Ne Vorbeste Parintele Cleopa

Ne vorbete Printele Cleopa

Ne vorbete Printele Cleopavol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000

Cuprins:DESPRE APOCALIPS..................................................................4

O ISTORIOAR ADEVRAT.5 VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZAI DIN GADARA . 6

CUVNT CTRE MAICA IRINA, AFLAT N SUFERIN....11 CUVNT LA NCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983...16 PREDIC LA CLUGRIA PRINTELUI NIFON....20 DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI I POCINA CEA ADEVRAT.....25

CUVNT LA NCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984..30

PREDIC LA CLUGRIA PRINILOR DAMASCHIN I VITALIE..36

PREDIC LA CLUGRIA PRINILOR MACARIE, IOANICHIE I IACOV40

PREDIC LA CLUGRIA PRINILOR IERONIM I AUGUSTIN.43

DIN PRISOSUL INIMII GRIETE GURA..47

CHEMAREA LUI DUMNEZEU I ASCULTAREA OMULUI...48

SFATURI DUHOVNICETI 1....51

MESAJE DUHOVNICETI ALE MARILOR PRINI ..54

CUVNT LA NATEREA DOMNULUI ...63

CUVNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI....71

DESPRE ANUL NOU I DESPRE CALENDAR .....74

O MINUNE CU SFNTA ICOAN A MNTUITORULUI...78

CUVNT DESPRE RAI ..80

MARIA PARTEA CEA BUN I-A ALES ..83

CUVNT LA CINA CEA MARE....85

CUM S PRZNUIM DUHOVNICETE.....93

DUMNEZEU ESTE TOTUL NTRU TOATE I NTRU NIMENI, NIMIC.95

DRAGOSTEA FA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU....98

FILOSOFIA PIANJENULUI99

DESPRE JUDECILE LUI DUMNEZEU.....100NDOIALA N CREDIN..104

DESPRE RUGCIUNE ....105

CUVNT LA NMORMNTAREA PRINTELUI AMBROZIE DOGARU...108

SFATURI DUHOVNICETI 2..110

PREDIC LA NATEREA SFNTULUI IOAN BOTEZTORUL ...115

O ISTORIOAR CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI 119

TREPTELE URCUULUI DUHOVNICESC SAU "NLAREA LA CER"...124

NSEMNTATEA CELOR APTE LAUDE ALE BISERICII ..127

CELE TREI TREPTE ALE MNIEI.130

DESPRE CRETEREA COPIILOR N FRICA DE DUMNEZEU 132

NEASCULTAREA DE PRINI....133

PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDIC MPOTRIVA PRINILOR..135

CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORILOR..137

MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGCIUNEA....141

DARURILE MAICII DOMNULUI...147

CLUGRUL CRUIA I S-A ARTAT MAICA DOMNULUI ..149

CNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"...150

JUDECAT! O, JUDECAT!..153

POTOPUL CU AP I POTOPUL CU FOC....158

CE VREI S V FAC VOU OAMENII, FACEI I VOI LOR ASEMENEA..161

CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORII...164

OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CMPULUI..166


SFATUL DRACILOR. CUM NEAL DIAVOLUL PE OM174

DESPRE MOARTE ......179

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU ..184

DESPRE PAZA MINII ...192

SFNTA SPOVEDANIE ...202SFNTA MPRTANIE ......207

SFNTA CRUCE .......209

DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU .....210

DESPRE FELUL LACRIMILOR .....211

HARUL MNTUIRII ....212

DESPRE IUBIREA DE ARGINT ....213

POCINA MPRATULUI MNASE ....213

CUGETAREA LA MOARTE ..215

CELE PATRU LEGI DUP CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA.218

JUDECATA DE APOI .....219

DESPRE VISE I VEDENII FALSE ...222

DREAPTA CREDIN A NEAMULUI ROMNESC ..228

DIFERENELE DINTRE BISERICA ORTODOX I CEA CATOLIC229

NTREBRI DE CREDIN...230

DESPRE APOSTOLI I IERARHIA BISERICII ....233

ROLUL FEMEII N FAMILIE, SOCIETATE I N BISERIC.234

CINSTIREA MAICII DOMNULUI .....238

PUTEREA SFINTEI CRUCI ...238

CUM CITIM N SFNTA SCRIPTUR...239

VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI ....240

ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII.. 242

STILUL VECHI I NOU ..243

PREDIC LA SCHIMBAREA LA FA...245

PATIMA DOMNULUI .....249

CINSTIREA MAICII DOMNULUI .....251

CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERIC....253

S NU JUDECAM PREOII ! ....256

LUCRAREA CONTIINEI ...257NUNTA CRETINA ....258

IDOLUL NOROC .....264

INIMA DE MAMA ...265

MINUNEA FCUT DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA..271

SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC ..276

PILDA SEMNTORULUI ....277

PROOROCII MINCINOI ...282

DESPRE RAI.....288

DESPRE IAD.....293

DRUMUL SUFLETULUI DUP MOARTE....299

DESPRE FARMECE, VRJITORIE, ASTROLOGIE I MAGIE .307

DESPRE RUGCIUNE....312

DREAPTA CREDIN A NEAMULUI ROMNESC....322

DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT N NGER DE LUMIN326


ENOH SI ILIE (Despre Apocalips)Acesti doi prooroci au sa se pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la cer. Cnd vor predica ei cu mare putere si vor nfrunta pe Antihrist trei ani si jumatate, ct va mparati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata tot pamntul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne n Ierusalim ca sa ntoarca pe evrei, caci ei nu se ntorc pna nu vine Ilie si Enoh. Vor ntoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos.

Cnd vor predica ei, i va auzi tot pamntul si-i va vedea toata lumea. Si acestea sunt scrise de 2000 de ani, de cnd i s-au descoperit Sfntului Ioan Evanghelistul. Si cine ar fi crezut? Ar zice cineva ca este o nebunie asta. Si se ntrebau oamenii: "Cum o sa-i vada pe Enoh si Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda n America?"

Acum, daca ar predica, i vede la televizor toata lumea si i aude la aparate toata lumea. Cum sa nu! Dumnezeu stie toate, ca si cum ar fi venit. Cnd vor predica si vor face minuni, tu ai sa te uiti aici si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum nvie mortii, si ai sa auzi de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, cnd va mparati peste toata lumea, timp de 1260 de zile.

Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut si de nenchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea si auzi la Ierusalim. Da! Si uite, stam aici si vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predica si auzim toate! Si la Muntele Sinai si n Italia si n Belgia si n Olanda si n Bulgaria si n Grecia si n Serbia. Deci stau aici si vad slujba de la Ierusalim! Vezi ca-i posibil acum? Dumnezeu stia de mai nainte ct are sa se nmulteasca mintea, adica stiinta.

Ca Daniil Proorocul a spus la capitolul doi: n vremea de apoi se va nmulti mintea foarte, si se vor ntelepti oamenii si vor zbura prin vazduh si vor nconjura lumea. Toate cte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani nainte.

Vezi Proorocul Isaia, care traieste cu 850 de ani nainte de venirea Domnului, la capitolul 60 ntreaba de avioane, ca el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se ntrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulbura vazduhul? (Isaia 60, 8).

Ai auzit? Cu 2800 de ani nainte a spus de avioane. Ce-a zis? "Ca zboara ca porumbeii spre porumbarele lor". Ca ei nu zboara, dect de la un aerodrom la altul, ca sa alimenteze.

Dar si Proorocul Ieremia a vazut masinile astea fara cai, care le vedeti acum ca alearga pe drum. Si ntreaba pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum si ntrec carele oamenilor?

Vezi, ca spune de bomba cu neutroni la Apocalipsa: Iata au iesit de la fata Mielului niste lacuste si acestea aveau putere mare de vatamat n cozile lor. Si am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vatamati iarba pamntului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni sa-i vatamati cinci luni de zile. Razboiul neutronic. Bomba cu neutroni ti lasa pomii nfloriti.

Eu am la marturisire pe cel mai mare profesor de fizica atomica din Bucuresti.

- Domnule, zic, ce rau poate face aceasta bomba?

- Aceasta distruge numai viata, si-ti lasa orasul complet. Ca ce folos daca l-ar distruge? Ei ce sa mai cstige cnd vin sa ocupe? Au nevoie sa ucida pe oameni, ca sa ocupe orase si toate bunurile lumii.

- Dar daca eu sunt nchis ntr-o casa de fier si bomba cu neutroni explodeaza afara, ce poate sa-mi faca, daca zici ca nu distruge materia? Eu nu sunt n siguranta?

- Dumneata daca ai avea o casa de fier fara usa, cu peretii de zece metri grosime n jur si te-ai bagat acolo, neutronii rapizi nu sunt mpiedicati de fier sa treaca. Trec prin fier si vin la dumneata si-ti distrug numai viata.

Am grait cu dnsul. Sotia lui este mare bibliotecara la cartile de limbi vechi. Un om credincios!

Asa ne-a spus Dumnezeu, ca acestea sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vatama copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Att o sa dureze razboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai sa te poti pazi nici n casa, nici n beci, nici n apa, nicaieri, nicaieri. Unde te-a ajuns Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni.

Toate-s scrise, fratii mei. Si Mntuitorul a spus: Cerul si pamntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urma!

O ISTORIOAR ADEVRATUn preot, mergnd pe strada, ntlneste un copilas, ca de cinci-sase ani, cu picioarele crapate de glod, parul nclcit n cap, zoios, nespalat, cu minile crapate, si-l ntreaba:- Mai copile, de unde vii tu?- Din iad vin!Preotul s-a minunat de copilul acesta.- Cum l cheama pe tatal tau?- Satana!- Dar pe mama ta?- Aripa satanei!- Dar frati si surori ai?- Da.- Cum i cheama?- Diavoli.Si atunci preotul a spus:- Unde stai, copile?- Hai, ca eu stiu unde!Si a mers cu preotul. Si n marginea satului i arata o casuta stricata, veche si o ograda cu gardurile rupte. Preotul ia copilasul de mna si intra acolo. Aude sfadindu-se n casa tatal cu mama sa.Barbatul o njura pe femeie groaznic, iar femeia i spunea: "Du-te de-aici, satano!" Barbatul zicea: "Tu esti aripa satanei!" Au trecut niste copii pe acolo: "Treci, drace, de-aici!" Dar femeia striga pe urma: "Vai de mine, casa asta este iad!"Preotul a auzit de afara. Si atunci si-a dat seama de ce spune copilul ca vine din iad. El nu stia cum sa spuna. A auzit pe mama-sa ca este iad n casa ei; ca pe tatal sau l cheama satana si pe mama-sa, aripa satanei, si pe fratii lui i cheama diavoli. Asa auzea graind n casa.Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugaciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curata, unde nu merg oamenii la biserica, unde se apuca si beau de dimineata, fumeaza si njura, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pamnt!Toata ziua njuraturi, toata ziua batai, toata ziua suferinta. A intrat diavolul! Diavolul aduce ura, sfada, mnie, iutime, ocara, blestem, njuraturi, batai, morti, betii, desfruri. Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!Iar unde oamenii se scoala dimineata si se nchina lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugaciunea n minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele carti, si rabda scrbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvntarea lui Dumnezeu si toate se rnduiesc dupa iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mntuirea noastra.

VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZAI DIN GADARA

Iubiti credinciosi,

Cu ct ptrundem n Sfintele Scripturi mai adnc prin teologie si prin tlcuire, cu att ne dau si ele mai bogat mireasma Duhului Sfnt si ntelegem mai mult cuprinsul lor.

Mntuitorul spune: Cercetati Scripturile, cci ele mrturisesc pentru Mine. Deci stim din gura lui Hristos c Sfintele Scripturi sunt mrturii ale lui Dumnezeu. Proorocul David zice: n calea mrturii-lor Tale, Doamne, m-am desftat ca de toat bogtia. Mare adevr este n aceste cuvinte. Cine alearg pe calea mrturiilor sau pe calea dumnezeiestilor Scrip-turi si pe calea ntelesurilor duhovnicesti din ele, pururea se veseleste de nltimea tainelor care se afl n ele.

Duhul Sfnt fericeste mai departe pe cei ce le cerceteaz, zicnd: Fericiti cei ce cearc mrturiile Lui, cu toat inima l vor cuta pe Dnsul (Ps. 118, 2). Duhul Sfnt nsusi fericeste pe omul care cearc mrturiile Lui, adic cearc cu de-amnuntul ntelesul duhovnicesc al Sfintelor si dumnezeiestilor Scripturi. Pentru care pricin caut omul cu toat inima pe Dumnezeu n calea Scripturilor? Pentru ntelegerea celor ce citeste. Cci, rugndu-se la Dumnezeu s-i deschid ochii mintii, ntelege taine mari si negrite, att ct este cu putint omului a ntelege, si atunci alearg cu toat puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

Dumnezeiasca Evanghelie de astzi ncepe asa: n vremea aceea, a venit Iisus Hristos n latura Gadarenilor si i-au iesit nainte doi ndrciti foarte cumpliti, care locuiau n morminte.

ndrcitii nu puteau sta n case, ci se ascundeau n criptele din morminte. Deci doi din acesti ndrciti au iesit naintea Mntuitorului, si Sfnta Scriptur spune c erau foarte cumpliti, nct din cauza lor nimeni nu putea s treac pe calea aceea, cci toti se speriau de ei si fugeau din calea lor.

Si ce-au fcut ndrcitii acestia, mai bine-zis diavolii din ei, cnd au vzut pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru si Mntuitorul lumii? Au nceput a striga foarte tare ctre Dnsul: Ce este nou si Tie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preanalt? Adic: "Ce ai cu noi? Noi nu Ti-am fcut Tie nimic. Noi i chinuim numai pe oamenii acestia, care sunt dati nou tot de puterea Ta si pe care i avem n stpnire si n care locuim noi". Dar apoi, temndu-se de puterea Mntuitorului, au zis: Ai venit s ne muncesti pe noi mai nainte de vreme?

Auzi ce spun diavolii? Din aceast pericop evanghelic nvtm trei lucruri mari:

- nti, c si diavolii au credint si cunostint;

- al doilea, c ei nu fac nimic fr voia lui Dumnezeu; si

- al treilea, se tem foarte tare de puterea dumnezeiasc, ca s nu-i alunge n gheena mai nainte de judecata viitoare, c muncile iadului sunt foarte grele.

Deci nu toti diavolii se afl desvrsit la munc pentru cderea lor, asa cum nici pctosii nu se afl definitiv n iad, cum spun dumnezeiestii Printi. De aceea ziceau diavolii acestia: De ce ai venit s ne muncesti nainte de vreme? Adic: "Nu-Ti ajunge c ai s ne muncesti desvrsit ncepnd din ziua Judectii? Ai venit s ne muncesti pe noi nainte de judecat?" Cci multi din ei au rmas n vzduh, cum zice marele Apostol Pavel ctre efeseni: domnii puterii vzduhului; duhurile ruttii rspndite n aer, sau cum zice marele prooroc David: Multi sunt cei ce se lupt cu noi de la nltime.

Asa si diavolii slsluiti n cei doi oameni, nc nu erau n gheen, ci erau din cei din vzduh. Ei intraser n acesti doi ndrciti si se temeau ca nu cumva Hristos s-i scoat din oameni si s-i trimit n gheena, unde se munceau alti conductori de-ai lor, care intraser de la nceput acolo.

Dar dumnezeiescul Evanghelist Luca mai spune ceva n Evanghelia sa; zice c Hristos a ntrebat pe diavoli: Cum v este numele? Cci si diavolii au nume. Si au rspuns ei din cei ndrciti: Legheon ne este numele. Adic: "Eu nu sunt numai unul, ci suntem 6000 de diavoli" (Legheon sau legiune. Legiunea roman avea 6000 de ostasi). Dar cu toate c erau asa de multi, se rugau lui Hristos s nu-i trimit n gheen.

Dar oare diavolul n-are putere, de au trebuit s fie att de multi ntr-un om? Are foarte mult putere, cci spune Iov: Adncul fierbe ca o cldare naintea lui si cine va descoperi pieptul armurii lui? Si proorocul Iezechiel, vorbind de mpratul Tirului si al Sidonului, zice despre cderea satanei: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai n mijlocul cetelor celor scnteietoare din cer si toate flautele si muzicile cerului te ludau pe tine. Si frumusetile tale te-au nselat pe tine, adic te-au vopsit cu carbinetul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu celelalte pietre scumpe.

Auzi cum era satana nainte de cdere? Era un heruvim ocrotitor, nfrumusetat cu mare podoab, sau cum mai zice Isaia, era luceafrul care rsare dimi-neata din ceruri. Cci zice: Cum ai czut din fala ta, stea de dimineat? Vezi cine era si ct putere avea? Dar aceast putere o au numai cnd si ct le ngduie Dumnezeu. Stiti de ce? Pentru c "puterea drceasc - cum spune Sfntul Grigorie Cuvnttorul de Dumnezeu - este ngrdit de puterea dumnezeirii".

Frnele puterii satanei sunt n mna lui Dumnezeu. El este cinele lui Dumnezeu si nu poate s fac nimic fr porunc. Ati vzut la Iov cum satana a cerut voie s-l ispiteasc, si cnd i-a dat voie, a adus ispite, pogornd si foc din cer, si ntr-un ceas a pierdut cele 7000 de oi, 3000 de cmile, 500 de perechi de boi, 500 de asine si casele le-a drmat printr-un cutremur. Ai vzut ce poate el? Dar numai cnd i d voie Dumnezeu.

Deci, cum v-am spus, toat puterea drceasc este ngrdit de puterea dumnezeirii si el nu poate face nimic pn nu i d voie Dumnezeu.

Si ce-au zis acesti diavoli? "Acesta Care este de fat este Fiul lui Dumnezeu Cel Preanalt". Credeau aceasta diavolii si mrturiseau: Stimu-te pe Tine cine esti; esti Fiul lui Dumnezeu Celui Preanalt.

Auzi mrturisirea diavoleasc? Vezi credinta diavolilor? Dar oare credinta aceasta a diavolilor este mntuitoare? Nu, nicidecum. Sfntul Apostol Iacov ne nvat: si diavolii cred n Dumnezeu si se cutremur.

De ce se cutremur diavolii? Erau 6000 n fata lui Iisus si tremurau ca varga si se rugau s nu-i trimit n gheen mai nainte de vreme. Ce le folosea lor credinta, dac n-au zis: "Iart-ne, Doamne! Ne pocim! Ne vom face slugile Tale!" N-au zis. Ci se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucrtoare si mntuitoare!

Cnd credinta este numai cunosctoare, nu mntuieste pe nimeni. Adic, dac cred eu c este Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu att nu m mntuiesc. Cci zice Sfntul Apostol Iacov: Tu crezi c unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si diavolii cred si se cutremur. Ce folos au de credinta lor? Este o credint cunosctoare si iscoditoare, care nu foloseste nimnui. Ea nu mntuieste nici pe diavoli, nici pe oameni.

Dar este o alt credint, despre care spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Care? Credinta cea lucrtoare care se lucreaz prin dragoste. Cel ce o are, pseste de la credint la fapte. Se smereste, ascult, miluieste, iart, posteste, privegheaz, duce viat curat, cu sfintenie, iart pe toti cei ce l-au suprat si, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, precum si Tatl nostru milostiv este. Aceasta este credinta lucrtoare sau credinta care se lucreaz prin dragoste.

Deci tineti minte c si diavolii au credint, dar numai credint cunosctoare, si vai de noi pctosii dac ne vom asemna cu ei, dac numai vom crede c este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va mplini cu noi cuvntul care zice: Multi vor zice Mie n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am vindecat? Nu n numele Tu am propovduit? Si voi zice ctre ei: Duceti-v de la Mine, blestematilor, n focul cel vesnic! Nu v cunosc pe voi. Dar de ce? "M-ati cunoscut ca Dumnezeu si ati fcut chiar minuni n numele Meu, dar n-ati lucrat poruncile Mele. Nu v cunosc pe voi!" Asa, fratilor, s nu ne asemnm diavolilor, care nu mplinesc poruncile lui Dumnezeu.

Dar s vedem ce spune Evanghelia mai departe. Zice c acolo lng lac pstea o turm mare de porci. Si s-au rugat diavolii: Doamne, dac ne scoti pe noi din acesti doi oameni, d-ne voie s ne ducem n turma aceea de porci. Adic: "Doamne, dac ne scoti din zidirea fcut dup chipul si asemnarea Ta, din oamenii acestia care pot s fie biserica Ta, nu-ti cerem s ne ducem n alt om, ci d-ne voie s ne ducem n aceste dobitoace, care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind chipul patimilor trupesti, la care noi i nvtm pe oameni".

Si a ascultat Hristos rugciunea diavolilor si a zis: Mergeti! Si ndat ce le-a dat voie, au intrat diavolii n porci si s-a aruncat turma n mare si s-a necat. Si erau ca la 2000 de porci.

Oare de ce a ascultat Mntuitorul rugciunea diavolilor? A ascultat-o fiindc rnduia prin diavoli o pedeaps celor ce aveau porci. Pentru c porcul este un animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum este un om pctos, care se tvleste n mocirla frdelegilor, a lcomiei, a betiei si a curviei. Si de aceea le-a dat voie, pentru a arta simbolul omului n care locuiesc diavolii, cci ei se odihnesc pururea n oamenii cei lacomi ca porcii, curvari si preacurvari.

Diavolii, temndu-se de munca din gheena, si-au zis: "O fi mai ru n porci si n mare si oriunde ne-am duce dect n om, dar e mai bine dect n gheena".

Oare de ce se tem diavolii de gheena? Am spus putin mai sus, dar aici vom deslusi mai pe larg acest lucru. Ati citit n psalmul 74 cuvntul: Paharul este n mna Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestectur . Oare ce s fie aceasta? Paharul mniei si a iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de amestectur.

Iat ce vrea s nsemne aceasta, dup mrturia Sfntului Andrei al Cezareei, care a dat cea mai nalt tlcuire la Apocalips, el punnd cuvntul acesta n legtur cu muncile cele de dup judecat.

Paharul cu vin neamestecat si totodat plin de amestectur este focul iutimii mniei Domnului n veacul de acum, cnd vine asupra noastr, a tuturor popoarelor pmntului, amestecat cu mil. Pn la sfrsitul lumii vor veni multe rni peste popoarele lumii: robie, rzboaie, foamete, secet, boli, holer, cium, tulburri; dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu.

Pn n ziua judectii, focul mniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu mil. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste; ne-a mbolnvit, dar poate s ne ridice din boal, dac ne rugm. Vine peste noi secet, dar, dac ne rugm, o deprteaz. Deci, cum zice Sfntul Maxim Mrturisitorul: "Precum noptile urmeaz zilelor si zilele urmeaz noptilor, asa si n veacul de acum, bucuriile urmeaz scrbelor si scrbele vin iarsi dup bucurii". Dup bucurii vin necazurile si dup necazuri iarsi bucurii. Nu se judec Dumnezeu acum deplin cu noi.

Dar cnd va veni paharul iutimii mniei Domnului neamestecat? n ziua judectii. Iat ce spune dumnezeiescul Andrei pentru ziua judectii: "Iutimea mniei Domnului va veni peste diavoli si peste toti oamenii care au fcut voia lor, fr de mil si fr de crutare". Si totusi zice c va fi plin de amestectur. Ce vrea s zic? Atunci nu va mai fi amestecat paharul mniei Domnului cu mil.

Dar amestectura de care vorbeste, nseamn multimea si felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toti. Nu se va munci curvarul si tlharul la fel cu cel ce a jurat strmb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi vesnice, dar nu deopotriv la toti. Vor fi feluri si feluri de munci, dup cum fericirile raiului sunt iarsi felurite. Cci zice Hristos: S nu se tulbure inima voastr, n casa Tatlui Meu sunt multe lcasuri. Eu m duc s v pregtesc vou loc.

Dup cum n rai sunt multe lcasuri, asa si n iad sunt multe feluri si neasemnate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie.

Fratii mei, de aceea ziceau diavolii: "Nu ne trimite, nu ne munci n gheen nainte de vreme; suntem noi munciti destul, am czut din darul Tu, am fost ngeri, eram fiinte usoare, luminoase, curate, neprihnite; ne ndulceam de slava Ta n ceruri, pururea vedeam fata Sfintei Treimi, ct era cu putint nou, ntelegeam teologia adnc despre Tine. Apoi ne-ai aruncat jos din cer si stm prin vzduh; ne-am bgat printre dobitoace, prin oameni, stm n locuri spurcate, stm n pduri, n pustii, n lacuri. Ne rugm, las-ne aici, c este destul munc, fat de dregtoria, de cinstea noastr cea dinti! Nu ne trimite nainte de vreme n gheen!"

Iat ct se tem diavolii de gheen! Cu att mai mult ar trebui s ne temem noi si s nu mai facem voia lor. De gheen se tem diavolii foarte tare, cci este locul pe care-l vor mosteni de la judecat pentru vesnicie si ei si toti care vor face voia lor. Atunci paharul iutimii mniei Domnului va veni neamestecat cu mila.

Dar s trecem mai departe, la celelalte nvtturi din Sfnta Evanghelie. Si s-au aruncat diavolii cu turma de porci n mare, iar pstorii ei vznd aceasta, au fugit cu spaim n cetatea Gadara. Ati vzut? S-au dus cu spaim si cu strigt mare: "Oameni buni, iesiti s vedeti! A venit un prooroc, a vindecat doi ndrciti de care nu se putea apropia nimeni. A scos diavolii din ei si i-a trimis n porci! Dar iat ce au ptit porcii nostri; s-au necat toti n Marea Galileii".

S-au necat n lacul Ghenizaret 2000 de porci. Spaim mare, cci era averea acelei cetti. Dar dreptatea lui Dumnezeu a ngduit paguba pe care au suferit-o stpnii porcilor si fiindc n cetatea gherghesenilor locuiau alturi de pgni si evrei, care, desi nu aveau aceeasi credint cu pgnii cu care triau mpreun, nu numai c hrneau porcii pentru negotul lor, dar si mncau din crnurile lor, clcnd prin aceasta legea lui Moise. Si ce spune dumneze-iasca Evanghelie? Au iesit toti locuitorii cettii, cu mic cu mare, de la btrn si pn la copil, cci i cuprinsese spaima. Toti se ntrebau: "Cum a venit un vnt, a luat porcii si i-a dus n mare si am rmas fr ei? Ce putere are acest prooroc, care a scos diavolii cu cuvntul si a aruncat porcii n mare?"

Dar frica lor a fost o fric binecuvntat? Fratilor, frica Domnului cea curat, zice psalmistul, rmne n veacul veacului. Dar este si o fric rea, o fric ptimas. Cci zice proorocul: Acolo s-au temut de fric, unde nu era fric. Aceasta este o fric rea, care ntunec mintea, pe aceasta o aveau gadarenii. Dac era cealalt fric, frica curat a Domnului, ei, cnd ar fi vzut minunea aceasta, ar fi czut cu totii la picioarele lui Hristos si ar fi spus: "Iart-ne, Doamne! Mntuieste-ne, Doamne! Credem n Tine!" Dar ce-au fcut gadarenii? I-au spus lui Hristos: Du-Te din locurile noastre, du-Te de aici! cci i-a cuprins frica. Aceasta este rsplata, multumirea gadarenilor, c le-a vindecat ndrcitii si le-a artat puterea Sa n minunea svrsit acolo. Aceasta este o fric rea, adus de diavoli.

Heruvimii si serafimii se cutremur n fata Domnului, dar cu frica cea curat. Fric - zice Isaia proorocul - au serafimii dimprejurul tronului, din care fiecare are sase aripi si cu dou si acoper fetele, cu dou picioarele si cu dou zboar si umplu vzduhul, strignd cu glas mare: Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot, plin este cerul si pmntul de slava Lui.

Aceasta este frica cea bun, care rmne n veacul veacului si peste ngeri si peste heruvimi si peste serafimi, pe care ne-o d Dumnezeu si nou. Este frica prin care omul, desi se teme de Dumnezeu, l si iubeste. La gadareni n-a fost aceast fric, ci o fric ptimas, cci au zis: "Acest Hristos, Care a avut putere s trimit porcii n mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi si rnduieli si ne va pedepsi pentru pcatele noastre. Mai bine s-i spunem s plece de aici. S nu ne mai pricinuiasc cine stie ce pagube cu minunile, asa cum ne-a pricinuit pn acum". Era fric rea, fric ptimas. Numai o fric este binecuvntat: frica de Dumnezeu, care ne aduce la picioarele Lui, ca s ne rugm Lui.

Frica prin care ne temem s nu ne pgubim n avere, s nu ptimim ceva ru n lumea aceasta, este fric de la diavol. Aceast fric au avut-o gadarenii. De aceea L-au rugat pe Hristos s-i prseasc. Si Mntuitorul, blnd si preabun, vznd mpietrirea, necredinta, nemultumirea si rutatea lor, S-a suit n corabie si S-a dus n cetatea Sa.

Din aceast Evanghelie noi am putea trage mii de nvtturi, din fiecare cuvnt, si am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem s ne lungim prea mult, ci trebuie s scurtm cuvntul.

S tineti minte. Evanghelia de astzi este nvt-tur pentru oamenii nemultumitori. Vai de omul acela care, atunci cnd Dumnezeu i face un bine, l uit pe Dumnezeu!

Se afl un om n rzboi pe front; cad proiectilele n stnga si n dreapta lui; cad obuzele, trag mitralierele, se bombardeaz, nu se vede de fum si de flcri. Si omul nostru zice: "Doamne, dac m scoti de aici, clugr m fac! Doamne, dac m scoti de aici, toat averea mea o dau sracilor! Doamne, dac voi scpa, nu mai fumez, nu mai triesc cu femeia altuia...". Face mii de fgduinte lui Dumnezeu cnd este n primejdie si necaz.

Dar cnd a venit acas, uit tot. Si n loc s-i multumeasc lui Dumnezeu c l-a izbvit, se face ca o aspid surd care-si astup urechile de la orice ndemn bun.

Altul vrea s fac o cas si cnd o porneste spune: "Doamne, ajut-m s pot scoate autorizatie de la conducere, s capt lemn, s pot cpta piatr, s cstig un ban, s gsesc de lucru! Ajut-mi, Doamne, s fac casa!" Si cnd a terminat-o, n loc s aduc multumire lui Dumnezeu, uit. Se pune pe but. Intr ntr-nsa beat si njur. Aceasta este multumirea lui fat de Dumnezeu, Care l-a ajutat s-si fac cas. Uit c i-a dat mijloace si putere s o ridice.

Altul vrea s-si mrite sau s-si nsoare copiii. Altul, s reuseasc la examen; altul la operatie; altul s scape de judecat si face fgduinte mari: "Am s fac, Doamne, asa, dac m vei scoate la liman!" Dar, dup ce l-a scos, a uitat tot.

Bine a zis Sfntul Isihie Sinaitul: "Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea bun din minte". Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uitm. El ne-a dat viat, minte, sntate, ochi, lumin, cldur, ap, ploi la vreme, hran, poame cu tot felul de dulceti, livezi, vite, psri. Tot ce avem este de la El, cum zice apostolul: Toate de la El si prin El si ntru El sunt. Si iarsi: Ce ai, omule, ce n-ai luat? Ce ai, omule? Ai minte, ntelepciune, pricepere, libertate. Si ce ai ce n-ai luat de la Dumnezeu? Si dac le-ai luat, de ce te mndresti ca si cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si ntru El. Cci zice apostolul: ntru El si prin El ne miscm.

Deci, dac toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si ntru El, ce mai este al nostru? Si voi - zice - sunteti ai Lui si rscumprati cu sngele Lui. Si ct ar trebui s-L iubim pe Dumnezeu! Ct nemrginire si netrmurire de dragoste are Sfnta Treime! Iar Tatl ne cere n porunca ntia: S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot cugetul si din toat puterea ta; din inima noastr, adic din suflet; din cugetare, cu mintea; si din vrtute, adic cu trupul, cu toat fiinta.

Dar de ce? Pentru c fiinta noastr nu se poate desprti de Dumnezeu, nici nu poate creste, nici nu poate s se miste fr El. Si dac attea daruri avem de la Dumnezeu si attea buntti, trebuie s-I multumim pururea si s umplem gura noastr de multumire.

Azi dimineat o femeie a pltit dou pomelnice pentru vii si zice: "Multumim Preasfntului Dumnezeu pentru binefacerile Lui c ne-a ajutat nou". Sunt si suflete recunosctoare. Stiti ce a fcut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca s-i fac si mai bine. Cci asa zice Sfntul Isaac Sirul: "Dac i multumesti lui Dumnezeu pentru putin, l misti s-ti fac si mai mare bine". El zice asa: "Dac tu, omule, mi multumesti pentru putin, pe urm Eu am s-ti fac si mai mare bine si n veacul de acum si n cel viitor". Deci fericit si de trei ori fericit este crestinul care multumeste lui Dumnezeu n toat vremea pentru binefacerile Lui.

Asa, Abel, la nceputul facerii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfe de multumire lui Dumnezeu. Asa, Noe, dup potop a adus jertf de multumire c a scpat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptur c a cutat Dumnezeu spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui si le-a mirosit ntru miros de bun mireasm. De ce? Pentru c si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a adus c i-a dat Dumnezeu oi, cellalt c l-a scpat Dumnezeu de potop.

Avraam a adus si el de trei ori jertf de multumire si a fcut trei jertfelnice; unul la stejarul cel nalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea n pmntul Hebronului, pentru c l-a binecuvntat Dumnezeu si i-a spus: Avraame, Avraame, voi nmulti smnta ta ca stelele cerului. Si i-a adus jertf de multumire, ba l-ar fi adus la urm si pe Isaac, fiul su, drept jertf, cea mai nalt jertf pe care ar fi putut s o aduc, multumind lui Dumnezeu. El n-ar fi crutat nici pe unicul nscut fiu al su, pe care l-a cstigat de la Dumnezeu la btrnete.

Isaac a adus si el jertf de multumire si Dumnezeu i-a nnoit fgduinta pe care i-o fcuse tatlui su si a zis: Pentru Avraam, robul Meu, voi nmulti smnta ta. Iacov de asemenea a adus jertf lui Dumnezeu n Sichem si a nltat stlp si jertfelnic, pentru c l-a scpat Dumnezeu din mna lui Isav, fratele su si s-a ntors de la Laban, cel lacom de bani. Si spunea: Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne, si acum m ntorc cu dou tabere.

A adus jertf de multumire si Moise, cnd se btea cu Amalic si l-a biruit n pustie. A adus jertf de multumire Isus al lui Navi, cnd a cucerit cetatea Ierihonului unde erau adunati cei sapte mprati. A adus jertf de multumire Samuil, cnd i-a ajutat Dumnezeu s fac pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului n Armatem.

Si nu ne ajunge vremea s spunem cti au adus jertf de multumire lui Dumnezeu. Auziti pe Aposto-lul Pavel care spune: Nencetat v rugati, ntru toate multumiti.

Deci, fratii mei, s v rmn n inimi scris din Sfnta Evanghelie de astzi: Totdeauna cnd ti ajut Dumnezeu s faci un gard, o fntn, un grajd, o cas, o punte, s mriti o fat, s nsori un biat, s iei un examen, s-ti reuseasc o operatie, s-I aduci lui Dumnezeu jertf de multumire si s-I multumesti din toat inima, cci prin aceasta l pleci pe Dumnezeu s-ti fac mai mare bine n viitor.

Iar dac nu-I veti aduce multumire si dac veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astzi, care au gonit pe Mntuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: "N-avem nevoie de Tine! Du-Te de aici! Nu vrem s-Ti multumim Tie pentru minunile Tale si pentru puterile Tale! Nu vrem s primim binefacerile Tale!" S nu fie!...

Dumnezeu si Preacurata Lui Maic si toti sfintii s ne ajute tuturor s-I multumim pururea lui Dumne-zeu din toat inima pentru binefacerile Lui! Amin.

CUVNT CTRE MAICA IRINA, AFLAT N SUFERIN (1979)

Ce s-i spun eu maicii Irina? Maica Irina a fost o fiint cu fric de Dumnezeu, cu smerenie, cu dra-goste si a iubit-o Dumnezeu din tinerete. Eu stiu c ea, cnd a plecat la Ierusalim, sraca, s-a mrturisit la mine. Era slbut si o durea capul. Si atunci era cam bolnav. Si a plecat cu una Ermionia. Si aceea s-a ntors n tar, dar ea era mai sntoas dect dnsa. Si Ermionia s-a mbolnvit aici si Irina s-a fcut sn-toas la Ierusalim.

Si a fcut sraca vreo zece ani si mai bine ascul-tare acolo si a venit n tar, tot la mnstirea de unde a plecat, la Vratec. Si ea a mai avut o sor acolo la Vratec; cine este mai aproape ca sora de-o mam si de-un tat? Dar vedeti? Asa a voit Dumnezeu, ca s fie iar mpreun. Chiar neputinta si boala au silit-o s se apropie de sora ei, ca s fie ajutat, c nimeni nu te poate ajuta mai sincer ca sora si fratele.

Deci mai nti este semn c pe ea o iubeste Dumnezeu, c a tinut-o n suferint, c zice: Pe cine iubeste Dumnezeu, l ceart. Si bate pe tot fiul pe care-l primeste, si "Precum focul curt rugina de pe fier, asa boala curt pcatul de pe om", zice Sfntul Isaac Sirul.

Si Sfntul Efrem Sirul zice asa: "Dumnezeu de la omul bolnav, dou lucruri cere: S multumeasc lui Dumnezeu pentru boal si s se roage nencetat". Numai att. Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu trzia mncare, nu uscata mncare, nu putina mncare, nu starea de toat noaptea, nu cere de la dnsul nimic, dect aceste dou lucruri. Orice bolnav care crede n Hristos si are dreapta credint, att trebuie s zic: "Multumescu-Ti Tie, Doamne, c-mi dai suferint si certare. Multu-mescu-Ti Tie, Doamne, c m iubesti si m certi"; si "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul". Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sntos, dar de la bolnav numaidect.

C Dumnezeu stie c trupul se smereste prin boal si nu mai trebuie s-l nfrnezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult dect puterea lui de suferint. Si de aceea se cere osteneala duhului, rugciunea. De la aceasta nu-i scutit nimeni pn la ultima suflare.

De aceea Apostolul Pavel a poruncit s facem toate faptele bune dup putint, dar cnd a ajuns la rugciune, a zis: Nencetat s v rugati. C aceasta se cere pn la ultima suflare, s fie cu mintea si cu inima la Hristos.

Deci, unde va fi Maica Irina, s-si aduc aminte de numele Domnului: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctoasa". Si cnd nu va tine minte nici att, s zic "Doamne miluieste", si este tot o rugciune. C Dumnezeu nu caut aici lungimea cuvntului, ci dac se zice cu toat inima si cu toat privirea mintii.

Iar n ceea ce zice Sfntul Efrem, c trebuie s multumesti lui Dumnezeu pentru boal, Sfntul Ioan Gur de Aur n acelasi duh vorbeste despre bolnavi: "Att de plcut este limba bolnavului, care multu-meste lui Dumnezeu n boal, n vreme de suferint, nct nu este cu nimic mai prejos dect limba martirilor, care-L mrturiseau n chinuri, cnd i rstigneau si-i bgau n cldri si-i fierbeau. C si aceia sufereau, si acesta sufer ntr-o msur".

Deci cine multumeste lui Dumnezeu n boal, este un martir de bun voie. Si de aceea s-i spui s se bucure c-i bolnav. Da! S nu se ntristeze. Stii cine se ntristeaz? Trupul. C el are s sufere ceva. Dar sufletul trebuie s se bucure totdeauna. S-si aduc aminte c zice marele Apostol Pavel: Cnd sunt slab, atunci sunt tare. Cci cu ct slbeste omul nostru cel dinafar, adic trupul, cu att se nnoieste cel dinluntru, din zi n zi.

Noi am avut aici un clugr, Dumnezeu s-l odihneasc, Constandie Uricaru, care stia Psaltirea pe de rost, ca si fratele meu mai mare, Gherasim. Si era bolnav de tuberculoz osoas. I se vedeau oasele la coate, la solduri, la genunchi si sttea pe un colac de gum n chilie. Nu putea sta pe altceva, c era tot numai o ran, si nu nceta zicnd psalmi. Un alt printe bun la inim, Constandie Golea, ngrijea de el. Veneau diavolii si-l bteau si el zicea: "Fratilor, nu m lsati! Rugati-v pentru mine, c vin diavolii cu culioane rosii pe cap si cu bastoane de foc si m bat toat noaptea, ca s nu mai spun rugciuni". Att de tare i ardea, cnd se ruga el! C zice un sfnt printe: "Rugciunea bolnavului este cea mai puternic, c se roag cu toat inima si cu smerenie".

Stia acatistele ctre Maica Domnului si toate acatistele zilelor. Si cnd i spuneam: "Printe Con-standie, te doare tare?" Zicea: "Nu m doare! Eu am suprat pe Dumnezeu!" Si cum era s-L fi suprat el, c era de mic copil n mnstire? Venise de la Tifesti, metocul Schitului Prodromul, din Sfntul Munte, de la marele clugr Evghenie Dumitrescu, care a fost un sfnt acolo si care a stat 40 de ani la Prodromul.

Si tot timpul, dac termina psalmii, auzeai: "Doamne Iisuse..., Doamne Iisuse...". Ca ceasul, cu metaniile n mn. Si dac l ntrebai ceva, zicea: "Iertati-m, fratilor, c am gresit lui Dumnezeu!"

Cnd am venit eu la mnstire, n Sihstria n-am gsit la nimeni pat. Toti printii btrni dormeau pe scaune, altii aveau rogojini jos, altii aveau cte o piele de oaie asternut jos, altii pe podeaua goal. Altii dormeau n genunchi pe scaun. Dar ct poti s stai? mi aduc aminte de printele Constandie Serban c avea un scunel si cnd adormea, cdea cu tot cu scaun. "Las asa, s m trezesc!" Att era somnul lui.

Iar Gherasim, fratele meu, a fcut un sicriu foarte gros si a pus o piatr n loc de pern. Si-i spunea unul Nectarie Pintilie: "Ei, Gherasime, cte sicrie de acelea or s putrezeasc pn vei muri frtia ta!" Dar Gherasim rspundea: "Eu cred lui Hristos c acesta mi va fi casa de veci!" Si asa a fost. Avea crucea de nmormntare si sicriul, si stia Psaltirea din scoart n scoart nc de cnd era la Cozancea ucenic la Printele Paisie; acolo a nceput el nti.

Eu eram cu Gherasim n chilie si el fcea 500 de metanii cu rugciunea Doamne Iisuse. Eu mi-am fcut un pat s dorm, c eram la vaci cu ascultarea si nu puteam. Eu eram slbut de acas. Cel mai slab din familie. De aceea m-a lsat Dumnezeu s mai triesc pn acum, c eu am fost cel mai lenes si cel mai nelucrtor. Gherasim fcea 500 de metanii si pe urm sttea n picioare si zicea cinci catisme pe de rost. Si iar 500 de metanii si iar cinci catisme. Pn la Utrenie fcea 1500 de metanii si 15 catisme. Apoi venea si m scula si pe mine la Utrenie.

Mergea la Utrenie si dup aceea venea si se culca n sicriul acela cteva ceasuri. l nsemna cu Sfnta Cruce si se scula naintea mea dimineat si mai citea celelalte cinci catisme, ca s aib o Psaltire pe noapte si Utrenia. Si cnd i era somn -, stii c era lupt, c se lupta cu vrjmasul, c el era om voinic, nu era ca mine -, numai ce-l vedeai c-si d palme, 40-50, zicnd: "Nu dormi, calule! Uite sicriul! Ai s dormi acolo". Si pe urm dac vedea c tot l ncjeste cu somnul, avea un centiron lat si se lovea, cte o sut de centiroane, zicnd: "Nu dormi, c ai s dormi acolo acusi". Cum puteau s mai triasc acestia, asa de mari nevoitori?

Eu m-am dus la staret si i-am spus: "A nnebunit Gherasim! Toat noaptea se bate peste cap si face metanii si nu m las s dorm". Dar staretul stia nevointa lui, doar Gherasim i era ucenic: "Las-l, mi! la-i clugr! C n Sfntul Munte de stia erau, care se bteau si care plngeau toat noaptea". Si apoi l vedeam c uneori, btndu-se asa si nedormind, i veneau lacrimi. Si se punea n genunchi si plngea cte un ceas-dou ntr-una. Apoi se linistea. Nu-i mai auzeai gura. Se ruga n tain cu rugciunea mintii.

Clugri de acestia am apucat eu aici. Si nu numai el. Era unul Teodosie care s-a necat n Iordan. Acela stia toti Sfintii Printi. Cnd am venit eu aici, Teodosie stia Psaltirea pe de rost, Gherasim, Con-standie Uricaru, Vasile Mitoseru, Visarion Palade si fratele meu, Vasile, cel mai mare, cu care am stat la oi.

Ceilalti..., nu aveai cu cine vorbi n mnstire. Att auzeai: "Blagosloviti si iertati!" Ascultarea si "Doamne Iisuse". Si acesti clugri s-au nevoit si, cum spune Ioan Gur de Aur: "repede au alergat, degrab au ajuns la cer".

De cte ori aud paremia aceea care se citeste la mucenici: Rpitu-s-a, ca s nu schimbe rutatea mintea lui, sau nselciunea s nsele sufletul lui, de attea ori mi aduc aminte cum au murit fratii mei de tineri si alti clugri, c erau mari nevoitori. Si Sfntul Ioan Scrarul spune asa: "Dumnezeu, dac vede pe monah sau pe frate c-i aprins tare cu dragoste ctre El si are o viat nalt la nceput, nu-l las s triasc mult - c Dumnezeu stie mai nainte viata omului -, ca s nu se schimbe".

Si poate la nevointa asta, aveau s se ridice niste ispite mari mai trziu, si aveau s-si schimbe viata. Si nevointa lui de 8-9 ani ct a fost, a fost mai mult dect o sut de ani, c auzi ce zice: Putin ostenindu-se, a plinit ani ndelungati, c plcut era Domnului sufletul su, de aceea S-a grbit a-l scoate.

Ai auzit? Asa se ntmpl cu acei mari nevoi-tori. Sfntul Ioan Gur de Aur zice c nu-i o fericire s triesti mult. Sfntul Vasile, cel mai mare nevoitor, stlpul cel de foc, gura de foc a Duhului Sfnt, ochiul Bisericii lui Dumnezeu, dup care s-au ghidat attea Sinoade Ecumenice, a murit la 45 de ani. Canoanele lui, care ndreapt Biserica pn astzi, sunt cele mai drepte si cele mai austere.

Sfntul Ioan Gur de Aur a trit 64 de ani si a murit n surghiun. Din cei trei mari ierarhi, numai Sfntul Grigorie a trit 80 de ani. Si zice el: "Nu-i o fericire s trim mult! Este fericire ca atunci cnd vom ncheia viata, s-o ncheiem cu Hristos. S murim cu Hristos n mintea si n inima noastr".

Deci maica Irina s nu-si fac multe gnduri. A avut viat curat pe unde s-a dus, cu fric de Dumnezeu. S nu se team acum! Domnul poate vrea s-o ia dincolo. Si dac o vrea s-o mai lase, are o scnteie de viat ntr-nsa, Dumnezeu i-o lungeste ct vrea. Iar dac nu are, poti s chemi frtia ta toti doctorii din lume, c tot se duce.

Noi am fost patru frati si o sor la mnstire, si toti au murit n mnstire. Si mama a murit clugrit btrn la Agapia Veche, de 94 de ani. Sora mea, rasofora Ecaterina, a venit naintea mea la mnstire. Eu eram nc acas. A murit pe la 23-24 de ani, dar era venit n mnstire la 11 ani. A terminat patru clase si a plecat la Mnstirea Agafton.

Si de aceea spune-i maicii Irina c acesta este semn c o iubeste Dumnezeu. Ea s nu fac alt osteneal, dect s zic un "Doamne Iisuse" n mintea ei cu smerenie si cu fric de Dumnezeu. C nu-i viata de veci aici. Cnd ne vom ntlni noi dincolo, acolo n-are s mai fie durere de cap, nici de sale, nici junghiuri, nici suferint, nici nimica; numai bucurie si veselie si mngiere n vecii vecilor.

S v spun ceva. Noi, ca frati firesti, tot am dori s fim mpreun. Asa ne leag dragostea asta fireasc. Asa au fost fratii mei. Cnd a murit fratele Vasile, Gherasim era n armat la Cernuti, un frate al meu mai mic, Mihai, era la Duru cu printele Dorotei; sora mea era la Agafton si eu am rmas din familie singur n mnstirea asta, din cti frati eram noi pe drumurile astea. Si fratele meu a stat la oi pn n Joia Mare si a nceput a scuipa snge, c a rcit n pdure cu oile. El a venit jos si m-a dat pe mine n locul lui. I-am schimbat eu ascultarea.

Eu tot veneam pe de vale, dup ce-a venit Pastile, s-i aduc ceva, si-l gseam vesnic n rugciune, vesnic n rugciune. Si cu trei zile nainte de a muri, era n ograda mnstirii, i s-a artat Maica Domnului. El avea mare evlavie la Maica Domnului, stia toate acatistele ei pe de rost. Printele Ioanichie Moroi l-a vzut bolnav si a vrut s-l fac clugr. Fcuse armata. A fost sergent. Om cuminte. Dar eram schit dependent de Mnstirea Secu. Si ei au spus: "Nu! S vin la Secu s-l fac clugr", c a spus c aici se nmultesc clugrii si apoi o s iesim autonomi. De ce s-au temut, de aceea n-au scpat, c pe urm a devenit aici mnstire. Putea s-l fac cu un an-doi nainte, dar au spus s se duc la Secu, si atunci staretul nostru n-a clcat porunca si nu l-a mai fcut.

Era mbrcat frate si era cu metania n mn si era n fata bisericii de piatr. Si acolo era oleac de prisac. El zicea rugciuni si rugciuni pe-un scaun acolo, cu fata la biseric. Si a aprut Maica Domnului. Printii erau la mas cu tot soborul. La mas afar, ntr-un coridor colo la fntn. Si el numai ce a vzut c s-a cobort Maica Domnului peste nori, pn deasupra bisericii, cu un crd de ngeri cu aripi de aur n jur. El, cnd a vzut-o, a lsat rugciunea "Doamne Iisuse" si a nceput a striga: "Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-m! Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-m!..." Si a tot strigat, pn a czut jos. Tot se uita n sus si striga!

Clugrii au auzit de la mas si au zis: "Ce strig, mi, sracul Vasile acolo? A czut jos!" Cnd au venit clugrii, el le-a spus: "Printe staret, prin-tilor, nchinati-v! Nu vedeti pe Maica Domnului deasupra bisericii? Uite, este nconjurat de nori albi si are niste copii cu aripi de aur n jurul ei". Dar staretul a zis: "Unde, Vasilic, unde?" "Uitati-v!... nchinati-v, c Maica Domnului blagosloveste! Mntuitorul n bratele Maicii Domnului a blagoslovit mnstirea noastr cu amndou minile, ca un arhiereu!"

Toti clugrii de la mas se uitau la dnsul si n vzduh. Eu nu eram aici; eram la oi n locul lui. Si printele staret l ntreab: "Frate Vasile, dar ce ti-a spus?" "A spus c dup trei zile vine s m ia". Si era la ora 11.30, n ziua cnd a vzut pe Maica Domnului. "Vai de mine, Maica Domnului se nalt la cer". Si clugrii au nceput s fac metanii, dar n-o vedeau, numai cum spunea el. "S-a dus! zice. N-o mai vd".

Apoi fratele Vasile s-a dus n chilie. Avea o chilie mic n dos, unde a stat Dionisie Iorga. Se ruga. A venit staretul repede, l-a mprtsit din nou cu Preacuratele Taine si s-a rugat. Atunci eu am auzit c a avut descoperirea asta si am venit la el. Era cu picioarele umflate de reumatism. "Fratele meu, mi-a zis el, mai am o zi si jumtate si m duc la Domnul! A fost Maica Domnului si mi-a spus!...".

Eu credeam c a fost vreo nlucire, c si vrjmasul ti face n vremea mortii nluciri. Toti printii au urmrit. Exact n ceasul si minutul acela la trei zile a murit. Avea o cruce de chiparos de la unul Ghenadie din Sfntul Munte, pe care o sruta pe amndou prtile, si a spus: "Iertati-m, c vine ceasul meu!" Si s-a dus, srutnd acea sfnt cruce. Si atunci toti s-au ncredintat c n-a fost nlucire, c si diavolul vine n vremea mortii cu nluciri, fel de fel, ca s te arunce n mndrie sau n slav desart.

Dar n-a fost nlucire, c staretul a zis, c dac se va mplini ce i-a spus Maica Domnului, este de la Dumnezeu. Si drept n acelasi minut s-a dus fratele meu. Asa a murit fratele meu Vasile, mai mare si dect Gherasim cu care am venit eu la mnstire.

Cnd a murit era o primvar ploioas, pe la sfrsitul lui mai. Si ploua, ploua toat ziua, de nu se mai usca apa n opinci. Eu eram cu oile prin pdure. Si am nceput a citi cte o Psaltire n fiecare zi, pn la 40 de zile, ca s vd: "Oare s-a mntuit fratele Vasile?" La 40 de zile eram cu oile sterpe si am venit ud si ncjit, ca vai de capul meu, c toat ziua m-a plouat. Am vrut s fac oleac de foc si mi l-a stins ploaia si m-am culcat asa ud. Aveam un butuc acolo de mesteacn si am adormit mort.

Se mpliniser sase sptmni. A doua zi era smbt, trebuia s-i fac pomenirea de sase sptmni, c asa se face. Si eu am adormit de obosit ce eram, dar am uitat n care zi este. Si m-am fcut deodat, ntr-o grdin frumoas, cu o livad. Si iaca vd biserica Sihstriei acolo si cimitirul cu cruci, cu toate, si n mijlocul cimitirului un tnr foarte frumos, mbrcat cu un bru n trei culori.

Zice Sfntul Ioan Scrarul s nu crezi vedeniile si visurile, c toate sunt de la diavoli. Numai care ti vestesc tie moarte si judecat, acelea sunt de la Dumnezeu. Iar dac te duc la dezndejde, si acelea sunt de la diavoli. S nu le crezi.

Si eu eram atent. Si parc acela m-a ntrebat: "Pe cine cauti? Pe fratele Vasile?" Cnd am auzit de fratele Vasile, eram bucuros. "Hai s vezi ce se petrece cu fratele Vasile!" Si m-a dus drept lng biserica noastr, c acolo a fost mormntul lui; acum am mutat cimitirul n locul unde este acum, cu toti printii. El a fost drept lng geamul altarului.

Si iaca s-a deschis mormntul fratelui. Eu voiam s stiu dac s-a mntuit, de aceea am citit 40 de Psaltiri. S-a deschis mormntul, s-a deschis sicriul. Si l-am vzut mbrcat cum l-au pus. C i-au pus n cap un culion frumos de plus si pe fat i-a pus un voal alb; i se vedea fata prin voalul acela. Dar tnrul acela se uita si la mine si la el. Din sfntul altar iesea o teav cu ap rece si curgea pe fata lui n sicriu. Si curgnd ap, el se fcea tot alb, curat, frumos, mai frumos si a nceput a se lumina la fat, a strluci. Si apa aceea a nceput s spele vesmintele de pe el. Si vesmintele n loc s fie negre, se fceau albe si acelea. Si numai vd c a nviat fratele din sicriu si mi-a zis: "Mi, frate, spla-m-vei si mai vrtos dect zpada m voi albi". Aceste cuvinte mi le-a spus. Si pe urm m-am trezit. Mi, zic, dar frumos mai era! Si cnd mi-am adus aminte, zic: "Mi, astzi sunt 40 de zile!"

Si vin la staret, nu cumva s m nsel, c diavolul poate s te prpdeasc cu visurile, mai tare ca cu orice. Si m mrturisesc nti de pcatele mele de la ultima spovedanie si i-am spus ce am visat. Cnd i-am spus staretului, el mi-a zis: "Ai vzut, biete? S-au mplinit 40 de zile. I-am fcut de 40 de zile. Fratele Vasile ce nevoint mare avea! Stia attea acatiste pe de rost. A murit martir n ascultare. Pn la ultima suflare s-a tinut de oile mnstirii. Ai vzut de unde vine izbvirea si izvorul? Din sfntul altar. Acea ap pe care ai vzut-o c venea pe teav din altar si curgea pe fata si pe hainele lui, sunt liturghiile pe care le-am slujit 40 de zile. Si prin Liturghiile Bisericii si cu ct a mai fcut el fapte bune, l-a splat Dumnezeu si l-a albit". Asa mi-a tlcuit staretul visul.

Iat de ce spun acestea: Viata noastr este scurt. Foarte, foarte scurt si trectoare. Si s stiti c de minutul cel mai de pe urm al vietii noastre, este conditionat ori fericirea vesnic, ori munca vesnic. Pentru minutul cel mai de pe urm al vietii, S-a cobort Fiul lui Dumnezeu din cer si S-a fcut om, S-a nscut din Fecioar n pester si a fost asezat pe paie si a crescut ntre noi si a suferit pentru noi si s-a rstignit si a murit. Pentru c n acel minut, ori se pierde sufletul ori se cstig. Ce spune? Sfrsitul omului ncununeaz viata lui. Si: n ce te voi gsi, n aceea te voi judeca.

Deci maicii Irina s-i spui s nu aib alt grij, dect s multumeasc lui Dumnezeu c-i bolnav si s se roage: "Doamne, de este voia Ta s m iei, s fiu cu Tine si n veacul de acum si n cel viitor. Amin".

CUVNT LA NCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983

Prea Cuvioase printe staret, prea cuviosi printi si frati. S multumim Preasfintei si de viat fctoarei Treimi si Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si tuturor sfintilor c ne-am nvrednicit s ajungem si anul acesta la poarta Sfntului si Marelui Post al patruzecimii, post pe care l-a postit si nsusi Mntuitorul Hristos.

Iubitii mei frati, pentru c suntem aici si monahi si credinciosi, voi vorbi pentru ambele prti, c scopul nostru este s ne ntrim acum la nceputul postului cu un cuvnt.

Sigur c mnstirea noastr nu este mnstire nesftuit. Totdeauna personalul de aici si poporul din biseric aud cuvintele Sfintilor Printi, aud cazania, aud cntrile Bisericii, aud paremiile, proorociile, si din toate se poate nvta adevrul. Dar acum la nceputul postului este un cuvnt cu deosebire pentru ceea ce ne st nainte.

Iat c citea acum fratele cuvnt de la Sfntul Teodor Studitul. Aceast carte a Sfntului Teodor Studitul, cu slov veche, care mai este azi n inventarul bibliotecii noastre, este neagr la file. Ale cui mnute au umblat pe ea? Ale vestitului nostru staret Ioanichie. Zeci de ani a citit n capul mesei pe Sfntul Teodor Studitul. Zeci de ani! C eu o stiu pe de rost cartea asta, numai de cte ori am ascultat-o.

Btrnul a fcut douzeci de ani la altar aproape singur. Si el nu venea s mnnce la mas, el venea s ne citeasc cuvntul. El tria numai cu Sfnta mprtsanie si mnca numai smbta si Duminica, iar atunci numai oleac de gru fiert sau oleac de varz murat. Iar n cellalt timp staretul nostru venea s ne destepte pe noi pctosii si supusii ucenici ai lui, cu aceast minunat carte.

Aceast carte este cea mai bun carte pentru viata de obste la monahi. Cuvinte scurte si foarte cuprinztoare. Dac ati fi avut urechi sau poate ati avut si ati tinut minte, ati vzut cu ce a nceput cuvntul acesta. Adevratul post este tierea voii si supunerea monahului ntru toate.

Mare lucru este tierea voii! Auzi ce spune Duhul Sfnt: Socotitu-ne-am ca niste oi de junghiere, Doamne, c ntru Tine ne junghiem toat ziua. De cte ori clugrul si taie voia si are rbdare unde-i trimis la ascultare, de attea ori este mucenic pentru Hristos. De attea ori se junghie el pentru Iisus Hristos si nu-si d seama c duce o mucenicie permanent n viata lui!

Mntuitorul nostru Iisus Hristos cnd a venit n lume, n-a artat viata pustniceasc nti, nici cea stlpniceasc de pe stlp, nici cea idioritmic, s triasc omul de capul lui, adic de sine. Viata de obste a artat-o. A venit n lume s fac ascultare Printelui Ceresc pn la moarte si moarte pe cruce, iar viata Lui, de cnd a iesit la propovduire, timp de trei ani si jumtate, a dus-o de obste cu ucenicii Si. Aveau o pung, o mas si o biseric, dup cum stiti c a fost la Cina de Tain, cnd a fost vndut de Iuda, unul din ucenicii Lui.

Dar viata de obste, cum spune marele Vasile, este o viat ngereasc, dac se tine n hotarele ei canonice. O pung, o mas si o biseric, iar ceilalti s fie toti asculttori, ca ngerii lui Dumnezeu n ceruri, supunndu-se staretului, economului si la cei care sunt pusi de Dumnezeu s conduc. Oriunde este asculttorul, face Liturghie!

S nu-mi spui mie: "Dar eu m duc pe cmp, eu m duc la oi, eu m duc la vaci, eu fac ascultare, m apuc s mtur n ograd, sau sunt la trapez, sau sunt buctar, sau sunt n alt parte". Auzi ce spune despre aceasta Sfntul Teodor Studitul: "Cel ce face ascultare cu dragoste, liturghie svrseste".

Iar marele Vasile n regulile mari, n regula a 55-a, zice asa: Clugrul n viata de obste este jertf si jertfitor. n mnstirea cu viata de obste, dup cum arat Sfntul Pahomie cel Mare, clugrul este cltor fr de povar. Clugrul n viata de obste nu are voie s aib mai mult de dou haine, una de purtat si una pentru biseric; s aib urechi de ascultat si voint tare de a face serviciu unde este trimis, cu mare dragoste si cu mare sinceritate.

Dar tineti minte, printilor! nti cu sfintiile voastre vorbesc. Adevratul clugr este mort de viu. Auzi pe Apostolul Pavel ce spune: n toate zilele mor. Cum poate muri omul si s triasc? S moar fat de pcat. S moar ntr-nsul pcatul, viciul. S moar fat de betie, s moar fat de lcomie, s moar fat de lenevie, s moar fat de trndvie, s moar fat de crtire, s moar fat de nesimtire, de nepsare. S moar fat de trufie, de semetie, de ur, de zavistie, de pizm, de invidie, de rutate. S moar fat de tinerea minte de ru, de dorinta de a se rzbuna, de a se mnia. S moar vorbirea de ru ntr-nsul, clevetirea. S moar iubirea de artare, trufia, ftrnicia, viclenia, ludrosia, minciuna, iubirea de sine, plcerea de sine, ncrederea n sine, rezemarea pe sine, nesimtirea, mpietrirea inimii. S moar n clugr greseala cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipirea.

Deci iat moartea de sine! S moar adic pcatului si s vieze drepttii. Si aceasta nu se cere numai monahilor, ci si tuturor crestinilor care au Sfntul Botez din minile Preasfintei si de viat fctoarei Treimi, pentru c Apostolul Pavel n-a zis cuvntul acesta ctre clugri, cci monahismul nu era nc ntemeiat. Rnduielile monahale sunt ntemeiate n secolul I si II dup Hristos.

Printilor si fratilor, viata noastr este umbr si vis. Unde sunt printii nostri cei vechi? Eu cu mila Preasfintei Treimi am aici 54 de ani. mi aduc aminte, cnd am intrat aici n mnstirea aceasta, nimeni nu avea pat n chilie. Toti dormeau pe scaune. Cei mai rvnitori dormeau noaptea n sicrie.

Dumnezeu s-i odihneasc pe Gherasim, pe Constandie Uricaru si pe ceilalti. Toat noaptea plngeau si se rugau, stiau Psaltirea toat pe de rost, dormeau dou-trei ore pe noapte, fceau mii de me-tanii. Unde sunt acum cei ce nu mai sunt? n ceruri.

Fericiti, de trei ori fericiti sunt aceia care s-au nevoit n putina asta viat, care este umbr si vis. De ce s ne legm cu mintea de cele de aici, care vrnd sau nevrnd, ne las pe noi?

Ia gnditi-v, cnd moare omul si se duce la Domnul, de-ar avea munti de aur de aici si pn la marginea lumii, la ce i-ar folosi? i ia cu dnsul? Nimic nu ia cu el. Doamne fereste, s nu moar si sufletul odat cu trupul nostru! Fiinta sufletului nu moare niciodat. Dar care este moartea sufletului? Pcatul. Ce-a zis dumnezeiescul Apostol Pavel? Plata pcatului este moartea.

Vai de acel om care a trit nepocit pe pmnt si odat cu trupul a murit si sufletul lui. Trupul s-a dus s-l mnnce viermii, s se fac pmnt, iar sufletul s-a dus n gheena. Aceea-i moartea sufletului, cum zice la Apocalips, moartea a doua, c omul se va munci n vecii vecilor.

A trit patriarhul Matusalem 969 de ani; mai mult dect toti oamenii din lume. Dar fat de vesnicie! Si chiar dac ar tri omul 10.000 de ani, nu este nici ct o pictur din Oceanul Pacific. Pentru ce? n comparatie cu vesnicia.

Vai de noi! Tare ne nselm, si noi monahii si voi mirenii, dac punem mare baz pe viata aceasta! S trim aici pentru viata cea vesnic. S trim pe pmnt pentru ceruri. S trim aici pentru rai, pentru bucuria cea fr de margini care ne asteapt dincolo de mormnt. Vai de noi dac punem baz n hoitul sta de trup, n blestematul sta vrjmas, care se lupt cu noi pn la moarte! N-ati auzit ce spune Apostolul Pavel? Grija trupului s nu o faceti spre pofte. Adic s-i dm trupului mncare cu ratiune, si butur si odihn, dar cu cumptare.

Ati auzit mai nainte un cuvnt al Sfntului Asterie al Amasiei, ce se ntmpl din mncarea si butura mult: se ntmpl scleroz, din cauz c sngele se ngroas si se ncheag pe vine, si l vezi pe om sclerozat, l vezi paralizat, boala lui Parkinson, boal de stomac, ulcer duodenal, ulcer stomacal, auzi si cancer, ciroz si asa mai departe.

Iat ce facem noi cu trupul nostru dac l ngre-unm cu mncri! Mncrile grase sunt toxice: oule, carnea, brnzeturile, grsimea, si ele vatm orga-nismul nostru si ne facem vrjmasi ai vietii noastre.

Sfntul Vasile cel Mare spune asa: "Omule, vrei s triesti mult, posteste mult!" Postul este maica snttii si lungimea vietii. Iar n cuvntul IV n Hexaimeron zice pentru post: "Bucatele cele multe si bucatele cele grase, neputnd s le mistuie stomacul, multe boli au adus n lume. Iar postului si nfrnrii, pururea i urmeaz sntatea".

Dac nu crezi sfintilor, crede doctorilor, c-ti spun ei! Ai fcut abuz de mncri, de buturi, te-ai trezit cu cancer, cu ulcer, te-ai trezit sclerozat. De ce? Toate trebuie s fie cu msur. Auzi ce spune Sfntul Isaac Sirul: "Pe tot lucru l mpodobeste msura n viat". Cum ai trecut cntarul cu mncare mult, sau butur, sau somn mult, sau ti permiti multe altele, cum ai stricat si trupul, ai stricat si sufletul si te pierzi pentru vesnicie. Ce spun dumnezeiestii Printi? "Marginile, extremele, sunt ale diavolilor, iar mijlocul este al lui Hristos, calea mprteasc". Ce spune Scriptura? Nu te abate, omule, nici la dreapta, nici la stnga. Mergi pe calea mprteasc, dac vrei s mergi cu mpratul Hristos! Adic s ne folosim de toate, de hran, de odihn, de butur, dar cu ratiune.

Staretul nostru ne citea aici mereu cartea aceas-ta, scris dup regulile marelui Vasile, si ne spunea c Sfntul Teodor Studitul n Studion, n Constantinopol, a fcut optsprezece ani de nchisoare si bti pentru sfintele icoane. De aceea i spune "Mrturisitorul", c a suferit multe bti si chinuri pentru sfintele icoane.

L-au bgat la nchisoare, legndu-l n lanturi, iar ighemonul priveghea pe ai lui n nchisoare si-i ddea cte o sut de lovituri n fiecare zi. Se rupsese carnea de pe el, iar ucenicul lui, Nicolae Studitul, putrezind carnea pe Sfntul Teodor si cznd bucti, o tia cu briciul si-l ungea cu untdelemn si cu vin s-l vindece.

Au fost multi clugri care au ptimit martiriul pentru sfintele icoane, cum au fost: Sfntul Iosif, Navcratie, Eftimie si multi altii.

Asa au rbdat sfintii pentru mprtia cerurilor mpotriva mpratilor iconoclasti, care au tulburat Biserica lui Hristos peste o sut de ani, c au fost mai multi mprati iconoclasti: Leon Isaurul, Constantin Copronim, Leon al IV-lea, Leon Armeanul si Teofil, pn la anul 842.

Vedeti ce au rbdat sfintii si ce rbdm noi? Ne-a zis unul un cuvnt, ne suprm. Vai de noi! Vrem s fim cu sfintii, dar nu vrem s rbdm cum au rbdat ei.

Dar s revenim la viata noastr. Intrm n post. S intrm cu mare umilint, cu mare fric de Dumnezeu si mpcati cu toti. Dac nu-i o pictur de dragoste n inima fiecruia, nu ne putem mntui. Dac are cineva care de minte, dar n-are un dram de dragoste, nu se poate mntui.

Auzi? Dac vrei s ai pacea, s-i vezi pe toti ngeri si pe tine s te vezi diavol. Toti s fie ngeri n fata ta, sfinti, si pe tine s te vezi ca un diavol de pctos. Atunci ai pozitia cea mai ortodox. Atunci ai ajuns la ceea ce spune proorocul: c frdelegea mea eu o cunosc si pcatul meu naintea mea este pururea.

Deci avem rnduial dumnezeiasc n Biserica lui Hristos, rugciunea soborniceasc a Sfntului Efrem Sirul, care de acum merge si pn n Miercurea Scump. Ati auzit ce zice? Doamne si Stpnul vietii mele, duhul trndviei, al grijii de multe, al iubirii de stpnire si al gririi n desert nu mi-l da mie.

Iar duhul curtiei, al gndului smerit, al rbd-rii si al dragostei, druieste-l mie, slugii Tale.

Si ncheie asa la a treia metanie: Asa, Doamne, mprate, druieste-mi ca s-mi vd greselile mele si s nu osndesc pe fratele meu, c binecuvntat esti n vecii vecilor. Amin.

Vai si amar de noi, dac nu ne vedem acum pcatele, c n vremea sfrsitului, la iesirea sufletului, vin attia diavoli, cte pcate a fcut omul, si attia ngeri buni, cte fapte bune a fcut. Acolo ne ntlnim cu faptele noastre. Si cnd vede bietul suflet ce-l asteapt, unii se sperie si vor s fug, altuia i se leag limba de fric si nu poate spune tainele care le vede; altuia i d Dumnezeu s poat spune ce vede; este constient pn ce-si d sufletul.

Vai de noi si de noi! De aceea v spun si vou crestinilor si vou monahilor. Mare lucru este spovedania. Cnd vei vedea n familie c unul s-a mbolnvit, tata, mama, copilul, fratele, sora, sotul, sotia, cel mai iubit prieten, si chiar si cine ti-a fost vrjmas, cci si pe el trebuie s-l iubesti, f-i cel mai mare bine din lume, pe care poti s-l faci. Adu repede duhovnicul s-l mrturiseasc. Spovedania curat este al doilea botez.

Deunzi am vorbit despre Taina Pocintei la o conferint, si mi spuneau preotii c ei au n parohie pociti; si le-am zis: "ntrebati-i pe dnsii, printilor, cum pot ei s se pociasc fr Biseric?" Taina Po-cintei nu-i a fiecruia. Este a Bisericii; este asezat de Hristos n Biseric, cnd a suflat asupra apostolilor si a zis: Luati Duh Sfnt, crora veti ierta pcatele, iertate vor fi, si crora le veti tine, vor fi tinute. Si ce veti lega voi pe pmnt, va fi legat si n ceruri; si ce veti dezlega voi aici, este dezlegat si acolo.

Deci vedeti c Taina Pocintei este n mna preotilor! Si le-am artat cele patru prti ale pocintei. nti este durerea inimii si prerea de ru a celui ce a gresit; al doilea este spovedania prin viu grai la duhovnic; al treilea este primirea canonului si al patrulea este punerea minilor pe capul celui ce se spovedeste, c atunci vine Duhul Sfnt s ierte pcatele.

Dup cum atunci cnd arhiereul pune mna pe cel hirotonit, atunci proheriseste si vine Duhul Sfnt pe cel ce se hirotoneste, tot asa vine prin mna duhovnicului Duhul Sfnt si-l iart pe cel ce s-a mrturisit. Dar le-am artat preotilor c n-au voie s dezlege pe nimeni, pn nu fgduieste c face canonul, pentru c spune Sfntul Nicodim Aghioritul: "Dac ai dezlegat pe om, fr a promite c-si face canonul, toate pcatele trec asupra preotului".

Le-am artat cum se cearc pcatul la mrtu-risire cu cele sapte pricini: Cine? Ce? Pentru ce? n ce fel? n ce vreme? n ce loc? Si suma pcatului. Ne interesm, c ce este mintea duhovnicului? Trebuie s fie ca un serafim si ca un heruvim. S priveasc toate ascunsurile fiintei omenesti.

Printilor si fratilor, a rnduit Dumnezeu ca mnstirea aceasta s aib si gospodrie mare. V rog din suflet si v aduc aminte un cuvnt al staretului meu, nu stiu dac voi mai vorbi vreodat, c eu sufr cu inima si poate ntr-o clip am s m duc de aici. Staretul nostru btrn, Dumnezeu s-l odihneasc, 34 de ani a stretit aici, de prin 1910 pn n 1944. El ne chema la capul lui, cnd pe mine, cnd pe Printele Ioil, care nu poate fi aici sracul c cu boala lui st acas acum, si care a stretit dup mine 12 ani. Eu am plecat la Mnstirea Slatina si el a rmas pe post de egumen aici, c am avut pe capul meu opt mnstiri atunci: sase de clugri si dou de maici - "Obstea Sfntul Teodor Studitul" , c a trebuit s le conduc sapte ani de zile cu multe jertfe si necazuri.

Ce se ntmpl? Btrnul ne chema pe noi la patul lui, dup ce l-au btut tlharii si i-au scos ochiul drept si au dat foc mnstirii. "Mi bieti, orice ati face, orice n-ati face, biserica, dragii mei s n-o lsati. C dac veti tine biserica, Dumnezeu are s ridice locul acesta mult mai frumos de cum a fost mai nainte de a arde. Iar dac nu, se va pustii".

Astea sunt cuvintele staretului meu, care n-a mai trit dect cteva luni si s-a dus la Domnul. Cea mai sfnt grij a avut de biseric. Iat, mnstirea are gospodrie, are vite multe, are grdini, are de toate. De toate ne bucurm, c-s ale mnstirii, nu-s ale noastre. Sunt spre folosul obstesc. Vedeti c aici se face asistent social. Aici vin la mas attea mii de oameni tot timpul, c avem la srbtori mari si patru cinci rnduri de mese. De aceea trebuie s avem si prisos, nu pentru noi, ci spre binele obstesc al poporului.

Dar bgati de seam, a trimis Maica Domnului aici niste frtiori buni, niste clugri, s-i tinem ct mai aproape de biseric... Se ncepuse oleac de scoal monahal si s-a sistat; nu s-a mai fcut. Dar cea mai mare scoal din lume este biserica. Ei acolo nvat si cntrile, s pun troparele si condacele; aud proorociile, sunt sftuiti.

S stm lng biseric, c de la biseric se tin toate n mnstirea asta. Cu banul bisericii puneti mireni la vite, la grdini; puneti oameni, care n-au sotii, n-au grij. Clugrul sracul trebuie s pos-teasc, s se roage, nu poate s fac ascultrile grele. Si ceilalti adunati-v lng biseric. S tineti sfatul btrnului staret Ioanichie, c eu nu sunt nimica, si vedeti c de la biseric, cu darul lui Hristos, se tin toate.

S ne ajute Preamilostivul Dumnezeu s trecem cu pocint curgerea Sfntului si Marelui Post si s ajungem cu bucurie la slvita nviere a Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

PREDIC LA CLUGRIA PRINTELUI NIFON(1983)

Preacuvioase printe staret, preacuviosi printi si frati si iubiti credinciosi,

Iat c prin pronia si voia lui Dumnezeu ne-am aflat cu totii aici la fgduinta si clugria fratelui nostru, monahul Nifon. Nu de mult am avut alt clugrie. Dar de cte ori se face aceast mare tain nfricosat, de attea ori trebuie s ne reamintim fgduintele noastre clugresti.

V-am spus data trecut c cel dinti clugr din lume a fost Iisus Hristos, fiindc S-a nscut din Tatl Cel pururea feciorelnic, a venit pe pmnt si a trit n fecioria cea preadesvrsit dup omenitate, si i-a plcut s aib o Maic Pururea Fecioar, n vecii vecilor.

Dar acum, pentru c voturile clugresti sunt cele trei sfaturi evanghelice, ascultarea neconditio-nat, srcia de bun voie si fecioria pn la moarte, o s vorbim cte putin din fiecare.

Ascultarea

Ce este ascultarea? Mai nti Hristos a fost prototipul si icoana cea mai desvrsit a ascultrii, dup cum am auzit n Evanghelie: N-am venit s fac voia Mea, ci voia Tatlui Celui ce M-a trimis pe Mine. Iar la Corinteni spune c: S-a fcut asculttor pn la moarte si moarte pe cruce.

Dar oare noi, care am fgduit ascultarea de attia ani si auzim mereu zicndu-se de ascultare la mas si n Biseric si oriunde la chilii citim, ne ntrebm vreodat serios si concret n fata lui Dumnezeu ce este ascultarea?

Vreti s stiti ce este ascultarea? Ascultati pe dumnezeiescul printe Ioan Scrarul, care ne spune foarte, foarte filosofic. Auzi ce este ascultarea: Ascultarea este mormnt al voii. Fiecare s-si ngroape voia sa. Niciodat s nu uitati. Si iarsi: "Ascultarea este prsirea socotelii tale ntru toate".

Celui care i se pare c face ascultare si mai face de capul lui, este batjocorit de diavoli. Acela care are rnduiala de sine si i se pare lui c este mai bine asa cum face el, c trebuie s fac cum crede el, niciodat nu se mntuieste. Merge pe alturi cu crucea, nu pe calea mntuirii. C Hristos n-a venit pe alturi, ci Si-a dus crucea pn la moarte.

Cine are prerea aceasta si nu-si omoar voia si nu prseste socoteala sa ntru toate, n-are ascultare, este batjocorit de diavoli. Merge dup mintea lui si la urm ajunge la ndoial. Deci acela e asculttor care, cum spune Sfntul Teodor Studitul, este ca fierul n mna fierarului si ca lutul n mna olarului, adic n mna celui ce-l conduce pe calea mntuirii. Este acela care si-a omort voia sa, care si-a omort prerea sa. Iar dac va merge dup voia sa, dup prerea sa, este batjocorit n tot ce face.

Srcia

Despre srcie adeseori auzim pe Hristos, Care zice: Vulpile au vizuini si psrile cerului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde s-si plece capul. Cel ce a fcut cerul si pmntul si-l mbrac cu podoab si tine si hrneste toate popoarele lumii, umbla descult cu capul gol, n-avea casa Sa, n-avea unde-Si pleca capul Su. El ne-a artat cale desvrsit prin srcie, c n-a avut nimic. Dumnezeirea si omenirea care o purta ntru El era mai presus dect toate bogtiile.

Fecioria

Dou feciorii sunt: una din fire si una din clugrie. Unii sunt feciorelnici, cci n-au cunoscut femei pn la clugrie si pn la moarte. Altii au fost cstoriti si de la clugrie iau votul fecioriei si sunt la fel cu ceilalti, dac duc viat curat pn la moarte. Sfntul Ioan Scrarul arat c fecioria cea dup fgduint are aceeasi valoare cu cea din fire.

S nu credeti c sunt feciorelnici, numai aceia care si-au pzit viata sfnt si nu s-au culcat cu femei n veac. Nu! Este mare lucru si acesta. Dar fecioria este de trei feluri: fecioria trupului, adic a nu cdea cu femei sau n alte pcate spurcate; fecioria mintii, adic a nu primi nici un gnd pctos si spurcat n minte; si fecioria inimii sau a sufletului este desvrsita desptimire de gndurile ruttii si ale stricciunii omenesti.

Asa o tlcuieste dumnezeiescul printe Isaac Sirul. Nu-i de ajuns s te pzesti cu trupul de pcat. Trebuie s nu primesti pcatul nici cu mintea, pentru c Evanghelia si Legea Darului n-a venit ca Legea Veche s coseasc pcatul ca pe iarb si s rmn rdcina. Nu! Legea Darului cnd vine, o desvrseste pe cea Veche, c zice: Ati auzit c s-a zis n Lege: S nu curvesti. Dar Eu v zic vou: Cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe dnsa, iat, a preacurvit cu dnsa ntru inima sa. Ati auzit c s-a zis: S nu ucizi Iar eu zic vou: Cela ce urste pe fratele su, ucigas de om este (vezi Matei 5, 27, 21).

De aceea zice dumnezeiescul printe Efrem Sirul: "Nu v aruncati n negrij, fratii mei, pentru pcatele cu gndul c ar fi usoare! Dac ar fi usoare, n-ar fi socotit nsusi Hristos, ntelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie ntru poft de muiere si ucidere ntru ur de frate".

Ai auzit ucidere si preacurvie care o face omul ntotdeauna? Numai dac urste pe cineva si numai dac gndeste la pcatele trupesti. Vezi ct este de desvrsit Legea Darului? Ea nu taie pcatul numai din obisnuint si deprindere, ci scoate si rdcina. Si care sunt rdcinile pcatului? Gndurile. Gndurile sunt rdcinile pcatelor. Cine nu smulge din inim poftele cele necurate, pofta de avere, pofta de slav, ura si rutatea, acela n zadar se pocieste. Acela s nu cread c are desvrsire, c-i plin de ur si de rutate si de pofte si necurtii, si n zadar se laud cu masca din afar, cu forma din afar, dac nu si-a desvrsit inima sa, dac n-a scos patima si poftele din adncul inimii si din gndire.

Deci, cnd auzi n Legea Darului c zice s nu poftesti femeia aproapelui sau casa sau boul sau asinul sau toate cte sunt ale lui, atunci te nvat s smulgi pcatul din rdcin. Nu numai s nu furi - si acela-i mare lucru -, nici s nu poftesti lucrul altuia. Dac-l poftesti, esti ca si cel ce fur naintea lui Dumnezeu, pentru c inima ta este ptimas si plin de pcate.

n aceast privint, pentru c a depus fgduinta acest rob al lui Iisus Hristos, printele nostru Nifon, care slujeste la chelrie de attia ani, toti cei ce au venit cu dragoste la clugria lui se bucur c au ajuns la acest moment fericit, c pe toti i-a mpcat dup putere. S dea Dumnezeu si Maica Domnului s mearg pe drumul lui asa pn la sfrsit, cum a mers pn acum.

El sracul a venit hotrt din familie; a terminat armata, a lsat toate la printi si a venit cu dragoste s slujeasc pn la ultima lui suflare n mnstire, ca s-si mntuiasc sufletul su si al neamului su.

Ascultare, mam. Cnd tu i spui una cuiva si el se duce si face ce vrea el, este batjocur, nu ascultare. Ati auzit de Sfntul Ioan Colov din Pateric? S-a dus ucenic la avva Siluan:

- Ia vin ncoace, frate.

S-a dus, dar s-a dus s-si rstigneasc voia.

- Faci ascultare?

- Fac, printe.

A luat btrnul un lemn uscat din pustie si l-a nfipt n nisip.

- S cari aici ap, frate, pn d roade lemnul acesta!

Si a nceput ucenicul s care ap; si nc se ducea de cu sear si venea dimineata cu apa, asa de departe era. Si turna ap la lemnul uscat si nu crtea n sine: "sta-i staret? M-a pus s ud un lemn uscat? sta nu-i ntreg la minte!" Nu s-a dezndjduit niciodat. "A spus printele staret ca s-l ud pn o s rodeasc, asa fac".

Si el sracul a crat acolo ap trei ani de zile. l ntrebau unii:

- Ce faci, frate, aici?

- Ud pomul acesta ca s rodeasc!

Si altii rdeau de el, zicnd: "sta nu-i prea sntos! Ud un lemn uscat".

Ce-a fcut Dumnezeu dup trei ani? Minunea minunilor! Lemnul cel uscat a prins rdcin n nisip, a crescut, s-a fcut pom mare si a fcut mere frumoase. Si a luat staretul n poala hainei si a dus la trapeza mnstirii.

- Luati, fratilor, si mncati din roadele ascultrii fratelui Ioan!

Ati auzit ce minuni face ascultarea? Dar nu ascultarea aceea: "C m duc, c nu m-as duce; c as face; nu, c altul trebuie s fac. Nu fac cum vrea staretul sau economul sau nu stiu care".

"Trebuie s mor pentru Hristos. A spus s fac asa, asa fac! Nu m priveste pe mine! Eu sunt n ascultare. Dac voi iesi bine, bine! Dac voi iesi ru, eu sunt pctos. Eu mi fac datoria! Stie Dumnezeu pentru ce a iesit ru. C nu rspunzi tu, rspunde cel ce-a dat ascultarea". Aceea este ascultare, fr crtire, fr rstire si fr a avea socoteal n mintea ta, c faci tu mai bine dect ti-a spus cel mai mare.

Ati vzut alt asculttor care s-a fcut mucenic? Sfntul Acachie de la Muntele Sinai. O, Doamne, am s spun ceva despre viata lui din cartea Sfntului Ioan Scrarul, care a fost 75 de ani egumen la Muntele Sinai si avea mii de clugri. El avea n toat obstea aceea un btrn foarte aspru. Nimeni nu sttea ucenic la el, dect o lun, dou si pleca; c btrnul i btea de-i rupea.

La acest btrn a venit un frate, Acachie, monah blnd, rbdtor si foarte ntelept. Dar a stat la acest btrn aspru, nu o sptmn, nu o lun si s fug. Nu! A stat asa nou ani. Si se minunau toti, c-l btea btrnul n fiecare zi. El nu mai spunea la nimeni. l ntrebau fratii:

- Ai luat vreo cunun astzi?

Si arta capul spart, mna vnt, piciorul vnt, spinarea lovit, dar nu zicea nimic. l btea ca pe un hot. Iar dup nou ani de ascultare, fericitul Acachie, mucenicul lui Iisus Hristos, a murit. Si se ntlneste Sfntul Ioan Scrarul cu btrnul:

- Btrnule, unde este Acachie?

- A murit!

- Dar l-ai ngropat?

- L-am ngropat acolo n marginea cimitirului.

- Printe, eu nu cred c a murit.

- Ba a murit, c eu l-am ngropat.

- Printe, hai si-mi arat unde l-ai ngropat.

Si au mers la mormnt si a ntrebat staretul:

- Ai murit, Acachie?

Si s-a auzit o voce din mormnt:

- Nu, printe, nu! Asculttorul niciodat nu moare!

Atunci a zis Sfntul Ioan btrnului:

- Ai auzit, printe, c n-a murit? Ai zis c a murit Acachie.

Si a zis btrnul:

- Vai mie! Vai mie! Ce-am fcut? Ucidere am fcut! Ucidere!

- Vezi pe cine ai avut ucenic? Pe martirul lui Iisus Hristos, care ti-a rspuns din groap, c asculttorul niciodat nu moare!

Si a zis btrnul:

- D-mi voie s-mi fac o colib lng crucea lui si s plng pn la moarte!

Si a fcut btrnul acela o colib lng mormntul Sfntului Acachie si plngea si se ruga: "Iart-m, frate Acachie, c moarte am fcut si ucidere am fcut, c te-am omort cu attea bti!" Si a plns btrnul nou ani acolo. Iar nainte de moarte i s-a artat Sfntul Acachie n vis si i-a zis:

- Printe sfinte, nu mai plnge! Azi, mine, trebuie s vii. Fericite si sfinte sunt minile acelea care m-au btut pe mine! Acestea mi-au fcut lcas cu martirii n ceruri! Pentru c eu prin tine m-am mntuit si prin sfintele tale mini eu m-am dus la cer si mi s-a iertat mie orice pcat. Sfinte s fie minile tale, mntuit s fii si tu cu ceata cuviosilor clugri sfinti, c te iert, si Dumnezeu s te ierte! Si l-a srutat.

Si s-a mntuit btrnul si s-a dus n ceata sfintilor. S-a mntuit Acachie prin btrnul cel aspru, si btrnul cel aspru, prin rugciunile Sfntului Acachie. Dar Acachie a dat dovad de atta supunere.

Dar noi? Mi-a zis ceva, eu crtesc; spun altceva. Vai de noi si de noi, ce fgduinte facem! Ai vzut ce-a spus acum staretul: "Ia aminte, fiule, c are s vin Hristos la Judecat si ai s dai seam nu de cele ce ai fgduit, ci de cele ce ai mplinit dup fg-duint". Deci s lum aminte!

Dar ca s pzeasc monahul cele trei voturi ale clugriei - ascultarea, srcia si fecioria -, cele trei sfaturi ale Evangheliei, ce trebuie s aib? Ce lucrare de geniu? Negresit i trebuie paza mintii.

Vai si amar de noi dac nu vom avea aceast lucrare. Ati auzit ce a zis Dumnezeu sarpelui, cnd a amgit-o pe Eva, la nceput: Vrajb voi pune ntre smnta ta si ntre smnta ei; aceasta ti va zdrobi capul, iar tu i vei pzi clciul.

Satana pzeste clciul omului, adic sfrsitul lui pe pmnt. Iar aceea ti va zdrobi capul tu, a spus satanei. Si ati vzut prin cine? Prin Eva cea tainic, prin Maica Domnului.

Dar s revenim la paza mintii. Ce este paza mintii? Cnd auzim de paza mintii sau trezvia atentiei sau linistea mintii sau privegherea mintii, este exact acelasi lucru cum ai zice pine, bucat de pine sau felie de pine. Dar s auzim pe Sfntul Isihie Sinaitul n Filocalie ce spune: Paza mintii este calea si poarta a toat virtutea si a toat fapta bun naintea lui Dumnezeu. n ce const paza mintii? n trei lucruri:

- n a ne trezi cu mintea la cele ce gndim;

- n a ne mpotrivi pcatului cu mintea;

- si al treilea, n a chema pe "Doamne Iisuse....", prin rugciunea mintii.

C atta legtur au paza mintii si cu rugciunea inimii, ct are trupul si cu sufletul. "Si nimeni, spune Sfntul Isihie Sinaitul, nu va scpa de cpeteniile tartarului, dac nu are aceast lucrare, fie el clugr sau mirean". A pzi mintea, nseamn a zdrobi capul sarpelui.

Auzi ce spun Sfintii Printi? Tot gndul pctos care se apropie de mintea noastr este un sarpe gnditor. Dac-i de curvie, dac-i de mnie, dac-i de mndrie, dac-i slav desart, dac-i betie, dac-i furtisag, dac-i mhnire, dac-i ntristare, dac-i zavistie, dac-i pizm, dac-i rutate, cnd l vezi c s-a apropiat de mintea ta, imediat cheam pe "Doamne Iisuse": "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul sau pctoasa". Si ai zdrobit capul sarpelui n felul acesta.

Ati auzit voi ce cnt Biserica aici? Fata Babi-lonului, ticloasa. Fericit este care va apuca si va lovi pruncii ti de piatr. Cine este fata Babilonului? Care sunt pruncii fetei Babilonului? Pe cine fericeste Duhul Sfnt, cnd zice s lovesti pruncii fetei de piatr? Iat pe cine: Fata Babilonului este mintea noastr, iar pruncii ei sunt gndurile spurcate care rsar n minte.

Cumpna dreptei socoteli trebuie s mearg n toate. Ai auzit ce spune acelasi printe Isaac? "Pe tot lucrul l mpodobeste msura". Msur la mncare, msur la dormit, msur la nfrnare, msur la priveghere, msur la metanii, dup msura puterii fiecruia. Dar cea mai mare grij s avem de trezvia atentiei, paza mintii si privegherea mintii.

Aceasta este o lucrare de geniu si pentru monahi si pentru crestini, pn la suflarea cea mai de pe urm. C rzboiul cu trupul nu tine mult. Omul a slbit, s-a mbolnvit, a mbtrnit, dar rzboiul cu mintea este pn la ultima suflare.

Acela-i clciul! C te pndeste pn la ultima suflare, ca mintea ta s nu fie treaz, si-i destul numai att. Nu s faci pcatul, ci numai s te gndesti la el. Este destul s te gseasc mptimit cu mintea, si tot n iad te duce. C n ce te va gsi moartea, n aceea te va judeca!

Deci pentru clugrii nostri spun aceasta: Ascultarea neconditionat, srcia, viata curat, fecioria, iar mai presus de toate, ca s poat s le pzeasc pe aceste trei lucrri si voturi, sunt trezvia atentiei, paza mintii si privegherea mintii. O lucrare usoar, dar prezent n toat clipa, fie c esti n ascultare, fie c esti n biseric, fie c esti la vaci, c esti la oi, c esti la buctrie, c esti la chelrie, c esti la grdin; fie c esti la cizmrie, la cojocrie, unde-i fi, s ai pe Hristos naintea ochilor.

Adu-ti aminte ceea ce spunea marele prooroc David: De-a pururea vedeam pe Domnul naintea mea, c de-a dreapta mea este ca s nu m clatin. Trezvia atentiei se naste din frica lui Dumnezeu, iar frica lui Dumnezeu se naste din credint, dup cum spune dumnezeiescul printe Maxim: "Cel ce crede, se teme si cel ce se teme, se trezeste".

Dumnezeu si Preacurata lui Maic s ne ajute si mie, pctosului, si vou, la toti monahii si crestinii, s cstigm ascultare desvrsit, srcie de bun voie, feciorie si curtie, si mai presus de toate paza mintii, trezvia atentiei, privegherea mintii n toat vremea. Amin.

DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI I POCINA CEA ADEVRATFiindc azi n cuvintele Evangheliei ati auzit la fericirea a cincea pe Mntuitorul nostru zicnd: Fericiti cei milostivi, c aceia se vor milui, vom arta printr-o oarecare istorioar ct poate naintea lui Dumnezeu milostenia si cum ajut ea chiar si celor mai pctosi dintre oameni, spre a se ntoarce la pocint si spre a se mpca cu Dumnezeu, pe Care ei L-au suprat foarte mult cu pcatele si frdelegile lor. Pentru a cunoaste adevrul n aceast privint, ascultati cu atentie cele ce urmeaz:

Era un mare sihastru cu numele Pafnutie, pustnic avnd darul preotiei, desvrsit n fapta bun si fctor de minuni. Odat acest mare sihastru a fost ispitit de gndul acesta: cu cine ar fi el asemenea la fapta bun si dac mai este cineva dintre oameni care s-l ntreac pe el n lucrarea duhovniceasc. Acesta poate a fost si un gnd de mndrie, sau poate anume a venit acest gnd n inima sa, ca Dumnezeu s-i arate lui tainele Sale, pe care el nc nu le cunostea.

Deci zbovind gndul acela n inima lui, el a alergat la Dumnezeu prin rugciune si s-a rugat s-i descopere acest lucru, adic s-i arate cine ar fi asemenea lui cu vietuirea duhovniceasc sau de este cineva care l ntrece. Si asa rugndu-se el cu struint ctre Preabunul Dumnezeu, a auzit un glas, zicndu-i: "Pafnutie, nc nu ai ajuns n msura cutrui cimpoias care cnt pe la nunti n orasul Alexandria".

La auzirea acestor cuvinte, btrnul sihastru a oftat, a suspinat din greu si s-a smerit foarte cu mintea si inima lui, zicndu-si: "Dac eu nc n-am ajuns la msura acelui lutar ce cnt pe la nunti si dac acela este mai bun dect mine, apoi mare este puterea Mntuitorului meu. Nici n-am s mnnc si nici n-am s beau, pn nu voi afla pe acel om minunat pe care mi l-a descoperit Domnul".

Si asa btrnul pustnic si-a luat toiagul su si a pornit spre orasul Alexandria. Ajungnd el acolo cu mult osteneal, cuta pe acel cimpoias ntrebnd din om n om pn ce l-a aflat n casa lui, pregtindu-se tocmai atunci s se duc spre a cnta la o nunt. Acela cnd a vzut pe btrnul sfnt cu barba alb ca zpada si cu haine vechi, pustnicesti pe el, a czut n ge-nunchi naintea lui si s-a nchinat pn la pmnt. Apoi, ducndu-l n cas dup obiceiul locului, i-a splat picioarele sale cu ap rece, cci era mare cl-dur si fierbinteal, si apoi i-a pus masa.

Dar Sfntul Pafnutie i-a zis:

- M jur pe Dumnezeul Cel viu c nu voi gusta din masa ta, nici nu m voi odihni la tine pn ce nu-mi vei spune viata ta si care sunt faptele tale bune.

Iar cimpoiasul i-a spus:

- Sfintite Printe, ce viat si ce fapte bune cauti la mine, un lutar care supr pe Dumnezeu cntnd pe la nunti?

Atunci sfntul sihastru i-a spus:

- Te jur pe Dumnezeu s nu tii taina ascuns de mine, cci eu nu de voie am venit aici, ci sunt trimis la tine de ngerul Domnului.

Atunci cimpoiasul a spus:

- Ce lucruri vrei s auzi de la mine, printe sfinte, c eu n viata mea am fost cpetenie de tlhari si nu este pcat pe care s nu-l fi fcut. Iar acum, dup cum vezi, sunt lutar si cnt pe la nunti. Deci ce fapte bune poti s afli la un asemenea om?

Iar sfntul i-a zis:

- Eu am venit aici nu ca s-mi spui faptele tale cele rele, ci pe cele bune. Vezi c te-am jurat cu numele Domnului si nu poti s tinuiesti cele ce caut eu de la tine. Cci eu cu mult osteneal, cu foame si cu sete, din munti deprtati am venit pn la tine ca s m folosesc.

Atunci cimpoiasul a chemat pe sotia sa si i-a zis:

- Adu, te rog, un scaun pentru sfntul btrn, c iat st n picioare si se osteneste dup atta cale.

Dup ce a stat btrnul sihastru pe scaun, cim-poiesul a nceput a-i spune asa:

- Printe sfinte, eu pctosul si necuratul nu sunt vrednic s primesc n casa mea un om asemenea sfintiei tale, cci multe rutti am fcut n viata mea. Dar fiindc m-ai jurat cu numele Domnului si fiindc zici c ai avut vestire de la nger s vii la mine pctosul cel cu totul nevrednic, apoi ti voi spune sfintiei tale si unele fapte bune pe care le-am fcut pe vremea cnd eram sef de tlhari si aveam sub conducerea mea mai mult de 30 de hoti, asemenea mie. Si iat ce am a-ti povesti:

Mergnd noi odat clri pe cai si pe cmile pentru a mai prda pe undeva - cci desi fceam prdciuni mari si mai bteam pe unii, dar moarte de om n-am voit s fac niciodat -, deodat, mergnd noi prin pustie, iat c ntlnim o fat foarte frumoas la chip, care mergea pe o crare. Cum au vzut-o tova-rsii mei, care erau si cam ametiti de vin, au vrut s o prind si s o batjocoreasc. Iar aceea, vzndu-se n aceast primejdie si cunoscnd c eu sunt mai-marele lor, a alergat la mine cu lacrimi si s-a prins de picioarele mele rugndu-se s nu o las pe mna acelora ca s o batjocoreasc. Si mi-a spus:

- Eu, domnule vtaf, am pierdut niste vite si acum am rtcit pe aici cutndu-le si iat c am czut n minile voastre, dar v rog foarte mult, pentru Dumnezeu, nu m lsati. Fie-v mil de mine care nu am pe nimeni n pustia aceasta ca s m ajute, dect pe Bunul Dumnezeu.

Iar eu i-am zis:

- Nu te teme, fat, c nu ti se va ntmpla nimic. Numai ti cer ca si tu n viata ta s te rogi lui Dumnezeu s fac mil cu mine si s m scape de primejdie si de moarte nprasnic.

Si asa am dat ordin la toti, ca nimeni s nu se ating de ea, ci s-o lase s se duc cu pace. Vznd biata fat c a scpat din primejdie si de batjocur, mi-a srutat picioarele si mi-a zis:

- S-ti dea Dumnezeu plat n ziua judectii si s aib mil de tine precum si tie ti-a fost mil de mine.

Si zicnd acestea, s-a dus n drumul ei...

Mai trecnd apoi ctiva ani de hotie, s-a ntmplat c am dat peste alt fat tnr si frumoas lng cetatea Alexandriei n pdure, care tinea n mn o funie lng un copac si se pregtea s se spnzure. ndat ce au vzut-o tovarsii mei, au prins-o si voiau s-si bat joc de ea. Dar eu le-am spus:

- Dati-i pace, s vedem ce are de gnd.

Si am ntrebat-o:

- Ce-i cu tine, fat?

Iar ea a rspuns:

- Vd c voi sunteti hoti. Deci v rog pe voi s m omorti, aici, cci nu mai vreau s triesc. Iat, dac nu soseati voi, cu funia asta eram gata s m spnzur.

- Dar de ce?

- Un biat de bun neam a vrut s m ia n cstorie. Dar acum nu mai vrea s m ia pe mine pe motiv c sunt srac; iar el are avere mult si de aceea vrea s ia pe o alta bogat, asemenea lui.

- Si ce ti-a zis mirele tu?

- Mi-a spus c dac nu am o sut de galbeni de aur nu m ia. Si eu am numai patru, c mama mea este vduv si srac.

Atunci mie mi s-a fcut mil foarte tare de frumusetea si tineretea ei si am zis ctre tovarsii mei:

- Mi, dati fiecare dintre voi cte cinci galbeni.

Iar eu i-am dato sut, si asa cu totii i-am fcut fetei 250 de galbeni pe c

Ne Vorbeste Parintele Cleopa

Documents

Transcript of Ne Vorbeste Parintele Cleopa