Natura în ghicitori
Embed Size (px)
description
Transcript of Natura în ghicitori



Cad din nori mărgele,Lacrimi mari şi grele.Pământul le primeşteCăci se răcoreşteGrâul bine creşte.
Între nori şi-ntre pământSfori de apă cad pe rând !
Floricică, floricea, haide , haide, spune cine ,Din văzduh ca firul vine?Când stropeşte grâul creşte, mai înalt şi mai voinic.Face-ntr-una: Pic! Pic! Pic!
………..

O scânteie marePrintre nori răsare.Zarea luminează,Ne înfricoşează.
Săgeta împăratuluiSparge casa dracului.
Scânteioară, ioarăCe din cer coboarăPe om îl omoară.
Un balaur roş, de pară,A ieşit din nori afară !
…………..

Drumurile troieneşteCe-i stă-n cale risipeşte.
Urlu şi mă învârtescPe drumeţi îi îngrozesc.

Cuie mici cu măciulieStrălucesc pe cer o mie,Dar când iese soareleFug de-şi rup picioarele.(stelele)
Am un brâu vărgatDe cer e spânzurat.
Năframă vărgatăPeste mare aruncată.
Ce e colorat şi nu se udă?

Care forţă pribegităApa mării o agită ?
Ce zboară pe sus Şi nu-l vezi ?
Cine trece pe la poartă, Şi câinii nu
îl latră ?
Fără trup prin lume trece,Stol de frunze îl petrece.
Cum porneşte la plimbarePomii i se-nclină-n cale.
Fie zi sau fie noapteEl la toţi în poartă bate.Nu aşteptă să-i descuiŞi se duce-n drumul lui.

Parc-ar fi nişte petale,Ori steluţe ce danseazăNorii le presară iarnaŞi pe gene ţi le-aşază.
Laptele gerului,Sub streaşina cerului.

Strugure nu-s,nici piatră nu-s,Însă cad din nori, de sus;
Florile eu nimicescLa căldură mă topesc.

.
E rotundă şi bălaie,Intră noaptea în odaie !
O secere fără dinţiPăşeşte peste munţi.
Cine ştie o crăiasăToată noaptea luminoasă
Între stele locuieşteOare cum se mai
numeşte ?
După soare tot aleargăCearta dintre ei s-o dreagă,Dar oricât ea vrea să-l vadă,Nu se-ntâmplă niciodată.
Ochii casei meleOglindă de stele.
Potcoava caluluiÎn vârful dealului.Luminoasă şi ochioasă
Straja nopţii şi crăiasă.
O secere fără dinţiPăşeşte peste munţi.

Grămezi de câlţi,Peste munţi.
Pe deasupra se arată Munţi de vată scărmănată ! Peste ape şi pământPlutesc munţi purtaţi de vânt !
Pe sub razele de soareZboară peste câmp o floare.
Trece monstrul marea Cu părul alb ca sarea.
Un fuior alb şi pufos,Când mai sus şi când mai jos,Pe albastrul cer pluteştePloaie, zăpadă vesteşte.

Dis de dimineaţă-n zoriVarsă lacrimi peste floriSoarele s-a ridicatŞi pe loc el le-a uscat.

De pe cer o sită mareCerne pe pământ dogoare !
Când apare el pe cer,Stelele s-ascund şi pier !
De pe cer o sită mareCerne pe pământ dogoare !
Măr frumos şi auritChiar din cer a răsărit.Ziua-ntreagă străluceşteŞi pământul încălzeşte.

Zgomot mare se porneşteParcă ne-asurzeşte,Pe toţi ne vesteşte,Că ploaia soseşte.
Zgomot mare se porneşteParcă ne-asurzeşte,Pe toţi ne vesteşte,Că ploaia soseşte.
Urlă lupul la hotarăŞi s-aude-n altă ţară.

Ce trece prin satŞi câinii nu bat?

Cuie mici cu măciulieStrălucesc pe cer o mieDar când iese soreleFug de-şi rup picioarele.

Lungă şi latăNu stă niciodată.
A lăsat-o Dumnezeu Ca s-o bei şi tu şi eu.
Dacă n-ar fi, Lumea ar pieri. Dacă multă este, Lumea prăpădeşte.

Vine moşul pe portiţăŞi îţi scapă o cheiţă.Vine luna şi n-o iaVin stele şi n-o iaVine soarele şi-o ia.