ÎNCEPUTURILE MIŞCĂRII BALINT MEDITAŢIE, MEMORIE ŞI...

Periodic trimestrial. Volumul XVI. Nr. 62 Iunie 2014BalintBuletinul Asociației

ÎNCEPUTURILE MIŞCĂRII BALINT• Andor HArrAcH, M.d.

MEDITAŢIE, MEMORIE ŞI ÎMBĂTRÂNIREA CREIERULUI• PsiH. dr. MonicA Petrescu

BALINT AS AN INVITATION TO PLAY - CONTRIBUTIONS FROM WINNICOTT AND PIAGET• Jeffrey L. sternLieb, PH.d.

DEPRESIA ŞI SUICIDUL LA COPII ŞI ADOLESCENŢI ÎN UNGARIA 2000-2010• dr. KALMár sándor, M.d., PH.d

TREATMENT-RESISTANT BIPOLAR DEPRESSION ASSOCIATED WITH MULTIPLE ORGANIC CEREBRAL ALTERATIONS - CASE REPORT• Prof. dr. MireLA MAneA, sef LucrAri dr. bogdAn PAtricHi, MAriA g. Puiu, ALinA frunzA,

neLutA trAncA, MiHAi teodor

RECENZIE DE CARTE - AŞCHII DE VIAŢĂ* (CRÂMPEI DE AMINTIRI ALE UNUI PSIHIATRU)• dr. Veress ALbert - recenzie de dr. csiLLA MoLdoVAn, M.f.

Buletinul AsociAţiei BAlint, vol. xvi., nr. 62, iunie 2014

Cuprins

CuprinsPrezentarea Asociației Balint din România 2

ÎNCEPUTURILE MIŞCĂRII BALINT n Andor Harrach, M.D., Budapesta • Traducere: Dr. Psiholog Görög Ilona, Braşov 4

MEDITAŢIE, MEMORIE ŞI ÎMBĂTRÂNIREA CREIERULUI n Psih. Dr. Monica Petrescu, Bucuresti 6

BALINT AS AN INVITATION TO PLAY - CONTRIBUTIONS FROM WINNICOTT AND PIAGET* n Jeffrey L. Sternlieb, Ph.D., Family Medicine Residency, Lehigh Valley Health Network Allentown, PA 9

DEPRESIA ŞI SUICIDUL LA COPII ŞI ADOLESCENŢI ÎN UNGARIA 2000-2010 n Dr. Kalmár Sándor, M.D., Ph.D, Kecskemét, Ungaria 13

TREATMENT-RESISTANT BIPOLAR DEPRESSION ASSOCIATED WITH MULTIPLE ORGANIC CEREBRAL ALTERATIONS - CASE REPORT n Prof. Dr. Mirela Manea¹ʼ²; Sef Lucrari Dr. Bogdan Patrichi¹ʼ²; Maria G. Puiu¹ʼ²; Alina Frunza²; Neluta Tranca²; Mihai Teodor² (¹UMF “Carol Davila” – Bucuresti, ²Spitalul Clinic de Pishiatrie “Al. Obregia” Bucuresti) 18

RECENZIE DE CARTE - AŞCHII DE VIAŢĂ* (Crâmpei de amintiri ale unui psihiatru) n Veress Albert - Recenzie de dr. Csilla Moldovan, M.F. Mădăraş-Ciuc 21

Ştiri din viața asociației n Dr. Albert Veress - Miercurea Ciuc 28

www.asociatiabalint.ro

Iunie 2014, Volumul XVI, Nr. 62 n Periodic trimestrial, apare în ultima decadă a lunii a treia din trimestru. Fondat: 1999 n Redactor şef: Albert VERESS M.D. Sc.D. n Lector: Almoş Bela TRIF M.D., Sc.D., J.D., M.A n Tehnoredactor: Botond Miklós FORRÓ ([email protected]) n Editat de: Asociația Balint din România n Tipărit la: Tipografia Alutus, Miercurea-Ciuc n Adresa redacției: 530.111 - MIERCUREA CIUC, str. Gábor Áron 10, tel./fax 0266-371.136; 0744-812.900 n E-mail: [email protected]; [email protected]

COMITETUL DE REDACŢIE:Tünde BAKA n Doina COZMAN n Dan Lucian DUMITRAŞCU n Evelyn FARKAS n Liana FODOREANU n Ioan-Bradu IAMANDES-CU n Cristian KERNETZKY (D) n Mircea LĂZĂRESCU n Holger Ortwin LUX n Dragoş MARINESCU n Ioana MICLUŢIA n Csilla MOLDOVAN n Aurel NIREŞTEAN n Iuliu OLTEAN n Gheorghe PAINA n Ovidiu POPA-VELEA n Almos Bela TRIF (USA) n Ionel ŢUBUCANU n Éva VERESS n Nicolae VLAD

INDEX: ISSN - 1454-6051

MOTO: „Din toată suflarea omenească, medicii sunt cei mai fericiți; lumea le trâmbițează izbânzile, pământul le acoperă greşelile.” – Francis Quarles (1592-1644)


DATA ÎNFIINŢĂRII: 25 iulie 1993

GRUPUL BALINT: Grup specific alcătuit din cei care se ocupă de bolnavi şi care se reunesc sub conducerea a unui sau doi lideri, având ca obiect de studiu relația me-dic-bolnav prin analiza transferului şi contra-transferului între subiecți.

SPECIFICUL ASOCIAŢIEI: apolitică, nereligioasă, inter-universi-tară, multi-disciplinară, de formație polivalentă.

OBIECTIVE: Formarea psihologică continuă a participanților. Încercarea de a îm-bunătăți prin cuvânt calitatea relației terapeutice medic-pacient şi a comu-nicării dintre membrii diferitelor cate-gorii profesionale. Rol de “punte” în-tre etnii, confesiuni, categorii sociale, regiuni, țări.

ACTIVITATEA ASOCIAŢIEI:n grupuri Balint,n editarea Buletinului,n formarea şi supervizarea liderilor,n colaborare la scară internațională.

REGULI PRIVIND INSCRIEREA ŞI PLATA COTIZAŢIEI:Cotizația se achită până la data de 31 martie a anului în curs. Cuantumul ei se hotărăşte anual de către Biroul Asociației. Cei care nu achită cotiza-ția până la data de 31 martie a anu-lui în curs nu vor mai primi Buletinul din luna iunie, iar cei care nu vor plăti cotizația nici până la data de 31 mar-

tie a anului următor vor fi considerați restanțieri pe doi ani şi vor fi excluşi disciplinar din Asociație. Cotizaţia pentru anul 2014 este de 25 EURO (la cursul oficial BNR din ziua în care se face plata), în care se include şi abo-namentul la Buletin. În cazul în care două persoane dintr-o familie sunt membre ale Asociației, una dintre ele poate cere scutirea de la plata abona-mentului la Buletinul Informativ, îm-preună revenindu-le doar o sumă de 42 euro. Studenții şi pensionarii sunt scutiți de la plata cotizației, fiind nece-sară doar abonarea la Buletinul Aso-ciației. Taxa de înscriere în Asociație este de 20 EURO (nu se face reducere nici unei categorii socio-profesiona-le). Abonamentul costă 8 EURO. Plata abonamentului şi a cotizației se face în cont CEC Miercurea Ciuc, nr. RO-26CECEHR0143RON0029733, titular: Asociația Balint, cod fiscal: 5023579 (virament) sau 25.11.01.03.19.19 (de-punere în numerar)

Prezentare

Prezentarea Asociației Balint din România

Mich

ael B

alin

t: Ps

ihan

alist

eng

lez

de o

rigin

e m

aghi

ară

Biroul asociației

PREŞ

EDIN

TE:

Holge

r Ortw

in LU

Xn

hol

ger.l

ux@

gmx.n

et

VICE

PREŞ

EDIN

TE:

Csilla

VAJD

A-HE

GYI

n as

ociati

abali

nt@

gmail

.com

SECR

ETAR

: Ilo

na G

ÖRÖG

n ab

r.sec

reta

riat@

gmail

.com

TREZ

ORIE

R:

Albe

rt VE

RESS

n

alve

ress

@cli

ckne

t.ro

Zsófi

a ÁRV

AI

Istvá

n VÁR

ADI

Tünd

e BAK

A

Enikő

Éva B

UTYK

A

Éva V

ERES

S


Către autori

Se primesc articole cu tematică legată de activitatea grupurilor Balint din România şi din străinătate, de orice fel de terapie de grup, de psihoterapie, de psihologie aplicată şi de alte abordări de ordin psihologic al relației medic - pa-cient (medicină socială, responsabilitate medicală, bioeti-că, psihosomatică, tanatologie etc.).

Materialele scrise la solicitarea redacției vor fi remu-nerate. Buletinul este creditat de către CMR ca prestator de EMC, deci orice articol publicat se creditează cu 25 de credite EMC. Abonamentul la Buletin se creditează cu 5 credite.

Redactorul şef şi / sau lectorul au dreptul de a face cu-venitele corecturi de formă şi conținut al lucrării şi rezuma-tului, iar în cazul neconcordanțelor de fond vor retrimite articolele autorilor cu sugestiile pentru corectare. Deoare-ce revista se difuzează şi colegilor din străinătate, artico-lele care nu se limitează doar la descrierea evenimentelor Balintiene, trebuie să aibă un rezumat în limba română şi engleză, de maximum 10 rânduri dactilografiate.

Pentru rigoarea ştiințifică apreciem menționarea bibli-ografiei cât mai complet şi mai corect, conform normelor Vancouver, atât pentru articolele din periodice cât şi pen-tru monografii (citarea în text se notează cu cifre arabe în paranteză, iar în bibliografie se înşiră autorii în ordinea ci-tării, nu cea alfabetică, şi doar acei autori care au fost citați în lucrare).

Recenziile cărților trebuie să cuprindă datele de identifi-care a cărții în cauză - autorii, titlul, toate subtitlurile, anul apariției, editura, oraşul, numărul de pagini şi ISBN-ul.

Se trimite în fişier separat imaginea scanată a copertei. Se primesc doar materiale trimise pe CD, DVD, memo-

ry-stick sau prin e-mail ca fişier ataşat. Se vor folosi numai caractere româneşti din fontul Times New Roman, culese la mărimea 12, în WORD 6.0 sau 7.0 din WINDOWS.

Imaginile - fotografii, desene, caricaturi, grafice - vor fi trimise ca fişiere separate, cu specificarea locului unde trebuiesc inserate în text pentru justa lor lectură. Pentru grafice este important să se specifice programul în care au fost realizate.

Articolele trimise vor fi însoțite de numele autorului, cu precizarea gradului ştiințific, a funcției şi a adresei de con-tact, pentru a li se putea solicita extrase. Autorii vor scana o fotografie tip paşaport sau eseu pe care o vor trimite ca fişier ataşat la adresa redacției.

Autorii sunt rugați să se conformeze regulilor de redac-tare ale articolelor.

Conţinutul articolelor nu reprezintă neapărat şi pă-rerea redacţiei, autorii asumându-şi responsabilitatea pentru corectitudinea datelor, afirmaţiilor şi pentru tonul folosit în text.

Către autori

Manuscrisele sunt lecturate de un comitet de referenți, care primeşte manuscrisele cu parolă, fără să cunoască nu-mele autorilor şi propune eventualele modificări care sunt apoi transmise autorului prin intermediul redacției. Decizia lor este necontestabilă.

Toate drepturile de multiplicare sau reeditare, chiar şi numai a unor părți din materiale aparțin Asociației Balint.

Plata abonamentului şi a cotizației se face în cont CEC Miercurea Ciuc, nr. RO26CECEHR0143RON0029733, titu-lar Asociația Balint, cod fiscal: 5023579 (virament) sau 25.11.01.03.19.19 (depunere în numerar)

Prețul unui număr la vânzare liberă este de 2 EURO (eva-luate în lei la cursul BNR din ziua respectivă).

Abonamentele pentru țările occidentale costă 50 EURO/an, incluzând taxele poştale şi comisionul de ridicare a su-mei din bancă.


Referate

ÎNCEPUTURILE MIŞCĂRII BALINT n Andor Harrach, M.D., Budapesta • Traducere: Dr. Psiholog Görög Ilona, Braşov

GRUPURI-BALINT ÎN ELVEŢIA

De ce începem istoricul cu Elveția? Primul argument este o poveste nostimă cu notă anec-dotică care se leagă de micul sat alpin cu o poziție idilică din Elveția, Sils-Maria. În acest sat a funcționat în anii 50 medicul de familie dr.Oswald Meier, care a

întâlnit acolo numeroase boli psihosomatice, şi s-a gândit să organizeze conferințe medicale despre psihosomatică în hotelul Waldhaus din localitate, cu a cărui proprietar obişnuiau să cânte împreună.

După ce la începutul anilor ’60 au auzit de Michael Ba-lint şi metoda lui, l-au invitat în 1962. Aceasta s-a transfor-mat în conferință anuală tradițională la care a participat şi Balint, care, în conformitate cu descrierile, a devenit foar-te rapid personalitatea de marcă a conferinței. A dirijat structura conferinței după propria viziune: pe durata de o săptămână a conferinției s-a tinut o singură prelegere, în rest timpul fiind alocat muncii de grup. După-amiezele erau libere, dar seara a continuat activitatea. Grupurile mari al-ternau cu grupuri mici, structura urmărind şi formarea li-derilor de grup. Prezența carismatică a lui Balint a dominat conferința, vestea manifestării a ajuns şi în Germania, şi tot mai mulți veneau în Sils şi de acolo. Începutul de toamnă a dat un farmec în plus locației.

Conferința din Sils a devenit un Mecca al grupurilor şi al învățării conducerii grupurilor. Acestea au avut impact asupra psihosomaticii elvețiene, franceze şi germane, deve-nind una din rădăcinile constituirii lor. Conferința de toam-nă timpurie din Sils este organizată şi în zilele noastre în formatul inițial cu o meticulozitate elvețiană în principal în limba germană (de altfel şi Balint o vorbea bine cu un ac-cent maghiar-englez).

În anii ’70 s-a format un al doilea centru în Ascona din Elveția, în jurul lui Boris Luban-Plozza, un medic local, care, cu admirație față de Balint, personalitate plăcută, multă muncă şi disponibilitate de sacrificiu material a fondat o şcoală mai cu seamă prin organizarea grupurilor Balint-ju-nior, mai întâi la Universitatea din Milano, unde funcționa ca lector în medicină de familie. Tot el a înființat mai târziu

grupuri junior şi în Ungaria, pe care le-a sprijinit, nu în ulti-mul rând şi material, şi a facilitat printr-o donație şi consti-tuirea Fundației Balint din Ungaria. De numele lui se leagă grupul-junior aşa-zis de anamneză, care se regăseşte şi azi ca metodă de predare la mai multe universități germane.

GRUPURI-BALINT ÎN GERMANIA

În paralel cu anii de la Sils, Balint a construit şi relații ger-mane, a trecut prin Heidelberg, unde probabil Alexander Mitscherlich, medic şi psihanalist i-a fost principala legătu-ră (acesta a funcționat mai târziu în Frankfurt, şi mai apoi, institutului de psihanaliză din Kassel i-a fost dat numele lui, şi care a publicat un necrolog înduioşător la moartea lui Balint).

Pe atunci deja psihosomatica germană putea să evoce o istorie lungă, iar Societatea de Psihoterapie de Medicină Generală (Allgemaine Ärtzliche Psychotherapeutische Ge-sellschaft, AÄGPT) funcționa de un deceniu. În paralel a luat ființă DKPM (Deutsches Kollegium für Psychosomatische Medizin), care, până în zilele noastre, reprezintă prepon-derent sectorul de cercetare universitară. Societatea Balint germană (Deutsche Balintgesellschaft) constituit mai târziu a avut ca punct de plecare anturajul medicinii de familie şi sprijinul impulsurilor din Elveția.

Prima generație de lideri germani au fost formați de conducătorii de grup-Balint care au câştigat experiență la Sils – dintre aceştia am făcut parte şi eu însumi în anii ’70 în locația stabilă din orăşelul Hahnenklee situat în muntele Harz.

Azi Germania reprezintă o ”mare putere” în mun-ca Balint. Aceasta prezintă importanță esențială pentru ştiința medicală în două direcții principale. Pe de o par-te grupul-Balint este componentă obligatorie a formării psihoterapeuților medicali şi a psihiatrilor (30 de participări la grup). Pe de altă parte, are importanță în aşa-zisa ”for-mare de bază în psihosomatică” a medicilor de familie, care le dă competență în practica psihosomatică de bază (bene-ficii profesionale şi materiale!) şi în care grupul-Balint este deasemeni componentă obligatorie pe lângă cele de comu-nicare-practică-conducerea discuției, cu un total 80 de ore.


Referate

Societatea medicilor specialişti în psihosomatică (Deuts-che Gesellschaft für Psychosomatische Medizin, DGPM, fondată în 1992) sprijină de asemenea munca Balint şi co-operează cu societatea Balint, care între timp a devenit reprezentantul recunoscut al muncii Balint şi de către Co-legiul Medicilor.

Psihanaliştii şi analiştii de grup germani au depus un efort însemnat în anii ’80 pentru a obține hegemonie în munca Balint. Aceasta s-a petrecut mai ales în secțiunea societății analiştilor de grup germani. O personalitatea de marcă a acesteia a fost profesorul Dieter Eicke de la Univer-sitatea din Kassel, care fusese mai-nainte în analiză perso-nală la Balint în Londra. Din păcate, un accident de maşină grav, l-a împiedicat să-şi continue activitatea, ceea ce a fost o pierdere grea, întru-cât a fost un teoretician şi formator însemnat al metodei.

Azi mai sunt puțini analişti în sfera balintiană, care a de-venit domeniul predilect al medicilor specialişti în psiho-somatică, dar au rămas un număr semnificativ de lucrări teoretice de proveniență analitică.

O sursă bibliografică importantă în limba maghiară este volumul de culegeri originar din Germania avându-i ca re-dactori pe Luban-Plozza şi Dickhaut (1986). Publicația co-mună germană-elvețiană-austriacă ”Balint Journal” care apare trimestrial în Germania de 10 ani (la Editura Thieme), reprezintă puternic linia aplicativă medicală, dar nu este străin nici de alte domenii aplicative. Buletinul este o sursă valoroasă în cercetarea bibliografiei de referință.

MIŞCAREA BALINT DIN UNGARIA

Încă din 1968 au fost ținute discuții de caz la clinica uni-versitară din Budapesta a lui Pál Juhász şi sub conducerea acestuia, iar acest grup a constituit sâmburele mişcării. Ofi-cial nu s-a folosit numele de grup-Balint, dar l-au considerat ca atare şi l-au menținut ca grupul de lucru de psihosomati-că a MAOTE (Universitatea Medicala Maghiară).

Pál Juhász a scris în 1971 o cărticică cu o singură referință bibliografică, Hipocrate, cu titlul ”Relația dintre medic şi bolnav”, a cărei lector a fost Rezső Pertorini. În 1981 acest grup de lucru a devenit secția a proaspăt înființatei Societăți Maghiare de Psihiatrie.

Din acest grup a luat ființă în 1990 Societatea Psiho-somatică Bálint Mihály din Ungaria, a cărei preşedinte a fost până în 1996 Schnell Endre, apoi până în 2009 Bobay Kornélia, iar în prezent eu îndeplinesc această funcție.

Societatea a organizat în anii 1986 şi 1996 congrese internaționale aniversare, a menținut şedințele lunare îm-binate cu prelegeri ştiințifice şi programul ştiințific anual de o zi. În 1981 Gábor Paneth a publicat un articol valoros despre metodă.

În cadrul ”Atelierului de Socializare pentru Profesie ”Hu-mania” de la Universitatea Semmelweis sunt organizate şi grupuri Balint. La toate celalelalte trei universități medicale există activitate Balint.

Éva Harmathy (1996) a realizat un volum despre mişcarea Balint-Junior din Ungaria. Sarcinile actuale principale ale societății sunt: intensificarea muncii interne, formarea lide-rilor de grup, actualizarea listei de lideri de grup, întărirea generală a viziunii psihosomatice, dezvoltarea cooperării cu diferite alte societăți de specialitate, consolidarea relațiilor noastre internaționale. A fost finalizată lista lucrărilor de limbă engleză referitoare la grupul-Balint (Molnár şi colab., 2009), şi este în plan o listă similară a lucrărilor publicate în limba germană.

În 2009 a părut un articol sinteză despre situația actua-lă a mişcării din Ungaria (Harrach/ Schnell). Riskó Ágnes a condus grup-Balint cu kinetoterapeuți, iar în prezent este în curs un grup cu specialişti în dezvoltare organizațională (Harrach). Munca altor grupuri nu este suficient cunoscută, societatea propunându-şi să asigure coordonarea acestora. În unele specialități medicale ( ca de ex. ginecologie, pedia-trie, cardiologie, dermatologie, medicina muncii) aspectele psihosociale sunt deosebit de importante, de aceea şi rolul grupului este accentuat (Harrach, 2009).

SOCIETĂŢILE BALINT NAŢIONALE – FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ BALINT (IBF)

Fondarea societăților naționale a început cu Franța (1967), şi au urmat Anglia (1969), Italia (1971) şi Belgia (1971). Federația Internațională Balint (IBF) a fost creată în 1972.

În prezent funcționează peste tot în lume 36 de organizații naționale, aşa de exemplu, şi în Australia. Federația internațională reuneşte mişcarea, sprijină societățile naționale, susține formarea liderilor de grup, sprijină implementarea conceptelor balintiene în medicină, organizează din doi în doi ani un congres internațional. De exemplu, în 2009 congresul a fost ținut în România cu un deosebit succes.


Referate

BIBLIOGRAFIE:• Luban-Plozza, B., H.H. Dickhaut (1986) A Bálint csopor-

tok gyakorlati kérdései. Kacsolati diagnosztika. Kacso-lati terápia. Medicina, Budapest.

• Paneth, G. (1981) A Bálint-csoport mint pszcihoterápiás képzés és a kutatás eszköze. Magyar Pszichológiai Szemle, 3: 231-244.

• Harmathy, É. (1966) Magyarok Asconában. SOTE Ma-

gatartástudományi Intézet, Ed. SOTE• Molnár colab. (2009) A Bálint mozgalom nemzetközi

helyzete. Mentálhigiéne és Pszichoszomatika, 10, 3:209-221.

• Harrach, A., Schnell, E. (2008) Bálint-csoport és a bálin-ti szemlélet az orvoslásban. Medicus Universalis, 43: 107-111.

MEDITAŢIE, MEMORIE ŞI ÎMBĂTRÂNIREA CREIERULUIn Psih. Dr. Monica Petrescu, Bucuresti

Abstract: Research in neurosciences, relating to certain meditation practices effects on brain indicated the possibility to ge-nerate, even in untrained people, a significant neurological change, with an important outcome in cognitive functions that are most exposed to deteriorate by aging. In this paper, details on meditation practices, as implemented by a group of US researchers and the results in sustaining and improving cognitive processes, are presented.

Rezumat: cercetările din neuroşiinţe axate pe impactul asupra creierului a anumitor practici de meditaţie au relevat posibi-litatea de a produce în scurt timp, chiar şi în cazul unor persoane neantrenate în asemenea practici, o schimbare neurologică semnificativă, cu impact important asupra funcţiilor cognitive care sunt cele mai expuse deteriorării în procesul îmbătrânirii. In prezenta lucrare vom detalia aspectele practicii meditative aplicate de un grup de cercetători americani precum şi rezulta-tele studiului lor dedicat susţinerii şi ameliorării proceselor cognitive.

Preocuparea de a conserva un timp cât mai îndelungat funcții-le cognitive se leagă desigur de găsirea mijloacelor de a menți-ne creierul nostru sănătos. După cum se ştie, cu cât devenim mai batrâni, cu atât ne îndreptăm mai mult spre deteriorare cognitivă. Acest lucru devine evident spre sfârşitul vieții, în realitate însă,

cercetările au arătat că metabolismul creierului începe să decadă treptat destul de devreme, dupa treizeci de ani (1), ceea ce atrage dupa sine pierderea echilibrului optim al neuroplasticității, afectând direct memoria, coordonarea, atenția, procesarea informațiilor, rezolvarea problemelor şi abilitățile de luare a deciziilor sociale (2). Companiile farma-ceutice, conştiente de interesul constant al oamenilor de a rămâne tineri au investit sume uriaşe în căutarea fântânii

chimice a tinereții. Căutarea unor modalitați mai bune, mai ieftine şi mai

sigure au deschis linii de cercetare noi, care au investigat puterea meditației şi rugăciunii în intensificarea abilităților noastre cognitive. Ne vom referi în această prezentare în mod particular la un interesant studiu sponsorizat de ”Fun-dația de Cercetare şi Prevenție a Bolii Alzheimer” şi condus de reputatul neurolog american Andrew Newberg (3).

Doctorul A.Newberg a investigat o formă specifică de meditație numită Kirtan Kriya, propusă de directorul medi-cal, dr.Dharma Singh Khalsa. Aceasta tehnică îşi are rădăci-nile în tradițiile spirituale ale secolului XVI-lea din nordul In-diei, şi a devenit populară în Statele Unite între 1970-1980. Kirta Kriya înseamnă în sanscrită „exercițiul cântat” pentru că implică psalmodierea unor sunete, Saa, Taa, Naa, Maa în timp ce degetele execută repetitiv o anumită atingere succesivă. Această formă de meditație integrează trei ele-mente: a. respirația, b. sunetul şi c.mişcarea.


Referate

a. respirația, este fundamentul multor forme orien-tale de meditație. Numeroase studii bine documentate au demonstrat cum diferite forme de Yoga şi respirație con-centrată pot reduce efectiv stresul, tensiunea arterială, an-xietatea şi numeroase alte probleme de sănătate, mărind de asemenea starea de vigilență şi funcționare cognitivă (4). În alte studii recente, s-a arătat că meditațiile bazate pe respirație au efect asupra reglării imunității, îmbătrânirii şi morții celulelor (5).

b. sunetele, al doilea element din meditația Kirtan Kriya, implică repetarea următoarelor sunete: Saa, Taa, Naa, Maa. Grupajul acesta de sunete poarta numele de „mantră”. Mantrele au frecvent semnificații sacre sau sim-bolice, sau pur şi simplu presupun repetiția unor sunete primare. Ele apar frecvent in textele spirituale şi adesea sunt atribuite unui inițiat sau unui învățător spiritual. Psal-modierea poate fi făcută cu voce tare sau numai în gând. În cazul meditației Kirta Kriya sunetele vin din mantra SAT NAM, care în sanscrită semnifică „esența mea adevărată”. Cercetătorii recomandă conservarea acestor sunete întru-cât, afirmă ei, acestea ar facilita stimularea a 84 puncte de acupunctură din zona palatului gurii. De asemenea în cursul emiterii sunetelor este bine ca meditatorul să-şi imagineze că sunetele care le pronunță în expir îi curg prin creştetul capului în jos, prin centrul capului (glanda pineală).

c. Mişcări specifice ale degetelor, este a treia parte a meditației. În Orient, gesturile mâinii, feței şi corpului sunt numite mudre. In cazul acestui tip de meditație mudra pre-supune atingerea secvențială a degetelor doi-trei-patru-cinci cu degetul mare pe parcursul rostirii sunetelor Saa, Taa, Naa şi Maa (fig. nr.1). Tehnica prezintă unele asemănari cu numărarea mătaniilor, o practică universală care poa-te fi întâlnită în creştinism, islamism, hinduism şi budism. Din pespectivă ştiințifică mişcarea şi sunetul repetitiv ajută ca mintea să rămână concentrată, stimulând coordonarea musculară şi abilitățile de verbalizare.

Se consideră ca reprezintă un avantaj faptul ca medita-ția Kirtan Kriya nu are exigența de a îmbrățişa o credință religioasă specifică, precum şi faptul ca necesită o practică doar de 12 minute pe zi. Desigur, prelungirea timpului de meditație nu face decât să confere un avantaj în plus.

Fig nr. 1

Subiecții cuprinşi in cercetare erau oameni obişnuiți, care se plângeau de probleme de memorie, şi care nu erau meditatori antrenați, ba chiar nu erau deloc familiarizați cu ideea de meditație.

Se recomanda ca pe parcursul celor minim 12 minute de practică să se stea pe scaun, cu coloana dreaptă, ochii în-chişi şi capul în forma de L (fig.nr.2 )

Fig.nr.2

Monitorizarea evoluției subiecților cuprinşi în studiu s-a făcut prin testări ale memoriei precum şi scanări ale creie-rului din două în două săptămâni, timp de două luni, prin injectarea în braț a unui marcator radioactiv intravenos care puncta activitatea fluxului sangvin cerebral lăsând un reziduu temporar în creier.

La sfârşitul celor opt săptămâni, cercetătorii au constat că meditația efectuată întăreşte un circuit specific- ce im-plică lobul prefrontal şi orbito-frontal, cingulatul anterior, ganglionul bazal şi talamusul- care tind să se deterioreze odată cu înaintarea în vârstă (6). De menționat că acest circuit guvernează o largă varietate de activități implicate în conştiință, claritatea minții, formarea realității, empa-tia, compasiunea, echilibrul emoțional şi suprimarea furiei şi fricii. Când acest circuit particular merge defectuos sau se deteriorează, contribuie la apariția depresiei, anxietății, comportamentului obsesiv-compulsiv şi schizofreniei.

A doua scanare, realizată în repaos, a descoperit că su-biecții investigați beneficiau şi de o creştere semnificativă a activității neuronale din cortexul prefrontal, zonă puternic implicată în menținerea atenției concentrate asupra sarci-nii, precum şi a cingulatului anterior, structură implicată în reglarea emoțională, învățare şi memorie, şi care este de-osebit de vulnerabilă la procesul de îmbătrânire. De men-ționat că cingulatul anterior joacă un rol major în scăderea anxietății şi iritabilității şi sporeşte conştiința socială. S-a constat de asemenea că prin activarea din lobul prefrontal şi cingulat se produce şi o stopare a depresiei, un simptom comun în tulburările provocate de îmbătrânire (6).

Concomitent cu aceste activări s-a îregistrat o reducere


Referate

a activității din lobii parietali, ceea ce duce la o diminuare a sentimentului de sine. Acest fenomen a fost constatat la călugărițe si la budişti în timpul meditației, ceea ce permi-tea persoanelor respective să se simtă unite cu obiectul contemplației. In cazul grupului experimental, s-a exprimat în sporirea intenției de a atinge scopul (înbunătățirea me-moriei), şi abilitatea de a face sarcina cu mai multă plăcere. In psihologie acaeastă stare a fost definită ca stare de „cur-gere”, de „flux”.

O altă consecință a practicii Kirtan Kriya a fost creşterea activității cerebelului şi ganglionului bazal care se leagă de controlul mişcărilor conştiente ale corpului, a posturii, dar şi a memoriei şi flexibilității cognitive. Cercetarea sugerea-ză că meditația bazată pe mişcare, mai mult decât medi-tația pasivă, întăreşte funționarea neuronală a acelor părți ale creierului care sunt susceptibile de boli ale vârstei.

Aplicarea diferitelor teste de memorie, atenție concen-trată, fluență verbală, coordonare vizual-motorie şi abilita-te vizual-spațială au arătat o îmbunătățire generală ce avea o medie de 10-20 procente. Pentru un timp atât de scurt, de numai opt săptămâni, se consideră ca fiind un succes deosebit, având în vedere acest tip de schimbări.

Pentru cei care ar dori să experimenteze pe ei înşişi această meditație sugerez a se folosi suportul vizual şi au-ditiv al unei înregistrări pe youtube, deoarece cercetarea recomandă ca emiterea sunetelor pe parcursul meditației să fie când cu voce tare, când şoptit, când în gând. https://www.youtube.com/watch?v=XcAIdGUpl-c

Cercetarea nu a urmărit cât de stabil se mențin aceste rezultate în timp, dar ea avansează ipoteza, plauzibilă de altfel, că încetarea practicii ar putea duce la pierderea ame-liorărilor care au fost obținute prin antrenament. Alte studii cognitive au confirmat că este nevoie de un antrenament zilnic pentru a menține beneficiile activate.

CONCLUZII

Studiul face demonstrația posibilității de a ameliora într-un mod eficient şi rapid funcții cognitive vulnerabile la stres şi înaintare în vârstă printr-o tehnică meditativă specifică ce încorporează sinergic relaxarea, respirația, psalmodi-erea şi mişcarea coordonată a degetelor. Tehnica de me-ditație folosită s-a dovedit a fi de mare ajutor oamenilor cu probleme de memorie şi alte probleme cognitive, deşi ea a fost scoasă din contextul religios sau spiritual în care funcționa în mod obişnuit. Testările facute au evidențiat că o atare practică activează pe de-o parte circuitele neurolo-gice responsabile de atenție, memorie, fluență verbală, iar

pe de altă parte atenția focalizată favorizează acest proces de reconstrucție celulară si de traseu neuronal.

Rezultatele cercetării fac dovada nu numai a faptului că activarea lobului prefrontal şi a cingulatului anterior prin meditația Kirtan Kriya înbunătățeşte memoria şi cogniția, dar că stopează şi efectele depresiei, un simptom comun în tulburările provocate de îmbătrânire.

Scanările efectuate pe parcursul cercetării au relevat că meditația efectuată de subiecți întăreşte un circuit speci-fic- ce implică lobul prefrontal şi orbito-frontal, cingulatul anterior, ganglionul bazal şi talamusul-, care altfel s-ar dete-riora cu vârsta. Mai mult, prin antrenament constant, acest circuit a putut fi îmbunătățit, determinând în consecință ameliorări ale diverselor funcții cognitive, precum şi ale stărilor emoționale.

Spre deosebire de alte forme de meditație, utilizarea mudrelor (mişcarile secvențiale ale degetelor) a facilitat şi sporirea semnificativă a activității în cerebel şi ganglionul bazal, ceea ce s-a repercutat pozitiv asupra coordonării şi controlului mişcărilor voluntare, a posturii, dar şi a flexibili-tății cognitive şi memoriei.

Respirația lentă, profundă şi regulată pe care o presupu-ne psalmodierea din meditația Kirtan Kriya calmează trupul şi mintea şi descreşte de asemenea activitatea metaboli-că în diferite părți ale creierului, în special a lobului frontal şi parietal. Ca efect psihologic, apare o uşoară dizolvare a conştinței de sine, îngaduind persoanei să se simtă unită cu obiectul contemplației, fiind favorizată aşa numita „stare de flux”. Aceasta a însemnat ca subiecții cuprinşi în studiu au efectuat sarcinile cu plăcere şi cu o dorință mai mare de a-şi atinge obiectivul propus (ameliorarea memoriei).

Spectaculoasă şi rapidă, metoda utilizată de studiu dă speranță oamenilor de a ameliora şi conserva capacități mentale, care în mod obişnuit se dovedesc a fi amenințate de declin în procesul înaintării în vârstă. Cercetătorii atrag însă atenția că în ceea ce priveşte stabilitatea rezultatelor obținute, o practică fara înterupere pare a fi condiția sine qua non.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Charlton R.A., McIntyre D.J., Howe F.A., Morris RG,

Markus H.S., „The relationship between white matter brain metabilites and cognition in normal aging: „ GE-NIE study”, Brain Res, 20 august, 2007,1164,pp.108-116.

2. Damoiseaux J.S., Beckhmann C.F., Arigita E.J., Stam C.J., Smith S.M., ”Reduced resting-state brain activity in the default network in normal aging”, Cereb Cortex, 5 de-cembeie, 2007.


Referate

3. Newberg, A., Waldman, M.R., How God Changes Your Bra-in: Breakthrough Findings from a Leading Neuroscientist, Random House Publishing Group, Random House, 2009.

4. Sharma H., Datta P., Singh A., Sen S., Bhardwaj N.K., Singh N., Gene expression profiling in practitioners of Sudarshan Krya”, J. Psychosom Res, febr., 2008, 64 , pp. 213-218.

5. Pardo J.V., Lee J.T., Sheikh S.A.,Carlis J.V., Lewis S.M., Kuskowski M.A., “Where the brain grows old: decline in anterior cingulated and medial prefrontal function with normal aging”, Neuroimage, 15 apr. 2007, 35, pp 1231-7.

6. Holmes A.J., Pizzagalli D.A., Spatiotemporal dynamics of error processing dysfunctions in major depressive disor-der”, Arch Gen Psychiatry, febr 2008, 65, 00 179-88.

BALINT AS AN INVITATION TO PLAY - CONTRIBUTIONS FROM WINNICOTT AND PIAGET*n Jeffrey L. Sternlieb, Ph.D., Family Medicine Residency, Lehigh Valley Health Network Allentown, PA

Rezumat: Balint – ca o invitaţie la joacǎ: contribuţia lui Winnicott şi PiagetÎn timp ce grupul Balint este ferm ancorat în teoria şi practica psihoanaliticǎ, rolul liderului se poate deasemenea percepe şi din alte perspective teoretice. De exemplu, teoria de attachment a lui Winnicott exploreazǎ modalitǎţile prin care joaca copi-ilor formeazǎ relaţii cu alţii iar prin aceasta ajutǎ la dezvoltarea emoţionalǎ a individului în contextul acestor relaţii. Teoria lui Piaget examineazǎ rolul esenţial pe care îl are joaca copiilor în dezvoltarea intelectului. Adicǎ, un mod prin care cunoştinţele lor se dezvoltǎ tocmai din interacţiunea cu tot ce este în jur. În aceastǎ lucrare susţin cǎ ambele teorii au relevanţǎ pentru liderii Balintieni. În ea, voi descrie modul în care înţelegerea ambelor teorii poate ajuta pe liderii Balint sǎ sprijine grupul în procesul de explorare al fiacǎrui caz. Mai precis, voi examina ce înseamnǎ joaca pentru adulţi.Cuvinte cheie: rolul liderului, teoria de attachment, joaca pentru adulţi

Abstract: While the Balint group process is rooted firmly in psychoanalytic theory and practice, a leader’s role, in particu-lar, can be understood from other theoretical perspectives. For example, Winnicott’s attachment theory explores the ways children’s play form connections with others and in so doing supports the emotional development of individuals in the con-text or their relationships. Piaget’s theory examines the essential role that play has in children’s intellectual development. That is, a way the knowledge is developed from interaction with everything in our environment. In this paper, I contend both theories have relevance for Balint group leadership. In it, I describe how understanding each theorist’s contribution helps guide Balint leaders in their support of the group’s process of exploring each case. More specifically, I explore what play means developmentally for adults.Key words: the role of the leader, the attachment theory, play for adults

The scenario of a Balint group may seem normal to us, but for many others, it may seem unusual! We invite a group of physicians to spend an hour with us every week to talk about the patients who are the most complicated and with whom they have the most difficulty. However, we are not going to focus on the diagnosis or treatment! We will spend our time talking about the relationship between the

physicians and their patients. We tell these physicians that if they just express their feelings about these patients in front of their colleagues, it will help them be better doctors for these patients at future appointments .

Our challenge as Balint leaders is to create, support and maintain a group environment that feels emotionally safe enough to group members for them to recognize, to name


Referate

and ultimately to share with each other the range of feelings they have about their patients - fee-lings that many physicians often keep buried. However, we have no common rule book that we follow. In fact, we all do this diffe-rently - we even differ on how im-portant it is to emphasize an emo-tionally safe group environment.

Why does this work so well? Why do these doctors keep coming back to their groups just like their patients keep co-ming back to their doctors? We do not fix the cases that are presented any more than doctors cure chronic illnesses. One might wonder what is going on emotionally for the doctor or between or among the group members.

In this paper, I suggest that an exploration of a key con-tribution from two of the 20th century’s theoretical giants - D. W. Winnicott and Jean Piaget - can help us to understand the task and goal of the group leader in the work of a Balint group. In particular, both Winnicott and Piaget emphasized the role of play in the child’s development of the self and in the child’s acquisition of knowledge or knowing. Although these two theorists had different emphases to their work - Winnicott was a psychoanalyst and Piaget was an episte-mologist - they both addressed the essential role of how we interact with our environments and the impact these interactions have on us from infancy through our child-hood, and by implication for us in our adult years.

In general, there is a central role and importance of play in human development. It provides an opportunity to ex-press ourselves, to engage the world, to experiment, to test boundaries, etc. The world in turn responds to our playful efforts with a wide range of reactions. These reactions ran-ge from fully accepting and encouraging our playful efforts to engage on one extreme to totally interrupting, interfe-ring or shutting down our play at the other extreme. The result is that we all learn to play differently, and our ways of playing are shaped by a combination of our innate tem-perament and our family, society and culture’s responses to our activities.

There seems to be a curious decrease in the role that play has in our progression through developmental stages. For too many of us, play becomes overly stylized, structu-red and rule bound. Examples include sporting activities or board or card games. In addition, it seems that we have artificially separated work and play just as many people se-parate mind and body.

In a 1991 movie titled Hook, based on the Peter Pan

story, Peter grew up and became a high power derivatives trader. Peter was so intense in his work that he forgot how to play, and he ‘lost’ his children who were kidnapped by Captain Hook. The rest of the movie is about Peter’s effort to re-learn how to play in order to re-establish his relation-ship with his children. I used to recommend this movie to fathers who were estranged from their children. Could se-eing this movie be useful for Balint group leaders’ training?

For Winnicott, play is a central theme that impacts a child’s emotional development and the nature of his or her attachments. When babies are well cared for, they are free to interact with the environment, to be spontaneous, and to develop an authentic self. For our purposes, most im-portant is being fully in relationship with others, forming a healthy attachment with their primary care giver. Winnicott recognized that the total satisfaction of a baby’s needs wo-uld not be possible.

However, he recognized that one could be a ‘good enou-gh’ mother to promote healthy attachments without fee-ling the burden of total and immediate satisfaction of all of a child’s needs. The key, according to Winnicott, is to be able to reasonably respond to my infant’s actions without overly intruding based on my own need states. Another way to think about this is the balancing act between ful-filling my own needs to be available to meet my infant’s needs. The more needy the mother, the more difficult it would be to meet the child’s needs. In this case, it is more likely that the child hides her true self and develops a false self designed to be what others need her to be. The child’s play, in turn, may be less spontaneous, less creative, less public or interactive, and her resultant relationships will be less genuine.

For Piaget, play is the essential action by which a child’s knowledge of the world and everything in it develops. This is an intellectual or cognitive pursuit. It is the result of a re-ciprocal interaction of the child acting in their way of being or ‘knowing’ the world at any one stage and then adjusting those ways of knowing into slightly more organized under-standings of their experiences.

Developmentally, this begins with the most basic senso-ry and motor mechanisms infants are born with. Physical maturation contributes to increasingly more complex capa-bilities which support more complex mental schemes. This includes physical development and coordination, language, and hypothetical understanding as children grow and pro-gress through sensory-motor, concrete and formal opera-tions stages.

There are sequentially more complex mental schemes that organize a child’s experiences and interactions with


Referate

everything and everyone. As these schemes evolve, so does the nature of a person’s capacity to play. The key, at every stage, is that play is an interactive process.

How can these theorists’ ways of describing the role of play in human development inform our leadership of a group process? And, what does play mean in the context of a Balint group?

I’ll suggest that play for Balint group members consists of playing with ideas, playing with possibilities, playing with differing understandings of doctor-patient interactions. Balint groups become an opportunity to experiment, to explore, and to speculate. There is no requirement to be correct or exact. We can consider allowing vulnerability, creating surprise, and even inventing a story. In short, this is a rare opportunity to play at work. Could it be that this is essentially a developmentally primitive tool resurrected and applied to our most profound and meaningful aspect of our adult work life?

I attended my first Balint Leader Training Intensive beca-use the leaders of the Family Medicine residency program in which I worked asked me to co-lead the regularly mee-ting residents’ Balint group. I began this training with no idea about the rules, tasks or role of a Balint group or a Balint group leader. I also realized in hindsight that when I began the training, I was struggling with a number of emo-tional challenges.

I felt emotionally vulnerable because of things going on in my personal life, normally anxious about meeting with a group of experts and I experienced my normal anxiety about being with people I did not know, and unconsciously hoping to impress them in a variety of ways. I must have been a challenge for the group leaders to contain and re-strain. I look back now and imagine that my anxiety must have had an impact on the other members of my group. I also wonder what my group leaders thought and how they worked to guide my learning. It took two more very intense Balint leader training programs in the following year for me to get out of my head and into my heart and gut.

I also became very aware of a personal tension between wanting to connect with others on the one hand and anxi-ety about connecting on the other hand. I wondered about the connections I saw others make, and struggled with fee-ling disconnected. There is often a tension around silence, how long to tolerate it, learning who is most uncomforta-ble with the silence and who will probably break it. I paid attention to the ways some group members seemed to have no anxiety at all.

I wondered about the ways some people felt threatened or cautious, and others had the same feelings, but did not

show any overt evidence of these feelings. I have since lear-ned that all group members have expectations, even if they are not aware of them. They could have expectations to im-press each other or the leaders, to be a good group mem-ber or especially to come up with a ‘good enough’ case.

I had thoughts or worries that the leaders will like one of the other group members better or that others will be smarter or someone else will be the star. In other words, I gave power to others to confirm my OK-ness, to engage me and ultimately to connect with me. This is a lot of power for groups to have - attention, affection, acceptance, appro-val, etc. - and as leaders we have limited knowledge of the degree to which these forces are active in each individual group member.

In short, not all participants felt free to spontaneously play! To me as a leader, this is both the simplest and the most profound observation or realization, or it might sim-ply be a frame for describing the challenge of being in or leading a group.

How do I structure this group experience enough to make it safe, yet flexible enough to allow the group members to play with the ideas related to their very serious concerns about patients?

What do Winnicott and Piaget describe to guide me in understanding what is present in the group and how I might respond?

The people in the group are adults - they are not starting like the infants that our theorists are describing.

Is being in a group a re-creation of the original attach-ment scenarios we all encounter?

What is the impact for each individual of having survived those original formative developmental experiences?

How can a leader know what to do to help a group with a mixture of personal developmental trajectories? Two addi-tional ways to frame this question are:

How has this individual learned to play? How do all these individuals in the group play together?Balint group members have a remarkable ability to in-

terfere with or interrupt play in many ways. I believe we are not trying to break rules on purpose; rather, we have normal human impulses that are reactions to how we func-tion in groups.

For example, I once colluded with a group member out-side of the group to experiment how a next case would be processed without realizing the impact on the group. It felt like an innocent way to play. Was this my effort to connect or to attach to a fellow group member? Or was I hesitant to invoke the group rules and risk rejecting this group member?

On another occasion, I witnessed a member of my group


Referate

stop participating with no explanation and no overt ‘insult’ that others could know. What prevented any of us from checking in with her to see if there had been some inadver-tent hurt? Was it too early in the group and none of us felt connected enough to inquire?

I have seen presenters who while listening to the group’s discussion, all of a sudden become aware of a childhood or adolescent trauma they had repressed. In one case, the group was new and in the other the group was well esta-blished. The group members’ reactions were predictably different as was the leaders’ response. Many of us have witnessed some group members who dominate the group, or we have heard tangents that became more interesting than or a distraction from the case, or even witnessed a shift to more theoretical questions which have the impact of avoiding the case. It appears that some cases are easier to ‘play’ with than others. And, for leaders, some situations are easier to anticipate than others.

How shall I think about being or becoming a “Good Enou-gh” Balint group leader?

How can Winnicott and Piaget increase my awareness of a helpful role I serve in support of the group’s process and work?

Piaget clearly supports the role of play as a way to explo-re differing possibilities of understanding experience. With concepts of the physical world, there is a necessary logic - properties of weight or number or hierarchical categories. With the complexities of relationships and attachments, there is no necessary logic as in concrete operations. Rather, formal operational thinking allows for the hypothe-tical as well as the integration of emotion. In either case, however, play - the interaction of currently held ideas with new possibilities - is the necessary activity. This is Piaget’s reciprocal assimilation - accommodation process that in-forms new learnings and new ways of understanding our experiences - including healing relationships. The leader’s role is to encourage the play of ideas, the consideration of relevant ideas not yet named, the definition of the area of the playground and the return to this playground after the inevitable tangent.

Winnicott also supports the frame of Balint groups as an opportunity to play in service of the doctor-patient relati-onship in the case presented, and in the attachments that develop among the group members. As the group spends more time together, the guidance of the group leaders can help to encourage and support genuine play. That is, play not encumbered by preconceived notions of expec-ted results, or correct or proper responses or solutions. In short, true play for the sake of playful explorations with the

trust that it will ultimately be in service of the presenter’s dilemma.

Winnicott also implies caution about clever interventi-ons - whose needs are being met?

How might it disrupt the play of the group? How do I achieve a balance between providing the space

to play and directing the play through interventions? I do not want to hover; yet, I do not want group mem-

bers to feel abandoned. It is a delicate balance.Reframing Balint group leadership to incorporate

Piaget’s epistemology provides a theoretical understan-ding of the importance of play as an adult to develop new understandings.

Winnicott reminds us that not everyone has equal ac-cess to their own spontaneity or the capacity for genuine play with others.

Within this framework, leaders may now include thou-ghts and questions about supporting, guiding, empowering and not interfering in the group’s ability to play with the case - to play with all the variations of relationships within the struggle presented between doctor and patient.

*This paper was presented at the International Balint Congress in Heidelberg, 2013.

REFERENCES:1. Balint, M., 1957: The Doctor, His Patient and the Illness,

International University Press, New York2. Furth, H., 1969: Piaget and Knowledge: Theoretical

Foundations, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ3. Hook, Stephen Spielberg, TriStar Pictures, 1991, film4. Tuber, S., 2008: Attachment, Play and Authenticity: A

Winnicott Primer, Jason Aronson Inc., New York


Referate

DEPRESIA ŞI SUICIDUL LA COPII ŞI ADOLESCENŢI ÎN UNGARIA 2000-2010n Dr. Kalmár Sándor, M.D., Ph.D, Kecskemét, Ungaria

Moto: „Pierim în mii de feluri deşi la fel ne naştem. Cumplite sunt suferinţele noastre şi unică-i izbăvirea.”

Abstract: Suicide and depression in hungarian adolescents. 2000-2010.There is no other social phenomenon, so much unexplained, meaning such an individual fate, so tragic, painful, and unrea-sonable, so difficult, contradictory and mystified like suicide. It is especially true among the adolescent suicides. The author examined the children and adolescents suicides in past decade. The number of suicides in Hungary was fluctuant, but always high in the last century. Suicide among young people is one of the most serious public health problems. Between 2000 and 2010 years 1395 young people, 1150 males and 245 females, lost their lives due to suicide in Hungary. Among adolescent suicide was the first leading cause of death in 2009 and 2010. Boys committed suicide 3.6 times more often among 15-19 year old group than girls in 2000, and 2.2 times more often in 2010. Boys committed suicide 5.0 times more often among 20-24 year old group than girls in 2000, and 5.9 times more often in 2010. Retrospective data suggest that approximately 90% of children and adolescents who commit suicide have current unrecognized and untreated psychiatric disorders. Among the mental disorders, major depressive disorder has the highest relative risk. Of psychopathological symptoms, negative mood, hopelessness, interpersonal problems, ineffectiveness, anhedonia, negative self-esteem, impulsiveness, self-respect distur-bances, suicidal ideation, negative life events, family and environmental factors also play a great role.The intervention to decrease depressive disorders and increase the coping skills among adolescents should be effective suici-de prevention strategies. To make this question more difficult that the number of child psychiatrists are extraordinarily few, so the parents of problematic child are not able to turn to a child-psychiatrist. The primary prevention is the most effective method but, its efficiency is questionable if there is no effective mental nurturing from early childhood both in the family and in the kindergarten and school. Keywords: suicide, adolescent, depressive disorder, hopelessness, prevention

Rezumat: Suicidul şi depresia la adolescenţii maghiari. 2000-2010Nu există vre-un fenomen social atât de puţin explicat, cu atât de multă însemnătate pentru destinul individual, atât de tragic, dureros şi ilogic, atât de dificil, contradictoriu şi mistic ca suicidul. Mai ales dacă are loc la adolescenţi. Autorul a exa-minat suicidul din ultimul deceniu la copii şi adolescenţi. Numărul sinuciderilor în Ungaria a fost fluctuant, dar întotdeauna mare în secolul trecut. Suicidul printre tineri constituie una din cele mai serioase probleme de sănătate publică. În perioada 2000-2010 în Ungaria şi-au pierdut viaţa în urma suicidului 1.395 de tineri dintre care 1.150 băieţi si 245 fete. Între 2009-2010 suicidul a fost prima cauză de decese printre adolescenţi. În 2000, în grupa de 15-19 de ani băieţii au comis suicid de 3,6 ori mai des decât fetele iar în 2010 de 2,2 ori mai des. În 2000, în grupa de 20-24 de ani ani băieţii au comis suicid de 5,0 ori mai des decât fetele, iar în 2010 de 5,9 ori mai des. Datele retrospective sugerează că aproximativ 90% dintre copii şi adolescenţii care comit suicid au boli psihice nedetectate şi netratate. Printre bolile mentale, cele depresive majore poartă riscul relativ cel mai mare. Printre simptomele psihopatologice au un mare rol starea sufletească negativă, lipsa speranţei, problemele interpersonale, ineficacitatea, anhedonia, aprecierea de sine negativă, impulsivitatea, respectul de sine alterat, ideaţia suicidală, evenimentele negative din viaţă cât şi familia şi factorii de mediu. Intervenţiile vizând diminuarea bolilor depresive şi de creştere a aptitudinilor de a face faţă pot fi strategii eficiente de prevenire a suicidului. Situaţia e mai gravă din cauza numărului extraordinar de mic de psihiatri de copii, părinţii neavând posibilitatea de a apela lesne la un asemenea specialist. Prevenţia primară este metoda cea mai efectivă, dar, eficienţa sa este dubitabilă dacă nu există o educaşie men-tală din fragedă copilărie atât în familie cât şi în grădiniţă şi şcoală. Cuvinte cheie: suicid, adolescent, boli depresive, lipsa de speranţă, prevenţie

Referate RefeRate

Anual în Europa mor 13.500 ti-neri în urma suicidului şi mai mult de 200.000 tineri mor în întreaga lume. Numărul sinuciderilor în rândul tinerilor a arătat o tendin-ță oscilantă într anii 2000-2010. 1334 de tineri între 15-24 ani şi-au pierdut viața din cauza suicidului. Dintre aceştia 1100 au fost bărbați şi 230 femei. În mod normal nu ar

fi trebuit să moară! Între anii 2000-2010 în această grupă de vârstă principala cauză a mortalității a fost suicidul.

Suicidul este o problemă gravă şi în rândul adulților ti-neri. Între anii 2000-2010, 2858 de adulți tineri între 25-34 ani şi-au perdut viața în urma suicidului. Dintre aceştia 2414 bărbați şi 444 femei. În această grupă de vârstă suici-dul a reprezentat 19,68% din toate cauzele de deces în anul 2000, iar în anul 2010 acest procent s-a ridicat la 23,43% (din care 20,06 bărbați şi 13,07 femei).

Nu există un consens între cercetători în evaluarea core-lației dintre tulburările mentale şi suicid. Reperele principa-le se conturează în felul următor:

-suicidul şi unele boli mentale pot avea o etiologie comună.

-suicidul şi tulburările mentale pot fi alternativele unul alteia

-suicidul poate fi o consecință directă a unor tulburări mentale: post,-hoc,-ego propter. (după,-deci,-din cauza lui).

-suicidul este consecința conviețuirii cu anumite boli mentale.

-suicidul poate fi o consecință a tratamentului fiind un factor nociv iatrogen, dar şi o consecință al unui tratament inadecvat, insuficient sau necorespunzător. (Mishara şi Chagnon 2011)

Suicidul este un fenomen social care se manifestă în des-tinul individual (Pethö Bertalan, 1989). Nu mai există nici un alt fenomen social atât de complex care să se manifeste în destinul individului (Pethö Bertalan, 1989). Este şi o pro-blemă gravă de sănătate publică. Nimic nu este mai inex-plicabil, mai dureros de neânțeles, contradictoriu şi mistic ca suicidul! Afirmația este valabilă mai ales pentru suicidul tinerilor. Suicidul nu înseamnă numai pierderea vieții dar este şi o puternică traumă psihică pentru membrii familiei pentru prieteni. Produce pierderi materiale micro şi macro-sociale. Este tragic şi pentru medicul care îşi pierde un bol-nav în acest mod.

CAUZE PRINCIPALE

1. Factori genetici2. Tendință reformatoare, mentalitate protestatară3. Influența modelului4. Influența artei 5. Agresivitate mascată6. O atitudine de acceptare a suicidului din partea opiniei

publice7. Boli psihice nediagnosticate şi netratate8. Alcoolismul şi abuzul de alcool9. Lipsa unui ajutor interpersonal adecvat10. Afecțiuni neuropsihologice11. Factori psihosociali nedoriți (evenimente de viață negative,

criza economică globală), cauze economice nedorite(lipsa sau nesiguranța locului de muncă, izolare, acces uşor la mijloace letale, stress psihosocial grav acut sau cronic)

12. Lipsa de speranță13. Modificări sociale rapide, urbanizare intensă, dezinte-

grare socială 14. Efectele negative ale internetului. 15. Dezintegrarea familiei tradiționale16. Povară psihologică apăsătoare asupra căsătoriilor, a fe-

meilor şi a familiilor, creşterea numărului de divorțuri.17. Plasă socială inadecvată18. Dezinteres şi indiferență din partea clasei politice față

de prevenirea suicidului19. Lipsa unor propuneri raționale de prevenire al suicidului20. Indiferența medicilor de familie şi a specialiştilor față de

prevenirea suicidului21. Lipsa unui Progam Național de Igenă Mentală.22. Lipsa Institutelor de Psihiatrie23. Sistemul de asistență psihiatrică slab dezvoltat, în dez-

integrare şi distrucție24. Sprijin sufletesc deficitar, cauze spirituale, pasivitate din

partea Bisericii25. Cauze necunoscute

Problemele emoționale serioase şi de lungă durată din co-pilărie şi la vârsta adultă au consecințe grave:-scăderea performanței individuale-izolare-eşec şcolar-comportament de risc: drog, tutun, promiscuitate, alcool-probleme sanitare-apariția unor simptome psihosomatice-apariția unor simptome psihopatologice-suicid/autoagresiune.


Referate

GRAFICE STATISTICE:


Referate

FACTORI PROTECTORIÎn prevenirea dezvoltării unor boli depresive la adoles-

cenți un rol protector important îi revine mediului şcolar şi asistenței sanitare. Un procent de 37,8% din profesorii din Ungaria nu posedă cunoştiințe suficiente cu privire la com-portamentul suicidar, şi doar un procent de 12,5% posedă aceste cunoştiințe şi pot trata problema în mod corespun-zător (Volentics 2003).

FACRORI SPIRITUALI DE PROTECŢIE Credință, Speranță, Dragoste, recunoaştere, adorație,

milă ,spovedanie, pocăință, iertare, gratitudine, dragoste, ură, îndrăzneală, mânie, milă, izbăvire, spirit de sacrificiu, sacrificiu, vigilență.

CLASIFICAREA HOLISTICĂ AL FACTORILOR DE RISC

PACTUL DE LA BRUSSZEL

DEPRESIA LA COPII ŞI ADOLESCENŢI ÎN UNGARIA

Pe baza unor cercetări epidemiologice s-a arătar că in-cidența depresiei la copii este de 3-5%, la adolescenți de 7-12%, la adulți tiner de 17-25%. Prognosticul este mai ne-favorabil decât la adulți, asociindu-se mai frecvent cu fo-losirea de substanțe psihoactive şi cu un comportament autodistructiv față de cei care nu suferă de depresie. Există o prevalență crescută şi în continuă creştere a bolilor psiho-somatice şi a tulburărilor de comportament. Aztăzi 24,7% din tineri prezintă o tulburare de comportament sau boală psihică care necesită tratament.Prevalența simptomelor de depresie este de 15-20%. Pedagogii care ar recunoaşte aceste simptome ar avea un rol important în prevenirea lor (Pászthy 2005).

Important ar fi descoperirea markerilor biologici ai de-presiei care ar putea să complecteze investigațiile psihia-trice şi ar putea dovedi în mod obiectiv prezența depresiei. Aceşti markeri ar avea o valoare deosebită dar cercetarea lor nu a condus la nici un rezultat.

Un fel de Graal Sfânt al psihiatriei ar fi un test de sânge care ar înlesni diagnosticul depresiei scăyând semnificativ şi stigmatizarea bolnavilor depresivi. În practica de toate zilele o metodă screeing ar fi foarte utilă

91% din persoanele care comit suicid - copii şi adulți ti-neri - suferă de depresie nediagnosticată şi netratată. Din-tre tulburările mentale depresia predispune cel mai mult la suicid.


Referate

ASISTENŢA PSIHIATRICĂ PENTRU COPII ŞI ADO-LESCENŢI ÎN UNGARIA

În anul 2010 au fost înregistrați la Ambulatoriul de Psi-hiatrie (copii şi adolescenți) 13958 de pacienți, dintre care 9212băieți şi 4746 fete, în timp ce numărul psihiatrilor NPI a scăzut de la 110 în 1999 la 47 în 2010, iar numărul total de bolnavi în evidență este de 18.871 (Yearbook of Health Statistica 2010).

INCIDENŢA FANTEZIILOR ŞI TENTATIVELOR DE SUICID ÎN COPILĂRIE ŞI ADOLESCENŢĂ

În rândul copiilor şi adolescenților fanteziile şi tentative-le de suicid apar într-un procent de 60-70% (Kovács şi co-lab., 1993). Mitchell şi colab. afirmă că, 39% din copii depre-sivi au avut o tentativă de suicid. După Baji şi colab. (2009). dintre fetele de 7-14 ani cu depresie 43,7% au avut gânduri de suicid iar dintre băieți 36,5%.

AUTOAPRECIERE NEGATIVĂ DEPISTATĂ

• Kiskunhalas: băieți 42%, fete 56,1%• Kecskemét: băieți 35,0%, fete 50,7%• Budapesta: băieți 30,9%, fete 36,5%

FACTORI DE RISC MAI IMPORTANŢI PENTRU SUI-CID ÎN ADOLESCENŢĂ

• Îmbolnăviri psihiatrice (tulburări de percepție, tulbu-rări depresive, folosirea unor substanțe psihoactive, alcool)

• Prezența unui eveniment negativ de viață • Prezența factorilor de risc spirituali (lipsa speranței, lip-

sa credinței şi a iubiri)• Factori culturali şi sociali (statut socio-economic scă-

zut, /exceptând populația romă/, nivel cultural scăzut, dezrădăcinare, analfabetismul mental).

• Modele familiale distructive, evenimente traumatice, abuz, fenomene de viață negative în copilărie.

• Comportament agresiv, impulsivitate, iritabilitate, gân-dire rigidă, coping deficitar, tulburări de identitate.

DEPRESIE ŞI SPIRITUALITATE

Un rol important în apariția depresiei şi suicidului la vâr-stă tânără îl are spiritualitatea,

tinerii depresivi fiind preocupați foarte mult de proble-ma vieții şi a morții.

POSIBILITĂŢI DE PREVENŢIE A SUICIDULUI

SIMPTOME IMPORTANTE PE CARE PROFESORII AR TREBUI SĂ LE OBSERVE

Scăderea neaşteptată şi nemotivată a performanței şcolare, insucces, absenteism şcolar. Preocupări legate de moarte, viață, suicid. Afirmații de genul „nu aş lipsi nimă-nui dacă aş muri! Colecționarea unor mijloace şi metode de suicid, dăruirea inoportună a unor obiecte cu semnifica-ție personală, amenințarea cu suicidul, modificări grave de dispoziție, retragere, izolare, crize de plâns, nefericire, dis-perare, supărare, lipsă de speranțăâ, senzație de abandon, instabilitate marcată, agresivitate, scăderea interesului, pa-sivitate, instabilitate emoțională marcată, căutarea riscului, sensibilitate, supărare pentru o pierdere gravă, conflicte familiale provocate de stress, deces sau suicid în familie, moartea unui prieten apropiat, decepție în dragoste, rupe-rea unor relații, dispariția unei persoane. Ruperea unei pri-etenii fără motiv vizibil, schimbări care afectează relația cu colegii şi prietenii, reducerea activității extraşcolare, renun-țarea la sport şi alte activități, neglijarea propriei persoane, acuze şi simptome fizice sau psihice, tulburări de alimenta-ție, consum crescut de alcool şi substanțe psihoactive, pro-miscuitate, conducerea periculoasă a autovehiolelor.


Referate

RECOMANDĂRI

• Consolidarea sănătății mentale al personalului şcolar• Creşterea autoaprecierii şi a stimei de sine a elevilor cu

respectarea demnității umane.• Creşterea nivelului educațional în şcoli.• Încurajarea elevilor în exprimarea sentimentelor• Prevenirea brutalității şi a bătăi• Cunoaşterea căilor de acces la ajutor de specialitate • Comunicarea cinstită cu copii• Îmbunătățirea capacității de comunicare al personalului şcolar

• Recunoaşterea imediată a pericolului de suicid şi contra-cararea eficace

• La copii cu risc suicidar, îndepărtarea tuturor ustensilelor care ar putea ajuta la suicid

Elaborarea unor metode de urgență în fiecare şcoală care trasează acțiunea în cazul pericolului de suicid (ce face directorul, profesorul sau alt personal şcolar, medicul, asis-tentul psihologul şcolii, părinții şi colegii de clasă. Pregăti-rea profesorilor în recunoaşterea simptomelor presuicida-re ca să poată interveni în timp util.

TREATMENT-RESISTANT BIPOLAR DEPRESSION ASSOCIATED WITH MULTIPLE ORGANIC CEREBRAL ALTERATIONS - CASE REPORTn Prof. Dr. Mirela Manea¹ʼ²; Sef Lucrari Dr. Bogdan Patrichi¹ʼ²; Maria G. Puiu¹ʼ²; Alina Frunza²; Neluta Tranca²; Mihai Teodor² (¹UMF “Carol Davila” – Bucuresti, ²Spitalul Clinic de Pishiatrie “Al. Obregia” Bucuresti)

Rezumat: Depresia bipolară rezistentă la tratament asociată cu multiple afectări cerebrale - prezentare de caz Majoritatea studiilor arată că 20% din pacientii deprimaţi sunt rezistenţi la tratament. Este important să evaluăm corect depresia rezistentă la tratament şi să diferenţiem pacienţii rezistenţi de cei cu o condiţie medicală nediagnosticată.Scopul nostru este de a atrage atenţia asupra cauzelor depresiei rezistente la tratament, prezentând cazul unui pacient cu un episod depresiv major prelungit, care a fost ulterior diagnosticat cu atrofie corticală globală moderată şi flux redus in sinusurile transvers şi sigmoid, asociate cu tromboza venei centrale a retinei. Acesta este cazul unui bărbat de 51 de ani, fară istoric medical si cu antecedente de tulburare bipolară. Primul episod de manie a fost in 1990, cu recuperare completa şi fară recăderi. Primul episod depresiv major a fost in 2009, pacientul fiind tratat cu antidepresive. Simptomatologia depresivă a reapărut la începutul lui 2011; pacientul a urmat multiple scheme de tratament, fară ameliorarea semnificativă a simptomatologiei. Pacientul s-a internat in clinica noastră în februarie 2012 cu simptome de depresie severă. În timpul internării a fost diagnosticat cu tromboză de vena centrală a retinei. Examinarea CT a fost normală insă examenul RMN a evidentiat atrofie corticală globală moderată si flux redus in sinusurile transvers si sigmoid. Pacientul a fost externat si indrumat către Neurologie, unde se afla in curs de evaluare medicală.Acest caz subliniază imporţanta unei evaluari somatice adecvate si a unei abordări interdisciplinare a pacienţilor cu depresie rezistentă la tratament.Cuvinte Cheie: depresie bipolară; organicitate; rezistenţă la tratament.

Abstract: Most studies indicate that about 20% of depressed patients remain resistant to treatment. It is important to pro-perly assess the treatment-resistant depressed patients and to separate the truly refractory patients from those with an undiagnosed medical condition.We aim to increase awareness regarding the etiology of treatment-resistant depression, by reporting a case of a patient


Referate

suffering from a prolonged major depressive episode, who was later diagnosed with moderate global cortical atrophy and reduces blood flow in certain areas of the brain, associated with thrombosis of the central vein of the retina. This is the case of a 51 year old man without medical history and a history of bipolar disorder. The first manic episode was in 1990, with full resolution and no recurrences. The first major depressive episode was recorded in 2009 and the patient was treated with antidepressives. The depressive symptoms reappeared at the beginning of 2011; the patient received multiple medications, with no significant resolution of the symptoms . The patient was admitted in our clinic in February of 2012 with severe depressive symptoms. During admission, he was diagnosed with thrombosis of the central vein of the retina. The CT scan was normal but the MRI showed moderate global cortical atrophy and reduces blood flow in the right transvers and sigmoid sinus. The patient was discharged from our clinic and referred to a Neurology Department, where he is currently being investigated.This case underlines the importance of proper somatic evaluation and interdisciplinary approach of patients suffering from treatment resistance depression.Key Words: Bipolar depression; organic condition; treatment resistance.

Depression is a complex disor-der, involving all functions of the psyche. Its devastating effects on the patients, their loved ones and all of society are indisputable. Each year, approximately 20 milli-on people suffer from depression, and it is estimated that by the year 2020, depression will become the second cause of morbidity in the

adult population. (http://www.who.int/mental_health/management/depression/definition/en/)

Most of the short-term studies indicate that about 20% of depressed patients remain resistant to treatment. De-pression may be considered resistant to treatment when at least two trials with antidepressants from different phar-macologic classes (adequate in dose, duration, and compli-ance) fail to produce a significant clinical improvement. (1)

Among different causes of treat resistant depression, such as a non-adequate adherence to treatment or asso-ciated psychiatric illnesses (2), comorbidity with a medical illness may be the case in up to 50% of patients, according to some authors (3). Still, depressed patients are not fully investigated for underlying medical conditions.

Therefore, it is important to properly assess the treat-ment-resistant depressed patients and to separate the truly refractory patients from those with an undiagnosed medical condition. (4)

We aim to increase awareness regarding the etiology of treatment resistant depression, by reporting a case of a patient suffering from a prolonged major depressive epi-sode, who was later diagnosed with moderate global corti-cal atrophy and reduces blood flow in certain areas of the

brain, associated with thrombosis of the central vein of the retina.

This is the case of a 51 year old man with no signifi-cant medical history and a prior history of psychiatric ill-ness going back 20 years, who was admitted to our clinic in February of 2012 with depressive mood, anxiety, anhedo-nia, spontaneous and voluntary attention deficit, ideation of incapacity, futility and guilt, hypersomnia and reduced output performance.

No significant data was revealed in his family history, nor in his medical history. The patient was not known to suffer from any major medical condition in his lifetime, and he had had no surgical interventions, except for an appendec-tomy. He is a non-smoker, with no history of alcohol abu-se, married, with one adult-aged daughter, with a strong support system and stable employment as a skilled worker.

The first episode of the disorder was recorded in 1990, the patient received lithium for two years with full reso-lution of symptoms and no recurrences. The first major depressive episode was recorded in 2009, the patient was treated as an outpatient with several antidepressives, first with tricyclics (TCA)- Doxepine, later switched to a se-lective serotonin uptake inhibitor (SSRI) - Paroxetine. In addition to the antidepressive drugs, the patient received a benzodiazepine (Bromazepam). After approximately 4 weeks of treatment with Paroxetine 20mg/day, the patient experienced hypomanic symptoms and the treatment was discontinued with full resolution of the symptoms. The de-pressive symptomatology reappeared at the beginning of 2011, dominated by severe mixed insomnia, hyperphagia and avolition. The patient received 150mg of Trazodonum/


Referate

day, augmented with Aripiprazol, 10mg/day. This treatment was administered for six months, but was later discontinu-ed due to the patient’s lack of response, and switched to Quetiapinum XR 600mg/day, associated with Na valproate, 1500mg/day and Lorazepam, 1,5mg/day, with no signifi-cant resolution of symptoms.

The patient was admitted to our clinic in February of 2012 with depressive mood, anxiety, anhedonia, sponta-neous and voluntary attention deficit, ideation of incapa-city, futility and guilt, hypersomnia and reduced output performance.

The psychiatric evaluation revealed reduced mimics and gestures, anxious attitude, motor and verbal retarda-tion, absent spontaneous speech, short, evasive answers, global attention deficit, no apparent memory deficit (MMSE=29/30), depressed mood, global anxiety, anhedo-nia; a tendency to passive social withdrawal; fatigability. The patient’s thought content was prevalent with depre-ssive ideation of incapacity, guilt and hopelessness. Also the patient felt persecuted by work-colleagues and by his family, but not to a delusional degree. His overall functio-ning was significantly low. Also, his instinctual behavior was impaired, with hypersomnia (12-14 hours/night) and hyper-fagia with secondary weight gain (15 Kg in one year). The patient had a partial insight into the symptoms and their severity.

He received Agomelatine, 25mg/day augmented with Aripiprazol, up to 20mg/day, Na valproate 1500mg/day and Clonazepam, 2mg/day for two weeks with only a slight im-provement of hypersomnia, and the Agomelatine was swit-ched to Escitalopram up to 20mg/day, with no significant improvement. The patient developed a slight extrapyra-midal syndrome, with bradikinesia, hypertonia, tremor of the extremities, and globally diminished osteo-tendinous reflexes.

Approximately one month after admission, the patient reported abrupt vision blurring of the right eye and was immediately directed to an ophthalmologist, who diagno-sed him that same day with thrombosis of the central vein of the retina. The administration of Aripiprazol was stop-ped immediately, the Escitalopram was reduced to 10mg/day, and the patient was sent that same day to a neurovas-cular department, where he received indication for an an-giographic examination, performed a day later. It revealed a normal status of the right vascular network of the brain.

The patient also underwent a cardiologic evaluation, which was within normal limits, except for dyslipidemia. He was recommended a treatment with Rosuvastatine, 20mg/

day, and a cerebral CT scan for a possible intracranial ex-pansive process with compression on the right eye. The CT scan was performed that same day. The result was normal, except for a possible right spontaneous hypodense pontine paramedian lesion. A native MRI examination was perfor-med three days later, which revealed an absent circulato-ry flow in the transvers and sigmoid sinuses on the right side, replaced by a structure in T2 hyper signal and FLAIR T1 heterogeneous hypo signal, possibly chronic thrombo-sis. Also, the MRI scan revealed moderate global atrophy. This result however does not present a significant diagnos-tic value due to the lack of a previous MRI evaluation for comparison. (see picture bellow)

The blood analyses (HLG, CBC and coagulation panel) were within normal limits.

The Escitalopram was switched to Duloxetine, 60mg/day and Quetiapinum XR, 300mg/day.

The patient was discharged from our clinic two days after the results of the MRI scan were available, and immediately referred to a Neurology Department, for further investiga-tion of possible causes for the pro-thrombotic status. The recommendation for psychiatric treatment at that time was of Duloxetine, 60mg/day, Quetiapinum XR 300mg/day, Na-valproate, 1000mg/day and Clonazepam 2mg/day.

The patient underwent investigations for primary or secondary thrombophilia (lupus, anti-cardiolipin IgG and IgM, anti-beta2 GPI, proteins S and C, anti-thrombin III) and dis/auto-immune pathology (HVB, HVC, C3and C4 com-plement, acute phase reactants, anti-nuclear factor, rheu-matoid factor, antibodies anti-DNAdc, anti-Ro, anti-La, an-ti-TPO). No conclusion is currently available regarding the cause of the thrombosis, further investigation is needed for other systemic pro-inflammatory conditions such as primary or secondary Sjögren syndrome or paraneoplastic syndrome. He was discharged from Neurology with a re-commendation to continue the anti-coagulation treatment he had received during admission to their clinic (an injecta-ble Low-molecular-weight Heparin) with the oral anti-coa-gulant Acenocoumarol until a conclusion is reached about the cause of thrombotic syndrome.

The patient was readmitted to our clinic three weeks la-ter with the same diagnosis and severity of the depressive symptoms. The dose of Duloxetine was raised to 120mg/day, the rest of the treatment remained the same. He was discharged two weeks later with a slight improvement, and the recommendation to continue the treatment as prescri-bed (Duloxetine, 120mg/day; Quetiapinum XR 300mg/day,


Recenzie de carte

RECENZIE DE CARTE

AŞCHII DE VIAŢĂ* (Crâmpei de amintiri ale unui psihiatru)n Veress Albert - Recenzie de dr. Csilla Moldovan, M.F. Mădăraş-Ciuc

Na Valproate, 1000mg/day; Clonazepam, 1mg/day). While no clear-cut diagnosis regarding the patients pro-

thrombotic status has yet been given, the severity of his depression has decreased once anticoagulation treatment was initiated. Though further investigation into his patho-logy is warrantied and therefore no direct causality can be established between his depression and his medical condi-tion, a relationship between the two should not be ignored.

This case underlines the importance of proper soma-tic evaluation and interdisciplinary approach of patients suffering from psychiatric illnesses in order to identify the etiology and underlying conditions leading to treatment resistance.

REFERENCES:1. A. Little: “Treatment-resistant depression.” Am Fam

Physician. 2009 Jul 15; 80 (2):167-72.2. Rafay Atiq: “Treatment-Resistant depression.” Hospi-

tal Physician Board Review Manual, Psychiatry, 2011, Vol.10, Part 1, pg.2-7.

3. Hall RC, Gardner ER, Popkin MK, et al.: “Unrecognized physical illness prompting psychiatric admission: a pro-spective study.” Am J. Psychiatry, 1981, 138:629–35.

4. Souery D., Papakostas G.I., Trivedi M.H.; “Treatment-resistant depression.” J. Clin. Psychiatry 2006, 67(suppl. 6):16-22.


Recenzie de carte

S-A ÎNTÂMPLAT ÎN PRIMUL AN DE DUPĂ MAREA FOAMETE...

Într-o lună toridă de vară a anului 1948 era cât pe ce ca Berci să vadă lumina zilei sub nucul din curtea casei strămo-şeşti. Chiar dacă nu s-a întâmplat aşa, născându-se în final ca toți oamenii obişnuiți, în tihna unei cămăruțe, va povesti mai în glumă mai în serios, că s-a născut la poalele nucului din grădină.

Din fotografia de nuntă a părinților ne privesc doi tineri, puțin speriați. Un bărbat tânăr, foarte serios şi o femeie mai mult fetiță, cu ochi mari visători. În sufletul ei s-a cuibărit taina talentului care s-a revărsat cu prisosință peste gene-rații asupra fiului, apoi al nepotului. Nici trei luni nu împlini-se Berci când tatăl îşi încarcă avuția: femeia, copilul, câteva vase de bucătărie şi o plapumă (moştenită apoi de fiul lui), şi pleacă să trăiască într-o locuință de serviciu, spoită doar pe dinăuntru, pe valea Cofului, undeva lângă Deda-Bistra.

Chiar dacă viața părinților e grea, micuțul se bucură de soare şi aer curat. “Moştenitorul tronului” – cum îl numea cu mândrie tatăl lui - este hrănit cu lapte de vacă, scăldat în apele pârâului (aflat la 400 m, de unde apa era adusă cu un vas de 2 litri) devine durduliu şi rotofei, cramponându-se de viață cu amândouă mâinile.

Bunica din partea mamei le aduce un dar prețios: o vă-cuță de lapte. Rózsi, aşa se numea văcuța, supraviețuieşte în acea iarnă cu furajele pregătite pentru cerbi de tatăl lui, pădurar la districtul din Valea Cofului. La nouă luni autorul face dovadă de talent în cea ce priveşte mersul în patru labe, dar şi de un deosebit instinct de conservare. Între timp gospodăria sporeşte cu încă trei vaci şi doi purcei. De acum se pot socoti oameni înstăriți

LUMEA COPILĂRIEI

O altă poză. În brațele părinților, “Moştenitorul” râde la viață, e durduliu, vesel şi probabil greu de ținut nemişcat chiar şi pentru o clipă. Anul 1950 îi găseşte la Răstolița. Ave-rea lor sporise cu o scroafă de dimensiunea unui vițel. Berci este adesea lăsat în curte în timp ce mama trebăluieşte în bucătărie, sperând că băiatul va acumula dozele necesare de vitamină D din razele de soare care se revarsau cu priso-sință, să-I trateze rahitismul. Numai că, în curte este atacat de scroafă şi salvat în ultimele momente de mama lui, care a auzit strigătele lui disperate, căci striga din toți rărunchii când scroafa începu-se să-i muşte picioruşele. Mama cu-prinsă de panică nu va uita nici până la moarte întâmplarea

aceea. ”(Cu părul grizonat de ani mi-am permis câteva idei morbide, întrebându-mi părinții: ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fost devorat atunci de scroafă, iar ei atribuind dispariția mea unei răpiri, m-ar fi transformat în neştiință de cauză în şuncă şi cârnați? Chiar şi după 50 ani se îngrozeau la auzul acestei posibilități”).

Copilăria lui e scăldată în soare, în clipocit de apă dar e bântuită de vise, simple e drept, câte o prăjitură, înghețată, struguri. Câte bunătăți pentru un copil! Dar şi cele mai sim-ple dorințe se lovesc de un obstacol la fel de simplu: lipsa banilor! De aici pofta candidă a unui copil, ascunsă printre amintirile adultului. Copilul care pofteşte, pretinde prescu-ră chiar şi la ceremonia de comemorare de la moartea lui Stalin. Constată în ciuda şuşotelilor îngrozite a celor mari că: „Ce om sărac trebuie să fie mortul că nici prescură nu se dă la înmormântarea lui!” Şi nu înțelege de ce trebuie să plângă pentru un om cu care nu a vorbit niciodată, nu l-a cunoscut şi nici măcar o prescură nu primeşte de la nimeni la înmormântarea lui. Şi i se mai spunea şi „tată”. Da ce, tre-buie un copil să aibă doi tați dar nici o prescură? Mergeau împreună cu sora lui cu plăcere la înmormântări, cocoțați în căruța preotului ortodox. Prescura şi lumânarea primită erau atunci adevărate comori. Mama îi trimitea şi la bise-rica ortodoxă spunându-le: „Dumnezeu vă ascultă ruga în orice biserică!” Dar Dumnezeu îşi întoarce uneori fața de la copiii lui! Difteria s-a furişat ucigaş tăcut în casa lor de la Aluniş. Băiatul supraviețuieşte iar fetița moare. Întâlnirea cu moartea trezeşte dorința de a o nimici! Berci simte pen-tru prima dată chemarea de a deveni medic, de a învinge moartea. ”De câte ori am dat nas în nas cu moartea altora, cu moartea mea” Nopți nedormite sunt martore frământă-rilor mele: oare nu am omis ceva, nu am greşit tratamentul bolnavilor pe care i-am pierdut?”

Copiii se desprind cu munca de la o vârstă fragedă. Du-minica e zi de piață, acolo se pot vinde tot felul de bunătăți: ouă, lapte bătut, unt şi smântână. Rolul de precupeț îi vine ca o mănuşă băiețelului, se bucură de aprecierea unanimă a cumpărătorilor dar şi a părinților bucuroşi de câştig. Bă-nuții primiți de la părinți treceau în buzunarul lui Tanti Cru-cița cea şchioapă - vânzătoarea de înghețată. Poartă însă în el spirit de negustor şi începe cu ea un negoț mai aparte, ouă în schimbul înghețatei. Numai că asta se face în detri-mentul producției de ouă din ogradă. Din vorbe purtate de vânt, mama îşi dă seama cum stau lucrurile. Nu îl bate, nu îl ceartă, explică doar sensul adevărat al cuvântului: Onoare! Niciodată nu au mai dispărut ouă din ogradă, s-au înmul-țit în schimb în cuibar, căci el aducea ouă de la vecini (tot mai era bântuit de spiritul negustoriei) ca să aibă şi ei găini


Recenzie de carte

ca ale vecinului. La porunca mamei trebuie să renunțe şi la această practică negustorească pentru că, nu este una onorabilă. Cu asta s-a cam pus capăt activității lui de fermi-er! Multe minuni, multe isprăvi năstruşnice au presărat anii copilăriei! Viața nu era uşoară, dar părinții, oameni căliți în lupta cu greutățile zilnice, şi-au învățat copii câteva lecții de viață pe care ei nu le vor uita niciodată.

“Eram descurcăreț, am fost însărcinat cu aprovizionarea din magazinul sătesc. Într-o zi am fost trimis cu o bancnotă de 25 de lei la aprozar pentru cumpărături. Cum ne cum, am pierdut bancnota. Numai că la nenea Lirca cerea bani pentru cumpărături! Am cerut verdețurile apoi cu mâna întinsă am aşteptat restul din cei 25 de lei. Eu m-am com-portat ca şi cum i-aş fi dat acei bani! Nici prin minte nu i-a trecut că, un puşti îi poate trage clapa, şi aşa cum se cuvine, mi-a dat frumos restul. (de abia în 1959, când ne-am mutat la Aluniş, am mărturisit acasă cele întâmplate. Chiar dacă anii au trecut tatăl meu a înapoiat banii pe care eu îi înca-sasem pe nedrept. Simțul onoarei i-a impus achitarea dato-riei! Pilda pe care mi-a servit-o nu am uitat-o toată viața!)

LECŢII TIMPURII DE VIAŢĂ

O poză cu trei bărbați: bunic, tată, fiu, continuitate, dâr-zenie, seriozitate, convingerea din privire că viața trebuie luată în piept. Trei generații!”

Viața înseamnă muncă, iar educația pentru muncă şi prețuirea banului câştigat nu poate fi începută destul de devreme. În virtutea acestui crez a fost dat de timpuriu la lucru în vacanțele de vară. Abia terminând clasa a doua, nu era de mirare că îi stătea mintea mai mult la joacă decât la lucruri serioase. În orice caz, nu la măturatul curții centrului de colectare a fructelor de pădure unde fusese dat să lucre-ze! Când şeful sătul de joaca lui, se plânge părinților, aceştia nu-l bat ci, pregătindu-i frumos trăistuța îndesată cu un co-dru de mămăligă, îl trimit în lume, în pribegie, spunând că, nu au nevoie acasă de un astfel de copil!

“Dacă nu au nevoie, nu au nevoie, m-am gândit eu în sinea mea, înghițindu-mi lacrimile. Nu aş fi plâns pentru nimic în lume! Nu-i nimic o să plângă ei după mine când nu o să .mai fiu! Aşa voi pleca că nu o să mă mai găsească niciodată!’’ M-am cuibărit la poalele unui alun şde pe un dâmb din apropierea casei, şi de milă ce îmi era de mine, am adormit.

Beeeerci, Beeeeeeercişor...asemenea strigăte m-au tre-zit din somn. Soarele stătea să apună. Aruncând o privire printe ramuri mi-am văzut părinții venind. Scrutau împre-jurimile, îmi strigau numele, mă căutau. Ahhhhaaa, am zis

în sinea mea. Acum au nevoie de mine! Sigur, curtea trebu-ie măturată din nou, scos gunoiul din grajd, cărată apa din Mureş, plivită grădina, dusă vaca la păscut...Şi i-am lăsat să mă caute!

Foamea m-a făcut să îmi aduc aminte de averea mea din traistă: bucățica de mămăligă. Am început să-o molfăi liniştit. Autocompătimirea de mai înainte s-a transformat în ranchiună. Trebuia să-mi dea drumul de acasă? Acu nu au altceva de făcut decât să mă caute! O şi făceau, şi cu câtă repeziciune...Fugeau de a lungul şinelor nu cumva să mă găsească făcut zob lângă ele. Nu m-a făcut zob trenul! Iarba rea nu piere! Disperați, obosiți, s-au aşezat să-şi tra-gă sufletul. Atunci mi-a văzut mama pantalonii mei roşii scurți ițându-se pe panta dealului dintre tufele unde mă ascundeam...Au venit în fugă, m-au luat în brațe, m-au mângâiat...Slugă nu m-au mai dat niciodată. Mi-au păstrat în schimb traista, pe urmă am păstrat-o şi eu multă vreme încă. Învățătură de minte şi mărturie pentru ca să nu uit ce e voie să faci şi ce nu!

Viața era totuşi frumoasă! Picnicuri muncitoreşti, cu mici şi bere, petrecerile din poenița dealului din apropiere, hârjonelile cu băieții, limpezirea hainelor spălate în Mureş cu baia şi masa de rigoare care o însoțea. Păscutul oilor, toamna fierberea magiunului din prune şi poveştile buni-cuței Varga, prima excursie la Reghin la târgul de vite. Apoi urmau şi lucruri mai serioase, ca învățătura şi şcoala. Pă-rinții şi-au dat seama că a rămâne lângă pământ nu este de viitor, îndemnau copii să plece din sat, să învețe ca să devină intelectuali.

“Părcă aud şi acum îndemnul tatălui meu: Învață băiete, să nu fi slugă la altul! Să nu fi tot timpul cu nasul în arătură! (lângă sicriul lui am devenit adult, m-am preschimbat din puradeu în voevod, am intuit sensul profund al învățăturii lui. Plângeam în hohote fără să-mi pese de părerea celor din jur. Mă liniştea doar ritmul ritului specific al bocetului. Am pierdut persoana de la care am moştenit cel mai mult în gene, gândire şi mod de acțiune, am moştenit simțul umo-rului, optimismul, rezistența şi dragostea de natură).

Anii copilăriei trec repede. Face primul pas pe cărarea devenirii. Ajunge licean împreună cu alți 12 copii din sat. Să fie oare numărul 13 cu noroc?

PERIPEŢIILE DIN PĂDURE

A fost şi muncitor forestier şi încă de timpuriu, de la sfâr-ştul clasei a patra, până târziu chiar şi în vacanțele din anii studenției.

“Prima dată am nimerit cele mai proaste condiții Adă-


Recenzie de carte

postul nostru a fost o colibă făcută din bârne aşezate sub forma literei -A-. Pe jos am pus cetină de brad, la întrare s-a făcut un foc care era vegheat pe rând de adulți. Focul ne ardea la tălpi, frigul îşi înfigea colții la şele. (atunci, acolo, dar şi-n locuința de serviciu nevăruită al părinților mei s-a furişat frigul în rărunchii mei cu răceala-i care înghețea şi apa din bucătărie, dăruindu-mi un reumatism de care nu pot scăpa nici în ziua de azi)”.

Pădurea avea tainele ei, proiectile rămase din război, chiar şi morții lui necunoscuți din care rămaseră doar oase-le spălate de ploi, albite de vânt. Munca grea modela cor-pul, niciodată nu a avut nevoie de body-building ca să-şi formeze bicepsii. Era tânăr, plin de entuziasm şi iubea mun-ca din pădure.

“Dacă cineva a fost vreodată în situații asemănătoare, cunoaşte acea vrajă cu care muntele atrage şi înlănțuie omul, în fața căruia mai mult sau mai puțin şi-a dezvăluit tainele.”

Prețuia muncitorii forestieri despre care scrie: “Lucrau de dimineața până seara. În linişte, mocăneşte, răbdători. Îşi astâmpărau foamea cu un pumn de brânză înfăşurat în mămăligă (boț), cu un deget de slănină, ceapă roşie, la oca-zii speciale cu pateu sau conservă de carne, ca să înlocu-iască energia pierdută. Masa era pentru ei o sărbătoare, prețuiau mâncare lor sărăcăcioasă. Iubea şi prețuia această muncă, dar voia mai mult de la viață. Aşa cum i se spunea mereu “Învață ca să ajungi Cineva!”

“Am citit foarte mult. Fără alegere, fără vreo povață în-țeleaptă, tot ce mi-a căzut în mână...Economisând banii de gustări, mi-am umplut dulapul de la cămin cu cărți cumpă-rate de la anticariat (tot nu aveam prea multe alte lucruri în dulap!). Acasă mergeam cu rucsacul şi plasele pline cu cărțile citite, făcându-mi astfel loc în dulap pentru alte cărți care vor veni. Mama nu putea să-şi închipuie de unde am bani pentru cumpărarea lor. Acele cărți au constituit funda-mentul bibliotecii mele de mai târziu.”

LA MEDICINĂ

După terminarea armatei se apucă serios de învățat. Un vis se perindă în fața ochilor: studenți cu halate albe pe braț. Visul mult visat se materializează, student în primul an dă nas în nas cu anatomia, şi foarte repede îşi dă seama că: “trebuie să înveți foarte mult la medicină” şi nu numai anatomie ci şi o mulțime de materii care nu vor fi nicioda-

tă folosite în viață. Stătea la cămin, pe lângă învățat avea timp şi de distracție: filme, teatru, concerte. Marea dragos-te nu se lasă prea mult aşteptată. Flacăra iubirii este atât de intensă că se hotărăsc să se căsătorească. Părinții, puşi în fața faptului împlinit, acceptă situația şi pornesc în cău-tarea unui cuib mai prietenos decât cel oferit de camerele de la căminul studențesc. A cumpăra o locuință la Târgu-Mureş în acele timpuri nu era uşor, chiar părea imposibil de realizat, numai că portițe de ocolire a legii existau şi pe atunci, iar cu ajutorul părinților, tinerii ajung proprietarii unei locuințe modeste. Berci este fotograf amatorîncă din liceu, apoi încet-încet devine fotograf “aproape” profe-sionist în anii de studenție. Fotografiile sunt şi o sursă de venit deloc neglijabilă pentru tânăra familie. În anul şase Berci îşi face debutul în ale jurnalisticii câştigând premiul I cu un eseu: “Căsătoria studențească - văzută de studenți” publicată în ziarul, - singura de acel gen în limbă maghiară - “Ifjumunkás”. Atunci începe colaborarea cu Cseke Gábor, redactorul şef al ziarului, cu un articol întitulat “Cum stai cu sănătatea?” Acest articol este inițiatorul unei rubrici de educație sanitară care se întinde pe o perioadă de 13 ani, în care a vorbit de subiecte tabu în acea vreme, cum ar fi masturbarea, ejacularea precoce, prevenția sarcinilor din adolescență, leucoree, căsătorie de probă ş.a. Face toate acestea într-un ziar al Uniunii Tineretului Comunist! Nu e de mirare că “onoarea de utecist” al ziarului nu m ai suportă asemenea imoralități! Ultimul redactor şef al revistei, Var-ga József, dă lovitura de grație însoțită de un epitaf ipocrit pe măsura moralei comuniste: “A îmbătrânit redactorul acestei rubrici, (avea 42 de ani), iar cu tinerii trebuie să vor-bească tot un tânăr” Tânărul care “promitea” era apoi un profesor universitar în vârstă de 63 de ani!

Anul şase se încheie cu o tabără la Castelul Lázár din Lă-zarea, unde se făceau săpături arheologice. “Din groapa de gunoi a cetății sapa a scos la iveală un ciob de teracotă din cele care odată serveau la încălzirea paturilor. Am făcut în gând un salt înapoi în timp, prin anii 1700, - ca şi cum aş fi trecut doar în vecini - să mă hârjonesc în patul încălzit a vreunei domnişoare Lázár. Din păcate, mamele şi pe atunci vegheau neostenite la virginătatea fiicelor! Trebuia să fug dacă nu vroiam să mă trezesc cu o binecuvântare biseri-cească pe umeri. Şi am luat-o la goană! Ce m-aş facea azi cu o vrăjitoare princiară din familia Lázár! Nici pe rug nu aş putea-o arde căci, regale ungar, Könyves Kálmán, (Coloman Cărturarul) a dat demult verdictul: vrăjitoare nu există! Am pus jos ciobul renunțând la acel joc straniu al minții şi am pus din nou mâna pe sapă.”


Recenzie de carte

REPARTIŢIA

Poză de grup, medici tineri, încrezători în viața, pornind pe drumul vieții. Repartițiile se făceau centralizat pe țară. A ales cu soția lui Boteştiul, o comună din județul Neamț. A ales de bună voie şi nesilit de nimeni. Acolo era o circă cu două posturi, iar ei doreau să fie împreună, mai ales că aveau deja o fetiță. Zarurile au fost aruncate. “Colegii se lamentau: n-o face, o să te afunzi în pustiul de la capătul lumii! Eu în schimb am vrut să-mi încep cariera acolo unde este cel mai greu. Mă gândeam, dacă resist acolo şi fac față, atunci în altă parte, în locuri mai primitoare sigur nu o să renunț cu una cu două. Iar părerea mea din todeauna despre Capătul lumii a fost că “omul sfințeşte locul”. Poți să te simți în Centrul lumii într-o circumscripție din Boteşti precum te poți simți la capătul lumii fiind chiar în buricul Parisului. E adevărat, comuna Boteşti nu e centrul lumii, dar nici capătul lui. Şi acolo trăiesc oameni. De noi depinde în ce transformăm locul în care ne stabilim.”

După o jumătate de an cei doi înaintează cererea de di-vorț. Divorțul este dureros atât pentru tineri cât şi pentru părinți. Amorțit de durere, se aruncă în iureşul muncii. Ves-tea că “A venit doctorul nou” se împrăştie cu repeziciune în sat. Iar pentru doctor satul nu este o noutate.

“Nu pot să suport relațiile rigide, distante dintre oameni. Cu cine am putut m-am împrietenit. Mai degrabă cred bi-nele, ce se spune despre om decât răul. Mă feream să nu fiu considerat un încrezut. La Boteşti nu toată lumea făcea deosebire între medic şi veterinar. Au fost unii care m-au chemat în ograda lor cu gândul că doar le-oi vindeca porcul sau vițelul. Mi-a fost ruşine să mă debarasez de ei, aşa că am încercat să fac ce am putut. Se pare, am reuşit...”.

Berci a apărut în lânceda viață socială a ținutului ca droj-dia pentru dospit. În câteva luni avea o mulțime de prieteni şi o viață socială care l-a făcut să mai uite de necazurile din dragoste. Era invitat de multe ori la masă, la oameni simpli, pacienții lui. “Spre deosebire de bucătăria ardelenească, acolo se foloseau prea puține garnituri, zarzavaturi, mâncă-rurile se pregăteau cu foarte multă grăsime. În loc de pâine se mânca de obicei mămăligă. Aproape toate mâncărurile erau servite cu mujdei de usturoi. Constatau cu bucurie că mănânc mujdeiul cu lingurița, înfulec mămăliga (eu eram familiarizat cu ea încă din copilărie). Doctorul e omul nos-tru-spuneau între ei”

“Mă chemau la nunți, la botezuri. Mergeam cu plăcere căci făcea parte din viața mea de la țară, conta pentru inte-grarea mea în comunitate, pentru câştigarea încrederii lor. Am prins drag de obiceiurile lor, de mâncărurile lor. Le-am

învățat dansurile - hora sârba – strigăturile, obiceiurile” Şi pentru că îi era dor de pădure, de fânețe, de vacanțele

din copilărie, Berci şi-a construit o colibă din fân în mijlocul parcului din jurul dispensarului. Chiar dacă la început lumea îl privea ca pe un ciudat, încet-încet s-au obişnuit că docto-rul doarme în coliba din parc din martie până în octombrie. Apoi au venit timizi şi ei, şi prietenii lui să-i ceară permisiu-nea de a dormi în colibă. Până la urmă, dormitul în colibă a devenit un fel de privilegiu.

“M-am alipit de sat. Sătenii s-au alipit de mine. M-au ac-ceptat aşa cum eram. Căci ştiau: pot să se bazeze pe mine oricând, la orice necaz. Pe mine şi pe preotul lor! Ce mai conta că acela în care aveau încredere era de felul lui cam sucit. “

Berci muncea până la epuizare dar avea obiceiul să dis-pară câteva zile, ajungea uneori şi la Cluj pentru o piesă de teatru, un concert. A cutreierat toate mănăstirile din Moldova, a ajuns în Republica Moldova, în Delta Dunării, în Dobrogea.

Între timp primea o mulțime de scrisori şi trimitea răs-puns la fiecare. Oamenii care i-se adresau cu problemele lor constituiau pentru el țara întreagă. A învățat s-au poate a intuit de atunci că omul trebuie privit ca un întreg, ca o unitate dintre social, biologic, psihologic şi spiritual.

CÂTEVA NOTE DIN JURNALUL LUI DE MEDIC DE CIRCĂ:

“Zilnic, şchiopătând, târşindu-şi picioarele bătrânii îşi fac apariția în cabinet. Timizi, cu respirația tăiată. Implorând parcă iertare, că mai sunt în viață, țin umbră Soarelui pe Pământ. Pentru că fură aerul, strivesc sub paşii lor firele de iarbă care se ițesc din pământ, ca să nu mai fie aşternut fin sub corpuri tinere încolăcite în îmbrățişare. Consumă me-dicamentele, de care şi alții au atâta nevoie. Păstrează visul Morții, ca o trecere uşoară şi lină, dar înainte de moarte ar avea atâtea treburi de rezolvat! Pentru că, copilul taman acum s-a apucat să construiască şi câtă nevoie ar fi acolo de pensia lor! Copchilul e încă la grădiniță, are nevoie mare de ajutor, şi apoi mai aşteaptă uneori şi o bomboană, o înghe-țată. Bine ar fi să apuce nunta nepoților, botezul strănepo-tului. Şi atâtea alte lucruri. Atâtea zile să le dea Dumnezeu până or apuca toate acestea!

Încercă să-şi izbăvească câte o fărâmă din păcatele lor, poate închipuite, poate chiar făptuite cu ”sărut mâinile” lor bătrâneşti. Uită însă că nu mai au decât un singur mare pă-cat: picioarele tremurânde nu mai pot căra povara vieții lor


Recenzie de carte

gârbovite şi sterpe. Bunătatea lor vrea să şteargă din inima noastră a copiilor, remuşcarea părăsirii, după ce ne-am luat zborul din cuib. Lăsându-i uitați în voia sorții sau dezicându-ne de ei. Nici ajutor nu le mai cerem, considerând că nu mai sunt în stare să lupte cu viața, corăbii în derivă eşuate. Epa-ve în cimitirul de maşini. Pe naiba! Uneori ne simțim mai le-gați de o vechitură de maşină, decât de bătrânii noştri care ne-au dat viață şi aripi pentru zbor...Sunt plictisiții doritori de viață. Temători, nebăgați în seamă, se ascund făcându-se nevăzuți în invizibilitatea ungherelor întunecate. Nici îmbătrâniți, aproape de ultimele stații ale Golgotei, lipsiți de speranță, nu vor să renunțe la dorința dezinteresată de ajutor. Sunt părinții care au de acum nevoie de căldură, sus-ținere, răsfăț şi dragoste, dar în ciuda sufletului lor uscat şi tăbăcit vor să întindă asupra noastră un înveliş protector.

Nu pot să îi neglijez, să îi desconsider! Alinarea micilor-marilor lor dureri, ale junghiurilor călătoare trebuie să fie pentru mine o problemă de suflet. Pe vreme rea, pe ceața deasă, în furtuna ciuruitoare, chiar şi în timp de cutremur trebuie să aduc în inima lor raze de soare jucăuşe încre-zătoare şi mângâietoare. Ca să poată să trăiască timpul ce le-a mai rămas împreună cu noi, în jurul nostru mai încre-zători, cu spatele mai drept, cu ridurile bătrâneții netezite de zâmbete poznaşe. Căci, chiar şi pentru noi cineva un-deva făureşte locuința de veci pe a cărui târnaț am zăbovi cu plăcere în căldura razelor de iubire îndreptate asupra noastră.”

Cine poate vorbi atât de frumos şi simplu de durerea tre-cerii, de iubirea de părinți, de zâmbete stinghere din ochi de bătrâni alunecând mângâietor pe chipul copiilor pe care i-au născut? Doar Cineva care iubeşte viața, iubeşte oame-nii, obişnuit a dărui din suflet un zâmbet, o vorbă, izbăvirea de o boală grea. Cineva, care oricât ar da din el rămâne mai bogat decât a fost înainte!

...“Faptul că am scăpat de trei ori din îmbrățişarea sigură a morții m-a făcut să cred că cineva, undeva care aşteaptă mai mult de la mine, m-a ochit pentru purtatul unor greu-tăți mai mari. Trebuie deci să fac mai mult decât unul căru-ia nu i s-au dat patru renaşteri (din difterie şi din cele trei accidente grave) Nu pot să irosesc anii de viață dăruiți în plus!”...

...După ce s-a stabilit la Miercurea-Ciuc, nu a putut re-nunța la spiritul lui întreprinzător, la dorința de a activa, organiza, de a se afla în miezul vieții. Şi iată cum, în plină “epocă de glorie” când întrunirile de nici un fel nu erau vă-zute cu ochi buni, merge la şeful Securității cerându-i apro-

barea lui, şi a Instituției, de a organiza “Balul Nebunilor”. Spre surprinderea lui primeşte acceptul acestuia. “Balul Nebunilor” are loc în fiecare an până în anul 2010“...

În anul 1985 a primit o invitație în Ungaria la o Conferin-ță Internațională Balint. După ce, cu chiu cu vai, primeşte paşaportul, i se pune în vedere să aibă grijă ce vorbeşte şi cu cine “căci satrapii au urechi lungi”. Ajuns la Budapesta se va întâlni cu Harmathy Éva, Bobay Nelly, Schnell Bandi care sunt de fapt primii care îl introduc în lumea lui Balint. La Conferință se întâlneşte Amsel Monique şi cu soțul ei Gyuri, evreu deportat odinioară din Ungaria la Bergen-Belsen. Cei doi erau pasionați de etnografie şi au făcut numeroase dru-muri în România. Prietenia care s-a înfiripat atunci a fost durabilă Familia Veress face prima călătorie la Paris în anul 1988, la invitația lor. Dar obținerea vizei şi a paşaportului ar putea constitui subiectul unui mic roman de aventuri. Trecând prin furcile caudine ale verificărilor şi obținând semnătura Tovarăşei de la cabinetul doi, iată-i gata pentru marea călătorie. “Se hizleau vameşii când au dat cu ochii de semnătura Tovarăşei, credeau şi nu credeau că este adevă-rată. Îşi băgau nasul în adeverința de la muzeu potrivit că-reia jugul pentru boi (darul nostru pentru gazdele noastre pe care şi le-au dorit cu atâta ardoare!) nu e comoară na-țională Au scos tot din maşină, ne-au verificat bagajele, nu cumva sărăcindu-ne țara să îmbogățim apusul în descom-punere.” “Călătoria la Paris a fost prima lecție de anvergură despre lumea largă.”

…“Cum s-a mai întâmplat şi în alte dăți, mai târziu, am fost imun la aceste ispitiri. Nu am putut să concep nici atunci şi nici acum să mă realizez în alte fusuri orare. Mulți dintre rătăciții pe alte meleaguri se lăudau că Apusul este Raiul pe Pământ. Gardurile sunt din cârnați. Porumbelul fript aterizează direct în gura larg deschisă a doritorului. Ce să zic? Eu am rupt o bucată de gard dar mi-a intrat doar o aşchie în deget şi altceva nimic, nici vorbă de cârnat. Eu am zis tot timpul, acum şi odinioară, când mi-am ales locul de muncă că: pot făuri Buricul Pământului şi la capătul lumii şi pot să mă simt şi în Buricul Pământului ca la capătul lumii! Omul sființeşte locul! Ori constatarea e valabilă şi invers! Fi-ecare se naşte acolo, unde trebuie să se nască, unde trebu-ie să facă cea ce-i este sortit, ce se aşteaptă de la el, pentru ce are chemare! Trebuie să se întoarcă în țărână acolo unde a fost făurit din țărână?”…

…În 1993 cu câțiva colegi participă la Aachen la Conferin-ța Internațională de Psihosomatică. Spitalul de la Aaachen semăna întrucâtva cu centrul Pompidou din Paris, un mon-


Recenzie de carte

stru modern, îmbrăcat în tuburi metalice. Apoi au ajuns şi la Zagreb, chiar dacă era război, chiar dacă au trecut printr-o mulțime de peripeții înainte de a porni la drum. “Am luat cu mine lucrarea despre istoria Balintului în România. Căci noi făceam de zori Balint încă de pe atunci! Nu prea departe de Zagreb mureau oameni, erau aruncate în aer poduri. Şi totuşi, totuşi acei oameni obişnuiți, colegii noştri şi prima-rul Zagrebului ne-au înconjurat cu o asemenea dragoste ocrotitoare, ca ne-am simțit de parcă nimic nu ar fi fost mai important decât prezența noastră acolo.” Poate aşa au sim-țit şi alții căci, delegația a fost invitată la şedința de Birou a Federației Internaționale Balint, unde au fost îndemnați să-şi creeze o propria Asociație Națională. Cu o săptămână după întoarcere a fost creată Asociația Balint din România pe 25 iulie 1993, cu 29 de membrii fondatori, cu sediul la Miercurea-Ciuc…

...Numeroase conferințe şi congrese au fost organiza-te cu un consum imens de energie din partea lui. ”Dacă ar trebui să-îmi compun repede epitaful, aş putea scrie aşa: Aici se Odihneşte (oare se odihneşte?) Albert Veress, congressmanul”...

...Cea mai mare satisfacție i-a adus fondarea Asociați-ei Balint din România „Am picat din întâmplare în munca Balint. Nu eu l-am descoperit - Balint m-a găsit pe mine. Când am fost invitat, probabil din întâmplare, la Congresul Internațional din 1986 de la Budapesta, organizat în cinstea a 90 de ani de la naşterea lui Mihály Balint, unde am reuşit să ajung cu multă greutate, şi am venit acasă, familia mă aş-tepta nerăbdătoare la gara din Braşov: „Hai spune-ne ce a fost, cum a fost? Le-am răspuns: a fost bine, a fost frumos, dar nu ştiu pe ce lume trăiesc colegii de acolo, cum cred ei că un medic poate aloca atâta timp unui singur bolnav? Acei balintieni vorbesc şi trei sferturi de oră despre câte un caz! A, am spus, asta e o prostie...Totuşi, posibilitatea unei astfel de abordări a cazului mocnea tăcut în sufletul nostru, şi în 1990 am adunat primul grup Balint în sala de şedințe a spitalului. Conduceam grupurile neprofesional împleticin-du-ne, pentru că nu aveam nici o formare în acest sens.”

Activitatea Balint a avut răsunet şi în lumea presei. Iată ce spune jurnalistul Cseke Gábor despre Balint şi cei care îl practică:

“Balintienii nu sunt medicii cu care ne am obişnuit, care îşi irosesc puținul timp liber în lupte fără sens pentru pu-tere, ei sunt medicin mans (oameni care vindecă - vinde-cători), care încearcă să obțină putere şi sprijin moral unii de la alții în vederea realizării cu succes a chemări lor. As-

cultându-i pe ei, ore în şir, am putut să meditez la cât de nestatornic e omul, indiferent de ce parte stă. Dacă e bol-nav, ca să se vindece mai repede, îşi închipuie deasupra lui un făcător de minuni care niciodată nu se înşeală şi care e tot timpul la dispoziția lui. Dacă s-a logodit cu halatul alb, ar vrea ca după trecerea orelor de muncă să se desjoace de necazurile bolnavilor, aşa cum minerul sau mecanicul de locomotivă scapă de hainele murdare la sfârşitul schimbu-lui. Atât omul bolnav, cât şi vindecătorul - care de altfel se condiționează reciproc - ar dori ca povestea lor viețuită în comun să se termine cu bine, cu hapy-end, vorbind în lim-baj dramaturgic. La grupul Balint am aflat şi am înțeles: că omul care vindecă jinduieşte atât de mult succesul - chiar şi în forma cea mai primitivă - că nici artişti tributari succesu-lui nu pot păşi pe urma lui”…

...Nostalgii? “Vorbim cu copii. Ne amintim de anii 80. De întuneric, de cozile interminabile, de apa închisă, de lipsuri. Dar, ce bine era atunci! Erau seri în care spuneam poveşti copiilor, erau chefuri, revelioane cu program petrecute aca-să. Aveam timp să ne ocupăm de ei, să le formăm o concep-ție de viață. La lumina lumânării sau mai târziu a unui bec pâlpâind alimentat de un acumulator, ghemuiți în brațele noastre ascultau poveştile cu iz de viață.”

...În 2013 avut loc a XX-a Conferință Aniversară Naționa-lă Balint. La deschiderea conferinței Berci a acordat o diplo-mă de merit primarului Ráduly Róbert Kálmán, pentru spri-jinul moral şi material acordat la fiecare conferință pe care le-a organizat la Miercurea Ciuc. Dar a venit şi rândul lui să fie surprins: „Aş fi vrut să deschid cuvântarea mea cu o decorație oferită lui Berci, dar el mi-a luat-o înainte!-a spus Primarul. „Primele fraze nu mi-au dezvăluit nimic din ce va urma. Apoi mi-a picat fisa: despre mine vorbeşte pe mine mă laudă. Dar m-am convins doar atunci când mi-a oferit Premiul Pro Urbe, o diplomă şi bustul în bronz al lui Tivai Nagy Imre. Rar mi se întâmplă să mă emoționez. Atunci însă mi-au năpădit lacrimile! Abia am fost în stare să spun câteva cuvinte de mulțumire.

A meritat să fac mai mult decât se pretindea de la mine pentru salariul pe care-l primeam! Nu m-am gândit că va atreage atenția cuiva, că va aprecia cineva excesul de mun-că pe care mi l-am luat pe umeri. Până acum eu am apreciat alte persoane, i-am premiat pe alții sau am cerut să fie pre-miați! Îmi tremurau buzele de emoție, în ropotul de aplauze al colegilor! A fost un adevărat catarsis să-mi trăiesc pro-pria mea „înălțare!”


Ştiri şi planuri de viitor

ŞTIRI DIN VIAŢA ASOCIAŢIEI n Dr. Albert Veress - Miercurea Ciuc

28-30 martie 2014: Modul de formare pentru lideri de grup, Pensiunea LOBOGO din Homorod-Băi

9-11 mai, 2014: Weekend Național Balint de Vară, Pensiunea LOBOGO din Homorod-Băi cu 44 de participanți

PLANURI DE VIITOR n Dr. Albert Veress - Miercurea Ciuc

• 29 iunie 2014: Grup Balint lărgit în cadrul Conferinței Internaționale de Psihiatrie. Casa de Studii Jakab Antal, Şumuleu-Ciuc. Balintienii

pot participa la grup fără taxă de participare.

• 3-5 octombrie 2014: A XXI-a Conferință Națională Balint cu Adunare Generală şi alegerea noului Birou. Sibiu, Academia Evanghelică Transilva-

nia (veți avea Biroul pe care îl veți alege!). EMC 12 credite. Taxă de participare: 35 euro pentru balintieni cu cotizația achitată la zi, 45 euro pentru alți participanți. Cazare: 60 lei/pers. în regim dublă, 70 lei/cameră în regim Sgl. Sistem de rezervare: primul venit, primul servit, în limita locurilor disponibile. Termen de anunțare a participării şi de rezervare a cazării: 28 sep-tembrie la dr. Lux Holger Ortwin. E-mail: [email protected] sau la nr. de telefon: 0740-045.727

Cuvintele dr. Schnell Endre de pe coperta IV. sintetizează cea ce şi noi, prietenii, colegii, bolnavii şi cunoscuții lui cre-dem despre el:

“Veress Berci - căci pentru noi, pe lângă toată dragostea, stima şi recunoştința noastră, rămâne Berci - îşi trăieşte viața cu o uriaşă energie, dragoste de oameni, reuşind să transmită acest simțâmânt şi nouă, cititorilor lui. Ne ara-tă cum trebuie să trăim pentru alții, cum trebuie să iubim,

cum să ne bucurăm şi cum trebuie să transformăm cele mai imposibile situații într-o modalitate pozitivă de făurire a destinului.

*II. Veress Albert: Életszilánkok. Egy elmegyógyász emlékvillanásai • Tipografia Gutenberg, Miercurea-Ciuc, ISBN 978-973-0-16087-1

ÎNCEPUTURILE MIŞCĂRII BALINT MEDITAŢIE, MEMORIE ŞI...

Documents

Transcript of ÎNCEPUTURILE MIŞCĂRII BALINT MEDITAŢIE, MEMORIE ŞI...