in ultima linie a exemplului de mai sus.

2) O alta metoda pentru a specifica un sir în PHP este prin folosirea ghiimelelor duble (" ").

Daca intr-un sir delimitat prin ghilimele duble vrem ca acesta sa afiseze numele unei variabile, nu valoarea acesteia, adaugam un caracter backslash (\) inaintea numelui variabiei.Exemplu; echo "Numele variabilei este \$var";Acest cod va afisa Numele variabilei este $var, oricare ar fi valoarea variabilei "$var".

Caracterele care alcatuiesc sirul sunt incluse între ghilimele duble (" "); De exemplu, sirul reprezentând numele fizicianului care a formulat teoria relativitatii este "Albert Einstein". Asa cum s-a explicat, un sir poate contine date numerice; de exemplu, "3.14159".Daca se doreste adaugarea de ghilimele duble intr-un sir delimitat de ghilimele duble, se adauga caracterul \ in fata acestora.Exemplu; echo "Numele programului este \"PHP\".";Prin delimitarea cu ghilimele duble PHP faciliteaza includerea în siruri a unor caractere speciale, precum caracterele de salt la linie noua sau retur de car, prin furnizarea de secvente escape care reprezinta caractere speciale. Iata secventele escape folosite în PHP:

\n - salt la linie noua \r - retur de car (rand nou) \t - caracter de tabulare pe orizontala \\ - backslash \$ - simbolul dolarului \" - ghilimele duble

Ca exemplu, iata un sir care include un retur de car, urmat de un salt la linie noua: "Salut, lume!\r\n".Retineti ca fiecare secventa escape începe cu un backslash (\). Pentru a include un backslash într-un sir, trebuie sa folositi doua caractere backslash.

Pe langa imbricarea variabilelor in cadrul sirurilor delimitate prin ghilimele duble, PHP pune la dispozitie operatorul de concatenare a sirurilor: . (punct) . Acest operator adauga un sir la sfarsitul altui sir. De exemplu:

<?php$nume = 'Popescu';$prenume='Costel';echo 'Numele de familie este '.$nume. 'iar prenumele este '.$prenume;?>

In browser va aparea:Numele de familie este Popescu iar prenumele este Costel

In anumite situatii este necesar sa accesam unul dintre caracterele unui sir. Pentru aceasta putem folosi parantezele{} ca in exemplul de mai jos:

<?php$var1 = 'Acesta este un sir de test';

echo $var1{0}; // Afisaza A (primul caracter din sir)echo $var1{2}; // Afisaza e (al treilea caracter din sir)?>

Rezultatul afisat va fiAe

3) Sintaxa heredoc este o alta modalitate de a delimita siruri

In acest caz delimitatorul este ("<<<"); acesta trebuie urmat de un identificator unic, dupa care urmeaza sirul de caractere, iar secventa se incheie din nou cu identificatorul mentionat. Identificatorul de incheiere trebuie sa se afle in prima coloana a liniei, acesta poate contine caractere alfanumerice dar neaparat trebuie sa inceapa cu o litera, nu cu o cifra sau alt semn.Veti intelege mai bine studiind exemplu de mai jos:

<?php$var1 = <<< EOTExemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.EOT;echo $var1;?>

Rezultatul afisat va fi:Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.

5. Tipul array

Reprezinta un vector de valori (care creaza o matrice, vezi Lectia 9 despre matrice), fiecare element al matricei are asociat o cheie. Aceasta cheie va fi folosita ulterior la identificarea unui element specific at matricei. In PHP tipul array se mai numeste si tip map ordonat, deoarece elemente vectorului sunt ordonate dupa campul cheie.Variabilele de tip array si lucrul cu acestea vor fi prezentate mai detaliat in lectiile urmatoare. Iata un exemplu simplu de variabile array:

<?php$fructe[0] = 'mere';$fructe[1] = 'caise';$fructe[2] = 'piersici';?>

6. Tipul object

Reprezinta de fapt instanta unei clase declarate in PHP. O clasa este o structura care contine variabile membru si functii membru.Variabilele de tip object si lucrul cu acestea vor fi prezentate detaliat in lectiile urmatoare.

7. Tipul resource

Este un tip special de variabila care pastreaza o legatura spre resurse externe. Exemple de resurse externe: manipulatori pentru deschidere de fisiere, conectare la baze de date, compresia fisierelor, resurse COM, etc...

8. Tipul NULL

Reprezinta varibilele care nu au inca atribuita o valoare.O variabila se considera a avea valoarea Null daca:

- este setata explicit prin atribuirea valorii NULL - nu a fost asignata inca o valoare acestei variabile - variabila a fost stearsa prin functia unset();

Putem afla tipul unei variabile folosind functia gettype() care returneaza un string (sir) continand tipul variabilei cercetate.Observati si studiati exemplul de mai jos

<?php$var1 = TRUE;$var2 = 100;$var3 = 23.88;$var4 = "Nume";$var[5] = "fructe";echo gettype($var1);echo '<br />'.gettype($var2);echo '<br />'.gettype($var3);echo '<br />'.gettype($var4);echo '<br />'.gettype($var[5]);echo '<br />'.gettype($var6);?>

In browser va aparea:booleanintegerdoublestringstringNULL

Observati ca utima linie afisata este NULL, asta deoarece $var6 nu are nici o valoare determinata

Scriere scripturi PHP elementare <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Variabile si operatori

Variabile si operatori PHP

Intelegeti diferenta dintre valori si variabile Invatati modul de utilizare a operatorilor pentru combinarea valorilor în expresii Invatati modul de utilizare a functiilor pentru executarea operatiilor elementare

1. Valori si variabile

Daca se asociaza o valoare cu un nume, ca si in algebra, este posibila modificarea acelei valorii prin referire la numele respectiv. O valoare cu nume se numeste variabila, deoarece.

In limbajul PHP variabilele sunt reprezentate prin semnul $ urmat de numele variabilei.Numele variabilei este case sensitive, adica conteaza daca numele este scris cu litere mari sau mici. Intotdeuna numele variabilelor trebuie sa inceapa cu o litera sau o liniuta de subliniere (_) si poate fi urmat de litere sau cifre. Iata cateva exemple de nume de variabila:

$var $Numar $_elemente

Pentru a asocia o valoare unei variabile, veti scrie cu un semn egal, asa:$temperatura = 33.5;Semnul egal este urmat de valoarea care urmeaza a fi atribuita variabilei, in acest exemplu, valoarea este data de valoarea literala dubla (float) 33.5. Caracterul punct si virgula (;) marcheaza sfarsitul instructiunii.De asemenea, puteti atribui valoarea unei variabile catre o alta variabila, prin scrierea unei instructiuni de atribuire astfel:

$castigator = $nume;In acest caz, valoarea variabilei $nume devine valoarea variabilei $castigator. Acest procedeu se numeste. Astfel o modificare facuta asupra lui $nume se va propaga automat si asupra variabilei $castigator.Iata exemplul de mai sus asa cum va aparea intr-un script PHP simplu :

<?php$nume = "Cosmin";$castigator = $nume;echo $castigator;?>

Rezultatul afisat va fi:

Cosmin

• Exista si un alt tip de atribuire valoare de la o variabila la alta, denumita atribuire prin referinta (folosind si caracterul "&"), aceasta de fapt leaga cele doua variabile, vedeti tutorialul: Atribuire valoare prin referinta .

Forma valorii unei variabile se numeste tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica daca atribuiti variabilei o valoare de un tip diferit fata de cel al valorii curente a variabilei. De exemplu, instructiunea de atribuire $x = 3;Atribue variabilei $x tipul integer.Daca instructiunea de atribuire$x = 3.5;va fi executata ulterior, variabila $x devine de tip float.

Desi instructiunile de atribuire din limbajul PHP si ecuatiile matematice folosesc ambele semnul egal, cele doua notiuni sunt foarte diferite, deoarece atribuirea nu este acelasi lucru cu egalitatea. Atribuirea este o operatie care inlocuieste o valoare cu o alta. Pe de alta parte, egalitatea este o relatie intre doua valori. Cand doua valori sunt egale, acestea raman egale pentru totdeauna. Totusi, puteti atribui o valoare unei variabile si ulterior puteti atribui aceleiasi variabile o alta valoare. Cu alte cuvinte, egalitatea este permanenta; atribuirea nu este.

Variabilele declarate mai sus sunt definite de utilizator. In PHP exista si alte variabile numite "variabile predefinite" care rezida in nucleul PHP, sunt alocate automat de catre modulul PHP, si sunt accesibile in program.In continuare enumeram citeva dintre aceste "Variabile Superglobale" (accesibile din toate scripturile PHP):

$GLOBALS – contine referinte la variabilele globale disponibile in scriptul curent. $_SERVER – variabile definite de server sau relative la contextul in care se executa scriptul curent $_GET – variabile furnizate scriptului prin adresa URL $_POST – variabile furnizate scriptului prin metoda HTTP POST (in general prin formulare) $_COOKIE – variabile furnizate scriptului prin HTTP cookie $_FILES – furnizeaza scriptului fisierele uploadate $_SESSION – variabile care sunt inregistrate in sesiunea scriptului

2. Operatori

Pentru a va ajuta sa efectuati calcule si prelucrari ale datelor, PHP include o diversitate de operatori si functii utile. Cand combinati valorile literale si variabilele cu operatori si functii, construiti ceea ce este cunoscut sub numele de expresii.Operatorii sunt simboluri specifice care realizeaza o actiune specifica in cadrul unei expresii.Operatorii actioneaza asupra variabilelor prezente in expresie. De exemplu in cadrul expresiilor matematice vom folosi operatori aritmetici.

$a + $b Adunare : a+b

$a - $b Scadere : a-b

$a * $b Inmultire: a*b

$a / $b Impartire: a/b

$a%$a Moule :restul impartirii lui a la b

$a +=$b Echivalent cu: $a = $a + $b

$a -=$b Echivalent cu: $a = $a - $b

$a *=$b Echivalent cu: $a = $a * $b

$a /=$b Echivalent cu: $a = $a / $b

$a++ Incrementare ; Ecivalent cu $a = $a +1

$a-- Decrementare; Echivalent cu $a = $a -1

O proprietate interesanta a operatorului de impartire este aceea ca returneaza o valoare intreaga daca ambii sai operanzi sunt intregi si rezultatul este un intreg; in caz contrar, returneaza o valoare cu virgula (de tip float). Astfel, instructiunea de atribuire $x = 10/3;atribuie valorii $x valoarea cu virgula 3.3333333333333, chiar daca operanzii operatorului de impartire sunt ambii intregi.

Similar operatorului de impartire, operatorul modulo executa o impartire; cu toate acestea, operatorul modulo returneaza restul, nu catul impartirii. De exemplu, prin impartirea lui 10 la 3 se obtine catul 3 si restul 1. Deci, instructiunea de atribuire $x = 10%3;atribuie variabilei $x valoarea 1.

Operatorii de incrementare $a++ si decrementare $a-- au un efect diferit daca sunt scrisi ++$a respectiv --$aIn primul caz, daca avem de exemplu $x= $a++;i-se atribue lui $x valoarea variabilei $a dupa care se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1)Dar daca avem $x = ++$a=se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1) dupa care i-se atribue lui $x noua valoarea a lui $a

Ca in matematica, PHP evalueaza operatorii de inmultire si de impartire anterior operatorilor de adunare, respectiv scadere. Aceasta caracteristica se numeste precedenta. Datorita precedentei, instructiunea $x=1+2*3;atribuie variabilei $x valoarea 7, chiar daca operatorul de adunare apare inaintea celui de inmultire. Se respecta regulile din matematica. Daca doriti sa controlati precedenta unei expresii, puteti folosi paranteze. De exemplu, instructiunea $x=(1+2)*3;atribuie variabilei $x valoarea 9, deoarece partea inclusa intre paranteze a expresiei este evaluata prima, asa cum se procedeaza in algebra.

In afara de acesti operatori numerici, PHP include un operator de concatenare a sirurilor (.), denumit uneori operator de unire, deoarece functia sa consta in unirea sirurilor. Sa observam urmatorul exemplu:

<?php$var1 = 'Ionescu';echo 'Numele candidatului este '.$var1; $var2 = 'Candidat: ';$var2 .= $var1;

echo "<br />$var2"; ?>

Rezutatul afisat va fi:

Numele candidatului este IonescuCandidat: Ionescu

In exemplul de mai sus se observa folosirea operatorului de concatenare . (punct)Acest operator adauga la sfarsitul sirului curent noul sir furnizat ca parametru.Expresia $a .= 'Sir de test' este echivalenta cu : $a = $a . 'Sir de test'.

3. Functii

In afara de operatori, PHP include functii care executa operatii utile. Iata unele exemple de functii:

abs(x) - Returneaza valoarea absoluta a lui 'x' ceil(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la intregul imediat superior floor(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la intregul imediat inferior max(x,y,...) - Returneaza valoarea maxima a unui set de valori min(x,y,...) - Returneaza valoarea minima a unui set de valori pow(x,n) - Returneaza numarul 'x', ridicat la puterea specificata 'n' strftime(f) - Returneaza data curenta, formatata conform continutului parametrului 'f' sqrt(x) - Returneaza radacina patrata a lui 'x'

- In afara de acestea, PHP include multe alte functii. Consultati site-ul www.php.net.

Majoritatea functiilor necesita una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de argumente. De exemplu, functia "sqrt" necesita un argument (aici este 'x') care specifica valoarea a carei radacina patrata trebuie calculata.

Unele functii, precum min() si max(), preiau un numar nedefinit de argumente. Alte functii nu necesita nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o functie in mod corespunzator, trebuie sa cunoasteti:

Numele functiei Actiunea functiei si valoarea returnata de aceasta, daca exista Numarul argumentelor preluate de functie Semnificatia fiecarui argument

Iata un exemplu simplu care foloseste o functie pentru calculul lungimii laturilor unui patrat, daca este cunoscuta aria patratului:

$latura=sqrt($arie);

Retineti modul in care argumentul functiei este inclus intre paranteze, precum si modul in care functia si argumentul sau sunt folosite intr-un mod asemanator cu o valoare literala sau o variabila. Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei "max", care preia mai multe argumente:

$punctaj_maxim=max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);

Rezultatul dat variabilei "$punctaj maxim" va fi determinat de functia "max", aceasta determinand valoarea cea mai mare a argumentelor din paranteza.Observati ca fiecare argument este separat de vecinul sau printr-o virgula.

Tipuri de siruri si ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare formulare HTML cu ...

Utilizare formulare HTML cu PHP, $_GET si $_POST

Invatati sa trimiteti date prin formulare HTML

Invatati sa preluati date trimise prin GET si POST

1. Proiectarea unui formular

Principalele sarcini în proiectarea unui formular HTML le constituie alegerea controalelor HTML care vor fi incluse în formular, selectarea amplasamentului controalelor si alegerea numelui acestora. Studiati lectia HTML despre Formulare, aceasta explica modul de realizare a fiecarui obiect dintr-un formular HTML si va va ajuta sa invatati rolul acestor elemente HTMLL.

2. Crearea unui formular

Un formular HTML trebuie sa contina un buton de expediere, submit, pe care utilizatorul executa clic pentru a trimite datele din formular la scriptul PHP. Formularele se creaza folosind etichete specifice incadrate in tag-ul <form> </form> ca in exemplul de mai jos:

<form action="script.php" method="post">Nume:<input type="text" name="nume" /> <br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite formular" /></form>

In browser se va vedea:

Nume:

Fiecare element al formularului trebuie introdus intre etichetele <form> si </form>.Atributul "action" indica fisierul cu scriptul care va primi datele de la formular si reprezinta una dintre cele mai importante precizari.Fiecare element, camp dintr-un formular trebuie sa aibe un nume distinct, dat prin atributul "name"; acest nume este folosit de scriptul PHP la care sunt trimise datele, astfel, scriptul PHP recunoaste datele din campul respectiv folosind numele acestuia.

3. Utilizarea metodelor GET si POST

Atributul "method" poate avea doua valori : GET si POST. Diferenta intre metodele GET si POST consta in modul in care informatia din formular este transmisa scriptului care o prelucreaza.- Metoda GET trimite toate informatiile adunate ca parte a adresei URL; aceste informatii sunt vizibile pentru utilizator.- Metoda POST transmite informatia intr-o maniera invizibila pentru utilizator si poate transmite o cantitate mai mare de date decat GET.Folosind exemplul de formular de mai sus, metoda GET va transmite serverului o adresa URL ca cea de mai jos:

http://www.marplo.net/script.php?nume=Popescu

iar in cazul folosirii metodei POST, in URL va aparea doar:

http://www.marplo.net/script.php

Metoda GET permite transmiterea unui volum limitat de informatii catre server; de asemenea nu este recomandata folosirea acestei metode in cazul in care dorim sa transmitem date personale(de exemplu parolele introduse intr-un formular pot fi vizualizate de oricine in browserul de Web).

4. Receptionarea datelor de la un formular HTML

In general datele din formular sunt preluate de scriptul PHP prin urmatoarea formula:

$_POST['nume'] - daca este folosit method="post" $_GET['nume'] - daca este folosit method="get"

- unde "nume este valoarea atributului name al elementului din formularul HTML.

Sa luam un exemplu practic de formular HTML care trimite date (prin method="post") la un script PHP unde acestea vor putea fi vizualizate.Salvam scriptul de mai jos intr-un fisier pe care-l numim "test-form.php"

<?php$nume = $_POST['nume'];$email = $_POST['email'];$parola = $_POST['parola'];

Trmite formular

echo "Nume = $nume";echo "<br />E-mail = $email";echo "<br />Parola = $parola";?>

Scriem urmatorul cod HTML intr-un alt fisier "form.html", pe care-l salvam in acelasi director cu scriptul PHP de mai sus.

<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd"><html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang="ro" lang="ro"><head><meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8" /><title> Test-Form </title></head><body><form action="test-form.php" method="POST">Nume:<input type="text" name="nume" /><br />Email:<input type="text" name="email" /><br />Parola:<input type="password" name="parola" /><br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite datele" /></form> </body></html>

In browser va aparea:

Nume:

Email:

Parola:

Completam datele din formular, de exemplu: la Nume : Popescu, la Email : plomar@uv.ro si Parola : parola_meaDupa ce am competat datele, apasam clic pe butonul "Trimite datele", acestea vor fi trimise la scriptul PHP "test-form.php", care le va prelucra si va afisa urmatorul rezultat:

Nume = PopescuE-mail = plomar@uv.roParola = parola_mea

Sa intelegem exemplu de mai sus.Folosind formularul de mai sus, atributul NAME din fiecare eticheta INPUT atribuie fiecarei casete cu text un nume, astfel scriptul PHP va putea recunoaste datele scrise in casete. In scriptul "test-form".php" vom accesa variabilele:

$nume – va primi informatia introdusa in campul Nume $email – va primi informatia introdusa in campul Email $parola – va primi informatia introdusa in campul Parola

Deoarece cunoastem metoda prin care trimitem datele catre scriptul PHP, "POST", am folosit variabila PHP globala _POST pentru a prelua datele din formular:

$_POST['nume'] $_POST['email'] $_POST['parola']

Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser

Trmite datele

Variabile PHP globale: _GET si _POST reprezinta de fapt variabile de tip array, fiecare element se poate accesa prin cheia sa; in cazul nostru cheia fiecarui element este data de atributul : NAME al casetelor din formular

5. Trimiterea de date unui script prin adresa URL

In afara de a expedia unui script datele printr-un formular, puteti expedia date cu ajutorul adresei URL a paginii. Pentru aceasta, atasati la sfarsitul adresei URL un semn al întrebarii (?) si apoi includeti o serie de perechi "nume-valoare" (separate prin &), ca in exemplu urmator:

http://www.marplo.net/fisier.php?nume1=valoare1&nume2=valoare2

Exemplul include numai doua perechi "nume-valoare"; cu toate acestea, puteti include oricâte asemenea perechi doriti (separate prin caracterul &), in functie de limita impusa de browser.Pentru a prelua si folosi datele dintr-o astfel de adresa URL, folositi in interiorul scriptului PHP expresia "$_GET['nume'], ca in exemplu urmator"

$var1 = $_GET['nume1'] $var2 = $_GET['nume2']

Unde "nume1" si "nume2" sunt numele variabilelor din adresa URL, iar "$var1" si "$var2" sunt variabilele care vor fi folosite in scriptul PHP (din "fisier.php") si a caror valori vor fi "valoare1" respectiv "valoare2" continute in adresa URL.

Daca doriti sa trimiteti unui script, prin intermediul adresei sale URL, caractere speciale precum un semn al intrebarii, un semn egal sau un ampersand, se poate crea confuzie.Pentru a functiona corect, un sir trebuie sa fie codificat URL. Pentru a codifica URL un sir, caracterele speciale se înlocuiesc cu echivalentele lor hexazecimale, precedate de un simbol procent (%). Pentru alte detalii, consultati lectia despre Utilizarea caracterelor speciale, subtitlul 4 ( Conversia adreselor URL). De exemplu, forma codificata URL a sirului "la multi ani!" este %22la multi ani%21%22. Adresa URL rezultanta se numeste "sir de interogare" si nu poate contine spatii. Daca doriti sa trimiteti un spatiu ca parte a unui sir de interogare, trimiteti în locul spatiului un semn plus (+). Iata un exemplu de sir de interogare care codifica numele autorului acestui site:

http://www.marplo.net/script.php?autor=Mar+Plo

Unele dintre cele mai comune caractere speciale si echivalentele lor codificate URL sunt prezentate în tabelul de mai jos:Caracter special Echivalentul codificat URL

. *%2e

> %3e

^ %5e

~ %7e

+ %2b

, %2c

/ %2f

: %3a

; %3b

%3c

= %3d

> %3e

[ %5b

\ %5c

] %5d

_ %5f

{ %7b

| %7c

} %7dc

tab %09

spatiu %20

! %21

“ %22

# %23

$ %24

% %25

& %26

` %27

( %28

) %29

@ %40

` %60

Variabile si operatori <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Variabile de mediu si ...

Variabile de mediu si erori

In aceasta lectie invatati sa obtineti accesul la valorile variabilelor de mediu. Invatati despre depanarea si tratarea erorilor.

1. Obtinerea si utilizarea datelor de la o variabila de mediu

Variabilele de mediu sunt folosite pentru stocarea optiunilor si a parametrilor care personalizeaza mediul de aplicatie. Aplicatiile pot obtine accesul la valorile variabilelor de mediu si in functie de acestea îsi pot ajusta comportamentul.De exemplu, calea de cautare a programelor MS-DOS este stocata într-o variabila de mediu denumita PATH. In general, comenzile sistemelor de operare sunt folosite pentru a configura variabilele de mediu si pentru a stabili valorile acestora. Cu toate acestea, unele aplicatii manipuleaza valorile variabilelor de mediu.Atât serverul Web Apache, cât si serverul de aplicatie PHP folosesc variabile de mediu pentru a prezenta informatii de stare. Unele dintre cele mai importante variabile de mediu folosite de Apache si PHP sunt rezumate în tabelul de mai jos. Numeroase servere Web, altele decât Apache, furnizeaza o parte din aceste variabile de mediu sau chiar pe toate.Multe dintre aceste variabile reflecta caracteristicile cererii HTTP care a solicitat executia PHP. Puteti vizualiza toate variabilele de mediu disponibile pentru programele PHP prin invocarea functiei phpinfo() si vizualizarea datelor de iesire generate de aceasta.

Vizualizarea datelor unei variabile de mediu se poate face folosind variabila $_SERVER si o cheie (intre paranteze patrate) ce repreinta numele variabilei de mediu.

De exemplu, pt. afisarea domeniului serverului unde ruleaza scriptul echo $_SERVER['SERVER_NAME'];

Variabila de mediu Descriere

CONTENT_LENGTH - Lungimea, în octeti, a corpului cererii.

CONTENT_TYPE - Tipul MIME al datelor din corpul cererii.

DOCUMENT_ROOT - Calea care constituie radacina arborelui catalogului cu documente al serverului Web.

GATEWAY_INTERFACE- Returneaza ersiunea protocolului CGI (Common Gateway Interface) folosit de serverul Web.

HTTP_ACCEPT - Continutul antetului HTTP Accept.

HTTP_ACCEPT_CHARSET- Continutul antetului HTTP Accept-Charset:, care specifica seturile de caractere întelese de client.

HTTP_ACCEPT_ENCODING- Continutul antetului HTTP Accept-Encoding:, care specifica tipurile de continuturi întelese de client.

HTTP_ACCEPT_LANGUAGE- Continutul antetului HTTP Accept-Language:, care specifica limbajele preferate de client.

HTTP_CONNECTION - Continutul antetului HTTP Connection:, care indica optiunile solicitate de client.

HTTP_HOST- Continutul antetului HTTP Host:, care indica numele de gazda, folosit de client la prezentarea cererii.

HTTP_REFERER - Adresa URL a paginii Web care a trimis clientul la pagina curenta.

HTTP_USER_AGENT- Continutul antetului HTTP user-Agent, care indica tipul si versiunea browser-ului folosit.

PATH - Calea de executie asociata cu mediul serverului.

QUERY_STRING - Sirul de interogare, daca exista, prin care a fost accesata pagina.

REMOTE_ADDR - Adresa IP a clientului (vizitatorului).

REMOTE_HOST - Numele de gazda al clientului.

REMOTE_PORT - Adresa portului clientului de unde a pornit cererea.

REQUEST_METHOD - Metoda de cerere HTTP folosita; de exemplu, GET, POST, PUT sau HEAD.

REQUEST_URI- URI folosit pentru accesul la pagina curenta. URI este alcatuit dintr-un URL si un sir optional de interogare.

SCRIPT_FILENAME - Numele de cale absolut al scriptului curent.

SCRIPT_NAME - Adresa URL a scriptului curent.

SERVER_ADMIN - Adresa de e-mail a administratorului serverului Web.

SERVER_HOST - Numele de gazda asociat serverului Web care prelucreaza cererea.

SERVER_PORT - Portul folosit de serverul Web pentru comunicatii.

SERVER_PROTOCOL - Numele si versiunea protocolului prin intermediul caruia s-a executat cererea.

SERVER_SIGNATURE- Sirul care identifica versiunea serverului Web si numele de gazda folosit pentru prelucrarea cererii.

SERVER_SOFTWARE - Sirul care identifica programul server Web si versiunea acestuia.

- O lista completa a acestor variabile de mediu o gasiti la pagina oficiala $_SERVER

Puteti obtine accesul la variabila de mediu folosind variabila $_SERVER care este de fapt un Array in care cheile elementelor sunt numele variabilelor de mediuDe exemplu, urmatoarea instructiune echo trimite browserului adresa IP a clientului (vizitatorului):

<?php$ip = $_SERVER['REMOTE_ADDR'];echo "Adresa dv. IP este $ip";?>

Afisarea sau nu a acestor variabile globale depinde de permisiunile facute la configurarea serverului PHP si de datele transmise.

2. Depanarea unui script

Uneori, în locul datelor de iesire ale scriptului dumneavoastra, puteti vedea unul din urmatoarele:

Textul scriptului, în loc de datele de iesire ale acestuia O caseta de dialog, prin care sunteti întrebat daca doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul Un mesaj în care se spune ca scriptul nu exista Un mesaj în care se spune ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a obtine accesul la script Un mesaj în care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare

La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori, chiar daca scriptul în sine este corect.- Daca vedeti textul scriptului dumneavoastra sau o caseta de dialog prin care sunteti întrebat daca doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul, este posibil ca extensia fisierului script sa fie incorecta sau ca serverul PHP sa nu functioneze. Desi fisierele script PHP trebuie sa aiba, în general, extensia .php, este posibil (dar mai rar) ca un administrator de sistem sa configureze un server PHP astfel încât acesta sa impuna o alta extensie de fisier. Astfel, daca scriptul dumneavoastra esueaza din unul dintre aceste doua motive, luati legatura cu administratorul dumneavoastra de sistem.- Daca vedeti un mesaj în care se spune ca scriptul nu exista, este posibil ca dumneavoastra sa fi tastat incorect adresa URL. Verificati daca ati tastat corect adresa URL identificata de administratorul dumneavoastra de sistem, precum si daca ati atasat corect la aceasta numele fisierului care contine scriptul, folosind un slash numai daca adresa URL identificata de administratorul dumneavoastra de sistem nu se încheie cu acest caracter.- Daca vedeti un mesaj în care se arata ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a obtine accesul la script, poate ca este necesar sa modificati permisiunile fisierului script. Pentru a afla cum trebuie procedat, consultati-va cu administratorul de sistem.- Daca vedeti un mesaj în care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare, verificati daca nu a aparut vreuna din urmatoarele probleme:

O eroare de tastare, cum ar fi scrierea gresita a cuvântului echo O eroare de punctuatie, cum ar fi paranteze, ghilimele sau punct si virgula, lipsa sau inserate gresit Neincluderea sau includerea eronata a liniilor de delimitare a scriptului, în speta <?php si ?> Un marcaj de comentariu ( / / ) care lipseste sau care a fost introdus gresit

De exemplu, iata un script care contine un tip de eroare frecvent întâlnit. Puteti identifica eroarea?

<?php// Acest script contine o eroare de sintaxaecho "Salut, World Wide Web!;?>

Din script lipseste caracterul ghilimele duble de închidere, care trebuie sa delimiteze expresia de tip text. Daca încercati sa executati acest script, puteti vedea doar o pagina goala sau o eroare similara celei prezentate în continuare.

Parse error. Parse error in /home/bmccarty/public_html/php/module-01/syntax-error.php On line 7

Mesajul de eroare încearca sa va indice sursa erorii, indicând numarul liniei la care s-a produs eroarea. Totusi, remarcati ca mesajul va îndruma spre linia 7 a unui script care contine numai 4 linii. Din moment ce ghilimelele duble de închidere lipsesc, serverul PHP cauta dincolo de sfârsitul scriptului pentru a gasi ghilimelele duble respective. Ca atare, serverul PHP este oarecum derutat cu privire la sursa erorii. Morala este aceea ca nu puteti conta în totalitate pe serverul PHP pentru a determina locatia erorii; folositi numarul de linie furnizat de server numai ca îndrumar pentru a depista locatia probabila a erorii.

3. Tratarea erorilor

Modulul PHP poate fi configurat astfel incat sa afiseze erorile intilnite in codul PHP. Acest lucru poate fi foarte util in cazul depanarii programelor. Pentru a activa afisarea erorilor exista doua metode:

- modificarea parametrului display_errors din fisierul de configurare "php.ini" - folosirea functiei ini_set(‘display_errors’);

In cazul primei metode trebuie sa avem drepturi de administrator pentru a modifica fisierul php.ini. Nu se recomanda setarea parametrului display_errors la valoarea 1(TRUE) in cazul site-urilor de productie; mesajele de eroare afisate nu sint folositoare utilizatorului. Pe de alta parte aceasta ar contribui la marirea riscului unui atac.A doua metoda consta in folositrea functiei ini_set, care permite unui script sa redefineasca temporar un parametru din fisierul de configurare php.ini.Consideram un exemplu de cod in care intentionat incercam sa citim variabile care nu exista:<?phpini_set('display_errors',1);echo "Valoarea transmisa este ".$var;?>

In exemplul de mai sus daca variabila cu nume: "var" nu exista PHP va afisa un mesaj de eroare de genul:Notice: Undefined variable: var

Putem determina tipurile de erori pe care le semnaleaza PHP folosind functia: error_reporting(). Aceasta preia o constanta care specifica nivelul la care se afiseaza erorile.

error_reporting(E_ALL) - semnaleaza toate tipurile de erori error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE) - semnaleaza toate erorile in afara de anunturi error_reporting(0) - dezactiveaza acesta caracteristica.

Exemplu:<?phpini_set('display_errors',1);error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE);

echo "Valoarea transmisa este ".$_GET['orase'];?>

- Testati acest exemplu pentru a vedea rezultatul.

Utilizare formulare HTML cu ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Constante si tipuri de ...

Constante si tipuri de variabile

învatati sa definiti si sa utilizati constantele învatati sa folositi variabilele dinamice

învatati sa convertiti valorile dintr-un tip în altul

În aceasta lectie vom discuta despre constante si variabile dinamice. Puteti scrie programe PHP utile si complexe fara a utiliza constante sau variabile dinamice. Daca utilizarea constantelor poate facilita citirea programelor dumneavoastra, variabilele dinamice au un efect contrar. Din acest motiv, în general se recomanda evitarea variabilelor dinamice, mai ales de catre programatorii PHP începatori. Totusi, va puteri afla în situatia de a lucra la un program PHP scris de o persoana care foloseste aceste variabile; prin urmare, trebuie sa aveti cunostinte despre variabilele dinamice, indiferent daca le folositi sau nu în propriile dumneavoastra programe.

1. Utilizarea constantelor

O constanta este pur si simplu o valoare care este... constanta, cu alte cuvinte o valoare care nu se modifica, în acest sens, constantele sunt opusele variabilelor, deoarece valoarea unei variabile se poate modifica pe durata executiei unui program. Pentru a defini o constanta, folositi functia define().Sa consideram urmatorul exemplu:

define("PI", 3.14159);

- Aceasta instructiune defineste constanta "PI", atribuindu-i valoarea 3.14159. Dupa ce a fost definita, o constanta se poate folosi în cadrul unei expresii. De exemplu, puteti calcula aria unui cerc dupa cum urmeaza:

$arie = PI * $raza * $raza;

- Observati ca referintele la o constanta nu folosesc simbolul dolarului. Astfel, o constanta poate fi cu usurinta deosebita de o variabila. Multi programatori scriu numele constantelor folosind numai majuscule, ceea ce le face si mai simplu de identificat.O functie conexa, defined(), poate determina daca o anumita constanta a fost definita. De exemplu, cu ajutorul urmatoarei instructiuni PHP puteri determina daca fost definita constanta Pi:

echo defined("PI");

- Retineti ca numele care va fi testat este delimitat prin ghilimele duble.Functia defined() returneaza valoarea 1 (unu) daca respectiva constanta a fost specificata; în caz contrar, returneaza zeroIn acest exemplu, instructiunea echo va afisa valoarea 1.

Pe lânga sporirea lizibilitatii programelor, constantele pot facilita modificarea acestora. Sa presupunem ca ati scris un program care contine multe calcule ce folosesc valoarea 3,14159, iar ulterior ati descoperit ca trebuia sa folositi valoarea mai exacta 3,1415926535898. Descoperirea si modificarea fiecarei aparitii a valorii originale poate fi o activitate mare consumatoare de timp. Dar, daca ati definit o constanta pentru reprezentarea valorii, numarul 3,14159 va aparea o singura data în program si va fi necesara doar o singura modificare a constantei.

Valoarea "pi" este folosita extrem de frecvent în unele calcule. Pentru comoditate, PHP furnizeaza o functionalitate mai indicata decât definirea unei constante cu valoarea pi, functia pi() returneaza valoarea respectiva, cu 14 cifre semnificative (3.1415926535898).Astfe, puteti calcula aria unui cerc folosind urmatoarea expresie:

$arie= pi() * $raza * $raza;

2. Lucrul cu variabile dinamice

Daca o constanta poate spori lizibilitatea si simplitatea modificarii programelor, variabilele dinamice îngreuneaza întelegerea si posibilitatea de a opera schimbari în program.Iata un exemplu simplu de variabila dinamica, denumita "$$film" :

<?php$oameni_buni = 12;$film = "oameni_buni";echo $$film;?>

O variabila dinamica este denumita folosind doua simboluri ale dolarului ($$) si este asociata cu o variabila obisnuita care are un nume similar si include un singur simbol al dolarului.In exemplul de mai sus, variabila dinamica $$film este asociata cu variabila obisnuita, dar cu aceasi nume, $film. Valoarea unei variabile obisnuite da numele (fara un simbol al dolarului) unei a doua variabile ordinare, în exemplu nostru, a doua variabila obisnuita este $oameni_buni. Valoarea acestei a doua variabile obisnuite este valoarea variabilei dinamice: în exemplu, aceasta este valoarea 12. Deci valoarea variabiei dinamice $$film, si care va fi afisata de functia "echo" este 12.O variabila dinamica nu contine, practic, propria sa valoare. În schimb, contine amplasamentul unde se poate gasi valoarea; cu alte cuvinte, numele unei alte variabile.Daca variabilele dinamice vi se par derutante, asa e, variabilele dinamice sunt derutante. Sunt rar folosite, uneori este posibila reducerea dimensiunilor unui program folosind una sau mai multe variabile dinamice.

3. Lucrul cu tipuri de variabile

In lectia 2 ati invatat despre tipul variabilelor: Boolean, Integer, Float, String, Array, Object, Resource, Null.. O consecinta a caracterului dinamic al tipurilor de variabile din limbajului PHP este aceea ca nu trebuie sa specificati tipul variabilelor. PHP determina tipul variabilei în functie de tipul ultimei valori atribuite variabilei. Cu toate acestea, caracterul dinamic al tipurilor nu va scuteste de problemele legate de tipuri. Trebuie sa cunoasteti tipurile acceptate si ceea ce se întâmpla când în cadrul expresiilor se folosesc doua sau mai multe tipuri.Sa luam în considerare urmatorul script PHP scurt:

$x = 1; $y = 2.5; $z = $x+$y; echo $z;

- Instructiunea de atribuire care stocheaza o valoare în variabila $z este interesanta, deoarece expresia din membrul drept include un operand Integer (întreg) si un operand de tip float. Ce valoare va aparea la iesire? Raspunsul corect este 3.5, o valoare de tip float.Când o expresie aritmetica foloseste mai multe tipuri de variabile, PHP executa conversia automata a tipului. Daca unul dintre operanzi este de tip float, PHP trateaza ceilalti operanzi ca si cum ar fi de tip float, executa calculele si returneaza rezultatul ca valoare de tip float.Este important sa întelegeti faptul ca prin conversia de tip nu se modifica tipurile variabilelor unei expresii; acestia sunt pur si simplu tratati ca si cum ar fi fost de un alt tip.In cadrul exemplului, variabila $x ramâne de tip înteger, chiar daca PHP o trateaza ca o valoare de tip float pentru a executa calculele.Sirurile (variabilele de tip string) pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Sa examinam urmatorul exemplu:

$x = 1; $y = $x+ "inca 1"; echo $y

- Aici cuvântul "inca" din sirul text este ignorat.Valoarea afisata este 2, adica suma dintre valoarea variabilei $x si valoarea numerica a sirului text, care este 1. Valoarea numerica si tipurile unui sir sunt determinate prin respectarea urmatoarelor reguli:

1. Daca sirul începe cu o valoare numerica, valoarea sirului este data de valoarea numerica respectiva; în caz contrar, valoarea sirului este zero.

2. Daca un punct zecimal sau un exponent (e sau E), este asociat cu valoarea numerica, tipul variabilei rezultante este float; în caz contrar, tipul valorii rezultante este un întreg.

4. Conversia manuala a tipului variabilelor

Daca preferati, puteti prelua controlul conversiei tipului variabilei sau puteti modifica tipul unei variabile. Pentru a prelua controlul conversiei de tip, puteti converti fortat un operand de la un tip la altul, proces cunoscut sub numele de "conversie fortata de tip" sau pur si simplu conversie fortata. În continuare, este dat un exemplu unei astfel de conversie de tip, unde puteti vedea modul de efectuare a acesteia:

$x = 1; $y = 2.5; $z = $x + (int)$y; echo $z

Conversia fortata de tip, si anume (int), determina tratarea variabilei $y ca pe un întreg (integer), iar valoarea acesteia devine2, în loc de 2.5, care este valoarea reala a variabilei $y. Astfel valoarea lui $z care va fi afisata de expresia "echo" este 3. Tabelul urmator indica si alte conversii fortate de tip care se pot folosi si expresiile care trebuesc utiizate:

Conversie fortata Rezultat

(int), (integer) - Conversie fortata la întreg

(real), (double), (float) - Conversie fortata la dublu

(string) - Conversie fortata la sir

(array) - Conversie fortata la tablou (matrice)

(object) - Conversie fortata la obiect

O alta modalitate de a trata o variabila ca si cum ar fi de un tip specificat este folosirea unor functii specifice.Ca exemplu de utilizare a uneia dintre functiile respective, luati în considerare si studiati urmatorul exemplu:

<?php$x = 1.5;$y = intval($x);

echo $x;echo "<br />$y";?>

Rezultatul afisat va fi:

1.51

Valoarea 1.5 este afisata ca valoare a variabilei $x, iar valoarea l este afisata ca valoare a variabilei $y.Tabelul urmator prezinta si alte functii foosite pentru a trata o variabila ca si cum ar fi de alt tip.

Functie Operatie

doubleval(), floatval() - Trateaza argumentul ca fiind de tip dublu.

intval() - Trateaza argumentul ca fiind de tip întreg.

strval() - Trateaza argumentul ca fiind de tip string

Nici conversia normala si nici cea fortata nu modifica tipul unei variabile. Ambele mecanisme determina tratarea variabilelor doar in expresia respectiva ca si cum ar fi de un alt tip. Totusi, modificarea tipului unei variabile este posibila prin utilizarea functiei settype(). Acest procedeu este ilustrat în urmatorul exemplu:

$x = 1.5; settype($x,"integer"); echo $x; // Va afisa valoarea 1

- Tipul variabilei $x va fi schimbat in "integer", astfel valoarea afisata a variabilei $x este 1, deoarece fractia zecimala se pierde atunci când functia settype() converteste valoarea float la o valoare întreaga. Valorile posibile pentru al doilea argument al functiei settype(), si anume argumentul care specifica tipul dorit, sunt:

"integer" "double" "string" "array" "object"

Sa ne amintim din lectia 2 ca exista o functie conexa, gettype(), care returneaza un sir care indica tipul variabilei specificate. Scriptul urmator afiseaza "integer", care indica tipul variabilei $x:

                $x = 1; echo gettype($x);

- O lista cu mai multe functii utile in lucru cu tipuri de variabile si valorile lor gasiti la pagina -> Functii pentru tipuri de variabile si valori.

Variabile de mediu si ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Instructiuni conditionale if else

Instructiuni conditionale if() else

Invatati sa definiti si sa folositi valorile de tip adevarat/fals Invatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunile if si else

1. Utilizarea valorilor de tip adevarat / fals

Majoritatea programelor utile nu se comporta în exact acelasi mod la fiecare rulare a acestora, în schimb, programele iau decizii, executând uneori o operatie si alteori alta, în functie de circumstante.Programele PHP iau decizii prin evaluarea unor expresii conditionale si executa instructiuni bazate pe rezultatele acestor evaluari. Expresiile conditionale sunt asimilate ca având una din doua valori:TRUE (adevarat) sau FALSE (fals). Uneori, expresiile conditionale se mai numesc si expresii booleene, în onoarea matematicianului care le-a studiat, George Boole. Constanta TRUE are valoarea l, iarFALSE are valoarea 0.O modalitate utila de a forma o expresie conditionala consta în utilizarea operatorilor logici pentru compararea a doua valori numerice. Sa luam urmatorul exemplu:

$a < 1;

Aceasta expresie conditionala foloseste operatorul <, care are, în esenta, aceeasi semnificatie ca în algebra. Expresia are valoarea TRUE daca si numai daca valoarea variabilei $a este mai mica decât 1; în toate celelalte cazuri, are valoarea FALSE.Puteti forma expresii conditionale complexe prin unirea a doua expresii conditionale cu ajutorul unui operator logic. De exemplu, expresia urmatoare este adevarata daca ambele expresii conditionale care o compun sunt adevarate:

$a < 1 AND $b < 1

Cu alte cuvinte, expresia este adevarata daca atât variabila $a, cât si variabila $b au valori mai mici decât 1. PHP furnizeaza un set de asemenea operatori relationali, prezentati pe scurt în tabelul de mai jos.

Puteti folosi operatorii logici pentru compararea sirurilor; cu toate acestea, un sir care apare într-o expresie conditionala este convertit la o valoare numerica înainte de evaluarea expresiei. Deseori, se ajunge la rezultate neasteptate, în general, valorile sirurilor trebuie sa fie comparate folosind o functie de comparare a sirurilor; aceste functii vor fi explicate în lectiile urmatoare.

Operatori logici

Operator Descriere

$a < $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica decât valoarea lui $b.

$a > $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare decât valoarea lui $b.

$a >= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare sau egala cu valoarea lui $b

$a <= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica sau egala cu valoarea lui $b

$a = $b - TRUE daca valoarea lui $a este egala cu valoarea lui $b.

$a == $b - TRUE daca $a si $b sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b au acelasi tip si aceeasi

valoare

$a != $b - TRUE daca valoarea lui $a este diferita de valoarea lui $b

$a !== $b- TRUE daca $a si $b nu sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b nu sunt de acelasi tip si aceeasi valoare

$x AND $y - TRUE daca atât $x, cât si $y sunt adevarate

$x && $y - TRUE daca atât $x, cât si $y sunt adevarate.

$x OR $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.

$x || $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.

$x XOR $y - TRUE daca numai una din expresiile $x sau $y este adevarata.

!$x - TRUE daca $x este FALSE

NOT $x - TRUE daca $x este FALSE

Retineti ca puteti prefixa o expresie conditionala cu operatorul !, care inverseaza valoarea "TRUE" sau "FALSE" a operandului sau.

Observati ca PHP foloseste doi operatori logici care executa aceeasi operatie (AND si &&) respectiv (OR si ||). Cu toate acestea, operatorii difera din punctul de vedere al precedentei - caracteristica care determina ordinea în care sunt executate operatiile în timpul evaluarii expresiilor. Operatorii && si || au o precedenta relativ ridicata, în timp ce operatoriiAND si OR au o precedenta relativ redusa. Este la fel ca in aritmetica unde, intr-o ecuatie ca aceasta: a + b * c se executa intai inmultirea si apoi adunarea, chiar daca ordinea lor este alta (daca nu sunt folosite paranteze). La fel si in PHP, se pot folosi paranteze rotunde pentru a controla ordinea executarii operatiilor.Pentru comoditate, puteti forma expresii conditionale fara un operator logic. De exemplu, daca $a este o variabila numerica, puteti folosi expresia $a ca expresie conditionala. Expresia este considerata ca având valoarea FALSE daca valoarea variabilei $a este zero, respectiv valoarea TRUE daca valoarea variabilei respective este diferita de zero. Daca folositi un sir ca expresie conditionala, expresia are valoarea FALSE daca sirul este vid sau daca are valoarea speciala "\0", care simbolizeaza un octet cu valoarea zero. Similar, utilizarea unei valori nedefinite ca expresie conditionala determina obtinerea valorii FALSE. Daca folositi un tablou sau un obiect ca expresie conditionala, aceasta are valoarea FALSE daca tabloul sau obiectul sunt vide (fara vreo valoare); în caz contrar, expresia are valoarea TRUE.

2. Scrierea instructiunilor "if"

Expresiile conditionale sunt esentiale pentru scrierea instructiunilor conditionale, prin care se iau decizii. Una dintre cele mai simple si folosite instructiuni conditionale este instructiunea : if.

If(conditie) {

Instructiune(1);

Instructiune(2);

..................

}

- Dupa cum se observa dupa if urmeaza o pereche de paranteze rotunde in interiorul carora se plaseaza conditia, adica o expresie logica a carei rezultat poate fi TRUE sau FALSE. Daca si numai daca rezultatul expresiei logice (conditia) este TRUE se vor executa instuctiunile : Instructiune(1), apoi Instructiune(2), etc... Se observa ca acest set de instructiune se plaseaza intre acolade. Doar intr-un singur caz aceste acolade nu sunt necesare si anume: in cazul in care este scrisa doar o singura instructiune.Daca rezultatul expresiei logice dintre paranteze rotunde este FALSE , setul de instructiuni dintre acolade nu se va executa, controlul

programului va trece mai departe.Iata inca un exemplu, practic:

<?php

$numar = 12;

if ($numar > 10) {

echo "Acesta este un numar mai mare decat 10";

}

?>

- Atunci când este executat scriptul, instructiunea if evalueaza expresia conditionala $numar > 10, care este adevarata (TRUE) numai daca valoarea variabilei $numar este mai mare decât 10. Daca valoarea variabilei $numar este mai mare decat 10, se va executa instructiunea echo, in caz contrar programul va trece mai departe.

In general, limbajul PHP ignora spatiile albe. In mod conventional, o instructiune asociata unei instructiuni "if" este scrisa decalat în raport cu aceasta. Acest procedeu este recomandat deoarece prin utilizarea sa este facilitata citirea programului.

Utilizarea instructiunii "else"

Sa presupunem ca doriti sa executati o instructiune atunci când o conditie este TRUE si o alta instructiune când conditia este FALSE. Instructiunea else va permite sa procedati astfel, dupa cum urmeaza:

If(conditie) {

Instructiune(1);

Instructiune(2);

..................

}

else {

Instructiune(3);

Instructiune(4);

..................

}

In acest din urma caz daca expresia logica din paranteze: conditie este adevarata se vor executa instructiunile: Instructiune(1); Instructiune(2); , iar daca valoarea expresiei logice : conditie are valoarea FALSE se vor executa instructiunile: Instructiune(3); Instructiune(4);Instructiunea asociata unei instructiuni if sau else poate fi ea însasi o instructiune if. O asemenea instructiune if se numeste "instructiune if imbricata". Iata un exemplu de instructiune if imbricata:

<?php

$numar = 88;

if ($numar > 10) {

if ($numar > 100) {

echo "Acesta este un numar mai mare decat 100";

}

else {

echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10";

}

}

else {

echo "Acesta este un numar mic";

}

?>

Exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mare decat 100" daca valoarea variabilei $numar depaseste 100; în caz contrar, daca valoarea variabilei $numar este mai mare decât 10 si mai mica decat 100, se afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10". Daca valoarea variabilei $numar este mai mica sau egala cu 10, exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mic".Instructiunile if imbricate pot deveni extrem de dificil de înteles daca numarul de instructiuni si nivelul de imbricare nu sunt relativ reduse. Deci trebuie sa le folositi cu economie.

O instructiune corelata atât cu instructiunea if, cât si cu instructiunea else, este instructiunea elseif. Când este folosita corect, poate fi mai simplu de înteles decât o instructiune if imbricata, logic echivalenta cu aceasta. Iata un exemplu de instrutiune else if():

<?php

$numar = 88;

if ($numar > 100 ) {

echo "Acesta este un numar mai mare decat 100";

}

elseif ($numar > 10) {

echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10";

}

elseif ($numar > 1) {

echo "Acesta este un numar mic";

}

else {

echo "Acesta este un numar foarte mic";

}

?>

Exemplul extinde functionalitatea exemplului anterior, afisând mesajul "Acesta este un numar foarte mic" pentru valori ale variabilei $numar mai mici sau egale cu 1. Într-un caz general, cu o instructiune if si cu o instructiune else poate fi asociat un numar mult mai mare de instructiuni elseif. PHP evalueaza expresiile conditionale în mod succesiv, pornind de la expresia conditionala asociata instructiunii "if". PHP executa instructiunea asociata primei expresii conditionale care are valoarea TRUE; daca nici o expresie conditionala nu are valoarea TRUE, PHP executa instructiunea asociata cu instructiunea else. Este permisa omiterea instructiunii else, caz în care nu este executata nici o instructiune daca nici una din expresiile conditionale nu are valoarea TRUE.

Constante si tipuri de ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Instructiuni conditionale switch

Instructiuni conditionale switch

Invatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunea switch si instructiunile conexe acesteia: break, default.

Scrierea instructiunilor switch, break si default

In cazul in care vrem sa comparam valoarea unei singure variabile cu o succesiune de valori, in locul instructiunii "if" putem folosi instructiunea switch:De exemplu, sa presupunem ca valoarea variabilei $numar este l, 2 sau 3, reprezentând respectiv dimensiunile "mica", "medie" si "mare". Iata un mic script care afiseaza dimensiunile asociate valorilor variabilei $numar, folosind functia switch alaturi de break si default care vor fi explicate mai jos:

<?phpswitch($numar) { case(1): echo "mic"; break; case(2): echo "mediu"; break; case(3): echo "mare"; break; default: echo "Acesta nu este un cod valabil";}?>

- Actiunea unei instructiuni switch este determinata de valoarea unei expresii întregi, nu de valoarea unei expresii conditionale. Numele variabilei este dat între parantezele care urmeaza dupa cuvântul cheie switch. Acoladele delimiteaza o serie de instructiuni case si o instructiune default optionala, fiecare dintre instructiunile cuprinse între acolade putând avea instructiuni asociate.Când este executata, instructiunea switch încearca sa stabileasca o identitate între valoarea variabilei sale si valoarea asociata unei instructiuni case. Se vor executa instructiunile asociate primei instructiuni "case" pentru care identitatea respectiva este valabila. Daca valoarea variabilei din instructiunea switch nu corespunde nici uneia din valorile asociate instructiunilor case, se vor executa instructiunile asociate instructiunii default, daca exista o asemenea instructiune (ne este obligatorie).Un procedeu de programare indicat consta în aceea ca fiecare instructiune case din cadrul unei instructiuni switch sa se încheie cu o instructiune break. ; Instructiunea break determina încheierea executiei instructiunii switch, sare peste "case-urile" ramase si se executa codurile care mai sunt (daca exista) dupa "switch". În absenta instructiunii "break", executia trece la urmatoarea instructiune "case" sau "default", fapt nedorit în majoritatea cazurilor.

• Nu este necesar sa folositi numere întregi consecutive în instructiunile case ale unei instructiuni switch. Daca preferati, puteti folosi numere întregi non-consecutive, numere cu virgula sau siruri. Valoarea de la "case" se poate adauga si fara paranteze, separata prin spatiu.- Exemplu:

<?php

$site = 'marplo';

switch($site) {

case 1:

echo 'php.net';

break;

case 'coursesweb':

echo 'http://coursesweb.net';

break;

case 'marplo':

echo 'www.marplo.net';

break;

default: echo 'google.com';

}

?>

2. Operatorul ? :

Operatorul conditional ?:, denumit uneori "operator ternar" sau "operator întrebare-doua puncte", constituie o alta modalitate de a scrie decizii în PHP. Acest operator formeaza o expresie care se poate folosi în multe contexte PHP. Iata sintaxa de utilizare a acestuia:

expresie-conditionala ? valoare-TRUE : valoare-FALSE

Observati cum semnul întrebarii este separat de caracterul doua puncte prin valoarea valoare-TRUE.Operatorul conditional îsi evalueaza expresia conditionala. Daca expresia este evaluata la valoarea TRUE, operatorul conditional returneaza valoarea valoare-TRUE; în caz contrar, returneaza valoarea valoare-FALSE. De exemplu, sa luam în considerare urmatoarea instructiune de atribuire, care foloseste un operator conditional:

$a = ($b > $c) ? 10 : 20;

Aceasta instructiune de atribuire compara valorile variabilelor $b si $c. Daca valoarea variabilei $b este mai mare decât aceea a variabilei $c (adica TRUE), atunci variabilei $a îi este atribuita valoarea 10; în caz contrar, variabilei respective îi este atribuita valoarea 20.

Instructiuni conditionale if else <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Instructiuni repetitive for si ...

Instructiuni repetitive for() si while()

Invatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunile while(), do while si for()

Scrierea instructiunilor "for"

Instructiunea for() este o instructiune bucla sau o instructiune iterativa; cu alte cuvinte, o instructiune care executa în mod repetat instructiunile asociate. Sintaxa generala a instructiunii for este urmatoarea:

for(expresie1; conditie; expresie2) { Instructiune(1); Instructiune(2); Instructiune(3); .............}

expresie1 se executa o singura data si anume la inceputul instructiunii; conditie este o expresie logica ; instructiunea for() se executa atita timp cat valoarea expresiei : conditie are valoarea TRUE.De fiecare data dupa executia instructiunilor dintre acolade se executa : expresie2.Iata un exemplu practic de utilizare a unei instructiuni "for":

<?php$suma = 0;for ($n=1; $n<=3; $n++) { $suma += $n; echo "<br /> Suma intregilor de la 1 la $n este $suma.";}?>

Rezultatul afisat va fi:

Suma intregilor de la 1 la 1 este 1Suma intregilor de la 1 la 2 este 3Suma intregilor de la 1 la 3 este 6

În exemplu se calculeaza suma întregilor cuprinsi între l si 3. Pentru aceasta, mai întâi se initializeaza variabila $suma la valoarea 0. Apoi se executa o instructiune for() care incrementeaza în mod repetat valoarea variabilei $suma.Pentru a vedea cum functioneaza mecanismul acestei instructiuni, sa examinam componentele instructiunilor for().Instructiunea "for" include trei expresii, care apar între paranteze; fiecare expresie este separata de vecina sa printr-un caracter punct si virgula(;).

Prima expresie este expresia de initializare. Aceasta se executa atunci când PHP ajunge la instructiunea for(). In exemplu, expresia de initializare atribuie valoarea variabilei $n, ($n=1) variabila denumita "variabila de ciclare" sau "index".

A doua expresie este expresia de test. Aceasta este o expresie conditionala care indica daca se executa sau nu corpul instructiunii, în general, face referire la variabila de ciclare. In cadrul exemplului, expresia de test compara valoarea variabilei $n cu valoarea 3 ($n <= 3). Expresia de test este evaluata pentru prima data imediat dupa evaluarea expresiei de initializare.

Cea de-a treia expresie este expresia pas. în general, aceasta modifica una sau mai multe variabile la care se face referire în expresia test. în cadrul exemplului, expresia pas incrementeaza valoarea variabilei $n ($n++).

Dupa care se trece la corpul instructiunii for(), aici, instructiunea $suma += $n si echo "Suma intregilor de la 1 la $n este $suma."; reprezinta corpul instructiunii for.Dupa executarea corpului functiei se verifica din nou expresia de test (conditie) dintre paranteze, daca rezultatul este TRUE se trece mai departe la expresia "pas" (a treia din paranteze) si mai departe la corpul functiei for(). Dupa aia din nou la expresia de test dintre paranteze..., pana cand rezultatul este FALSE (in exemplu nostru, $n>3).

Instructiunea for() este utila pentru numarare si executarea în mod repetat a unor actiuni.

Scrierea instructiuni while

O instructiune while() sau do while are o singura conditie. Fara o expresie de initializare sau o expresie pas; opereaza similar ca o instructiune "for()". în consecinta, urmatoarele doua instructiuni sunt echivalente:

for ( ; $i<= 3; ) { $suma += $i; }while ($i <= 3) { $suma ++ $i; }

Instructiunea while() executa un set de instructiuni atita timp cit valoarea expresiei "conditie" este adevarata:Forma generala a instructiuni while() este urmatoarea :

while(conditie) { Instructiune(1); Instructiune(2); Instructiune(3); .............}

Setul de instructiuni Instructiune(1), Instructiune(2), etc... se vor executa atita timp cit valoarea expresiei logice "conditie" are valoarea TRUE.Sa studiem un exemplu practic:

<?php$n = 0;$suma = 0;while ($n <= 3) { $suma = $suma +$n; $n++;}

echo "Suma este $suma";?>

In scriptul de mai sus avem la inceput (in afara lui "while") $n = 0 si $suma = 0, se verifica conditia din paranteza a functieiwhile() ($n<=3), cum aceasta este TRUE (deoarece la aceasta etapa $n = 0), se trece la executarea corpului functiei unde :$suma = $suma + $n si $n++ (adica $n = $n + 1), astfel acum $n va fi egal cu 1, se verifica din nou conditia din paranteze, care este TRUE ($n fiind acum egal cu 1), se executa iar corpul functiei..., si tot asa se executa aceasta "bucla" pana cand la verificarea conditiei din paranteze rezultatul este FALSE, in acest moment se incheie executia functiei while() si se trece mai departe la urmatoarea functie (in cazul nostru: echo "Suma este $suma";, unde dupa executia functiei while() $suma a devenit egala cu 6). In browser va aparea urmatorul rezultat:

Suma este 6

Scrierea instructiuni do while

Diferenta dintre instructiunea while() si instructiunea do while este urmatoarea: daca la instructiunea while() se verifica intai conditia si numai daca rezultatul este TRUE se trece la executarea corpului functiei, in cazul functiei do while intai se executa corpul functiei si dupa aceea se verifica conditia. De la do while corpul functiei va fi executat cel putin o singura data, indiferent de rezultatul conditiei.Forma generala a instructiuni do while este urmatoarea :

do { Instructiune(1); Instructiune(2); Instructiune(3); .............} while(conditie);

Iata exemplul prezentat la functia while(), de data aceasta folosind functia do while :

<?php$n = 0;$suma = 0;do { $suma = $suma +$n; $n++;} while ($n <= 3);

echo "Suma este $suma";?>

Rezultatul va fi acelasi: "Suma exte 6".

În general, este bine sa fiti prudent si sa folositi instructiunea while(), care evalueaza o conditie de test înainte, de executarea corpului acesteia. Astfel, se evita executarea eronata a corpului buclei.

Instructiuni conditionale switch <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare matrice - array ...

Utilizare matrice - Array

Învatati modul de utilizare a matricelor pentru stocarea mai multor valori Învatati cum sa accesati datele unei matrice (tablou) Parcurgerea unui Array secvential

1. Utilizarea matricelor

Deseori este convenabila stocarea mai multor valori într-o variabila. O asemenea variabila se numeste matrice (Array sau "tablou"), iar valorile individuale se numesc elementele matricei. Aici, "matrice", "Array" sau "tablou" reprezinta acelasi lucru (in varianta engleza: Array), fapt pentru care vom folosi orcare dintre aceste denumiri. Fiecare element al unei matrici are doua elemente importante: cheia si valoarea elementului.Matricele pot fi create folosind doua medode principale:

1 - utilizand direct instructiunile de atribuire 2 - folosind sintaxa array() despre care am vorbit in Lectia 2 despre tipul variabilelor.

1. Crearea de matrice folosind functia de atribuire

Pentru a crea o matrice, atribuiti unui element al matricei o valoare si o cheie. De exemplu, urmatoarea instructiunea de atribuire:

$clasa[1] = "geometrie";

creeaza un tablou denumit "$clasa" si un element cu valoarea "geometrie" identificat prin cheia "1". Pentru a stoca în matrice o a doua valoare, puteti folosi urmatoarea instructiune de atribuire:

$clasa[2] = "algebra";

Pentru a obtine acces la un element al matricei, specificati numele matricei si valoarea cheii. De exemplu, instructiunea de atribuire

$clasa_mate = $clasa[1];

Atribuie valoarea "geometrie" variabilei $clasa_mate.Cheile folosite pentru identificarea elementelor unei matrice nu trebuie sa fie obligatoriu numere consecutive; nici macar nu trebuie sa fie numere. De exemplu, iata instructiuni de atribuire care creeaza o matrice ce stocheaza preferinte în materie de fructe:

$preferinte[Nelu] = "cirese";$preferinte[Radu] = "mere";$preferinte[Gabi] = "pere";

2. Crearea de matrice folosind sintaxa array()

Dincolo de utilizarea instructiunilor de atribuire, cealalta modalitate principala de creare a unui tablou PHP consta în utilizarea functiei array(). Iata un exemplu simplu, care creeaza un tablou având drept chei valori întregi consecutive:

$limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");

Deoarece valoarea cheilor nu a fost specificata, acestea vor fi automat trecute de program ca numere intregi consecutive, incepand de la "0" (prima cheie va avea valoarea '0', a doua cheie va avea valoarea '1', ...)Aceasta instructiune creeaza o matrice care contine urmatoarele asocieri:

0 => Perl1 => PHP2 => Python

Daca doriti sa asociati unei valori o anumita cheie, puteti folosi operatorul =>, astfel:

$limbaje = array(10=>"Perl", "PHP", "Python");

Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:

10 => Perl11 => PHP12 => Python

Ca si în cazul utilizarii unei instructiuni de atribuire pentru crearea unei matrice valorile cheilor nu trebuie sa fie consecutive si nici macar întregi:

$limbaje = array("PHP"=>"Ridicat", "Python"=>"Mediu", "Perl"=>"Redus");

Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:

PHP => RidicatPython => MediuPerl => Redus

2. Matrici multi-dimensionale

Este posibil ca un element al matricei sa fie de asemenea o matrice. In acest caz avem de-a face cu o matrice multi-dimensionala.Sa luam un exemplu practic :

<?php$multiDimArray[firstLine] = array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha");$multiDimArray["nextLine"] = array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta");

echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][2]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"]["a"]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"]["b"]; ?>

Sau putem scrie acelasi script si astfel (rezultatul e acelasi) :<?php$multiDimArray = array("firstLine"=>array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha"), "nextLine"=>array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta"));

echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][2]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"]["a"]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"]["b"]; ?>

Rezultatul afisat va fi urmatorul :102020alphabeta

In exemplul de mai sus am declarat un array cu 2 linii si 3 coloane. Prima linie este identificata de array-ul cu numele "fisrtLine", iar ce-a de-a doua linie este identificata de "nextLine".

Observati de asemenea foloasirea in functia "echo" a operatorului de concatenare "." impreuna cu "<br />" (care este un element din XHTML), pentru ca la afisarea in browser fiecare rezultat al functiei "echo" sa fie trecut pe o linie noua. In caz contrar rezultatele ar fi fost pe aceeasi linie : 10 20 20 alfa beta

3. Accesul la datele dintr-un array

Când ati stocat date într-un tablou, puteti obtine acces la valoarea unui element al tabloului sau îi puteti modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. De exemplu, sa presupunem ca folositi urmatoarele instructiuni pentru a crea un tablou:

$x = array(1=>10, 2=>100, 3=>1000);

Puteti obtine acces la valoarea asociata cheii 2 prin intermediul unei instructiuni ca aceasta:

$y = 3*$x[2];

Similar, puteti modifica valoarea asociata cheii 3 prin intermediul unei instructiunu ca aceasta:

$x[3] = 101;

4. Parcurgere Array numeric

Un Array ale carui chei sunt valori întregi consecutive se numeste "Array numeric" (sau secvential).În general, valoarea cea mai mica a unei chei dintr-un tablou numeric este zero; totusi, puteti crea array numeric incepand cu valoarea 1 sau orice alta valoare întreaga ca valoare minima a cheii.În cazul în care cunoasteti valoarea minima a cheii unui tablou secvential, puteti parcurge tabloul folosind o bucla for. Pentru aceasta, initializati variabila de bucla la valoarea cea mai redusa a cheii. Folositi functia count() pentru a forma expresia de test (conditia) a buclei. Functia count() returneaza numarul elementelor dintr-un tablou. Iata un exemplu simplu

<?php$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");$limita = count($limbaje);for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { echo "<br />$i => $limbaje[$i]";}?>

Prima variabila $imbaje creeaza tabloul. Cea de-a doua variabila $limita foloseste instructiunea count() pentru a obtine numarul elementelor din tablou. Instructiunea for foloseste variabila bucla $i pentru a parcurge iterativ (element cu element) tabloul; corpul instructiunii include o instructiune echo care afiseaza cheia si valoarea fiecarui element din tablou. Datele de iesire vor fi astfel:

0 => Perl1 => PHP2 => Python

Sa ne concentram asupra problemei de a determina daca un tablou contine o anumita valoare. Iata un exemplu:

<?php$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");$cauta = PHP; // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta$limita = count($limbaje);for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { echo "<br />Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]"; if ($cauta == $limbaje[$i]) { echo "<br />$cauta este un limbaj excelent."; }}?>

Prima variabila $imbaje creeaza tabloul în care se va cauta.Cea de-a doua instructiune atribuie valoarea "PHP" variabilei $cauta; (în exemplu, se cauta în tablou valoarea stocata în variabila $cauta).Dupa comentariu (care incepe cu //), urmatoarea instructiune obtine numarul elementelor din tablou si stocheaza aceasta valoare în variabila $limita.Instructiunea for functioneaza ca mai înainte; de data aceasta însa, corpul sau contine alte instructiuni si se executa o alta operatie. O instructiune echo afiseaza valoarea fiecarui element al tabloului pe masura ce parcurgerea tabloului avanseaza. Instructiunea if testeaza fiecare element si afiseaza un mesaj daca valoarea elementului este una si aceeasi cu valoarea variabilei $cauta. Iata rezultatul rularii exemplului:

Determinarea unei identitati cu PerlDeterminarea unei identitati cu PHPPHP este un limbaj excelent.Determinarea unei identitati cu Python

• Incepand cu versiunea PHP 5.4 a fost introdus un nou mod de a defini variabile array, folosind o sintaxa scurta.Ex.:

$arr = []; // array gol, in loc de array();

$arr = [1, 2, 3, 4]; // array numeric

$arr = ['eng'=>'courseweb.net', 'ro'=>'marplo.net', 'num'=>8]; // array asociativ

- Array-ul creat cu aceasta sintaxa poate fi accesat, modificat si parcurs ca orice array.

Instructiunea break

Observati ca parcurgerea continua chiar si dupa gasirea valorii cautate. Când se cauta într-un tablou, executia cautarii poate fi oprita dupa gasirea elementului dorit; continuarea parcurgerii in Array nu face decât sa iroseasca resursele calculatorului, fara a afecta rezultatele operatiei.Pentru a opri executia unei parcurgeri, puteti folosi instructiunea break, care determina încheierea imediata a buclei care o contine. Iata cum se poate revizui exemplul anterior, astfel încât sa includa o instructiune break:

<?php$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");$cauta = PHP; // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta$limita = count($limbaje);for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { echo "<br />Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]"; if ($cauta == $limbaje[$i]) { echo "<br />$cauta este un limbaj excelent."; break; }}?>

Acum, dupa stabilirea unei identitati, instructiunea break provoaca sistarea buclei for.Iata datele de iesire rezultate, care acum omit examinarea inutila a elementului tabloului asociat cu limbajul "Python":

Determinarea unei identitati cu PerlDeterminarea unei identitati cu PHPPHP este un limbaj excelent.

Instructiunea continue

O instructiune corelata cu instructiunea break este continue. Instructiunea continue opreste secventa curenta a buclei, determinând evaluarea imediata a expresiilor de incrementare si de test. Ca un exemplu, sa presupunem ca doriti sa cautati în tabloul $limbaje pentru a determina numarul limbajelor care au nume scurte, adica nume alcatuite din maximum 4 caractere. Iata un exemplu care executa aceasta prelucrare a datelor:

<?php$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");$scurt = 0;$limita = count($limbaje);for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { $n = strlen($limbaje[$i]);

echo "<br />$limbaje[$i] are $n caractere lungime"; if ($n > 4) continue; $scurt++;}echo "<br />Au fost gasite $scurt limbaje cu nume scurte.";?>

O instructiune de atribuire stabileste valoarea initiala a variabilei $scurt la zero, folosita pentru a numara numele scurte gasite.Instructiunea for se aseamana celor folosite anterior. Corpul acestei instructiuni difera, desigur, de cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n este stabilita ca fiind egala cu numarul caracterelor care compun numele limbajului, folosind functiastrlen(), care calculeaza lungimea unui sir. Daca instructiunea if stabileste ca elementul curent al tabloului face referire la un limbaj cu nume lung, se executa instructiunea continue. Instructiunea continue determina trecerea parcurgerii la urmatorul element din tablou, fara a mai executa expresia "$scurt++"; daca nu au mai ramas elemente în tablou, bucla for îsi încheie executia.La finalizarea parcurgerii, o instructiune echo afiseaza numarul numelor scurte de limbaje gasite în tablou. Iata rezultatul:

Perl are 4 caractere lungimePHP are 3 caractere lungimePython are 6 caractere lungimeAu fost gasite 2 limbaje cu nume scurte.

- O lista cu 37 functii utile in lucrul cu Array gasiti la pagina -> Functii pentru Array

Instructiuni repetitive for si ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare array - matrice ...

Utilizare Array (matrice) - (2)

Part. 2 Creare tabel HTML cu date din Array

Parcurgerea unui Array asociativ Lucrul cu functii lista Sortarea matricelor Transformarea matricelor in siruri si a sirurilor in matrice (array)

1. Parcurgerea unui Array asociativ

In lectia precedenta a fost prezentata modalitatea de citire a elementelor din matrice secventiala - adica matrice ale caror chei sunt numere intregi consecutive.Tablourile de date pot avea si elemente ale caror chei pot fi numere aleatoare sau chiar cuvinte, aceste matrici se numesc "matrici asociative" (non-secventiale).

Pentru citirea datelor dintr-un Array asociativ se poate folosi instructiunea foreach care simplifica parcurgerile de acest gen.Instructiunea foreach are urmatoarea forma generala:

foreach (tablou as $cheie => $valoare) {corp}

- Instructiunea parcurge în mod iterativ (element cu element) tabloul denumit "tablou", stabilind valori adecvate pentru valorile variabilelor "$cheie" si "$valoare" aferente fiecarui element al tabloului.Iata un exemplu simplu:<?php$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");foreach ($limbaje as $index => $limbaj) { // parcurge iterativ tabloul echo "<br />$index =>$limbaj";

}?>

- Remarcati ca instructiunea echo face pur si simplu referire la valorile variabilelor $index si $limbaj, carora li se atribuie în mod automat valorile cheii, respectiv elementului curent.

10 =>Perl20 =>PHP21 =>Python

Cateodata este nevoie sa parcurgem datele unui tablou multi-dimensional.Pentru a parcurge matricea, folositi instructiuni foreach imbricate:Pentru a invata modul de parcurgere a unui Array multi-dimensional, sa studiem urmatorul exemplu:

<?php$date = array("PHP"=>array("simplu", "popular"), "Python"=>array("simplu", "nepopular"), "Pearl"=>array("dificil", "popular"));foreach ($date as $limbaj => $valoare) { foreach($valoare as $cheie =>$caracteristica) { echo "<br />$limbaj : $caracteristica"; }}?>

- Instructiunea foreach exterioara obtine cate un Array asociat cu fiecare limbaj; a doua instructiune foreach, interioara, parcurge fiecare Array obtinut de prima instructiune foreach.Iata rezultatul:

PHP : simpluPHP : popularPython : simpluPython : nepopularPearl : dificilPearl : popular

2. Lucrul cu functii lista

În afara de modalitatile de parcurgere a matricelor, PHP ofera numeroase functii care va permit traversarea tablourilor, deplasându-va înainte sau înapoi prin elementele acestuia.Prima dintre aceste functii este current(), care returneaza valoarea curenta a tabloului. Functia current() foloseste un pointer intern de tablou, pe care PHP îl creeaza pentru fiecare tablou. (Când creati un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât sa faca referire la primul element al tabloului).Functiile next() si prev() modifica pointerul intern al tabloului si se pot folosi alaturi de functia current() pentru a parcurge un tablou.Functia next(), asa cum îi arata si numele, modifica pointerul intern al tabloului astfel încât acesta sa faca referire la urmatorul element, în timp ce functia prev() modifica pointerul intern al tabloului astfel încât acesta sa faca referire la elementul anterior.Iata un exemplu care prezinta modul de operare al functiilor mentionate:

<?php$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");$curent = current($limbaje); echo "<br />functia current() a returnat $curent";$urmator = next($limbaje); echo "<br />functia next() a returnat $urmator";$urmator = next($limbaje); echo "<br />functia next() a returnat $urmator";$anterior = prev($limbaje); echo "<br />functia prev() a returnat $anterior";?>

Iata datele de iesire ale exemplului:

functia current() a returnat Perlfunctia next() a returnat PHPfunctia next() a returnat Pythonfunctia prev() a returnat PHP

Observati modul în care sunt utilizate functiile prev() si next() pentru deplasarea înapoi, respectiv înainte, în interiorul tabloului.

3. Functia key()

Functia key() este corelata cu functia current(). Daca functia current() returneaza valoarea asociata elementului curent,functia key() returneaza cheia asociata elementului curent. Iata un exemplu care ilustreaza modul de operare al acestei functii:

<?php$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");$curent = current($limbaje);$cheie = key($limbaje);

echo "<br />functia current() a returnat $curent";echo "<br />functia key() a returnat $cheie";?>

Iata datele de iesire ale exemplului:

functia key() a returnat 10

4. Functia each()

O alta functie utila în parcurgerea tablourilor este each().Functia each() returneaza perechea "cheie-valoare" care se afla la pozitia curenta din tabloul specificat. Perechea "cheie-valoare" este returnata sub forma unui Array asociativ cu patru elemente, dupa cum urmeaza:

Cheie Valoare

0 - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta

1 - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta

key - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta

value - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta

- Observati ca puteti folosi valoarea cheie "0" sau "key" pentru a obtine accesul la componenta cheie a perechii "cheie-valoare"; similar, puteti folosi valoarea cheie "1" sau "value" pentru a obtine accesul la componenta valoare a perechii "cheie-valoare".Pentru a intelege mai bine cum se foloseste functia each(), studiati exemplul urmator:

<?php$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");$fiecare = each($limbaje);$zero = $fiecare[0];$unu = $fiecare[1];$cheie = $fiecare['key’];$valoare = $fiecare['value’];

echo "<br />zero=$zero";echo "<br />unu=$unu";echo "<br />cheie=$cheie";echo "<br />valoare=$valoare";?>

Iata datele de iesire ale exemplului:

zero=10unu=Perlcheie=10valoare=Perl

5. Functia list()

O alta functie utila în lucrul cu tablouri este functia list(), aceasta va permite sa atribuiti valori la numeroase variabile în cadrul unei instructiuni.Functia list() este deseori folosita cu functia each(), deoarece functia list() faciliteaza accesul separat la cheia si la valoarea returnate de functia each().Forma generala de utilizare a functiei list() este urmatoarea: list($var1, $var2, ..…, $varn) = valoare_tablou;Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeste o valoare din tabloul "valoare_tablou".Într-un fel, functia list() este opusa functiei array(), deoarece functia list() împarte un tablou într-o serie de valori scalare, în timp ce functia array() construieste un tablou dintr-o serie de valori scalare.Iata un exemplu care ilustreaza modul de utilizare a functiei list():

<?php$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");list($cheie, $valoare) = each($limbaje);echo "<br />cheie = $cheie, valoare = $valoare";$urmator = next($limbaje);echo "<br />urmator = $urmator";?>

Iata datele de iesire ale exemplului:

cheie = 10, valoare = Perlurmator = Python

PHP contine peste 40 de functii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, functia array_search() faciliteaza cautarea într-un tablou.Pentru informatii despre aceasta functie si despre alte functii utilizate în lucrul cu tablouri, vizitati site-ul www.php.net.

6. Sortarea tablourilor

Sortarea reprezinta o alta operatie frecvent aplicata tablourilor. PHP furnizeaza o suita de functii care faciliteaza sortarea unui tablou.De exemplu, un tablou poate fi creat dupa cum urmeaza: $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");Apoi, doriti sa sortati tabloul în ordine alfabetica, in functie de numele limbajului de programare.Pentru aceasta, pur si simplu invocati functia sort(): sort($limbaje);Dupa sortare, continutul tabloului apare in ordinea cum se poate vedea mai jos:

0 => PHP 1 => Perl 2 => Python

Observati ca secventa de sortare sau secventa de aranjare (cum este numita uneori) este sensibila la diferenta între majuscule si minuscule. Deoarece litera "H" mare este sortata inaintea literei "e" mic, PHP apare înainte de Python în datele de iesire sortate.Iata un exemplu practic de folosire a functiei sort() :<?php$arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan');sort($arr);foreach($arr as $key=>$nume) { echo "<br />Cheie=$key Valoare=$nume";}?>

Rezultatul afisat este urmatorul :

Cheie=0 Valoare=AvramCheie=1 Valoare=Cristian

Cheie=2 Valoare=DanCheie=3 Valoare=Popescu

- Se observa ca instructiunea sort($arr) sorteaza matricea $arr dupa campul valoare (oridine alfabetica).- Observam de asemenea ca valorile campului cheie a fost alterata, fara sa conteze valoarea sau ordinea cheilor.

Daca dorim sa sortam in ordine inversa alfabetic, folosim functia rsort()Iata acelasi exemplu, da cu functia rsort()

<?php$arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan');rsort($arr);foreach($arr as $key=>$nume) { echo "<br />Cheie=$key Valoare=$nume";}?>

Acum rezultatul afisat este urmatorul :

Cheie=0 Valoare=PopescuCheie=1 Valoare=DanCheie=2 Valoare=CristianCheie=3 Valoare=Avram

- Se observa ca si in acest caz au fost alterate valorile initiale ale cheilor.

Pentru a sorta matricea "$arr" pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare se folosesc functiile asort(), respectiv arsort(). Incercati-le singuri.

In afara de acestea mai sunt si alte functii utile pentru sortarea tablourilor.Iata un tabel care prezinta functiile folositoare pentru sortarea unui tablou, impreuna cu rezultatul aplicarii fiecarei functii.Vom lua ca model pentru exemplificare urmatoarea matrice:

$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");

Functie Operatia efectuata Rezultat

sort()- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine alfabetica, fara sa se tina cont de cheile initiale

0 => PHP 1 => Perl 2 => Python

asort()- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine alfabetica, pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare

20 => PHP 10 => Perl 21 => Python

rsort- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine invers alfabetica, fara sa se tina cont de cheile initiale

0 => Python 1 => Perl 2 => PHP

arsort- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine invers alfabetica, pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare

21 => Python 10 => Perl 20 => PHP

ksort - Sortarea unui tablou în functie de cheie, in ordine ascendenta 10 => Perl 20 => PHP 21 => Python

krsort - Sortarea unui tablou în functie de cheie, in ordine descendenta 21 => Python 20 => PHP 10 => Perl

O modalitate de a executa o cautare fara sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule ar fi utilizarea functieinatcasesort(), care sorteaza un tablou folosind o ordine care nu este sensibila la diferenta între majuscule si minuscule.O alta modalitate consta în a utiliza functia usort() sau una dintre functiile sale conexe, în speta uksort() si uasort().Functia usort() sorteaza valorile din tablou si returneaza un tablou secvential; functia uksort() sorteaza cheile tabloului, iar functia uasort() sorteaza un tablou asociativ.De exemplu, urmatoarele instructiuni creeaza un tablou si îl sorteaza într-o maniera insensibila la diferenta între majuscule si minuscule:

$limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");usort($limbaje, "strcmpcase");foreach($limbaje as $key=>$nume) { echo "<br />$key => $nume";}

Functia strcmpcase() este o functie din biblioteca PHP care compara doua siruri fara a tine cont de majuscule sau minuscule. Functia returneaza o valoare negativa daca primul sir este mai mic decât al doilea, zero daca sirurile sunt identice, respectiv o valoare pozitiva daca primul sir este mai mare decât al doilea.Rezultatul va fi :

0 => Perl1 => PHP2 => Python

Pentru mai multe informatii despre functia usort() si despre functiile sale conexe, examinati site-ul www.php.net

Transformarea sirurilor in matrice si invers

PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru conversia intre siruri si matrice. Acestea pot fi utile in situatii in care valoarea matricelor trebuie memorate in baza de date.Pentru a transforma un sir intr-o matrice folosim functia explode(). Sintaxa aceste functii este:

$matrice = explode(" ", $sir);

- In loc de spatiul dintre (" "), ca indiciu de separare, poate fi scris orice caracter; dupa cum se doreste impartirea sirului.Iata un exemplu:<?php $sir = "Popescu Avram Cristian Dan";$matrice = explode(" ",$sir);foreach($matrice as $key=>$nume) { echo "<br />Cheie = $key Valoare = $nume";}?>

Acest cod va produce urmatorul rezultat:

Cheie = 0 Valoare = PopescuCheie = 1 Valoare = AvramCheie = 2 Valoare = CristianCheie = 3 Valoare = Dan

Pentru a transforma o matrice intr-un sir, folosim functia implode(). Sintaxa aceste functii este:

$sir = implode(" ", $matrice);

- In loc de spatiul dintre (" "), ca semn de separare a elementelor in sir, poate fi scris orice caracter; dupa cum se doreste crearea sirului.In continuare, pentru exemplificare, folosind exemplul de mai sus, sortam matricea "$matrice" alfabetic si apoi transferam matricea intr-un alt sir , de aceasta data sortat (Observati folosirea caracterelor ( \" ) in expresia echo, pentru ca la iesire rezultatul sa contina ghilimele):

<?php$matrice = array("Popescu", "Avram", "Cristian", "Dan");sort($matrice);$sir = implode(" - ",$matrice);echo "<br />Sirul rezultat : \"$sir\"";?>

Acest cod va produce urmatorul rezultat:

Sirul rezultat : "Avram - Cristian - Dan - Popescu"

Part. 2 Creare tabel HTML cu date din Array

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu Array gasiti la pagina -> Functii pentru Array

Utilizare matrice - array ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare functii

Utilizarea functiilor

învatati sa apelati functiile învatati sa atribuiti unei variabile numele unei functii învatati sa ascundeti mesajele de eroare generate în timpul executiei unei functii învatati sa folositi date si scripturi aflate în fisierele externe învatati sa definiti propria functie

Am folosit pana acum de mai multe ori termenul de functii. In cadrul acestei lectii veti învata mai multe despre utilizarea functiilor si despre modul de definire a propriilor dumneavoastra functii.Functiile reprezinta secvente de cod care sunt apelate foarte frecvent in cadrul codului PHP. Folosirea intensiva a functiilor contribuie la o structurare mai buna a codului; ideea este ca o problema complexa sa o divizam in mai multe sub-probleme, fiecare astfel de subproblema sa fie executata in cadrul unei functii.Pe de alta parte folosirea frecventa a functiilor duce la micsorarea cantitatii de cod scris; prin urmare vom avea un cod care se executa mai eficient.

1. Utilizarea unei functii

Pentru a folosi o functie, scrieti numele functiei, urmat de o pereche de paranteze. De exemplu, functia rand(), care genereaza un numar întreg aleator, poate fi apelata astfel:

rand()

Majoritatea functiilor preiau argumente, reprezentând valori, de intrare care influenteaza operarea si rezultatul functiei. Pentru a specifica argumente, acestea se insereaza între paranteze; daca specificati mai mult de un argument, fiecare argument trebuie separat de vecinul sau printr-o virgula. Argumentul unei functii poate fi o valoare literala, o variabila sau o expresie.Unele functii PHP au argumente optionale, care pot fi specificate sau omise, în conformitate cu intentiile dumneavoastra. De exemplu, functia rand() are doua argumente optionale. Primul argument al functiei indica valoarea întreaga aleatoare cea mai mica pe care o va returna functia; al doilea argument indica valoarea cea mai mare. Daca omiteti ambele argumente, functia returneaza o valoare cuprinsa între 0 si cel mai mare rezultat posibil. Puteti folosi valoarea returnata de o functie într-o expresie, astfel valoarea va fi accesibila în mod repetat fara a se invoca

functia de mai multe oriIata un exemplu in care functia rand() returneaza o valoare aleatoare cuprinsa intre 1 si 500, atribuind valoarea unnei variabile "$nr" :

$nr = rand(1, 500); echo $nr;

Când se produce o eroare în timpul executiei unei functii, PHP genereaza mesaje de eroare. Uneori, asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. În acest caz, puteti suprima generarea mesajelor de eroare prin adaugarea in fata numelui functiei a caracterului @.De exemplu,, pentru a suprima mesajele de eroare care pot aparea în timpul executiei functiei "f()", scriem aceasta functie dupa cum urmeaza:

y = @f(x);

Totusi, indicat este sa scrieti scripturi care sa nu genereze erori, ascunderea lor nu rezolva problema ce cauzeaza eroarea.

O functie utila, recomandata a fi folosita in script-uri este functia isset() si este cel mai des folosita cu "if()".isset() preia ca argument de obicei o variabila si arata daca aceasta a fost sau nu setata.

De exemplu: isset($nr)

- Functia returneaza TRUE daca variabila "$nr" are setata o valoare (diferita de NULL), in caz contrar returneaza FALSE.Aceasta functie este foarte utila in determinarea caror comenzi sa fie executate in functie daca o anumita variabila a fost setata sau nu. Previne aparitia unor erori care apar in cazuri de variabile nule si ajuta si la securitate.De exemplu, sa presupunem ca avem un cod PHP care vrem sa fie executat numai daca prin adresa URL o fost transmisa o variabila "id", adica o adresa de forma http://www.domeniu.site/script.php?id=un_id, folosim functia isset() astfel:<?phpif (isset($_GET['id'])) { // Se executa codul dorit}?>

- $_GET['id'] preia valoarea lui "id" din URL, iar functia isset() verifica daca aceasta valoare exista (daca in URL este "id=ceva"). Daca aceasta exista, returneaza TRUE iar functia "if", avand astfel valoarea TRUE, va executa codul dintre acoladele ei.

Functia isset() este utila si pentru situatii de verificarii a inexistentei unei variabile, prin adaugarea caracterului (!) in fata ei. Astfel daca o anumita variabila rezulta a nu fi setata, ii atribuim o valoare sau executam un anume cod special pt. asta.Exemplu:        if (!isset($_GET['id'] { die('Pagina apelata este inaccesibila.'); }

2. Utilizarea fisierelor incluse

Functiile PHP va permit sa obtineri accesul la programe PHP scrise anterior, create într-un alt fisier extern. Pentru aceasta puteti folosi functia require(), care are urmatoarea forma:

require("nume_fisier")

Când este încarcat un script PHP care contine o instructiune require, continutul fisierului specificat este inserat si executat în script, înlocuind instructiunea require.De exemplu, sa presupunem ca realizam un site in PHP care este alcatuita din mai multe pagini, iar fiecare pagina contine in partea de sus acelasi cod HTML. In loc sa scriem de fiecare data, pentru fiecare pagina, acelasi cod HTML, il scriem o singura data intr-un fisier separat (de exemplu "antet.php") iar in paginile unde vrem sa fie inclus codul HTML folosim

functia require()Prin insertia instructiunii la începutul scriptului din fiecare pagina PHP, ca in exemplu urmator:<?phprequire("antet.php");?>

- cu aceasta determinati programul PHP sa includa continutul fisierului "antet.php" ca si cum continutul respectiv ar face parte din acel script.Acest procedeu poate simplifica întretinerea site-ului, deoarece informatiile standard pot fi tinute într-un singur fisier, ceea ce le face usor de localizat si de modificat.O alta functie, similara instructiunii require este functia include(). Spre deosebire de functia require() care introduce datele din fisierul extern intocmai cum sunt scrise, functia include() este o instructiune executabila ce determina evaluarea scriptului PHP din fisierul extern si codul acestuia este executat ca si cum ar fi aparut în textul scriptului unde este inclus. Sintaxa functiei include() este urmatoarea:

include("nume_fisier.php");

Functia corelata require_once() asigura faptul ca fisierul specificat este inclus o singura data într-un script dat. În cazul în care creati fisiere externe care si ele folosesc instructiunea require pentru a include continutul altor fisiere externe, puteti gasi instructiunearequire_once utila.

3. Definirea unei functii

În afara de a utiliza functiile din biblioteca de functii a limbajului PHP, va puteti defini si folosi propriile functii.Pentru a defini o functie, in PHP functiile incep intotdeauna cu declaratia: function, ca in exemplul urmator:

function nume_functie(nume_argument) { Aici se insereaza corpul functiei}

Cuvântul cheie "function", "numele_functiei" si "nume_argument" alcatuiesc antetul functiei. Termenul de corp al functiei se refera la instructiunile incluse între acolade care urmeaza dupa antetul functiei. Instructiunile din corpul functiei sunt executate atunci când functia este apelata.Numele functiilor nu prezinta sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule; ca atare, "f()" si "F()" reprezinta referiri la aceeasi functie.Daca doriti sa definiti o functie care nu are argumente, puteti omite "nume_argument"; daca doriti sa definiti o functie cu mai multe argumente, puteti include argumente suplimentare dupa "nume_argument", fiecare argument fiind separat de vecinul sau printr-o virgula. Parantezele si numele argumentelor incluse între acestea poarta numele de lista cu argumente.Ca exemplu, iata o functie care calculeaza aria unui dreptunghi:<?phpfunction arie($lungime, $latime) { return $lungime * $latime;}?>

Lista cu argumente a functiei "arie()" include argumentele $latime si $inaltime. Corpul functiei este alcatuit dintr-o singura instructiune; cu toate acestea, corpul unei functii poate contine mai multe instructiuni. Daca doriti ca o functie sa returneze o valoare, trebuie sa determinati functia sa execute o instructiune return care furnizeaza valoarea respectiva. Instructiunea return determina sistarea executarii functiei; nu este necesar ca aceasta sa fie ultima instructiune fizica din corpul functiei. Daca definiti o functie care nu are nici o instructiune return (sau pentru date de iesire, precum "echo"), functia va returna valoarea speciala NULL.

4. Apelarea unei functii definite de utilizator

O functie definita de utilizator poate fi apelata ca orice functie.De exemplu, iata o instructiune care apeleaza functia "arie()" din exemplul anterior:

<?phpfunction arie($lungime, $latime) { return $lungime * $latime;}$rezultat = arie(5,3);echo "Aria exte : $rezultat";?>

Valorile argumentelor 5 si 3 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor din corpul functiei, care se comporta ca si cum ar fi fost scrisa astfel:

return 5*3

Rezultatul afisat al acestui script va fi :Aria exte : 15

5. Terminarea executiei unui script

O instructiune return determina sistarea executiei functiei care o contine. In cazul în care doriti sa sistati prelucrarea unui întreg script, puteti invoca functia exit().Iata un exemplu simplu:

<?phpfunction stop() { exit();}echo "<br />Unu...";echo "<br />Doi...";stop();echo "<br />Trei...";?>

Dupa executie, scriptul afiseaza:

Unu...Doi...

Rezultatul acestui script include cuvintele "Unu" si "Doi", dar nu si cuvântul "Trei". Prin apelarea functiei "stop()" se executa corpul functiei respective; la invocarea functiei, exit(), executia scriptului se încheie.

6. Functii recursive

Este posibil ca o functie din PHP sa se auto-apeleze. O functie care procedeaza astfel se numeste "functie recursiva". Totusi, daca nu aveti experienta de programare, este recomandat sa nu scrieti functii recursive. Cu toate acestea, puteti scrie accidental sau intalni o asemenea functie, deci este util sa stiti unele notiuni referitoare la aceasta.Studiati scriptul urmator care defineste si invoca o functie recursiva simpla:

<?phpfunction recursor($nr) { $nr++; if ($nr<8) { return recursor($nr); }

return $nr;}

$x = recursor(3);

echo $x;?>

- Daca rulati acest script, rezultatul afisat va fi 8.- Variabila "$x" primeste ca valoare functia "recursor()" careia ii transmite ca argument numarul 3.- Functia "recursor()" incrementeaza cu o unitate valoarea argumentului, prin "$nr++;" care devine 4, apoi conditia "if ($nr<8)" verifica daca aceasta variabila din functie e mai mica decat 8, in caz afirmativ se executa comanda "return recursor($nr);" care sisteaza executia altui cod din functie si auto-apeleaza iar functia (cu noua valoare a lui "$nr" ca argument) care iar incrementeaza valoarea lui "$nr" si verifica din nou conditia care iar autoapeleaza functia, ... si tot asa pana cand "$nr" va avea valoarea 8 si la verificare conditiei "if" aceasta returneaza FALSE si se trece mai departe la executia comenzii "return $nr;" care va returna 8 ca valoare a variabilei "$x".Functia "echo" va afisa valoarea lui "$x", adica 8.

7. Definirea argumentelor prestabilite

PHP va permite sa definiti functii cu argumente prestabilite. Daca apelati o functie care are un argument prestabilit, dar nu furnizati nici o valoare pentru argumentul respectiv, argumentul ia o valoare prestabilita specificata la inceput.Iata un exemplu simplu, studiati-l cu atentie:

<?phpfunction impozit_vanzari($cantitate, $rata = 0.0725) { return $cantitate * $rata;}

$cumparaturi = 123.45;echo "<br />cumparaturi = $cumparaturi";$impozit1 = impozit_vanzari($cumparaturi, 0.09);echo "<br />impozit1 = $impozit1";

$cumparaturi = 123.45;echo "<br /><br />cumparaturi = $cumparaturi";$impozit2 = impozit_vanzari($cumparaturi);echo "<br />impozit2 = $impozit2";?>

Rezultatu afisat va fi:

cumparaturi = 123.45impozit1 = 11.1105

cumparaturi = 123.45impozit2 = 8.950125

- Functia impozit_vanzari preia doua argumente: un argument obligatoriu, denumit $cantitate, si un argument prestabilit, denumit $rata. Daca apelati functia si furnizati un singur argument, valoarea argumentului respectiv se considera ca fiind valoarea argumentului $cantitate, iar valoarea 0.0725 se foloseste ca valoare a argumentului $rata. Astfel, la prima invocare a functiei, pentru "impozit1", $rata are valoarea 0.09, specificata drept al doilea argument al functiei. Cu toate acestea, la a doua invocare a functiei, pentru "impozit2", $rata are valoarea 0.0725 deoarece este specificata valoarea unui singur argument, si astfel "$rata" a preluat valoarea prestabilita initial.

- O lista cu mai multe functii php matematice este la pagina -> Functii PHP matematice

- De asemenea, o lista cu functii utile in lucrul mai avansat cu functii gasiti la pagina -> Functii pentru lucru cu functii

Utilizare array - matrice ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Variabile si referinte in ...

Variabile si referinte in functii

învatati sa folositi variabile globale, locale si statice învatati sa folositi referintele

Variabilele functiilor in PHP sunt de doua tipuri principale:

Variabile globale Variabile locale

Variabilele globale sunt create în exteriorul functiei, în timp ce variabilele locale sunt create în interiorul unei functii.

1. Utilizarea variabilelor globale

Asa cum s-a explicat anterior, variabilele globale sunt cele declarate în afara oricarei functii.Totalitatea locurilor unde este accesibila o variabila se numeste "domeniu de existenta al variabilei". Variabilele globale nu pot fi accesibile din interiorul corpului unei functii; cu alte cuvinte, domeniul de existenta al unei variabile globale, nu include corpurile functiilor. Daca doriti sa obtineti accesul la o variabila globala în cadrul unei functii, puteti extinde domeniul de existenta al variabilei prin specificarea in functie a numelui variabilei, în cadrul unei instructiuni GLOBAL. Instructiunea GLOBAL are urmatoarea forma:

GLOBAL variabila1, variabila2, variabila3;

Iata un exemplu concludent :<?php$var1 = 135;$var2 = 250;function Suma() { return $var1 + $var2;}echo "Suma este ". Suma();?>

- Functia "Suma()" foloseste variabilele $var1 si $var2 declarate anterior, dar aceste variabile nu au domeniu de valabilitate in interiorul functiei. Prin urmare rezultatul functiei este NULL. Pentru a rezolva aceasta problema vom declara cele doua variabile ca fiind variabile globale, ca in exempul urmator:

<?php$var1 = 135;$var2 = 250;function Suma() { GLOBAL $var1, $var2; return $var1 + $var2;}echo "Suma este ". Suma();?>

- In exemplul de mai sus declaratia: "GLOBAL $var1, $var2" face ca variabilele $var1 si $var2 sa fie recunoscute si in interiorul functiei.- Puteti scrie si cu litere mici "global", dar e mai usor de recunoscut cu litere mari.

O alta metoda prin care putem solutiona aceasta problema este prin folosirea variabilei PHP predefinite $GLOBALS, dupa cum puteti vedea in exemplu urmator:

<?php$var1 = 135;$var2 = 250;function Suma() { return $GLOBALS['var1'] + $GLOBALS['var2'];}echo "Suma este ". Suma();?>

$GLOBALS este o variabila predefinita, este de fapt un array ; elementele acestei matrice au cheia egala cu numele variabilelor declarate si valoarea egala cu cea a variabilelor declarate.$GLOBALS este o variabila superglobala, ea va fi recunoscuta in orice script.Puteti folosi oricare din cele doua variante prezentate: instrucrtiunea GLOBAL sau variabila $GLOBALS.In cele doua exemple prezentate mai sus rezultatul afisat va fi acelasi :

Suma este 385

2. Utilizarea variabilelor locale

Variabilele locale sunt create in interiorul functiei si sunt distruse cand se încheie apelul la functia respectiva. În consecinta, variabilele locale sunt disponibile numai pe durata executiei functiei asociate.Argumentele functiilor constituie un tip important de variabila locala. Cu toate acestea, puteti crea o variabila locala prin simpla atribuire a unei valori unei variabile din interiorul unei functii. Pentru a ilustra deosebirea dintre variabilele locale si cele globale, iata un script care defineste o variabila locala denumita "$x" si o variabila globala cu acelasi nume:

<?phpfunction v_local() { $x = 5; echo "<br />In corpul functiei x = $x";}$x = 2;echo "<br />In corpul scriptului x = $x";v_local();echo "<br />In corpul scriptului x = $x";?>

Cand executati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:

In corpul scriptului x = 2In corpul functiei x = 5In corpul scriptului x = 2

Remarcati diferenta dintre cele doua variabile $x, chiar daca numele variabilelor este acelasi. Cand este apelata functia v_local(), $x ia valoarea 5, in rest, inainte si dupa, ia valoarea 2.Domeniul de existenta al variabilei globale $x nu se extinde în interiorul corpului functiei v_local(), iar domeniul de existenta al variabilei locale $x nu se extinde dincolo de corpul functiei respective. Cu alte cuvinte, domeniile de existenta ale celor doua variabile sunt complet distincte.

3. Utilizarea variabilelor statice

Uneori este nevoie ca o variabila locala sa-si pastreze valoarea de la un apel al functie asociate la altul. Altfel spus, nu doriti ca variabila sa fie distrusa la încheierea apelului la functie. Pentru acest lucru puteti folosi instructiunea STATIC (la fel cu "static").Forma instructiunii STATIC este similara cu aceea a instructiunii GLOBAL.

STATIC $var1, $var2, $var3;

O variabila afisata într-o instructiune STATIC este cunoscuta sub numele de "variabila statica".Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a unei variabile statice:<?phpfunction v_local() { $x = $x + 1;

echo "<br /> x = $x";}function v_static() { STATIC $x; $x = $x + 1; echo "<br /> x = $x";}v_local();v_local();v_local();

v_static();v_static();v_static();?>

Daca rulati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:

x = 1x = 1x = 1x = 1x = 2x = 3

Observati ca variabila locala $x, definita în cadrul functiei v_local(), este creata din nou la fiecare apelare a functiei, în consecinta, valoarea sa este întotdeauna afisata ca fiind egala cu 1. Prin contrast, variabila statica $x, definita în cadrul functiei v_static(), îsi pastreaza valoarea de la un apel al functiei la urmatorul; ca atare, valoarea sa creste de fiecare data când este executata functia.

4. Utilizarea referintelor

In mod prestabilit, argumentele transferate unei functii PHP sunt transmise prin valoare, ceea ce înseamna ca valorile argumentelor sunt copiate si functiile utilizeaza copii ale valorilor argumentelor lor, nu argumentele în sine. Ca o consecinta, o functie PHP nu poate modifica valorile argumentelor sale.Totusi, puteti stabili ca o functie sa aiba posibilitatea de a modifica valoarea unui argument, specificând ca argumentul sa fie transferat prin referinta. Când un argument este transferat prin referinta, valoarea sa nu este copiata; functia lucreaza cu valoarea argumentului si are libertatea de a modifica acea valoare. Pentru a specifica faptul ca un argument urmeaza a fi transferat prin referinta, inaintea argumentului va fi adaugat un caracter ampersand (&). Puteti atasa acest caracter la argument în antetul functiei sau în apelul la functie.Iata un exemplu care prezinta apelul prin valoare si apelul prin referinta:

<?phpfunction p_valoare($a) { $a = 1;}function p_referinta(&$a) { $a = 1;}

$b = 0;p_valoare($b);echo "<br /> \$b = $b";

$b = 0;p_valoare(&$b);echo "<br /> \$b = $b";

$b = 0;p_referinta($b);

echo "<br /> \$b = $b";?>

Dupa rulati acest script, veti obtine urmatoarele date de iesire:

$b = 0$b = 1$b = 1

Retineti ca scriptul contine doua functii, si anume "p_valoare()" si "p_referinta()". Fiecare functie preia un singur argument, denumit $a. Antetul functiei "p_referinta()" specifica faptul ca argumentul sau este transferat prin referinta; argumentul functiei "p_valoare()" este transferat prin valoare.Primul paragraf al programului invoca functia "p_valoare()", transferând argumentul prin valoare. În consecinta, functia lucreaza cu o copie a argumentului sau, iar valoarea variabilei $b nu se modifica.Cel de-al doilea paragraf al programului invoca de asemenea functia "p_valoare()"; dar, foloseste un caracter ampersand (&) pentru a determina transferul prin referinta al valorii variabilei $b. În consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma din 0 în 1.Cel de-a treilea paragraf al programului invoca functia "p_referinta()". Antetul functiei respective foloseste un caracter ampersand (&) pentru a specifica faptul ca valoarea argumentului sau este transferata prin referinta, în consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma din 0 în l.

Prin utilizarea referintelor se evita suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor si implicit se obtine o viteza mai mare de executie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel mai dificil de înteles, iar referintele sau apelurile prin referinta pot cauza erori de program. Cel mai indicat este sa evitati referintele, acolo unde este posibil, si sa definiti functii care returneaza valori, si nu functii care modifica valorile propriilor argumente.

In versiunile PHP 5+, transmiterea la functiei a unui parametru prin referinta "Call-time pass-by-reference", p_valoare(&$b), a fost scoasa din uz. Dar poate fi activata din php.ini, daca aveti acces, prin setarea 'true' la "allow_call_time_pass_reference".

Utilizare functii <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Data si Timpul

Data si Timpul in PHP

PHP are mai multe functii pentru lucru cu Data zilei si Timpul /Ora. Cele mai utilizate sunt acestea:

date() - transforma Timestamp (denumit si timpul Unix, numarul de secunde de la 1 Ianuarie 1970) intr-un format de data citet /textual.

time() - Returneaza timpul Unix /Timestamp curent (numarul de secunde de la 1 Ianuarie 1970 pana in prezent). microtime() Returneaza timpul Unix /timestamp curent in microsecunde. getdate() - Returneaza un array asociativ ce contine informatii despre data si timp.

- Aceste functii permit sa preiei data si timpul de la server in script-ul PHP; ele depind de setarile locale ale serverului.

PHP date()

Functia PHP date() e utilizata pt. formatarea Timestamp in data /timp. - Sintaxa:

date("format", timestamp)

- format - Un sir format din caractere ce reprezinta data returnata. Ex.: "D, d M Y H:i:s" rezulta => "Mon, 15 Aug 2012 15:42:01 +0000"- timestamp - numarul de secunde de la 1-01-1970 pana la o anumita data. Este optional, daca nu e specificat se foloseste Timestamp-ul curent.Aceasta functie returneaza un sir cu formatul datei, sau False in caz de eroare.

• O lista cu mai multe functii si exemple de lucru cu data si timpul la pagina: Functii pentru Data si Timp.

- Exemplu, preia data curenta, Zi-Luna-An:

$today = date('d-m-Y');echo $today;

In mod standard, functia date() foloseste timpul zonal al serverului. Ca sa setati un alt timp zonal, utilizati functia date_default_timezone_set('timezone_identifier'), adaugata inainte de alte functii pt data si timp.Parametrul "timezone_identifier" e un sir cu identificatorul zonei de timp (ex.: 'America/New_York' sau 'Europe/Bucharest'). Lista completa de timpuri zonale pt PHP e la pagina: Lista zone de timp pt PHP. - Exemplu:

<?php

date_default_timezone_set('Europe/Bucharest'); // seteaza timpul zonal pt Romania (Bucuresti)

// returneaza ziua curenta din saptamana

echo date('l');

// returneaza data zilei curente (zi-luna-an)

echo '<br />'. date('j-F-Y');

// returneaza Ora:minute:secunde a timpului curent

echo '<br />'. date('H:i:s');

?>

Rezultat:

Sunday28-October-201207:55:18

In acest exemplu nu e specificat un timestamp, astfel, functia date() lucreaza cu timpul actual, zona Romania /Bucuresti.

Ca sa obtineti timpul Unix /Timestamp-ul curent (numarul de secunde), se utilizeaza functia time() (ex.:   $ts = time(); ).

Alte exemple cu functii pentru Data si Timp

Ca sa lucrati cu Timestamp-ul unei anumite date specifice, utilizati functia mktime(). - Sintaxa:

mktime(ore, minute, secunde, luna, zi, an)

Returneaza timpul Unix corespunzator argumentului.

Se poate utiliza si functia strtotime(). Returneaza timpul Unix a sirului din parametru cu data textuala in limba engleza. - Sintaxa:

strtotime("timpul")

- Parametrul "timpul" e un sir /text cu data in limba engleza (ex.: "now", "+1 Day", "15 October 2012", "next Sunday", etc.).O lista cu formate valabile e la pagina Formate Data si Timp.

Exemplu cu mktime() ai strtotime():

<?php

// preia Timestamp-ul datei October 15, 1976, 20:38:00 (cu mktime)

// returneaza Timestamp-ul si ziua din saptamana a acestei date

$stamp = mktime(20, 38, 0, 10, 15, 1976);

echo 'Timestamp: '. $stamp;

echo '<br /> October 15, 1976 este '. date('l', $stamp);

// Exemplu cu strtotime()

echo '<br /><br />Exemplu cu strtotime():<br />';

echo '<br /> 15 October 1976, 20:38:00 - '. strtotime('15 October 1976, 20:38:00');

// Alte exemple

echo '<br /> 07 July 1996 - '. strtotime('07 July 1996');

echo '<br /> +3 days - '. strtotime('+3 days');

echo '<br /> +1 one week - '. strtotime('+1 week');

echo '<br /> +1 week 2 days 3 hours 30 seconds - '. strtotime('+1 week 2 days 3 hours 30 seconds');

echo '<br /> next Sunday - '. strtotime('next Sunday');

?>

Acest cod va afisa:

Timestamp: 214252680October 15, 1976 este Friday

Exemplu cu strtotime():

15 October 1976, 20:38:00 - 21425268007 July 1996 - 836686800+3 days - 1300950386+1 one week - 1301292386+1 week 2 days 3 hours 30 seconds - 1301476016next Sunday - 1301176800

Ziua 0 dintr-o luna reprezinta ultima zi din luna precedenta.De exemplu, ziua 0 din Martie 2012 este "29", ultima zi din Februarie 2012:                echo date('d', mktime(0, 0, 0, 03, 0, 2012)); // 29

• O alta functie utila pt data si timp e getdate() - Sintaxa:

getdate(timestamp)

- timestamp - E optional, un numar intreg cu timpul Unix. Daca nu e specificat, foloseste timestamp-ul curent.getdate() returneaza un array asociativ cu informatii despre data si timpul din "timestamp", sau cel curent daca nu e specificat. - Exemplu:

<?php

$now = getdate();

echo '<pre>';

var_export($now);

echo '</pre>';

?>

Acest cod va afisa un array similar cu acesta:

array (

'seconds' => 48,

'minutes' => 30,

'hours' => 9,

'mday' => 21,

'wday' => 1,

'mon' => 3,

'year' => 2011,

'yday' => 79,

'weekday' => 'Monday',

'month' => 'March',

0 => 1300692648,

)

- Exemplu cu microtime() (returneaza timpul Unix /timestamp curent in microsecunde). E util, de exemplu in a afla timpul de executie a unui cod PHP. - Cod:

<?php

$load_time = -microtime(true);

// instructiuni php

$load_time += microtime(true);

echo $load_time. ' seconds';

?>

Variabile si referinte in ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Lucru cu siruri 1

Lucrul cu siruri (1)

Învatati sa utilizati secvente escape suplimentare pentru a include în siruri caracterele speciale învatati sa utilizati codurile ASCII învatati sa creati date de iesire formatate

În Lectia 2 au fost prezentate sirurile, tipul de date PHP care stocheaza texte, în aceasta lectie veti învata mai multe despre utilizarea sirurilor.

1. Crearea si afisarea sirurilor

Sa recapitulam notiunile elementare ale sirurilor

Valorile de tip sir sunt secvente de caractere incluse între ghilimele duble sau simple Puteti include un caracter special în cadrul unui sir folosind o secventa escape care reprezinta caracterul special. Variabilele pot fi de tip string si li-se poate atribui o valoare de tip sir. Operatorul de concatenare, punct, ( . ) se poate folosi pentru unirea sirurilor. PHP poate converti în mod automat o valoare numerica într-un sir, respectiv valoarea unui sir într-un numar.

Secventele escape folosite în PHP:

\n - salt la linie noua\r - retur de car (rand nou)\t - caracter de tabulare pe orizontala\\ - backslash\$ - simbolul dolarului\" - ghilimele duble\xxx - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar in octal\xnn - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar în hexazecimal

2. Secvente escape si cod ASCII

Ultimele doua secvente escape prezentate mai sus folosec un cod ASCII (America Standard Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter.Codurile ASCII sunt valori întregi, care sunt cuprinse între 0 si 255; fiecare litera sau simbol folosit frecvent în limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. De exemplu, codul ASCII asociat literei A este 65, iar codul asociat cifrei l este 49.Prima secventa escape necunoscuta (\xxx) va permite sa folositi reprezentarea în octal (baza 8) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentata în octal sub forma 101. Ca atare, puteti reprezenta litera A folosind secventa escape "\101".Cea de-a doua secventa escape necunoscuta (\xnn) va permite sa folositi reprezentarea hexazecimala (în baza 16) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentat sub forma hexazecimala 41. Ca atare, puteti reprezenta litera A cu ajutorul secventei escape "\41".Valoarea unui numar zecimal este suma produselor dintre fiecare cifra care îl compune si o putere a lui 10. De exemplu, numarul zecimal 123 are valoarea l x 10 la puterea 2 + 2 x 10 la puterea 1 + 3 x 10 la puterea 0 = 1x100 + 2x10 + 3x1. Puteti determina valoarea unui numar reprezentat folosind o alta baza prin înlocuirea lui 10 cu valoarea bazei respective într-o expresie ca aceea prezentata anterior. De exemplu, valoarea hexazecimala 123 este echivalenta cu valoarea zecimala l x 16 la puterea 2 + 2 x 16 la puterea 1 + 3 x 16 la puterea 0 = l x 156 + 2 x 16 + 3 x l = 291.Similar, valoarea în octal 123 este echivalenta cu valoarea zecimala 1x8 la puterea 2 + 2x8 la puterea 1 + 3x8 la puterea 0 = 1x64 + 2x8 + 3xl=83.Daca vi se pare complicat sa calculam astfel, nu intrati în panica; în continuare veti învata sa determinati valoarea în octal sau hexazecimal echivalenta cu orice valoare zecimala, folosind functii PHP.

3. Utilizarea codurilor ASCII

Numeroase functii PHP sunt deosebit de folositoare la utilizarea codurilor ASCII. Aceste functii sunt enumerate în tabelul urmator.Functii folositoare în utilizarea codurilor ASCII

Functie Descriere

chr(/n) - Returneaza caracterul având codul ASCII dat de "n"

dechex(n)- Returneaza valoarea hexazecimala echivalenta cu valoarea zecimala data de "n"

decoct(n) - Returneaza valoarea în octal echivalenta cu valoarea zecimala data de "n"

hexdec(n)- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea hexazecimala data de "n"

octdec(n) - Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea în octal data de "n"

ord(c) - Returneaza codul ASCII echivalent caracterului "c"

Iata un exemplu de utilizare a functiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzator unui anumit caracter:

<?php$c = "A";$n = ord($c);echo "<br /> Valoarea ASCII a caracterului $c este $n";?>

Scriptul va afisa urmatorul rezultat:

Valoarea ASCII a caracterului A este 65

Iata un exemplu care afiseaza echivalentele în octal, respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII ale caror coduri sunt cuprinse între 33 si 40:

<?phpfor ($i=33; $i<40; $i++) { $c=chr($i); $octal = decoct($i); $hex = dechex($i); echo "<br /> $i (octal $octal, hex $hex): caracter - $c";}?>

Scriptul va afisa urmatorul rezultat:

33 (octal 41, hex 21): caracter - !34 (octal 42, hex 22): caracter - "35 (octal 43, hex 23): caracter - #36 (octal 44, hex 24): caracter - $37 (octal 45, hex 25): caracter - %38 (octal 46, hex 26): caracter - &39 (octal 47, hex 27): caracter - '

4. Crearea datelor de iesire formatate

PHP include doua functii utile pentru generarea datelor de iesire formatate, în speta printf() si sprintf().Functia printf() afiseaza datele sale de iesire, în timp ce functia sprintf() returneaza datele sale de iesire sub forma unei valori sir.În general, fiecare functie preia doua sau mai multe argumente. Primul argument este un sir, denumit sir de formatate, care specifica formatul datelor de iesire, iar celelalte argumente specifica valorile care vor constitui datele de iesire. Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei sprintf():

<?php$num = 8.7;echo $num;$num = sprintf("%05.2f", $num);echo '<br>'. $num;?>

- Rezultatul afisat va fi:

8.708.70

- Cu ajutorul expresiei "%05.2f", sprintf() formateaza numarul din $num astfel incat acesta sa fie format din 5 caractere dintre care unul punct (.) si 2 zecimale.

Iata si doua exemple de utilizare a functiei printf():

<?php$n = 8;printf("Valoarea lui n este: %d", $n);?>

- Va afisa "Valoarea lui n este: 8".Al doilea exemplu, putin mai complicat, prezinta modul de utilizare a functiei printf() cu mai multe argumente pentru datele de iesire:

<?php$sir = 'Aceasta este lectia %d din cursul %s';$num = 13;$tip = 'PHP';printf($sir, $num, $tip);?>

- Includerea datelor formatate in sir se face in ordinea adaugarii variabilelor intre parantezele functiei "sprintf()".- Va afisa "Aceasta este lectia 13 din cursul PHP".

Sirul de formatare consta dintr-o serie de caractere si directive ordinare. Un caracter ordinar este orice caracter, în afara caracterului "%". Caracterele ordinare sunt pur si simplu copiate la iesire.Directivele reprezinta secvente de caractere care încep cu simbolul "%"; aceste determina modul în care va fi formatat argumentul corespunzator.O directiva simpla, cum este cea din exemplul precedent, poate consta dintr-un caracter "%" urmat de un specificator de tip, precum "d", care arata ca argumentul trebuie tratat ca numar zecimal. Cu toate acestea, o directiva mai sofisticata poate include urmatoarele componente, care trebuie sa apara în ordinea indicata:

Specificator de completare (optional): - Un specificator de completare precizeaza caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul pâna la dimensiunea ceruta a sirului, în cazul în care caracterul de completare este omis, rezultatul este completat cu spatii. Specificatorul de completare poate fi un caracter spatiu sau un 0 (zero). Un specificator de completare de tip spatiu este folosit frecvent cu sirurile, iar un specificator de completare zero se foloseste mai ales alaturi de numere. Un alt caracter de completare poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn al citarii ('). De exemplu, pentru a completa un rezultat cu liniute de subliniere, specificati '_ drept caracter de completare.

Specificator de aliniere (optional): - Un specificator de aliniere indica daca rezultatul trebuie sa fie aliniat la stânga sau la dreapta. Daca specificatorul de aliniere este omis, rezultatul va fi aliniat la dreapta; daca se indica o cratima (-) drept specificator de aliniere, rezultatul va fi aliniat la stânga.

Specificator de latime (optional): - Un specificator de latime este un întreg care determina numarul minim de caractere ale rezultatului; sau, daca argumentul este de tip double, numarul minim de caractere situate la stânga punctului zecimal. Daca rezultatul contine un numar mai redus de caractere, atunci va contine si caractere de completare.

Specificator de precizie (optional): - Un specificator de precizie este un punct zecimal, urmat de un întreg care determina numarul de cifre dupa punctul zecimal pe care trebuie sa le contina rezultatul. Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri decât double (float).

Specificator de tip (obligatoriu): - Specificatorul de tip determina modul de tratare si afisare a argumentului.

Tabelul urmator prezinta specificatorii de tip disponibili.Specificatorii de tip PHP folositi la formatarea sirurilor

Specificator de tip

Descriere

b - Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca valoare binara

c- Trateaza argumentul ca pe un întreg si afiseaza caracterul cu aceeasi valoare ASCII ca si argumentul

d - Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca valoare zecimala

f- Trateaza argumentul ca pe o valoare de tip double si îl afiseaza ca valoare cu virgula mobila

o- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca pe o valoare scrisa în octal

s - Trateaza argumentul ca pe un sir si îl afiseaza

x- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca numar hexazecimal, cu litere scrise cu minuscule

X- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca numar hexazecimal, cu litere scrise cu majuscule

Daca doriti sa inserati simbolul procentului în datele de iesire ale unui apel la functia printf() sau sprintf(), inserati doua caractere "%".Tabelul urmator prezinta rezultatele aplicarii a diferite siruri de formatare valorilor selectate. Studiati tabelul si verificati daca ati înteles corect

modul de operare a specificatorilor din cadrul fiecarui sir de formatare. Remarcati ca, în cazul omiterii cifrelor zecimale, se produce automat o rotunjire.Spatiile au fost înlocuite prin accente circumflexe(^), pentru a facilita determinarea numarului de spatii si a amplasarii acestora.

Exemple de rezultate ale utilizarii a diferite siruri de formatare

Valoare Format Rezultat

100 %d 100

100 %b 1100100

100 %o 144

100 %x 64

100 %f 100.000000

12.345 %^-10f 12.345000^^^^^^^^

12.345 %^10f ^^^^^^^^12 .345000

12.345 %^-10.2f 12.35^^^^^^^^

12.345 %10.2f ^^^^^^^^12.35

test %^-10s test^^^^^^

test %^10s *^^^^^^test

Daca utilizarea functiilor printf() si sprintf() pentru formatarea numerelor pare cam greoaie, puteti folosi functianumber_format(), care returneaza o valoare de tip sir continând un rezultat formatat. Puteti apela functia cu unul, doua sau patru argumente:

number_format(numar) number_format(numar, zecimale) number_format(numar, zecimale, punct_zecimal, separator_mii)

- Argumentul "numar" specifica valoarea numerica pe care doriti sa o formatati.- Argumentul "zecimale" specifica numarul dorit de cifre zecimale.- Argumentul "punct_zecimal" precizeaza caracterul ce se va folosi drept punct zecimal.- Argumentul "separator_mii' precizeaza caracterul care se va folosi ca separator al miilor.În mod prestabilit, rezultatul este formatat fara zecimale, este inserat un punct (.) înaintea cifrelor care compun partea zecimala, respectiv se foloseste o virgula (,) pentru separarea miilor.De exemplu, apelul la functia number_format(1.234, 2) returneaza valoarea 1.23

Functia PHP sscanf(), este complementara functiei printf(). Daca functia printf() genereaza date de iesire formatate, functiasscanf() citeste un sir, îl interpreteaza prin referirea la un sir de formatare si stabileste valorile variabilelor specificate în functie de continutul sirului.Sa luam în considerare urmatorul exemplu:<?php$subiect = "08,25,2008";$n = sscanf($subiect, "%d,%d,%d", &$luna, &$zi, &$an);echo "Au fost gasite $n valori";echo "<br /> luna = $luna"; echo "<br /> zi = $zi"; echo "<br /> an = $an";?>

Datele de iesire ale acestui script sunt:

Au fost gasite 3 valoriluna = 8zi = 25an = 2008

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu siruri gasiti la pagina -> Functii pentru siruri

Data si Timpul <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Lucrul cu siruri 2

Lucrul cu siruri (2)

Învatati sa maniupulati sirurile folosind diferite functii Invatati sa lucrati cu subsiruri

1. Manipularea sirurilor

PHP contine peste 70 de functii care lucreaza cu siruri. Aceasta sectiune descrie cateva functii pe care este posibil sa le utilizati frecvent. Aceste functii va permit sa obtineti lungimea unui sir, sa eliminati dintr-un sir caracterele de tip spatiu alb, sa convertiti caracterele unui sir în majuscule sau minuscule si altele.- Functia strlen() returneaza lungimea sirului specificat ca argument al functiei. Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei strlen():

<?php$s = "Acesta este un sir";$n = strlen($s);echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";?>

Scriptul de mai sus va afisa:

Lungimea sirului este: 18

- Numeroase functii PHP va permit sa eliminati caracterele de tip spatiu alb de la una sau ambele extremitati ale unui sir.Iata un exemplu; care prezinta modul de operare al acestor functii:

<?php$s = " Acesta este un sir ";$n = strlen($s);echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim =chop($s); // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului$n = strlen($trim);echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim = ltrim($s); // Elimina spatiile albe din partea stanga a sirului$n = strlen($trim);echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim = rtrim($s); // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului$n = strlen($trim);echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";

$trim = trim($s); // Elimina spatiile albe din ambele parti a sirului$n = strlen($trim);echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";?>

Scriptul de mai sus va afisa:

Lungimea sirului este: 36Lungimea sirului este: 27Lungimea sirului este: 27Lungimea sirului este: 27Lungimea sirului este: 18

Urmatorul tabel prezinta Functiile PHP de eliminare a caracterelor din siruri:

Functii PHP de eliminare a caracterelor din siruri

Functie Descriere

chop(s)- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu rtrim()

ltrim(s)- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la extremitatea din stânga a sirului

rtrim(s)- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu chop()

trim(s) - Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la ambele extremitati

- Functia strtoupper() returneaza valoarea argumentului, convertita la majuscule. - Functia strtolower{) returneaza valoarea argumentului, convertita la minuscule. - Functia ucfirst{) returneaza valoarea argumentului, cu primul caracter din sir majuscula. Nici una din functii nu modifica valoarea argumentului, valoarea convertita este cea returnata ca rezultat al functiei.Iata un scurt exemplu, care prezinta modul de operare a acestor functii:

<?php$s = "abcdefg";$rezultat = strtoupper($s);$rezultat2 = ucfirst($s);echo "<br />strtoupper('$s'): $rezultat";echo "<br />ucfirst('$s'): $rezultat2";$s = "ABCDE";$rezultat = strtolower($s);echo "<br />strtolower('$s'): $rezultat";?>

Scriptul de mai sus va afisa:

strtoupper(abcdefg): ABCDEFGucfirst(abcdefg): Abcdefgstrtolower(ABCDE): abcde

2. Compararea sirurilor

PHP furnizeaza patru functii care sunt deosebit de utile pentru compararea sirurilor. Aceste functii sunt enumerate în tabelul urmator.Fiecare functie returneaza o valoare al carei semn determina rezultatul comparatiei; nu trebuie sa încercati sa interpretati valoarea returnata efectiva.

Functii PHP de comparatie între siruri

Functia Descriere

strcasecmp(s1, s2) - Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule.

Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.

strcmp(s1, s2)- Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.

strncasecmp(s1, s2, n)

- Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule. La comparatie sunt luate în considerare un numar de 'n' caractere. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.

strncmp(s1,s2, n)

- Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule. La com-paratie sunt luate în considerare un numar de 'n' caractere. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.

Iata un scurt exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:

<?php$s1 = "abcd";$s2 = "ABCE";$rezultat = strcasecmp($s1, $s2);echo "<br /> Functia strcasecmp a returnat $rezultat";$rezultat = strcmp($s1, $s2);echo "<br /> Functia strcmp a returnat $rezultat";$rezultat = strncasecmp($s1, $s2, 3);echo "<br /> Functia strncasecmp returnat $rezultat";$rezultat = strncmp($s1, $s2, 3);echo "<br /> Functia strncmp a returnat $rezultat";?>

Scriptul de mai sus va afisa:

Functia strcasecmp a returnat -1Functia strcmp a returnat 1Functia strncasecmp returnat 0Functia strncmp a returnat 1

Datele de iesire va arata ca functia strcasecmp() a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mic decât "ABCE", in schimb, functiastrcmp(), la fel ca si functia strncmp(), a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mare decât "ABCE". Aceasta s-a întâmplat deoarece literele minuscule au în secventa ASCII o pozitie superioara literelor scrise cu majuscule; litera 'A' are valoarea ASCII 65, iar litera 'a' are valoarea ASCII 97.De asemenea, datele de iesire arata ca functia strncasecmp() a identificat sirul "s1" ca egal cu "s2", deoarece au fost luate in considerare numai primele 3 caractere.

3. Descoperirea si extragerea sub-sirurilor

PHP include numeroase functii care gasesc si extrag sub-tiruri, adica parti dintr-un sir. Cele mai importante functii de acest gen sunt rezumate în tabelul urmator:

Functii PHP de extragere si cautare

Functie Descriere

strchr(s1,s2)- Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pâna la sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Functia strstr()executa aceeasi operatie

stristr(s1,s2)- Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pâna la sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Sirurile 's1' si 's2' sunt comparate fara a se tine cont daca literele sunt majuscule sau minuscule

strpos(s1,s2)- Returneaza pozitia (nr. intreg) a primei aparitii a sirului 's2' în 's1'.Daca 's2' nu este gasit, functia returneaza FALSE

strrchr(s1,s2)- Returneaza toate sirurile 's1' de la ultima aparitie a sirului 's2' si pâna la sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. La comparatie este folosit numai primul caracter al sirului 's2'

strstr(s1,s2)- Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pâna la sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Functia strchr()executa aceeasi operatie

substr(s, starf) substr(s, start, lung)

- Returneaza portiunea sirului 's' specificata de indexul întreg 'start' respectiv de indexurile 'start' si 'lung'. Prima pozitie a sirului este pozitia 0.

Iata un exemplu simplu, care prezinta modalitatile de utilizare a mai multor functii de extragere si cautare:

<?php$s = "the cat on the mat near the bat";$b = "at";$n = strpos($s, $b);echo "<br /> strpos(\"$s\", \"$b\"): $n";

$s = "the cat on the mat near the bat";$b = "at";$n = strchr($s, $b);echo "<br /> strchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$s = "the cat on the mat near the bat";$b = "at";$n = strrchr($s, $b);echo "<br /> strrchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$s = "the cat on the mat near the bat";$rezultat = substr($s, 4, 3);echo "<br /> substr(\"$s\", 4, 3): $rezultat";?>

Studiati cu atentie scriptul si tabelul de mai sus pentru a intelege datele de iesire. Iata si datele de iesire:

strpos("the cat on the mat near the bat", "at"): 5strchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at on the mat near the batstrrchr("the cat on the mat near the bat", "at"): atsubstr("the cat on the mat near the bat", 4, 3): cat

O potentiala dificultate în utilizarea functiei strpos() consta în aceea ca poate fi greu de sesizat diferenta dintre valoarea returnata 0, care arata ca sub-sirul a fost gasit în pozitia initiala a sirului, si valoarea returnata FALSE, care arata ca sub-sirul nu a fost gasit.Iata un scurt exemplu care indica un mod adecvat de testare a valorii returnate de functia strpos(), astfel încât sa se poata face diferenta între cele doua rezultate:

<?php$poz = strpos($s1, $s2);if ($poz == FALSE) { echo "<br /> sub-sirul nu a fost gasit";

}?>

Procedeul prezentat foloseste operatorul de identitate (==) pentru a determina daca valoarea returnata este identica - nu doar aritmetic egala - cu valoarea FALSE.

4. Înlocuirea unui sub-sir

O operatie frecvent folosita în programare consta în gasirea unui sub-sir si înlocuirea sa cu o valoare noua. PHP are doua functii deosebit de utile pentru asemenea operatii, si anume str_replace() si substr_replace(). Mai jos sunt prezentate pe scurt aceste functii. Remarcati ca functia str_replace() noteaza sub-sirul prin valoarea sa, în timp ce functia substr_replace() noteaza sub-sirul prin pozitia sa în interiorul sirului subiect.

str_replace(cauta, înlocuire, subiect) - Se cauta în sirul 'subiect' sub-sirul 'cauta'; daca sub-sirul este gasit, returneaza valoarea 'subiect', înlocuindu-se prima aparitie a sirului 'cauta' cu 'înlocuire'.

substr_replace(subiect, înlocuire, start, lungime) - Returneaza valoarea 'subiect', înlocuind sub-siruf care începe de la 'start' si având lungimea 'lungime' cu sirul 'înlocuire'.

Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:<?php$subiect = "the cat on the mat near the bat";echo "<br /> Subiect : $subiect";

$cauta = "cat";$inlocuire = "DOG";$rezultat = str_replace($cauta, $inlocuire, $subiect);echo "<br /> str_replace : $rezultat";

$inlocuire = "CAT";$rezultat = substr_replace($subiect, $inlocuire, 4, 3);echo "<br /> substr_replace : $rezultat";?>

Iata si rezultatul exemplului :

Subiect : the cat on the mat near the batstr_replace : the DOG on the mat near the batsubstr_replace : the CAT on the mat near the bat

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu siruri gasiti la pagina -> Functii pentru siruri

Lucru cu siruri 1 <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Expresii regulate Regex

Expresii regulate, regex

Invatati sa scrieti si sa utilizati expresii regulate Invatati sa verificati sirurile in functie de expresii regulate

1. Scrierea expresiilor regulate (Regex)

Expresiile regulate (regex) sunt un sir de caractere sablon care descriu multimea cuvintelor posibile care pot fi formate cu acele caractere, respectand anumite reguli. Aceste expresii regulate folosesc paranteze (rotunde, patrate, acolade) prin care formeaza regulile de formare a cuvintelor. Utilitatea cea mai frecventa a unei expresii regulate consta în a recunoaste daca un sir contine sau nu cuvinte sau sub-sir care pot fi formate prin expresia regulata respectiva.

De ex.: expresia m[ai]r poate forma cuvintele: mar si mir

Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice vocala. Puteti face aceasta folosind expresia regulata [aeiou]. Prin includerea valorilor posibile între paranteze, formati o expresie regulata echivalenta cu formularea "alege oricare din aceste valori". Daca doriti sa permiteti si utilizarea, majusculelor, puteti scrie [aeiouAEIOU].Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice caracter scris cu minuscule. Puteti scrie: [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz]. Sau puteti folosi o forma mai compacta [a-z], unde prin cratima se întelege "o serie de caractere consecutive".Sa presupunem ca doriti sa specificati intr-o expresie regulata sirurile "sat", "mat" si "lat". Pentru aceasta, aveti nevoie de expresia regulata [sml]at. Semnificatia acestei expresii regulate este urmatoarea: "alege oricare din literele 's', 'm' si 'l' si scrie dupa litera respectiva literele 'at'".Daca un accent circumflex (^) este primul simbol mentionat între parantezele drepte, acesta are ca efect inversarea semnificatiei expresiei regulate plasate între paranteze.

De exemplu, expresia regulata [^a-z] corespunde oricarui caracter care nu este o litera mica.

Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata se poate repeta, expresia regulat va fi urmata de o pereche de acolade, care includ limitele superioara si inferioara ale repetitiei.

De exemplu, expresia regulata [aeiou]{1,4} corespunde sirurilor care pot contine intre 1 si 4 vocale.

Pentru a specifica repetarea mai multor parti ale unei expresii regulate, includeti partile respective între paranteze rotunde.

De exemplu, expresia regulata ([sml]at){1 ,2} corespunde unui numar de una sau doua repetari ale oricaruia dintre sirurile "sat", "mat" sau "lat".

Pentru a simplifica scrierea de reguli intr-o expresie regulata se folosesc anumite caractere "speciale"Sa presupunem ca doriti sa reprezentati o înmultire intre doua numere, puteti obtine ceva de genul [0-9]*[0-9]. Totusi, aceasta expresie regulata nu are semnificatia dorita, deoarece '*' este un factor de repetitie, nu un caracter dintr-un sir. Pentru a dezactiva semnificatia speciala a caracterului '*', trebuie sa-l prefixati cu un caracter backslash: [0-9]\*[0-9].Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include anumite caractere la inceput, prefixati expresia regulata cu un accent circumflex "^". De exemplu, expresia regulata ^[sml]at corespunde sub-sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar la începutul sirului subiect. Similar, pentru a arata ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include anumite caractere la sfarsit, anexati la expresia regulata un simbol al dolarului "$". De exemplu, expresia regulata [sml]at$ corespunde sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar la sfârsitul sirului subiect. Iata o lista cu mai multe caractere speciale si rolul lor in expresiile regulate:

^ - indica inceputul liniei $ - indica sfarsitul liniei . - (punct) orice caracter [] - un caracter dintre cele din paranezele patrate [^] - orice caracter, in afara celor din paranezele patrate \ - scoate din contextul formari expresiei caracterul care urmeaza + - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta odata si de cate ori e posibil (de la 1 la infinit) * - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta de cate ori e posibil sau niciodate (de la 0 la infinit) ? - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta ce mult odata <> - un cuvant intreg (|) - lista de optiuni SAU {m, n} - repetarea expresiei de la "m" la "n" ori

Iata cateva exemple de expresii regulate:

(.*) - Reprezinta toate caracterele (prin .) repetate de cate ori e posibil (dat de *) <salut> - Cuvantul "salut" (ci|co)tim - Reprezinta "citim" si "cotim" ^The .* hack$ - Sirurile care incep cu "the " si se sfarsesc cu " hack" ^www.[a-z0-9]+.ro$ - Reprezinta sirurile "www.---.ro" unde '---' poate fi orice litera sau cuvant ce contine litere mici si numere (^-\+[0-9]*) - Orice numar care incepe cu "-" sau "+" ^([a-zA-Z0-9]+[a-zA-Z0-9._%-]*@([a-zA-Z0-9-]+\.)+[a-zA-Z]{2,4})$ - Expresie regulata pentru adrese de e-mail

2. Utilizarea expresiilor regulate

PHP include numeroase functii care lucreaza cu expresii regulate. Tabelul urmator descrie unele din aceste functii.

Functii PHP pentru expresii regulate

Functie Descriere

ereg - Executa o identificare cu o expresie regulata (anulata incepand cu versiunea PHP 5.3)

ereg_replace- Înlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate (anulata incepand cu versiunea PHP 5.3 - in locul ei poate fi folosita preg_replace)

eregi- Executa o identificare cu o expresie regulata insensibila la diferenta între majuscule si minuscule (anulata incepand cu versiunea PHP 5.3)

eregi_replace- Înlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate insensibile la diferenta între majuscule si minuscule (anulata incepand cu versiunea PHP 5.3 - in locul ei poate fi folosita preg_replace)

preg_replace- Cauta in sir caracterele sau sablonul care se potriveste cu expresia regulata din functie si o inlocuieste cu alte valori date

split- Divide un sir într-un tablou folosind o expresie regulata (anulata incepand cu versiunea PHP 5.3 - in locul ei poate fi folosita preg_split)

sql_regcase- Creaza o expresie regulata, insensibila la diferenta între majuscule si minuscule, dintr-un sir care contine o expresie regulata (anulata incepand cu versiunea PHP 5.3)

In continuare este dat un exemplu cu functia ereg().Forma simpla a functiei ereg() preia doua argumente: un sir care contine o expresie regulata si un sir subiect. Functia returneaza TRUE daca expresia regulata corespunde unui sub-sir al sirului subiect; în caz contrar, returneaza FALSE.

- Iata un exemplu:

<?php$model = "[sml]at";$subiect = "La noi in sat";$rezultat = ereg($model, $subiect);if ($rezultat) { echo 'Model inclus in subiect';}?>

- In acest script, variabila $rezultat primeste valoarea TRUE, deoarece sirul 'subiect' contine sub-sirul "sat", care corespunde expresiei regulate.Pentru verificare, instructiunea "if" verifica daca "$resultat" este TRUE si in caz afirmativ executa comanda dintre acolade, "echo" care afiseaza 'Model inclus in subiect'.

- Pentru a verifica daca un sir contine numai litere si numere, puteti folosi direct functia ctype_alnum()

- Deoarece functiile "ereg" au fost anulate incepand cu versiunea PHP 5.3, este indicat sa nu le mai folositi, cunoasterea lor e necesara daca le intalniti in scripturi mai vechi. Acestea au fost inlocuite cu functii "preg_" (Perl-Compatible). Mai multe detalii si exemple despre aceste functii gasiti in manualul Expresii regulate (compatibile Perl.Expresiile regulate compatigile Perl se adauga intre caractere "/". De exemplu sablonul ([a-z0-9]+) se foloseste /([a-z0-9]+)/.

Iata un exemplu cu preg_grep(), aceasta returneaza un array compus din elementele unei matrice care contin sablonul, expresia regulata cautata. Acest exemplu va returna doar acele elementele dintr-o matrice care contin in ele sub-sirurile "casa" sau "masa".

<?php$matrice = array('123casa', 'abc masa', '12-xy', '$asa_0/', '123abc casa');$filtru = preg_grep("/([cm]asa)/", $matrice);

print_r ($filtru); // Afiseaza elementele matricei?>

- Variabila "$matrice" contine un Array cu mai multe elemente cu siruri.- In variabila $filtru e preluat rezultatul functiei "preg_grep()" a carei prim parametru este un sablon de expresie regulata (adaugata intre ghilimele duble), iar al doilea este matricea in care e cautat sablonul.- Cu functia "print_r()" se va afisa elementele matricei obtinute in variabila "$filtru". Rezultatul afisat e urmatorul:

Array ( [0]=>123casa [1]=>abc masa [4]=>123abc casa )

- Un ultim exemplu util, folosim functia preg_replace() si o expresie regulata pentru a elimina caracterelor speciale dintr-un sir

<?php$sir = 'Sir& ce contine*a <caractere: speciale? /in co@nte>xt';$sir = preg_replace("/([^ A-Za-z0-9_]+)/", "", $sir);echo $sir; ?>

In acest exemplu avem un sir (stocat in variabila $sir) ce contine diferite caractere mai putin uzuale.Functia "preg_replace", impreuna cu expresia regulata "/(^ A-Za-z0-9_]+)/", pastreaza in $sir numai literele, cifrele, caracterul '_' si spatiu.Instructiunea "echo" va afisa urmatorul rezultat:

Sir ce continea caractere speciale in context

Lucrul cu siruri 2 <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare variabile cookie

Utilizarea variabilelor cookie

învatati care este modul de functionare a variabilelor cookie învatati sa creati, sa obtineti accesul la variabilele cookie si sa le stergeti învatati sa specificati optiunile dintr-o variabila cookie

1. Accesul la variabilele cookie

Valorile majoritatii variabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le contine îsi încheie executia. Spre deosebire de acestea, valorile variabilelor cookie se pot pastra un timp indefinit. Pentru ca valorile lor sa se poata pastra, browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie în unitatea de hard-disc a utilizatorului.Majoritatea navigatoarelor de Web au posibilitatea sa activeze/dezactiveze cookie-urile. Trebuie sa tineti cont de acest lucru cand doriti sa folositi cookie in scripturile dv., totusi, comform statisticilor, in jur de 1% dintre utilizatori au optiunea cookie dezactivata.PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru transmiterea cookie-urilor de la server la browser, si modalitati de citire a cookie-urilor.Pentru a citi cooki-urile puteti utiliza variabila PHP de tip tablou $_COOKIE sau$_HTTP_COOKIE_VARS, acestea contin numele si valoarea fiecarei variabile cookie curenta. Daca doriti sa obtineti acces la acest tablou, puteti folosi un program ca urmatorul:

Foreach($_COOKIE as $nume => $valoare)echo "<br /> $nume => $valoare";

- $_COOKIE['numeCookie'] este o variabila super-globala, putand fi accesata si in functii fara a mai specifica "global".

2. Crearea unei variabile cookie

Un lucru important de retinut este faptul ca cookie-urile trebuie sa fie transmise la browser inaintea oricarei alte informatii.Pentru a evita problemele, asigurati-va ca un script PHP care stabileste o valoare a unei variabile cookie este plasat în partea superioara a fisierului, fara caractere de tip spatiu alb care sa-l preceada. De asemenea, stabiliti valoarea variabilei cookie înainte de a executa o instructiune 'echo' sau o alta instructiune PHP care trimite browserului date de iesire.Pentru a crea o variabila cookie, folositi functia setcookie(), care are urmatoarea forma:

setcookie(numeCookie, valoare, expirare)

- Argumentul 'numeCookie' specifica numele variabilei cookie, iar argumentul 'valoare' specifica valoarea variabilei.- Valoarea variabilei cookie este automat transmisa "urlencode" si cand este primita e automat decodata.- Argumentul 'expirare' indica momentul expirarii variabilei cookie; dupa ora specificata, variabila cookie nu mai este accesibila.În general, este convenabil sa se specifice momentul expirarii folosind functia time(), care returneaza intervalul de timp (exprimat în secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Puteti adauga o valoare de tip decalaj (offset), care specifica intervalul de timp pe durata caruia variabila cookie trebuie sa fie accesibila.Folosind aceasta functie se pot transmite mai multe cookie-uri succesiv; protocoalele Web limiteaza insa la maximum 20 numarul cookie-urilor ce pot fi trimise aceluiasi utilizator.De exemplu, sa luam în considerare urmatoarea instructiune:

setcookie("fruct", "banana", time()+3600);

Aceasta instructiune creeaza o variabila cookie denumita 'fruct', care are valoarea 'banana'. Variabila cookie va fi disponibila timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa.Daca preferati, puteti specifica momentul expirarii folosind functia mktime(). Aceasta functie are urmatoarea forma:

mktime(ore, minute, secunde, luna, zi, an)

De exemplu, urmatoarea instructiune creeaza o variabila cookie care expira la o secunda dupa miezul noptii primei zile a anului 2009:

Setcookie("fruct", "banana", mktime(0, 0, 1, 1, 1, 2009));

3. Stergerea unei variabile cookie

Deoarece o variabila cookie are o data de expirare, aceasta va fi stearsa automat la un oarecare interval de timp dupa crearea sa. Totusi, puteti sterge o variabila cookie imediat. Pentru aceasta, fixati momentul expirarii variabilei cookie la un moment de timp in trecut.De exemplu, pentru a sterge o variabila cookie denumita 'fruct', puteti folosi urmatoarea instructiune:

setcookie("fruct", "", time()-3600);

Aceasta instructiune stabileste timpul de expirare cu o ora (3600 de secunde) în urma. Remarcati ca valoarea variabilei cookie este exprimata sub forma unui sir vid (""); din moment ce variabila cookie nu va mai fi disponibila, valoarea sa nu mai are importanta.

4. Specificarea accesului la o variabila cookie si alte optiuni

Functia setcookie() poate prelua maximum sase argumente.Iata formatul complet al functiei setcookie():

setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, secure)

Argumentele 'nume', 'valoare' si 'expirare' au fost descrise în sectiunea precedenta.- Argumentul 'cale' va permite sa specificati calea URL asociata variabilei cookie. În mod prestabilit, variabila cookie este disponibila pentru scripturile din catalogul care contine scriptul în care a fost configurata variabila respectiva, precum si pentrul scripturile din sub-cataloagele aferente catalogului respectiv. În particular, scripturilor din cataloagele parinte ale catalogului care contine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie.Pentru a pune variabila cookie la dispozitia scripturilor dintr-un anumit catalog si cataloagele sale, specificati o valoare a argumentului 'cale'. De exemplu, pentru a pune variabila cookie la dispozitia întregului arbore de cataloage, specificati " /" ca valoare a argumentului cale; pentru a

face variabila cookie disponibila în catalogul "/test" si în sub-cataloagele sale, specificati "/test/" ca valoare a argumentului 'cale'.- Daca nu este specificat nici un argument 'domeniu', o variabila cookie este disponibila numai pentru scripturile din domeniul Web care a creat variabila respectiva. Argumentul 'domeniu' va permite sa specificati numele de domeniu asociat unei variabile cookie. În consecinta, variabila cookie va fi disponibila numai pentru siturile Web din cadrul domeniului specificat. De exemplu, sa presupunem ca un script din serverul Web http://www.subdomeniu.domeniu.com creeaza o variabila cookie. În mod prestabilit, variabila cookie este disponibila numai pentru gazda respectiva. Cu toate acestea, puteti face variabila cookie disponibila pe întreg domeniul 'subdomeniu.domeniu.com', specificând "subdomeniu.domeniu.com" ca valoare a argumentului 'domeniu'.- Argumentul 'secure' este o valoare întreaga, care specifica daca variabila cookie trebuie trimisa prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Specificati valoarea l pentru a împiedica transmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigura; pentru a permite transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obisnuite, specificati valoarea 0.

Expresii regulate Regex <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Lucru cu fisiere 1

Lucrul cu fisiere (1)

Invatati sa obtineti atributele unui fisier Invatati despre privilegiile unui fisier si utilizarea acestora Invatati sa deschideti si sa inchideti fisiere

1. Obtinerea atributelor unui fisier

Privilegiile asociate unui fisier sau unui catalog determina operatiile pe care le poate executa un utilizator cu fisierul sau catalogul respectiv.Pentru a adauga un fisier intr-un director, folosind PHP, trebuie sa aveti permisiunea de scriere in acel director, de asemenea, pentru a adauga date intr-un fisier, trebuie sa aveti permisiunea de scriere in fisierul respectiv.Aceste permisiuni sunt date (configurate) de administratorul sistemului respectiv.PHP furnizeaza numeroase functii care va permit sa obtineti informatii care descriu un fisier. Tabelul urmator rezuma cele mai cunoscute dintre aceste functii.

Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier

Functie Descriere

file_exists() - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista, respectiv FALSE în caz contrar

fileatime() - Returneaza timpul de acces la fisier sub forma de amprenta de timp UNIX.

filectime()- Returneaza timpul de modificare al i-nodului (structura de date care contine informatii despre fisiere UNIX - N. T.) sub forma de amprenta de timp UNIX.

filegroup() - Returneaza identificatorul numeric al grupului care detine fisierul

filemtime() - Returneaza momentul de timp al modificarii fisierului sub forma de amprenta de timp UNIX

fileowner() - Returneaza identificatorul numeric de utilizator al fisierului

fileperms() - Returneaza permisiunile fisierului

filesize() - Returneaza dimensiunea fisierului, în octeti

filetype() - Returneaza tipul fisierului, în speta "fifo", "char", "dir", "block", "link", "file" sau "unknown"

is_dir() - Returneaza TRUE daca directorul specificat exista; în caz contrar, returneaza FALSE

is_file() - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista; în caz contrar, returneaza FALSE

is_readable() - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si poate fi citit; în caz contrar, returneaza FALSE

is_writable()- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si se poate scrie în acel fisier; în caz contrar, returneaza FALSE

Functiile fileowner() si filegroup() returneaza fiecare un identificator numeric; puteti converti identificatorul numeric într-un sir prin invocarea functiei posix_getpwuid() cu un identificator de utilizator, respectiv a functiei posix_getgrgid() cu un identificat de grup. Acestea returneaza informatii despre identificatorul precizat.Iata un exemplu in care puteti vedea, si intelege mai bine, cum sunt folosite functiile rezentate in tabelul anterior (fisierul 'test.txt' care va fi folosit de functii se afla in acelasi director cu scriptul php):

<?php$filename = "test.txt";

$result = file_exists($filename);echo "<br /> file_exists(): $result";

$result = fileowner($filename);echo "<br /> fileowner(): $result";

$result = filegroup($filename);echo "<br /> filegroup(): $result";

$result = filetype($filename);echo "<br /> filetype(): $result";

$result = filesize($filename);echo "<br /> filesize(): $result";

$result = fileatime($filename);$result = date("m/d/Y H:i", $result);echo "<br /> fileatime(): $result";

$result = filectime($filename);$result = date("m/d/Y H:i", $result);echo "<br /> filectime(): $result";

$result = filemtime($filename);$result = date("m/d/Y H:i", $result);echo "<br /> filemtime(): $result";

$result = fileperms($filename);$result = decoct($result);echo "<br /> fileperms(): $result";

$result = is_file($filename);echo "<br /> is_file(): $result";

$result = is_dir($filename);echo "<br /> is_dir(): $result";

$result = is_readable($filename);echo "<br /> is_readable(): $result";$result = is_writable($filename);echo "<br /> is_writable(): $result";?>

Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele

file_exists(): 1fileowner(): 0filegroup(): 0filetype(): filefilesize(): 5fileatime(): 08/28/2008 00:00filectime(): 08/28/2008 10:49filemtime(): 08/28/2008 11:32fileperms(): 100666is_file(): 1is_dir():is_readable(): 1is_writable(): 1

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

2. Privilegii de fisier

Privilegiile asociate unui fisier (sau director) determina operatiile pe care utilizatorii le pot efectua cu fisierul (sau directorul) respectiv. =Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcatuite din câte trei caractere fiecare; cu alte cuvinte, trei triade. Prima triada indica privilegiile acordate posesorului fisierului. Cea de-a doua triada indica privilegiile acordate membrilor grupului posesor al fisierului. Cea de-a treia triada indica privilegiile acordate altor utilizatori.Cele 3 caractere care alcatuiesc un grup sunt reprezentate, in sistemele UNIX, prin urmatoarele tri litere: 'r', 'w' si 'x'; acestea reprezinta:

r - fisierul poate fi cititw - se poate scrie în fisierx - continutul fisierului poate fi executat

Caracterele unei triade apar întotdeauna în secventa 'rwx'. Daca o anumita litera este înlocuita de o cratima (-), privilegiul asociat nu este accesibil.De exemplu, sa examinam privilegiile specificate in urmatorul exemplu:

rwxr-xr--

Aceste caractere au urmatoarea semnificatie:

"rwx", posesorul fisierului poate citi, scrie sau executa fisierul "r-x", membrii grupului posesor al fisierului pot citi sau executa fisierul, dar nu pot scrie în fisier "r--", alti utilizatori pot citi fisierul, dar nu pot scrie în fisier sau executa continutul fisierului

Privilegiul 'x' este semnificativ numai pentru fisierele care includ un continut executabil, cum sunt fisierele binare executabile (.exe) sau anumite categorii de scripturi.

Posesorul unui fisier poate modifica privilegiile asociate fisierului emitând comanda chmod (aceasta functioneaza in sistemele de operare UNIX).Aceasta comanda are doua forme. O forma va permite sa specificati privilegiile folosind cifre scrise în octal; cealalta va permite sa le specificati folosind litere.Pentru a specifica privilegiile folosind cifre în octal, calculati valoarea numerica a fiecarei triade. Pentru aceasta, însumati numerele corespunzatoare fiecarui privilegiu disponibil din cadrul triadei. Numerele asociate privilegiilor sunt urmatoarele:

r - 4w - 2x - 1

De exemplu, privilegiul "rwx" are valoarea 4 + 2 + 1 = 7. Similar, privilegiul "r-x" are valoarea 4 + l = 5, iar privilegiul "r--" are valoarea 4.Dupa ce ati calculat valoarea numerica a fiecarei triade, formati un numar din trei cifre scris în octal, care este alcatuit din valoarea numerica a privilegiilor utilizatorilor, valoarea numerica a privilegiilor membrilor grupului, si valoarea numerica a privilegiilor altor utilizatori. Astfel, privilegiile "rwxr-xr--" corespund valorii în octal 754.

3. Modificarea privilegiilor unui fisier

Pentru a modifica privilegiile unui fisier, folositi functia chmod(), care are urmatoarea forma:

chmod(nume_fisier, mod)

Argumentul 'nume_fisier' specifica numele si calea de acces a fisierului ale carui privilegii urmeaza a fi modificate, iar argumentul 'mod' specifica privilegiile dorite, în general, se prefera exprimarea privilegiilor sub forma unui numar scris în octal. Pentru aceasta, prefixati valoarea folosind cifra 0. De exemplu, puteti atribui unui fisier "text.txt" privilegiile "rwxr-xr--" specificând pentru 'mod' valoarea 0754, functia "chmod" va fi chmod("text.txt", 0754)Pentru ca functia chmod() sa se execute cu succes, PHP trebuie sa ruleze sub contul utilizatorului posesor al fisierului. Functia returneaza TRUE în caz de reusita, respectiv FALSE în caz contrar.Pentru a modifica grupul posesor al unui fisier, invocari functia chgrp(), care are forma:

chgrp("nume_fifier", grup)

- Unde "grup" este un nume sau numar care desemneaza grupul respectiv.Functiile chmod() si chgrp() nu functioneaza sub Microsoft Windows.

4. Deschiderea unui fisier

Inainte de a putea citi sau scrie într-un fisier, trebuie sa deschideti fisierul folosind functia fopen().

fopen("nume_fisier", "mod")

- unde 'nume_fisier' specifica numele si calea spre fisierul care urmeaza a fi deschis, iar 'mod' indica tipul de acces dorit.Modurile de deschidere a unui fisier sunt urmatoarele:

r - Permite doar citirea fisieruluir+ - Citire sau scriere de la inceputul fisieruluiw - Creaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existentew+ - Citire sau scriere; la scriere , creeaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existentea - Adaugare; Creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului existenta+ - Citire sau scriere; la scriere, creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului existentx - Doar scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta existax+ - Citire sau scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta existab - Deschide fisierul in mod binar

Functia fopen() returneaza FALSE daca PHP nu a reusit sa deschida fisierul, în caz contrar, returneaza o valoare care contine un întreg, numit "identificator de fisier", care se foloseste pentru identificarea unui fisier de catre functiile care executa operatii cu fisiere.De exemplu, instructiunea urmatoare deschide fisierul 'carte.txt' pentru citire:

$fh = fopen("carte.txt", "r");

Sub Microsoft Windows, fisierele ASCII si fisierele binare sunt tratate în mod diferit. Când deschideti un fisier binar sub Windows, specificati "b" ca al doilea caracter al modului; de exemplu, "rb" pentru citire, "wb" pentru scriere, "a+b" pentru citire si adaugare. Daca nu procedati astfel, citirile din fisier si alte operatii se vor încheia prematur sau vor esua.

5. Verificarea finalizarii unei operatii cu un fisier

Operatiile cu fisiere (inclusiv cele legate de deschiderea, citirea unui fisier si scrierea într-un fisier) pot esua dintr-o varietate de motive. Deci, este important sa verificati daca fiecare operatie s-a încheiat cu succes. Iata o modalitate în care puteti proceda:

<?php$fh = fopen("carte.txt", "rb");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";}?>

Functia fopen() returneaza FALSE daca nu reuseste sa deschida fisierul. In acest caz, scriptul executa instructiunea echo care afisaza un mesaj.O forma alternativa mai simpla foloseste operatorul OR (SAU):

<?php($fh = fopen("carte.txt", "rb")) OR die("Nu a fost deschis fisierul carte.txt.");?>

6. Inchiderea unui fisier

Un fisier deschis consuma resursele sistemului. Când un script a terminat de utilizat un fisier, scriptul trebuie sa închida fisierul, eliberând aceste resurse. La sfârsitul unui script, PHP închide în mod automat fisierele deschise. Totusi, la programare se recomanda sa închideti fisierele mai rapid, ori de câte ori este posibil.Pentru a închide un fisier, folositi functia fclose():

fclose(identificator_fisier)

- 'identificator_fisier' este identificatorul fisierului, returnat la deschiderea acestuia cu functia fopen()Iata un exemplu caracteristic de deschidere, utilizare si închidere a unui fisier:<?php$fh = fopen("carte.txt", "rb");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";}// Aici se insereaza instructiunile care folosesc fisierul deschisfclose($fh);?>

Functia fclose() returneaza valoarea TRUE daca fisierul a fost închis cu succes. Testarea acestei valori este rareori necesara, deoarece nu se mai pot face prea multe dupa ce s-a ratat o încercare de a închide un fisier.

Utilizare variabile cookie <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Lucru cu fisiere 2

Lucrul cu fisiere (2)

Învatati sa cititi datele dintr-un fisier Învatati sa afisati continutul unui fisier Învatati sa scrieti date intr-un fisier

1. Citirea dintr-un fisier

PHP furnizeaza o varietate de functii pentru citirea fisierelor. Una dintre acestea este fread(), care are urmatoarea forma: fread(identificator_fisier, lungime)Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(), iar argumentul 'lungime' specifica numarul maxim de octeti care vor fi cititi. Octetii cititi din fisier sunt returnati sub forma de valoare de tip sir. Daca operatia de citire întâlneste sfârsitul fisierului, PHP va returna mai putin de lungime octeti data.Iata un exemplu de citire si de afisare a unui text dintr-un fisier, folosind functia fopen() (Fisierul "carte.txt" folosit ca test in exemplele de mai jos trebuie sa se afle in acelasi director in care este si scriptul php):

<?php$fh = @fopen("carte.txt", "rb");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";}else { $s = fread($fh, 256); echo "<br /> Citeste: $s"; fclose($fh);

}?>

Exemplul citeste maximum 256 de octeti din fisier daca fisierul a fost deschis. - Am folosit caracterul @ in fata functiei "fopen()" pentru a impedica afisarea erorilor de la server in cazul cand fisierul nu poate fi deschis. Este deja functia "if()" care verifica si afiseaza mesaj in caz de nedeschidere a fisierului.Pentru a citi un numar mai mare sau mai mic de octeti, modificati valoarea argumentului lungime al functiei fread().

PHP include o functie conexa, denumita fgetc(), care citeste un octet din fisierul specificat.

Pentru a citi si a afisa întregul continut al fisierului, puteti folosi functia filesize() pentru a furniza valoarea argumentului lungime, astfel:<?php$nume = "carte.txt";$fh = @fopen($nume, "rb");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";}else { $l = filesize($nume); $s = fread($fh, $l); echo "<br /> Citeste: $s"; fclose($fh); }?>

2. Citirea unei linii de text

Se obisnuieste frecvent citirea linie cu linie a unui text dintr-un fisier.Functia fgets() citeste o linie dintr-un fisier; functia are urmatoarea forma: fgets(identificator_fisier, lungime)- Argumentul 'identificator_fisier' este o valoare returnata de functia fopen(); aici, argumentul 'lungime' specifica numarul maxim de octeti dintr-o linie care vor fi cititi, minus o unitate, pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei (acesta poate fi omis si va citi toata linia). Octetii cititi din fisier sunt returnati ca valoare de tip sir.Iata un exemplu care prezinta modul de citire si de afisare a primilor 125 octeti din prima linii a unui fisier :

<?php$nume = "carte.txt";$fh = @fopen($nume, "rb");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";}else { $s = fgets($fh, 126); echo "<br /> Citeste: $s"; fclose($fh);}?>

- In exemplul de mai sus, daca prima linie din fisierul "carte.txt" are mai mult de 125 de caractere, va afisa doar primele 125, daca are mai putin de 125 de caractere, va afisa doar caracterele care sunt incluse in prima linie.

3. Citirea linie cu linie a unui întreg fisier

În general, dintr-un fisier trebuie citit mai mult decât prima linie a acestuia. Pentru aceasta, un script trebuie sa dispuna de o modalitate de a determina momentul când fisierul a fost citit în totalitate.Functia feof() are chiar acest scop, returnând o valoare care arata daca s-a ajuns sau nu la sfârsitul fisierului. Functia are urmatoarea forma: feof(identificator_fisier)Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(). Functia feof() returneaza TRUE daca fisierul specificat este la sfârsit; în caz contrar, returneaza FALSE.Iata cum se poate folosi functia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fisier, linie cu linie:

<?php$nume = "carte.txt";$fh = @fopen($nume, "rb");

if (!$fh) { echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis";}while (!feof($fh)) { $s = fgets($fh, 256); echo "<br /> Citeste : $s";}fclose($fh);?>

- Instructiunea "while" asigura faptul ca functia fgets() este apelata în mod repetat, pâna la citirea tuturor liniilor.

O alta modalitate simpla de a citi linie cu linie un întreg fisier consta în a folosi functia file(). Aceasta functie returneaza un tablou în care fiecare element contine o linie a fisierului specificat. Iata un exemplu care foloseste functia file() pentru a citi si pentru a afisa continutul unui fisier:

<?php$tablou = file("carte.txt");foreach ($tablou as $s) { echo "<br /> Citeste : $s";}?>

Aceasta metoda nu este adecvata pentru fisiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tablou este încarcat întregul continut al fisierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioara celei disponibile.

4. Afisarea continutului unui fisier

PHP furnizeaza doua functii care faciliteaza afisarea continutului unui fisier.- Una dintre functii, fpassthru(), necesita un argument care specifica identificatorul fisierului care urmeaza sa fie afisat:

$fh = fopen("carte.txt", "rb");fpassthru($fh);

Dupa ce a afisat fisierul, functia îl închide automat.- Cealalta functie, readfile(), necesita numai numele sau calea fisierului:

readfile("carte.txt");

5. Navigarea printr-un fisier

Fiecare fisier are un pointer asociat care indica pozitia octetului unde se va produce urmatoarea operatie.Puteti folosi functia rewind() pentru a readuce pointerul la începutul fisierului. Functia are urmatoarea forma ('identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen()): rewind(identificator_fisier)

Nu puteti readuce pointerul unui fisier la începutul propriu-zis al unui fisier daca fisierul a fost deschis pentru un acces de tip atasare, adica într-unul din modurile 'a' sau 'a+'.

Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei rewind() pentru a afisa de doua ori continutul unui fisier:<?php$nume = "carte.txt";$fh = @fopen($nume, "rb");if (!$fh) { echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis";}while (!feof($fh)) { $s = fgets($fh, 256); echo "<br /> Citeste : $s";}// Deruleaza la inceputul fisierului si reia redarea acestuiarewind($fh);while (!feof($fh)) {

$s = fgets($fh, 256); echo "<br /> Citeste \$s : $s";}fclose($fh);?>

Daca se produce vreo eroare, functia rewind() returneaza zero.Desi functia rewind() este utila în caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fisier la începutul fisierului nu este chiar atât de frecventa.Functia fseek() furnizeaza o mai mare flexibilitate, permitându-va sa pozitionari pointerul de fisier astfel încât sa puteti citi sau scrie în orice punct al fisierului.Functia are doua forme, cea mai simpla fiind urmatoarea: fseek(identificator_fisier, offset)unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'offset' este pozitia dorita a pointerului de fisier, specificata în octeti, în raport cu începutul fisierului.In caz de reusita, functia fseek() returneaza 0; în caz contrar, returneaza -l .O forma alternativa a functiei asigura un grad superior de flexibilitate, avand urmatoarea forma: fseek(identificator_fisier, offset, baza)unde 'identificator_fisier' si 'offset' au semnificatiile definite anterior, iar 'baza' ia una ; dintre urmatoarele valori:

SEEK_SET, care stabileste pozitia pointerului de fisier în raport cu începutul fisierului SEEK_CUR, care stabileste pozitia pointerului de fisier în raport cu valoarea curenta a pointerului SEEK_END, care stabileste pozitia pointerului de fisier relativ la sfârsitul fisierului

Valoarea argumentului 'offset' poate fi pozitiva, negativa sau zero. De exemplu, pentru a pozitiona pointerul cu 1000 de octeti înainte de sfârsitul fisierului, emiteti urmatorul apel de functie:

fseek($fh, -1000, SEEK_END)

Pentru a obtine valoarea curenta a pointerului de fisier, folositi functia ftell(), care are urmatoarea forma:

ftell(identificator_fisier)

Functia returneaza valoarea curenta a identificatorului de fisier, respectiv valoarea zero daca functia esueaza.

6. Scrierea într-un fisier

Pentru a scrie intr-un fisier se foloseste functia fwrite(), aceasta are urmatoarea forma: fwrite(identificator_fisier, date);- Unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'date' este o valoare sir care determina datele care urmeaza a fi scrise.Daca executia functiei reuseste, returneaza numarul octetilor scrisi; în caz contrar, returneaza valoarea —l.Iata un exemplu care prezinta modul de scriere a datelor într-un fisier:

<?php$nume = "carte.txt";$fh = @fopen($nume, "ab");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";}else { $ok = fwrite($fh, "Acestea sunt datele adaugate \n"); echo "<br /> Rezultatul scris este: $ok"; fclose($fh);}?>

Acest script va avea urmatoarele date de iesire:

Rezultatul scris este: 30

- Programul prezentat în exemplul anterior scrie în fisierul "carte.txt" o linie de text. Deoarece fisierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt atasate la fisier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise la sfarsit, dupa toate datele existente în fisier.Observati ca a fost scris si un caracter de terminare a liniei ("\n"), astfel încât fisierul sa poata fi citit linie cu linie la un moment de timp ulterior. Daca lucrati cu un fisier text, în general e util sa includeti un caracter de terminare a liniei la sfârsitul fiecarei linii scrise în fisier.Programul din exemplu scrie în fisier o singura linie de text. Totusi, puteti scrie mai multe linii, daca doriti. Daca apelati functiafwrite() din interiorul unei bucle, aveti posibilitatea de a scrie mai multe linii. Dupa ce ati scris toate liniile de care aveti nevoie, închideti fisierul prin apelarea functiei fclose().PHP mai furnizeaza si o forma alternativa a functiei fwrite():

fwrite(identificator_fisier, date, lungime);

Aceasta forma include un al treilea argument, si anume "lungime", care va permite sa specificati numarul maxim de octeti care vor fi scrisi.Argumentul "lungime" al functiei fwrite() trebuie utilizat atunci când se scrie în fisiere binare sub Microsoft Windows.

Windows prefera secventa de terminare a liniei "\r\n". Atunci când scrieti programe PHP pentru sisteme Windows, este de preferat sa folositi secventa "\r\n" de terminare a liniei.

- PHP dispune de o alta functie pentru scrierea fisierelor, fputs(). Totusi, în afara de nume, fputs() este similara cu functia fwrite().

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

Lucru cu fisiere 1 <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Lucrul cu fisiere 3

Lucrul cu fisiere (3)

Invatati sa blocati si sa obtineti accesul exclusiv la un fisier Invatati sa copiati, sa redenumiti si sa stergeti un fisier Studiati un script PHP util pentru incarcarea de fisiere in server

1. Obtinerea accesului exclusiv la un fisier

Web-ul ridica o problema speciala pentru dezvoltatorii de programe, deoarece mai multi utilizatori pot avea acces simultan la un singur script PHP. Uneori, accesul simultan poate avea ca rezultat date incorecte. Pentru a vedea cum se poate produce aceasta, sa luam în considerare urmatorul script, care reprezinta un contor pentru numarul de deschideri a unei pagini.

<?php$contor = "ctr.txt";$fh = @fopen($contor, "r+b");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt.";}else { $s = fgets($fh, 7); $count = (int) $s; $count = $count + 1; rewind($fh); fwrite($fh, $count); echo "<br /> Nr. vizitari: $count"; fclose($fh);}?>

Remarcati functiile pe care le foloseste scriptul pentru a executa operatiile cu fisiere. Programul deschide fisierul "ctr.txt" pentru citire si scriere, preia datele din acesta, care sunt un numar intreg, mareste acel numar cu o unitate, intoarce pointerul la inceputul fisierului "rewind" dupa care rescrie noul numar, afiseaza numarul si inchide fisierul.Secventa de cod descrisa mai sus poate creea probleme in cazul in care, de exemplu doi utilizatori diferiti acceseaza acelasi fisier, in acelasi timp,

cand contoarul este, de exemplu, la numarul 100. Amandoi vor incrementa numarul 100 cu o unitate si va rescrie in fisierul "ctr.txt" 101; in final, contoarul va arata 101, in loc de 102 cum ar fi trebuit (deoarece au fost 2 vizitatori). Pentru a evita astfel de conflicte PHP pune la dispozitia utilizatorilor o metoda prin care se poate bloca accesul temporar la un fisier. Pe durata blocarii, un alt utilizator nu va mai putea scrie/citi din acest fisier. De aceea durata blocarii trebuie sa fie limitata.Functia care realizeaza blocarea este flock(), care are urmatoarea forma:

flock(identificator_fisier, operatie)

- Unde "identificator_fisier" este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(). Argumentul "operatie" este o constanta sau o expresie care poate avea urmatoarele valori:

LOCK_SH - Blocare partajata in scopuri de citire LOCK_EX - Blocare exclusiva in scopuri de scriere LOCK_NB - Blocare fara fixare LOCK_UN - Eliminarea blocarii

Iata cum se foloseste procesul de blocare, vom folosi acelasi exemplu, contoarul de mai sus, de data aceasta imbunatatit.<?php$contor = "ctr.txt";$fh = @fopen($contor, "r+b");if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt.";}else { flock($fh, LOCK_EX); $s = fgets($fh, 7); $count = (int) $s; $count = $count + 1; rewind($fh); fwrite($fh, $count); flock($fh, LOCK_UN); echo "<br /> Nr. vizitari: $count" fclose($fh);}?>

- De data aceasta scriptul blocheaza fisierul "ctr.txt" pe timpul citirii si scrierii acestuia, astfel încât accesul simultan sa nu cauzeze o numarare eronata.Blocare se face imediat dupa ce a fost deschis fisierul, cu "LOCK_EX", si se incheie imediat dupa rescrierea in fisier, prin deblocare acestuia "LOCK_UN".

2. Copierea unui fisier

O functie care faciliteaza copierea fisierelor, este copy(). Functia copy() are urmatoarea forma: copy (sursa, destinatiea)Unde "sursa" este numele si calea fisierului care urmeaza a fi copiat, iar "destinatie" este numele sau calea copiei.Functia returneaza TRUE daca operatia de copiere reuseste; în caz contrar, returneaza FALSE.Iata un exemplu în care este prezentat modul de utilizare a functiei copy():

<?php$ok = copy("test.txt", "test.txt.bak");if (!$ok) { echo "Copierea nu a reusit.";}?>

Exemplul creeaza o copie a fisierului "test.txt", cu numele "test.txt.bak", in acelasi director.Functia copy() va suprascrie fisierul destinatie, daca acesta exista.

3. Modificarea numelui unui fisier

Functia care va permite sa modificati numele unui fisier este rename(), aceasta care are urmatoarea forma: rename(nume_vechi, nume_nou)Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a fisierului, iar "nume_nou" este numele dorit.Functia returneaza TRUE daca operatia de modificare a numelui a reusit; în caz contrar, returneaza FALSE. Iata un exemplu de utilizare a functiei rename():

<?php$ok = rename("test.txt", "teste.dat");if (!$ok) { echo "Modificarea numelui nu a reusit.";}?>

- Exemplu modifica numele fisierului "test.txt" in "teste.dat".

4. Stergerea unui fisier

Functia care va permite sa stergeti un fisier este unlink(), aceasta care are urmatoarea forma: unlink(nume_fisier)Unde "nume_fisier" este numele si calea fisierului care va fi sters.Functia returneaza TRUE daca operatia de stergere a reusit; în caz contrar, returneaza FALSE.Iata un exemplu de utilizare a functiei unlink():

<?php$ok = unlink("test.txt");if (!$ok) { echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";}?>

- Exemplu sterge fisierului "test.txt".

Retineti ca PHP trebuie sa aiba acces de scriere la catalogul în care se vor executa operatiile de copiere, redenumire sau stergere; în caz contrar, PHP nu va putea executa aceste operatii.

5. Incarcarea unui fisier in server

Pentru incarcarea unui fisier in server, se folosesc formulare HTML impreuna cu un script PHP de incarcare care foloseste functia move_uploaded_file() pentru operatia de upload.Pentru a crea un formular de încarcare, specificati ENCTYPE="multipart/form-data" în eticheta FORM si includeti un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". Iata un exemplu de script PHP si formular HTML care incarca fisierele in server:

<?php if(isset($_POST['submit'])) { $uploadpath = "upload/"; // Modifica aici directorul de upload $uploadpath = $uploadpath . basename( $_FILES['fisier']['name']); if(move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name'], $uploadpath)) { echo"Fisier: ". basename( $_FILES['fisier']['name']). " a fost incarcat"; } else { echo "Eroare la urcarea fisierului pe server, mai incerca o data!"; } } ?>

<form action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF']; ?>" method="post" enctype="multipart/form-data"> Alege fisierul: <input type="file" name="fisier" /> <br /><input type="submit" name='submit' value="Trimite" /> </form>

- Când utilizatorul apasa pe butonul de "Trimite", scriptul PHP preia datele si va incarca fisierul dorit in server

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

Lucru cu fisiere 2 <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare cataloage - Directoare

Utilizarea cataloagelor (Directoare)

Invatati sa obtineti si sa modificati directorul de lucru curent Invatati sa manipulati caile de acces si privilegiile la un director Invatati sa cititi continutul unui director, sa-l redenumiti si sa creati noi directoare

Cele mai importante functii pentru utilizarea cataloagelor va permit sa obtineti catalogul de lucru si sa lucrati cu acesta, sa manipulati cai de acces, sa cititi continutul unui director, sa vizualizati si sa modificati privilegiile unui director, precum si sa creati si sa stergeti cataloage.In acest context, numele "catalog" si "director" reprezinta acelasi lucru.

1. Obtinerea si modificarea directorului de lucru

Functia getcwd() returneaza numele catalogului curent de lucru. Functia nu necesita argumente si poate fi utilizata astfel: $cdir = getcwd();Pentru a schimba catalogul curent de lucru, puteti folosi functia chdir(), care are urmatoarea forma: chdir(nume_director)- Unde "nume_director" este calea sau numele catalogului de lucru dorit. Functia returneaza TRUE daca operatia reuseste; în caz contrar, returneaza FALSE.De exemplu, daca in directorul curent se afla alt director "temp", pentru a face din "temp" catalogul curent de lucru, folositi functia chdir() dupa cum urmeaza:

<?php$ndir = chdir("temp/");?>

2. Manipularea cailor de acces

PHP include numeroase functii utile pentru manipularea cailor de acces.Functia dirname() preia calea de acces la un fisier si returneaza toata calea, mai putin componenta finala a caii specificate, în cazul în care componenta finala este un fisier, functia va ajuta sa izolati numele fisierului de restul caii.De exemplu, daca se da calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia va returna "plomar/curs-php/lectii".Functia are urmatoarea forma: dirname(cale_fisier)Functia basename() executa operatia complementara, returnând numai componenta finala a caii specificate.De exemplu, daca este data calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia "basename()" va returna "lectia1.php".Functia are urmatoarea forma: basename(cale_fisier)Daca doriti sa executati mai multe operatii cu o cale, functia pathinfo() va poate fi de folos. Aceasta functie returneaza un tablou care include patru elemente (al patrule incepand de la versiunea PHP 5.2.0):

1. dirname - rezultatul invocarii functiei dirname() având ca argument calea respectiva 2. basename - rezultatul invocarii functiei basename() având ca argument calea respectiva 3. extension - extensia fisierului (daca exista) dat de rezultatului functiei basename() 4. filename - numele fisierului dat de rezultatului functiei basename(), dar fara extensie

Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei pathlnfo() :<?php$path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php');foreach ($path_parts as $num => $val) { echo "<br /> $num => $val";}?>

Datele de iesire ale scriptului de mai sunt urmatoarele :

dirname => plomar/curs-php/lectiibasename => lectia1.phpextension => phpfilename => lectia1

Un alt mod in care puteti utiliza si afla valorile returnate de functi pathinfo() este urmatorul:

<?php$path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php');echo "<br />". $path_parts['dirname'], "\r\n";echo "<br />". $path_parts['basename'], "\r\n";echo "<br />". $path_parts['extension'], "\r\n";echo "<br />". $path_parts['filename'], "\r\n";?>

Acest exemplu va returna urmatoarele date de iesire :

plomar/curs-php/lectiilectia1.phpphplectia1

3. Vizualizarea si modificarea privilegiilor directoarelor

Pentru a vizualiza privilegiile unui director, puteti folosi aceleasi functii utilizate pentru vizualizarea privilegiilor fisierelor, prezentate in Lectia 17 in tabelul "Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier". folosind ca argument numele sau calea directorului. Aceste functii va permit sa vizualizati o varietate de caracteristici ale directoarelor, inclusiv privilegiile de catalog, care sunt returnate de functia fileperms().Pentru a modifica privilegiile unui director, folositi functia chmod() care a fost descrisa in Lectia 17 la sectiunea "Modificarea privilegiilor unui fisier". Utilizati aceasta functie exact asa cum ati folosi-o pentru a stabili privilegiile de fisier, folosind ca argument un director.

Pentru a putea atribui sau schimba privilegiile unui director sau fisier, modulul PHP instalat trebuie sa aiba drepturi de modificare a directoarelor /fisierelor specificate.

4. Citirea continutului unui director

PHP furnizeaza trei functii care va permit sa cititi continutul unui catalog, ca si cum catalogul ar fi un fisier. Aceste functii sunt:

1. opendir() - deschide directorul pentru citire 2. readdir () - citeste o intrare dintr-un catalog 3. closedir() - închide catalogul, eliberând resursele alocate de functia opendir()

Rezultatul apelarii functiei readdir() este un sir care contine numele urmatorului fisier sau sub-director din catalogul deschis. Functia returneaza FALSE atunci când au fost citite toate intrarile din catalog.Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii pentru citirea continutului unui catalog:<?php$dc = @opendir("home/plomar/curs-php");if (!$dc) { echo "Directorul nu a putut fi deschis";}else { while ($ok = readdir($dc)) { echo "<br /> $ok"; } closedir($dc);}?>

Datele de iesire ale exemplului pot fi similare cu cele prezentate mai jos :

styleimgs

lectiascriptsindex.php

- Sau puteti folosi functia scandir($dir). Aceasta preia intr-un Array numele tuturor directoarelor si fisierelor din directorul "$dir". In caz de nereusita returneaza False.

5. Crearea unui director

Pentru a crea un director, utilizati functia mkdir(), care are urmatoarea forma: mkdir(nume_dir, mod)- Unde "nume_dir" este calea sau numele directorului care va fi creat, iar "mod" reprezinta privilegiile care trebuie acordate noului catalog.In mod normal, prima cifra a argumentului mod trebuie sa fie 0, astfel încât PHP sa-l perceapa ca pe o valoare scrisa în octal.Revizuiti Lectia 17      , sectiunea "Privilegii de fisier"Functia returneaza TRUE daca creeaza catalogul; în caz contrar, returneaza FALSE.De exemplu, pentru a crea un catalog denumit "lucru" si pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x--x", utilizati functia mkdir() dupa cum urmeaza:

<?php$cd = mkdir("lucru", 0751);if ($cd) echo "Directorul a fost creat";else echo "Directorul nu a putut fi creat";?>

Pentru a modifica numele unui director, puteti folosi functia rename(), care are urmatoarea forma: rename(nume_vechi, nume_nou)Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a directorului, iar "nume_nou" este numele nou dorit.

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu directoare gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

Lucrul cu fisiere 3 <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare sesiuni

Utilizarea de sesiuni PHP

Invatati sa creati sesiuni in PHP Invatati sa lucrati cu variabile din sesiuni si sa stergeti datele sesiunii

1. Despre sesiuni, crearea unei sesiuni PHP

Sesiunea reprezinta o modalitate prin care PHP retine informatii de la o pagina la alta. Odata cu initializarea unei sesiuni, utilizatorul poate pastra anumite variabile chiar daca in continuare viziteaza si alte pagini ale site-ului. In principiu informatia se pastreaza pana la inchiderea browser-ului, sau pana cand utilizatorul distruge in mod intentionat sesiunea curenta.Lucrurile se desfasoara ca in felul urmator: in momentul cand un user s-a logat la site, PHP atribuie acestuia un identificator unic de sesiune : SID. Acest SID este inglobat intr-un coockie cu numele PHPSESSID si trimis apoi catre browserul utilizatorului. Daca browserul nu suporta cookie-uri sau acestea sunt dezactivate, atunci acest SID este adaugat la adresa URL. In acelasi timp se creeaza pe server un fisier cu numele SID. In continuare daca utilizatorul doreste sa stocheze anumite informatii, acestea vor fi practic scrise in acest fisier SID de pe server.Sesiunile au urmatoarele avantaje:

- Pot fi folosite chiar daca browserul utilizatorului nu suporta cookie-uri sau daca acestea sunt dezactivate. - Permit stocarea unui volum mare de informatii, spre deosebire de cookie-uri care sunt limitate in aceasta privinta. - Sunt mai sigure in raport cu cookie-urile deoarece informatiile nu sunt transmise in mod repetat intre client si server.

Initializarea unei sesiuni se face cu functia :

session_start()

Aceasta trebuie sa fie printre primele linii de cod dintr-un script PHP, deoarece apelul acestei functii trebuie facut inainte de trimiterii catre browser-ul Web a vreunui cod HTML sau chiar a unui spatiu vid.Daca folosim stocarea iesirii in buffer, instructiunea session_start() nu trebuie inserata neaparat la inceputul codului.Instructiunea session_start() nu este necesare daca in fisierul de configurare "php.ini", variabila "session.auto_start" are valoarea TRUE.Pentru a intelege mai bine modul de lucru cu sesiuni si functia session_start(), folosim un exemplu in care avem o pagina principala "a.php" unde cream o variabila cu numele "userName", atribuindu-i valoarea "MarPlo", pe care o stocam intr-o sesiune PHP, pagina contine o legatura catre o alta pagina "b.php", aceasta din urma va folosi functia session_start() pentru a prelua, prin sesiune, valoarea variabilei "user_name" din pagina "a.php", astfel putem folosi valoarea acestei variabile intr-un script din pagina "b.php".Continutul fisierului "a.php" este urmatorul:<?php//Fisierul a.php

session_start(); if(!isset($_SESSION['userName'])) $_SESSION['userName'] = "MarPlo";?>

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"><html><body>Aceasta este pagina "a.php"<?phpecho "<br />Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName'];?><br />Legatura <a href="b.php">spre pagina b.php</a></body></html>

Continutul fisierului "b.php" este urmatorul:

<?php

//Fisierul b.php

session_start();?>

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"><html><head><title>Pagina b.php</title></head><body>Aceasta este pagina b.php

<?phpecho "<br />Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName'];?>

</body></html>

Observati ca atribuirea, respectiv citirea variabilelor se face folosind variabila super-globala : _SESSION.Deschizand prima pagina, "a.php", va fi afisat urmatorul rezultat

Aceasta este pagina "a.php"Variabila de sesiune are valoarea: MarPloLegatura spre pagina b.php

Cand apasam click pe link-ul "spre pagina b.php", se va deschide aceasta pagina, afisand urmatorul continut:

Aceasta este pagina "b.php"Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo

- In acest exemplu se observa ca pagina "b.php" detine informatii despre variabila de sesiune creata in pagina "a.php".

2. Manipularea variabilelor sesiunii.

In anumite momente ar putea fi util sa aflam identificatorul sesiunii curente. Pentru aceasta folosim functia session_id(), ca in exemplul urmator:

<?phpecho "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID este:". session_id();

//Va afisa un rezultat asemanator cu: "Identificatorul sesiunii curente SID este:2846240682abf24a09f42664fc03bbf3"?>

Functia session_id() accepta un parametru. Astfel putem seta un anumit SID pentru sesiunea curenta. In acest caz trebuie sa apelam functia session_id() inainte de functia : session_start(), ca in exemplul urmator:

<?phpsession_id('123abc');session_start();echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID = ". session_id();

//Va afisa rezultatul: "Identificatorul sesiunii curente SID = 123abc"?>

Deoarece variabilele de sesiune pot fi citite de alti utilizatori neautorizati, nu este indicat sa pastram aici informatii esentiale cum sint parolele.Pentru a creea un minimum de securitate putem codifica aceste informatii, folosind functtile de codare oferite de PHP:

md5() sau crypt()

- Functia md5(sir_de_caractere) codifica sirul de caractere furnizat ca parametru si returneaza un sir de 32 charactere hexazecimale. Aceasta functie foloseste algoritmul de criptare: "RSA Data Security, Inc. MD5 Message-Digest Algorithm".Iata un exemplu de utilizare al acestei codificari:<?php$user = "MarPlo";$codificat = md5($user);echo "<br /> user codificat = $codificat";

// Va afisa: "user codificat = 0a460e3d95526f05a0064154ad94a378"?>

Consideram cazul in care avem o variabila de sesiune "$parola" care pastreaza o parola si dorim sa codificam si sa transmitem acrasta variabila astfel incat utilizatorii neautorizati sa nu o poata folosi. Pentru aceasta folosim functia md5(), pentru a o cripta. Mai mult initializam o variabila globala cu numele "$secret", careia ii atribuim ca valoare un sir de caractere oarecare. In continuare, inainte de a introduce parola intr-o sesiune PHP, concatenam valorile "$secret" si "$parola" si criptam rezultatul. Astfel, chiar daca cineva reuseste sa decripteze variabila de sesiune, este putin probabil sa poata separa sirul "$secret" creat de noi.Este bine sa pastram acest fisier intr-un director pretejat, cum ar fi cu un nivel mai sus decat directorul pentru pagini de Web.

Iata cum se prezinta exemplul prezentat mai sus. (consideram o variabila "$passtest" care verifica daca valoarea acesteia este egala cu parola):

<?php$secret = 'abcgfd43599oopjhfdxcaqq30pmnvcx';$parola = 'mypass';$cod = md5($secret. $parola);session_start();$_SESSION['parola'] = $cod;

// Consideram variabila "$passtest" pentru a testa daca valoarea acesteia este egala cu parolaif (md5($secret. $passtest) == $_SESSION['parola'])

echo "Parola acceptata";else echo "Parola nu este valida";?>

Astfel, daca valoarea variabilei "$passtest", care poate fi obtinuta de exemplu dintr-un formular HTML, este identica cu parola pastrata de noi, va fi afisat mesajul "Parola acceptata".

3. Stergerea unei sesiuni

Pentru a putea sterge o sesiune este necesar sa incepem scriptul PHP cu instructiunea: session_start(), ca intotdeauna cand folosim sesiuni.Pentru a sterge toate variabilele memorate in matricea $_SESSION folosim:

unset($_SESSION);

Pentru a sterge doar o variabila memorata in sesiune folosim :

unset($_SESSION['nume_variabila']);

Datele sesiunii sunt memorate in server in fisiere temporare. Pentru a sterge datele sesiunii din server folositi:

session_destroy()

Iata un exemplu care ilustreaza aceasta procedura:<?php// Initializeaza datele sesiuniisession_start();// Sterge tabloul $_SESSIONunset($_SESSION);// Sterge datele de sesiune din serversession_destroy();echo "<br /> Sesiunea curenta a fost inchisa";?>

Utilizare cataloage - Directoare <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Optiuni pentru utilizarea caracterelor ...

Optiuni pentru utilizarea caracterelor speciale

Invatati rolul optiunilor "magic_quotes" Invatati sa convertiti caracterele speciale prin schimbarea semnificatiei acestora utilizand functii PHP Invatati sa convertiti caracterele speciale specifice HTML si cele din sirurile folosite pentru adrese URL

1. Ghilimelele magice

Apar situatii cand dorim sa introducem ghilimele in interiorul unui textintr-o baza de date, dar SQL nu permite înglobarea unor ghilimele simple în interiorul valorii unui sir. Probleme similare pot aparea la introducerea unui text ce contine caractere speciale precum: \ + * ? ^ ( $ ), si care sunt trimise la un script PHP.PHP include functii si facilitati pentru rezolvarea acestor situatii.Fisierul de initializare PHP ("php.ini") contine optiuni de configurare care determina modul în care PHP controleaza datele provenite de la o sursa externa, cum sunt un formular HTML, un fisier text sau o baza de date.Optiunea magic_quotes_gpc specifica modul în care PHP manipuleaza operatiile HTTP: GET si POST, precum si operatiile dintre PHP si MySQL sau cele cu variabile cookie. Daca optiunea este activata (ON), PHP prefixeaza automat ghilimelele simple, ghilimelele duble, caracterele backslash si caracterele nule (caracterele a caror valoare ASCII este 0) care apar într-o variabila HTTP, cu un caracter backslash (\).Optiunea magic_quotes_runtime specifica modul în care PHP manipuleaza datele de origine externa. Daca aceasta optiune este activata, PHP ignora automat ghilimelele simple si duble care apar în datele externe, inclusiv datele din formularele HTML, din fisiere si baze de date. Daca este activata optiunea magic_quotes_sybase, aceasta modifica efectul optiunilormagic_quotes_gpc si magic_quotes_runtime, astfel încât un caracter de tip ghilimele simple sa fie prefixat cu un alt caracter de tip ghilimele simple, nu cu un backslas.

Dar, în general, accesul la aceste comenzi din fisierul "php.ini" il are administratorul de sistem iar utilizatorii obisnuiti nu trebuie sa aiba posibilitatea de a aduce modificari în fisier. Astfel, pot fi folosite functii PHP care sa seteze aceste optiuni pe durata scriptului respectiv.Functiile get_magic_quotes_gpc() si get_magic_quotes_runtime() returneaza fiecare valoarea optiunii PHP corespunzatoare setate in fisierul "php.ini". Mai mult, puteti folosi functia set_magic_quotes_runtime() pentru a specifica valoarea optiuniimagic_quotes_runtime pentru restul duratei scriptului PHP curent. De exemplu, pentru a dezactiva optiunea magic_quotes_runtime, invocati functia

set_magic_quotes_runtime(0);

Alternativ, pentru a activa aceasta optiune intr-un script, folositi functia

set_magic_quotes_runtime(1);

2. Conversia caracterelor speciale si anularea acesteia

PHP poate converti ghilimelele simple si duble dintr-un sir, folosind functia addslashes(). Daca PHP nu este configurat astfel încât sa converteasca aceste caractere din sir în mod automat, atunci trebuie sa executati manual aceasta modificare. Pur si simplu utilizati functia addslashes(), transferându-i ca argument sirul text. Aceasta adauga caracterul backslash "\" pentru conversia caracterelor de tip ghilimele simple, ghilimele duble, backslash si caractere nule

Aceasta conversie nu trebuie confundata cu o alta, si anume conversia de tip, care foloseste caracterul backslash (\). Conversia mentionata în acest capitol consta din modificarea semnificatiei anumitor caractere, pentru a preveni o interpretare eronata a acestora de catre programele specializate, precum MySQL. Din acest motiv, toate conversiile mentionate în acest capitol fac referire la modificarea semnificatiei unor caractere, nu la conversiile de tip.

De exemplu, pentru a converti continutul sirului "$text" si a plasa rezultatul în variabila "$modificat", invocati functia dupa cum urmeaza:

$modificat = addslashes($text);

Functia stripslashes() executa operatia complementara de anulare a conversiei, elimina caracterele backslash inserate. Pentru a anula conversia sirului "$modificat" si a plasa rezultatul în variabila "$nemodificat", utilizati functia dupa cum urmeaza:

$nemodificat = stripslashes($modificat)

O alta functi utila pentru conversia caracterelor speciale este quotemeta(), aceasta va insera un backslash înainte de fiecare aparitie a urmatoarelor caractere: . \ + * ? [ ^ ] ( $ ). Ca si addslashes(), functia quotemeta() se foloseste in mod similar, prelund ca argument sirul text.

3. Conversia textelor HTML

Când lucrati cu texte HTML, conversia executata de functia addslashes() nu este suficienta, deoarece HTML este sensibil si la alte caractere speciale decât cele convertite de functia addslashes(). In schimb puteti folosi functia htmlspecialchars().Aceasta converteste caracterele la care HTML este sensibil. Functie este utila cand se doreste ca un anumit sir sa nu contina marcaje HTML, ceea ce poate fi important in modul de operare a unei aplicatii, cum ar fi un tabel HTML. Functia are urmatoarea forma:

htmlspecialchars("text" [,stil_ghilimele])

Unde "text" specifica sirul care contine textul ce urmeaza a fi convertit, iar argumentul optional "stil_ghilimele" specifica modul de conversie a ghilimelelor simple, respectiv duble. Valorile permise ale optiunii "stil_ghilimele" sunt:

ENT_COMPAT - precizeaza ca trebuie convertite numai ghilimelele duble ENT_QUOTES - precizeaza ca trebuie convertite ambele tipuri de ghilimele ENT_NOQUOTES - precizeaza ca nu trebuie convertit nici un tip de ghilimele

De exemplu, pentru a converti toate caracterele HTML speciale, inclusiv ambele tipuri de ghilimele, din sirul "$texthtml", utilizati functia dupa cum urmeaza:

$conversie = htmlspecialchars($texthtml);

Functia htmlspecialchars() executa urmatoarele conversii:Caracter Rezultatul conversiei

& (ampersand) &amp;

"(ghilimele duble) &quot; (numait când este specificată opţiunea ENT_COMPAT sau ENT_QUOTES)

'(ghilimele simple) &#39; (numai când este specificată opţiunea ENT_QUOTES)

< (mai mic decât) &lt;

> (mai mare decât) &gt;

O functie PHP conexa, htmlentities(), converteste toate caracterele cu echivalente în entitati HTML. Este acceptat setul de caractere ISO-8859-1Si o alta functie utila pentru conversia textelor HTML este functia n12br(). Aceasta insereaza tag-ul <br /> anterior fiecarui caracter de tip linie noua care se gaseste in argumentul sau.

4. Conversia pentru adresele URL

Când doriti sa codificati in PHP date ca parte a unei adrese URL, puteti folosi functia urlencode().Aceasta functie înlocuieste fiecare caracter non-alfanumeric (cu exceptia spatiilor) cu un simbol al procentului (%), urmat de doua cifre hexazecimale care contin valoarea ASCII a caracterului. Spatiile sunt codificate sub forma de simboluri ale adunarii (+).O functie conexa, în speta rawurlencode(), executa o conversie similara; cu deosebirea ca înlocuieste spatiile cu %20, conform RFC 1738, standardul Internet pentru codificarea adreselor URL.Functiile urldecode() si rawurldecode() executa operatii complementare. Aceste functii sunt utile la crearea adreselor URL care includ perechi 'nume-valoare'.De exemplu, sa presupunem ca avem un script PHP care trebuie sa creeze o pagina HTML ce contine o hiperlegatura spre adresa URL a unui motor de cautare. Termenul de cautare trebuie transmis în forma codificata URL, pentru ca serverul Web si browserul sa nu se "impiedice" de caracterele speciale. Pentru a codifica datele pentru o adresa URL, puteti folosi o metoda ca in exemplul urmator:

echo ’<a href="www.sitecautare.com?cuvantcheie='. urlencode($text). '">’;

Ca sa intelegeti mai bine aceste moduri de conversie, puteti studia amanuntit exemplul urmator:<?php

// Variabila $a contine textul ca va fi convertit

$a = "abc 123 ' <br /> / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ?";

$b = addslashes($a);$c = stripslashes($b);$d = quotemeta($a);$e = htmlentities($a);$f = urlencode($a);

echo '<br /> Conversie addslashes() = '. $b;echo '<br /> Anulare conversie addslashes() = '. $c;echo '<br /> Conversie quotemeta($a) = '. $d;echo '<br /> Conversie caractere HTML = '. $e;echo '<br /> Conversie pt. adrese URL = '. $f;?>

Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele:

Conversie addslashes() = abc 123 \' / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \\ ] { @ } : ; = ?Anulare conversie addslashes() = abc 123 ' / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ?Conversie quotemeta($a) = abc 123 ' / < & > \( % \) \* , \$ \. # \^ ! \[ \\ \] { @ } : ; = \?Conversie caractere HTML = abc 123 ' <br /> / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ?Conversie pt. adrese URL = abc+123+%27+%3Cbr+%2F%3E+%2F+%3C+%26+%3E+%28+%25+%29+%2A+%2C+%24+.+%23+%5E+%21+%5B+%5C+%5D+%7B+%40+%7D+%3A+%3B+%3D+%3F

Utilizare sesiuni <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Notiuni fundamentale despre bazele ...

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (1)

Învatati modul in care este structurata o baza de date Învatati modul de proiectare a unei baze de date Învatati sa creati baze de date MySQL si tabele Învatati sa stergeti si sa modificati tabele dintr-o baza de date MySQL

Acesta lectie explica bazele de date relationale si modul de utilizare a acestora.Spre deosebire de fisiere, bazele de date prezinta multe avantaje, inclusiv o mai mare protectie a integritatii datelor si asigurarea partajarii datelor.In aceasta lectie va fi prezentat SQL, limbajul standard pentru crearea, accesul si manipularea bazelor de date relationale. Detaliile (cu precadere sintaxa SQL sunt cele referitoare la MySQL, cel mai popular limbaj de baze de date folosit cu PHP.

1. Structura unei baze de date relationale

O baza de date relationale stocheaza datele în tabele, iar fiecare tabel stocheaza in coloane informatii despre un anumit tip de element. In continuare puteti vedea un tabel caracteristic dintr-o baza de date relationala care prezinta personalitati istorice ale Americii.

PersoanaID Nume AnNastere

001 George Washington 1732

002 John Adams 1735

003 Thomas Jefferson 1743

Primul rând al tabelului atribuie nume pentru fiecare coloana.Fiecare rând al tabelului, altul decât primul rând, descrie o singura personalitate. De exemplu, al doilea rând descrie o personalitati pe nume George Washington.Fiecare coloana, descrie un anumit atribut al personalitatii De exemplu, a doua coloana contine numele personalitatilor, iar a treia coloana contine anii în care s-au nascut acestia.Pentru a se putea face referire, mai usor, la un anumit rând al tabelului, se obisnuieste ca fiecare tabel sa contina o coloana care identifica în mod unic fiecare rând. Aceasta coloana se numeste "cheia primara" a tabelului. In exemplul prezentat, coloana numita "PersoanaID" serveste drept cheie primara.Daca nici o coloana nu contine o valoare unica pentru fiecare rând, se pot combina valorile mai multor coloane pentru a crea o "cheie primara compusa".O baza de date relationala se numeste astfel datorita capacitatii sale de a stabili relatii între date din mai multe tabele. Urmatorul exemplu prezinta doua tabele si o relatie între acestea.

PersoanaID Nume AnNastere

001 George Washington 1732

002 John Adams 1735

003 Thomas Jefferson 1743

Meserie PersoanaID

Arhitect 003

General 001

Filozof 002

Al doilea tabel contine informatii despre meseriile caracteristice ale persoanelor prezentate in exemplul anterior. Mai precis, tabelul identifica persoana cu o anumita meserie. Numele meseriei serveste drept cheie primara a tabelului, care mai contine, în afara de aceasta, o singura coloana.Coloana respectiva stocheaza atributul "PersoanaID" din primul tabel, al persoanei care cunoaste meseria descrisa de un anumit rând. De exemplu, angajatul cu numarul 003 este arhitect. Retineti ca "PersoanaID" este atât cheia primara a tabelului original, dar si o coloana din noul tabel. Coloana "PersoanaID" a noului tabel se numeste "cheie externa"; desi nu este cheia primara a noului tabel, este cheia primara a unui alt tabel.

Aplicatia software care gazduieste o baza de date se numeste "sistem de gestiune a bazelor de date" (SGBD). Exista multe sisteme de gestiune a bazelor de date, printre cele mai populare asemenea sisteme se numara: DB2 , Interbase , MySQL , Oracle , Postgresql , SQL Server , Sybase .MySQL este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date destinat utilizarii cu PHP, în mare masura deoarece este gratuit. Totusi, prin intermediul PHP este posibil accesul la aproape orice SGBD modern.

Bazele de date relationale înteleg SQL (Structured Query Language), un limbaj relativ simplu, folosit pentru solicitarea datelor. In ciuda simplitatii sale, SQL este un limbaj foarte puternic, care poate obtine accesul la date stocate în mai multe tabele, poate filtra datele dorite si poate sorta, rezuma si afisa rezultatele.În general, bazele de date relationale îsi stocheaza datele într-un singur fisier sau catalog. Aceasta caracteristica de organizare faciliteaza administrarea datelor, deoarece executarea copiei de siguranta, respectiv restaurarea unui singur fisier sau catalog se realizeaza mai usor.Sistemele de gestiune a bazelor de date relationale necesita mai multe cicluri de procesor pentru a satisface o cerere de date decât cele necesare pentru accesul la un fisier normal, dar ofera protectie sporita a datelor, iar pentru accesul la distanta usureaza traficul deoarece majoritatea operatiilor sunt efectuate de programul SQL, astfel singurele date transmise in retea ar fi rezultatul cerut.

2. Proiectarea unei baze de date

Cand creati un tabel intr-o baza de date, este important sa tineti cont de "cheia primara" si sa va bazati pe aceasta. Coloanele dintr-un tabel trebuie sa se bazeze pe cheia primara în totalitatea sa.O alta operatie importanta este specificarea unui tip de date pentru fiecare coloana. Majoritatea bazelor de date relationale accepta urmatoarele tipuri de date generale:

Caracter Întreg Zecimal Data si ora Binar

Tabelul urmator rezuma tipurile de date cele mai frecvent utilizate, acceptate de MySQL si de majoritatea bazelor de date relationale. MySQL accepta multe alte tipuri de date, dar acestea sunt cele mai folosite.

Principalele tipuri de date din MySQL

Tip de date Descriere

BLOB - Date binare arbitrare, cu o lungime maxima de 65535 octeti

CHAR(m)- Un sir de caractere de lungime fixa, cu un maxim de m caractere, unde m este mai mic decât 256. Pentru obtinerea lungimii dorite, se insereaza spatii finale

DATE - O data în format an-luna-zi; de exemplu 2008-10-15

DECIMAL DECIMAL(m,d)

- Un numar zecimal, reprezentat sub forma de sir cu "m" cifre, din care "d" se afla la dreapta punctului zecimal. Daca "m" si "d" sunt omise, în mod prestabilit se vor utiliza valorile 10 si 0

DOUBLE DOUBLE (m, d)

- Un numar cu virgula mobila, cu dubla precizie, având o latime de afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula.

FLOAT(m,d)- Un numar cu virgula mobila, cu simpla precizie, având o latime de afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula

INTEGER INTEGER UNSIGNED

- Un întreg pe 32 de biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED, domeniul de valori este cuprins între 0 si 4294967295; în caz contrar, domeniul este cuprins între valorile -2147483648 si 2147483647

NUMERIC - Similar cu DECIMAL

NUMERIC (m, d)

REALREAL(m, d)

- Similar cu DOUBLE

SMALLINT SMALLINT UNSIGNED

- Un întreg pe 16 biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED, domeniul de valori este cuprins între 0 si 65535; în caz contrar, domeniul este cuprins între valorile –32768 si 32767

TIME TIMESTAMP

TIMESTAMP(m)

- Ora în format ora-minut-secunda; de exemplu, 08-20-00. O valoare de tip data si ora, în format an-luna-zi ora-minut-secunda; de exemplu, 1976-01-05 00:00:00. Aceasta reprezentare este similara celei returnate de functiile UNIX. Pt. stocare valoarea este transformata din timpul curent in UTC si transformata invers la solicitarea datei.

VARCHAR(m)- Un sir caracter de lungime variabila, cu un maximum de "m" caractere, unde m este mai mic decât 256 pentru versiuni MySQL anterioare 5.0.3, iar pt. cele mai noi limita este 65 535 bytes. Spatiile finale au fost eliminate

Iata cateva indicatii pentru selectarea tipurilor de date:

- Alegeti BLOB ca tip pentru datele pe care nu trebuie sa le manipulati si la care nu veti obtine acces prin intermediul limbajului SQL. - Alegeti un tip data sau ora adecvat pentru coloanele care contin date calendaristice sau ore. - Alegeti un tip numeric pentru coloanele folosite pentru numere sau în calcule.

o - Pentru cantitati foarte mari sau foarte mici, alegeti DOUBLE ca tip de date.o - Pentru coloane care contin numere fara parte zecimala de dimensiuni medii, alegeti SMALLINT sau INTEGER ca tip de

date.o - Pentru alte coloane care contin date numerice, alegeti DECIMAL ca tip de date.

- Alegeti CHAR sau VARCHAR ca tip pentru celelalte coloane, chiar si pentru cele care contin cifre, cum ar fi un cod postal.

3. Crearea unei baze de date MySQL si a unui tabel

Dupa atata teorie, sa trecem la lucruri mai practice.La început, o baza de date nu contine tabele. Pentru a crea o baza de date si apoi un tabel într-o baza de date, folositi un sub-limbaj SQL special, cunoscut sub numele de Data Definition Language (DDL). Puteti emite comenzi DDL si alte comenzi SQL prin intermediul unui interpretor SQL sau prin intermediul PHP. Pentru inceput va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL folosind un interpretor SQL. In lectiile urmatoare va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL utilizând PHP.Dupa ce aveti instalat MySQL, deschideti iterpretorul "MySQL Command Line Client" (asemanator cu, "Command Promt") in care scrieti comenzile SQL (În general, SQL nu este sensibil la diferenta între majuscule si minuscule. Deci, puteti scrie comensile cum preferati, cu majuscule sau minuscule).Ca regula, dupa scrierea comenzilor, la sfarsit trebue sa fie caracterul "punct si virgula" (;)Pentru a crea o baza de date, folositi urmatoarea comanda:

CREATE DATABASE nume_db;

Unde "nume_db" este numele bazei de date care va fi creata.Inainte de a crea un tabel sau a lucra cu alte comenzi intr-o baza de date, trebuie sa intrati in baza de date existenta, acest lucru se face folosind comanda:

USE nume_db;

Unde "nume_db" este numele bazei de date. Cu aceeasi comanda "USE nume_db" se schimba si baza de date in care vrem sa lucram.Pentru a crea un tabel într-o baza de date, emiteti comanda "CREATE TABLE", care are urmatoarea forma:

CREATE TABLE tabel (coloana tip, coloana tip, …);

Unde "tabel" este numele tabelului, "coloana" este numele unei coloane, "tip" este tipul datelor incluse în coloana, se poate specifica un numar nedefinit de coloane.De exemplu, comanda urmatoare creeaza un tabel numit "carte", care contine coloanele "carteid", "titlu" si "pret":

CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10), titlu VARCHAR(255), pret decimal(5,2));

- În afara tipului de date, intre paranteze, puteti specifica si alte atribute optionale ale unei coloane:

NOT NULL - Fiecare rând trebuie sa contina o valoare a coloanei asociate; valorile nule nu sunt permise. DEFAULT valoare - Daca nu este data o valoare a coloanei asociate, se va presupune valoarea specificata. AUTO INCREMENT - MySQL va repartiza în mod automat un numar de serie ca valoare a coloanei asociate. PRIMARY KEY - Coloana asociata este cheia primara a tabelului care o contine.

Iata un exemplu ceva mai complicat de creare a unui tabel, care foloseste unele din aceste atribute optionale:CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10) PRIMARY KEY,titlu VARCHAR(255) NOT NULL,pret DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00);

4. Stergerea si modificarea unui tabel

Stergerea unui tabel sau a unei coloane este un act irevocabil, datele fiind definitiv sterse.Pentru a sterge un tabel, scrieti urmatoarea comanda:

DROP TABLE tabel;

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi sters.Dupa crearea unui tabel, îl puteti modifica prin emiterea unei comenzi "ALTER TABLE", care are mai multe forme.Urmatoarea forma a comenzii va permite sa stergeti o coloana din tabel:

ALTER TABLE tabel DROP coloana;

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, iar "coloana" este numele coloanei care va fi stearsa.O alta forma a comenzii va permite sa adaugati o noua coloana în tabel:

ALTER TABLE tabel ADD coloana tip [optiuni];

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, "coloana" este numele coloanei care va fi adaugata, "tip" este tipul noii coloane, iar "[optiuni]" constituie toate optiunile dorite, precum PRIMARY KEY.De exemplu, pentru a adauga coloana "pretnou" la tabelul "carte", scrieti comanda:ALTER TABLE carte ADD pretnou DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00;

Pentru a vedea toate bazele de date create in MySQL, folositi urmatoarea comanda:

SHOW DATABASES;

Pentru a vedea toate tabelele dintr-o baza de date din MySQL, folositi urmatoarea comanda:

SHOW TABLES;

Pentru a vedea toate coloanele dintr-un tabel, si atributele acestora, folositi urmatoarea comanda:

SHOW COLUMNS FROM tabel;

Optiuni pentru utilizarea caracterelor ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Baze de date SQL ...

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (2)

Invatati sa acordati si sa revocati privilegii de acces intr-o baza de date SQL Invatati sa accesati datele stocate intr-o baza de date SQL

Invatati sa modificati datele si tabelul dintr-o baza de date Invatati sa sortati si sa grupati datele de iesire

1. Acordarea si revocarea privilegiilor de acces

Când un utilizator încearca sa obtina acces la o baza de date relationala, aplicatia care gazdueste baza de date (in cazul nostru MySQL) verifica daca utilizatorul are permisiunea de a executa operatia. Administratorul de sistem poate folosi comanda MySQL "GRANT" pentru a autoriza un utilizator sa obtina accesul la un tabel din baza de date. Comanda are urmatoarea forma:

GRANT ALL ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY ’parola’;

Unde "tabel" este numele tabelului, "utilizator" este numele contului de utilizator, iar "parola" este parola pe care o va furniza utilizatorul pentru a-si proba identitatea.Alternativ, administratorul de sistem poate autoriza un utilizator sa obtina acces la orice tabel dintr-o baza de date specificata, folosind urmatoarea forma a comenzii "GRANT":

GRANT ALL ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY ’parola’;

De exemplu, comanda urmatoare autorizeaza pe utilizatorul "Marius" sa obtina acces la toate tabelele din baza de date numita "testdb", ori de câte ori utilizatorul furnizeaza parola "mypassword":GRANT ALL ON testdb.* TO Marius IDENTIFIED BY ’mypassword’;

Comanda "REVOKE" se poate folosi pentru retragerea privilegiilor acordate anterior, interzicerea accesului. Comanda are urmatoarele forme:

REVOKE ALL ON tabel FROM utilizator; REVOKE ALL ON baza_de_date.* FROM utilizator;

De exemplu, pentru a revoca toate privilegiile (din toate bazele de date) utilizatorului "tip_rau", scrieti comanda:REVOKE ALL ON *.* FROM tip_rau;

Comanda "GRANT" are si o forma mai complexa pentru a autoriza accesul numai la anumite coloane specificate. Forma avansata a acestei comenzi este:

GRANT privilegiu (coloane) ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola’; sauGRANT privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola’;

- Unde "privilegiu" este privilegiul care urmeaza a fi extins, "coloane" sunt coloanele carora li se aplica privilegiul, iar "tabel", "baza_de_date", "utilizator" si "parola" au semnificatiile cunoscute.Sunt permise si forme similare ale comenzii REVOKE:

REVOKE privilegiu (coloane) ON tabel FROM utilizator; sauREVOKE privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* FROM utilizator;

Între privilegiile posibile se numara urmatoarele:

INSERT - care permite adaugarea de date in coloana specificata SELECT - care permite accesul de citire la rândurile care contin coloana specificata UPDATE - care permite actualizarea rândurilor care contin coloana specificata

De exemplu, pentru a permite unui utilizator sa obtina accesul la o coloana, fara a o modifica, puteti folosi o secventa de comenzi similara cu urmatoarea:REVOKE ALL ON carte FROM Marius;GRANT SELECT(carteid, titlu, pret), INSERT(carteid, titlu, pret), UPDATE(carteid, titlu, pret) ON carte TO php IDENTIFIED BY 'mypassword';

REVOKE INSERT(pret) ON carte FROM Marius; REVOKE UPDATE(pret) ON carte FROM Marius;

- Prima comanda revoca toate privilegiile de la nivelul tabelului; în caz contrar, aceste privilegii le vor elimina pe cele situate la nivel de coloana.Pentru a vedea privilegiile acordate unui anumit utilizator, folositi urmatoarea comanda:

SHOW GRANTS FOR nume_utilizator;

Caracteristica privilegiilor furnizata de MySQL este mai sofisticata si furnizeaza mult mai multe optiuni. Pentru mai multe informatii, consultati manualul SQL de la adresa www.mysql.com

2. Accesul la datele dintr-o baza de date, interogarile SQL

În afara de Data Definition Language, SQL include Data Manipulation Language (DML). DML va permite sa formati interogari, care obtin accesul la datele aflate într-o baza de date relationala si raporteaza aceste date. De asemenea, puteti folosi DML pentru a insera, actualiza si sterge rândurile dintr-un tabel.Cea mai elementara forma de interogare este comanda "SELECT" simpla.Cea mai simpla interogare raporteaza toate coloanele din toate rândurile unui tabel. Interogarea are urmatoarea forma:

SELECT * FROM tabel;

- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va obtine accesul.Aceasta comanda va afisa un tabel cu fiecare rând pe o linie separata. Datele de iesire includ numele coloanelor si linii care separa coloanele.Daca doriti sa selectati numai anumite coloane sau sa raportati coloanele într-o anumita ordine, puteti folosi urmatoarea forma a comenzii "SELECT":

SELECT coloana1, coloana2 FROM tabel;

- Unde "tabel" este numele tabelului, iar "coloana1" si "coloana2" sunt coloanele la care se va obtine accesul si al caror continut va fi afisat. Puteti specifica mai multe coloane, separate prin virgula.Daca vreti sa fie selectate numai acele rânduri care satisfac un anumit criteriu, clauza "WHERE" va permite sa specificati o conditie; rândurile care nu satisfac conditia nu sunt raportate.De exemplu, iata o interogare care raporteaza un singur rând:SELECT titlu, pret FROM carte WHERE carteid=1;

Forma conditiilor folosite în sub-limbajul DML al limbajului SQL este similara cu aceea a conditiilor PHP. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori relationali:

= Egalitate <> Inegalitate != Inegalitate, diferit de < Mai mic decat > Mai mare decat <= Mai mic sau egal cu => Mai mare sau egal cu

Puteti compara valoarea unei coloane cu aceea a altei coloane, respectiv valoarea unei coloane cu o valoare string. Valorile string SQL (sirurile) trebuie sa fie incluse între ghilimele simple, nu între ghilimelele duble.

Când unei coloane nu i-a fost repartizata nici o valoare, SQL îi atribuie valoarea speciala NULL. De asemenea, programatorii pot atribui în mod explicit valoarea NULL unei coloane. Comparatiile obisnuite cu valori NULL, care folosesc operatorii de (in)egalitate, vor returna un rezultat fals. Totusi, puteti folosi operatorul special "<=>". care compara valorile tinând cont de valoarea NULL. Daca folositi acest operator pentru a compara doua valori NULL, se obtine un rezultat adevarat.

SQL include si numerosi operatori de comparatie non-algebrici:

Operator Descriere

x BETWEEN y AND z Adevarat, daca valoarea lui x este cuprinsa între valorile lui y si z

x LIKE y Adevarat daca valoarea lui x este echivalenta cu modelul y

x NOT LIKE y Adevarat daca valoarea lui x nu este echivalenta cu modelul y

x IN (y1, y2)Adevarat daca valoarea lui x este un membru al listei y1, y2. Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri

x NOT IN (y1, y2)Adevarat daca valoarea lui x nu este un membru al listei y1, y2. Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri

x IS NULL Adevarat daca x are valoarea NULL

x IS NOT NULL Adevarat daca x nu are valoarea NULL

Sub-limbajul folosit pentru specificarea modelelor asociate operatorului "LIKE" este diferit de cel folosit de PHP. Meta-caracterul "%" corespunde unui numar de zero sau mai multe caractere, iar meta-caracterul "_" corespunde unui singur caracter.Modelele, precum sirurile, sunt incluse între ghilimele simple.- De exemplu, modelul '%ar%' corespunde oricarui sir care contine sub-sirul 'ar', inclusiv siruri precum 'ar', 'arc' si 'un zar'.Pentru a plasa un caracter "%" sau "_" într-un sir test, folositi secventa "\%" sau "\_"; ca în PHP.Ca si PHP, sub-limbajul DML din SQL va permite sa formati expresii logice care combina expresiile relationale. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori logici:

AND , && - SI, adevarat daca ambii operanzi sunt adevarati OR , || - SAU, adevarat daca un operand este adevarat NOT , ! - NU, adevarat daca operandul este fals

De exemplu, urmatoarea interogare raporteaza rândurile care au pretul de carte mai mare decât 11 sau al caror titlu include sub-sirul 'Curs':SELECT titlu, pret FROM carte WHERE pret>11 OR titlu LIKE ’%Curs%’;

Pentru a compara o valoare cu o expresie regulata în MySQL, folositi urmatoarea forma:x REGEXP y, unde "x" este valoarea care va fi testata, iar "y" este o expresie regulata, delimitata prin ghilimele simple.

3. Modificarea datelor dintr-o baza de date

Sub-limbajul SQL, Data Manipulation Language, include comenzi care va permit sa inserati rânduri noi într-un tabel, sa actualizati una sau mai multe coloane ale rândurilor existente, respectiv sa stergeri rânduri dintr-un tabel.Pentru a insera un nou rând într-un tabel, folositi comanda "INSERT", care are urmatoarea forma:

INSERT INTO tabel VALUES (valoare1, valoare2);

- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va adauga rândul.- "valoare1" este valoarea pentru prima coloana din tabel, iar "valoare2" este valoarea celei de-a doua coloane din tabel. Se pot da mai mult sau mai putin de doua valori; numarul valorilor date ar trebui sa fie egal cu acela al coloanelor din tabel.O coloana poate primi si valoarea "NULL", cu exceptia situatiilor când definitia coloanei nu permite.O forma mai buna (si recomandata) a comenzii INSERT specifica numele coloanelor carora le sunt atribuite valorile:

INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2);

Unde coloana denumita "coloana1" primeste valoarea "valoare1", iar coloana denumita "coloana2" primeste valoarea "valoare2".Pot fi specificate mai mult sau mai putin de doua coloane si valori. Numarul coloanelor specificate trebuie sa fie egal cu numarul valorilor specificate.Coloanele care nu sunt denumite în comanda "INSERT" si care nu au o valoare prestabilita (DEFAULT) primesc valoarea NULL, cu exceptia situatiilor când valoarea respectiva nu este permisa (în acest caz, comanda INSERT esueaza).Daca doriti sa adaugati mai multe randuri intr-un tabel, intr-o singura inserare, puteti folosi urmatoarea forma a comenzii INSERT:

INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2), (valoare3, valoare4), (valoare5, valoare6);

Pentru a modifica valoarea unui rând sau mai multor rânduri existente într-un tabel, folositi o comanda "UPDATE", care are urmatoarea forma:

UPDATE tabel SET coloana1=valoare1, coloana2=valoare2 WHERE conditie;

- Unde "tabel" este numele tabelului ale carui rânduri urmeaza sa fie modificate, "coloana1" este numele primei coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare1" este valoarea care va fi repartizata în "coloana1", "coloana2" este numele celei de-a doua coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare2" este valoarea care va fi repartizata în "coloana2", iar "conditie" identifica rândul sau rândurile care urmeaza a fi actualizate, dupa o anumita conditie.Poate fi actualizat un numar mai mare sau mai mic de coloane. Daca se doreste ca toate randurile coloanei sa fie actualizate, clauza "WHERE" poate fi omisa.De exemplu, comanda urmatoare modifica din coloana "titlu" numele asociat cartii in "Curs2", in randul unde coloana "pret" are valoarea 5.UPDATE carte SET titlu=’Curs2’ WHERE pret=5;

Pentru a sterge un rând dintr-un tabel, folositi comanda "DELETE", care are urmatoarea forma:

DELETE FROM tabel WHERE conditie;

Daca se vrea a fi sterse toate rândurile tabelului, clauza WHERE poate fi omisa.De exemplu, comanda urmatoare sterge rândul din tabelul "carte" asociat titlului "Curs2":DELETE FROM carte WHERE titlu='Curs2';

4. Sortarea si gruparea

Deseori, este important ca datele sa fie raportate într-o anumita secventa. Puteti specifica ordinea de raportare a rezultatelor interogarii folosind clauza "ORDER BY", care are urmatoarea forma:

ORDER BY valoare

Daca se vor folosi mai multe câmpuri de sortare, acestea vor fi separate prin virgula.Daca doriti sa indicati o sortare descendenta, în locul uneia ascendente, specificati "DESC" dupa valoare.De exemplu, pentru a ordona toate cartile în functie de pret, de la cel mai mare la cel mai mic, respectiv dupa titlu pentru un pret egal, puteti folosi urmatoarea interogare:SELECT pret, titlu FROM carte ORDER BY pret DESC, titlu;

Pentru a include numai titlurile care au un pret mai mare de 50, adaugati o clauza WHERE la comanda SELECT:

SELECT pret, titlu FROM carte WHERE pret>50 ORDER BY pret DESC, titlu;

SQL include functii care va permit sa raportati valori diferite, valori utile, precum un numar al rândurilor tabelului. Iata cele mai importante functii in acest sens:

Functie Descriere

count(*) - Numarul rândurilor din tabel

count(coloana)- Numarul rândurilor din tabel care contin o valoare diferita de NULL în coloana specificata

count(distinct coloana)- Numarul valorilor distincte diferite de NULL care apar în coloana specificata

avg(coloana) - Valoarea mijlocie (medie) a coloanei numerice specificate

min(coloana) - Valoarea minima din coloana specificata

max(coloana) - Valoarea maxima din coloana specificata

sum(coloana) - Suma valorilor din coloana specificata

De exemplu, interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu al acestora:

SELECT count(*), avg(pret) FROM carte;

- Datele de iesire vor fi afisate pe o singura linie.Clauza SQL "AS" specifica un nume nou pentru o coloana sau expresie. Numele specificat este folosit ca titlu în rapoartele SQL. Clauza "AS" este utila în lucrul cu functiile din tabelul anterior, va ajuta sa identificati mai usor datele de iesire.De exemplu, interogarea precedenta poate fi rescrisa pentru a include o clauza "AS", astfel:

SELECT count(*) AS Carte_Numar, avg(pret) AS Pret_Mediu FROM carte;

O alta clauza utila este "GROUP BY", aceasta are urmatoarea forma:

GROUP BY coloana-sortare

- Unde "coloana-sortare" este numele sau valoarea unei coloane, specificata într-o clauza "ORDER BY", care trebuie sa urmeze dupa clauza "GROUP BY".De exemplu, avem un tabel "carte" cu 4 coloane (carteid, titlu, anul si pret), interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu pentru fiecare an (anul) în parte:SELECT count(*), avg(pret) FROM carte GROUP BY anul ORDER BY anul;

Pentru a include în datele de iesire numai grupurile selectate, specificati clauza "HAVING" imediat dupa clauza "GROUP BY". Clauza "HAVING" are urmatoarea forma:

HAVING conditie

De exemplu, pentru a include numai cartile al caror atribut "anul" are valoare mai mare decât 1980, srieti urmatoarea interogare:SELECT count(*), avg(pret) FROM carte GROUP BY anul HAVING anul>1980 ORDER BY anul;

Mai jos sunt afisati operatorii matematici folositi in SQL:

+ Adunare - Scadere * Inmultire / Impartire | SAU, la nivel de bit & SI la nivel de bit >> Deplasare la dreapta << Deplasare la stanga _ Complement la nivel de bit

Notiuni fundamentale despre bazele ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Baze de date SQL ...