Nr- 53. Braşov Vineri 7 (20) Martie 1914. Anul LXXVII.ABONAMENTUL

Pe an an . . . 24 Cor. Pe o jnm. de s.n 12 „ Pe tx®i luni. . . 6 „

Pentru Românie şl străinătate :

Pe no as . . , 40 lei. ?e o jnm. de an 20 „

TELEFON EP. 2«6 Z IA R P O L IT IC N A Ţ IO N A L .

R E D A C Ţ I A Şl ADMINISTRAŢIA

Târgul Inului Nr. 30

INSERATELE se primesc la adminis­traţie. Preţul după tarii

şi învoială.mmsrnean

Manuscrisele nu se in napoiaai.

Încununarea muncei unui savant român.

Zilele aceste am înregistrat cu o deosebită satisfacţie ştirea îmbucură­toare, că distinsul nostru colaborator politic d-1 A. D. Xenopol, profesor la universitatea din laşi, a lost ales mem­bra titular strein (associe etranger) al Institutului de Franţa, secţia Academiei ştiinţelor morale şi politice. Această dis­tincţie, care s’a oferit unui savant ro­mân de cătră cel mai înalt aşezământ cultural al lumei întregi, înseamnă nu numai încununarea carierei ştienţifice a d lui A. D. Xenopol ci ea este o dis­tincţie, a cărei strălucire se resfrânge In acelaşi timp asupra ţării româneşti şi în genere asupra întregului neam românesc.

Prin această alegere lumea sa­vantă aduce de altă parte omagiile sale unui neam, care prin vigoarea puteri • lor sale trupeşti şi sufleteşti a ştiut să se impună în faţa străinătăţii ca un factor politic şi cultural de primul rang. Vitejia şi însufleţirea ţărăn'mei române în ceasuri de grea cumpănă a pus în uimire o lume întreagă, iar instituţiile înalte de cultură din România, ilus­trate prin persoane ca d-nii Xenopol, Maiorescu, lorga, Toma lonescu şi alţii au dovedit că acelaşi neam dispune şi de un mănunchiu respectabil de savanţi, cari pot sta alăturea de personalităţile cele mai marcante ale lumei ştienţiflce streine.

Exprimând omagiile noastre d-lui A. D. Xenopol pentru această rară şi înaltă distincţiune, ne face o deosebită plăcere de-a reproduce la acest loc ur­mătorul articol omagial apărut în nu­mărul de astăzi al ziarului »Universul«, care ne arată importanţa distingere! d-lui Xenopol precum şi activitatea sa rodnică, care l’a ridicat Ja această înaltă demnitate :

Institutul din Franţa, cel mai m are aşezăm ânt cultural al lumei întregi, este com pus din cinci Aca­demii: A c a d e m i a f r a n c e z ă , cu 40 m em bri num ai francezi; A c a d e m i a ş t i i n ţ e l o r m o r a l e ş i p o l i t i c e cu 36 membri francezi şi 6 m em bri titu ­lari asociaţi s t r ă in i ; aceste 6 locuri se îm part între toate ţările păm ân­tu lu i, după însem nătatea persoa­nelor ; A c a d e m i a a r t e l o r f r u m o a s e (tot aşa); A c a d e m i a i n s c r i p ţ i i l o r (tot aşa) ; şi A c a d e m i a d e ş t i i n ţ i cu 100 de membri francezi şi 20 de streini. In afară de aceşti m em ­bri titulari, fiecare Academie mai are şi u n n u m ăr de corespondenţi.

Un loc, d in cele 6, de asociaţi străini ai A cadem iei ştiinţelor morale

şi politice răm as vacant prin m oar­tea lui Asser, m arele jurisconsul bel­gian şi vestit profesor şi scriitor în ram ura dreptului in ternaţional, a fost dat istoricului rom ân.

Credem că nu este nevoe a se atrage luarea am inte asupra cinstei celei mari, ce se resfrânge asupra ţârei şi profesorului rom ân, prin înăl­ţa rea unu ia din fiii săi la cea mai strălucită treap tă ştiinţifică la care se poate ajunge în lum ea învăţată.

Socotim însă că este in teresant de cunoscut m unca d-lui Xenopol în străinătate , spre a vedea cum a pu tu t ajunge u n rom ân la această înaltă poziţie.

D. X enopol a început a scrie în lim ba franceză în 1881, sun t a- cum a 33 ani, în la R e v u e h i s t o r i q u e a defunctului m are istoric Gabriel Monod — la care revistă fusese in­tro d u s prin d. Emil Picot, profesor de lim ba rom ână la şcoala limbilor orientale vii din Paris.

Articolul său D e s d é m e m b r e ­m e n t s d e l a M o l d a v i e , fiind foarte apreciat de comitetul revistei, d-1 Xenopol fu ru g a t să scrie în fiecare an câte un buletin istoric, asupra mişcărei istorice, delà poporul rom ân; urm ărind d sa cu stăru in ţă această însărcinare până la 1908. In acest răstim p d-sa a publicat în 1885 un volum L e s R o u m a i n s a u m o y e n â g e — în care desbate chestia con- tin uităţei rom ânilor în Dacia Traiană, precum şi mai m ulte articole asupra aceleiaşi chestiuni, în L a R e v u e h i s ­t o r i q u e .

Domnii Lavisse şi Ram baud, a- cademiciani francezi, întreprinzând o m are publicaţie istorică îa 12 m ari volumuri, în titu lată h i s t o i r e g é n é r a l e , d-1 Xenopol fu însărcinat cu redac­tarea părţei privitoare la români.

In 1896 a publicat în Paris o traducere a m arei sale istorii a rom ânilor, în două volum uri de 1000 de pagini îm preună : H i s t o i r e d e s R o u m a i n s d e l à D a c i e - T r a i a n e , lu ­crare încoronată de Aeademia fran­ceză. In 1899 publică l e s P r i n c i ­p e s f o n d a m e n t a u x d e V h i s t o i r e , carte de teorie filozofică asupra is ­toriei — în u rm a căreia fu ales co­respondent al Academiei ştiinţelor m orale şi politice, în care însuşire ţin u mai m ulte com unicări orale; din care cea din u rm ă ; l e p o s t u l a t

p s y c h o l o g i q u e , provoacă u n răspuns al m arelui filozof francez Emile Bou- trou, m em bru al Academiei morale şi al A cadem iei franceze, care puse în o lum ină foarte vie m eritele d-lui Xenopol ca istoric şi filozof. Intre acestea d-1 X enopol fusese ales m em bru al institutului in ternaţional de sociologie şi luase parte la mai m ulte congrese făcând la toate co­m un icări: la Paris, R om a şi Lon­d ra şi scrisese fără încetare în o sum ă de m ari reviste franceze, g e r­m ane şi italiene ca; „la Revue histori- que“ , „la Revue philosophique“, »la Revue critique«, „la Revue in ternaţi­onale de l’E nseignem ent“, „la R evue dum ois“ , „le Mus&m de L ouvain“ , „la R evue des francais“, „la Revue de Synthdst historique“, „la Scientia din Milano“, „la cronica Eleno-latina di R om a“ , »la Revista italiana di Sociologia“, „D eutsche Literatur-Zei- tu n g “ , „Historische Zeitschrift“ şi altele.

In 1908 scoase a doua ediţie a principiilor, sub titlul nou : „La Theorie de FHistoire“ , care fu pri­m ită în chipul cel m ai favorabil de critica europeană în m ai m ult de 30 de articole. A ceastă lucrare a fost tradusă în întregim e în lim ba spaniolă de dom nul V aga din Ma­drid, apăru tă Ia editorul Jorro şi în parte în ruseşte de d. Nikiforoff din Kiew.

in acelaş an d. Xenopol ceru autorizare la Sorbona să ţină un şir de 10 conferinţi asupra Teoriei is­toriei, la care asistând şi comitetul Colegiului de F ran ţa , acesta ho tă­rî chem area d-lui X enopol ca să ţină alt şir de 8 conferinţe la acel Colegiu, asupra poporului rom ân, plă- tindu-i-se deastădată 500 de lei de lecţie din fondul Sermonis. Lecţiile au apăru t însoţite de u n extract din aprecierile ziarelor, foarte favorabile în un vo lum : „L e s R o u m a i n s 11! la editorul D elagrave.

Sunt acum câteva luni, d. X e ­nopol a fost ales m em bru în comi­te tu l de direcţie al societăţei de so­ciologie din Paris, în locul lordului A w sbury cunoscut ca om de ştiinţă de m are valoare sub num ele de John Lubbock, şi acum la sfârşit s ’a în ­cununat cariera ştiinţifică a d-lui Xenopol prin alegerea lui de m e m ­b r u t i t u l a r a l I n s t i t u t u l u i d i n

F r a n ţ a , decât care mai m ult nu se poate ajunge peste ho tar

N um ai prin o m uncă şi o stă­ru in ţă încordată, urm ărită tim p de 33 de ani, a p u tu t d. Xenopol să ajungă la ultim a treaptă a consa- eraţiei şiinţifice.

E x e m p l u g e n e r a ţ i i l o r t i n e r e !

lar& şi cu c a to lic ii. Corul episcopesc romano-catolic a ţinut eri o conferenţă In Budapesta. In afară de prelaţii romano-catolici, au participat la conferenţă noul episcop de Haidu- dorogh, Miklossy, apoi episcopii neno­rocitului popor al Rutenilor Novâk Ist- vân din Eperjes şi Pap Antal din Mun- caciu, Alăturea de aceştia au ţinut să paradeze la conferenţă toţi trei epis­copii noştri din Gherla, Lugo j şi Orade. A lipsit numai L P. 8. Sa metropoiitul Mihaîyi.

La conferenţă s’au discutat numai afaceri rom. catolice. Despre bisericele gr. cat. nu s’a pronunţat nici un cu- vinţel. Intre altele s'a discutat regula­mentul disciplinar al instructoarelor dela şcoalele catolice froebeliaue, ches­tiunea salarizării profesorilor de reli- giune şi a cantorilor catolici^ autonomia locală a parohiilor catolice, îngrijirea spirituală a ungurilor din America — etc.

Ce folos va avea biserica noastră română gr. cat. din aceste participări şi căciuliri, nimenea nu ştie. Un răs­puns ne-ar putea da doar — Haidudo- rogui. . .

R enu nţarea lu i Skiciao. Amamintit eri, că deputatul slovac Ski- ciac a renunţat la mandatul său din circumscripţia Bobro. Un ziar din Bu­dapesta anunţă, că Skiciac a primit o funcţie, în urma căreia a trebuit să-şi depue mandatul, ca incompatibil cu funcţia sa. Va fl o funcţie de stat?

A t e n t ă r i l e . In un ordin al mi­nistrului de honvezi, ce va apărea zilele aceste, se stabileşte contingentul de recruţi pe 1914. Conforni acestui ordin contigentul armatei comune este de 165,100 de recruţi, cu 11,300 mai mulţi ca anul trecut. Din aceştia Austria are să dea 94,694, iar Ungaria 70,400 de recruţi.

După pact!...In Nr 19 al »Gazetei« am scris

articlul »Spre pace I ?..« şi cred, că onoraţii cetitori ai »Gazetei« î-şi vor fi aducând aminte de cele accentuate acolo referitor la pact ?

Am prevăzut, — precum au pre- văzut-o şi alţi Intelectuali de ai noştrii, — că pactul nu va succede.

Mi-am fost esprimat dorinţa, de a fi un »profet fals,» însă rezultatul »pactului« ne-a dovedit, că am fost un «profet bun«, căci nu a reuşit. —

Nu s’a Încheiat deci pactul şi nici nu să va încheia curând, fiindcă nici in creerul celui mai simplu ungur dela sate nu Încape ideia, ca noi »va­lahii«, să fim egal îndreptăţiţi cu ei, nemeşii inşinoraţi, decum să se dimită, a duce la Izbândă acest drept netă­găduit al nostru ud conte et consortes cu mult mai iscusit şi înzestrat cu su­prema rafinărie politică !...

Să nu ne lăsăm dar ademeniţi de vorbele dulci, nici de privirile cochete aie d-sa ie, sau de aplauzele unor »mameluci« jaiuzi 'pe mandatele lor, ci cunoscând din »pactul« încercat şi din discuţia acestuia în cameră nu numai mentalitatea lui Tisza, ci şi a celoralalţi, — punându-ne pofta-refe- ritoare la pact — îu cui, să ne vedem noi mai departe de afacerile noastre, pornind o Juptă mai hotărâtă. mai energică pe toate teranele şi cu toate mijloacele legale, ce le avem, ţinând bine în miute, câ dreptar da nu se cer­şesc, ci se elupta !

Promisiuni se fac din partea lui Tisza şi se vor face şi din partea altora fiindcă azi le demândă imperios aceasta Împrejurările esterne, dar noi să nu uităm recitatul : »Timeo da naos et dona fereat^s!....«, ci profitând de aceste inprejurări, să continuăm lupra sfântă, bătând fierul, până e cald.... şi acum este întra-devăr caid !...

Mulţi suntem, cari strigăm luptă!... şi iar luptă! . . . La luptă însă se recer nu numai bărbaţi pro văzuţi cu toate armele de lipsă, şi in prima linie — şi conducători! . . .

Noi toate le avem!Giotaşi suntem neamul român în­

treg —i din aceasta ţară nefericită, — iar’ conducător ne este comitetul nos­tru naţional!

O ştim cu toţii, că în luptă stra­tegică comandanţii vin în contact cu

44 de zile Ia Bulgaria-

de Mihail Sadoveanu.

In aceiaşi zi de 14 Iulie, cătră seară, străbatem Zlatiţa, orăşel luminat de câteva clădiri moderne, şi căutăm prin mlaştinile din preajmă un loc de bivuac. Găsim după multă trudă îu sfârşit, prin fumegarea amurgului şi prin învăluiri de ploae, pământ sănătos şi sălcii ocrotitoare, şi ne’ntindem, Ia lumina focurilor, căsuţele de pânză.

Până într’un târziu vorbim cu oarecare îngrijorare de vestea cea nouă: holera. Apa pe care-o aduc ordonanţele noastre începem a o privi lung şi cu îndoială, caşicum ar fi ameste­cată cu otravă. După cum se cuvenea, o fierbem bine, — apoi bem vin roş dela o crâşmă care întriun ceas şi-a făcut faimă îu tabără. S’au dat trupelor ordine severe : să nu bea apă decât dela anumite izvoare şi să nu se atingă de corcoduşe, de altmin­teri singurele fructe din partea locu­lui... Oamenii, fără îndoială, îrţeleg foarte bine ce le spunem, — dar eu ştiu că vom avea amară muncă cu nepăsarea lor firească.

Humeucă, ordonanţa, eare rezis­tase destul de biue la prima încercare a corcoduşelor, g&si de cuviinţă să aducă stăpânului său o apă de coloare

îndoelnică, în care pluteau miliarde de »sfinţi«.

Sublocotenentul M. se scărpină în cap cu obidă şi măsură de sus până jos cheresteaua de urs a flăcăului:

.»Bine, bre omule nenorocit, tu vrai să mă omori! izbucni el ridicând in lumina focului apa cenuşie.

— Nu vrau să vă omor, dom­nule sublo’nent... răspunse cu sim­plicitate Hu îneacă.

— Cum nu vrai să mă omori ? Dar asta ce fel de apă e? Eu ce ţi am spus

Humeucă ridică ochii în sus gân­ditor şi căută să citească In stele răs­punsul.

>Nu ţi-am spus, măi Humeucă, grăi după un oftat camaradul nostru, că ne ameninţă primejdia holerei ?

— Da, domnule sublo’nent.— Că nu trebue să mai mănânci

prune blugăreşti ?— Aşa aţi spus, domnule sub-

lo’nent.— Că trebue să aduci apă de

la izvor bun şi încă pe aceea s'o fierbem ?

— Da.— Apoi ce fel de apă mi-ai adus

tu ? Io păraele acestea din jurul nostru mişună vibrionii, — ai auzit? aşa se chiamă sămânţa holerei... Cum de-miaduci tu asemenea apă ?

— Apoi m’am uitat eu bine5

domnule sublo’nent, şi n’am văzut. în- tr’însa nici o sămânţă de vrăbioi....«

Cu toată stăpânirea pe care voia s’o aibă asupră-şi, sublocotenentul M. izbucni în râs. Humeucă găsi şi el de cuviinţă să râdă, — deşi eu oarecare sfială şi ruşine. Dar camaradul nos­tru îşi cunoştea mai bine om ul: ridică fruntea şi porunci scurt lui Humeucă:

»Ia adă ’ncoace sacul cu pesmeţi!....«Humeucă nu se clinti din loc.»Bă vedeţi că atâta calitate are

şi el: nu m inte! ne comunică cu voce scăzută tovarăşul nostru. Humeucă ! adăogi el tare; ce ai în sac ? îl văd grozav de umflat.

— Trăiţi, domnule sublo’n en t! am cules şi eu nişte corcoduşe !

— Apoi nu ţi-am spus, mă băete, măi nenorocitule, că dacă mănânci cor coduşe, dă peste tine holera ?....

— Da nu mai mor, domnule sub­lo’nent.... Am mâncat şi la amiază şi dumneavoastră mi-aţi spus să mă culc; că dacă dorm, nu mă mai bolnă­vesc».. Nu mi-a fost nimica, domnule sublo’nent.

— Aşa? ş’acuma vrai să ie mă­nânci şi pe acestea şi să te culci iar«..

— Da, domnule sublo’nent.,. răs­punse cu blândeţe Humeucă.

— Ei, nu t că omul acesta are să mă pue în mormânt I izbucni subloco­tenentul sărind în picioare. Asta-i apă ?

urlă el către Humeucă, şi zvârli sticla intri cioată de răchită, de-o făcu ţăn­dări. Adă sacul! adăogi el apoi scurt şi aspru. Humeucă se supuse numai­decât. Corcoduşele fură risip/te, nimicite, zdrobite, călcate în picioare, amestecate cu cenuşa vetrei de foc.

»Acuma vâră-ţi minţile în cap, grăi sublocotenentul M aplecându-se ameninţător spre Humeucă, cu mânile în şolduri. Dacă te bolnăveşti tu de holeră, mă bolnăveşti şi pe mine. Prin urmare să nu mai mănânci prune şi apa întâiu s’o fierbi; s’o văd eu, şl pe urmă s’o bei....«

Humeucă dădu din cap, in semn c-a înţeles; pe urmă sa retrase în spre cortul lai scărpinându-se la ceafă şi dând d?n cap cu obidă; viaţa începea să fia grea şi complicată pentru dânsul, şi mai ales grozav de neînţeleasă... La urma urmei ce putea face? ordinile, chiar când sunt absurde, trşbuesc îm­plinite. Nu-i vorbă, nimic rfu-l putea împiedica să le calce. Şi chiar a doua zi, camaradul nostru îl surprinse pe Humeucă cu apa fiartă în bidon, — bând apă bună şi proaspătă de părău; şi, luat din scurt, bietul flăcău mărtu­risi că a mâncat şi corcoduşe, dar nu­mai vre o două, aşa, ca să-i treacă pofta!

Humeucă fără îndoială era un tip rar şi umoristic printre flăcăii re­gimentului nostru, — totuşi şi cu ceilalţi avurăm greutăţi, deoarece pre­

judecăţile şi nepăsarea sunt foarte a- nevoie de biruit. Abia după ce căzu primul nefericit la marginea drumului şi’i văzură mulţi cu faţa vânătă, cu buzele spumate şi cu ochii bolovăniţi, — o lu­mină de tulbure adevăr îşi făcu loc printre camarazii noştri, inevitabilele pedepse disciplinare întăriră acest în­ceput al înţelegerii, — ş’aşa ajunserăm să rezistăm o vreme, cu rândurile ne. spârcuite, împotriva grozavului flage j

A doua zi dimineaţă primirăm ordin să intrăm în cantonament. In­trăm în mahalalele orăşelului; dar cum ne aşezarăm se zvoni că vom eşi cu toiul din Zlatiţa din pricina a- meninţării holerei. Gazda ia care aş­teptam această nouă poruneă, o bui- garcă ofilită, cu faţa pământie, ne pri­mise c’o bunătate şi c’o prietenie pe care n’o întâlnisem încă în ţara de dincolo de Dunăre.... Se învârtea în jurul nostru cu mânile încrucişate pe piept, ne vorbea cu blândeţe în limba ei şi ne căina pentru năcazurile noas­tre

»Vai, frăţiorilor! eu şi cu bărbatulo. eu ştim câte crâncene năcazuri în­duraţi, căci avem şi noi carne din car­nea noastră ia bătălie... Uite, aici am să vă fac pat de odihnă, cu fân moale şi poclăzi de lână. Ş’am să tai o găină să fac o mâncare bună, ca Ia noi. Am copt chiar azi şi am pâine proaspătă, la şedeţi, dragilor mei, căci trebue să fiţi trudiţi; ştiu că veniţi din depărtate

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 52—1914.

ostaşii, fie în casarme, fie chiar pe câm­pul de război. Tot asemenea trebue să se întâmple aceasta şi în lupta noastră naţională, ce trebue să începem pentru câştigarea drepturilor noastre!. . . Co­mitetul naţional trebue să vină în con­tact cu poporul, pe care îl reprezintă, ceiace o poate face prin conchiemarea unei conferinţe naţionale urgente!

Comitetul nostru naţional este alesul conferinţei naţionale, dorim deci, ca acesteia, să binevoiască a*şi da sama despre toate amănuntele »pactului« nereuşit.

Deputaţii noştrii îşi fac datorinţa în parlament, dorim, ca tot asemenea să şi-o îndeplinească şi comitetul în conferinţa naţională . . .

Dorim, ca aici să vină cu proiecte nouă de luptă legală pentru atât de mult aşteptatele noastre drepturi na­ţionale! Aici să desbatem aceste pro­iecte şi aici să se efeptuiească consoli­darea tuturor gktaşilor apţi de luptă— şi tot aici să-şi primească ei toata alimentarea sufletească necesară pentru viitorul apropiat!. . ,

Situaţia acum mi-se pare mai prielnică ca ori şi când pentru ajun­gerea scopurilor noastre îndreptăţite !

In firma convingere, că ideia mea va afla mulţi aderenţi, zic: să ne revedem toţi cei chemaţi la conferinţa naţio­nală î !

i. f . b.

Chestiunea româna în camera.

Discuţia asupra chestiunii române se apropie de sfârşit. In cele două şe­dinţe de alaltaeri şi eri s-a manifestat foarte puţin interes faţă de cauză. Sala de şedinţe era aproape goală. Cauza e, că tema chestiunii române s-a discutat atât de mult, s-au înşirat în cameră atâtea motive pentru şi contra, încât este greu a mai produce ceva nou. In privinţa aceasta formează o excepţie oarecare deputatul Giesswein, care a prezentat o nouă propunere pentru rezolvirea chestiunii.

Câţiva oratori.Cel dintâiu orator al şedinţei de

Marţi a fost deputatul Neugeboren, care a vorbit cu circumspecţie săseas­că. A tăbărât — cum am amintit eri— asupra lui Apponyi, fiindcă acum Saşii nu au teamă de el. Observările lui asupra fantasticului politic au fost •orecte. Neugeboren a mai spus, că naţionalităţile se vor convinge pe înce­tul despre imposibilitatea federalismu­lui, iar de altă parte Ungurii vor ve­dea, că nu este cu putinţă a contopi popoarele nemaghiare. Recomandă Un­gurilor sfaturile lui Deák Ferencz.

După Neugeboren a vorbit Holló Lajos. A reprodus în mare parte părerile ce s-au mai rostit în cameră. Originală ar fi poate următoarea prostie:

Pentru împăciuirea naţionalităţilor nu este decât o singură cale: întărirea naţiunii Să ia parte la aceasta şi na­ţionalităţile, în loc să facă politică aulică..

locuri», Dar acuma s’aude că războiul conteneşte!

Căpitanul V. şi sublocotenentul M, ae grăbiră să-i lămurească în bulgă­reasca lor afacerile externe, înfrânge­rile bulgarilor, politica nenorocită a lui Danew şi celelalte, şi celelalte, pe care de atâtea ori le auzisem dela Dunăre până pe acele meleaguri.

Se aşezase, cinchit pe duşumea şi gospodarul femeii şi asculta ca în­tr’un fel de piroteală. Când părea a nu înţelege, ridica spre nevastă ochii de supt sprâncenele groase, şi nevasta îl lămurea cu două-trei vorbe, după care omul întunecos îşi pleca iar fruntea spre pământ.

Când căpitanul V. rosti cu glas mare cuvântul »pace«, ochii femeii se umplură de lacrimi.

»Are să se facă pace, Mario!« vorbi omul dela locul lui.

Gospodina îşi uni palmele, îi tre­murară buzele — şi suspină râspun- zându-ne:

»AÎir, braţe mir! pace, frate, pace!..« şi ca un refren, aceste cuvinte reveueau, necontenit, suspinate, în tânguirile ei

Pe când omul sta neclintit, şi dormitând par’că în colţul lu;, Maria Ivanova umbla cu hărnicie pregătind masa. Repede, eşea, grabnic întră şi ne mai spunea câteva vorbe de frăţie, şi iar eşea. Când toate fură gata, şi ne aşezarăm in jurul mesei, sosi grab­nicul ordin de plecare. Abia aveam

mor premeditat moartea. Se crede însă, J că juraţii vor considera fapta d-neii Caillaux ca săvârşită într’un moment de inconştiinţă, în cazul acesta pedeapsa nu poate fi mare decât de 2 ani. îm­plinirea acestei pedepse poate fi iarăşi ţinută în suspens pe timp nedeter- minat luându-se în considerare trecutul nepătat ai atentatoarei.

Uniunea evreilor pămân­teni iarăşi se mişcă.

Bucureşti 17 Martie n.Se mişcă »Uniunea« iarăşi.. »Uniu­

nea Evreilor pământeni«.... Declaraţia de revizuire a constituţiei nu amin­teşte, între articolele cele multe, despre un articol, singurul care-i interesează pe Evrei, despre art. 7!,. De aceia »co­mitetul centrai« s’a adunat de urgenţă şi a hotărât să continue lupta, din cauza »situaţiunii creiate populaţiunii evreeşti — pământene; în urma fap­tului că printre articolele din consti­tuţie supuse spre modificare nu figu­rează şi art. 7...«

Aşa dar, neschimbându-se art. 7, se creiază o nouă situaţie evreilor.... Acesta e spiritul iudaic.

ziarului.. . In asemenea cazuri, e un cuvânt de ordine, şi evreii-români, »cari sunt şi au a fi consideraţi ca români» se supun, toţi, cu o plăcere, pe care creş­tinii n’au încorcat-o niciodată . . .

C.

Turburări tn Macedonia- »LeTemps“ afli din Petersburg că în primăvară se pregătesc mari turbu- rări în Macedonia, de cari guvernul bulgar nu pare a fi străin. Comite­tul macedonean a cumpărat în Un­garia arme şi explozibile. Fabrica Ropper a primit nu de mult 720 mii de franci pentru o comandă a lui Sandausky care era pe atunci la Budapesta.

Tot aşa se anunţă că actual­mente 20.000 de soldaţi turci se află în Tracia bulgară cu intenţia de a lua parte la o acţiune contra Ser­biei, printr’o revoltă între macedo­nenii din teritoriile sârbeşti.

Guvernul sârbesc care are cu­noştinţă despre aceste planuri, a tri­mis întăriri la frontieră.

Sireacul Holló !..A mai vorbit Káliay Tamás, din

partidul muncii, polemizând cu contele Bethlen, apoi doi şovinişti Szabó István şi contele fíánffy Miklós, cu păreri fan- tazisfe şi unoori ridicole. Acesta din urmă d. e. visează o capitală a Unga­riei, o Budapesta, care să impue în Balcani — teremtette — şi se poată mulţumi necesităţile popoarelor balca­nice.

Mai amintim pe ministrul de agricultură Ghillâoy, care s-a ocu­pat cu colonizările, spunând, că gu­vernul cu colonizările nu face politică agresivă, ci defensivă.

Propunerea lui Giesswein.Deputatul Giesswein, aparţinător

micului partid creştin-social din Un­garia, se bucură, că chestiunea română se desbate în cameră. Se ocupă mai ales cu psihologia chestiunii. Schiţează pe scurt istoricul mişcărilor de naţio­nalitate şi conclude, că sentimenţul de rasă nu se poate sugruma, dar nici să nu abuzăm de el. Să căutăm calea în­ţelegerii pacinice. Trebue creiate cât mai multe centre industriale şi să se pună pond pe instrucţia publică.

Prezentează următoarea moţiune;»Camera să încredinţeze guvernul,

că acesta ţinând seamă de ideia de stat maghiar unitar, să eiectufască cât mai curând revizuirea art. de lege 44 dela 1868. cu considerarea stăruin­ţelor sociale şî culturale ale naţionali­tăţilor«.

Şedinţa de eri.In şedinţa de eri a vorbit Guet,

sas din partidul muncii. Apoi a luat cuvântul Polonyi, şi a vorbit pe lung, sărind dela un obiect ia altul, încurcând lucrurile şi susţinând afirmaţii mincinoase. Discursul lui e de o caii“ tate inferioară. Zice, că prin tratativele pactului s’a început nimicirea naţiun;i maghiare, a statului maghiar, sare apoi la Rákóczi, Görgey, striga după Şi- egheseu, Mangra otc. Aşa a voit Polo­nyi să îmbete cu apă rece pe aceia cari bau ascultat*

Atentatul din Paris.Fondul politic al atentatului.

Campania pe care a început-o a- cum câteva luni directorul ziarului »Figaro» Gaston Calmette în potriva

( ministrului de finanţe Caillaux a avut un mare răsunet în cercurile politice şi financiare franceze.

Ministrul de finanţe, domnul Cai- iaux, a venit cu legea impositului pe- venit, program ice este ai actualului guvern francez, care pe tema aceasta a răsturnat cabinetul Bârthou.

Chestiunea impositului pe venit se discută în Franţa de zeci de ani şi votul de blam sistematic al senatului, a respins regulat această lege.

In afară de aceasta, actualul gu­vern are înscris în programul său şi îndreptarea finanţei franceze, socotită rea şi de guvernul Barthou care pr®- ectase contractarea unui mare împru­mut pentru salv rea bugetului şi întă­rirea armatei. Neputând realiza împru-

fimpul să îmbucăm ceva din fugă şi din picioare. Maria Ivanova se tânguia, plesnindu şi palmele una de alta.

»Uite, dragii mei, n’aveţi nici ră­gaz să luaţi o îmbucătură.. Ascultaţi- mă! zise ea dând din mâni spre noi; eu am să vă dau un sfat... Pe unde ajungeţi, nu vă uitaţi că oamenfl cei răi cârtesc; luaţi pâine, ouă, brânză, pui, luaţi tot ce vă trebue.. Aşa e oş­teanul; pe el nevoia nu-i rabdă, şi ei nu trebue să plătească... Luaţi, dragii mei, şi lăsaţi-i să ţipe, că la urma urmei tot voi sunteţi mai năcăjiţi». Voi v’aţi lăsat mamele acasă, şi soţioa­rele şi copii, ş’aţi pornit spre moarte, dragii mei.. Luaţi şi mâncaţi! v’am dat din toată inima!...»

Avea o voce blajină şi plina de lacrimi Maria Ivanova. Bani, fără îndo­ială, nta vrut să primească. Şi când ple­carăm, ne însoţi suspinând până în uliţă şi ca o soră bună, ne întinse câte o floare de veşnică despărţire... Multă vreme mi-a răsunat în urechi şi ’n su­flet glasul acestei femei rare...

Tot în Zlatiţa am avut parte să văd alt tip al acestui interesant popor, însă cu totul de altă natură.

înainte de a eşi din orăşel, trupa sta rânduită la locul de adunare şi mulţi târgoveţi şi copii ne priveau cu oarecare curiozitate: eram dihănii rare pentru ei: cei mai mulţi dintre noi oa­meni blonzi, şi’n strae albastre ca ce­rul. Păroşi şi sprâncenaţi, cetăţenii ne

mutul, guvernul a trebuit să cadă, iar acel care i-a urmat a renunţat la ideia împrumutului preconizând impozitul pe venit.

Rezistenţa ce o întâmpină e ma­re în toată Franţa, iar faţă de necesi­tăţile urgente pe care le reclamă ar­mata, guvernul actual care a lăsat chestiunea apărărei naţionale pe al doi­lea plan, e considerat ca cel mai rău duşman al armatei.

In linii generale aceasta e situa- ţiunea şi dacă guvernul era atacat în bloc, ţinta atacurilor era ministrul Cail­laux, căruia ziarul »Figaro« îi imputa incorectitudeni, risipirea banului public şi in cele din urmă îl prezentase ca un traficant de cea mai ordinară categorie.

Aceste atacuri au avut ca răs­puns din partea ministrului, câte-va comunicate oficiale precum şi explica­rea sa de mai mulţe-ori în faţa sena­tului. Atacurile d-1 ui Calmette au conti­nuat însă, producând noui dovezi, care nu puteau rămâne fără răsunet.

Ca să scoată In evidentă duplici­tatea ministrului, d-l Calmette publică următoarea scrisoare pe care d-1 Cail­laux a scris-o în 1901 după o şedinţă a Camerei, unei prietine:

»Cu toată bunăvoinţa mea, mi*a fost imposibil să ţi scriu eri.-A trebuit să suport două şedinţe sdrobitoare la Cameră una dimineaţa, alta după a- miază.

»De altfel am repurtat un foarte frumos succes: am sdrobit impozitul pe venii, având aerul că-l apăr, m’am făcut aclamat de centru şi de dreapta şi n’am nemulţumit prea mult stânga«.

Iar astăzi, d-1 Caillaux, vine şi apără tocmai proiectul pe care îl corn- bătea acum 13 ani I

Această scrisoare a fost ultimul act al campaniei lui Calmette, care a provocat atentatul soţiei ministrului Caillaux.

Amănunte nouă.

D-na Caillaux este de aialtăeri seara oaspele temniţei „Saint-Lazare“ fiind internată în aceiaşi celulă, în care fusese deţinută faimoasa d-nă Stainbeil acuzată că şi-a omorât pe soţul şi mama. După ştirile mai nouă d-na Caillaux e cu totul zdrobită.

Când s’a urcat în automobil pen­tru a pleca la arest, eleganta doamnă era de nerecunoscut. Pălăria i se strâm­base, haina era încheiată greşit şi pă­rul îi scăpase din piepten’. Eri în zorii zilei d. Caillaux şi-a vizitat nevasta care era extrem de enervată. Se afirmă că alaltaeri după ce s’au despărţit ia comisariat, Caillaux Far fi zis:

M’ai nenorocit pentru totdeauna!Doamna Caillaux e a treia nevastă

a ministrului dă finanţe. Ea fusese ne­vasta profesorului Leon Claretie, un ne* pot al fostului director al Comediei franceze. Când Caillaux s’a despărţit de a doua nevastă i-a dat o p&nzie a- nuală de 80 mii lei pentru ca să-i îna­poieze întreaga corespondenţă.

După cât se vede fosta d-nă Cail­laux a fost fotografiat scrisorile şi le a pus la dispoziţia celor cari au început campania politică contra fostului ei bărbat.

«Figaro» a amânat publicarea a- cestor scrisori compromiţătoare până in momentul de faţă.

Apărarea d-nei Caillaux a luat-o asupră-şi faimosul apărător a lui Drey- fus, advocatul Labori. In cercurile po­litice franceze se discută actualmente pedeapsa care o va primi atentatoarea. Codul penal francez prevede pentru o-

privesu cu nepăsare, care în intenţia lor trebuia să fie ofensătoare. Copii şi copile purtau în mâni buchete, — de vânzare.

Un oştean bulgar, întors din bătă­lie, sta răzimat în băţ, în apropierea noastră şi lămurea probabil, cunoscuţi­lor iui întâmplările dela Ceatalgea şi Lule-Burgas. Era un flăcău scuud, spă­tos, cu căciuliţa naţională pe vârful ca­pului, cu straie roşcate, cu opinci şi cu gies- cele înfăşurate Intr’o abâ care ar fi putut să fie curată. Oştile noastre nu intraseră în foc : deci înţelegeam întrucâtva ce spune cu atâta foc camaradul nostru de alt neam.

Eram gata de plecare, când un bi­ciclist dela divizie se opri lângă noi. Adusese ordinul. Era uu băiat cu tră­sături fine, un om care »acasă la el» însemna ceva. îşi aprinse o ţigară şi privi în juru-i. Oşteanul dela Ceatalgea se uita la el fără să clipească. Asta probabil nu prea plăcea tânărului nos­tru; pe lângă asta se vede că un om cu gusturi ca el savea şi mania colec­ţiilor rare. Aga-mi lămuresc de ce bi­ciclistul făcu doi paşi spre bulgar şi cu’n gest hotărât arătă că ar dori să aibă cocarda dela căciuliţa naţională.

»Asta nu se poate l — răspunse oşteanul bulgar înăiţând capul.

— Da? răspunse zâmbind omul nostru, de ce să nu se poată ? . . . Şi foarte liniştit întinse mâna, luă cuşma, desprinse de pe ea cocarda şi o stre­cură în cartuşieră.

De alt-fel «comitetul central, ţine să declare că rezolvirea chestiunii e- vreeş+i nu atârnă numai decât de mo­dificarea art 7...»

Şi aceasta pentru motivul, uşor de înţeles, că art. 7 regulează situaţia străinilor, iar evreii — pământeni „sunt şi — se grăbeşte să adauge comunica­tul — au a fi priviţi ca români potri­vit legilor şi — se grăbeşte iarăşi.» — datinilor ţării/

După datinile ţării, Evreii »sunt şi au a fi priviţi« ca jidani şi să spe­răm, că vor fi ţinuţi şi pe viitor la distanţă, spre a fi prin munca româ­nească, eliminaţi din corpul naţiunii!

Acum Evreii par a fi adoptat tac­tica de a nu mai porni cu războiu îm­potriva zidurilor chinezeşti, ci vreau să se strecoare, în cetăţenie, printr’o »precizare la art. 7«, sau la alt articol; că evrevii pământeni sunt români... Şi cum, pe încetul, toţi evrevii vor deveni »pământeni«, toţi vor fi »români«! — iar, de peste hotare, vor mai putea veni aţâţi câţi vor încăpea, deoarece copii lor vor ii toţi »români«...

Şi fac d-nii din comitetul central apel la opinia publică românească să ie sară într’ajutor.

In casele lor de comerţ, însă, nu poate să pătrundă nici un ucenic român, iar în prăvăliile româneşti nu intră evreii şi le refuză creditul.

In redacţiile cotidianelor evreeşti »Adevărul«, »Dimineaţa«, »Facla« etc. — românii nu sunt primiţi, decât în număr de cel mult unul la 10 evrei, şi In roluri fără mei o importanţă.

Aceştia sunt patrioţi’ »evrei-ro- mâni« — adecă şi evrei şi români — cari se tot oferă României, când cu buna când cu răul...

Dar şi de astă*dată: »Comitetul central«, dându-şi seamă că vorbeşte şi în numele alianţei izraelite şi al fi­nanţei evreeşti, ţine să accentuieze că: »starea aceasta de lucruri imposibilă aduce ţârii pagube înăuntru şi peste hotare«.

Comunicatul e publicat în toate gazetele. O protestare, însă, împotriva unor cuvinte atât de îndrăsneţe nu s’arputea publica în gazetele româneşti; fiindcă, îndată ar fi retrase anunţurile comerţului jidovesc şi ar scădea tirajul

Soldatul celalt se opuse fără mur­mur ; îşi puse în cap căciuliţa şi ră­mase tăcut şi serios la locul lui.

Biciclistul îl privi cu atenţie, apoi întorcând ochii spre partea noastră, a ofiţerilor, băgă de seamă o privire de stânjenire.

»Se vede c’am făcut o prostie...» zise el c’un zâmbet bun.

Şi vârând repede mâna în buzu­nar, scoase o monedă albă ş’o întinse bulgarului. Eram bine încredin/at că bulgarul se va face că n’o vede. Dar nu: omul întinse mâna în chip firesc şi luă banul. Pe urmd schiţă parcă un uşor zâmbet. Poate mi s’a părut, poate aceeaşi iluzie a avut-o şi biciclistul, cuci, apropiindu-se, zise pe uo ton vesel:

»Vrea să zică ne-am împăcat. De acuma suntem pretini. Dă mâna ! . . .

Oşteanul celalt puse bine banul de argint într’un buzunar adânc — şi rămase nepăsător şi duşmănos la ges­tul tinerelului nostru. . .

In clipa aceea comandele răsuna­ră şi ne puserăm în marş. Subţirelul biciclist dispăru într’un nouraş de pul­bere înaintea noastră, ducând cu el cocarda şi poate un uşor învăţământ. Soldatul din urmă, 11 petrecea cu pri­viri de dispreţ şi de mândrie pe când c’o mână mângăia în buzunarul cel a- dânc moneda cea scumpă.. .

F rig u r ile r ă z b o iu lu i In Rusia« In timp ce toată lumea diplo­matică este preocupată de încordarea dintre Rusia şi Austria, presa rusă vorbeşte de războiu ca de o eventua­litate foarte apropiată. Iată ce scrie între altele ziarul »Birjeviea Viedo- mosti«:

»Planul nostru în caz de războiu avea un caracter pur defensiv. Acum însă el s’a modificat cu totul. Armata rusească va lua ofensiva. Mnlte fortă­reţe, care nu corespund planului actual vor fi părăsite. In schimb s’au creat linii defensive de foarte mare impor­tanţă strategică. Alte fortăreţe vor ii întărite şi puterea lor de rezistenţă va fi ridicată la maximum. Ofiţerii ca nu­măr şi ca pregătire stau acum mult mai bine decât acum câţiva ani. Artileria de câmp posedă cele mai bune arme, care nu numai că nu sunt mai r,prejos decât ale Germaniei, Franţei, dar în în multe privinţe ele sunt chiar supe­rioare. Artilerie de asediu avem pe lângă fiecare corp de armată. Artileria de coastă şi de forturi e tot aşa de pregătită şi aprovizionată etc. etc.

D in F ra n ţa .Pensii pentru lucrătorii mineri, — O

sârbare pacifistă.—S’ar fi crezut poate că Franţa,

ţara marilor revendicări şi-a marilor aspiraţii sociale, ţara revoluţiilor şi-a marilor revoluţionari ar sta în fruntea statelor în ceeace priveşte legislaţia socială. Totuşi ţările germane şi anglo- 8axone au întrecut-o de mult. Anglia şi Germania au realizat do mult legile sociale pentru asigurarea muncitorilor şi pensiile muncitoreşti, pentru a căror complectă realizare se luptă de mulţi ani cu mari forţe în Franţa partidul radical şi cel socialist precum şi în­treaga clasă muncitoare organizată.

Dacă aceste reforme de drepiat«, umanitate şi prevedere socială, s’au în* făptuit în Anglia graţie înţelepciune! classelor conducătoare engleze, iar în Germania, pe de-o parte prin forţele proletariatului, iar pe de alta prin po­litica urmată de Bismark de a diminua aceste forţe realizând revendicările clasei muncitoare, în Franţa realizarea acestor revendicări a întârziat cu mult.

Dacă Ia 1793, când s-a proclamat întâia republică şi până la lovitura de stat a lui Bonaparte dela 18 brumaîre, în acea perioadă revoluţionară fecunda în opere sociale începuse a se înfăptui largile reforme cari şi acum încă agBă democraţiile de pretutindeni, după fon­darea imperiului şi restaurarea Burbo nilor s’a desfiinţat tot ce realizase re * voluţia.

La 1848, când reînviază iarăşi în Franţa avîntul revoluţionar pentru a

■ se propaga în întreagă Europa, s’a vor- • bit din nou do realizarea unor reforme

care să asigure muncitorilor o viaţă mai omenească. In ultimii ani ai impe­riului iui Napoleon III, sub ministerul lui Ollivier, care voia să câştiga pe muncitori pentru politica lui Napoleon, s’a acordat oaro-cari îabunătăţiri clasei muncitoare. Fondarea celei de a treia republici deschidea cele mai mari şi mai legitime speranţe.

Actuala republică însă, fondată când armatele germane invadase a- proape jumătatea Franţei şi asedia Pa­risul, din cauză, că In primii ani cari au urmat, ca şi până mai în urmă, a dus o lungă luptă contra forţelor tre­cutului, cari au încercat de multe-ori restabilirea vechiului regim, a fost si­lită să ignoreze programul social pen­tru a cărui realizare poporul francez nu odată a luptat pe baricade.

Nr. 53— 1914. G A Z E TJA * T R A N|SfI L V A N I E I. Pagina 3

. Totuşi graţie activităţei partidului socialist s’au putut înfăptui în ultimii ani mari reforme printre cari asigura* rea muncitorilor în caz de accidente, opt ore de muncă in mine şi uzine etc.

Există o categorie de muncitori pentru cari solicitudinea parlamentului rămânea totdeauna străină. Minerii, cari cu pericolul vieţei lor, extrag în mod penibil din profunzimile pământu­lui mineralul negru, în atmosferă înă­buşitoare a grisoului omorâtor, în za­dar cereau de ani, ca ajunşi la bătrâ­neţe, secătuiţi de viaţă şi de forţe, să le fie asigurată viaţa, acordându-li-se o pensie. Această cerere nu era decât un drept ce &e cuvenea acelora cari de copii şi până la bătrâneţe, lipsiţi de ori-ce bucurie, trăind mai totdeauna într’o mizerabilă promiscuitate, n’au cu­noscut decât drumul în adâncimile pă­mântului, pentru a extrage cărbuni şi pietre preţioase, cari aduc atât aur altora.

Pentru a căpăta deia puternicii 2ilei aceia ce era dreptul lor munci­torii mineri adeseaori au încetat lu­cru, proclamând greva, nereîntrând ia- răş in mine decât când nu mai puteau rezista.

După multe promisiuni, actualul parlament a realizat ceea ce minerii cer de ani de zile. In toamna anului 1913 Camera a votat legea pensiunilor pentru mineri. Senatul mcdificând-o întrucâtva, a revenit iarăş săptămâna tre cută în faţa camerei, care a votat-o definitiv.

Deşi legea votată nu are în ve­dere toate categoriile de muncitori mineri, totuşi corporaţia minerilor fran­cezi poate fi mândră de ceea ce a do­bândit. După actuala lege lucrătorii mineri vor avea după 30 ani de muncă In mină, şi când vor fi împlinit vârsta de 55 ani, o pensiune anuală de 730 Jei. Această este o cucerire de care trebue să se ţie seamă şi care va tre­bui să atragă atenţiunea tuturor cari se ocupă de legislaţiile sociale.

Programul social pe care organi­zaţiile muncitoreşti, având conştiinţa clară a intereselor lor, l-au impus celei de a treia republici este cea mai bună chezăşie pentru viitor.

Având un mare ideal politic la început, republica a degenerat adesea în conflicte de interese personale şi ambiţii meschine sub care regimul pă­rea că va sucomba. Numai prin reali­zarea reformelor sociale republica îşi statorniceşte viitorul.

*

Săptămâna trecută reprezentanţi ai pacifismului internaţional s-au adu­nat în Paris pentru a sărbătorii pe doi dintre campionii cei mai de seamă pen­tru pacea între popoare. Reprezentanţi autorizaţi ai cultureifrancezo şi străine erau de faţă pentru a comemora opera pacifică a lui Charles Richet si Henry la Fontaine, cărora spre sfârâitul arm lui trecut Îi s-a acordat marele premiu Nobel.

Charles Richet este unul din cei mai mari savanţi şi filosofi ai Franţei de azi, iar Henry ia Fontaine este li­nul din fruntaşii partiduiui liberal din Belgia.

Această serbare pacifistă deşi a avut uu caracter strict intim apare &ub o formă semnificativă, iu ultimul timp partidul răabo nic iar a devenit puternic în Germania. Ziarele paager- maniste se arată foarte a'armate de pregătirile Rusii i, aliata Franţei şi de propriele pregătiri ale Franţe', cari de aitfel n-au iest provocate decât de mă­rirea efectivului armatei germane.

In asemenea împrejurări se în­ţelege marea valoare morală a princi­piilor proclamate la acea intimă săr­bătoare.

Henry la Fontaine şi-a terminat astfel discursul său:

»Franţa care esie a doua patrie a ori cărui cetăţean, caro gândeşte şi care iubeşte, care ştie vanitatea gloriei militare şi preţui prosperităţei pacifice, Franţa vrea pace şi cunoaşte datoria sa. Ea va rămâne avantgarda marelor idei şi geniul său pacific va străluci totdeauna asupra lumei«.

iar Charles R ichet:»Dacă trebuie a suporta sacrifi­

ciile pentru a asigura apărarea naţio­nală, strigăm totuşi ura noastră contra războiului, ne înarmăm, dar recunoaş­tem că aceste armamente sunt un semn de barbarie. De altfel aceste sarcini nu vor apăsa etern pe umerii noşfcrii, po­poarele nu vor putea suporta indeflnitiv cheltuială neproductivă de 25 miliarde pe an, în singurul scop de a se egala în vanitate, de a-şi disputa cuceririle economice. Pacea singură va statornici dreptatea«.

Sunt în adevăr sintetice aceste cuvinte şi aceia cari cu surâsul pe buze pot trimite în prăpădul de moarte al râsboaielor poposreie ar putea cu­geta adânc.

Şi totuşi tot în aceste zile:Ciemencean, fostul prim-ministru

al Franţei şi unul din fruntaşii radica­lismului francez, care numai de doritor al revanşei nu poate fi Învinuit, pro­

testa în ziarul său »L’homme iibre« contra »mărei săbii« pe care Germania o agită de-asupra Europei.

Viitorul apropiat ne va arăta poate dacă cuvântul va fi al ideologilor şi vizionarilor, sau iarăş va vorbi tunul pentru ca în numele celui mai tare dreptul şi cel slab să fie în gemui ciliat, — după cinica formală a fostului Can­celar de fer al Germaniei.

Paris Martie 1914.alanio.

D in c o r p u r i l e l e g i u i t o a r e r o m â n e . In cameră continuă desba- terea propunerei de revizuire a Consti­tuţiei. In şedinţa de alaltaerî eu vorbit deputaţii N. lorga şi Gr. Procopiu iar în şedinţa de eri a vtrbifc d-1 C. Stere, şi d l Brâtiana. Declarându-se discuţia generală a propunerei de revizuire închisă s’a pus la vot prin apel nomi­nal luarea In consideraţie a concluzia- nilor raportului comitetului delegaţilor. Rezultatul votului, primit cu aplauze entuziaste, a fost: pentru 100, contra 1 şi 3 abţineri» S’a început apoi votarea pe paragrafe a concluziuniior raportu­lui.

La senat sa terminat eri discuţia la Mesaj.

Biblioteca poporală a „Asociaţiunii”.

Râcăşdia, 14 Martie.După mai mult timp dela înfiinţa­

rea agenturii «Asociaţiunei» în comuna noastră, văzând că nu se pun în prac­tică de către cei competenţi promisi­unile ce erau obligate după statute, de a ţinea conferenţe, prelegeri, cursuri cu analfabeţi, ş a. am fost hotărât a arăta ce va urma după această neacti- vitate şi a cere lămuriri din centru. Dar, să fiu sincer aveam teamă că d-nii dela Comitetul central din Sibiîu, nu vor vrea, poate nici nu vor putea sta de vorbă şi cu mine, cu un simplu ţăran membru de cei cu 2 cor.

Săptămâna trecută însă văzând cum un preot Oct. Popa, îşi spune pă­rerile privitor la Biblioteca poporală a «Asociaţiunii», în «Gazeta Transilvaniei» şl tot prin acest ziar în alt Nr. îi răs­punde d l Oct. C. Tăslăuanu, redacto­rul «Bibliotecei pop. a Asociaţiunii» am hotărât sâ spun câteva păreri de mult stabilite, mai ales că d l Oct. C. Tăs* iâuanu, în răspunsul d-sa’e zice apriat: „A? dori să afla cam ce părere au ţă ­ranii despre cărticelele ce li-se trimit.*

Rog să mi se erte dacă nu mă mărginesc numai ia cărticele ci mă extind şi asupra misiunii «Asociaţiunii» fiind autorizat din partea mai multor fraţi ţărani, dorni i de progresul nea­mului pe toate terenele.

Vorbesc mai întâi de cărticelele ce ni se trimit: Să se ştie că trei din patru în «i cari s’au făcut membri cu taxa de 2 cor., sunt dintre acei ţărani cari cam de multişor au trecut peste gustul legendelor ca «Floarea Soarelui» şi a iui «Gruia lui Novac», dar şi re­cunoaştem că cele mai multe cărticele conţin sfaturi foarte folositoare. Ou toate acestea nu e practic a se edita lunar de fiecare membru câte o căr­ticea pentrucă: în comuna aceia unde se în fiinţează «Agentură» se formează şi Bibliotecă cu cărţi cari întrec «cărti­celele», ş’apoi pentruce la 60 de mem­bri în aceiaş comună, aceleaşi cărticele când se poate ca şi 2—3 cărţi să se perândeze la toţi?

Hotărât după acestea, pe lângă părerile părintelui Oct. Popa de-a se sista editarea rev. «Transilvania» pen­tru care se cheltuesc atâtea mii, pre­cum şi a cărticelelor în felul lor cum se publică astăzi, a-şi propune urmă­toarele :

1. De fiecare membru să se dea numai de Paşti câte o cărticea, cu con­ţinut instructiv şi literar, şi Calendarul de sărbătorile Crăciunului.

2. Să se scoată o revistă specială măcar tot la două săptămâni, nu pen­tru fiecare membru, ci câte 3 exemplare de o «Agentură». In această revistă să se trateze diferite istorioare şi diser- taţiuni, şi despre lucrări practice de- aie conferenţiarilor agronomici ai «A- sociaţiunii», precum şl rapoarte despre cooperative, unde şi cum s’au făcut, critice ş. a. Scopul acestei reviste ar fi că în fiecare Duminecă şi sărbătoare ar da material de prelegere conducă­torilor Agenturilor, cari să-l tălmăcească în mod practic Ja inima şi înţelesul tu­turor membrilor ţăran» din comune.

Dacă şi pe mai departe se dă ţă­ranilor «cărticele» iar „domnilor" rev. „Transilvania" pentru carea se ,cheituesc 7500 cor., aceste fapte înseamnă că nici »Asociaţiunea“ nu urmăreşte unitatea culturală, ci face lux cultural, propa­gând două culturi, cari stări, — cu du­rere — ne fac, pe cei înfrăţiţi cu pă­mântul, de nu ne vom încrede în prea scumpele afirmări poetice ale lui Goga:

Ta neam trudit cu mâaa asprăCe hărăzeşti a lumii hrană,Cu tine-şi înfrăţesc amarulCuvântătorii tăi din peană L . .

In cât priveşte motivarea părinte­lui Oct. Popa, de-a spăla pe cărturari de dreapta critică exprimată de cei competenţi ai Comitetului centrai, cari cred că pe lângă criza financiară „de si­gur sunt şi alte cauze mai regretabile", noi zicem da, d-le părinte, de departe se observă o mulţime de cauze regre­tabile, nutrite de cei mai mulţi dintre cei chemaţi, în urma cărora tot mai funestă apare şi menirea «Asociaţiunii»

Doar e cauză regretabilă când în centrele despărţămioieior «Asociaţiuufi» fiind aleşi Nan şi Bran, preşedinte şi secretar, Stan şi cu colegii lui de ca­fenea, pentru că nu sunt ei aleşi, nu le dau nici un sprijin pentru progresa­rea agendelor «Asociaţiunii».

Tot cauză regretabilă este şi din partea acelor aleşi ai despărţămintelor sau ai Agenturilor cari nu se retrag din locul, care nu poate fi loc de o- ncare, îndată ce respectivii cunosc că nu pot sau nu voeac a fi la culmea chemării Ier.

Dar să închei căci am în vedere o sentinţă de Eminescu, care spune:

„Nici odată o vorbă nu poate în­locui o realitate, nici-odatâ fraza culturii nu e pe treapta ca manca reală a inte­ligenţii, nici-odată •fraza libertăţii nu poate f i măsurată cu libertatea adevă­rată*.

llie Crăciunel,econom.

D-1 DrXluliţrManiu publică în »Pester L low ^ de astăzi un im­portant artipdl în\s chestia eşuăriitra- tativelor/cu contele Tisza în care aj unghia concluziunea că dacă Ro­mânii ar fi acceptat soluţiunea ofe­rită de Tisza, ei n’ar fi încheiat „o pace“, nici n-ar fi creat o situaţie normală ci ar fi încheiat o capitula- ţiune ruşinoasă. In nrul de rinâne vom reproduce pe larg importantele declaraţiuni ale distinsului nostru fruntaş.

Ş T I R I .— 6 Martie 1914.

Banchet In onoarea poetului Goga.După cum suntem informaţi, pe aai, Joi, e aşteptat să sosi as că in Sibiîu dl O. Goga, care se reîntoarce deia Bu­cureşti. Românii sibiieni vor sărbători Duna necă, printr-un banchet, pe au­torul »Domnului Notar«.

Oaspeţii Bucureştilor. Alaltaseară a sosit in Bucureşti d-1 Stephane Lau- zanne, redactorul şef al ziarului „Le Matin«. D-sa a fost întâmpinat de nu măroşi ziârişti şi prietini, pe peronul gărei, unde se aflau şi d-1 Blondei mi­nistrul Franţei la Bucureşti, principele Basarab Brancoveanu cu o delegaţi une a Amiciţiei Franco-Române, o delega- ţiune a Asociaţiei Latine, preşedintele coloniei franceze etc.

Cu aceiaş tren a sosit în Bucu­reşti şi pictorul Francois Flameng, vice­preşedintele artiştilor francezi, care e însoţit de fiica sa.

»Coroana«, institut de credit şi eco­nomii în Bistriţa, şi-a ţinut adunarea sa generală ordinară in 7 Martie, adu- cându-se următoarele hotărâri: a) S-au primit toate propunerile direcţiune!, b)S-au reales in direcţiune membrii: Dr. Iulian Pop adv. şi Vasile Bălan proto­pop. c) Profitul curat de cor. 34032*96 se împărţeşte în modul următor: 1) 6% divid. cor. 18.000. 2) Fondului gen. de rez. 5000 (se urcă la 117.000). 3) Fondului spec. de rezervă 3667 (se urcă la 4100). 4) Fondului de pensiuni cor. 3700 (se urcă ia 20.000). 5) Fondului de binefaceri cor. 3665 96 (se urca ia 3715*96). d) Dia fondul de binefaceri se împărţesc următoarele ajutoare : 1) Ajutor păgubiţilor prin incendiu 400. Ajutor la 4 reuniuni 200. Ajutor elevi­lor de meserii 300. Pentru biserici şi şcoale 700. Şcoalei com. sup. rom. Bra­şov I rată 100. Pentru fondul ziariştilor 50. Mesei stud. Năsaud 50. Mesei acad. Cluj 50. Literatura pop. şi econ. 400. Ajutoare mărunte 41596. Restul la fond 1000. — Cor.

Căfărău la Hajăudorog, să nu secreadă cumva că atentatorul dinDobri» ţin s ar afla la Hajdudorog I Este vorba mimai de o nouă descoperire a poliţiei. »Magyar Kurir« are informaţia, că po­liţia a dat alaltaerî de o nouă urmă a atentatorului. A aflat anume, că în 9 Ianuarie Cătărâu a călătorit din Dobri- ţln Ia Hajdudorog, unde a descins la otelul lui Griinstein Beia, pe care l-a întrebat mai multe lucruri despre epis­copia de Hajdudorog, interesându-se mai ales despre persoanele, cari se întreţin mai mult cu episcopul. L-a mai întrebat Câtărău dacă are episcopul obicei să vină pe Ia Hajdudorog?

Asta-i noua descoperire a poliţiei

I Şi încă una :| Alaltăeri s*a deschis în Pesta adu­

narea generală a societăţilor teatrale din ţară. Societatea din Bafa-mare îşi trimisese ca reprezentant la adunare p© actorul Székely Gyula, un om înalt şi binefăeut. A călătorit omul în pace până Ia un loc, dar când a ajuns in gara Dobrifclnului, mi l-au tnfăşcat doi poli­ţişti, cari imediat au avizat pe comi­sarul de poliţie, că: au prins pe Câtă- rău i S-a prezentat comisarul Ia faţa lo­cului. dar... îu locul lui Cătărău a re­cunoscut pe artistul, care odinionră jucase şi prin Dobriţin. Şi-a cerut scuze, iar »Cătărău« a fost pus în libertate şi şi-a continuat drumul spre Pesta.

Bieţii poliţişti au rămas plouaţi când trenul s-a pus în mişcare, ducând spre Pesta pe »Cătărău«,respective *fru­mosul premiu de 10 000*.

Un incident germano-rus. ziareleruseşti publică relaţii amănunţite asu­pra incidentului unui ofiţer rus, la Co­lonia. E vorba de un ofiţer de marină, anume Poljakov, care fiind luat de po­liţişti drept pungaş de buzunare, a fost tratat ca atare şi ţinut în închisoare timp de 10 zile. Ataşatul militar rus din £eri;n a raportat cazul ministrului de marină rus, care a fost primit alai* taeri în audienţă de ţar, căruia i-a ex­pus faptul.

Ziarul berlinez »Berliner Tagblatt« constată, că de fapt a fost arestat la 24 Februarie un om anume Poljakow, care luase parte la serbarea carnava­lului din Colonia. Un lucrător a susţi­nut că, în învălmăşeală, Poijakov i-a furat ceasul. Deşi s-a legitimat, Polja­kow a fost trimis la închisoare, unde a fost ţinut 10 zile. Poliţia din Colonia nu î-a permis să telegrafieze ambasadei din Berlin şi a oprit expedierea scriso­rilor sale. Ambasadorul rus de Berlin s«a plâns ministrului de externe, care a ordonat o anchetă. Se crede că se va găsi uşor o soluţie pacinică a acestui in­cident.

Poljakov era membru al unei co- misiuni de recepţii militare, care fusese însărcinată de guvernul rus să pleco în Germania.

Don Jaime renuajă la drepturile sale la tronul Spaniei. După o ştire necontrolată din Madrid, fiul lui Don Carlos, pretendentul la tronul spaniol Donijaimé va renunţa în curând la toate drepturile sale asupra tronului spaniol, în favoarea regelui Alfons; iar după aceasta dânsul se va căsători cu prin­cipesa Victoria de Cunnaught, care va trece ia catolicism.

Din Isprăvile sufragetelor. Ziareleberlineze află din Londra, că izrnistrul Chourchill, pe când voia să părăsească oraşul Bradtford, unde ţinuse o cuvân­tare, a fost atacat de o mare mulţime de bărbaţi şi femei. Unul dintre mani­festanţi, cu toată intervenţia poliţiei, a reuşit sa se apropie de ministru, lovin- du-i atât de puternic, cu pumnul, în faţă încât Chourchiii a fost podidit de sânge. Atentatorul a fost culcat la ţ ă- mânt de cătră poliţişti. — Se ciede că demonstraţia a fost pusă la cale de sufragete.

— Din Londra se anunţă: In curtea Camerei comunelor a fost ares­tată sufrageta Nelson, care era îmbră­cată în haine bărbăteşti şi avea sub manta o cravaşe. La poliţie a declarat că voia să lovească pe ministrul As quith sau pe Mac Kenna, Nelson a fost condamnată la 6 săptămâni închisoare,

— Sufrageta Maria Richardson, condamnată la 6 luni îr chisoare pentru că nimicise tabloul lui Yeiasquez, re­fuză orice mâncare în înch’soare, aşa că in scurt timp va trebui pusă în li­bertate.

Conflict între Bulgaria şi Munte-negru. Ziarele din Sofia anunţă că gu­vernul bulgar a cerut celui din Catinge restituirea imediată a sumei de trei mi- ioane, pe care Bulgaria i-o dăduse Mun- ienegruluî, sub formă de împrumut, la

începutul războiului contra Turciei. Până când Muntenegrul nu va restitui acea sumă, relaţiuniie diplomatice dintre cele două ţări nu nu vor fl reluate.

Evreii în Rusia. Din Petsrsburg se anunţă: Alaitaeri s-a deschis con greşul nobilime!, care a adoptat în program şi dezbaterea proectulul de lege privitor Ia drepturile evreilor. Mi­nistrul de interne a anunţat congresul că pregăteşte ua proect de lege pe care ÎI va prezenta consiliu iui de »si­niştrii. Acest proect are o dlspoziţiune, prin care esel ude definitiv pe evrei din armată. Congresul cere ca evreii să fle supuşi la un bir în schimbul scutirii de armată.

Vedrines în prinsoare germană. (?)Când cunoscutul aviator francez Vedri- nes făcuse, cu aeroplanul, raidul Paris- Cairo, trecuse peste teritorul sudic al Germaniei, fără ca să-şi fl cerut permi * siuoe pentru aceasta, conform înţele­sului dintre aerocluburile francez şi german. Pentru aceea reichsgerichfc-ul din Lipsea îl osândise la un an închi­soare, sub motiv de spionai.

Se ştie însă, că în urma conflic­tului cu Roux, aviatorul Vedrines a părăsit Oairo întorcându-se la Pari8* Incidentul lor a rămas să se tranşeze pe cale judecătorească, dar de oarece în câteva rânduri s’a amânat terminul pentru desbaterea procesului, Vedrines, grăbindu-se să se întoarcă Ia Cairo, şi-a luat din Marseilles bilet pe vapo­rul german »Prinz Heinrich» care avea să facă mai curând această cursă. Şi-a adus însă aminte de sentinţa din Lipsea şi astfel a întrebat pe căpitanul portu­lui de sfat. Acesta l’a sfătuit să nu îmbarce pe vaporul german, pe care, în urma intervenţiei conzulatului ger­man, ar putea fl deţinut- în tot momen­tul. Vedrines a rămas neînduplecat si s’a suit pe vapor. Căpitanul vasului l’a primit cu cea mai mare bucurie, spu- nâadu-i tot odată câ s’ar simţi foarte fericit să 1 ştie ferit de orice neplă­ceri pe vestitul aviator francez, — dar dacă va primi ordin de deţinere, atunci va fl silit să esecute ordinul. Vedrines e acum în drum spre Cairo; în tot mo­mentul insă poate fl surprins de ordi­nul de arestare.

Sângeroasa camoanie a »Lupuluinegru«, ştiri din Peking vestesc, că bandele chineze aparţinătoare temutei organizaţii »Lupul negru« au ucis, în ultimele lor campanii de jaf, vreo 1500 locuitori şi au rănit vre o 4000 de per­soane.

Ştiri mărunt8. M. S. regele Carol al României a acordat Crucea „Meritul Sanitar« cl I-a, di ui profesor. Dr. Paul Ehrlich din Franckfurt.

— Din Madrid se anunţă: Avia­torul belgian Hanoville, după mai multe sboruri, a căzut în mare la San- Sebastiano şi s-a înecat.

— Râul Schelde — se anunţă din Bruxelles — a rupt digul, inun­dând oraşele Gând, Anvers şi alte co­mune. La Courtrai valurile au luat circul Hagenbeck.

ULTIME ŞTIRI.B u d a p e s t a 19 Martie. In şe­

dinţa de azi a camerei dep. Saghy a interpe’at de urgenţă jln chestia mcetingului Ligei culturale convo­cat pe 29 Mărtie n., la a cărui ordine de rA sunt puse tratativele cu contele Tisza şi chestia refor­mei electorale ungare. Interpelan- tul cere interveuţiune diplomatică (?!) pentru acest ^mestec ilioit in afacerile interne ale Ungariei.

Ministrul de finanţe a prezentat apoi bugetul, cu 1887 milioane la cheltueli ordinare şi cu 1953 mili­oane la încassări.

Bugetul arată o urcare mai mare la cheltuelile comune şi anume 55 milioane pentru armată.

B o r n a 19 Martie. Noul cabinet s ’a constituit şi a depus jurământul.

M a r i s , 19 Martie. Ziarul „Ecîa- ir“ începe o nouă campanie în contra lui Coullaux şi a ministru­lui marinei Monis, cari sunt acu­zaţi că au zădărnicit Ja timpul său înfiinţarea consorţiului franco ger- man în chestia Coogo-ului.

Tip- A» j&iiir&şiQittiJi : BrcíHí-soe & ùü'fàsp

Red actor responsabil :

ll

j

Í

■ y

I

Pagina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 53—1914

APOLLO-BIOse va deschide in 21 Martieîn hala festivă de sub Straje cu an mare program-şlager.

Direcţiunea.j

„ F D R H I C A “ cassă de economii, societate pe acţiuni, FSgăraş-

Prospect.Adunarea generală ordinară din 14 Martie 1914 a luat următorul

concluz cu privire la urcarea capitalului so c ia l:C a p ita lu l s o c ia l se u rc a d e la K 2 4 0 , 0 0 0 l a K 5 0 0 ,0 0 0 . In acest

scop se vor emite 6 5 0 a c ţ i i n o u ă d e c â te K 4 0 0 sub nu merii curenţi 601— 1250 pe lângă următoarele condiţiuni:

1. Fiecare acţionar vechiu are dreptul de a subscrie din noua e- misiune atâtea acţii, câte posede din emisiunea primă, transcrise pe numele său. P e lângă aceea mai are drept de subscriere tot după 12 acţii vechi la 1 acţie din emisiunea nouă (§ 4 al stat.)

2. Preţui unei acţii nouă, pentru acţionarii vechi se fixează în suma de K 4 0 0 şi K 1 0 sp e se d e e m is iu n e .

3. Terminul pentru optare se fixează pe ziua de 1 I u n ie 1 9 1 4 .4. Preţul acţiilor se va plăti în senzul §-lui 6 al statutelor în 10

rate trilunare egale şi anumeprima rată de K 40 -j~ K 10 spese de emis. la 1 Iulie 19141 doua „ » „ 4 0 ....................... . . . . „ 1 Oct. 19141 treia „ V „ 4 0 ....................... . . . . „ 1 lan. 19151 patra v n „ 4 0 ....................... 1 Apr. 19151 cincia „ » „ 4 0 ....................... 1 Iulie 19 J 51 şasea „ » „ 40 . . . . . . . . . „ 1 Oct. 19161 şaptea „ V „ 4 0 ....................... 1 Ian. 19161 opta „ w „ 4 0 ....................... 1 Apr. 19161 noua „ » „ 4 0 ........................ • * * • » 1 Iulie 19161 zecea „ î) „ 4 0 ....................... 1 Oct. 1916Se pot plăti şi mai multe rate deodată.5. A cţiiie nouă nu vor participa la dividenda anilor 1914, 1915

şi 1916, ci acţionarii vor căpăta numai 5°/0 interese după capitalul vărsat, dela ziua sosirei banilor la cassa institutului până la 31 De­cemvrie 1916.

Faţă de acţionarii, cari nu vor plăti ratele regulat, se va aplica § 9 din statute.

6. Acţionarii sunt rugaţi să prezinte subsemnatei direcţiuni ac- ţiile scrise pe numele lor (fără coala de cuponi) insinuând optarea pe epistola de pe contrapagină. Acţiiie astfel depuse la cassa institutului se provăd cu clauzula de opţiune şi se restituesc acţionarilor cu un titlu provizcr de acţii, în care se va introduce plătirea ratei prime şi a tuturor ratelor următoare.

7. Acţiiie, cari nu se vor opta de acţionarii vechi până la 1 I u ­n i e 1 9 1 4 se vor vinde şi la neacţionari cu preţul ce-1 va fixa direc­ţiunea ulterior. Din acest preţ K 400 se vor adauge la capitalul so- eial, iar restul la fondul de rezervă.

8. A cţiiie nouă vcr participa la toate beuefiiciile şi se vor îm­părtăşi de toate drepturile ce posed acţionarii vechi — după plătirea tuturor ratelor, dar în nici un caz mai înainte de 1 Ianuarie 1917.

Făgăraş, 14 Martie 1914.Direcţiunea'

Publicaţiune.Biserica gr. or. Perşani, pe

basa conclusului comitetului paro- chial din 31 Decemvrie 1913, dă în arândă prin licitaţiune publică, baia de piatră a biserlcei pe timp de 4 ani adecă din 29 Martie 1914 până 29 Martie 1918.

Licitaţiunea se va ţinea Du­m inecă în 22 Martie 1814, la 2 p. m. în edificiul şcoalei confesi­onale Preţul strigării e statoritcu 100 cor.

Perşani, în 16 Martie 1914.

PantelimoH Hastea1—1 paroch.

C e t i ţ i ş i r ă s p â n d i ţ i

Gazeta Transilvaniei■f »99

D evânzareSubscrisul aduce la cunoştinţa

On. public, că are de vânzare 2 m aşini de lu strn ii lână(Pelzmaschîne), I C o n ţ i n care scoate firele de tors.

Deosebit de acestea 2 to r ­că to a re cn câ te 0 0 fu seneutru tors lâna, împreună cu toate cele trebuincioase la ele cu transmision, roate etc.

Mai departe am de vânzare şi 2 c a se în stare bună în co­muna Turcheş Nr. 592 şi 593 îm preună cu alte maşini noi, ca cele de sus numite.

Doritorii de a cumpăra să se adreseze la proprietarul 1—5

M a e Beşleagă,comuna Turcheş Nr 592.

„Cassa de Păstrare“ societate pe acţii in Sarkaicza (Şercăiţa).„Sarkaiczai takarék pénztár részvénytársaság“ Sarkaiczán.

Convocare.P . T. Domnii acţionari ai institutului „Cassa

de păstrare* societate pe acţiuni în Sarkaicza (Şer­căiţa) sunt invitaţi la

a Ilba adunare generală ordinară,care se v a ţinea în Şercăiţa, Marţi în 7 Aprilie 1914 st. n. la 2 oare p. mi în localul institutului.

O b iectele:1. Alegerea a doi acţionari pentru autemticarea

protocolului.2. Raportul direcţiunei şi ai com itetului de su­

praveghere despre activitatea societăţii pe anul 1913.3. Prezentarea bilanţului încheiat cu 31 D e­

cem vrie 1913.4. Darea absolutoriului direcţiunei şi com itetului

de supraveghere.5. Distribuirea profitului curat.6. A legerea direcţiunei cu mandat pe 3 ani,

eventual întregirea vre-unui post din com itetul de supraveghere

7. Fixarea maree1or de prezenţă pentru direcţiune.Ş e r c ă i ţ a , în 15 Martie 1914.

D irec ţiu n ea .

Meghivó.A „Sarkaiczai takarékpénz ár részvénytársaság*

T. részvényesei Sarkaiczán az intézet helyiségében 1914 évi Április hó 7-ón kedden d. u 2 órakor tartandó

lll'ik rendes évi közgyűlésre,ezennel m eghivatnak.

T á r g y so r o z a t:1. K ét rászvényes választása a jegyzőkönyv

hitelesítésére.2. Az igazgatóság és felügyelő bizottság jelen ­

tése az 1913 üzleti évről.3. Az 1913 decem ber 31 -ik ével lezárt mérleg­

számla előterjesztése.4. Az igazgatóság és felügyelő bizottság fe l­

mentésének Megadása.5. A tiszta nyereség felosztása.6. Az igazgatóság m egválasztása egy három

évi időtartam ra; esetleg e g y felügyelő bizottsági tag megválasztása.

7. Az^igazgatóságjelenlótidijamak megállapitása.S a r k a ic z a , 1914 évi március hó 15-ón.

A e igazga tóság .

Contul Bilanţ cu 31 Decemvrie 1913. — Mérleg-számla 1913 december hó 31-én.

ACTIVA — VAGYON.1. Oaasa ín numárar — Pénztárkészlet2. Mobiliar — F e l s z e r e l é s ........................3. Cambii escontate — Leszámítolt váltok4. Capital societ. restan t— Be nem folyt

r é s z v é n y t ő k e .........................................5. Interese restante - Hátralékos kam atok

1096*27519*15

217110-96

5110*— 3317*65

22715403

PA SIV A — TEHER.1. Capital — A l a p t ő k e ............................. 30000-—2. Fond de rezervă — Tartalékalap . . 3598*—3. Depuneri — B e t é t e k .............................. 22039 594. Cont-Curent — Folyó számla . . . 43906*985. Reesoont — Visszleszám itolás . . . 128233*—6. Dare depunnrii — Betéti adó . . . 6 6 '—7. Dividcndă neridicată — Fel nem vett

o s z t a lé k ..................................................... 644-—8. Profit curat — T iszta nyereség . . 8666-46

22715403

Contul Per dere si Profit. — Veszteség és nyereség számla.

1 .

SPESE — KIADASO|K.Interese la Cont-Cnrent — Folyó-számla

kam atok.......................................................... 4066 582. interese la R eescont — Visszkszám ito-

lási k a m a t o k .............................................. 12429*733. Interese la depuneri — Betéti kamatok 1229 484. Interese la Fond de rezervă — Tartalék

alapi k am atok ............................. ..... 173'—5. Maree de prezenţă — Jelenléti dijak . 480*—6. Spese, salare, chirie, porto etc. — K őlt-

sóg, Fizetések, Házbér, Portó s tb .. . 2260*—7. Contribuţiuni — Egyenes és pétadó . 1424*408. Profit curat — Ú szta nyereség . . . 3666*46

25679-65

VENITE — BEVÉTELEK.1. Interese şi provision! — Kamatok és

jutalékok 25679*65

25679*65

Ş e 1 c ă i ţ a, la 31 Decem bre 1913. — S a r k a i c z a , 1913 évi decem ber bó 31 ón.DIRECŢIUNEA - | A Z IGAZGATÓSÁG

Petru Bărbat m - P- pregedinte-elnők. Pentru contabilitate D* Bărbat p.Dr- Qctavian Vasú m. p. Dímitrie Bărbat m p. Kiss Dénes m. p.Alexe Bărbat m. p. Ioan G Bărbat m. p. Teodose Ciocan m. p.

Subsemnatul com itet de supraveghere am cenaurat conturile presente şi le-am aflat exacte. — Alulírott felügyelő bizottság m egvizsgálta jelen számlát és helyesnek találta.Nicolae Bărbat m. p. preş.— elnök. Leunte Dogariu m. p. George Sdrăilă m. p.

George Bărbat m. p. George Moga m. p.

a t e l i e r d.eaa.ti©tic speoiaáL c l . I . d.e T T ie n a .

CAROL B E R N WI E S E RAtelier dentistic, ecipalist în Coroane şi poduri de at*r etc.

Oarele pe zi dela 9 —IR şl S -S oare. Bamlnec» ft s&rb&tearea dela 9 —IR aare a* iu.

BRAŞOV, Strada Castelului 46. | L â n g ă h • t • 1 c • n 1 1 ■ o n t a 1.31—SO

! Desfacere totală 1Din cauza desface- rei magazinului B R A Ş O V , Strada Hirscher 7. 8—1*0. Telefon 487

de autorităţicu începere din 16 Martie urmează vânzarea totală

j cu p r e ţ u r i s c ă z u t e . Oarele de Tânzare dela 8-12 si 2 -6 .

■KTARVL W r# « R A F B B A. U V ttB ŞIA N U BRAN ISC* * 6 0 IŞ P BRAŞOV.