Nevroglia(celule gliale)

15
Universitatea de Stat din Tiraspol A realizat: Luncaş Maria Verificat: Moşanu Lora 1 Chişinau 2013

description

neurologia

Transcript of Nevroglia(celule gliale)

Universitatea de Stat din Tiraspol

A realizat: Lunca Maria Verificat: Moanu Lora

Nevroglia (celule gliale) Interstitiile sistemului nervos sint constituite din tesutul nervos care are o origine asemanatoare cu neuronii, dezvoltindu-se din ectoderm. Elementele din care iau nastere celulele nevroglice sint inrudite cu celulele primitive ale seriei neuronale. Tesutul nevroglic se imparte in :-nevroglia centrilor nervosi:-nevroglia ganglionilor;-nevroglia nervilor; Impregnarea sistemului nervos cu cromat de argint dupa metoda Golgi a permis sa se observe in interiorul nevraxului doua tipuri nevroglice:-nevroglia cu radiatii scurte;-nevroglia cu radiatii lungi.

Celula nevroglica cu radiatii scurte apartine mai ales substantei cenusii , pe cind cea cu radiatii lungi se intilneste obisnuit in substanta alba. Celula nevroglica prezinta : citoplasma , nucleu si membrana. Celula nevroglica este ramificata si prezinta prelungiri mai mult sau mai putin lungi, caracteristice fiecarui tip nevroglic.

Protoplasma poate prezenta un aspect granulos; Fieandt a descris aceste granulatii sub numele de gliozomi . Se mai intilnesc celule nevroglice ale caror corp este strabatut de formatiuni fibrilare: gliofibrilele Weigert-Ranvier.

In citoplasma celulelor nevroglice se gaseste un centru celular cu centrozomul sau. Acest element este constant vizibil, mai ales in celulele nevroglice tinere care prezinta o mare putere plastica. In celulele nevroglice se poate pune de asemenea in evidenta un aparat reticular intern.Protoplasma celulei nevroglice poate sa contina produse lipoido-pigmentare,ca si diferite incluzii,mai ales in starile patologice. Chiar in stare normala se gasesc incluzii grase in unele formatiuni, ca globus pallidus. In unele stari patologice se intilnesc in gliocite fier si glycogen. Citoplasma celulei nevroglice poate arata in unele conditii imagini histologice care pun in evidenta complexe celulare chimice de constitutie, ce ramin mascate in stare normala. Nucleul gliocitelor prezinta o mare variatie de forme . De obicei este rotund, insa poate fi si ellipsoidal,lobulat sau alungit. Nucleul celulei nevroglice , la adultul normal, este bogat in cromatina, care este dispusa in granulatii mici. Se remarca de semenea gramezi cromatice conglobate , echivalente nucleolului. Membrana celulei nevroglice pare sa joace un rol foarte important in procesele normale si patologice ale schimburilor celulare cu mediul ambient. Tesutul nevroglic este foarte sensibil la modificarile fizico-chimice care au loc in tesutul nervos si orice modificare patologica prezinta o etapa in care procesele de ordin hipertrofic sint pe prim plan. Celula nevroglica este ramificata. Parte din prelungirile sale se indreapta spre peretii vaselor vecine din sistemul nervos , cu care stabilesc raporturi anatomice foarte intime. In ceea ce priveste diviziunea tesutului nevroglic, se stie ca gruparea bazata pe metoda Golgi este incomplete. Astazi se accepta clasificari bazate pe: -structura celulara, -anumite afinitati pentru metodele elective, -originea embriologica a nevrogliei. Exista urmatoarele patru tipuri nevroglice: -nevroglia protoplasmatica -nevroglia fibroasa, -oligodendroglia, -microglia.

Nevroglia fibroasa si protoplasmatica sint cunoscute sub numele de macroglie.Oligodendroglia si microglia sint cele doua tipuri nevroglice care alcatuiesc grupul denumit de Ramony Cajal al treilea element al centrilor nervosi. Nevroglia fibroasa , protoplasmatica si oligodendroglia se dezvolta din ectoderm. Hortega considera microglia de origine mezodermica, alti autori o considera ectodermica. Nevroglia protoplasmatica,este tipul preponderant din substanta cenusie. Aceasta celula este ramificata ,cu prelungiri bogate si spinoase, cu citoplasma incarcata de gliozomi; ea nu prezinta gliofibrile. Nucleul sau este rotund sau ellipsoidal, relativ sarac in cromatina(fig.22,2). Nevroglia protoplasmatica se gaseste in proportie mai mare in scoarta cerebrala, in straturile III,IV si V. Poate fi gasita peste tot unde exista substanta cenusie . Acest tip nevroglic invecineaza adesea neuronii si prelungirile lor ,constituind o varietate de nevroglie satelita. Nevroglia fibroasa este mai ales nevroglia substantei albe; ea prezinta ramificatii lungi.Mai poate fi gasita si in straturile superficial ale scoartei cerebrale, ca si in straturile sale profunde. Nevroglia fibrilara are expansiuni numeroase, care insa nu sint tot atit de bogat ramificate ca cele ale nevrogliei protoplasmatice(fig.22,1). Gliocitul fibros prezinta gliofibrile care traverseaza citoplasma si se continua in lungul prelungirilor. Prelungirile ajunse in vecinatatea spatiilor perivasculare se largesc in forma de trompa sau picior vascular. Din reuniunea acestor trompe rezulta o adevarata manta nevroglica in jurul tecilor perivasculare: aceasta este membrana gliala, formatiune de o importanta considerabila pentru organizarea si fiziologia barierei ecto-mezodermice a centrilor nervosi. Nucleul nevrogliei fibroase este rotund. Protoplasma este saraca in gliozomi. Exista astazi tendinta de a se considera nevroglia fibroasa ca o forma gliala mai virstnica ,mai evoluata. Oricare ar fi interpretarea ce s-ar da ,este importanta constatarea ca tipul nevroglic fibros este mai abundant in procesele cicatriceale si in selerozele nevroglice. Oligodendroglia sau nevroglia cu radiatii scurte este de origine ectodermica; prelungirile sale sint scurte si prezinta, din distanta in distant ingrosari punctiforme(fig.22,4 si 5). Forma celulei si a nucleului este variabila; oligodendroglia poate fi gasita atit in substanta cenusie ,cit si in substanta alba. La nivelul substantei albe, oligodendroglia sete dispusa in coloane si constituie aparatul de sustinere al tecilor mielinice centrale. Acest tip nevroglic a fost omologat pe de o parte cu celula satelita a ganglionilor sip e de alta parte cu celula Schwann. Oligodendroglia constituie de asemenea un tip de nevroglie satelita a neuronilor endonevraxiali. Microglia sau celula Hortega prezinta un nucleu mai mic decit cel al celulei nevroglice, cu cromatina mai densa; coloratia intense a formelor rotunde a facut pe unii autori sa-l compare cu nucleul limfocitului. Forma nucleului microglial poate fi alungita, ca in celulele in bastonas , triunghiulara sau rotunda. Protoplasma prezinta granulatii si prelungiri caracteristice. Prelungirile se divid dicotomic, formind arborizatii bogate. Pe traiectul lor, aceste prelungiri prezinta ingrosari pinoase care dau un aspect caracteristic microgliei(fig.22,3). In afara de subimpartirea bazata pe forma nucleului, se poate face o clasificare a celulelor microglice si pe baza dispozitiei prelungirilor. Sint de retinut , din acest punct de vedere, doua tipuri principale: a)Celula microglica ale carei prelungiri principale sint opozitopolare este celula in bastonas, considerata odinioara ca element patognomonic in histopatologia paraliziei generale. In paralizia generala, ca si in alte procese patologice , celulele in bastonas sufera modificari care duc la hiperplazie, cu hipertrofie, facindu-le mai aparente. b)Microglia poate prezenta un tip cellular cu prelungiri aproape egale si distribuite radiar .In ceea ce priveste dezvoltarea, Hortega sustine originea mezodermica a microgliei: celulele mezinchimatoase ale piei mater si elementele perivasculare ar fi generator ai microgliei. Dezvoltarea microgliei este mai tardiva decit aceea a nevrogliei ectodermice. Microglia se dezvolta la nivelul substantei albe si cenusii. Ea constituie un al treilea tip de nevroglie satelita pentru neuronii endonevraxiali. Studiul creierului adult arata un mare numar de celule microgliale, mai ales in forma de bastonas , care iau parte la constituirea foitei parietale a tecii perivasculare Virchow-Robin( I.Niculescu si Bazgan).

Ontogenia si filogenia tesutului nevroglic

Aspectul tesutului nevroglic de la vertebratele inferioare prezinta aspecte asemanatoare cu cele ale nevrogliei umane din unele moment ale ontogeniei. Ontogenetic, se stie ca nevroglia se dezvolta din celulele care captusesc peretele tubului neural, si ca aceste celule sint inrudite cu celulele ependimare. Inainte de patrunderea mezenchimului intr-un segment nevraxial pentru formarea aparatului vascular, celula din peretele canalului central trimite o expansiune care atinge periferia acestui segment , la nivelul careia se dispune in forma latita a unei trompe. Mezenchimul care formeaza leptomeningele exercita inca din aceasta epoca un adevarat stimul atractiv pentru expansiunea celulei nevroglice. Mai tirziu vasele patrund si iriga nevraxul; celulele nevroglice migreaza in afara stratului ependimar si , in afara de prelungirile care ajung la leptomeninge, se intilnesc expansiuni nevroglice care stabilesc raporturi intime cu peretii vaselor sanguine endonevraxiale. Aceste expansiuni contribuie la formarea viitoarei membrane gliale perivasculare. Evolutia comparata a nevrogliei este putin cunoscuta. Lui Havet i se datoreste un bun studiu asupra nevrogliei nevertebratelor si lui Achucarro un memoriu important referitor la nevroglia vertebratelor. Achucarro socoteste ca de-abia la amfibieni incepe sa se organizeze un aparat nevroglic, care devine din ce in ce mai important la vertebratele superioare. Trebuie amintit insa ca vertebratele inferioare si in special pestii prezinta de asemenea un tesut nevroglic. Nu rar se intilnesc la aceste animale si forme nevroglice sincitiale. Tesutul nevroglic este foarte sensibil la procesele de cadaverizare. Fenomenele de autoliza sint precoce si ele pot fi declansate chiar in timpul vietii, intre altele prin modificarile temperaturii corpului. Daca se intirzie fixarea tesutului nervos, se produc alteratii importante, care pot duce la fragmentarea prelungirilor nevroglice si la formarea unor celule amiboide. Aceasta rapiditate de autoliza a gliocitelor se apropie de aceea deopotriva de precoce a condriomului. Celula nevroglica se divide in perioada intrauterine, insa in anumite conditii ea prezinta mitoze si in timpul vietii extrauterine. Este important de amintit ca tulburarile in migratiile nevrogliei la periferia nevraxului in timpul vietii intrauterine antreneaza formarea de cuiburi heterotopice de tesut nevroglic, care joaca un rol important in anumite boli, ca scleroza tuberoasa si boala Recklinghausen.

Histo-fiziopatologia tesutului nevroglic

In general, nevroglia manifesta o tendinta la repararea parenchimului nervos, cu curatirea focarelor lezionale de produsele de dezintegrare. Aceste tendinte reparatoare sint datorite puterii plastic a tesutului nevroglic, tradusa prin procesele de ordin proliferative. In cursul acestor procese se observa si celule nevroglice care prezinta caractere de ordin regresiv. Paralel cu alteratia profunda a neuronului poate surveni o hiperplazie importanta a nevrogliei satelite, ducind la formarea nodulilor de neuronofagie. Iritarea lezionala a tesutului nevroglic incita pe de o parte hipertrofia apreciabila a corpului celular si a prelungirilor si, pe de alta parte , aparitia mitozelor. Se pare ca in aceste cazuri se produce o schimbare in permiabilitatea membrane celulare; consecutive turgiditate a corpului cellular si a prelungirilor duce la aparitia unor forme monstruoase. Paralel, urmeaza o serie de procese care modifica citoplasma si care schimba raporturile dintre masa citoplasmatica si nucleu. Aceste fenomene par sa joace un rol important in declansarea mitozelor succesive. In focarele unde sint mitoze numeroase, o parte din aceste mitoze duc la cariodiereza fara citodiereza si rezultatul este constituirea unor sincitii nevroglice. In formele nevroglice monstruoase se produce adesea o crestere numerica a gliofibrilelor si este de notat ca nevroglia fibroasa este mult mai abundenta in focarele de reparare si de scleroza nevroglica. Adesea insa potentialul plastic al nevrogliei, nu este eficient, si exemple interesante din acest punct de vedere se gasesc intre formele de involutie din senilitatea nevraxiala. Aceste tulburari sint de ordin regresiv si duc la dezintegrarea prelungirilor, a citoplasmei si a nucleului nevroglic. Protoplasma gliocitelor pe cale de dezintegrare este incarcata cu produse lipoido-grasoase si pigmentare; complexele proteinice sint modificate; unele substante de constitutie sint demascate, iar citoplasma prezinta vacuole. Prelungirile devin moniliforme; aceasta modificare poarta numele de clasmatodendroza, caci celula nevroglica seaman in acel moment, prin prelungirile sale , cu celula conjunctiva cunoscuta sub numele de clasmatocitul Ranvier. In fazele mai inaintate ale acestor procese regressive se observa o fragmentare a prelungirilor, cu amputarea expansiunilor nevroglice. Ceea ce ramine din celula este o forma amiboida a nevrogliei, al carei nucleu apare in general picnotic. Prelungirile fragmentate constituite formatiuni punctiforme semanate printer celulele amiboide. Nucleii celulei nevroglice care prezinta tulburari de ordin regresiv sint dezorganizati, ajungind la picnoza sau la cariorexa. S-a vazut ca nevroglia satelita prolifereaza in jurul celulelor nervoase foarte alterate si aceste gliocite se inclaveaza in citoplasma celulei nervoase, realizind insulele neuronofagice vizibile in turbare si in alte boli ale nevraxului(poliomielita infantile, encefalita epidemica, tifosul exantematic,etc.). Procesele de neuronofagie au preocupat mult pe Marinescu, care le-a dedicat cercetari importante. Insulele de neuronofagie trebuie insa appreciate cu obiectivitatea pentru a evita interpretari gresite. Intr-adevar, exista unele regiuni nevraxiale unde celulele datelite sint foarte numeroase in stare normal; aceasta este situatia pentru neuronii mari din putamen, care au 5-8 celule satellite, cit si pentru celulele nervoase ale nucleului rosu din mezencefal, care sint de asemenea bogate in nevroglie satelita. In cursul expunerii s-a amintit ca nevroglia curate focarele de dezintegrare prin intermediul corpilor granulose; ea ajuta la eliminarea si la transportarea catre spatiile perivasculare a produselor de dezintegrare a lipoizilor tecilor mielinice alterate. Cind neuronii cu pigment melanic sint dezintegrati(boala Parkinson,encefalita epidemica),melanofagii ajuta la migrarea si transportarea catre vase a acestor produse de dezintegrare.

Histo-fiziologia nevrogliei

Tesutul nevroglic in general si microglia in special par sa joace un rol important in metabolismul fierului si lipoizilor din centrii nervosa, ca si in procesele de aparare impotriva agentilor patogeni. Despre functiile sistemului nevroglic s-a discutat mult. Teoriile histofiziologice asupra nevrogliei sint urmatoarele: a)rol de sustinere,b)rol trofic,c)rol de izolare,d)rol de glanda endocrina,e)rol in metabolismul fierului si lipoizilor de constitutie si de dezintegrare ai centrilor nervosa si, mai ales, ai tecilor mielinice,f)prin organizarea barierei ecto-mezodermice a formatiunilor perivasculare se realizeaza un complex anatomic cu functii importante in apararea si imunitatea centrilor nervosa impotriva unor noxe. Din organizarea complexului nevroglico-microglico-mezodermic al centrilor nervosa exista doua notiuni, care prezinta o importanta deosebita pentru biologia generala a sistemului nervos: a)Microglia constituie un aparat reticulo-histiocitar al centrilor nervosa. b)Organizarea tecilor perivasculare si, respective , a aparatului ecto-mezodermic constituie substratul anatomic al unor fenomene de importanta considerabila pentru troficitatea si apararea centrilor nervosi impotriva diferitelor noxe. Aici se dezvolta in starile patologice, o serie de procese care joaca un rol important in fenomenele de imunitate nevraxiala. Se stie ca sub influenta lui Monakov si L. Stern s-a ajuns la considerarea mai aprofundata a rolului complexului mezodermico-nevroglial, care formeaza o bariera intre sistemul circulator al nevraxului si restul parenchimului nervos. In tratatele clasice sint descrise in jurul vaselor sistemului nervos doua teci:a) una ar fi constituita in insasi adventitia vasului:aceasta este teaca Virchow-Robin;b) a doua ar fi in afara tecii Virchow-Robin si ar fi formata din mantaua nevroglica alcatuita din picioarele vasculare ale nevrogliei; aceasta este teaca sau spatial periadventitial descries de His. Teaca Virchow-Robin corespunde unei realitati indiscutabile. Divergentele incep din momentul precizarii peretelui sau visceral si parietal. Peretele visceral al tecii Virchow-robin este mezenchimatos pe cind in constitutia foitei parietale intra un element important, care este celula microgliala. Exista la nivelul acestei presupuse teci o organizare nevroglico-microgliala, care formeaza, in afara tecii Virchow-Robin, un fel de invelis microlacunar ce constituie un complex invaluitor, formind o adevarata ingrosare a invelisului parietal al tecii Virchow-Robin. Prin intermediul acestui invelis se produc fenomene circulatorii interstitial importante, intre spatiile perivasculare si sistemul lacunar al substantei nervoase. La nivelul tecilor perivasculare se petrec reactii inseminate, atit in procesele patologice, cit si in cursul ciclurilor de edificare si de dezintegrare a elementelor parenchimului nervos. Alterarea barierei ecto-mezodermice perivasculare antreneaza perturbari grave pentru parenchimul nervos. Insuficientei acestei bariere I se datoreste, in parte, neeficienta tendintelor de imunitate nevraxiala in foarte multe boli si, in particular, in formele maligne de sifilis al sistemului nervos.

Cuprins:

1.Nevroglia (celule gliale).2-4.Tipuri de nevroglie.5-6. Ontogenia si filogenia tesutului nevroglic.7. Histo-fiziopatologia tesutului nevroglic.8-9. Histo-fiziologia nevrogliei.

Bibliografie:1.Histologie generala.2.Internet.11Chiinau 2013