New Microsoft Office Word

download New Microsoft Office Word

of 121

  • date post

    01-Dec-2015
  • Category

    Documents

  • view

    55
  • download

    7

Embed Size (px)

description

gjgj

Transcript of New Microsoft Office Word

MOTIVATIA LUCRARII Evolutia tehnico-stiintifica din ultimul timp si nevoia crescuta de miscare a oamenilor au dus la o crestere semnificativa a numarului de accidente, soldate de multe ori cu lezarea integritatii corporale a acestora. Leziunile cel mai des intalnite sunt fracturile osoase. Pe langa acestea, cresterea sperantei de viata in randul populatiei, a deteminat o pondere mai mare a varstnicilor , rezultand, datorita problemelor de osteoporoza specifice varstei, o mai mare frecventa a fracturilor osoase la acest segment de varsta. Nu in ultimul rand, alimentatia necorespunzatoare a copiilor si alte afectiuni in perioada copilariei sunt o cauza de dezvoltare vicioasa a oaselor care duc uneori la aparitia unor fracturi la nivelul acestora. Datorita numarului mare de pacienti cu fracturi osoase si ingrijirilor speciale de care are nevoie un astfel de pacient, am decis ca lucrarea mea de diploma sa trateze subiectul : Ingrijirea pacientului cu fractura de femur Rolul asistentei medicale in tratamentul si satisfacerea nevoilor fundamentale ale unui astfel de pacient, este unul de maxima importanta si complexitate.

Capitolul 1. OSTEOGENEZA1.1. DefinitieProcesul de construire a osului ca organ se numeste osteogeneza. Osteogeneza include dezvoltarea oaselor si cresterea lor.Dezvoltarea oaselorIn dezvoltarea unui os se disting doua faze : in prima faza se formeaza tesutul osos prin inlocuirea tesutului conjunctiv sau cartilaginos si se constituie osul primar; in faza a doua au loc procesele de remaniere si distrugere , adica de modelare a tesutului osos , care dau structura caracteristica osului definitiv, constituindu-se osul secundar.Tinand seama de faptul ca osteogeneza este conditionata de procesul de osificare , ea prezinta doua aspecte: cand osteogeneza se realizeaza prin osificare fibroasa , adica atunci cand tesutul osos se formeaza prin inlocuirea unui tesut conjunctiv , poarta denumirea de osteogeneza endoconjunctiva , iar oasele care rezulta se numesc oase de membrane , cum sunt : oasele boltii craniene, unele oase ale fetei si corpul claviculei. cand osteogeneza se realizeaza prin osificare endocondrala , adica atunci cand tesutul osos se formeaza prin inlocuirea unui tesut cartilaginos , se numeste osteogeneza endocondrala , iar aosele care rezulta se numesc oase de cartilaj , cum sunt : oasele membrelor , oasele de la baza craniului etc.1.2. Osteogeneza endocondrala are loc in organe cartilaginoase cu aceeasi forma ca si oasele care rezulta.Osteogeneza endocondrala se realizeaza in trei faze:1-faza de distrugere a cartilajului;2-faza de osificare;3-faza de remaniere.1. Faza de distrugere a cartilajului este caracterizata prin schimbarile pe care le sufera structura cartilajului. Ea incepe printr-o inmultire a condroblastelor , care apoi degenereaza , in timp ce condroplastele se hipertrofieaza prin distrugerea substantei cartilaginoase.In acest timp substanta fundamentala a tesutului cartilaginos se impregneaza cu calciu. Dupa aceste transformari se observa ca tesuturile conjunctiv si vascular din pericondru partund in interiorul cartilajului, urmand calea canalelor formate prin unirea condroplastelor.2. Faza de osificare se realizeaza pe seama tesutului conjunctiv mezenchimal care a invadat cartilajul. Celulele mezenchinale ale acestui tesut devin asteoblaste.Tesutul conjunctiv osteogen se geseste in interiorul substantei cartilaginoase calcificate , care, treptat, este distrusa si inlocuita cu substanta osoasa produsa de osteoblaste, proces care poarta denimirea de metaplazie.3. Faza de remaniere modeleaza structura osului pentru a o aduce in starea caracteristica osului definitiv. In acesta faza au loc fenomene de osteogeneza secundara in care se produc osteoliza si osteoclazia , care duc la formarea osului , in concordanta cu functiile lui speciale.1.3. Osificarea femuruluiCentrul pentru diafiza apare in saptamana a-7-a de unde iradieaza spre extremitati. La nastere este aparut punctual pentru epifiza inferioara ( punctul Bclard) , reprezentand impreuna cu epifiza proximala a tibiei, singurele epifize a caror osificare incepe de la nastere. Prezenta sa este folosita in medicina legala pentru stabilirea duratei vietii intrauterine. El este mai putin constant decat cel din epifiza proximala a tibiei. Se prezinta ca o zona rosie de 4-5 mm diametru , inconjurata de cartilaj de culoare alba. Importanta sa este cu atat mai mare cu cat rezista si la putrefactia avansata.In jurul varstei de un an apare centrul pentru cap , la 3-5 ani pentru trohanterul mare si trohanterul mic. Sudarea la diafiza are loc dupa pubertate.1.4. Cresterea oaselor in generalOasele sunt organe care cresc atat in lungime cat si in grosime. Cresterea oaselor in lungime se face numai la oasele lungi. Ea se realizeaza prin activitatea cartilajelor de crestere, care se gasesc la limita dintre diafiza si epifiza. Aceste cartilaje formeaza in partea dinspre diafiza tesut osos nou , care se alatura tesutului osos al acesteia si lungeste astfel diafiza.Cresterea diafizei in lungime este un proces de osificare endocondrala.Cartilajul de crestere are o structura caracteristica. In el se pot distinge mai multe zone , dispuse perpendicular pe axul diafizei. Ultima zona este zona osteoida , denumita astfel pentru ca in ea se formeaza si remedieaza tesutul osos nou care se adauga diafizei si astfel aceasta se lungeste marind dimensiunea intregului os.In timp ce in zona asteoida a cartilajului de crestere se diferentieaza tesut osos, in zona cartilajului seriat se formeaza tesut cartilaginos. Datorita acestui fapt, cartilajul de crestere isi pastreaza grosimea in tot timpul functionarii. Functionarea cartilajelor de crestere si deci cresterea oaselor in lungime este limitata. Ea se face pana la varsta de 22-25 de ani. La aceasta varsta zona cartilajului seriat inceteaza sa mai formeze tesut cartilaginos, cartilajele de crestere se osifica complet si formarea de tesut osos nou inceteaza.Odata cu incetarea cresterii oaselor in lungime, se opreste si cresterea corpului in lungime. Cresterea in grosime se face la toate formele de oase si este asigurata prin functionarea periostului. Cresterea in grosime se face prin activitatea zonei periostului care produce neincetat osteoblaste, ce se adauga tesutului osos mai vechi, osul ingrosandu-se astfel.Functionarea periostului se face normal in perioada de crestere a organismului. In aceasta perioada este periost osteogen activ . Dupa atingerea maturitatii, periostul inceteaza functia sa osteogena, dau nu si-o pierde, putand sa si-o recapete in conditii speciale, cum ar fi peroducerea unei fracturi; in acest caz, periostul isi reia functia osteogena si formeaza calusul, care sudeaza fragmentele osului fragmentat.Prin cresterea in grosime, oasele capata o oarecare rezistenta, care le permite sa suporte greutatea ce se exercita asupra lor sau tractiunea la care sunt supuse.Metabolismul oaselorDin cele studiate se constata ca oasele sunt organe vii , deci prezinta un schimb permanent de substante, ceea ce este characteristic metabolismului. Folosindu-se metoda atomilor marcati cu izotopi radioactivi, s-a constatat ca atat substantele minerale cat si cele organice care intra in alcatuirea oaselor se primesc continuu. Metabolismul este cu atat mai active cu cat organismul executa mai multe miscari; prin aceasta oasele angajate direct in actiune sunt mai dezvoltate. Lipsa de activitate duce la subtierea lor.Metabolismul serurilor minerale este strans legat de asa numitul echilibru foso-calcic. Fosforl si calciul sunt elemente indispensabile si se gasesc in organism sub forma de saruri insolubile, dupuse in mare cantitate in oase si dinti si in mai mica masura dizolvate, in lichidele mediului intern ( sange, lichid interstitial, limfa). Echilibrul foso-calcic din organism este pastrat printr-un autocontrol exercitat pe cale umorala. Hormonii care regleaza acest echilibru sunt parathormonul, secretat de glandele paratiroide si calcitonina secretata de glanda tiroida. In metabolismul mineral al oaselor intervine vitamina D2.1.5. Rolul osului femural in organismOasele indeplinesc in organism roluri variate. Forma si structural or este in stransa legatura cu rolul pe care il au. Osul femoral indeplineste urmatoarele roluri : Rolul de a sustine greutatea corpului. Aici este de remarcat forma tubulara care mareste rezistenta fara sa mareasca greutatea. Rol important indeplineste in miscarile corpului, ca organ pasiv ale acestora; serveste ca punct de insertie a muschilor care sunt organe active ale miscarilot. Rol in deposit de calciu si de acid fosforic. Rol antitoxic. Datorita faptului ca oasele pot retine temporar si elemente care sunt toxice pentru organism ca : Pb, As, Ra etc; ele pot fi considerate ca indeplinesc si o functie antitoxica.Capitolul 2. OSTEOLOGIA2.1. Definitie si alcatuirea scheletuluiTotalitatea oaselor din organism reprezinta sistemul osos sau scheletul. Ramura anatomiei care strudieaza se numeste osteologie[footnoteRef:1][1]. [1: ]

Alcatuirea scheletuluiScheletul corpului omenesc se imparte pentru studiu in trei mari regiuni: scheletul capuluischeletul trunchiuluischeletul extremitatilor ce cuprinde memberle superioare ai inferioare.Scheletul membrului inferiorScheletul membrului inferior este format din oasele de centura numite coxale si scheletul membrului inferior liber.Membrul inferior are trei segmente: coapsa , al carui schelet este format din femur; gamba , al carui schelet este format din tibie si peroneu; piciorul , in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele.

2.2. Caractere generale ale osului femural2.2.1. Forma osului este determinata de rolul pe care il indeplineste in organism. In general , oasele compun scheletul (206 piese) si se impart macroscopic in patru categorii :oase scurteoase plateoase lungioase mixteNoi ne vom ocupa de oasele lungi pentru ca femurul , dupa cum se stie, este cel mai lung os