INTRODUCERE

Serviciilor le revine actualmente un rol esenţial în cresterea economică. Această

tendinţă manifestată pe plan mondial este sensibil sesizată şi la nivelul României, prioritară

fiind dezvoltarea durabilă a turismului, ca o componentă esenţială a sectorului terţiar.

Apartenenţa turismului la sectorul serviciilor derivă din modul de realizare a unora din

trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigenţele

fiecărui turist, precum şi din particularităţile produsului turistic, deoarece acesta este rezultatul

unei armonioase combinări de servicii cărora le corespund trasături specifice şi mecanice

proprii de utilizare.

Procesul globalizării şi a dezvoltării durabile a turismului vizează practicarea

activităţilor turistice sub incidenţa ecologicului şi a utilizării raţionale a resurselor,

actualmente turismul rural fiind cel care răspunde cel mai bine respetivelor cerinţe.

Lucrarea cu teme ,,Necesitatea dezvoltării turismului rural şi perspectivele integrării

acestuia pe piaţa turistică europeană’’ abordează într-o manieră complexă, multidimensională,

problematica comensurării activităţii turismului rural. Ea îşi propune să trateze

coordonatele ,,cheie’’ ale sferei de cuprindere a turismului rural, a indicatoarilor utilizaţi în

procesul de evaluare a metodologiilor şi metodelor aplicate informaţiilor vizând

componentele activităţii acestui tip de turism sau a celor obţinute prin utilizarea sondajului în

analiza şi aprecierea comportamentului, a opiniilor şi motivărilor cererii turistice din zona

Bran – Moeciu. Sondajul a fost realizat in această zonă turistică rurală, deoarece aceasta

reprezintă regiunea cu cele mai vechi tradiţii în practicarea turismului rural, fiind

considerată ,, nucleul’’ turismului rural românesc.

Analiza statistică a activităţii turistice rurale din zona Bran – Moeciu a fost realizată

pe cele două componente ale pieţei turistice rurale: „ofertă şi cerere turistică rurală”.

Prezentarea ofertei a constat într-o evidenţiere a potenţialului turistic natural şi antropic al

zonei, precum şi a bazei tehnico- materiale de care dispune aceasta, în condiţiile existenţei şi

manifestării unor particularităţi care ies în evidenţă pe măsură ce sunt prezentate şi analizate

în strânsă corelaţie cu rezultatele statistice. Determinarea indicatorilor medii, a modificărilor

structurale şi reprezentarea grafică a numărului structurilor de primire turistică şi de locuri

oferite de acestea, evidenţiază o tendinţă generală de creştere.

Comensurarea turismului în viziunea dezvoltării durabile, presupune abordarea şi

aplicarea unor principii şi metode care constituie fundamentul formării şi utilizării unui set cât

mai complet de indicatori economici.

4

CAPITOLUL 1

Tendinţele turismului în contextul dezvoltării durabile

Economia lumii, încă din 1990, evidenţia sub diferite aspecte următoarele trei

ipostaze1.

- globalizarea şi efectele sale profunde asupra competitivităţii economiilor statelor

naţionale;

- contradicţia dintre legile dare ale pieţei (logica economică) şi justiţia distributivă

(logica socială)

- contradicţia dintre logica economică şi necesitatea protecţiei mediului înconjurător.

Fenomenul globalizării şi implicit al integrării impbcă renunţarea de către diferite

state membre ale organizaţiilor vizate, la o parte din atributele lor suverane.

Joseph E. Stiglitz afirma că "globalizarea constă în integrarea mai puternică a ţărilor

şi populaţiilor acestora ca urmare a reducerii semnificative a costurilor de transport,

comunicare şi a eliminării barierelor artificiale din calea circulaţiei bunurilor serviciilor,

capitalului, cunoştinţelor şi, într-o mai mică măsură, a oamenilor din state. Ea a fost însoţită

de crearea unor instituţii, care s-au alăturat celor deja existente pe scena mondială”.

Globalizarea economiei determină o tot mai accentuată întrepătrundere a economiilor

naţionale, reflectată într-o creştere în cadrul fiecărei ţări, a rolului schimburilor comerciale, a

invenţiilor şi a capitalurilor străine în formarea produsului său intern brut.

Analizând situaţia actuală prin prisma globalizării, teoreticienii au ajuns la câteva

concluzii interesante, dintre care menţionăm2 :

banii, tehnologia şi pieţele lumii sunt controlate şi administrate de corporaţii

mondiale uriaşe;

• corporaţiile sunt libere să actioneze urmărind numai profitul, dispreţuind omul;

• cultura de consum aruncă oamenii într-o goană frenetică după bunuri materiale

efemere.

Revoluţia globală este declanşată de multiple planuri, respectiv :

revoluţie economică: fenomenul dominant este globalizarea;

1 Popescu M.D – Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Editura Expert, Bucureşti, 1999, pg. 46

2. Korten D. C. – Corporaţiile conduc lumea, Editura Entet, Bucureşti, 1997, pg. 68

5

revoluţie socio-potitică: democraţia devine fragilă deoarece economicul dictează.

revoluţie bio-tehnologică: expansiunea noilor tehnologii are loc într-un ritm înalt;

revoluţie ecologică: grija faţă de protecţia mediului înconjurător care devine

preocuparea majoră a omenirii.

Globalizarea, în general, trebuie să fie bazată pe principii morale. Deci, se poate

vorbi de existenţa unei globalizări morale care constituie fundamentul tuturor celorlalte tipuri

de globalizări.

Epoca globalizării proceselor economice este cea în care impactul evenimentelor de

pe pieţele mondiale se extind instantaneu în toate economiile naţionale. Ea se caracterizează

prin existenţa unor relaţii economice externe privite nu ca un factor secundar sau ca o opţiune

în strategia dezvoltării unei ţări, ci ca o parte fundamentală din structura de factori ce asigură

dezvoltarea, stagnarea sau regresul unei economii naţionale.

1.1. Turismul şi creşterea economică

1. 1. 1. Creşterea economică — abordare teoretică

Rezultatele activităţii economice sunt evidenţiate printr-un proces complex la care

participă întregul sistem economic, cunoscut sub denumirea de "creştere economică". Acesta

este considerat de mulţi specialişti ca unicul factor care asigură succesul economic pe termen

lung al fiecărui stat.

În literatura de specialitate apar o serie de concepte formulate, dar o singură

concluzie se poate desprinde: creşterea economică presupune o mărire durabilă în timp a

rezultatelor macroeconomice în condiţiile lărgirii şi folosirii eficiente a factorilor de

producţie, concretizată în sporirea PNB, PIB şi PNN pe total şi pe locuitor, incluzând şi

modificările de structură a economiilor respective.

Ilie Niţă considera că, după modul de implicare în procesul creşterii economice

avem3:

factori direcţi, în care se include factorul uman (resursele de muncă), factorul

material (resursele materiale şi echipamentele de producţie acumulate) şi factorul

informaţional -tehnologic;

factori indirecţi: rata investiţiilor de cercetare-dezvoltare, politica financiar-

monetară, bugetară şi fiscală a statului, capacitatea de absorbţie a pieţei interne,

politica ecologică, schimburile internaţionale etc.

6

3. Niţă I., Niţă C. – Piaţa turistică a României, Editura Ecran Magazin, Braşov, 2000, pg. 79Implicarea factorilor direcţi se prezintă astfel:

a.Factorul uman contribuie la creşterea economică prin:

Sporirea volumului de muncă corespunzător activităţii economice, în această

situaţie creşterea PIB este de natură extensivă;

Sporirea calităţii acestuia care duce la o creştere a productivităţii, înregistrându-se

influenţa de natură intensivă.

b. Factorul material

Resursele materiale, echipamentele de producţie acumulate, componentele

factorului material sunt studiate atât din punct de vedere cantitativ, calitativ, dar şi structural.

In ceea ce priveşte contribuţia lor la creşterea economică putem evidenţia următoarele

aspecte4:

Creşterea dimensiunilor cantitative ale factorului material se realizează cu ajutorul

investiţiilor în bunuri de capital şi este limitată;

Sporirea dimensiunilor calitative ale aceluiaşi factor presupunând valorificarea

resurselor care îmbinate armonios cu factorul uman au o influenţă mai amplă;

Ca sursă de creştere economică, modificarea structurii factorului material apare prin

crearea unor noi capacităţi de producţie, schimbarea repartiţiei în spaţiu a acestora,

sau a dotării tehnice deja existente, precum şi prin modificarea raporturilor dintre

factorul uman şi cel material, dintre capitalul autohton şi cel străin sau cel fix şi cel

circulant etc.

c Factorul informaţional tehnologic

Acesta este considerat un neofactor, dar el are, în perioada actuală, cel mai mare

aport la creştrea economică.

Principalul producător de informaţie îi reprezintă inovarea tehnologică, având atât

o finalitate aplicativă, cât şi un efect economic măsurabil.

Sub aspect cantitativ, potanţialul de inovare al unei ţări este influenţată în primul

rând de resursele alocate (private, publice) atât pentru cercetare - dezvoltare cât şi pentru

învăţământ.

Aspectul calitativ este redat de creşterea economică datorată factorului

informaţional-tehnologic, fie direct prin sporirea eficienţei economice, a activităţilor de

cercetare şi aplicarea rezultatelor cercetării, fie indirect prin externalizarea efectelor rezultate

din aplicarea inovaţiilor, în timp s-au conturat două tipuri de creştere economică:

Creştere economică de tip extensiv care este rezultatul extinderii sau creşterii

factorilor atraşi de procesul de producţie ce au ponderea cea mai însemnată în sporirea

7

4. Niţă I., NIţă C., - op. Citat Pg. 80

PNB, PIB, PNN şi PIN

Creşterea economică de tip intensiv care apare ca urmare a sporirii indicatorilor

macroeconomici, sintetici realizată, în presupunere prin utilizarea eficientă a factorilor

(deci accentuând latura calitativă).

După calitatea creşterii economice se pot evidenţia următoarele cinci tipuri:

Creşterea economică negativă prin care se înţelege scăderea în timp a indicativului de

măsurare sau recesiune economică;

Creşterea economică staţionară care înseamnă o mărime nulă a ratei indicatorului de

măsurare (se mai numeşte şi creştere economică de înlocuire sau creştere zero);

Actualmente, în literatura de specialitate au fost cuprinse rezultatele multiplelor

cercetări ale specialiştilor, care au pus bazele unei noi interpretări a conceptului, cunoscut

astăzi sub denumirea "noua creştere economică" sau "creşterea economică sustensibilă" .

Acest nou concept nu are în vedere cauzele procesului creşterii economice ci,

consecinţele sale în sensul acceptării aspectelor structural - calitative în ceea ce priveşte:

a) - mediul ambiant;

b) - calitatea vieţii.

a) Mediul ambiant

Componenta esenţială a mediului ambiant o reprezintă resursele naturale.

Evaluarea acestor resurse naturale este foarte importantă atât pentru

satisfacerea cerinţelor cunoaşterii, cât şi a cerinţelor practice devenite vitale pentru evoluţia

societăţii umane contemporane şi a cererii viitoare.

Ampla analiză a acestor resurse poate fi abordată din foarte multe puncte de

vedere, printre care se situează: cerinţele creşterii economice, potenţialul oferit în

perspectivă de factorii de mediu, progresele ştiinţifice şi tehnologice şi evoluţia

demografică, ce influenţează ritmul creşterii şi al extracţiei, dar şi ritmurile substituţiei,

reducerii consumurilor specifice etc.

Apare astfel, necesitatea analizei unui volum mare de date şi informaţii care

trebuiesc orientate spre principalele obiective, care se prezintă astfel:

- caracterizarea evoluţiei cantităţii de reziduuri rezultate din procesele de producţie

şi consum, a creşterii gradului de nocivitate al acestor reziduuri asupra

mediului ambiant (a factorilor de mediu şi a ecosistemelor), cu influenţe negative

asupra vieţii economice şi sociale; proiectarea, construcţia şi folosirea unei pârghii

economice pentru protecţia factorilor de mediu şi pentru înlăturarea poluării;

- reprezentarea în mod cât mai real şi complet a fluxurilor materiale în cadrul

8

proceselor economico - sociale, care necesită includerea mediul înconjurător în dubla

sa calitate: generator de resurse naturale şi receptor de reziduuri cu capacitate

limitată de autocurăţare şi regenerare a factorilor de mediu;

- evidenţierea şi urmărirea tendinţelor privind evoluţia pe termen lung a cererilor

de resurse, a descoperirilor geologice şi a rezervelor existente pe glob localizate pe

regiuni şi ţări, cu luare în considerare a unor factori de contracarare a creşterii

cererii de resurse (reducerea consumurilor specifice, folosirea substituenţilor,

reciclarea materiilor prime, prelungirea durabilităţii produselor, schimbarea

comportamentului consumatorului faţă de gospodărirea resurselor).

În centrul atenţiei economiştilor apare şi relaţia om - mediu natural, cu

dubla sa determinare5:

• cantitativă : aduce în discuţie problema eficienţei şi durabilităţii resurselor,

reflectând contradicţia dintre nevoile de resurse şi dimensiunile resurselor oferite de natură;

• calitativă : are în vedere problema afectării echilibrului ecologic prin poluare

evidenţiind contradicţia dintre acţiunile oamenilor de producţie, repartiţie, circulaţie şi

consum unde apar reziduri, deşeuri etc. şi posibilităţile de asimilare ale mediului natural.

b) Calitatea vieţii

Conceptele de calitate a vieţii şi creştere economică includ elemente componente

care se influenţează reciproc.

Astfel asigurarea unei calităţi a vieţii la un standard cât mai ridicat determină o

creştere şi dezvoltare economică pe măsură. Prin procesul dezvoltării, a efectelor ce le

produce şi implicit a creşterii economice, are loc o sporire a veniturilor populaţiei, a

consumului de bunuri şi servicii, asigurându-se astfel satisfacerea cererii la cote ridicate,

creşterea gradului de cultură şi civilizaţie, sporirea măsurilor de protecţie şi securitate, deci

a calităţii vieţii.

Relaţia de interdependenţă dintre cele două fenomene nu este absolută deoarece nu

orice creştere economică conduce implicit la creşterea calităţii vieţii şi invers. O creştere

economică nu este întodeauna şi o creştere umană, unele activităţi economice neavând

direct şi imediat influenţă asupra calităţii vieţii. De asemenea, numai într-un anumit

context socio-cultural calitatea vieţii influenţează pozitiv creşterea economică.

Privită ca un mecanism al progresului oricărei societăţi calitatea vieţii se prezintă ca

un sistem ale cărui componente vizează două direcţii de acţiune: de la parte la întreg şi de la

întreg la parte, presupunând o responsabilitate a fiecăruia, atât ca individ cât şi ca membru al

societăţii.

5. Mincui Rodica – Economia turismului, Ed. aIIa revăzută, Editura Uranus,Bucureşti, 2003, pg. 52

9

Caracterul obiectiv al calităţii vieţii îşi are fundamentul în condiţiile şi activităţile

componente ale acestui: calitatea mediului natural, calitatea habitatului, calitatea muncii,

calitatea vieţii de familie, calitatea timpului liber, calitatea educaţiei, calitatea sănătăţii,

calitatea participării la viaţa socială, calitatea serviciilor economice şi sociale, calitatea

mediului social etc.

Direcţiile practice în care se manifestă calitatea vieţii sunt corelate cu domeniile

definite în concept, astfel:

condiţiile de viaţă care se doresc a fi menţinute sau îmbunătăţite prin asigurarea unui

salariu minim, o legislaţie adevărată;

condiţiile de muncă pentru care se urmăreşte asigurarea unui loc de muncă pentru

fiecare individ în funcţie de pregătirea profesională şi de posibilităţile societăţii;

satisfacerea nevoilor de sănătate, educaţionale, spirituale prin existenţa

mijloacelor personalizate de asistenţă sanitară, învăţământ, cultură, petrecerea

timpului liber,

completarea prin import a nevoilor de bunuri materiale şi spirituale;

protejarea grupurilor sociale defavorizate, în special a copiilor proveniţi din

familii dezorganizate, copii cu handicap, bătrâni cu pensii foarte mici, tineri aflaţi la

început de drum în viaţă, căsnicie, studenţi, şomeri etc.

Creşterea calităţii vieţii nu se poate obţine decât printr-o sporire susţinută, continuă

şi simultană a calităţii tuturor sferelor care compun viaţa: stări de sănătate a individului, a

mediului natural, a muncii, a vieţii de familie, a timpului de familie a participării la viaţa

socială6 etc.

Starea de sănătate a individului este o componentă care se află într-o strânsă relaţie

de intercondiţionare cu venitul, stilul de viaţă, locul de muncă, serviciile medicale, poluarea

mediului, factori bilogicii.

Turismul se plasează pe un nivel intermediar între starea de sănătate a individului şi

factorii de influenţă. Acest nivel permite să acţioneze în dublu sens, revenindu-i astfel un rol

important în structura calităţii vieţii şi implicit a creşterii economice.

6. Neacşu Nicolae – Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti, 2000, pg. 49

10

1.1.2. Implicaţiile turismului în procesul creşterii economice

Alegerea unui model de creştere economică implică o analiză foarte atentă a

posibilităţilor de modernizare a structurii economice. Această analiză este urmată de

alegerea unor variante care corespund condiţiilor şi restricţiilor rezultate din modelul ales,

considerat adecvat în condiţiile existente.

În acelaşi timp, modernizarea structurii economice reprezintă atât o modificare a

aspectelor cantitative cum ar fi proporţiile dintre grupe, ramuri şi sectoare, modificări

dimensionale, dinamice, cât şi mutaţii calitative care vizează trecerea de la etapa de

diversificare a producţiei la cea a specializării, la crearea unui profil propriu al economiei

naţionale, la atingerea unui echilibru dinamic în dezvoltarea diverselor ramuri şi sectoare de

activitate precum şi la trecerea într-un anumit orizont de timp la o structură economică

optimă.

Interacţiunile şi interdependenţele dintre ramurile economiei naţionale, dintre

diferite sectoare şi activităţi, pe măsura creşterii economice, se amplifică. De asemenea,

complexitatea acestora se adânceşte, modificându-se de la simplul schimb de materiale la

legături de cooperare în producţie, la acţiuni de pătrundere şi extindere a progresului tehnic.

Creşterea rolului serviciilor în viaţa economică şi socială pe plan mondial, în

special pentru ţările dezvoltate, a fost interpretată de sociologi ca o înlocuire a „civilizaţiei

primare" cu „civilizaţia terţiară", deoarece societatea în care predomină serviciile au

ocupat, treptat, locul celei în care domina agricultura.

Sectorul terţiar sau al serviciilor a devenit precumpănitor în perioada postbelica,

piaţa serviciilor ocupând un rol mai important, încorporând activităţi extrem de diverse,

eterogene sub aspectul conţinutului, cu forme de manifestare distincte, care au lărgit şi

diversificat modalităţile de realizare a produsului social, astfel devenind şi o componentă

însemnată a mecanismului reproducţiei.

Ca orice sector de activitate, şi sectorul serviciilor a evoluat de la forme incipiente

de completare a activităţilor de bază, până la structurile actuale, care se caracterizează

printr-o maximă utilitate pentru indivizi şi societate.

Serviciile s-au amplificat în economia modernă, când au apărut multe şi diverse ca

urmare a informatizării societăţii, a activităţilor de ocrotire a mediului ambiant sau a

extinderii accentuate a urbanizării: gospodărie locativă, distribuţia energiei şi apei,

transport, telecomunicaţiile, a celor privind creşterea timpului liber al individului (spălătorii,

curăţătorii, forme modeme de comerţ, întreţinerea aparetelor de uz casnic şi gospodăresc),

precum şi a serviciilor legate de utilizarea timpului liber (turism, cultură, sport).

Constituit, în principal, din prestaţii de servicii, turismul reprezintă astăzi una

11

componentele esenţiale din sectorul terţiar.

Apartenenţa turismului la sectorul serviciilor derivă din modul de realizare a unora

din trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la

exigenţele fiecărui turist, precum şi din particularităţile produsului turistic, deoarece acesta

este rezultatul unei armonioase combinări de servicii cărora le corespund trăsături

specifice şi mecanisme proprii de utilizare.

De asemenea, în Nomenclatorul ramurilor economiei naţionale, sunt incluse alături

de alte servicii şi cele ale turismului intern şi internaţional, de agrement, de cazare, de

transport şi alimentaţie publica, evidenţiind astfel existenţa turismului ca o componentă

distinctă în cadrul sectorului terţiar, activităţile sale caracterizându-se prin legităţi

neîntâlnite la alte ramuri componente ale terţiarului.

Satisfacerea nevoilor turiştilor, a unor segmente sociale largi, generează un

ansamblu de procese şi relaţii care imprimă turismului trăsăturile unui domeniu distinct de

activitate care trebuie permanent adaptat schimbărilor vieţii economico-sociale, în strânsă

corelaţie cu celelalte domenii ale economiei, graţie complexităţii şi dinamismului acestui

fenomen tot mai specific civilizaţiei moderne.

Subprodusele turistice cum sunt cazarea, transportul, masa, agrementul, etc.

componente ale produsului turistic complex sunt complementare serviciului turistic,

reprezentând astfel o parte din serviciile unei economii. Ele sunt rezultatul unor domenii

distincte, foarte bine conturate, care există independent de activitatea turistică, dar cu

posibilităţi reale de întrepătrundere a activităţilor specifice cu cele turistice.

Turismul, ca activitate economică, include o diversitate de servicii care derivă din

cele primordiale: de informare, plasare a călătoriilor turistice, cazare, desfacere a

preparatelor culinare, a băuturilor alcoolice sau a celor răcoritoare, tratamente oferite de

diferite staţiuni, precum şi de agrement şi divertisment.

Cererea turistică este satisfăcută şi prin îmbinarea armonioasă şi complexă a

acţiunilor altor ramuri de activitate, cum sunt: construcţiile, industria energiei electrice şi

termice, a construcţiilor de maşini, electrotehnică şi electronică, a lemnului, textilă, sau

agricultura, transporturile, comerţul, comunicaţiile, cultura, asistenţa medicală etc.

Calitatea superioară a elementelor ce alcătuiesc produsul turistic îl influenţează în

sens pozitiv, acesta la rândul lui declanşând un val de acţiuni conjugate asupra celorlalte cu

care intră în contact pe parcursul derulării activităţilor turistice sau a celor care depind de

rezultatul acestor activităţi.

Specialiştii în domeniu au abordat problematica efectelor economice ale turismului

încercând să surprindă şi să analizeze cît mai multe forme de manifestare ale acestui

12

fenomen.

1.1.3. Efectul multiplicator al turismului

Dacă facem o analiză a efectului multiplicator7 pe structura serviciilor ce alcătuiesc

un aranjament turistic, cel mai mare efect multiplicator îl au cheltuielile pentru serviciile de

cazare, care se transformă cel mai eficient şi rapid în venituri. Determinarea efectului

multiplicator în turism, constituie un instrument de stabilire a cascadei cheltuielilor turistice

şi a influenţei pe care acestea le au asupra economiei. Cert este însă că, valoarea efectului

multiplicator este condiţionată de gradul de dezvoltare economică al regiunii, acesta fiind în

descreştere pe măsură ce economia este caracterizată printr-un număr tot mai mic de

subramuri productive, fiind necesară apelarea la resurse externe pentru satisfacerea

cerinţelor turiştilor.

1.2. Comensurarea turismului în viziunea dezvoltării durabile

În dezvoltarea durabilă, turismului îi revine rolul esenţial de a observa şi promova

obiectivele generale ale societăţii. Astfel se poate fundamenta echilibrul dintre activităţile

turistice şi cele ale dezvoltării durabile.

Strategia naţională de dezvoltare economico-socială durabilă pe termen mediu

priveşte turismul ca un sector prioritar, considerându-se că este capabil să contribuie cu o

pondere însemnată la relansarea şi redresarea economică a României.

Ridicarea produsului turistic de la valorile consacrate la cele corespunzătoare

standardelor internaţionale, presupune iniţierea şi promovarea unor acţiuni care să includă

pe de o parte derularea proceselor de educare şi formare a unei mentalităţi adecvate

actualului tip de dezvoltare, iar pe de altă parte accentuarea dezvoltării durabile în regiunile

de recepţie. Această accentuare necesită adâncirea în timp şi spaţiu a relaţiei mediu-

economie, care implică realizarea unui echilibru între efectele negative şi cele pozitive

rezultate din derularea activităţilor turistice.

Prioritară în cadrul procesului de dezvoltare durabilă desfăşurat la nivelul ţării

noastre este componenta care include activităţile de planificare, amenajare şi exploatare

turistică ca parte integrantă a strategiei de dezvoltare durabilă a arealului, regiunii sau ţării8.

Procesul în derulare, ca rezultat al aplicării strategiei prevăzute, necesită utilizarea

unor costuri în plus pentru protejare mediului, a resurselor care să amplifice valoarea

7. Mincui Rodica . op. Citat Pg. 42

8. Camarda Adina – Strategii de dezvoltare durabilă regională, Editura Uranus, Bucureşti, 2008, pg. 36

13

investiţiilor de la nivel naţional, ca urmare a continuării colaborării dintre turism, celelalte

sectoare de activitate, autorităţi locale şi guvernamentale.

Literatura dedicată protecţiei mediului în relaţie cu dezvoltarea turismului

abordează, în general, subiectul costurilor ca o problemă de management al resurselor şi se

propune intervenţia în sistem pe baza unor principii derivând din acelea care definesc

dezvoltarea durabilă.

Impactul turismului asupra sectoarelor economiei unei zone este divizat în efecte de

multiplicare, şi stimulare în planul producţiei, veniturilor şi ocupării forţei de muncă.

Nevoia de coordonare a eforturilor atât la nivel regional, cât şi naţional pentru

realizarea unor mari proiecte în domeniul infrastructurii, în special a celei de transport şi

comunicaţii este, corelată cu procesul de amenajare a teritoriului, care presupune

coordonarea tuturor proiectelor cu implicaţiile spaţiale şi soluţionarea eventualelor conflicte

apărute în acest context de profunde transformări. Amenajarea a urmărit să stabilească un

model de evaluare, de ierarhizare şi de identificare a celor mai potrivite şi eficiente căi de

valorificare a patrimoniului turistic, utilizându-se în acest sens o analiză multicriterială de

delimitare a regiunilor turistice însoţită de o conturare a acţiunilor prioritare în fiecare caz în

parte.

În continuarea zonării turistice, amenajarea teritoriului şi politicile

corespunzătoare trebuie să găsească soluţii şi ameninţărilor la adresa mediului pe care le

exercită unele activităţi turistice sau activităţi industriale cu impact direct asupra rezultatelor

în sectorul turistic.

Considerând resursele şi structura sectorială a economiei sale, fiecare judeţ sau

regiune se confruntă cu provocări specifice la adresa mediului9. Un posibil răspuns la aceste

provocări ar fi aplicarea conceptului de ecodezvoltare mozaicată, care propune

implementarea principiilor dezvoltării durabile la nivelul unor zone mai restrânse, urmând ca

acestea să fie extinse gradual, astfel încât, pe termen lung, să acopere întregul teritoriu

naţional. în această viziune spaţiul ecologic ar trebui să arate, în forma sa ideală, ca o tablă

de şah, în care largi suprafeţe agricole ar trebui să se îmbine cu suprafeţe mai restrânse

alocate industriei, infrastructurii pe diverse categorii şi cu parcuri şi rezervaţii naturale.

Această alternanţă decurge din distribuirea spaţială neregulată a resurselor naturale precum şi

aplicarea unor criterii economice, sociale, de mediu. în acest cadru ecologia şi bioeconomia

pot oferi soluţii originale amenajării teritoriului, astfel încât arii ecologice

corespunzătoare să fie alocate fiecărei ramuri, având ca rezultat complementaritatea

sectorială în plan teritorial.

9. Camarda Adina – op. Citată, pg. 40

14

Complementaritatea astfel rezultată trebuie abordată nu numai din punct de vedere

funcţional ci şi din cel al utilizării raţionale a terenurilor, al creşterii nivelului de ocupare a

forţei de muncă şi a veniturilor, al participării efective la schimburile inter-regionale şi

integrării în structurile şi fluxurile europene, al complementarităţii cu restricţiile impuse de

protecţia mediului . Aplicarea proiectelor de dezvoltare durabilă a turismului debutează încă

din etapele de proiectare şi construire a bazei tehnico-materiale în scopul armonizării cu

mediul, cu comunitatea locală, sau alte sectoare ale economiei, continuîndu-se în stadiul

derulării activităţilor turistice. Fazele desfăşurării proiectelor pot şi trebuiesc urmărite şi

stimulate de organismele autorizate care au chiar calitatea de a stabili strategii privind

rezolvarea deficienţelor apărute pe parcursul derulării acestora.

Principalele categorii de indicatori care redau cat mai exact situaţia dezvoltării

durabile, utiliza la scara larga si la nivel mondial, sunt:

- Indicatori valorici: produsul intern brut (PIB) şi cheltuielile de consum pe

locuitor;

- indicatorul rezultatului dezvoltarii econoimico-social: durata medie a viejii

- indicatori compusi, calculaţi cu ajutorul altor indicatori semnificativi

pentru cercetarea intreprinsa, utilizandu-se metoda mediei aritmetice simple sau

ponderate.

15

CAPITOLUL 2

Locul şi importanţa turismului rural

2.1. Aspecte privind premisele apariţiei şi dezvoltării turismului

rural

Turismul, se dezvoltă ca activitate economică în interdependenţă cu toate

domeniile, manifestându-se astfel rolul lui multiplicator în relaţiile cu acestea10.

Procesul industializării la scară mondială a anilor 1970, a cuprins implicit şi

sectorul turistic, determinând specialiştii în domeniu să prezinte dezvoltarea a acestuia ca o

industrializare a activităţii turistice.

Fenomenul industrializării turismului atât pe plan mondial cât şi la nivel naţional, a

avut ca fundament „viziunea productivistă" a activităţilor turistice, ceea ce a condus la

concentrarea ofertei în centrul zonelor turistice, a investiţiilor corespunzătoare cerinţelor

incluse procesului de amenajare în derulare, a standardizării produselor turistice, fapt ce a

determinat apariţia şi accentuarea accelerată a supraglomerării, diminuarea până la dispariţie

a economiilor locale.

Efectele negative provocate de procesul industrializării la scară largă, crizele şi

schimbările din plan politic manifestate la nivel internaţional, au adus în ultimul deceniu

modificări structurale remarcabile în toate domeniile de activitate.

Derularea activităţilor zilnice în condiţiile unor transformări multiple şi rapide pe

toate planurile economico-sociale şi în special în planul tehnico-informaţional,

favorizează în permanenţă apariţia stresului citadin care devine o armă tot mai periculoasă

pentru fiecare individ în parte şi societate în ansamblul ei. Apare, astfel dorinţa individului

de părăsire temporară a locului de muncă, spre zone liniştite, lipsite de poluare, în care

natura să fie „cea mai bună prietenă a evadării", pentru mişcare, odihnă, recreere, petrecere

a timpului liber. Această dorinţă este facilitată de reducerea orelor săptămânale şi a zilelor

săptămânii de lucru, precum şi de creşterea numărului zilelor destinate concediilor de

odihnă, proces care de-a lungul anilor suferă o transformare în direcţia fragmentării acestora.

Creşterea timpului liber şi tendinţa individului de exercitare a mai multor

activităţi remunerate, au şi ele un efect favorabil asupra practicării activităţilor turistice. De

asemenea, derularea unei activităţi remunerate la domiciliu, are dublă implicaţie în sensul că:

10. Mincui Rodica – op. citată. Pg. 24

16

pe de o parte, oferă persoanei posibilitatea de a obţine un venit suplimentar cu un

efort minim pe care-1 poate cheltui participând la activităţile turistice;

pe de altă parte, poate implica direct individul în activitatea turistică, fiind patronul

unei societăţi cu profil turistic; îşi creează venituri din care le va cheltui tot în acelaşi

sector, fie prin investiţii turistice, fie petrecându-şi concediul într-o „oază

turistică preferenţială".

Alături de aglomeraţia urbană, încă o treaptă în derularea procesului de

dezvoltare durabilă a turismului include creşterea timpului liber, sporirea veniturilor

individului şi creşterea nivelului de cunoaştere şi educaţie,. Reforma sistemului de

învăţământ, progresul tehnico-informaţional şi nu în ultimui rând, „explozia" mass-media

sunt factorii care au ridicat nivelul de educaţie şi cunoaştere a populaţiei, care tinde tot mai

mult spre un alt mod de petrecere a timpului liber.

Turismului i s-au conturat noi valenţe prin practicarea turismului rural, acest nou tip,

fiind adecvat epocii modeme actuale. Turismul rural se derulează în spaţii relativ

nepoluate, neperturbate, locuite de comunităţi tradiţionale, satisfăcând multiple nevoi:

■ nevoia de „evadare" pentru diminuarea stării de tensiune, aceasta fiind

însoţită de o participare activă sau pasivă la desfăşurarea activităţilor turistice;

■ nevoia pentru menţinerea sau refacerea sănătăţii;

■ nevoia de apartenenţă şi dragoste;

■ nevoia de cunoaştere şi educare,

■ nevoia legată de dorinţa de vizitare a rudelor şi prietenilor,

■ nevoia de frumos şi inedit, etc.

Combinarea elementelor fundamentale determină apariţia altor componente care

favorizează dezvoltarea turismului rural durabil, după cum urmează11:

• segmentul de piaţă format din populaţia de vârsta a-III-a îşi exprimă

cererea pentru practicarea turismului rural în vederea refacerii sănătăţii, pătrunderea

într-un cadru natural relaxant, pitoresc ce poate oferi chiar şi experienţe inedite, în

condiţiile în care aceştia dispun de un buget redus;

ca principal punct de pornire, progresul tehnico-informaţional, determină pe de o parte

perfecţionarea echipamentului specific turismului rural care conferă turistului un plus de

confort şi siguranţă, iar pe de altă parte, permite o dezvoltare şi modernizare a

transportului şi telecomunicaţiilor, ameliorând situaţia infrastructurii generale;

11. Ionescu I. – Turismul fenomen social – economic şi cultural, Editura Oscar Print,

Bucureşti, 2000, pg. 38

17

• crearea condiţiilor de perfecţionare a activităţilor de agricultură ar

determina practicarea la scară mai largă a agroturismului, ca parte integrantă a turismului

rural;

• procesul de valorificare a resurselor turistice, cu precădere a celor care

constituie unicate, şi poate fi amplificat prin derularea procesului de promovare, care la

rândul său trebuie supus perfecţionării.

Mulţi dintre specialiştii care au studiat turismul, prezintă şi elemente privind

practicarea turismului rural. Printre problemele abordate se situează şi cea vizând factorii

care favorizează derularea activităţilor turismului rural. Prezentaţi sintetic, factorii care

influenţează apariţia şi dezvoltarea acestei forme de turism sunt:

poluarea accentuată a mediului urban;

agravarea problemelor de sănătate cu care se confruntă tot mai profund populaţia;

şi ineditul aşezărilor rurale ;

oferta diversificată şi excepţională a zonelor montane;

accentuarea nostalgiei privind locurile natale;

sporirea complexităţii muncii, însoţită de intensificarea nevoii de recreere activă în zone

nepoluate;

reducerea duratei săptămânii de lucru;

nevoia pentru „noi formule de vacanţă";

autenticitatea ofertei turismului rural;

scăderea accentuată a puterii de cumpărare;

diminuarea disponibilului bănesc necesar pentru sănătate şi petrecerea timpului liber,

elementele ofertei sunt vândute la preţuri accesibile tuturor categoriilor de consumatori;

accesibilitate în consumarea alimentelor proaspete, a produselor denumite „ecologice",

precum şi creşterea inrersului pentru preparatele culinare tradiţionale;

gospodăriile şi fermele mediului rural dispun de un spaţiu de locuit excedentar; oferta

structurilor de primire turistică conţine elemente auxiliare, care intensifică tentaţia turiştilor

de practicare a unui turism rural activ, cu participare directă la activităţile

desfăşurate;intensificarea practicării turismului religios;

existenţa tradiţiilor etnofolclorico-culturale, care se doresc a fi transmise generaţiilor

viitoare;

tendinţa de îmbătrânire a populaţiei, care este „aruncată" din mediul urban spre locurile

liniştite, lipsite de poluare, care le conferă chiar şi posibilitatea de a-şi mai continua

Relaţiile structurale şi funcţionale care se manifestă actualmente în România, sunt

luate în considerare în cadrul strategiilor de dezvoltare stabilite la nivel naţional. Sub acest

18

aspect, dezvoltarea turismului în spaţiul rural românesc a fost abordată de trei specialişti, din

următoarele puncte de vedere

1.- din perspetiva sistemului exploataţie agricolă - familie;

2.- sub aspectul cercetării identităţii profesionale din mediul rural;

3.- prin prisma relaţiilor economico-sociale din mediul rural.

Acestea sunt privite şi ca tendinţe motivaţionale ale cunoaşterii activităţii de turism

rural, în condiţiile existenţei în România a unor posibilităţile remarcabile de derulare a

acestui tip de turism, argumentate prin prezenţa resurselor naturale şi antropice într-un spaţiu

rural românesc cu multiple tradiţii etnofolclorice, monumente cultural-istorice, muzee etc.

Elementele de condiţionare a turismului şi dezvoltării rurale, care le completează pe

cele prezentate, includ:

infrastructura regională;

resursele funciare şi umane din spaţiul rural;

structura producţiilor, veniturilor şi cheltuielilor în sectorul agricol, ca

element de evaluare a potenţialului agroturistic.

Etapele de restructurare a economiei, se derulează în strânsă corelaţie cu cele

privind dezvoltarea durabilă a turismului rural românesc, care vizează:

orientarea spre activităţile din mediul rural, în sensul că la producătorii agricoli

apare cerinţa de a produce mai mult şi mai bine; reconstituirea fostelor proprietăţi

agricole, aplicarea liberei iniţiative acţionează asupra mecanismului pieţei

mijloacelor de producţie şi a pieţelor produselor agricole, astfel nivelul de trai al

locuitorilor mediului rural devenind dependent de volumul şi calitatea

produselor vândute.Funcţionalitatea activităţilor turismului rural este în acest

mod activată, fiind corelata cu structurile existente şi cu relaţiile economico-

social-culturale stabilite;

conturarea şi stabilirea celor mai adecvate forme de organizare a turismului rural,

ceea ce presupune conturarea limitelor zonelor teritoriale ale acestei forme de

turism, pentru a face faţă cererii din mediul urban;

dezvoltarea efectivă a turismului rural, care se manifestă prin perfecţionarea

structurilor de primire turistică, prin amplificarea activităţilor legate de câteva forme

ale acestui tip de turism: agroturism sau pelerinaj religios, precum şi de

tendinţele de integrare în structurile europene.

Alternativă a dezvoltării durabile a României, turismul rural este considerat un

agregat de tipul produs-preţ-consum, care conferă ţării multiple şanse de integrare în

structurile europene.

19

2.2. Conceptul de turism rural

Turismul în spaţiul rural s-a practicat dintotdeaima, dar s-a conturat, a fost apreciat

şi solicitat pe măsura evoluţiei civilizaţiei, în condiţiile accentuării fenomenelor de

industrializare şi urbanizare, care au devenit factori nocivi urmare a accentuării stresului în

mediul urban poluant.

Ieşirea lumii din acest impas a determinat practicarea turismului într-un mediu

nepoluat, propice contactului direct al turistului cu natura, prin care acesta se întoarce

temporar la obârşie, în armonia vieţii rurale.

Turismul rural, în forma sa pură ar trebui să fie:

• localizat în zone rurale;

• rural din punct de vedere funcţional - bazat pe trăsături specifice ale

lumii rurale cu întreprinderi mici, spaţiu liber, contact cu natura şi lumea naturală,

moştenire tradiţională, comunităţi tradiţionale şi practici tradiţionale;

• redus la scară - atât în ceea ce priveşte construcţiile, cât şi aşezările;

• tradiţional, dezvoltându-se încet şi sistematic şi strâns legat de familie.

Este sub control local şi se dezvoltă în funcţie de binele pe termen lung al zonei;

• de diferite feluri, reprezentând modelul complex al mediului

înconjurător, economia, istoria şi amplasarea.

Orice definiţie funcţională a turismului rural trebuie să stabilească parametrii de

cerere, de ofertă, de experienţă în turism şi măsura în care acesta este întreprins cu

caracter de continuitate în mediul urban sau rural.

În sens larg, turismul rural a fost definit de OECD prin "petrecerea vacanţei în

spaţiul rural"12 Această definiţie include practicarea, într-o perioadă limitată, a unor

activităţi turistice în mediul rural, de către turiştii care sunt găzduiţi în structuri rustice special

amenajate în scopul creerii climatului favorabil derulării acestui tip de turism.

Un grup de cadre didactice din Academia de Studii Economice - Bucureşti a

formulat o definiţie a turismului rural într-o exprimare mini-max (minimum de cuvinte,

maximum de informaţie), prin care acesta este considerat "un concept care cuprinde

activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală, şi care are la bază o strânsă

legătură cu mediul ambiant, natural şi uman"

Impactul turismului rural în planul tehnologic, economico-socio-profesional, al

surselor de venit, al echilibrului ecologic, prin minimizarea consecinţelor negative şi

12. *** The tourism satellite account as an ongoing process, past present and future development,

20

WTO, Madrid, Spain, 2002

21

maximizarea avantajelor, conturează şi accentuează caracterul de activitate intersectorială şi

plurifactorială.

În acest context s-au putut delimita trei elemente esenţiale13

1. comunitatea rurală dornică sau angajată în activitatea turistică

Comportamentul acestei comunităţi nu se evaluează prin respectarea prescripţiilor

legale privind primirea, găzduirea clientelei, a turiştilor, deşi acestea au importanţa lor

bine definită-Educaţia, instruirea specifică pentru intensificarea şi perfecţionarea activităţilor

specifice turismului rural ocupă un rol important, însă decisivă rămâne capacitatea de

primire a comunităţii.

2. patrimoniul natural, cultural şi cel construit

Ambianţa în care se află oferta turistică trebuie să fie atractivă, dar în acelaşi timp ea

trebuie să fie obligatoriu subliniată şi oferită ca un buchet de flori bine asortat, capabil să

smulgă admiraţia, să impresioneze, să se imprime în memoria turistului nu numai ca o

amintire plăcută, de excepţie, dar şi ca o rechemare insistentă.în cadrul patrimoniului

trebuie să se remarce o prezenţa următoarelor tipuri de valori:

valoare "evenimenţială": adică să nu fie un loc izolat, uitat, ignorat de mijloacele

mass- media;

valoare de "modernitate": care oferă posibilitatea de a se întâlni şi discuta cu

parteneri cunoscuţi sau necunoscuţi, dar mai ales de a participa şi a se integra în noua

comunitate culturală pe care doreşte să o cunoască şi pentru care a venit;

valoarea de "notorietate" :apare din nevoia de informaţii pe care turistul încearcă

să le verifice la faţa locului, comparând totul şi judecând in stilul său propriu

veridicitatea şi acurateţea informaţiilor;

valoarea de "individualizare": caracterizat prin efortul de a se sustrage tendinţei

de uniformizare şi maximizare existent în reclame turistice, prin sublinierea acelor

valeaţe care dau personalitate teritoriului gospodăriei, locului unde se află turistul;

valoare "simbolică" a zonei în care turistul îşi petrece vacanţa, care include

aspectele deosebite de natură estetică, artistică, istorică, ce reprezintă componentele

motivaţiei şi deciziei turistului de a cunoaşte, verifica şi savura oferta aleasă ;

3. - mediul înconjurător şi societăţile rurale

Turismul acutizează problemele ecologice prin prezenţa frecventă, organizată a

omului în mediul înconjurător. Această grijă pentru apărarea mediului ambiant se extinde

asupra turismului rural a cărui implementare trebuie să fie de tip ecologic. Acest tip de turism

13. Nistoreanu Puiu – Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2003, pg. 57

22

trebuie să fie o formă de educare colectivă în care binele, frumosul, cinstea, curăţenia,

ajutorul reciproc prevalează negativele acestora.

Entităţile organizatorice ale turismului rural, cu o structură funcţională de servicii

şi cazare eterogenă, debutează cu gospodăria ţărănească, cea mai dorită şi apreciată formă

de găzduire, care este completată cu alte structuri şi forme de primire a turiştilor, motel, hotel

rustic pavilionar, camping, pensiune, sat de vacanţă, tabăra şcolară de creaţie artistică sau

pentru activităţi ecologice.

Gospodăria este structura de primire turistică cea mai reprezentativă pentru turismul

rural, aici împletindu-se annonios primirea şi găzduirea turiştilor cu serviciile de servire a

mesei, care includ oferirea unor alimente prospete şi băuturi din surse proprii, locale, precum

şi cu serviciile ce cuprind activităţi de destindere şi animaţie cuprinzând elemente legate de

arta şi creaţia populară, de manifestările etnofolclorice, tradiţii, sărbători, specific local etc.

Acest tip complex de structură de primire turistică poate fi abordată din punct de

vedere sistemic, considerându-se că îndeplineşte caracteristicile principale specifice unui

sistem:

în cadrul obiectivelor, a motivaţiilor şi finalităţii existenţei gospodăriei sunt

consemnate: obţinerea produselor de origine vegetală, animală, oferirea de produse şi

servicii specifice practicării turismului rural;

componenta constructivă, care din punct de vedere teoretic trebuie să cuprindă

totalitatea elementelor sau entităţilor sistemului, pentru gospodărie este reprezentată

de elementele de natură umană, materială, financiară, tehnologică, organizatorică;

componenta funcţională sau dinamică a sistemului, include relaţiile şi raporturile

stabilite între elementele componente.

Caracteristicile prezentate conferă gospodăriei posibilitatea de a funcţiona nu numai

ca un sistem cibernetic, dar şi ca unul tehnico-economic, social, complex, dinamic,

deschis şi probabilistic,astfel:14

caracterul tehnico-economic este determinat de natura tehnică şi tehnologică

a elementelor componente care sunt utilizate de subsistemul operaţional în procese de

producţie specifice, dar obligatorii în viziunea economică, întrucât ele intervin prin

calitatea, cantitatea şi costul lor;

■ sistemul social este rezultatul existenţei componentei umane a gospodăriei;

■ caracterul complex este dat de complexitatea elementelor sale primare şi

structurale, a factorilor care acţionează asupra ei, a relaţiilor din interiorul acesteia şi cu

exteriorul;

14. Nistoreanu Puiu – op. citată. Pg. 59

23

■ caracterul dinamic este rezultatul necesităţii adaptării permanente la

modificările mediului şi a unor factori externi modificându-şi starea în sensul asigurării

unui echilibru, dar mai ales în sensul amplificării ei;

■ sistem deschis întrucât face parte din sisteme superioare, ea devenind de fapt,

un subsistem al acestora, intrând în multiple relaţii cu alte subsisteme- unităţi economice

furnizoare de ceea ce are nevoie, unităţi care preiau sau unde valorifică produsele obţinute,

sau în relaţii cu sistemul general care este economia naţională;

■ caracterul probabilistic al sistemului „gospodărie ţărănească" este imprimat de

faptul că este permanent influenţată de factori naturali, biologici, externi, legaţi de

existenţa sau inexistenţa unor resurse,.de elementele pieţei resurselor a pieţei produselor şi

serviciilor.

În condiţiile în care gospodăriei i se ataşează terapia muncii fizice, deci turiştii

participă la activităţile specifice acesteia (hrănirea animalelor, tăiatul lemnelor, strânsul

fânului şi recoltelor etc) se poate vorbi de practicarea agroturismului.

Agroturismul, ca formă particulară a turismului rural, este limitat la nivelul

gospodăriei ţărăneşti, prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare şi a serviciilor

agroturistice, având o ofertă de cuprindere mai restrânsă decât turismul rural. Astfel, el poate

fi privit din următoarele puncte de vedere15:

• al structurii de primire turistică: ca element de valorificare a excedentului

spaţiului de cazare existent într-o gospodărie, care este amenajat şi pregătit pentru

primirea clienţilor- turişti;

• al activităţilor: ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodărie în

vederea consumului de către clienţii-turişti care sosesc în spaţiul rural cu dorinţa de a-

şi satisface motivaţiile sosirii prin implicare directă, activă dar neremunerată;

• al economiei locale: ca o sursă de realizare şi sporire a veniturilor locale.

Activităţile din gospodărie se desfăşoară în strânsă corelaţie, agroturismul fiind

definit din acest punct de vedere ca "un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria

ţărănească, spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată vin în mediul rural

pentru relaxare, odihnă şi agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri, pentru

satisfacerea unui hobby, iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale, pentru studii şi

documentare, precum şi multe alte activităţi specifice. Deşi se desfăşoară în acelaşi spaţiu,

agroturismul şi turismul rural sunt două noţiuni care se identifică până la un anumit nivel,

fiecare fiind completat şi conturat de diferite elemente de departajare.

15. Glăvan Vasile – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pg. 34

24

Un element specific turismului rural este reprezentat de celelalte tipuri de structuri

de primire:

• motelul este inclus în cadrul structurilor de primire ale turismului rural atâta

timp cât e situat în apropierea localităţii rurale şi oferă servicii specifice acestui tip de turism;

• hotelul rustic pavilionar este considerat acel tip de hotel turistic situat în

mediul rural, oferind mai multe pavilioane rustice;

• cazarea in campinguri necesită pentru turismul rural elaborarea şi

aplicarea unor reglementări specifice acestei forme de turism care să includă elemente

legate atât de terenurile pe care sunt amplasate, cât şi de comportamentul turiştilor;

• pensiunile turistice au, ca şi gospodăriile, o capacitate cuprinsă între 3-

20 camere, oferind turiştilor găzduirea, servirea mesei şi servicii de agrement, dar ele pot

funcţiona atât în cadrul locuinţelor cetăţenilor cât şi în clădiri independente ce includ

spaţii special amenajate pentru cazarea turiştilor pregătirea şi servirea mesei acestora;

• în cadrul taberelor şcolare, de creaţie artistică sau pentru activităţi ecologice, se

desfăşoară activităţi ce asigură menţinerea şi transmiterea unor tradiţii cultural-artistice

populare româneşti dezvoltarea unor aptitudini şi îmbogăţirea cunoştinţelor din diverse

domenii sau chiar de creaţie artistică, în contextul menţinerii, protejării şi conservării

mediului natural. Pe fondul acestora, turismul rural ecologic şi cultural prinde contur prin

desfăşurarea unor simpozioane colocvii sau expoziţii, cu o tentă adecvată.

Structura de primire turistică împreună cu satul şi spaţiul, în condiţiile derulării

activităţilor specifice turismului rural creează tendinţa de comprimare a timpului şi

spaţiului, conferind acestuia o activitate şi un interes crescând pentru practicarea lui,

modificându-şi favorabil dimensiunile dezvoltării economice, sociale şi culturale.

Satul reprezintă "agregatul" care include îmbinarea armonioasă a capacităţii de

primire, servire a mesei şi de desfăşurare a unor activităţi de agrement, a serviciilor aferente

acestora, a resurselor naturale şi antropice şi a vieţii cotidiene specifică localităţilor rurale

cu dimensiunea umană de la simplii localnici până la remarcabil artizani şi meşteşugari cu

intimitatea socială şi animaţia locală în contextul promovării tradiţiilor culturale,

etnofolclorice, a păstrării şi conservării mediului rural. El este definit ca o "aşezare rurală

pitorească, bine construită, situată într-un mediu nepoluat, păstrător de tradiţii şi cu un bogat

trecut istoric, care în afara funcţiilor politico-administrative, sociale, economice şi culturale

proprii, îndeplineşte sezonier sau în tot cursul anului şi funcţia de primire şi găzduire a

turiştilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită"16

16 Mitrache Şt. Manole V, Stoian M – Agroturism şi turism rural, Editura Fax Press, Bucureşti, 1996,

pg. 29

25

Aspectul satului este ceea ce apare vizibil în peisajul ce constituie o sursă de

atractivitate a turismului rural. Satul de tip răsfirat prezintă elemente de o deosebită

atractivitate diferenţiindu-1 atât de satul Europei Centrale, de "tip german", cât şi de cel

italian sau francez din sud, cu case etajate care escaladează pantele.

Petrecerea timpului liber în mediul rural, în condiţiile derulării vacanţei, presupune

practicarea unui turism rural care este rezultatul unei profunde întrepătrunderi între 3

elemente:

• cadrul rural, care presupune existenţa mediului rural sub aspectul aşezării din

punct de vedere geografic, economico-social şi politic;

• potenţialul uman, ce vizează, localnicii atât ca rezidenţi ai aşezării rurale, dar şi

în dubla lor ipostază de locuitori ai acestui spaţiu şi forţa de muncă din turism, în contextul

vieţii locale cotidiene.

• produsul animaţiei turistice, reprezentând efectul motivaţiei care stă la baza

deplasării turismului către aşezarea rurală; acesta include o multitudine de elemente de la

preparatele gastronomice şi băuturile alcoolice sau nealcoolice tradiţionale consumate, până

la rezultatele drumeţiilor, a vizitării obiectivelor ce ţin de potenţialul antropic, a practicării

sporturilor, a participării la derularea activităţilor din gospodării, ateliere meşteşugăreşti, sau

a celor legate de manifestările etnofolclorice.

Prin turismul rural se poate înţelege deplasarea unei persoane într-o zonă rurală

nepoluată, unde este găzduită cel puţin 24h într-o structură de primire turistică adecvată

mediului rural, cu scopul petrecerii timpului liber într-un mod cât mai diversificat, în strânsă

concordanţă cu natura, cultura şi arta ţărănească, în condiţiile existenţei posibilităţii de a

consuma alimente proaspete naturale.

Această formă de turism presupune ca turistul să accepte stilul de viaţă rural,

confortul şi serviciile corespunzătoare acestuia.

Oferta aşezărilor rurale poate fi inclusă într-un program din cadrul turismului

itinerant, acesta numindu-se, în acest caz, turism rural itinerant.

Studierea complexă a turismului rural este necesară pentru explicarea conţinutului,

evoluţiei şi consecinţelor practicării acestuia asupra fiecărui individ şi a societăţii în

ansamblul ei. Evaluarea rezultatelor activităţilor acestei forme de turism permite persoanelor

implicate direct în organizarea şi desfăşurarea lor, precum şi celorlalţi operatori sau agenţi

economici să ia decizii privind o mai profundă implicare în acest domeniu.

26

2.3. Turismul rural pe plan intern şi internaţional

2.3.1. Consideraţii privind organizarea turismului rural în România

Poziţia geografică a României care imprimă particularităţi naturii şi activităţii

umane, completată cu prezenţa Carpaţilor, Dunării şi Mării Negre, conferă ţării o puternică

personalitate geografică, dublată de o vocaţie turistică deosebită.

România prin îmbinarea armonioasă a diverselor şi spectaculoaselor forme de

relief a climei favorabile practicării turismului în tot cursul anului, a florei, a faunei, a

potenţialului antropic, a tradiţiilor care nu s-au pierdut în negura vremii, dispune de un

patrimoniu turistic ce se poate dezvolta şi moderniza prin activităţi de valorificare şi

promovare în contextul evoluţiei durabile şi ecologice a turismului rural.

În România s-a practicat din cele mai vechi timpuri, cazarea vizitatorilor ocazionali

la săteni acasă, dar în mod neoficial, deci se poate vorbi de un turism rural spontan,

sporadic, întâmplător şi neorganizat care începe să se contureze începând cu anii 1920 - 1930

Păstrarea şi transmiterea potenţialului natural şi antropic, a culturii materiale şi

spirituale specifice satului românesc au condus la identificarea activităţii turistice în mediul

rural, începând cu anii 1967 şi 1968, când s-au înregistrat primele acţiuni turistice în spaţiul

rural, pe grupe de turişti (deci organizat) pe litoralul românesc al Mării Negre şi în Delta

Dunării17.

Anul 1972 reprezintă începutul practicării turismului rural organizat astfel ca la

cererea Ministerului Turismului, Centrul de Cercetare pentru Promovarea Turismului

Internaţional identifică şi selectează 118 sate reprezentative pentru România care sunt

introduse în circuitul turistic intern şi internaţional.

În 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se aproba cadrul de

organizare, funcţionare şi îndrumare a aşezărilor rurale declarate "sate turistice", pentru ca

în anul următor (1974) să fie interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare,

prin Decretul nr. 225/1974 (cu excepţia satelor Lereşti, Rucăr, Sibiel, Crişan, Murighiol).

Activitatea de stimulare, promovare şi lansare a turismului rural se intensifică după

1989, când practicarea lui ia amploare, urmare a interesului crescând pentru această formă de

turism.

Produsul turistic rural inclus în program reprezintă obiectivul principal al

inrinerariilor pe care le găsim, în vederea comercializării, sub diverse denumiri:"Drumul

17. Erdelli G., Istrare I – Potenţialul turistic al României, Editura Universităţii, Bucureşti, 1996, pg.

30

27

vinului", "Drumul peştelui", "Pe urmele lui Dracula", "Pe urmele haiducilor", "Acasă la

meşterii populari" sau "Drumul vrăjitoarelor".

Turismul rural itinerant poate fi şi el spontan sau organizat Cel organizat se

derulează apelând la mijloacele clasice de transport (autocar, tren, avion, şalupă, etc.) sau la

unele specifice practicării acestui tip de turism: cai, căruţe, sănii, mocăniţe (tren cu

ecartament îngust), biciclete, bărci etc.

Promovarea turismului rural itinerant este obiectivul principal pe care trebuie să se

axeze dezvoltarea acestuia, el presupunând utilizarea unor mijloace tradiţionale: suporturi de

vânzare (ghiduri, broşuri, pliante, cataloage), obiecte publicitare, prezenţa la manifestări de

turism, utilizarea mediei (TV, publicaţii, radio, internet), oferind posibilitatea transmiterii

informaţiilor în cât mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Tot ca forme particulare ale turismului rural se pot evidenţia şi următoarele două

tipuri 18

• turismul verde: desfăşurat în spaţii rurale apropiate parcurilor naţionale, a

celor naturale, a rezervaţiilor biosferei, a celor naturale este un turism practicat în

special de cei care iubesc produsele ecologice;

• turism alb: turismul sporturilor de iarnă;

• turism albastru: turism practicat la mare.

Practicarea oricărei forme particulare a turismului rural are ca efect o dezvoltare

durabilă a acestuia datorată:

• conservării şi valorificării superioare a resurselor naturale şi antropice;

• implicării reciproce a silviculturii;

• desfăşurării la scară largă a manifestărilor culturale specifice spaţiului

rural,

activităţilor de păstrare, conservare şi transmitere a artei şi meşteşugurilor locale, a

festivităţilor şi obiceiurilor etnofolclorice tradiţionale;

• protejarea şi valorificarea gospodăriilor, a structurilor de primire turistică

rurală;

• îmbunătăţirii aduse mediului rural din punct de vedere a infrastructurii;

• diversificării meseriilor şi a locurilor de muncă prezente în respectivele

spaţii

rurale, păstrarea unor locuri de muncă de o mare importanţă pentru

desfăşurarea activităţilor turismului rural;

• accentuarea rolului femeilor în cadrul activităţilor derulate pentru

practicarea

28

turismului rural.

Asociaţiile familiale sau diferite persoane sunt ajutate, stimulate prin Decretul Lege

nr. 54/1990 în privinţa desfăşurării activităţilor de turism rural, pentru ca în următorul an, prin

18. Nistoreanu Puiu – op. Citată., pg. Pg. 54

Legea nr. 31/1991 să se permită organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, ca

suport al înfiinţării agenţilor economici care au ca obiectiv şi desfăşurarea atât a activităţilor

specifice turismului rural cât şi a celor auxiliare.

În toamna anului 1994 se înfiinţează cu sprijinul Ministerul Turismului una din cele

mai importante organizaţii neguvernamentale şi non-profit: ANTREC - Asociaţia Naţională

de Turism Rural, Ecologic şi Cultural. ANTREC, care din 1995 devine membru EUGÎTES,

astfel că pe parcursul celor 5 ani de activitate şi-a demonstrat iniţiativa şi capacitatea

organizatorică în crearea unei reţele viabile în acesta parte a Europei, aflată în adevărată

competiţie cu ţări cu veche tradiţie în acest domeniu.

Procesul de fundamentare şi conturarea turismului rural este intensificat atât prin

Ordinul Ministrului Turismului nr. 20/1995 care stabileşte normele şi criteriile de clasificare a

pensiunilor şi fermelor agroturistice, cât şi prin HG nr. 41/1996 în care sunt mentionate

normele specifice privind accesul turiştilor în structura de primire, evidenţa lor şi asigurarea

securităţii acestora. Ordonanţa nr. 63/1997 prevede mai multe categorii de facilităţi, care se

acordă asociaţiilor familiale, persoanelor fizice şi societăţilor comerciale care au ca obiect de

activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni. Prin aceeaşi ordonanţă se lărgeşte aria de

desfăşurare a turismului rural, acesta organizându-se şi funcţionând în întregul spaţiu rural

montan, de deal sau câmpie, incluzând satele şi comunele care aparţin oraşelor şi

comunelor. Legea nr. 65/1997 înscrie facilităţi acordate sub forma unor credite cu dobânzi

avantajoase întreprinderilor mici şi mijlocii sau unităţilor cooperatiste, cu scopul creării de

noi locuri de muncă pentru şomeri, printr-un program elaborat de Ministerul Muncii şi

Protecţiei Sociale.

Actele legislative stipulează şi următoarele condiţii pentru organizarea unei

pensiuni turistice rurale:

• amplasarea pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite

de

surse de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa

turiştilor,

• dotările din camere şi din grupurile sanitare destinate turiştilor vor fi cu

exclusivitate la dispoziţia acestora. In interiorul camerelor nu se admit obiecte

personale ale proprietarului (articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, bibelouri sau alte

29

obiecte care ar stânjenii turiştii);

• spatiile pentru prepararea şi servirea mesei, în cazul în care sunt destinate

şi

pentru consumatorii din afara, numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de

cazare, dar mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifică similar unităţilor de

alimentaţie pentru turism, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul

Turismului (M.O. nr. 242 bis/1999, M.O. nr. 582 bis/2002);

• pensiunile turistice rurale care dispun de teren pentru asigurarea

serviciilor

de campare vor respecta, pentru montarea corturilor şi rulotelor, criteriile privind

echiparea sanitară şi dimensiunea parcelelor, conform criteriilor minime privind

clasificarea campingurilor, satelor de vacanţă şi a popasurilor turistice din Monitorul Oficial

al României, partea I, nr. 582 bis/2002.

Obţinerea certificatului de clasificare este posibilă, în condiţiile în care agentul

economic al structurii de primire turistică va întocmi şi transmite Ministerului Dezvoltării

Regionale şi Turismului documentaţia necesară, cu 30 zile înainte de începerea activităţii

acesteia. Eliberarea acestui certificat se face, după o verificare a situaţiei în teren, în termen

de cel mult 60 de zile de la data primirii documentaţiei, acesta trebuind a fi afişat la loc

vizibil pentru turişti, în respectiva unitatea turistică.

Facilităţile stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 63/1997 (M.O.nr.226/1997),

cuprind:

♦ asistenţă tehnică de specialitate, sub diferite forme, din partea Ministerului

Dezvoltării Regionale şi Turismului şi a asociaţiilor profesionale;

♦ acordarea unor priorităţi în cazul instalării liniilor pentru telecomunicaţii;

♦ consiliile locale beneficiază de posibilitatea de a pune la dispoziţie din

terenurile disponibile, în formele şi condiţiile prevăzute de lege, suprafeţe de teren

necesare construirii, dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice rurale;

♦ oferta turistică trebuie să fie inclusă în materialele promoţionale turistice

editate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi ANTREC;

♦ includerea în programele de învăţământ cu profil de turism sau agricol a

problemelor specifice pensiunilor turistice rurale.

Persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi societăţilor comerciale care au ca obiect

de activitate asigurarea serviciile turistice în pensiuni turistice rurale, se acordă facilităţi ,

după cum urmează:

■ organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei

30

iniţiative, aprobate prin HGR nr. 364/15.05.1996 în completarea HGR nr. 201/1990

pentru aprobarea Normelor de aplicare a Decretului Lege nr. 54/1990;

■ aprobarea a două amendamente la Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 83/1994,

pentru apărarea intereselor locuitorilor zonei montane;

■ stabilirea "Normelor şi criteriilor privind clasificarea pe flori (margarete)

a pensiunilor turistice rurale" aprobate prin OMT nr. 20/1995 şi publicate în M.O.

nr.10/1995.

Se impune, de asemenea, o corelare între produsul turistic, format ca un tot unitar

al activităţilor desfăşurate în cadrul structurilor de primire turistică rurală (cazare, masă,

agrement) şi calitatea dotărilor, a echipamentelor împreună cu aspectul general ala spaţiilor

de cazare cu cele pentru alimentaţie şi agrement. Oferta turistică rurală este dispersată în 31

judeţe, care acoperă, în general, ariile montane şi deluroase, dar şi de câmpie (jud. Ilfov), de

deltă şi litoral marin. Turismul rural în România a cusnoscut în ultimii ani o evoluţie

ascendentă, datorată îmbunătăţirii condiţiilor economico-sociale-culturale. Această tendinţă

reprezintă, în primul rând, rezultatul influenţelor de natură economică manifestate la nivelul

ţării; ele au impus direct sau indirect o nouă necesitate şi "modă" de "evadare" în spaţiul

rural. Actualmente există tendinţa permanentă de îmbunătăţire a infiastructurii, structurii,

elementelor cantitative şi calitative care compun oferta turismului rural românesc în vederea

alinierii acestuia la standardele internaţionale.

2.3.2 Turismul rural în circuitul turistic mondial

Practicarea turismului rural la nivel mondial a fost studiată şi dezbătută în diferite

lucrări de specialitate prin publicaţiile câtorva autori din domeniul turismului: P. Nistoreanu,

V. Găvan, ŞL Mitrache, Bold Ion.

Elementelor specifice practicării turismului rural internaţional, evidenţiate din

scrierile respectivilor autori sunt prezentate în acest subcapitol sub forma unei sinteze.

Primele însemnări privind practicarea turismului rural au fost semnalate din 1840,

în Elveţia, sub denumirea de "aventură turistică", urmare a călătoriei unei tinere

exploratoare britanice care a descoperit în Alpii elveţieni o lume mirifică, mai târziu zona

Château d'Oex devenind un puternic punct de atracţie în special pentru turiştii englezi.

Astăzi, în Elveţia, fenomenul de practicare a turismului rural a luat amploare, astfel

că în majoritatea localităţilor chiar angajaţii structurilor de primire cresc animale care

sporesc atractivitatea peisajului, determinând şi o diversificare a serviciilor turistice oferind

multiple posibilităţi de agrement.

Vacanţele sunt programate, în mod eşalonat în patru perioade, turistul putând intra

31

în posesia unui certificat transmisibil, pe baza căruia îşi poate alege petrecerea acestora în

diverse localităţi, iar în cadrul unui sejur amânat în anul următor poate pleca pentru două

săptămâni, cumularea fiind posibilă în mod nelimitat.

O altă ţară cu vechi tradiţii în practicarea turismului rural este Franţa.

Această formă de turism a fost considerată o soluţie a problemelor din agricultură,

dezvoltarea ei fiind posibilă urmare a tendinţei cetăţenilor de a mai avea o reşedinţă a

familiei la ţară şi a manifestării fenomenului de fragmentare a vacanţelor permiţând

petrecerea timpului liber în mai multe locuri.

Turismul rural, în Franţa, este practicat în special de familiştii care se pot bucura

de fragmentarea vacanţei, făcând posibilă petrecerea timpului liber în mai multe aşezări

rurale de la Haute-Savoie, Herault, Saone şi Loire, Cotes d'Armor, Bas-Rhin până la

Bourgogne, Bretagne sau Alsace.

Turismul rural este promovat şi dezvoltat prin activitatea diverselor asociaţii: "Gîtes

de France", "Logis et Auberges de France", "Station vertes de vacances", "Relais du

Silence", "Camping et Caravaning", care sunt preocupate în oferirea unor servicii cât mai

complexe şi complete turiştilor ce poposesc în spatiile rurale.

În 77 sate selecţionate se promovează programul "Vacanţa Vârstei a Treia în Satele

Turistice" cu ecou dezvoltată atât pe plan intern cât şi internaţional.

Specific turismului rural francez, sistemul "Cleconfort" dispune de o reţea proprie

de organizare şi omologare a locuinţelor el oferind un loc de găzduire fie sub forma unei

case, fie a unui apartament într-o casă, imobil sau reşedinţă într-o staţiune sau zonă turistică

din mediul rural de la munte sau mare.

În Austria, turismul rural se identifică prin existenţa "satului turistic de recreaţie"

şi a "staţiunii de odihnă".

Uniunea Comunală austriacă consideră "satele turistice de recreaţie" acele aşezări

săteşti cu caracter predominant ţărănesc, în care turistul poate să-şi petreacă concediul în

izolare şi linişte şi în acelaşi timp să cunoască obiceiurile şi bogăţia folclorică a zonei.

Aceste aşezări corespund, prin numărul şi structura populaţiei, umri model de sat care

prezintă o arhitectură integrată în stilul ţinutului, unităţi modeste a căror dotare nu

depăşeşte preţurile medii şi restaurante cu specific ţărănesc. De asemenea oferă posibilitatea

prezentării unor obiecte de artă, a desfăşurării unor manifestări cu caracter sportiv sau

etnofolcloric.

Tipurile de localităţi care se încadrează în această categorie trebuie să fie izolate, cu

o totală lipsă de zgomot, pentru a încuraja concediile familiale, creând posibilităţi de

cazare şi spaţii de joc pentru copii, tipice locurilor.

32

"Staţiunile de odihnă" sunt localităţi special organizate, cu o poziţie, aspect,

structură şi izolare asemănătoare satului turistic de recreaţie, dar prin numărul turiştilor, a

echipamentelor şi a preţurilor, îl depăşesc, fiind considerat pe o treaptă superioară în

categoria noilor tipuri de localităţi turistice. Multe dintre acestea, denumite Erholungdorfer

oferă sejururi numai pentru familii, deoarece dispun de creşe, cămine, terenuri de joacă

special amenajate pentru copii, în care lucrează personal calificat, de specialitate. Se acordă

reduceri, în medie de 15% pentru copii de la 3 la 8 ani, iar în extrasezon costul sejurului

este mult mai redus.

Şi Germania se situează printre ţările cu tradiţie în practicarea turismului rural.

Astfel, se menţionează din 1965 contribuţia societăţii germane pentru agricultură (DLG) şi o

organizaţie pentru stimularea opiniei publice (IMA), care aveau ca obiectiv de activitate

stimularea şi dezvoltarea turismului rural.

Această formă de turism, care-şi pune amprenta în sens pozitiv asupra comerţului şi

micii industrii germane, se desfăşoară într-un cadru ce depăşeşte 2/3 din spaţiul rural

german, concentrându-ae în regiunile Schwartzwald şi Messen, Rhenania de Word,

Westfalia, Hessen, Bavaria, Baden Wurtenberg.

Acţiunea "Vacanţă la ferme ţărăneşti a avut un efect pozitiv, urmare a

posibilităţilor de cazare oferite în regiunea Schwartzwald şi-n partea de nord a landului

Messen, iar prin "Vacanţa la ţară" din 1980 au fost organizate posibilităţi convenabile de

cazare şi masă de la Marea Nordului până la Alpi (2000 locuinţe de vacanţă şi 10.000 de

camere).

"Ferien auf dem Lande" (Ghidul ospitalităţii din Germania) dispune de 3000 oferte

ce include pe lângă serviciile de găzduire şi itinerarii (ciclo-turistice, călare, cu căruţa sau

caleaşca, vizite în atelierele artizanilor) sejururi pentru naturalişti (vânătoare fotografică) sau

călătorii sub forma pelerinajelor, drumeţiilor.

Turismul în Belgia este prezent prin fermele a căror activitate se desfăşoară prin

asocierea a cinci sau şase familii.

Cel mai important element în turismul rural belgian este promovarea produselor

biodinamice, printr-un ansamblu de activităţi de pregătire şi punere în aplicare a acţiunilor de

marketing.

Ferma deţine puncte de atracţie-vânzare pentru produse alimentare obţinute după

reţete tradiţionale, originale, de tipul brânzaturilor, gemurilor, a băuturilor nealcoolice din

fructe şi a celor alcoolice (săli, chioşcuri, standuri). Acestea sunt completate de locurile

special amenajate pentru crearea şi menţinerea bunei dispoziţii, animaţiei (punct de atracţie

printr-un concert al unui folclorist, centru de animaţie pentru copii unde se desfăşoară

33

diverse concursuri de desen sau de confecţionare a unor obiecte, păpuşi etc.)

Activitatea de turism rurale desfăşoară intens din 1973, anul înfiinţării primei

asociaţii şi al debutului turismului rural în Belgia, pentru ca, în timp să ia amploare, la

nivel naţional cuprinzând diferite zone de la Valloma, Flandra, regiune Bruxellesului, unde

întâlnim 260 gituri rurale cu 145 camere, până la Wallotria, unde echipamentele sunt

omologate, controlate şi rezervate prin "Les Gîtes de Wallonie".

Danemarca promovează în turismul rural aşa numitele "vacanţele active".

Derularea activităţilor specifice acestui tip de turism se bazează pe oferirea cazării sub

forma fermelor, apartamentelor independente sau a campingurilor, organizaţia

"Landsforeaaingen for Landboturisme" din Skandenborg punând la dispoziţia turiştilor

aproximativ 3000 paturi în 22 aşezări rurale.

Finlanda, "paradisul" iubitorilor de natură graţie întinderilor mari de apă şi a

suprafeţelor împădurite, oferă un mediu propice practicării turismului rural.

Cazarea turiştilor se face fie în ferme sau gospodării ţărăneşti, aici fiind specifică

practicarea agroturismului şi derularea unor activităţi de agrement sub forma echitaţiei şi

schiului, fie în mici "castele" de lemn (cabane) dispuse în zona lacurilor şi fiordurilor din

jumătatea sudică a Finlandei (5000 aşezăminte cu peste 10 paturi).

În Irlanda turismul rural se practică în special pe litoralul vestic şi partea centrală

între Galway şi Dublin, remarcându-se următoarele zone tradiţionale: Ballyhourra Country,

Joyce Country, Inishowen, Unabhan şi Carlow Country

Turiştii sunt cazaţi fie în ferme, în număr de aproximativ 500 oferind tradiţional

formula "bed a breakfast" (cazare şi mic dejun), completată adesea prin demipensiune sau

pensiune completă pentru 6-10 turişti, fie în apartamente independente sau rezidenţiale rurale

rezervate în edificii antice.

Turiştii care adoptă această formă de turism sunt iubitori şi amatori ai pescuitului,

echitaţiei sau chiar a jocurilor de golf, determinând gazdele să acorde prioritate activităţilor

de dezvoltare şi modernizare a echipamentelor, în special a celor de agrement şi de

ridicare a calităţii serviciilor corespunzătoare acestora.

Dacă în Danemarca turismul era pus în evidenţă prin "vacanţele active", în Italia

întâlnim "vacanţele verzi".

Agroturismul este principala formă de turism preferată de iubitorii de natură şi

tradiţie, astfel că din 1965 este semnalată înfiinţarea asociaţiei "L'Asociazione

Nazionale per l’Agriturismo, l‘Ambiente e il Territorio"care se ocupă de promovarea şi

dezvoltarea lui.

Pitorescul regiunilor Piemonte, Lombardia, Trentino, Ver Veneto, Emilia,

34

Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Abruzzo, Umbria Campania, Puglia, Calabria, Sicilia,

Alto Adige, diversitatea tradiţiilor culturale (tradiţii astronomice italieneşti, cântece şi

dansuri folclorice, arhitectura monumentelor istorice, cu poezia şi legenda fiecărei

aşezări) sunt elementele definitorii ale agrorurismului italian.

În 1995 AGRITURIST editează un ghid care oferă informaţii privind existenţa a 1500

echipamente turistice: ferme, locuinţe antice renovate, pensiunii, case de odihnă, vile moderne,

case tradiţionale, castele şi fortificaţii.

În Portugalia, din 1986 turismul rural se practică sub coordonarea Ministerului

Comerţului şi Turismului, care sprijină dezvoltarea acestui domeniu, acordând credite pe

perioade lungi, nerambursabile 40-60%, cu condiţia desfăşurării acestui tip de activitate timp de

minim 10 ani.

În Bulgaria turismul rural este susţinut de stat (prin credite acordate pe 5 ani), satele

fiind omologate de "Balkanturisf" şi declarate prin Hotărârea Guvernamentală, dacă îndeplinesc

condiţiile privind cadrul natural, căile de acces, oferta de cazare, alimentaţie şi agrement.

Turismul rural este canalizat spre petrecerea vacanţelor în "sate unicat", oferite cu

prioritate turiştilor cu venituri foarte mari şi reprezentanţilor intelectualităţii, tendinţa acestor

aşezări fiind de a-şi completa oferta cu ateliere mici în care să apară contactul direct turist-

meşteşugar-produs, precum şi expoziţii bazar pentru prezentarea şi desfacerea obiectelor de artă, a

suvenirurilor.

În Europa, turismul rural s-a extins în multe zone, cuprinzând şi alte ţări ca: Spania,

Luxemburg, Anglia şi nu în ultimul rând fosta Iugoslavie şi România.

În Europa, în ultimii ani, tot mai multe organisme şi institute s-au pronunţat în favoarea

dezvoltării turismului în general şi în special a turismului rural.

Astfel, în 1987, Elveţia a adoptat deja o "Charta a dezvoltării rurale" la care au aderat şi

Franţa, Italia şi alte ţări ale Europei de Est, adoptând apoi principiile cuprinse în această Chartă.

Consiliul Europei a elaborat campania "Lumea rurală", iar raportul Adunării

Parlamentare cu privire la turismul rural şi integrarea sa într-o politică globală, invită toate statele

membre să promoveze turismul rural care, prin protejarea mediului şi a identităţii cultural-locale,

poate contribui la realizarea unui contract social care va garanta, într-o politică europeană

integrată, echilibrul eco-cultural şi social dintre oraş şi sat.

În cadrul Comisiei Uniunii Europene, ca urmare a experienţelor realizate în cursul Anului

European al Turismului, acţiunile comunitare în favoarea turismului rural merg în direcţia

susţinerii definiţiei, creării şi comercializării produselor "Turismul rural" într-o reţea europeană,

identificabilă prin mărcile de calitate.

Comunitatea Europeană porneşte de la considerentul că spaţiul rural şi viaţa rurală

35

reprezintă bunuri comune tuturor locuitorilor Europei, care trăiesc atât în mediul rural, cât şi la

oraşe, iar marele potenţial al spaţiului rural este în egală măsură de interes pentru toţi. în acest

context Comunitatea Europeană ia în consideraţie şi finanţează deci iniţiativele locale şi propriile

proiecte ale diverselor regiuni.

Societăţile rurale constituie elementul de bază pentru crearea de întreprinderi mici

şi mijlocii şi pentru dezvoltarea activităţilor artizanale locale. Programele şcolare şi de

formare ajută populaţia rurală la dobândirea de calificări noi, care dau competenţă

întreprinderii, activităţilor noi specifice. În prezent are loc o creştere a cererii de produse

agricole cu metode tradiţionale, fără adaosuri chimice.

În dezvoltarea turismului rural pe plan mondial este sesizată tendinţa de valorificare a

mediului rural în condiţiile dezvoltării durabile şi ecologice a zonei, în strânsă concordanţă cu

fidelitatea turistului urmare a calităţii ofertei, cu lansarea şi promovarea produselor acestui tip

turism, printr-o mai bună organizare şi cooperare ia nivel local, naţional şi internaţional.

2.4. Necesitatea extinderii afacerilor în turismul rural

Serviciul de Extindere din Minessota în anul 1991 discută în amănunt numeroasele

probleme vizând resursele, cererea, oferta şi organizarea turismului rural la nivel mondial.

Analizele lor operative privind extinderea afacerilor în turismul rural includ următoarele

elemente:

1. Factorii de accesibilitate şi de spaţiu

Multe activităţi recreative sunt inerent considerate rurale deoarece desfăşurarea lor

necesită un spaţiu mare, deschis, în aer liber, caracteristic regiunilor din mediul rural. Astfel,

preferă mediul rural cei care doresc să se plimbe, să „hoinărească", să practice drumeţiile, să

schieze, să joace golf, să pescuiască, să meargă cu barca, să participe la diferite obiceiuri şi

festivităţi tradiţionale sau chiar la activităţile din fermele sau gospodăriile unde s-au cazat. Unele

din aceste activităţi sunt în declin din cauza distanţei, turiştii din multe ţări preferând ca acestea

să se deruleze cât mai aproape de domiciliu.

Pentru unele afaceri individuale din turismul rural, facilitarea accesibilităţii este esenţială,

deoarece depărtarea, izolarea este avantajoasă şi înseamnă un alt preţ care, inevitabil este absorbit de

clienţi.

Alături de recreerea fizică, activă, desfăşurată aproape de oraşe un rol deosebit de

important îl are activitatea turiştilor care îşi aleg locurile de recreere la distanţe mari datorită

plăcerii de a şofa pe care doresc să şi-o satisfacă de fiecare dată când preferă să-şi petreacă

timpul liber dincolo de „zidurile urbanului".

Modelarea proceselor de variaţie din spaţiu, în circuitul urban-rural şi factorii care le

36

explică, a fost analizată de mulţi specialişti în domeniu, care au considerat că mobilitatea în

creştere de-a lungul timpului a condus la o mai mare penetrare a zonelor rurale în scopul recreerii şi

dezvoltării durabile a turismului rural. De asemenea, s-a ajuns la un concept despre turismul rural,

care vizează traseul turistic, după cum se arată în „Rute Culturale în Europa", ce include drumuri

cu circuite bine stabilite, care scot în evidenţă direct patrimoniul rural, sau panourile publicitare ce

includ oferta acestui tip de turism.

2. Exploatarea complexă privind integrarea afacerilor de turism rural în cadrul

localităţilor

Baza de resurse a turismului rural este asociată cu cea din diverse sectoare de activitate.

Turismul rural este considerat un aliat natural al agriculturii, în special din punct de

vedere al conservării şi protejării peisajului rural, precum şi a elementelor culturale, integrarea

întreprinderilor de turism rural în cadrul localităţilor vizând stabilirea unor corelaţii adecvate.

Silvicultura şi turismul sunt compatibile, astfel încât, înfiinţarea întreprinderilor de turism

rural să se realizeze în condiţiile în care cei direct implicaţi în aceste afaceri, să se adapteze sau

să încheie acorduri pentru o exploatare comună şi complexă corespunzătoare obiectivelor

stabilite de comun acord.

Zonarea în timp şi spaţiu este tot mai mult vizată în diversele programe de înfiinţare şi

dezvoltare a întreprinderilor de turism rural, astfel încheindu-se acorduri interactive şi

reglementări care să cuprindă priorităţi şi facilităţi în direcţiile stabilite.

De asemenea, se încearcă a se rezolva probleme legate de capacitatea de cazare având în

vedere întrebări ca: „Pot oare fermierii sau alţi rezidenţi din mediul rural să găzduiască un număr

tot mai mare de turişti? Câte amplasamente de căsuţe ecologice constituie o ameninţare asupra

mediului? Va fi turismul un efort excesiv pentru sate de a absorbi traficul, sau pentru autorităţile

legale de a asigura infrastructura? Aceste conflicte se pot amplifica până la punctul în care un

grup de beneficiari suferă sau este înlăturat?".

Ca o concluzie, se poate menţiona, că integrarea întreprinderilor de turism rural în cadrul

localităţilor trebuie să fie rezultatul unei exploatări complexe a teritoriului, a activităţilor

domeniilor cu care turismul intră în contact direct sau indirect.

3. Infrastructura şi tehnologia

Cei implicaţi în programele de înfiinţare şi dezvoltare a întreprinderilor turismului rural

se vor confiunta în permanenţă cu problemele vizând infrastructura, atât din punct de vedere

cantitativ, cât şi calitativ.

Adesea infrastructura este concentrată în câteva localităţi, sau de-a lungul autostrăzilor,

astfel încât, dezvoltarea drumurilor, asigurarea cu energie electrică încurajează traficul şi

37

diminuează atractivitatea originală a zonei, deşi la început, rezidenţii primesc cu bucurie aceste

îmbunătăţiri.

Utilizarea intranet-ului, chiar şi-n mediul rural, este într-o creştere rapidă, existând deja

iniţiative în acest sens, cei din programele de înfiinţare şi dezvoltare a întreprinderilor de turism

rural, trebuind să ia în calcul costurile şi beneficiile strategiei de concentrare sau dispersie a

acestei tehnologii.

Argumentele privind crearea locurilor de muncă, a utilizării unui sistem de taxe adecvat,

s-ar putea să nu fie atrăgătoare dacă rezidenţii nu văd unele îmbunătăţiri în serviciile de care

beneficiază, în costurile adiţionale care adesea sunt suportate de întreprinzătorii rurali pentru a

asigura şi întreţine infrastructura de bază, în special:drumurile, energia electrică, apa,

salubrizarea şi telecomunicaţiile.

4. Forţa de muncă

Unul din obstacolele dezvoltării şi extinderii turismului rural, îl constituie lipsa forţei de

muncă calificate.

Complexitatea conducerii unei întreprinderi de turism a crescut considerabil, o problemă

în acest sens, fiind pregătirea de specialitate. Micii întreprinzători din turismul rural nu au acces la

pregătirea de specialitate de care beneficiază marii întreprinzători. Pentru a veni în sprijinul şi

întâmpinarea operatorilor rurali este nevoie de programe flexibile, inclusiv educaţia la distanţă,

oportunităţi extra-sezon şi stimulente economice. Acest lucru duce la ridicarea standardelor

calitative de producţie şi servicii şi la certificarea şi acreditarea operatorilor de turism, acestea în

cele mai multe cazuri fiind condiţionate de pregătirea lor protesională.

5. Design-ul

Integrarea în mediul rural şi conservarea ambientului sunt obiective foarte importante

pentru întreprinderile de turism rural. Nu numai sistematizarea arhitectonică trebuie sa fie cea

potrivită, dar şi amplasarea în funcţie de privelişte este importantă şi, de asemenea, evitarea

tulburării modului de viaţă.

Acolo unde se găsesc elemente de stil tradiţional, autenticitatea este o chestiune foarte

importantă. Austria şi Elveţia, de exemplu, sunt renumite pentru stilul şi dementele lor

tradiţionale, atât în sistematizarea urbană, cât şi în cea rurală.

Încorporarea motivelor tradiţionale este de dorit şi posibilă, chiar şi unde nu predomină

un singur stil. Conservarea patrimoniului este în mod clar unul dintre scopurile turismului rural,

pentru ca foarte multe dintre clădirile vechi pot fi adaptate creativ pentru uzul modera.

Sectorul comercial adesea contribuie la acest proces, pentru ca vechile clădiri şi stilul

tradiţional ajută la crearea mediului social şi comercial dorit.

Motivele regionale şi naţionale pot fi exprimate nu numai fizic (prin clădiri), dar şi prin

38

evenimente culturale, artă, meserii, îmbrăcăminte şi alte tradiţii.

Întreprinderile din mediul rural sunt capabile să întreţină şi să stimuleze tradiţiile în multe

aspecte ale stilului şi operaţiunilor lor.

6. Caracterul sezonier

Activităţile de turism rural se confruntă cu „perioade de vârf' în sezonul estival,

cuprinzând şederi la ferme, „tururi" de vizitare, practicarea diferitelor activităţi de agrement sau

sporturi, înregistrându-se astfel, un adevărat „fenomen de aglomerare", datorată numărului

ridicat de turişti sosiţi în spaţiile rurale. în acest sens, unele strategii pentru extinderea sezonului

turistic au venit în contradicţie cu doleanţele comunităţilor rurale, care doresc să se bucure ue

liniştea şi pacea rurală o mare parte a anului.

Beneficiarii de la sate sunt cei care pot împiedica „vizitele extrasezoniere" sau le pot

încuraja, prin atragerea turiştilor pentru a participa la recoltare sau la unele festivităţi tradiţionale

desfăşurate în perioadele respective.

De asemenea, unii investitori iau foarte în serios în calcul caracterul sezonier atunci când

doresc să facă finanţări în acest tip de turism.

7. Finanţele

Costurile privind dezvoltarea turismului rural sunt adesea ridicate în zonele rurale izolate,

datorate în principal infrastructurii necesare.

Asigurările şi costurile ridicate sunt o problemă pentru turismul rural din Australia, în

timp ce pentru Europa acest tip de turism este considerat o opţiune de vacanţă mai puţin

costisitoare, accesul în unele zone restrângându-se în mod artificial pentru a creea sentimentul de

zonă izolată.

8. Activităţi de susţinere a turismului rural

Tipul, locul, măsura şi ritmul dezvoltării turismului în mediul rural necesită unele

consideraţii speciale. Turismul poate copleşi o localitate, prin distugerea unui mod de viaţă, a

tradiţiilor culturale, prin „alterarea tiparelor" de muncă şi timp liber, datorită incapacităţii de

administrare şi dezvoltare a acestuia.

Determinarea caracterului adecvat al turismului din zonele rurale înseamnă realizarea

unui acord între necesităţile turismului şi sistemul de management şi aprovizionare din locul

respectiv, sau între necesităţile industriei şi dorinţele rezidenţilor.

Legată de problema caracterului adecvat al turismului este paradicma susţinerii.

Intensificarea susţinerii necesită existenţa a două sisteme:

1. - monitorizarea printr-o cercetare a impactului;

2. - urmărirea implicării comunităţii.

Conflictul dintre specialiştii care se ocupă de mediu şi cei care lucrează în exploatările

39

forestiere, demonstrează cât de dificil este să se ajungă la un consens în ceea ce de fapt înseamnă

susţinere.

De un interes deosebit în acest context sunt acele impacte pur rurale, cum ar fi efectele

asupra agriculturii (ex. pierderea locurilor de păşunat) şi unele modificări ale peisajului.

Healey a adus în discuţie câteva metode de a se surmonta problema „resurselor

comune" şi acestea au fost considerate strategii în dezvoltarea susţinerii:

• privatizară resurselor;

• cooperarea, prin asociere, a proprietarilor particulari.

Afacerile din zonele rurale, şi mai ales acelea din medii sensibile, trebuie să facă faţă unor

condiţii unice, care nu se găsesc la oraş. Chiar şi vremea poate deveni un factor foarte costisitor, în

special dacă activităţile de afaceri trebuiesc oprite când drumurile sunt blocate de zăpadă, când

nivelul apelor este prea mare, sau când vântul sau temperatura fac de nedorit vizita într-o zonă

rurală.

Zonele rurale şi aşezările mici, simt de obicei lipsa unui sistem de management sofisticat,

aşa cum se aplică la firmele din mediul urban, sau de la nivel guvernamental, care include mai

puţine resurse şi probabil altfel de cunoştinţe tehnice în cercetare, planificare, marketing şi

management operaţional.

Funcţia turistică a unei aşezări rurale care doreşte să intre în circuitul turistic este

îndeplinită în condiţiile respectării următoarelor criterii:

criteriul valorii etnofolclorice care include elemente etnofolclorice: tradiţii şi ocupaţii

tradiţionale, arhitectură, instituţii muzeale, manafestări folclorice;

criteriul valorii turistice: are în vedere potenţialul natural socio-economic, cultural-

istoric care să favorizeze oferirea unor programe diversificate (culturale-sportive);

criteriul existenţei şi calităţii gospodăriilor ţărăneşti care presupune respectarea unor

standarde de confort, dotare şi igienă sanitare, elaborate de Ministerul Turismului în

concordanţă cu normele internaţionale;

criteriul calităţii ecologice, care priveşte calitatea mediului aşezării rurale şi a

cadrului natural limitrof pe baza relaţiei turism-mediu;

criteriul înzestrării tehnico-edilitare care include elemente ce ţin de alimentarea cu

apă, energie, canalizare, unităţi sanitare şi comerciale, artere stradale, chiar şi dotări sub

forma echipamentelor turistice (de agrement, sportive);

criteriul accesibilităţii care are în vedere atât accesibilitatea în aşezarea rurală, cât şi la

gospodărie sau obiectivele agrementului;

criteriul poziţiei geografice, vizează, aşezarea, rurală ca destinaţie turistică faţă de

centrele emitente de turişti, zonele şi obiectivele turistice de mare valoare, punctele de

40

frontieră, magistralele rutiere şi feroviare etc.

În funcţie de gradul în care o aşezare rurală îndeplineşte cât mai bine aceste criterii,

cererea turiştilor se modifică în acelaşi sens. Pentru o mai bună cunoaştere şi funcţionare a

raportului cerere-ofertă, o selecţionare a turiştilor, se stabilesc tipuri de sate turistice.

Identificarea şi relevarea specificului localităţilor au determinat structurarea satelor

turistice, dupa cum urmează :

• sate turistice etnografic-folclorice;

• sate turistice de creaţie artistică şi artizanală;

• sate turistice climaterice şi peisagistice;

• sate turistice pescăreşti şi de interes vanătoresc;

• sate turistice pastorale;

• sate turistice pentru practicarea sporturilor;

• sate turistice viti-pomicole.

Glăvan V. în lucrarea "Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism" a precizat că

stabilirea criteriilor privind selectarea aşezărilor cu potenţial specific rural ca "sate turistice"19

necesită elaborarea unei metodologii de cercetare care trebuie să includă componente ce sunt

prezentate in figura. 2.1.

41

Fig. 2.1 Componentele metodologice de cercetare a aşezărilor cu potenţial rural specific de ,,sate turistice’’

19. Glăvan Vasile – op. Citată. Pg. 47

42

Necesitatea extinderii afacerilor în turismul rural este rezultatul creerii condiţiilor

favorabile de armonizare a unor elemente care cuprind:

tipuri variate de ofertă pentru cazare;

aprovizionare cu produse agroalimentare, de artă populară tradiţională, meşteşuguri şi

folclor se face direct de către exploataţia agricolă, familia şi comunitatea rurală;

oferta împrejurimilor naturale şi cerinţele ecologice sunt compatibile cu activităţile

turistice;

oferta de locuri de muncă plătite în mediul rural;

echipamentul infrastructural în sectorul serviciilor publice şi private, de a căror servicii

depinde turismul de afaceri (transporturi, comerţ, industrie etc).

Omologării şi brevetării instalaţiilor şi echipamentelor turismului rural românesc este

necesar să i se ataşeze o politică adecvată care ar trebui să cuprindă printre altele şi următoarele

aspecte20.

stabilirea unor obiective precise şi judicios eşalonate în timp, cu implicarea mai activă a

Ministerelor Agriculturii şi Alimentaţiei, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriale;

ameliorarea infrastructurii generale;

amenajarea unor ferme, pensiuni, gospodării turistice model sau pilot, ca dotare şi organizare

a activităţii, dar cu respectarea arhitecturii şi tradiţiilor locale;

identificarea, inventarierea şi valorificarea resurselor turistice şi limitrofe; dezvoltarea şi

modernizarea celor introduse în circuitul turistic cu accent special pe divertisment, animaţie,

agrement şi practicarea sportului;

realizarea sistemului de rezervări naţional sau includerea echipamentelor într-unul din

sistemele de rezervări viabile;

întocmirea unei evidenţe a principalelor evenimente din viaţa satului.

Operatorii din turism trebuie să se organizeze în vederea marketing-ului, a planificării şi

autofinanţării, iar în mediul rural acest lucru este dificil din cauza numărului scăzut de membrii,

distanţelor mari, posibilităţi scăzute, şi din cauza factorilor culturali care acţionează împotriva

colaborării. Dependenţa de unele iniţiative comune de marketing este adesea regăsita în turismul

rural.

S-a insistat pe ideea ca turismul rural să fie integrat în programe de dezvoltare globală, iar

dintre condiţiile necesare pentru ca acest tip de turism să fie încununat de succes, putem

enumera: susţinerea să vină din partea comunităţii şi nu din iniţiative particulare; utilizarea

fonduri de capital activ; existenţa coordonatorilor profesionişti şi încurajarea marketingului.

20. Nistoreanu Puiu – op. citată, pg. 56

43

CAPITOLUL 3

Zona Bran-Moeciu

pe piaţa turistică rurală din România

Dezvoltarea turismului rural în zona turistică Bran-Moeciu a fost posibilă graţie efortului

depus de localnici pentru găsirea şi oferirea, în permanenţă, a unor elemente noi, atractive şi a unor

servicii turistice de calitate, în concordanţă cu cerinţele actuale ale turismului

Fig. 3.1 Circumstanţele practicării turismului rural în zona Bran – Moeciu

Fiind nu numai cea mai veche zonă, dar şi cea mai bine conturată din punct de

vedere al turismului rural, în situaţia intensificării şi accentuării acţiunilor de promovare şi

dezvoltare turistică, viitorul este în favoarea acestei zone turistice.

În acest context se poate studia oferta şi cererea turistică a acestui spaţiu rural,

completându-le cu o previziune a evoluţiei turismului rural, în condiţiile aplicării unor

strategii de marketing adecvate, bazate pe un management eficient

44

3.1 Particularităţile ofertei turistice din zona Bran-Moeciu

Definirea ofertei turistice prin "elemente de atracţie" care motivează călătoria şi

cele destinate să asigure valorificarea primelor, presupune includerea în structura ei a

potenţialului natural şi antropic, a bazei tehnico-materiale, a forţei de muncă precum şi a

condiţiilor de comercializare a acesteia.

Particularităţile ofertei turistice din zona Bran- Moeciu se conturează pe baza

patrimoniului turistic local, a resurselor forţei de muncă şi a serviciilor implicate în derularea

activităţii turistice.

3.1.1. Potenţialul turistic natural şi antropic

Localitatea montana Bran este situată la 200 Km de Bucureşti şi la 25Km de

Braşov, la sud-vest, pe DN 73, la capătul culoarului depresionar dintre Braşov şi

Câmpulung (57Km) pe drumul vechi dintre Ţara Românească şi Transilvania, peste pasul

Giuvala (1240m).

Regiunea Branului are aspect de platformă, fragmentată prin numeroase văi,

platformă ce reprezintă o continuare a depresiunii tectonice Ţara Bârsei, cu o structura

geomorfologică în care zonele de calcar şi conglomerat alternează cu rocile cristaline.

Sectorul Branului se desfăşoară avale de cumpăna de ape de la Ghivala pană la Bran;

este larg deschis sub forma unui amfiteatru, drenat de pârâul Turcului. Bordura sa este

formată din vârful Coarbei 1140 m, vârful Şirnea 1226 m, Muntele Clăbucetu 1361 m,

acestea făcând parte din treapta superioară a platformei brănene. Din acest nivel,

altitudinile scad către Bran şi către pârâul Turcului, formând o treaptă mai uniformă, cea a

interfluviilor de 900m, acoperite cu păşuni şi fâneţe, cu numeroase sălaşe şi cu văi

delimitate strict de culmi muntoase. Pentru acest sector este caracteristică originalitatea

aşezărilor.

Peisajul geomorfologic este completat prin cheile şi cascadele Moeciu şi prin

peştera Liliecilor sau prăpăstiile Măgurei.

Climatul este specific regiunilor de munte. Temperatura medie anuală variază în

jurul valorii de 6°C, astfel, în părţile mai joase situate între satele Simon şi culmea Predeluţ -

Sohodol se înregistrează în jur de 7°C, în timp ce în părţile din jurul Măgurii şi dinspre

Fundata prezintă temperaturi sub 5°C. Mediile multianuale şi lunare ale precipitaţiilor au

valori care nu afectează practicarea turismului.

Aerul ozonat, calmul atmosferic al zonelor depresionare, persistenţa stratului de

45

zăpadă sunt elemente benefice pentru desfăşurarea activităţilor turistice.

Platforma Branului este drenată de bazinul râului Moeciu, având ca principali

afluenţi: Bângăleasa, Şimonul şi Poarta, situaţi pe partea dreaptă a colectorului principal şi

Zbârcioara, aflat pe partea stângă, care colectează apele din zona vestică a platformei, precum

şi de pârâurile Turcu şi Prăpastiei.

O atracţie în plus pentru turişti este vegetaţia spontană, reprezentată de păduri şi

pajişti. Pădurile ocupă suprafeţele cele mai mari (86% din suprafaţa de 193Km a platformei

Branului), fiind situate mai ales la contactul cu muntele, în timp ce pajiştile ocupă părţile

centrale ale Platformei. Predomină fagul, care spre masivul Piatra Craiului urcă până la

1200m , favorizat de roca şi de expoziţia estetică a versantului şi molidul bine conturat pe

versantul vestic al Bucegilor, unde coboară până la 900m. Pe pantele mai abrupte, cu rolul

de a proteja solul, întâlnim pâlcuri de pădure de mesteacăn, răspândite la limita inferioară a

pădurii de molid.

Fauna, prin valoarea ei estetică, recreativ-cinegetică, se impune prin varietate. Este

semnalată prezenţa unor animale ca ursul, mistreţul, căprioara, capra neagră, precum şi a

unor peşti ca: păstrăv, mrean şi clean.

În satul Poarta, la 5 Km de Bran este amenajată o frumoasă păstrăvărie.

Potenţialul turistic şi antropic al regiunii Bran, conturat în timp istoric, îşi extinde

cadrul prin ascesiunea creativă a omului în concordanţă cu cerinţele civilizaţiei modeme.

Astfel, principalele componente pot fi evidenţiate prin următoarea schemă:

46

Fig. 3.2. Potenţialul antropic al zonei turistice rurale Bran - Moeciu

Potenţialul antropic al zonei

Bran

Potenţial socio

-economic

Aşezarea rurală Bran

Potenţialul tehnico-

economic

Instituţii şi evenimente

cultural-turistice

Construcţii contemporane

Unităţi economice

Muzee

Instituţii cultural artistice

Evenimente

Vestigii arheologice si monumente de

artă

Atracţii cultural-artistice

Etnografie şi folclor

Arhitectura

Creaţie şi tehnică

populară meştesugare

ască

Obiceiuri, Tradiţii şi

Manifestărifolclorice

religioasă

populară

Monumente istorice şi de artă

Vestigii arheologice

vestigii şi

Aşezări lineare Bran, Moeciu, Şimon

sate risipite Fundata, Şirnea, Magura

Catune risipite Şerbesti ,Muchia Bordeenilor, Muchia Reiteştilor

Muzeul Vamii Şirnea

Muzeul de etnografie din curtea Castelului BranBiblioteca

Cămine culturale

Olimpiada de vara – Şirnea 24 iunieSarbatoarea dovleacului 30 octombire

Castelul Bran

Cetatea ţăranească Raşnov

Biserica Adormirea MaiciiDomnuluiBiserica Stela Maris

Casa brăneană- din lemn Blokbak si coadă de rândunică- Din zid

Prelucrarea lemnului

Ţesaturi, imprimeuri

Port popular

Plecarea oilor la munte maiMăsurarea laptelui, alegerea celui mai bun crescător de animaleSăniile – 20 iunieSfântul Pantelimon – 9 augustNedeea Munţilor – 25 octombrieRăvăşitul oilor - octombrie

47

Biserici din zid la- Moeciu de Jos 1761- Biserica de Jos – St. Simon

Punctarea principalelor componente ale potenţialului natural şi a celui antropic,

precum şi a unor caracteristici corespunzătoare acestora, confirmă că zona Bran dispune de

un bogat şi valoros potenţial turistic, cu o imensă posibilitate de valorificare.

3.1.2. Baza tehnico-materială din zona Bran-Moeciu

Conturarea patrimoniului turistic al zonei turistice rurale Bran-Moeciu, valorificarea

componentelor fondului turistic natural şi antropic, se realizează prin baza tehnico-materială

existentă. în strânsă concordanţă cu mărimea, funcţionalitatea, gradul de modernizare şi

mtegrare în spaţiul rural Bran-Moeciu, această bază satisface la un nivel ridicat cererea

turistică, agroturistice .

Infrastructura generală reprezintă un element prioritar în dezvoltarea bazei,

modernizarea şi adaptarea ei la cerinţele pieţei turistice, polarizând mişcarea fluxurilor

turistice, modificând favorabil derularea activităţilor turistice.

Zona etnică Bran este formată din trei mari comune, fiecare având în componenţă

mai multe sate, astfel:

- Comuna Bran cu aproximativ 5700 locuitori, majoritatea fiind navetişti

spre aglomerările urbane din jurul Braşovului (Râşnov, Codlea, Zărneşti etc), este formată

din satele: Bran, Predeluţ, SohodoL, Simon şi Poarta;

- Comuna Moeciu cu circa 6000 locuitori, pe o suprafaţă mult mai mare, are

în componenţă satele: Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Cheia, Măgura şi Peştera;

- Comuna Fundata are în jur de 3900 locuitori, pe care îi întâlnim în satele:

Drumul Carului, Fundata, Fundăţica Şirnea.

Identificarea specificului fiecărui sat cu scopul de a contribui la o mai bună lansare a

turismului rural intern şi internaţional, s-a realizat folosind multiple criterii: potenţialul

economic, cantitatea şi calitatea resurselor turistice naturale şi antropice, căile şi mijloacele

de transport, tradiţiile şi obiceiurile etc. Astfel, aceste trei localităţi pot fi considerate

sate climaterice şi peisagistice, precum şi etnografic-folclorice, cu monumente arheologice,

istorice şi de cultură.

Întreaga zonă este străbătută de DN75, accesibil tuturor tipurilor de autoturisme,

precum şi autobuzelor de transport călători de la 3 autobaze ale municipiului Braşov

("Transbus" Zămeşti, "Bus Bran" coloana Moeciu şi "Codreanu" Braşov), care facilitează

venirea în zonă a turiştilor ce folosesc transportul feroviar reprezentat de "punctele nodale"

Braşov, Râşnov şi Zărneşti.

Zona dispune de o reţea de telecomunicaţii destul de bine conturată, cu tendinţa

48

de extindere şi în satele răsfirate la altitudine (Moeciu de Sus, Măgura, Peştera, Sirnea,

Fundăţica), care dispun în acest moment de câte două telefoane (la dispensarul sătesc şi la

magazinele mixte), în localitatea Bran există un oficiu poştal modera care dispune de

racordare la centrala digitală europeană, precum şi de telefoane publice cu cartele. Din orice

loc al zonei Bran pot fi folosite sistemele GSM CONNEX şi DIALOG.

Fiecare familie este racordată la reţeaua de apă potabilă. în satele de altitudine s-

au constituit asociaţii familiale de 10-15 familii racordate la un izvor.In următorii ani se

estimează racordarea la reţeaua ROMGAZ a localităţilor Bran, Moeciu şi Fundata.

Bazei tehnico-materiale generale cunoscută şi sub denumirea de infrastructură i se

alătură cea specific turistică, reprezentată de structurile de primire turistică.

Primele structuri de primire turistică create cu scopul practicării turismului rural au

fost înfiinţate şi semnalate a funcţiona după 1965.

Astfel, alături de Cabana Bran înfiinţată în 1965, apare în 1970 Motelul Bran,

pentru ca după 1990 să fie semnalată prezenţa ofertei Pensiunii Crăiasa Munţilor-Moeciu

din 1992, respectiv a Pensiunii Bran-Moeciu din 1994.

Anul 1994 este cel în care, turismul rural debutează, în sensul că începând cu acest

an sunt înregistrate oficial ofertele structurilor de primire turistică înfiinţate până atunci, la

care se vor mai adăuga cele ale fermelor agroturistice, pe care, în următorii ani le vom

întâlni sub denumirea de pensiuni. Până în 2005, alături de oferta Hanului Rucăr şi a

Cabanei Predeluţ va fi înregistrată şi cea a altor pensiuni înfiinţate ulterior.

Datele privind oferta de cazare a zonei Bran-Moeciu sunt furnizate de Direcţia

Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran.

Capacitatea de cazare existentă în zona Bran-Moeciu (număr locuri)

0

500

1000

1500

2000

2500

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Hanuri şi moteluri

cabane

pensiuni

pensiuni agrotuirstice

total

49

O imagine a dimensiunii ofertei, sub forma capacităţii de cazare existentă a

turismului rural din zona Bran-Moeciu este redată prin fig. 3.1, din care se distinge tendinţa

generală de creştere a a acesteia, în perioada 2000 - 2009.

În condiţiile unei oferte aproape constantă, privind numărul locurilor de cazare

turistică rurală a hanurilor, motelurilor şi cabanelor turistice, această creştere este rezultatul

influenţei exercitate de sporirea accentuată a numărului locurilor de cazare turistică oferite de

pensiuni şi în special de pensiunile agroturisfice. Tendinţa se manifestă ca urmare a

creşterii cererii pentru cazarea în acest tip de structură de primire turistică rurală, prin însăşi

specificul turismului rural practicat.

În perioada 2000 - 2009, pe fundalul evoluţiilor prezentate privind capacitatea de

cazare existentă oferită de structurile de primire turistică rurală din zona Bran-Moeciu, se

înregistrează mutaţii structurale reduse.

Tabel. 3.1.

Tipuri de structuri

de primire turistica

Structura capacitatii de cazare existenta pe tipuri de unitati (%)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Hoteluri si moteluri 18 14 19 15 14 13 11 11 11 10

Cabane 4 3 3 2 3 2 2 2 2 2

Pensiuni 40 45 23 32 30 30 28 28 29 29

Pensiuni

agroturistice38 38 55 51 53 55 59 59 58 59

total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Sursa Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran

Fig. 3.1 Fig. 3.2.

Oferta de cazare din hanuri, moteluri şi cabane turistice a cunoscut o evoluţie

aproape constantă, dar cu tendinţă de scădere, se confruntă cu probleme financiare datorate

ofertei nesatisfăcătoare, din punct de vedere calitativ, ceea ce le-a conferit din punct de

vedere structural o poziţie nesemnificativă în raport cu celelalte tipuri: pensiuni şi pensiuni

Structura capacităţii de cazare existentă pe structuri de primire turistică în 2009

40%

38%

18% 4%HANURI SI MOTELURI

CABANE

PENSIUNI

PENSIUNI AGROTURISTICE

Structura capacităţii de cazare existentă pe tipuri de structuride primire turistică în 2009

59%29%

10% 2%HANURI SI MOTELURI

CABANE

PENSIUNI

PENSIUNI AGROTURISTICE

50

agroturistice.

Aceaste mutaţii structurale semnalate anterior sunt rezultatul eforturilor depuse

de localnici, de autorităţile locale sau de organizaţiile internaţionale în ceea ce priveşte

diversificarea ofertei turistice rurale, conform tendinţelor manifestate de cererea turismului

rural. Au apărut construcţii arhitecturale cu specific rural regional, care sunt înregistrate ca

pensiuni agroturistice şi pun la dispoziţia turiştilor o dotare la standarde cât mai apropiate

de cele internaponale.

Concurenţa care apare astfel, între pensiuni şi pensiuni agroturistice se evidenţiază

ca ofertă, sub forma numărului unităţilor şi a locurilor de cazare puse la dispoziţia turiştilor.

În acest context, numărul locurilor de primire turistică oferite de pensiunile

agroturistice a cunoscut un proces de creştere continuă, comparativ cu al pensiunilor, care se

confruntă cu o scădere destul de pronunţată. Această schimbare structurală manifestată din

2000 până în 2009, este evidenţiată prin valorile procentuale în creştere cu 21% pentru

pensiunile agroturistice şi în scădere cu 11%, în cazul pensiunilor.

3.2 Cererea şi consumul în zona Bran- Moeciu

3.2.1 Analiza cererii şi consumului turistic rural

Fluctuaţiile cererii şi consumului turistic rural din zona turistică Bran-Moeciu pot fi

evidenţiate cu ajutorul principalilor indicatori de cuantificare: număr turişti cazaţi şi număr

înnoptări înregistrate în structurile de primire turistică.

Evoluţia numărului turiştilor sosiţi în zona turistică Bran-Moeciu, în perioada 2000

- 2009, este rezultatul cererii teoretice transformată în cerere efectivă, pe de o parte ca

urmare a satisfacerii motivaţiilor de practicare a turismului rural, iar pe de altă parte ca un

răspuns la calitatea ofertei acestui tip de turism.

Anii 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Nr. Turisti 8666 9803 10107 9989 12902 14883 16004 18864 20121 25204

Sursa Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran

51

Tendinţa de creştere a numărului turiştilor în structurile de primire turistică rurală

(reprezentata in table si grafic) reprezintă argumentul pe baza căruia se analizează mutaţiile

structurale privind numărul turiştilor cazaţi pe tipurile unităţilor de primire turistică rurală din

zona Bran – Moeciu.

Tabel. 3.3

Tipuri de structuri de primire turistica

Structura capacitatii de cazare existenta pe tipuri de unitati (%)2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Hoteluri si moteluri 21.11 20.57 21.8 20.16 17.07 16.22 17.65 15.33 15.08 12.77Cabane 5.89 5.26 4.93 5.02 4.75 4.75 4.66 4.10 3.93 3.18Pensiuni 47.88 51.7 47.54 45.62 34.14 25.27 24.56 21.79 22.11 19.8Pensiuni agroturistice 25.12 22.47 25.73 29.20 44.04 53.76 53.13 58.78 58.88 64.25Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Sursa Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran

Fig. 3.3. Fig. 3.4.

In strânsă concordanţă cu modificările structurale înregistrate de capacitatea de

cazare existentă, se prezintă şi cele privind numărul turiştilor cazaţi. .Astfel, creşterea ponderii

numărului turiştilor cazaţi în pensiunilor agroturistice este sesizată de la un an la altul,

procentele celorlalte tipuri fiind într-un proces de conţină scădere, astfel încât, în 2009

Numărul turiştilor sosiţi în zona turistică Bran - Moeciu

8666 9803 101079989129021488316004

188642012125204

05000

1000015000200002500030000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Structura numărului turiştilorpe tipuri de structuri de primire turistică în 2000

25%

48%

6%

21%

HANURI SI MOTELURI

CABANE

PENSIUNI

PENSIUNIAGROTURISTICE

Structura numărului turiştilor pe tipuri de structuri de primire turistică în 2009

64%

20%

3%

13%

HANURI SI MOTELURI

CABANE

PENSIUNI

PENSIUNI AGROTURISTICE

52

acestora nu le mai corespund decât 35,75%.

Evoluţia numărului înnoptărilor din zona turistică Bran-Moeciu urmează,

îndeaproape tendinţa de creştere înregistrată de numărul turiştilor cazaţi în structurile de

primire turistică.

Tabel 3.4.

Anii 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Nr. Turişti 22932 26048 28728 33273 36721 34920 34292 40716 51523 73368

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Brasov

Analiza modificărilor structurale în ceea ce priveşte numărul înnoptărilor, este

Tabel. 3.5.

Tipuri de structuri

de primire turistică

Structura capacitaţii de cazare existentă pe tipuri de unitaţi (%)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Hoteluri si moteluri 20.43 18.47 17.38 14.69 14.16 14.37 15.24 13.02 11.27 9.09

Cabane 6.44 5.82 4.94 4.58 4.94 5.4 5.7 4.94 4.27 3.84

Pensiuni 46.56 42.63 45.64 41.67 40.05 34.32 26.27 23.79 25.93 21.2

Pensiuni agroturistice 26.57 33.08 32.04 39.04 40.85 45.91 52.79 58.25 58.35 65.87

Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran

Pe parcursul celor zece ani, specificul turismului practicat in zona Bran-Moeciu a

condus la declanşarea unei concurenţe acerbe între pensiuni şi pensiuni agroturistice. Primele

două locuri au fost disputate între cele două tipuri de unităţi, ceea ce s-a reflectat într-o

creştere procentuală pentru pensiunile agroturistice cu 39,3 %, în defavoarea pensiunilor a

cărei scădere a fost cu 25,36%

Numărul turiştilor sosiţi in zona turistică Bran - Moeciu

22932 26048 2871833273 36721 34920 34292

4071651523

73368

01000020000300004000050000600007000080000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

53

Fig. 3.6.

Fig. 3.7.

În concluzie, se poate evidenţia, pentru perioada 2000-2009, evoluţia în creştere

a numărului turiştilor şi a înnoptărilor din structurile de primire turistică, mutaţiile

structurale plasând pe primul loc pensiunile agroturistice. Continuarea procesului de

dezvoltare accentuată a turismlui rural în zona Bran-Moeciu deschide perspectiva

practicării acestui tip de turism la nivelul standardelor internaţionale.

3.2.2 Evaluarea sezonalităţii zonei turistice Bran - Moeciu

Variaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt determinate, în principal, de

condiţiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere şi se definesc printr-o mare concentrare a

fluxurilor de turişti în anumite perioade ale anului, în celelalte remarcându-se o reducere

importantă.

54

Structura numărului înnoptărilor pe tipuri de structură de primire turistica in 2000

27%

47%

6%

20%

HANURI SI MOTELURICABANEPENSIUNIPENSIUNI AGROTURISTICE

Structura numărul înnoptărilor pe tipuri de structuri de primire turistică în 2009

66%

21%

4% 9%

HANURI SI MOTELURICABANEPENSIUNIPENSIUNI AGROTURISTICE

Tabel 3.6.

Trimestre Numar turişti Medii trimestriale

Indici de sezonalitate2006 2007 2008 2009

I 1021 2039 2453 3609 2280.5 45.42II 5422 5050 4561 5205 5095.5 101.48III 4624 6883 6815 9547 6967.25 135.76IV 4937 4892 6292 6843 5741 114.34

TOTAL 16004 18864 20121 25204

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran

Datele iniţiale privind numărul turiştilor sosiţi în zona Bran-Moeciu, între anii 2006-

2009, au permis determinarea la nivelul fiecărui trimestru al unui număr mediu de turişti

cazaţi în stucturile de primire turistică. Pentru toată regiunea de practicare a turismului rural,

s-a stabilit o medie generală, adică, s-a identificat numărul mediu de turişti sosiţi în perioada

celor patru ani.

Indicii de sezonalitate (k), calculaţi ca raport între media trimestrială a numărului

turiştilor şi media lor anuală de 5021,06 turişti, evidenţiază o sezonalitate pregnantă, cu

ponderi ce depăşesc 100%. Aceste procente ridicate sunt înregistrate atât în

trimestrul III căruia îi corespund 38,76%, turiştii preferând să-şi petreacă concediile de

odihnă vara, cât şi în trimestrele IV şi II cu 14,34%, respectiv cu 1,48%, chiar dacă efectiv

gospodăriile sunt pregătite pe tot parcursul anului să-şi găzduiască oaspeţii

Trimestrul I este singurul în care se manifestă o sezonalitate scăzută, deoarece după

Numărul turiştilor sosiţi în structurile de primire turistică din zona turistică

Bran-Moeciu în trimestrele anilor 2006-2009

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

2006 2007 2008 2009

turiştiturişti IIturişti IIIturişti IVTotal

55

sărbătorile de iarnă, la începutul anului, foarte puţine persoane mai doresc să plece în

concediu, preferând cel mult câteva zile petrecute la sfârşitul săptămânii într-un mediu

nepoluat, pentru relaxare.

Aspectele privind manifestarea sezonalităţii în zona turismului rural Bran-Moeciu,

sunt evidenţiate prin utilizarea unui model de regresie multiplă:

unde: t- timpul (trimestrele 1-16);

T. r.I- pentru care se utilizează: 1 - dacă datele sunt din trimestrul I

0- dacă datele nu sunt din trimestrul I;

T.r.II.- pentru care se utilizează: 1- dacă datele sunt din trimestrul II

0 - dacă datele nu sunt din trimestrul II;

T.r.III - pentru care se utilizează: 1- dacă datele sunt din trimestrul III

0 - dacă datele nu sunt din trimestrul III;

T.r.IV- pentru care se utilizează: 1- dacă datele sunt din trimestrul IV

0 - dacă datele nu sunt din trimestrul IV;

În cadrul acestui model perioadele sunt exprimate cu ajutorul unor variabile

instrumentale, iar seria de date este trimestrială. Estimarea parametrilor se realizează, pe

baza datelor din trimestrele anilor 2006 - 2009 (tabel 5.6) şi aplicarea metodei regresiei (tabel

5.7), în condiţiile în care nivelul de semnificaţie este de 5% :

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov şi ANTREC-filiala Bran

Regression StatisticMltiple R 0.933628RSquare 0.871657Adjustet RSquare 0.824987Standared Error 16

ANOVASignificance

df SS MS F FRegression 4 57680249 14420062 18.67697 7.23E-05Residual 11 849285 772077.3Total 15 66173099___________________________________________________________________________

Standard UpperCoefficients Error tStat P-value Lower 95% 95%

Intercept 3937.438 659.005 5.974781 9.26E-05 2486.967 5387.908TIME 180.3563 49.11967 3.671773 0.003678 72.2446 288.4679T1 -2919.43 638.5556 -457193 0.000801 -432.88 1513.98T2 -320.787 629.0385 -0.50996 0.620152 -1705.29 1063.717T3 1406.606 623.2587 2.256858 0.045341 34.82314 2778.389

56

Considerându-se că:

pentru trimestrul 1 (Tr1): y = b0 + b1t + b2

pentru trimestrul 2 (Tf2): y = b0 + b1t + b3

pentru trimestrul 3 (Tr3): y = b0 + b1t + b4

pentru trimestrul 4 (Tr4): y = b0+b1t

se aplică metoda celor mai mici pătrate şi se estimează valorile parametrilor ecuaţiei de

regresie, a cărei relaţie se prezintă astfel:

y = 3937,438 +180,35t - 2919,437Tr1, -320787Tr2 + 1406,67Tr3

Valoarea coeficienului de determinaţie R2 = 0,87, precum şi rezultatul utilizării

testului Fisher F = 18,67 (P-value = 0), ne indică faptul că modelul exprimă foarte bine

evoluţia numărului de turişti din perioada analizata.

Pentru trimestrul I, tcalculat = 4,57 (P-value = 0,008) ne arată că există o diferenţă

semnificativă între numărul turiştilor din trimestrul I şi cel din trimestrul IV; aceasta fiind

mai mic în medie, cu 2919,43 turişti, faţă de cel al trimestrului IV.

În trimestrul II, valoarea rezultată prin utilizarea testului Student: t calculat = 0,509 (P-

value = 0,62), indică inexistenţa unor suficiente elemente care să ne permită să afirmăm că,

ar exista diferenţă între numărul turiştilor din trimestrul II şi IV; această situaţie ne permite să

precizăm că trimestru] II are acelaşi tip de sezonalitate cu trimestrul IV.

Următorul trimestru III, se confruntă cu o creştere medie a numărului turiştilor cu

1406,6 turişti faţă de trimestrul IV, valoarea luii t calculat = 2,258 (P-value = 0,045) redând

diferenţa semnificativă în ceea ce priveşte sosirile de turişti corespunzătoare trimestrului

III, comparativ cu cele din trimestrului IV.

Numărul mediu de turişti pentru trimestrul IV este de 180,35 turişti, fiind dat de

ecuaţia:

y = 3937,438 + 180,35t

Modelul fiind valid, poate fi folosit pentru previzionarea sosirilor turiştilor

pentru următorii ani.

Demersurile şi acţiunile derulate atât în direcţia atenuării fenomenului sezonier, cât

şi în ceea ce priveşte activităţile de practicare a turismului rural în zona Bran-Moeciu, au

fost evidenţiate prin rezultatele pozitive înregistrate în perioada anilor 1994-2003, prin

tendinţa de continuă creştere a tuturor indicatorilor analizaţi.

Problemele legate de diminuarea implicaţiilor provocate de sezonalitate sunt tot

57

atât de vechi ca şi turismul însuşi.

Eforturile prestatorilor de servicii sunt orientate spre oferirea unor condiţii

stimulative, intensificarea activităţilor de promovare, diversificarea ofertei de servicii, astfel

încât să se atenueze pe cât posibil fenomenul sezonier.

58

CAPITOLUL 4

STUDIUL OPINIEI TURIŞTILOR BENEFICIARI AI

SERVICIILOR DE TURISM RURAL

ÎN ZONA BRAN - MOECIU

4.1. Posibilităţi de aplicare a sondajului în studiul pieţei turistice

rurale a zonei Bran – Moeciu

4.1.1 Consideraţii generale privind aplicarea anchetei pe bază de sondaj

Aplicarea anchetei pe bază de sondaj oferă importante informaţii privind

particularităţile cererii turistice rurale a zonei Bran-Moeciu. La data efectuării sondajului

se evidenţiază şi principalul ei avantaj: că aceste informaţii sunt obţinute cu o bună

acurateţe, într-un timp scurt şi cu cheltuieli relativ reduse.

Ancheta utilizaţi pentru realizarea sondajului în această zonă turistică rurală

reprezintă o investigaţie întreprinsă pe o fracţiune reprezentativă a populaţiei statistice,

desemnată prin numărul turiştilor, fiind concentrată asupra comportamentului turistului.

Opiniile individuale, subiective şi atitudinile izolate prezintă o semnificaţie ce

poate fi înfăţişată obiectiv, cuantificată şi măsurată parcurgând mai multe etape :

- definirea temei de cercetare cu precizarea obiectivelor cercetării, ipotezelor şi

tipului acesteia;

- conceperea chestionarului;

- stabilirea metodologiei cercetării: a populaţiei cercetate, a eşantionului şi a

metodei de eşantionare;

- derularea preanchetei;

- culegerea, prelucrarea şi analiza datelor obţinute;

- formularea concluziilor.

59

4.1.2. Definirea temei de cercetare si precizarea obiectivelor cercetării, a ipotezelor

şi tipului acesteia

Definirea temei de cercetare presupune stabilirea scopului acesteia, care se

bazează pe colaborarea dintre executantul şi beneficiarul cercetării privind alternativele

decizionale supuse investigaţiei, criteriile de evaluare a alternativelor, precum şi gradul de

importanţă şi exigenţă a deciziei. Pornind de la aceste elemente legate de scopul unei

cercetări de marketing, studiul priveşte "Comportamentul, opiniile şi motivările cererii

turistice rurale din zona Bran-Moeciu".

Derularea anchetei prin sondaj presupune stabilirea obiectivelor şi prezentarea lor

limpede, clar şi desluşit, fiecare trebuind să fie relevant scopului urmărit.

Pregătirea şi efectuarea riguroasă a sondajului presupune stabilirea unui program

care să Dfere posibilitatea deţinerii unor date cât mai reale, urmare a derulării unei

succesiuni de operaţii.

Prin identificarea aspectelor de bază din marketing şi management s-au conturat

obiectivele cercetării :

determinarea numărului vizitelor în România şi în zona turistică rurală Bran-

Moeciu;

fixarea duratei medii de şedere a turistului în regiune;

determinarea motivaţiei turistice;

stabilirea surselor de informare;

stabilirea modalităţilor privind sosirea turiştilor în zona Bran-Moeciu;

analiza opiniei turiştilor privind serviciile de cazare, alimentaţie, agrement;

cuantificarea cheltuelilor turiştilor;

stabilirea imaginii cu care pleacă turistul din zona Bran-Moeciu;

identificarea posibilităţilor de revenire a turistului în zonă;

60

4.1.3. Conceperea chestionarului - bază a cercetării pe o anchetă prin sondaj

Fundamentul ştiinţific al investigaţiei se conturează pe fondul celor 3 cerinţe ale

cercetării pieţei, care subliniază că orice cercetare de piaţă trebuie:

- abordaţi într-o concepţie de sistem;

- orientată spre soluţionarea anumitor probleme;

- să se desfăşoare pe baza unei optici de abordare integratoare a fenomenelor şi

proceselor pieţe.

Nucleul cercetării selective îl constituie chestionarul, de modul lui de

concepere, completare, precum şi de prelucrare a informaţiilor depinzând reuşita acesteia.

Fig. 4.1.Elemente de bază pentru construirea chestionarului

Conturat pe baza celor 6 elemente, chestionarul este alcătuit din 30 întrebări şi

variabile formulate, astfel încât să permită atingerea obiectivelor stabilite.

Identificarea şiordonarea logica a

caracteristicilor

Formulareaîntrebarilor

Asigurarea Calităţii

Întrebărilor

Ordineaîntrebărilor Dimensionarea

Codificarea şiElaborarea listei

de coduri

Suficient despecifice

Redactate într-unlimbaj simplu

Evitarea ambiguitatilora cuvintelor vagi şi

tendenţioase

Neprezumtiveşi neipotetice

Punere în pagina

Aspect esteticgeneral

Chestionarul

61

Tabel. 4.1.

Nr. Ctr

Denumire variabilă

Tip caracteristica Variante, categorii sau clase de

raspuns tip intrebare

1 Categoria de turişti

Atributivă dihotomica

- român- strain Factuala binară

2Numărul vizitelor turistice in România

Atributivă numerică

- o dată- de două ori- de trei ori- de patru ori şi peste- niciodată

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

3

Numărul vizitelor efectuate pentru practicarea turismului rural

Atributivă numerică

- o dată- de douăori- de trei ori- de patru ori si peste- niciodata

Factuală închisă cu raspunsuri precodificate

multiple

4Numărul vizitelor turistice-rurale in Bran-Moeciu

Atributivă numerică

- niciodata- o dată- de douăori- de peste două ori

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

5 Durata medie a unei vizite

Atributivă numerica

- o zi- doua zile- trei zie- o saptamană- peste sapte zile

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

6 Factorii de atractivitate

Atributivă, nominală calitativă

nonscalabilă

- cadrul natual- castelul Bran si alte vestigii istorice- Obiceiuri si tradiţii etnofolclorice- altceva

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

7 Surse de informare

Atributivă nominală, calitativă,

nonscalabilă

- internet- reclame din ziare, reviste radio, TV- agentiile de turism- relatari ale cunoştinţelor rudelor- pliante si cataloage ANTREC- ghiduri turistice- altul

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

8 Tipul de turism Atributivă, nominativă, calitativă,

nonscalabilă

- de sejur- de cunoaştere, cultura, etnografie, folclor si muzeistic- montan si drumeţie- sportive- itinerant- turism de sfârşit de săptămană

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

62

- turism ecvestru

9 Tipul calatoriei Atributivă dihotomică

- individual- in grup Factuala binară

Nr. Ctr

Denumire variabila

Tip caracteristica Variante, categorii sau clase de

răspuns tip intrebare

10 Marimea grupului Atributivă nominala - numar

Factuala deschisa cu răspunsuri grupate pe

varinte

11Solicitarea serviciilor de rezervare

Atributivă dohotomica

- da- nu Factuală binară

12 Locul de rezervare

Atributivă, nominală calitativă

nonscalabilă

- birou de turism ANTREC- agentie de turism- structura de primire turistica rurala

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

13 Servicii rezervari

Atributivă, nominală calitativă

nonscalabilă

- transport- cazare cu mic dejun- demi-pensiune- pensiune completa- altele

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

14Tipurile mijloacelor de transport

Atributivă, nominală calitativă

nonscalabilă

- autoturism personal- autocar sau microbus- combinate

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple

15 Tipurile unităţilor de cazare

Atributivă, nominală calitativă

nonscalabilă

- o margareta- doua margarete- trei margarete- patru margarete

Factuală închisă cu răspunsuri precodificate

multiple16 Aprecierea

locului de cazareAtributivă, nominală, calitativă de opinie

- ambianţa camerei(foarte mulţumitor;foarte nemulţumitor)- curaţenie (foarte mulţumitor; foarte nemulţumitor)- service-ul(foarte mulţumitor; foarte nemulţumitor)- funcţionarea instalatiilor(foarte mulţumitor; foarte nemulţumitor)- raportul pret/servicii(foarte mulţumitor; foarte nemulţumitor)- cunostinţele de limbi straine ale gazdei(foarte

De opinie inchisă cu răspunsuri

precodificate multiple

63

mulţumitor; foarte nemulţumitor)

17 Aprecierea meniului oferit

Atributivă, nominală, calitativăde opinie

- varietatea meniului (acord total; dezacord total)- calitatea meniului (acord total; dezacord total)- cantitatea meniului (acord total; dezacord total)

De opinie inchisă cu răspunsuri

precodificate multiple

Nr. Ctr

Denumire variabila

Tip caracteristica Variante, categorii sau clase de

raspuns tip intrebare

18

Opinia turistului privind gradul de mulţumire faţa de ospitalitatea gazdei

Atributivă nominală, calitativă de opinie

- foarte mult- mult- aşa şi aşa- puţin- deloc

De opinie inchisă cu răspunsuri

precodificate multiple

19Aprecierea activităţilor de agrement

Atributivă nominală, calitativăDe opini

- drumeţii (foarte favorabila-foarte nefavorabilă)- vizitare obiective(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)- participarea la serile folclorice(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)- participarea la sărbătorile(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)- tradiţionale(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)- participarea turismului ecvestru(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)- plaja(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)- practicarea sporturilor de iarna(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)- participarea la activitaţile din gospodarii(foarte favorabilă-foarte nefavorabilă)

De opinie inschisă cu răspunsuri

precodificate multiple

20Aprecierea serviciilor oferite de ANTREC

Atributivă dihotomică

- da- nu Factuală binară

21Cheltuieli efectuate la ultima venire

Atributivă numerică - numar Factuală

deschisă

22 Posibilitatea efectuarii unor cheltuieli suplimentare in

Atributivă dihotomică

- da- nu

Factuală binară

64

viitor

23

Opinia favorabilă a turistilor privind turismul rural in zona

Atributivă nominală, calitativă de opinie

- De opinie

24

Opinia nefavorabilă a turiştilor privind turismul rural in zonă

Atributivă nominală, calitativă de opinie

- De opinie

Nr. Ctr

Denumire variabilă

Tip caracteristică Variante, categorii sau clase de

răspuns tip intrebare

25

Posibilitati de imbunataţire a activitaţilor turismului rural

Atributivă nominală, calitativă de opinie

- De opinie

26Probabilitatea de revenire in România

Atributivă nominală, calitativă de opinie

- Da- Nu - Nu stiu

De atitudine inchisă, cu răspunsuri

precodificate multiple

27Probabilitatea de revenire in Bran-Moeciu

Atributivă nominală, calitativă de opinie

- Da- Nu - Nu stiu

De atitudine inchisă, cu răspunsuri

precodificate multiple

28 Categoria de varstă

Atributivă nominală, calitativă de opinie

- Pană la 25 ani- Intre 26 si 35 ani- Intre 36 si 45 ani- Intre 46 si 55 ani- Intre 56 si 65 ani- Peste 66 ani

De atitudine inchisă, cu răspunsuri

precodificate multiple

29 Sexul Atributivă dihotomica

- Masculine- Femnine Factuală binară

30 ProfesiaAtributivă, nominală, calitativă

- Elev, student- Salariat- Patron- Lucrator pe cont propriu- Lucrator familial neremunerat- Membru a unei societaţi- Membru al unei societaţi agricole sau a unei cooperative

Demografica, inchisă cu răspunsuri

precodificate multiple

4.1.4 Metodologia cercetării

65

Populaţia - obiect al cercetării

Populaţia care face obiectul cercetării din cadrul acestui studiu este formată din

ansamblul turiştilor aflaţi în zona Bran la nivelul trimestrelor IV 2008 şi III 2009,

cuprinzând persoanele cu vârste peste 14 ani.

Etapa extragerii eşantionului

Etapă importantă în pregătirea sondajului propriu-zis, extragerea eşantionului constă

în determinarea volumului eşantionului pe baza analizei populaţiei cercetate, cât şi

alegerea procedeului de eşantionare, determinarea estimatorilor de calcul şi precizia lor

teoretică.

Mărimea eşantionului supus cercetării este condiţionată de gradul de omogenitate

a colectivităţii, mărimea erorii de probabilitate şi probabilitatea cu care se garantează

rezultatele obţinute din aceasta, de timpul afectat culegerii datelor cât şi de fondurile

băneşti aferente cercetării.

Într-o primă formă, pentru a realiza o estimare corectă a indicatorilor colectivităţii

totale, eroarea de selecţie maxim admisă este

Dacă considerăm că probabilitatea folosită pentru garantarea rezultatelor este z

= 0,95 (z = l,96) pentru eroarea A=3%, volumul eşantionului va fi unde p=0,5

reprezentând proporţia cazurilor favorabile, a turiştilor în totalul populaţiei.

Atunci turişti.

Cercetătorul se confruntă cu forme diferite ale populaţiei statistice care urmează a fi

supusă observaţiei, de unde şi modalităţile diferite de extragere (formare) şi utilizare a

eşantionului. Astfel, deoarece turiştii reprezintă o colectivitate în mişcare, tipul de eşantion

folosit este cel nominalizat. El presupune deplasarea operatorilor de interviu în zonă, dar în

compensaţia costului mai ridicat specific acestui tip de eşantion, însă informaţiile furnizate

prezintă un grad mai ridicat de încredere.

După precizarea dimensiunilor şi a tipului de eşantion necesar, operaţiunea de

importanţă decisivă pentru reuşită cercetării o constituie alcătuirea concretă a

eşantionului, respectiv "extragerea" din colectivitatea generală a componentelor care-1

vor alcătui şi de la care vor fi recoltate informaţiile.

Caracterul complex al cercetării a impus folosirea unei eşantionări stratificate

proporţional urmărind constituirea unor straturi aşa încât componentele eşantionului să fie

extrase din fiecare substrat proporţional cu mărimea relativă a populaţiei, în totalul

66

populaţiei, adică, proporţia de selecţie cadru care a fost divizat în straturi după

caracteristica "ţara de reşedinţă".

Modul în care au fost selecţionaţi subiecţii respectă principiile eşantionării aleatoare

simple. De asemenea, numărul lor este proporţional cu ponderea deţinută de categoria din

care fee parte în totalul turiştilor cazaţi.

Din motive financiare şi organizatorice nu s-a putut mări volumul eşantionului în

vederea scăderii erorii de selecţie, motiv pentru care a fost acceptată o eroare maximă

admisă de ± 5%.

Reducerea erorii sistematice datorate subiecţilor intervievaţi, a fost posibilă, într-o

oarecare măsură prin lansarea şi recuperarea chestionarelor pe perioada sejurului turiştilor,

urmărindu-se ca ei să le completeze, de regulă, la jumătatea şederii lor, în scopul asigurării

unui caracter cât mai complet al investigaţiei.

Culegerea datelor se efectuează în 2 perioade de câte 10 zile fiecare.

Derularea preanchetei

În proiectarea şi administrarea unui chestionar, o etapă importantă este

reprezentată de testarea sa printr-o ancheta pilot(vezi ANEXA 2), derulată premergător

cercetării propriu-zise. Obiectivele anchetei pilot privesc:

o omologarea cadrului spaţial şi temporal al cercetării;

o validarea schemei de asigurare a reprezentativităţii eşantionului de selecţie;

o testarea instrumentelor de prelucrare a informaţiilor de piaţă.

În urma efectuării anchetei pilot, prin completarea celor 10 chestionare, se

constată următoarele:

timpul alocat întregii cercetări este suficient, ca şi durata chestionării fiecărei

persoane de 15 minute;

se constată o participare activă a turiştilor la această cercetare, aceştia fiind dispuşi

să răspundă întrebărilor din chestionar cu onestitate;

în ceea ce priveşte calitatea chestionarului, în urma anchetei pilot efectuată în baza

chestionarului A, s-a observat necesitatea modificării unor întrebări astfel:

urmare a caracterului general, întrebarea 7 este reformulată: "De unde aţi aflat de

practicarea turismului rural în zonă ?";

la întrebarea 11 se constată o greşeală privind trecerea la întrebarea 14, în cazul celor

ce au răspuns negativ, astfel sesizandu-se necesitatea trimiterii către întrebarea

15;întrebarea 12 trebuie completată la răspunsurile privind rezervarea la Agenţia

de Turism şi la pensiune cu: "treceţi la întrebarea numărul 14";

67

deoarece trenul şi avionul nu reprezintă mijloace de transport care să permită

turiştilor să ajungă până în localitatea Bran-Moeciu, ci necesită o combinare a lor cu

mijloace de transport auto în comun sau autoturisme, variantele de răspuns ale

întrebării numărul 15 trebuiesc reformulate astfel: autoturism; autocar şi microbuz;

tren şi mijloc de transport rutier, avion şi mijloc de transport rutier.

întrebarea 17 este reformulată astfel: " Acordaţi note de la 1 la 5 pentru a exprima

opinia Dvs. privind aprecierea spaţiului de cazare."

o chestionarul a fost accesibil pentru populaţia cercetată, cu excepţia întrebărilor care au fost

reformulate în timpul chestionării pentru a putea primi un răspuns adecvat cerinţelor

fiecăruia.

Modificările efectuate permit chestionarea în condiţii de accesibilitate 100%.

Prezentul studiu îşi propune să determine cadrul optim de desfacere a produsului

turistic brănean, printr-o cercetare cât mai judicioasă a resurselor de care dispune zona

analizată cu parametri calitativi şi dimensionali ai conţinutului pe care aceste servicii trebuie

să-i aibă în funcţie de cerinţele şi exigenţele crescânde ale turismului potenţial.

Este evident faptul că produsul turistic şi activitatea turistică, în general, sunt

puternic dependente de ceea ce doreşte turistul şi de ceea ce îl motivează pe acesta.

Legat de cele arătate, pentru a cunoaşte motivaţiile, gradul de mulţumire al

turiştilor, propunerile şi sugestiile constructive ale acestora, este necesar un contact

permanent, un dialog viu şi sincer cu turiştii, contact ce se realizează prin lansarea unei

problematici de opinie.

În condiţiile actuale de intensificare a luptei de concurenţă între ofertanţii de

produse turistice pe plan intern şi internaţional, este de cea mai mare importanţă formarea

unei clientele stabile, care să asigure totodată promovarea produsului turistic local în rândul

turiştilor potenţiali pe diferite pieţe. Principala cerinţă ce se impune pentru realizarea acestui

deziderat major constă în asigurarea unor condiţii calitativ superioare de prestare a

serviciilor turistice oferite, crearea elementelor de natură să genereze impresii favorabile

şi în acelaşi timp durabile în rândul vizitatorilor.

4.2. Studiul opiniei turiştilor beneficiari ai serviciilor de turism

rural din zona Bran-Moeciu

Culegerea şi centralizarea datelor privind răspunsurile turiştilor intervievaţi în

ceea ce priveşte practicarea turismului rural în zona turistică Bran-Moeciu, au condus la

68

formarea unor distribuţii (vezi ANEXA 3) prezentate. Pe baza respectivelor informaţii s-au

aplicat metode statistice adecvate studierii opiniei turiştilor privind serviciile turistice rurale

din zona Bran-Moeciu.

69

4.2.1. Analiza opiniei turiştilor privind vizitele turistice în România şi în zona

turistică rurală Bran-Moeciu

Studierea opiniei turiştilor privind vizitele turistice în România şi în zona turistică

rurală Bran-Moeciu are ca punct de pornire analiza răspunsurilor acestora privind ţara de

reşedinţă din care provin.

Fig. 4.2.

Informaţiile înregistrate ca răspunsuri la prima întrebare a chestionarului, au

evidenţiat că 60,11% dintre cei 812 turişti intervievaţi sunt români. Ceilalţi 312 turişti

străini provin din ţările vecine şi "alte ţări" în proporţie de 23,46%, din SUA 18,83% şi

restul de 57,71% din ţări ale Uniunii Europene.

Fig. 4.3

Structura turiştilor după ţara de reşedinţă

4.31% 5.91%9.85%

1.35%

7.51% 1.60% 5,42%3,94%

60,11%

ANGLIA

GERMANIAFRANTA

SLOVENIA

SUASUEDIAUNGARIAALTE TARIROMANIA

Structura turiştilor străini după numărul vizitelor în România

8%11%

21%

27%

33%NICIODATA

O DATADE DOUA ORI

DE TREI ORIDE PATRU ORI

70

Fig. 4.4.

Majoritatea turiştilor străini intervievaţi (33%) au răspuns la a doua întrebare a

chestionarului, precizând că au mai fost o dată în ţară cu scopul practicării activităţilor

turistice, actualmente fiind la a doua vizită în România Cea mai mică pondere (aproximativ

8%) a revenit turiştilor străini care au practicat turismul în România de patru ori şi peste,

ceea ce înseamnă că există elemente de ordin financiar şi/sau calitativ în ceeea ce priveşte

serviciile turistice care au contribuit destul de mult la hotărârea acestora de a nu mai reveni

în ţară.

Aproximativ aceeaşi proporţie de 8% aparţine turiştilor care au venit de mai multe

ori, special pentru practicarea turismului rural. Deşi este mic, în contextul prezentat, acest

procent reflectă făptui că această formă de turism, comparativ cu celelalte din turism în

general, devine din ce în ce mai solicitată.

În analiza structurii stabilite pentru toţi turiştii intervievaţi, în ceea ce priveşte

efectuarea vizitelor cu scopul practicării turismului rural, se remarcă grupa celor care nu au

fost niciodată până acum în vizită pentru practicarea acestui tip de turism, lor revenindu-le

45,81%. Este un procentaj care ne indică importanţa în creştere acordată de turişti acestei forme

de turism, curiozitatea îndemnându-i s-o practice şi sări încerce tentaţiile.

O înregistrare combinată a răspunsurilor turiştilor la primele două întrebări a permis

determinarea structurii turiştilor străini după numărul vizitelor efectuate cu scopul practicării

turismului în România, stabilită pe fiecare ţară de reşedinţă. Analiza acesteia evidenţiază că

valorile procentuale maxime depăşesc 40%, acestea ilustrând turiştii din Suedia care au

venit de două ori în România (46,15%), din alte ţări care au mai fost o dată (43,18%), pe

cei din Ungaria care nu au mai fost niciodată (40,63%) şi britanicii care ne-au mai vizitat

ţara de două ori (40%).

Excepţia semnalată surprinde sosirile turiştilor suedezi în România, în sensul că

Structura turiştilor după numărul vizitelor efectuate cu scopul practicării turismului rural

7.51%

12.56%

34.11%

45.82%

NICIODATAO DATADE DOUA ORIDE MAI MULTE ORI

71

ponderea maximă de depăşeşte 50% şi aparţine celor care au venit o dată în ţară, în condiţiile

în care nu a fost înregistrat nici unul care să fi avut două sosiri prealabile acesteia.

Cei mai puţini turişti provin din categoria "alte ţări" care au mai venit de trei ori în

România, în scopul practicării turismului, lor revenindu-le numai 4,55%.

Datele înregistrate prin combinarea răspunsurilor de la întrebarea 1 şi 3, au stabilit

că structura turiştilor străini după ţara de reşedinţă determinată pe fiecare variantă privind

numărul vizitelor în România vezi ANEXA 1, situează în vârful ierarhiei procentuale

Germania cu 28,7% în ceea ce priveşte sosirea lor o singură dată, iar la baza acesteia Suedia,

cu doar 1,49% pentru turiştii care nu an vizitat ţara pentru practicarea turismului.

Figura 4.2. evidenţiază că României îi aparţine cel mai mic număr de vizite în ceea

ce priveşte turiştii care au practicat de mai multe ori turismul rural, revenindu-i doar 4,30%, în

timp ce Ungariei îi revine cea mai mare pondere de 62,50% pentru turiştii care nu au

practicat niciodată turismul rural în ţara noastră (vezi ANEXA 1).

Este analizată şi distribuţia structurii turiştilor după ţara de reşedinţă, stabilită pe

fiecare variantă privind numărul vizitelor efectuate cu scopul practicării turismului rural,

României revenindu-i din acest punct de vedere, cea mai ridicată pondere corespunzătoare

turiştilor care nu au practicat niciodată turismul rural, iar Suediei cea mai redusă, de 0,36%,

pentru cei care au mai fost o dată în România cu scopul practicării acestui tip de turism

Fig. 4.5

Structura turiştilor după efectuarea vizitelor în zona Bran-Moeciu

4% 8.25%

24.14%

63.61%

NICIODATA O DATA DE DOUA ORI DE MAI MULTE ORI

72

Fig. 4.6.

Structura turiştilor stabilită în funcţie de numărul vizitelor efectuate în zona

turistică rurală Bran-Moeciu, prezintă o ierarhie asemănătoare cu cea menţionată în cazul

turiştilor care au efectuat vizite cu scopul practicării turismului rural

Comparativ cu diferenţa de 38,31% înregistrată în cazul răspunsurilor turiştilor care

au efectuat vizite cu scopul practicării turismului rural, oscilaţia procentuală a răspunsurilor

care vizează turiştii veniţi din Bran-Moeciu este de 59,23%, deoarece maxima procentuală

atinge 63,42%, în timp ce minima coboară până la 4,19%. Asta înseamnă că, deşi foarte mulţi

revin de mai multe ori, totuşi situaţia creată este compensată de dorinţa multor turişti de a se

confrunta cu ineditul ofertei zonei turistice rurale din Bran-Moeciu.

O situaţie favorabilă în ceea ce priveşte activitatea turismului rural desfăşurată în

zonă este evidenţiată si prin stabilirea structurală a turiştilor după durata medie a unei vizite .

Valorile procentuale determinate pentru prunele patru grupe sunt destul de

apropiate, fluctuaţia procentuală înregistrată fiind de 19.87%, ceea ce se explică prin faptul că

turiştii dispun de un buget limitat, care nu le permite să-şi petreacă mai mult de o

săptămână în acest spaţiu rural, chiar în condiţiile în care acest tip de turism este accesibil

tuturor categoriilor de turişti, deci oferă servicii pentru toate categorile sociale. Această

situaţie se evidenţiază şi prin procentul redus, de doar 7,07% care aparţine turiştilor a căror

durată medie de sejur a depăşit o săptămână.

Structura turiştilor după durata medie a unei vizite în zona Bran - Moeciu

15.39%

35.10%

49.51%

O ZI DOUA ZILE TREI ZILE O SAPTAMANA

73

În ceea ce priveşte structura turiştilor după durata medie a unei vizite în zona

turistică Bran-Moeciu, stabilită pe fiecare ţară de reşedinţă (tabelul 10.1, anexa 6.3.1, grafic

6.15), se menţionează că pentru toate ţările , cele mai mici procente aparţin grupei de turişti

care au avut ca durată medie a unei vizite mai mult de o săptămână, românilor revenindu-le

numai 5,59%. Fiindcă tot au parcurs o distanţă foarte mare până în România, iar atracţiile au

fost atât de inedite, interesante şi plăcute, majoritatea suedezilor (62,5%) au preferat să stea

o săptămână în zona turistică rurală Bran-Moeciu. Totuşi, în clasamentul pe ţări, aceştia au

fost reprezentaţi de doar 0,96% pentru o durată medie de şedere de trei zile, în timp ce, dintre

turiştii care şi-au petrecut în medie o singură zi în zonă, românii au reprezentat

77,77%.Explicaţia maximului procentual înregistrat este, în primul rând, tot de ordin

financiar, românii preferând în timpul liber să viziteze mai multe locuri, pentru ca eficienţa

bugetului alocat turismului în raport cu nivelul culturii şi cunoaşterii să fie cât mai ridicată.

0%

20%

40%

60%

80%

100%

A F G SL SUA S U AT R

Structura turiştilor dupa efectuarea vizitelor in zona Bran/Moeciu stabilită pe fiecare ţară de reşedinţă

nicoidata o data de doua ori de mai multe ori

74

Urmare a datelor culese s-a putut stabili şi durata medie a sejurului pe fiecare ţară

Distribuţia turiştilor după durata medie a sejurului pe ţări de reşedinţă

Tabel. 4.2.

Ţara de reşedinta Anglia Franţa Germania Slovacia SUA Suedia Ungaria România Total

Durata medie a sejurului

4 2 4 3 3 3 4 3 3

Aceeastă distribuţie evidenţiază că englezii, germanii şi ungurii îşi petrec, în medie

cele mai mari sejururi (de patru zile). Majoritatea au preferat sejururile în medie de trei

zile, francezilor revenindu-le cea mai mică durată medie, doar de două zile. Pe total, se

observă că durata medie a sejurului, corespunzătoare tuturor turiştilor, străini sau români,

este de 3 zile.

4.2.2. Motivaţia turistică, sursele de informare şi modalităţile privind sosirea

turiştilor în zonă, în contextul conturării obiectivelor cercetării

În zona turistică Bran-Moeciu, s-au putut grupa ca principale puncte de atracţie

turistică : cadrul natural, castelul Bran, obiceiurile şi tradiţiile. Turistul poate fi atras în egală

măsură de două dintre acestea sau chiar de cele trei stabilite prioritar formând grupa de

atracţii combinate, care pot fi completate de alte atracţii nespecificate, ce pot forma o grupă

aparte.

Fig. 4.7

75

Structura turiştilor după atracţiile turistice din Bran - Moeciu

5.05% 8%

13.05%

33.00%

40.89%

ALTELE

CADRUL NATURAL

CASTELUL BRAN

COMBINATE

TRADITII SI OBICEIURI

Prioritare în preferinţele turiştilor sunt atracţiile turistice combinate (40,89%) şi

Castelul Bran (33.00%). Acestea sunt urmate la distanţă procentuală semnificativa, de

obiceiurile şi tradiţiile locale (13,05%), de cadrul natural căruia îi corespund 8%, în timp ce

altor atracţii le revin doar 5,05%.

Analiza structurii turiştilor după ţara de reşedinţă determinată pe fiecare tip de

atracţie turistică evidenţiază România ca fiind ţara căreia îi corespund cele mai mari valori

procentuale, astfel că 75% dintre români sunt atraşi de Castelul Bran şi numai 23,58%

preferă să participe la desfşurarea programelor privind obiceiurile şi tradiţiile specifice

zonei. Altor ţări l-i s-au determinat procente cuprinse între 0.90% pentru turiştii din Slovacia

care au sosit în zona Bran-Moeciu preferând atracţiile combinate, în timp ce 10,38% dintre

cei intervievaţi au venit din Franţa în special pentru a cunoaşte obiceiurile şi tradiţiile

românilor, deci a celor prezente în Bran-Moeciu.

În ceea ce priveşte preferinţele turiştilor stabilite şi prezentate din punct de vedere

structural, după atracţiile turistice determinate pe fiecare ţară de reşedinţă , cele mai

semnificative răspunsuri s-au înregistrat la turiştii din SUA, care în proporţie de 45,90%

preferă atracţiile combinate, în timp ce turiştii veniţi din Germania, ce reprezintă doar

3,75% dintre cei intervievaţi, au avut ca prioritate vizitarea Castelului Bran şi a altor tipuri

de atracţii.

În ceea ce priveşte surse de informare utilizate de turiştii sosiţi în zona, s-a

realizat o grupare a acestora în 6 tipuri: internet, reclame din ziare, reviste, radio, TV;

agenţii de turism, relatări ale cunoştinţelor, rudelor, pliante, cataloage şi ghiduri turistice

ANTREC, altele

Structura turiştilor după tipurile mijloacelor de informareTabel 4.3.

Tipuri de mijloace de informare Răspuns turiştiStructura turiştilor după tipul

mijloacelor de informare

Internet 237 29.19

Reclame 108 13.30

Agentii turism 87 10.71

Cunştinţe 189 23.28

Pliante şi cateloage ANTREC 114 14.04

Altele 77 9.48

TOTAL 812 100

76

Fig. 4.8.

Internetul reprezintă principala sursă de informare utilizată de turişti, fapt remarcat

prin cel mai mare procent de 29,19% care îi revine în structura stabilită. Doar la o diferenţă

de 5,91% se situează relatările cunoştinţelor sau rudelor, care au reprezentat o altă

importantă sursă de informare. Pliantele, cataloagele ANTREC şi reclamele, sunt mijloace

de informare ale căror ponderi se situează la nivelul de 14,04% şi de 13,30%, în timp ce cu

10,71% şi 9,48% intervin în structura ierarhizată agenţiile de turism şi alte surse de informare

utilizate de turişti

Distribuţia turiştilor după categoria de vârstăTabel. 4.4.

Categorii

de varstăSub 25 25 – 35 36 – 45 46 – 55 56 – 65 Peste 66 Total

Răspuns

turişti89 187 268 146 65 57 812

Vârsta medie a turiştilor intervievaţi este de 41,51 ani, dar variabilitatea acestei

distribuţii este destul de mare, deci vârstele nu sunt concentrare în apropierea acestei medii (sunt

dispersate), fapt confirmat prin valoarea dispersiei {a2=179,0163) şi a coeficientului de

variaţie (v = 32,23%). Rezultatul coeficientului de variaţie fiind mai mic de 35%, ne indică şi faptul

că, omogenitatea eşantionului studiat nu este foarte mare.

Tendinţa de normalitate a acestei distribuţii este evidenţiată din îndeplinirea relaţiei:

Structura turiştilor după tipurile mijloacelor de informare

29.19%

13.30%

10.71%

23.28%

14.04%

9.48%

InternetReclameAgenţii turismCunostintePliante si cataloage ANTREC

Altele

77

Asimetria turiştilor în raport cu valoarea dominantă (Mo = 39,59 ani ) este redusă, de

stânga, deoarece valoarea coeficientului Pearson este de + 0,1434.

Fig. 4.9.

Graficul evidenţiază că între categoriile de vârstă apar diferenţe procentuale destul de

semnificative, cea mai mică de 0,98% fiind semnalată între categoriile 56-65 ani şi peste 65 ani,

cărora le corespund cele mai mici procente; între categoria de vârstă de 46-55 ani şi sub 25 ani apare

un decalaj de 7,02%; cea mai mare diferenţă (9,97%) aparţine grupelor de 36-45 ani (33%) şi de 26-

35 ani (23,03%).

Pe baza distribuţiei turiştilor după sursele de informare şi categoriile de vârstă, s-a fixat

structura lor după categoriile de vârstă, stabilită pe fiecare tip de sursă.

Indiferent de sursa de informare utilizată, categoriilor de turişti cu vârsta cuprinsă

între 56-65 ani, respectiv peste 66 ani, le corespund cele mai scăzute valori procentuale.

După cum e şi firesc, în condiţiile economico-sociale actuale, datorită vârstei înaintate, cei

mai mulţi turişti de peste 66 ani, au utilizat foarte puţin internetul pentru informare.

Nici o sursă de informare nu a reuşit să se detaşeze ca fiind utilizată în mod deosebit.

Este sesizată o repartizare a procentelor, astfel încât diferenţele dintre ele sunt reduse, ca

medie plasându-se în jurul a 20%

Deoarece maximum de 44,16% aparţine grupei "alte" mijloace de informare la

care au apelat cei mai mulţi turişti de 26-35 ani, se poate remarca existenţa unei probleme

în ceea ce priveşte sursele de informare. Problema este foarte importantă pentru managerii

care se ocupă de turismul rural din zona Bran-Moeciu, în sensul că trebuie să se orienteze şi

să promoveze acele mijloace de informare care să ofere cele mai complete şi complexe

informaţii privind activităţile turismului rural din zonă.

Structura turiştilor după categoria de vârstă

7.02%

23.03%17,98%

9.97%

0.98%

8.00% sub 25

25 - 35

36 - 45

46 - 55

56 - 65

peste 66

78

O situaţie asemănătoare este întâlnită şi-n ceea ce priveşte repartizarea destul de

echilibrată a procentelor după sursa de informare stabilită pe fiecare grupă de vârstă.

Această ipostază este evidenţiată prin oscilaţia procentuală înregistrată între turiştii de 26-35

ani care au ales cu prioritate intemetul (39,04%) şi cei sub 25 ani care au folosit pentru

informare "alte" surse (6,74%), aceasta stabilindu-se la 32,30%.

Verificarea existenţei unei asocieri între sursele de informare şi categoriile de vârstă

s-a realizat şi prin aplicatea metodei de corelaţie neparametrică - testul x 2, care a

presupus parcurgerea următoarelor etape:

calcularea funcţiei teoretice

(unde: 1 = linie, c = coloană, T = total);

determinarea Iui 2 calculat:

(unde: = funcţia empirică, ■ funcţia teoretică)

compararea lui 2calculat cu 2 tabelar.

Funcţia teoretică (tabelul 4.3 din anexa 6.32), a permis obţinerea unui 2

calculat de 43,91, a cărui valoare este mai mare faţă de 2 tabelar (37,65); deci se poate

aprecia că între sursele de informare şi categoriile de vârstă există asociere.

Intensitatea asocierii dintre cele două variabile s-a măsurat cu ajutorul

coeficientului de asociere determinat astfel:

Valoarea obţinută stabileşte că, sursele de informare influenţează destul de puţin

categoriile de vârstă, deoarece între cele două variabile asocierea este stabilă

Distribuţia răspunsurilor turiştilor după sursele de informare şi ţara de reşedinţă a

permis determinarea structurii turiştilor sub două ipostaze:

- structura după ţara de reşedinţă stabilită pe fiecare tip de sursă de informare

- structura după sursele de informare stabilită pe fiecare ţară de reşedinţă

Din prima ipostază structurală răspunsurile românilor se detaşează, înregistrându-se

valori procentuale care oscilează între 44,16% corespunzătoare altor mijloace de informare

utilizate şi 73,68% pentru pliantele şi cataloagele ANTREC. Cele mai reduse procente obţinute

pentru toate tipurile de mijloace de informare aparţin, atât Suediei (cu valori ce oscilează între

0,88% pentru pliantele, cataloagele ANTREC şi 3,90% corespunzător altor surse), cât şi

Slovaciei, fluctuaţiile fiind plasate între 1,06% pentru relatările rudelor, cunoştinţelor şi 2,30%

corespunzătoare agenţiilor de turism.

79

A doua ipostază structurală a turiştilor după sursele de informare stabilită pe fiecare ţară

de reşedinţă a evidenţiat faptul că răspunsurile turiştilor englezi în favoarea internetului se

detaşează de toate celelalte cu 48,57% în condiţiile în care doar 4,17% revin turiştilor francezi

care au folosit ca mijloc de informare relatărfle cunoştinţelor şi rudelor din România, în timp ce

Suediei pentru acest tip, respectiv Slovaciei, pentru alte surse de informare, nu au repartizat nici un

procent datorită absenţei datelor de distribuţie.

O altă problematică abordată în sondajul realizat vizează distribuţia turiştilor după tipul de

ţurism practicat care a fost clasificat astfel: de sejur, cunoaştere, montan, sportiv, itinerant, de

sfârşit de săptămână, turism ecvestru.

Fig. 4.10

Majoritatea turiştilor intervievaţi (20,20%) consideră că prin sosirea lor în zona

Bran-Moeciu practică turismul montan, peste 10% din numărul turiştilor intervievaţi

practică un turism de sejur, de sfârşit de săptămână, de cunoaştere şi itinerant, în timp ce

procentele cele mai reduse, de 3,45% şi 4,31%, revin acelor turişti care practică turism

sportive şi ecvestru.

Combinarea răspunsurilor întrebărilor 1 şi 8 au condus la determinarea structurii

turiştilor stabilită pe fiecare tip de turism practicat, după ţara de reşedinţă.

Toate tipurile de turism practicat înregjstreză cele mai mari ponderi pentru

România, deoarece aceasta cuprinde majoritatea turiştilor sosiţi în zonă. Cei mai mulţi

turişti români (82,83%) preferă să practice turismul montan, în timp ce turismul de sfârşit de

săptămână are cei mai puţini adepţi, veniţi din Slovacia şi Suedia, ei reprezentând doar

125% .

Prezentată structural, distribuţia turiştilor după tipul de turism practicat, stabilită

pe fiecare ţară de reşedinţă prezintă o ierarhie a turiştilor plasându-i pe primul loc pe cei

Structura turiştilor după tipul de turism practicat15.41%

4.32%3.45%

20.23%

17.63%19.72%

19.24%

sejur montan itinerant turism ecvestru cunoastere sportiv sfârşit de săptămână

80

din Anglia care practică în proporţie de 43,75% turismul cultural şi de cunoaştere, iar pe

ultimul cu 2,05% răspunsurile turiştilor din România care preferă practicarea turismului

sportiv.

Numărul redus al persoanelor de peste 66 ani care practică turismul se reflectă şi

prin repartiţia procentuală pe fiecare tip de turism, astfel că acestora le revin cele mai

reduse procente. Cea mai mică contribuţie a turiştilor din această categorie a fost semnalată

pentru turismul montan, în timp ce turismul sportiv şi ecvestru nu au nici un adept.

Turismul de sfârşit de săptămână este cel mai practicat de către turiştii cu vârsta

cuprinsă între 36-45 ani, acestora revenindu-le 54,38%

Structura turiştilor după tipul de turism practicat, stabilită pe fiecare categorie de

vârstă ne indică o distribuire a procentelor cuprinsă între 32,46% pentru categoria turiştilor

cu vârsta cuprinsă între 36-45 ani şi doar 2,05% pentru cei din categoria 46-55 ani, atât în

ceea ce priveşte practicarea turismului sportiv, cât şi a celui ecvestru.

Răspunsurile întrebării numărul 9 privind modul cum călătoresc turiştii

(individual sau în grup) au fost centralizate informaţiile pe cele două tipuri de turişti:

români şi străini.

Fig. 4.11

12

S1

86.89

58.02

0

20

40

60

80

100

individual in grup

straini români

Structura turiştilor după tipul călătoriei, stabilită pe fiecare categorie

75.71

74.6

74

74.5

75

75.5

76

1 2

Români Străini

Structura turiştilor după categoria stabilită pe fiecare tip de călătorie

81

Fig. 4.12

Turiştilor români care călătoresc individual le revin 86,89%, în timp ce străinii

preferă călătoriile în grup, acestora revenindu-le 58,02%.

Aceeaşi ierarhizare o prezintă şi structura turiştilor după categoria lor, stabilită pe

fiecare tip de căţătorie, numai că procentul ce revine românilor este de această dată de

75,71%, în timp ce al străinilor atinge valoarea de 74,60%, ceea ce pe ansamblu evidenţiază

preferinţa românilor pentru călătoriile individuale, în timp ce străinii preferă să călătorească

în grupuri organizate.

în scopul cunoaşterii modului deplasării turiştilor în zona turistică Bran-Moeciu, au

fost culese informaţii în acest sens de la toţi turiştii care au făcut obiectul anchetei,

indiferent dacă aceştia au avut sau nu rezervări.

Rezultatele sondajului, au fost centralizate fie simplu, numai după tipul

mijloacelor de transport utilizate, fie combinat după tipul acestora şi ţara de reşedinţă.

Structura turiştilor determinată după tipurile de mijloace de transport utilizate se

prezintă astfel:

Structura turiştilor după tipul mijloacelor de transportTabel. 4.5.

Tipuri de mijloace de

transportRăspunsuri turişti Structura turiştilor

Autoturism personal 398 49.02

Autocar 210 25.86

Combinate 204 25.12

Total 812 100

Fig. 4.13

Structura turiştilor după tipul mijloacelor de transport

49.01%

25.99%

25%Autoturism personalAutocarCombinate

82

Numărul mare de turişti români care au venit în Bran-Moeciu pentru

practicarea turismului rural, justifică procentul de 49,01% obţinut pentru răspunsurile date

de intervievaţii care au utilizat pentru sosirea în zonă autoturismele personale.

Preferinţa turiştilor străini de a se deplasa în grupuri organizate este reflectată şi

prin răspunsurile pe care le-au furnizat în ceea ce priveşte tipurile de mijloace de transport pe

care le-au utilizat Astfel se explică procentele apropiate (în jur de 25%) înregistrate pentru

deplasările cu autocarul şi ale celor combinate.

Această ordonare structurală este argumentată prin faptul că, suntem în secolul în

care persoanele au tot mai mult tendinţa de a fii independente, personalitatea fiecăreia se

manifestă mai pregnant, iar procesul creşterii calităţii vieţii favorizează multe persoane care

ajung să intre în posesia unui autoturism personal ceea ce îi conferă mai mult confort şi

siguranţă.

Structura turiştilor după ţara de reşedinţă, stabilită pe fiecare dintre tipurile

mijloacelor de transport utilizate prezintă autoturismul personal ca fiind cel mai utilizat de

turiştii din România cărora le corespund 79,9%, celorlalte ţări revenindu-le procente reduse

cuprinse între 0,25% (Suedia) şi 8,79% (Germania). SUA este singura ţară, după cum e şi

firesc, din care nici un turist nu a folosit acest mijloc de transport Autocarul, un alt mijloc

de transport neutilizat de turiştii din SUA, este foarte puţin folosit de turiştii din Slovacia

(2,86%), iar cel mai mult de cei din România (30,48%). Deşi mijloacele de transport

combinate sunt în proporţie de 51,96% utilizate tot de turiştii români, totuşi repartizarea

structurală aduce o pondere însemnată turiştilor din SUA cărora le corespunde un procent de

29,9%, celorlalte ţări fiindu-le repartizate ponderi foarte reduse cuprinse între 0,98% pentru

Slovacia respectiv Suedia şi 539% în cazul Germaniei.

După mijloacele de transport utilizate, structura turiştilor stabilită pe fiecare ţară

de reşedinţă are o repartiţie procentuală care situează pe prunul loc tot România cu 65,16%,

datorită avantajului prezentat de marea mobilitate a turiştilor români. Din "alte" ţări turiştii

folosesc în proporţie foarte mare autocarul, dar cel mai puţin preferă deplasarea cu mijloace

de transport combinate, procentul de 9,09% fiind cel mai redus înregistrat în această

structură pe ţări. Este de remarcat şi aici excepţia SUA, care înregistrează la mijloacele de

transport combinate un procentaj de 100%, deoarece nu au altă posibilitate de deplasare

pentru a ajunge în România.

4.2.3. Studierea opiniei turiştilor privind serviciile turistice şi cheltuielile

Analiza opiniei turiştilor privind serviciile turistice începe cu serviciul

83

rezervări. continuă cu studiul serviciilor de cazare, alimentaţie şi agrement, printre care

se include şi evaluarea gradului de ospitalitate a gazdei şi se încheie cu studierea opiniei

privind cheltielile turistice.

Clasificarea binară a răspunsurilor privind efectuarea rezervărilor atât în ceea ce

priveşte turiştii români şi străini, a condus la stabilirea următoarelor structuri:

structura turiştilor după categoria români-străini, stabilită pe tipurile de răspuns privind

efectuarea rezervării: ne indică o proporţie de 67,46% pentru turiştii străini care şi-au

Scut rezervarea şi 84,10 % corespunzătoaic românilor care nu au apelat la serviciile de

rezervare;

structura turiştilor după răspunsurile privind efectuarea rezervării, stabilită pe categoria

de români şi străini: evidenţiază faptul că numai 25,20% dintre români şi-au

rezervat locurile in unităţile de cazare turistică, în timp ce 78,7% turişti străini au

preferat să-şi asigure cazarea pentru petrecerea timpului prin practicarea turismului rural

în zonă.

Fig. 4.14

84.167.46

0

50

100

1

români străini

Structura turiştilor după categoria români/straini stabilită pe tipurile de răspuns privind rezervarea

25.2

78.7

020406080

1 2

da nu

Structura tuiştilor după răspunsurile privind rezervarea stabilita pe categoria români/străini

84

Fig. 4.15

Ambele structuri relevă că, un număr foarte redus de români au apelat la serviciile

de cazare. Acest fapt este justificat prin faptul că românii s-au obişnuit să plece fără să-şi

asigure cazarea, deoarece ei apelează şi la găzduirea în locuinţe neautorizate să desfăşoare

activitate de cazare.

Serviciile turistice privind rezervarea locurilor din unităţile de cazare turistică

rurală se desfăşoară în cadrul Biroului de turism ANTREC, a agenţiilor de turism sau de

către structurile de primire turistică rurală.

Fig. 4.16

Structura de primire turistică rurală reprezintă principalul loc unde se derulează cel

mai intens activitatea de rezervare, fapt remarcat prin ponderea mare ce revine acestora, de

48,15 %. Biroul de turism ANTREC, deşi derulează o activitate intensă şi susţinută în zonă,

totuşi este cel mai puţin utilizată de turiştii (22,75%), după cum apare şi în graficul 6.29

(tabel 2, anexă 6.3.3). Explicaţia constă în faptul că, aceştia încă nu s-au obişnuit cu noile

orientări din domeniul turismului, în sensul că nu preferă şi nu au încredere în alţi

intermediari, în afara agenţiilor de turism, cu a căror activitate sunt familiarizaţi.

Serviciul turistic de bază îl reprezintă cazarea turistică, un indicator care este

analizat prin prisma răspunsurilor intervievaţilor la întrebările 15 şi 16 din chestionar.

Răspunsurile înregistrate pentru întrebarea 15 au fost repartizate şi analizate pe

grupe după categoria de confort a structurii de primire turistică şi în combinaţie cu categoria

de vârstă a turiştilor intervievaţi.

Aproape jumătate dintre turiştii intervievaţi (47,05%) au preferat cazarea în

structurile de primire turistică rurală de două margarete, urmând aceeaşi tendinţă manifestată

Structura turistilor după locul efectuării rezervării

48%

29%

23%

biroul de turism ANTRECagentia de turismstructuri de primire rurală

85

şi înregistrată la nivelul României. Alegerea este susţinută de posibilităţile financiare de

care dispun, dar şi de tendinţa lor de reorientare spre un standard de viaţă mai ridicat care

implică o cerinţă la un nivel superior, în ceea ce priveşte gradul de confort al locului unde

sunt găzduiţi .

Informaţiile culese şi centralizate oferă posibilitatea stabilirii existenţei şi intensităţii

unei legături dintre alegerea categoriei de confort a structurii de primite turistică rurală de

către turişti şi vârta lor. Analiza se derulează ca urmare a aplicării testului şi a

determinării coeficientului de asociere Ca.

Deoarece valoarea lui calculat (135,82) este mai decât a lui tabelar ( 15;0,05 =

25), s-a stabilit că există asociere între categoria de confort preferată de turişti şi vârsta lor,

numai că ea este destul de redusă (Ca = 0,38), alegerea fiind influenţată în mare măsură de

alţi factori.

Răspunsurile turiştilor intervievaţi, în ceea ce priveşte cerinţele întrebării 16, au

fost repartizate după cinci atribute vizând gradul de apreciere a locului de cazare.

Aprecierea este măsurată pe o scală de tipul "diferenţială semantică", astfel încât,

caracteristicilor stabilite (ambianţa camerei, curăţenia şi funcţionarea instalaţiilor, service-

ul, competenţa şi amabilitatea gazdei, raportul preţ-servicii prestate) le-au fost acordate

puncte pe o scală cu 5 trepte, de la "foarte mulţumitor" (5 puncte) la "foarte nemulţumitor"

(1 punct).

Cea mai bună apreciere a fost atribuită competent şi amabilitaţii gazdei, căreia ii

revine un scor de 4,11 puncte. Celorlalte atribute le revin scoruri ale căror valori oscilează

între 3,56, atribuit raportului preţ-servicii prestate şi 3,96 corespunzatoare ambianţei

camerei.

In strânsă corelaţie cu serviciile de cazare sunt cele de alimentative, care pentru

turismul rural ocupă un loc primordial in ceea ce priveste stabilirea opţiunilor turiştilor de

petrecere a timpului liber, practicând aceasta forma de turism.

Analiza serviciilor de alimentaţie s-a realizat cu ajutorul datelor culese si

prelucrate pentru intrebarea 13 din chestionar (tabel 8 - anexa 633), prin aplicarea scalei

lui Likert, evaluând opinia turistiior privind meniul oferit de gazde.

Algoritmul de calcul aplicat a condus la concluzia ca cea mai buna apreciere a

turistiior a vizat varietatea meniului, caruia ii corespunde un scor de 1,48 puncte. Celelalte

doua elemente privind calitatea meniului şi cantitatea acestuia au scoruri apropiate, de 1,27

respectiv 1,25 puncte, ceea ce semnifica o apreciere destul de redusă.

Această metodologie este incheiată cu un calcul al scorului mediu, a cărui valoare

de 133 ne arată gradul destul de redus al aprecierii turistiior, privind meniul oferit.

86

Completarea si conturarea imaginii privind serviciile de cazare şi alimentatie se

realizează prin studierea gradului de ospitalitate al gazdei pe baza datelor culese şi

inregistrate pentru intrebarea 19.

Majoritatea turistilor intervievaţi s-au declarat mulţumiţi in proporţie de 49,75% în

ceea ce priveşte ospitalitatea gazdei. Turiştii foarte mulţumiţi de această caracteristică a

gazdei reprezinta 24,88%, iar a celor care oscileaza între a fi sau nu mulţumiţi le revin

21,43%. Doar 2,71%, turistii puţin mulţumiti, respectiv cu 1,23% cei nemultumiţi

încheie clasificarea structurală a turiştilor după opinia lor privind ospitalitatea gazdei.

Aplicarea testului pentru o singură variabilă a pornit de la ipoteza nulă

"diferenţele înregistrate intre opiniile repondenţilor faţă de ospitalitatea gazdei nu sunt

semnificative".

Algoritmul de calcul utilizat a condus la ipoteza unui rezultat al lui calculat ( )

de 643,1 care ne arata ca există diferenţe între opiniile turiştilor privind ospitalitatea

gazdei. Deoarece calculat { = 643,1) este mai mare decat tabelar ( 4;0,05 =

11,070} se consideră ca respectivele diferente inregistrate intre opinii, sunt

semnificative.

Serviciile turistice de baza sunt completate prin studierea acelor elemente ce

vizează activitaţiile de agrement . O distribuţie a raspunsurilor turiştilor, privind

desfasurarea diverselor activităţi de agrement după cinci atribute stabilite la intrebarea 20

din chestionar, are in vedere şapte caracteristici: drumeţii, vizitarea obiectivelor turistice,

participare la seri folclorice şi sărbători tradiţionale, practicarea turismului ecvestru, plaja,

practicarea sporturilor de iarnă, participarea la activităţile derulate în gospodăriile gazdelor.

Acestea sunt atribuite unei scale "diferenţială semantică" cu cinci trepte de la "foarte

favorabilă" (5 puncte) la "foarte nefavorabilă" (1 punct).

Scorurile corespunzătoare fiecărui atribut în parte sunt determinate conform

algoritmului de calcul şi ne indică faptul că cele mai bune aprecieri s-au stabilit pentru

activităţile privind participarea la seri folclorice şi sărbători tradiţionale ( 4,17 puncte)

precum şi pentru acelea care vizează implicarea la activităţile din gospodării ( 4,15 puncte).

Scorurile obţinute la restul tipurilor de activităţi, oscilează între 1,7 puncte înregistrate

pentru vizitarea obiectivelor turistice şi 3,88 puncte stabilite pentru plajă.

Dintre cei sosiţi în zonă pentru practicarea turismului rural, 325 intervievaţi au

apelat la serviciile ANTREC, ceea ce reprezartă aproximativ 40% din totalul turiştilor care

au format eşantionul analizat.

4.2.4. Analiza imaginii cu care pleacă turistul şi a posibilităţilor de revenire în zona

87

Bran-Moeciu

Pentru a putea cunoaşte cu ce imagine asupra zonei pleacă turistul, acestuia i s-a

solicitat să numească trei aspecte pozitive şi trei negative (cele mai pregnante) privind

şederea sa în zona Bran-Moeciu.

Turiştii străini au fost încântaţi în primul rând de ospitalitatea gazdelor şi au

apreciat în mod deosebit caracterul cald şi amical al românilor.

Preţurile practicate (locul doi) au fost extrem de accesibile pentru turiştii străini,

comparativ cu cele existente pe alte pieţe turistice (dar nu au avut acelaşi grad de

accesibilitate şi pentru români).

Cadrul natural, tradiţiile şi obiceiurile românilor au impresionat majoritatea

turiştilor străini, aceştia petrecându-şi timpul de sejur într-o atmosferă relaxantă

Nemulţumirea turiştilor intervievaţi vizează. în primul rând infrastructura şi

activităţile de agrement. îmbunătăţirea infrastructurii, includerea în pachetele turistice unor

noi activităţi de agreement, ar reprezenta atuuri în ceea ce priveşte probabilitatea de

revenire a turiştilor în România şi în zona turistică rurală Bran-Moeciu.

Fig. 4.17

26.35

35.59 38.05

0

10

20

30

40

Structura turiştilor după dorinţa lor de a reveni în România în zona Bran - Moeciu

Structura turiştilor 26.35 35.59 38.05

da nu nu stiu

88

Fig. 4.18

Situaţia internaţională actuală care se confruntă cu multiple probleme şi crize de

ordin economic, politic, social, cu evenimente imprevizibile care afectează şi activitatea

turistică, explică majoritatea răspunsurilor "nu ştiu" (45,06%) pe care le-au dat turiştii.

Celorlalte răspunsuri binomiale (da /nu) le corespund procente în jur de 27%, abaterea

dintre ele fiind de doar 2,47%.

În ceea ce priveşte dorinţa de revenire a turiştilor intervievaţi în zona turistică

rurală Bran-Moeciu, se poate menţiona că proporţiile răspunsurilor cuprind valori

apropiate. Se detaşează acelaşi tip de răspuns "nu ştiu" deoarece nesiguranţa financiară

individuală, social-economică şi politică naţională, îşi pune amprenta asupra hotărârii de

revenire în regiune. Doar 26,35% dintre răspunsurile turiştilor sunt afirmative, aceştia fiind

mai puţin sceptici în ceea ce priveşte "ziua de mâine". Ei au fost atât de atraşi de oferta

zonei, încât nu concept să nu străbată în viitor aceste meleaguri cel putin pentru o zi.

Pe ansamblu, răspunsurile înregistrate sunt optimiste. Imaginea creeată prin

atracţiile şi serviciile oferite în zona turistică rurală Bran-Moeciu prin practicarea activităţilor

de turism rural, sunt destul de apreciate, astfel încât au deschis un orizont deosebit de

favorabil pentru cei care doresc să revină şi pentru cei care ar fi tentaţi să încerce să-şi

petreacă o vacanţă în regiunea prezentată.

28.71 26.24

45.06

0

10

20

30

40

50

Structura turiştilor 28.71 26.24 45.06

da nu nu stiu

89

CAPITOLUL 5

NECESITATEA DEZVOLTARII TURISMULUI RURAL SI

PERSPECTIVELE INTEGRARII ACESTUIA PE PIAŢA

TURISTICĂ EUROPEANĂ

5. 1. Produsul turistic rural între prezent şi viitor

Dezvoltarea economico-socială se îmbină armonios cu dezvoltarea turismului rural,

între cele două existând o relaţie de corespondenţă şi reciprocitate. Afirmaţia este argumentată

prin dubla mplicare ce apare ca un circuit, în sensul că activităţile specifice turismului rural

prin complexitatea lor, contribuie la dezvoltarea în ansamblu a zonelor rurale, în timp ce

această dezvoltare, va determina la rândul ei, o creştere a circulaţiei turistice.

Din momentul declanşării "actului" de derulare a activităţilor turistice elementele

componente specifice turismului rural, prin ansamblul complex pe care-l creează,

influenţează evoluţia altor domenii, determinând efecte de bază ale economiei naţionale.

Interacţiunea acestor elemente componente, determină efecte imediate sau pe termen lung, de

natură economică, socială, culturală etc., care se manifestă nu numai la nivel naţional dar şi

zonal, putând evidenţia influenţa turismului rural în dezvoltarea economico-socială a unei zone

turistice.

Pe baza analizei realizate se observă că în perioada 2003 – 2009 s-au înregistrat

următoarele modificări structurale:

• în 2004 faţă de 2003, respectiv în 2006 faţă de 2005 s-a remarcat creşterea

procentuală a turiştilor români care a determinat o scădere pentru cei din sosiţi din

străinătate cu aceeaşi pondere de 22,68%, respectiv cu 10,04%;

• restul anilor comparaţi au înregistrat creşteri procentuale pentru turiştii

străini simultane cu scăderile corespunzătoare românilor, astfel: în 2005 faţă de 2004 cu

1,75%, în 2007 comparativ cu 2006 de 0,49%, în 2008 faţă de 2001 cu 2,11%, iar în 2009

cu 1% faţă de 2008.

• în 2004 faţă de 2003 a crescut ponderea numărului turiştilor cazaţi în unităţile

de 2 margarete cu 9,20%, în condiţiile scăderilor procentuale înregistrate la structurile de

primire turistică de 3 margarete cu 7,01% şi o margaretă cu 2,20%;

• situaţia se inversează în 2005 faţă de 2004 în sensul unei scăderi procentuale

de 2,51% pentru cazările la unităţile de 2 margarete, compensate prin creşterea

90

procentuală de 1,86% înregistrată la cele de 3 margarete, cât şi de 0,64 pentru acele unităţi de

o margaretă;

• scăderea de 9,47% stabilită în 2006 faţă de 2005 la unităţile de o margaretă

este completată prin creşterea procentuală de 4,57%, respectiv de 4,89 corespunzătoare

structurilor de primire turistică rurală de 3 şi 2 margarete;

• creşterea de 3,49% înregistrată la unităţile de 3 margarete în 2007 faţă

de 2006, este echilibrată de scăderile procentuale de 1,91%, respectiv de 1,58% de la

structurile de primire turistică de 2 şi o margaretă;

• în 2008 comparativ cu 2007, structura numărului turiştilor cunoaşte un

proces de creştere pentru acele unităţi de 2 margarete cu 1,53% şi cu 1,45% la cele de o

margaretă, respectiv o scădere cu 2, 79% pentru categoria de confort de 3 margarete;

• creşterea de 4,13% determinată pentru unităţile de o margaretă este

contrabalansată de scăderea cu 1,08%, respectiv cu 2,05% înregistrată la categoriile 3 şi 2

margarete.

Fluctuaţiile structurale determinate de la un an la altul, în ceea ce priveşte înnoptările

celor două categorii de turişti, români şi străini se prezintă astfel:

• Din 2004 până în 2008 faţă de anii anteriori, ponderea înnoptărilor turiştilor

străini a scăzut, fiind compensată prin creşterea procentuală a înnoptărilor turiştilor

români, după cum urmează: în 2004 faţă de 2003 cu 18,75, în 2005/2004 cu 5,56%, în

2006/2005 cu 9,98%,în 2007/2006 cu 0,46, pentru ca în 2002/2001 această scădere să fie de

1,78%;

• creşterea procentuală de 3,29% a numărului înnoptărilor turiştilor români,

din 2009 stabilită faţă de 2008, este echilibrată prin scăderea, cu aceeaşi valoare, a

ponderii înnoptărilor turiştilor străini.

Analiza realizată pe baza datelor statistice culese poate să devină realitate, numai în

condiţiile continuării procesului de realizare a unui ehilibru între cererea şi oferta turismului

rural pe piaţa specifică acestuia şi promovarea produselor turistice rurale pe piaţa turistică

internă şi internaţională. Oferta turistică rurală se indentifică, de fapt cu produsul turistic rural,

care actualmente este tot mai solicitat pe piaţa turistică.

Componentele acestor produse includ elemente specifice tradiţionale spaţiului rural

inclus în circuitul turistic local, astfel încât particularităţile acestora se conturează pe baza

patrimoniului turistic local, a resurselor forţei de muncă şi a serviciilor implicate în derularea

activităţii turistice, în condiţiile respectării principiilor dezvoltării durabile.

91

Fig. 5.1. Componentele produsului turistic rural

Rolul primordial în prezentarea produselor turistice rurale, revine activităţii

promoţionale care trebuie să se deruleze sub forma publicităţii, a promovării vânzărilor, a

relaţiilor publice, a utilizării mărcilor, a manifestărilor promoţionale şi forţelor de vânzare.

Obiectul acţiunilor promoţionale este de a comunica auditoriului informaţii şi motive

care să stârnească interesul şi să-1 determine să-şi petreacă sejurul în zona.

Alegerea mijloacelor, tehnicilor şi instrumentelor folosite pentru desfăşurarea propriu-

zisă a campaniei publicitare se face în concordanţă cu publicul căruia îi este destinat

produsul turistic. Pentru început segmentul de public vizat poate fi tineretul, ştiut fiind că

acesta este receptiv la noutăţi. El va fi tratat diferenţiat în funcţie de zona de proveninţă şi de

mediul de apartenenţă, recurgându-se în acest scop la metode, imagini, limbaje adecvate.

În prezent, se face acut resimţită lipsa unei reclame organizate pe plan intern şi

internaţional.

În acest sens, este necesară elaborarea unor cataloage de prezentare în detaliu a

ofertei turistice. Includerea gospodăriei turistice în aceste cataloage necesită realizarea unei

documentaţii asigurate în întregime de experţi, cuprinzând câteva etape :

formularea unei cereri din partea gospodarului;

expertizarea locuinţei pentru determinarea gradului de confort al spaţiilor de cazare,

precum şi natura serviciilor oferite;

Distribuitor

Resurseumane

Antropice

Servicii

Specific turistic

echipament

general

PRODUSUL TURISTICRURAL

Atracţii

Specifice

SuplimentareInformareComercializareIntermediereSportiv-recreativCultural-artisticFinanciareCu carecter specialdiverse

De baza

CazareAlimentaţieAgrement

Nespecifice

TelecomunicatiiAsistenta socialaCultural artisticeDistribuirea gazelorEnergiei electrice si termice

92

clasificarea gospodăriei conform normelor internaţionale pentru definirea obţiunilor în

funcţie de preţ şi preferinţe;

eliberarea certificatului de atestare agroturistică;

prezentarea grafică şi descriptivă a cadrului natural şi a posibilităţilor de agrement din

zona de amplasare a gospodăriei;

tipărirea în condiţii grafice deosebite a cataloagelor.

După caracterul informaţiilor pe care trebuie să le conţină materialele publicitare

elaborate, se are în vedere utilizarea următoarelor tipuri:

materiale ce conţin informaţii de detaliul - ele cuprind prezentarea cât mai amănunţită a

gospodăriei, a modului în care se poate ajunge în zonă şi-n sat, precum şi a acelor mai

interesante elemente din programul turistic;

materiale ce conţin informaţii generale - creativitatea, originalitatea, inventivitatea

trebuiesc avute în vedere pentru ca, împreună cu elementele concrete să contribuie la

realizarea unui material atractiv şi interesant

Fig. 5.2. Modalităţi specifice de promovare a turismului rural

La nivelul gospodăriilor, dacă exista posibilităţi financiare, este bine ca fiecare din

acestea să posede propriul ghid sau pliant în care să fie prezentată atât gospodăria

respetivă, cât şi împrejurimile, cu zonele de atracţie, în materialul publicitar respectiv

prezentându-se pe scurt şi satul, comuna din care face parte gospodăria.

La nivelul localităţii Bran promovarea se poate face prin intermediul unui material

publicitar scris ghid turistic sau sub forma unei casete video care să prezinte imagini

sugestive din zona respectivă.

Indiferent de prezentare, materialul trebuie să inventarieze totalitatea gopodăriilor

Materiale publicitare (pliante

broşuri, ghiduri,cataloage,panouri, obiecte) distribuite

peplan local prin organizarea

de

Mese cu gastronomie specifică

zonei Bran organizate cu prilejul derularii unor

manifestări locale

Manifestări prilejuite

de anumite obiceiuri – târguri

– sarbatori locale

Expoziţii cu imagimi si obiecte din

gospodării

93

care sunt amenajate pentru turism rural; de asemenea va include informaţii referitoare la

ansamblul teritoriului, elemente de inedit ce pot fi întâlnite etc.

Pe plan extern, întrucât, produsele turistice de acest gen sunt cunoscute şi apreciate de

către consumatori, segmentele de piaţa vizate sunt mult mai numeroase (tineri, adulţi şi chiar

persoane de vârsta a treia).

Fig. 5.3. Canale de promovare a turismului rural

Acţiunile publicitre propriu-zise se pot desfăşura utilizând:

- presa : este indicată atât presa cotidiană cât şi cea periodică. Acţiunile

publicitare prin presă se vor realiza fie prin publicarea unor materiale informative

(reportaje, articole legate de tema produsului turistic), fie prin anunţ publicitar. Acesta

trebuie să conţină o ilustraţie cât mai edificatoare (de exemplu, imaginea unei încăperi,

unei case, un context cât mai concis care să dea un minim de informaţie necesară să

stârnească interesul, dar mai ales să degaje căldură umană, sinceritate).

- publicitatea prin afişaj : se recomandă afişele atât interioare cât şi

exterioare, de durată, imprimate direct pe panouri de lemn, tablă, carton. Textul afişului

trebuie să fie concis, convingător şi să se prezinte sub forma de invitaţie. Uneori textul poate

lipsi. Ilustraţia trebuie să aibe la bază o idee care să capteze atenţia trecătorilor şi să

convingă. Afişele pot fi amplasate în şcoli, universităţi, agenţii de voiaj care vând

produsul respectiv.

- panourile indicatoare se pot instala fie în punctele principale de acces în

localitate, care să furnizeze informaţii privind denumirea localităţii, sediul biroului de cazare,

fie în staţiile auto sau S.N.C.F.R. Montarea unui panou într-un amplasament adecvat, poate să

conţină planul localităţii şi al împrejurimilor, idicând principalele obiective turistice şi unităţi

de servire, precum şi localizarea gospodăriilor găzduitoare.

- pliantul, prospectul si broşura : aceste suporturi nu numai că lărgesc

conţinutul informaţional, promoţional al mesajului publicitar transmis, dar elementele

specifice anunţului publicitar ilustraţie, text şi slogan redate cu mijloace tipografice

Promovarea turismului rural

Agenţii de turism

specializate

Reţele si forme

de organizare a turismului

Mijloace publicitare specifice,pliante,

ghiduri, panouri de prezentare

Reclama facută

de turişti

Distribuitorii produselor specifice turismului

rural

94

specifice şi originale, urmăresc să stimuleze interesul cititorului la o parcurgere integrala,

să-1 incite în efectuarea actului de cumpărare. Textul în care este redactat trebuie să fie

clar, cu un sul concis, sub formă de reclamă, astfel încât să furnizeze pe scurt toate

informaţiile necesare stimulării interesului turiştilor pentru produsul turistic enunţat

Ilustrările care însoţesc textul trebuie să dezvăluie originalitatea produsului turistic,

elementele care îl particularizează.

- alte canale promoţionale : pe măsură ce segmentul de piaţă se măreşte ,

gama de mijloace şi tehnici promoţionale trebuie să crească în mod corespunzător. Deci, într-

o a doua fază, se poate trece şi la o publicitate prin radio, televiziune, cinematrograf, se

pot face reduceri de tarife, cadouri promoţionale, se pot promova tehnicile

relaţiilor publice, ale manifestărilor promoţionale.

- reducerea tarifelor are un efect promoţional incontestabil. Ea poate fi avută

în vedere: fie ca mijloc de eliminare a reţinerilor de la cumpărare a anumitor categorii de

cosumatori pentru care preţul este considerat prea ridicat, fie pentru menţinerea vânzărilor la

un anumit nivel în perioadele când se constată un reflux al cererii, fie pentru contracararea

acţiunilor concurenţei, fie folosirea oportunităţilor oferite de anumite conjuncturi ale pieţei.

Căderile promoţionale reprezintă oferirea gratuită a unor obiecte (de la cele mai

uzuale agende, pixuri, până la cele artizanale) sau în anumite condiţii, chiar a unor excursii

gratuite împuterniciţilor unor agenţii de turism partenere şi chiar unor turişti ce manifestă o

fidelitate deosebită. Participarea la manifestări cu caracter expoziţional se poate realiza prin

organizarea de pavilioane sau standuri proprii la târguri şi expoziţii.

Prin agenţiile de turism se poate realiza o publicitate la locul vânzării prin

afişe, fotografii, pliante, difuzarea de filme publicitare sau char diapozitive, ce cuprind

imagini reprezentative ale încăperilor, clădirilor, obiectivelor turistice.

Dorind o cât mai bună oganizare, prestarea unor servicii de calitate şi afirmarea

produsului turistic, ofertanţii şi-au unificat pasiunea şi efonurile prin diverse asociaţii şi

organizaţii naţionale sau internaţionale. In perioada 18-20.03.1994 în Germania a avut loc

Adunarea Generală care a primit noi membrii din Spania, Finlanda, Suedia şi România

România a fost acceptata prin "BRAN IMPEX -Societate de turism rural, cultural şi ecologic.

"BRAN IMPEX" este membră a Federaţiei Române de Dezvoltare Montană. In cadrul acestei

organizaţii regionale de turism rural sunt înscrise 150 de case, care au găzduit peste 1000 de

turişti din ţară, S.U.A., Elveţia, Franţa, Olanda. Zona de răspândire a caselor este Bran-

Moeciu-Fundata. Fluxul turistic este permanent; de Paşti şi de Crăciun cererile fiind mai mari

decât capacitatea de cazare.

Promovarea se face prin buletine lunare, sesiuni de comunicări (susţinute la Bran,

95

Bucureşti, Praid, Vatra Dornei, Cluj Napoca, Braşov), discuţii directe cu turiştii şi cu

proprietarii de case. La ultima întrunire de acest gen, ce a avut loc în luna aprilie 1996 la

Cercul Militar din Braşov, României i-a fost acordată preşedenţia EUROGITES pentru

următorii ani

5.2 Posibilităţi de integrare ale produsului turistic rural pe piaţa

turistică europeană

Tradiţionala ospitalitate românească, trăsătură specifică ţăranului român, devine

ofertă a turismului rural, în condiţiile canalizării acesteia pe direcţia acţiunii de pregătire a

gospodăriei ţărăneşti pentru a ajunge la stadiul în care să fie purtătoarea ofertei comerciale.

Ea trebuie să permită prestarea de servicii atât pentru obţinerea veniturilor, din

care o parte sunt reinvestite pentru dezvoltarea acesteia, cât şi pentru creşterea nivelului

prestaţiilor oferite. Fiecare gospodar trebuie asistat şi ajutat să obţină atestarea gospodăriei

pentru a deveni capabil să presteze servicii turistice, conferindu-i astfel dreptul de a fi

introdus în banca de date şi implicit în reţeaua turismului rural, devenind astfel cunoscută.

Trebuie creeată structura şi tehnica managerială care să supervizeze pregătirea

ofertei comerciale a gospodăriilor. Este necesar să fie asigurate legăturile dintre oferta

turismului rural şi turiştii consumatori ai programelor turismului rural. Activităţile de

pregătire în detaliu a ofertelor de produse turistice rurale la toate nivelele, de pregătire a

gospodăriilor şi agenţilor economici, nu pot fi transpuse în practică decât prin intermediul unui

management funcţional, atât local cât şi global.

Întrepătrunderea managementului local cu cel global este prezentat detaliat prin

componentele acestora, ca un management al turismului rural în schema de mai jos:

96

Fig. 5.4. Componentele de bază ale managementului turismului rural

Trebuie să se aibe în vedere modul de identificare a potenţialului turismului rural,

sub toate aspectele sale, acesta trebuind să reunească şi să îmbine armonios factorii naturali,

materiali şi spirituali, atât din punct de vedere al gazdei, cât şi al turistului. Pentru

armonizarea acestor resurse este necesar ca, la început, să fie testată şi identificată persoana

care să posede un minim de însuşiri şi cunoştinţe necesare, care implicit va fi instruită,

devenind factorul ce trebuie să acţioneze în vederea formării şi pregătirii potenţialului

turismului rural local.

Evaluarea potenţialui turismului rural se face prin prisma „agreerii" zonei din

punct de vedere a existenţei unei infrastructuri minime, a unui cadru construit integrat

armonios în cadrul natural, a posibilităţilor identificării şi realizării unor programe de

odihnă şi agrement, care să activeze tradiţii şi meşteşuguri ce vor constitui elemente de atracţie

pentru turişti.

Agentul local, format şi atestat, a trecut astfel la desfăşurarea activităţii şi în cadrul

unor agenţii sau organizaţii în scopul racordării zonei la reţeaua naţională şi internaţională.

Pentru facilitarea intrării în corespondenţă cu partenerii interni şi externi, la toate

nivelele, pe orizontală şi pe verticală, este nevoie de adoptarea unor standarde în ceea ce

priveşte criteriile de evaluare, modul de realizare a reclamei şi publicităţi, însemnele folosite etc.

Turismul rural reprezintă una dintre soluţiile de dezvoltare a întrgului spaţiu rural.

Management local

Evaluarea globală a potenţialului zonei

Ateştarea zonei

Formarea operatorilor şi crearea agentului

local

Identificarea şi atestarea

gospodariilor

Catalogarea gospodăriilor

Realizarea programului turistic

rural

Pregătirea ofertei

Identificarea operatorilor

Elaborarea procedurii de selecţie

Formarea şi atestarea operatorilor şi

agenţilor economici

Elaborarea criteriilor de clasificare

Crearea reţelei zonale regionale

Crearea reţelei naţionale

Program de marketing

Management

global

Promovarea

97

Apariţia şi amenajarea lui în cadrul sătesc oferă surse noi de venituri populaţiei, mai ales în

condiţiile în care zona dispune de un potenţial deosebit, resurse umane de calitate, precum şi

de infrastructura corespunzătoare.

Succesul scontat se poate realiza printr-o dezvoltare de ansamblu a mediului rural, pe

baza unei creşteri moderate în timp şi în beneficiul spaţiului rural deoarece, o dezvoltare

rapidă sau dezordonată a turismului rural poate deteriora mediul înconjurător, poate duce la

o afectare a ambientului populaţiei locale. De asemenea, populaţia locală trebuie pregătită

social şi profesional pentru activităţile turistice, iar prin studii de piaţa fezabile, trebuie

organizată producţia alimentară cu adaptarea la cerere, precum şi prin motivaţia turistică.

Astfel, turismul rural poate fi înscris în ansamblul activităţilor turistice ale regiunii precum şi în

contextul politicii zonale integrate.

Fiecare produs folcloric reprezintă o parte a diversităţii unui anumit model cu

calitate de unicat. El devine colectiv pentru că el include suma elementelor exprimate de

o întreaga comunitate. Folclorul zonelor rurale, respectiv al satului, este de regulă, cel mai

bine conservant, coerent şi echilibrat. El oferă şi asigură identitatea fiecărei zone geografice

a ţării

Indiscutabil că, în decursul timpului, cultura orală, datinile şi folclorul au suferit

influenţe puternice, determinate de procesul evolutiv al transformărilor socio-culturale

inevitabile. Cu toate acestea se poate afirma că satul românesc a străbătut cu succes perioade

mai puţin faste ale istoriei, păstrând în cea mai mare măsură nealterată puritatea culturii sale

străvechi.

Societatea modernă, deosebit de dinamică, va promova în continuare noi valori

culturale şi noi creatori de valori spirituale. Dar pentru ca respectivele valori să fie durabile,

meste necesar ca cei ce le creează, să dispună de competenţa şi de informaţii previzionale

corecte şi complexe, iar cultura orală reţine ca produse perene numai ceea ce reprezintă

necesitatea reală.

Arhitectura rurală îşi are la rândul său, problemele inevitabile cu care se confruntă.

Satul ca element important al structuri administrative, este un rezultat specific al evoluţiei

sociale şi istorice. Aşezările rurale sunt, în egală măsură, opera diferitelor comunităţi şi a

timpului.Ele trebuiesc păstrate ca moştenire cultural a umanităţi.

In condiţiile industrializări accetuate, după cel de-al doilea război mondial, peste tot în

lume, exodul populaţiei rurale spre oraş a căpătat proporţii de masă ceea ce a pus probleme

urgente privind conservarea habitatului rural.

Problematica conservării se situează într-un cadru mult mai larg decât politica de

păstrare a calităţi mediului construit. Este evident că locuitorii satelor doresc şi trebuie să

98

profite de progresele vieţii moderne. Ca urmare, caracterul satelor se transformă de la o zi la

alta omul integrându-se in epoca sa. Apare ca rezultat un conflict între tradiţie şi modernitate,

între conservare şi evoluţie, care se manifestă diferit în funcţie de condiţiile fiecărui spaţiu

geografic.

În vederea soluţionări acestui conflict trebuie avută în vedere atât integrarea

acestor construcţii în cadrul siturilor tradiţionale, cât şi continuitatea spiritului acestora.

Reacţii în favoarea conservări se manifestă peste tot în lume indiferent de motiv şi

au stimulat o acţiune concertată la scară mondială.

Pentru zonele în care habitatul se păstrează ca în formele tradiţionale apar

două imperative: pe de o parte necesitatea conservări satelor şi a naturi cu toate

elementele care formează un ambient coerent, iar pe de altă parte un efort maxim pentru

trezirea conştiinţei privind inestimabila moştenire culturală în scopul păstrări identităţii

culturale.

Reanimarea aşezărilor rurale, trecerea de la arhitectura tradiţionalistă la arhitectura

modernă fără să se stânjenească una pe cealaltă reprezintă o întreprindere dificilă care cere

studiu, timp şi fonduri, cea mai seducătoare soluţie pentru reanimarea satelor este

introducerea lor în cadrul marilor circuite turistice. Ideea trebuie acceptată însă numai după

luarea unor măsuri corespunzătoare deoarece grupurile de turişti nu sunt întodeauna orientate

spre cunoaşterea şi respectul faţă de civilizaţia rurală, în turismul individual provocând adesea

uzarea materială a monumentelor.

În acest scop sunt necesare intervenţia începând cu elaborarea sau perfecţionarea

cadrului juridic care să permită declararea unor sate sau părţi din sate ca situri ocrotite de

lege, ţinând cont de toate implicaţiile ce decurg din faptul că monumentele respective sunt

în cvasitotalitatea lor proprietate particulară, elaborarea unor programe prioritare şi de

perspectivă, privind conservarea, restaurarea ansamblelor şi monumentelor de arhitectură

rurală, includerea lor în trasee turistice internaţionale, crearea unor asociaţii locale care să

participe la conservarea monumentelor şi să vegheze asupra modului de exploatare a lor,

publicarea de monografi pentru a contribui în spiritul înţelegeri valorilor, implicarea

reprezentaţilor administraţiei regionale şi locale şi nu în ultimul rând sprijinul populaţiei în

realizarea unor proiecte de case şi construcţii, prin folosirea documentaţiilor privind specificul

local, păstrarea arhitecturi tradiţionale, etc.

Toate aceste programe de conservare şi reanimare trebuie concepute în

dezvoltarea culturala şi în relaţie cu alte aspecte ale dezvoltări sociale şi economice.Tocmai

de aceea este de neconceput o separare între conservarea arhitecturi tradiţionale şi noile

construcţii fără a aborda problemele modului în care la nivelul identităţii culturale

99

regionale, bine reprezentată prin arhitectură apar trăsăturile sale specifice, numai prin această

perspectivă conservarea tradiţiei devine o parte a programelor de dezvoltare în care mediul

natural, economia şi cultura se dezvoltă deschizând un dialog constructiv între conservarea şi

dezvoltarea arhitecturi vechi şi orientările noi, moderne în domeniu.

În ceea ce priveşte diversificarea activităţilor în zona Bran-Moeciu se tinde la

favorizarea industriilor mici nepoluante a producţiei de artizanat, acţionându-se asupra

infrastructurilor şi procedurilor administrative şi fiscale pe stimularea şi sprjinirea

iniţiativelor în domeniul turismului rural. De asemenea, se urmăreşte punerea în valoare a

resurselor locale, exploatarea raţională a potenţialului hidroenergetic, promovarea energiilor

alternative şi regenerabile precum şi ameliorarea sistemelor de încălzire a locuinţelor pentru

a obţine randamente superioare prin folosirea rezidurilor lemnoase şi a altor resurse

secundare.

Programele cercetărilor trebuie să se aşeze pe domeniile biotehnologiilor,

economiei ecologiei şi sociologiei în domeniul culturi este prioritară conservarea bogăţiei şi

diversităţii patrimoniului prin protejarea tradiţiilor şi formelor de expresie a legăturilor din

zona consolidări identităţii culturale a populaţiei şi stimularea vieţii asociative.

Rolul unui management global este acela de a uni toate iniţiativele individuale în

vederea racordării acestora la o reţea naţională şi internaţională, de a asigura transpunerea

acestora în standarde care să devină uşor accesibile, atât în conducere, cât şi pentru oferta

turismului rural. .

Forma organizatorică sub care se desfăşoară acest tip de management este fie o

asociaţie profesională sau nonprofit, fie societate comercială cu rol de dispecerat care poate

forma reţea proprie de agenţii, filiale locale specializate în astfel de servicii.

Din acest punct de vedere în România, Federaţia Română pentru Dezvoltare

Montană a elaborat un astfel de managemet global pentru dezvoltarea turismului rural,

concretizat într-o concepţie proprie, prin care s-a format şi un standard în organizarea şi

implementarea acestui tip de turism. Ea dispune de o reţea proprie, creeată pe baza

standardului elaborat, la care se raportează şi activitatea turismului rural.

La nivel naţional se impune punerea în aplicare a unei politici de dezvoltare rurală,

care să fie capabilă să să stimuleze eforturile întreprinse în direcţia scoaterii din izolare a

satului românesc, a unor reglementări care să permită utilizarea ei, precum şi a unor instituţii

care să funcţioneze în acelaşi scop, şi nu în ultimul rând existenţa unor fonduri alocate în

direcţia dorită.

100

CONCLUZII

Dezvoltarea economico-socială se îmbină armonios cu dezvoltarea turismului rural,

între cele două existând o relaţie de corespondenţă şi reciprocitate. Afirmaţia este argumentată

prin dubla implicare ce apare ca un circuit, în sensul că activităţile specifice turismului rural

prin complexitatea lor, contribuie la dezvoltarea în ansamblu a zonelor rurale, în timp ce

această dezvoltare, va datermina la rândul ei, o creştere a circulaţiei turistice.

În perioada analizată 2000 – 2009, pe fundalul evoluţiilor capacităţii de cazare

existente, se înregistrează mutaţii structurale reduse, fiind rezultatul eforturilor depuse de

localnici, de autorităţile locale sau de organizaţiile internaţionale în ceea ce priveşte

diversificarea ofertei turistice rurale, conform tendinţelor manifestate în cererea turismului

rural. Au apărut construcţii arhitecturale cu specific rural regional, care sunt înregistrate ca

pensiuni agroturistice şi pun la dispoziţia turiştilor o dotare la standarde cât mai apropiate de

cele internaţionale. Concurenţa care apare astfel, între pensiuni şi pensiuni agroturistice se

evidenţiază ca ofertă, sub forma numărului uniţătilor şi a locurilor de cazare puse la dispoziţia

turiştilor. În acest context, numărul locurilor de primire turistică oferite de pensiunile

agroturistice a cunoscut un proces de creştere continuă, comparativ cu al pensiunilor, care se

confruntă cu o scădere destul de pronunţată. Această schimbare structurală manifestată din

2000 până în 2009, este evidenţiată prin valorile procentuale în creştere cu 21 % pentru

pensiunile agroturistice şi în scădere cu 11% în cazul pensiunilor.

Aceleaşi elemente de determinare statistică au fost utilizate şi în cazul studierii

cererii şi consumului turistic rural din Bran – Moeciu, prin care am evidenţiat: tendinţa de

creştere a numărului turiştilor cazaţi în unităţile turistice rurale din 2000 până în

2009;creşterea ponderii acestora în pensiunile agroturistice din zonă, procentele ce revin

celorlalte tipuri fiind în continuă scădere; o evoluţie tot în creştere a numărului înnoptărilor; o

creştere procentuală ce revine tot pensiunilor agroturistice comparativ cu procentele

determinate pentru celelalte tipuri de unităţi, în ceea ce priveşte repartizarea numărului

înnoptărilor.

Metodele statistice utilizate în studiul activităţii turismului rural, sunt completate prin

conceperea şi aplicarea unui sondaj descris în capitolul 4, care cuprinde elementele

componente şi metode de prelucrare originale, specifice practicării acestui tip de turism.

Studiul realizat privind comportamentul, opiniile şi motivările cererii turistice rurale

în zona Bran-Moeciu urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective: determinarea numărului

vizitelor în regiune, determinarea motivaţiei turistice; stabilirea surselor de informare;

101

stabilirea modalităţilor privind sosirea turiştilor privind serviciile de cazare, alimentaţie,

agrement, cuantificarea cheltuielilor turiştilor; stabilirea imaginii în care pleacă turistul din

zona Bran-Moeciu; identificarea posibilităţilor de revenire a turistului în zonă.

Ultimul capitol prezintă argumentele privind necesitatea dezvoltării turismului rural

şi perspectivele integrării acestuia pe piaţa turistică europeană. Justificarea porneşte de la

considerentul identificării ofertei cu produsul turistic rural, continuându-se cu prezentarea

componemtelor lui structurale în strânsă corelaţie cu procesul promovării acestuia.

La nivel naţional se impune punerea în aplicare a unei politici de dezvoltare rurală

care să fie capabilă să stimuleze eforturile întreprinse în direcţia scoaterii din izolare a satului

românesc, a unor reglementări care să permită utilizarea ei, precum şi a unor instituţii care să

funcţioneze în acelaşi scop şi nu în ultimul rând existenţa unor fonduri alocate în direcţia

dorită.

Comunitatea internaţională este dispusă să aloce resurse financiare gratuite sau cu

împrumut pentru dezvoltarea rurală.

Pentru România, în perioada actuală, aceste preocupări s-au lărgit, acceptarea acestei

dezvoltări reprezentând o cale responsabilă a dezvoltării pe termen mediu şi lung, în

concordanţă cu interesul naţional şi cu cerinţele colaborării internaţionale.

102

BIBLIOGRAFIE

1 Camarda Adina Strategii de dezvoltare durabilă regională, Editura

Uranus, Bucureşti, 2008

2 Erdeli G., Istrate I., Potenţialul turistic al României, Editura

Universităţii, Bucureşti, 1996

3 Glăvan Vasile Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism,

Editura Economică, Bucureşti, 2003

4 Ionescu I. Turismul fenomen social-economic şi cultural,

Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000

5 Korten D.C. Corporaţiile conduc lumea, Editura Antet, Bucureşti

1997

6 Mincui Rodica Economia turismului, Ed a II a revăzută, Editura

Expert, Bucureşti, 2000

7 Mitrache Şt., Manole V.,

Stoian M.

Agroturism şi turism rural, Editura Fax Press,

Bucureşti, 1996

8 Neacşu Nicolae Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert,

Bucureşti, 2000

9 Nistoreanu Puiu Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti,

2003

10 Niţă I., Niţă C. Piaţa turistică a României, Editura Ecran Magazin,

Braşov, 2000

Popescu M.D. Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Editura

Expert, Bucureşti, 1999

12 Stoian M., Turismul rural – element de acceptare a integrării

economice europene, Editura Psihomedia, Bucureşti,

2001

*** The tourism satellite account as an ongoing process, past present and future

development, WTO, Madrid, Spain, 2002

*** Direcţiaia Judeţeană de Statistică Braşov

*** Filiala ANTREC – Bran-Moeciu

103