Natura Europei

Comisia Europeană

Europe Direct este serviciul unde poţi găsi răspunsuri la întrebările tale despre Uniunea

Europeană accesând gratuit noul număr de telefon:

00 800 6 7 8 9 10 11

Informaţii suplimentare despre Uniunea Europeană se pot accesa pe serverul Europa: (http://ec.europa.eu).

Informaţii despre Natura 2000 sunt disponibile la http://ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm

Datele de catalog se găsesc la sfârşitul acestei publicaţii

Luxembourg: Oficiul pentru Publicaţii oficiale al Comunităţii Europene, 2009

ISBN 978-92-79-11583-7

© Comunitatea Europeană, 2009Reproducerea informaţiei este autorizată cu condiţia menţionării sursei. Fotografiile din această publicaţie fac obiectul copyright-ului şi nu pot fi folosite în alte scopuri decât cu acordul autorilor.

Tipărită în Belgia

Tipărită pe hârtie reciclabilă ce a primit Eco-eticheta UE pentru hârtie grafică http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/index_en.htm

CUPRINS

Natura Europei – o bogată moştenire naturală

Natura – o resursă valoroasă

Natura... în pericol?

Ce facem pentru aceasta? – răspunsul Europei

Directivele Păsări şi Habitate

Reţeaua Natura 2000 – o reţea de arii Europene

Natura 2000 – parte a unui peisaj viu

Oamenii sunt puşi în centrul Natura 2000

Cum va fi practic implementată Natura 2000?

Cum ştim că am reuşit?

Natura 2000 – ce poţi face pentru a ajuta?

Credite pentru fotografii

pagina

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

22

24

Europa acoperă mai puţin de 5% din suprafaţa planetei. În ciuda suprafeţei reduse, deţine o diversitate covârşitoare de plante, animale, peisaje, multe dintre acestea fiind prezente doar aici.

Diferenţele de climă, topografie, geologie sunt cele care determină această biodiversitate. De la Cercul Polar şi până la coasta însorită a Mării Mediterane, de la înălţimile Alpilor la câmpiile Europei Centrale, varietatea condiţiilor naturale este impresionantă.

Convieţuirea noastră îndelungată cu natura a fost în aceeaşi măsură importantă pentru modelarea peisajului rural. De secole, oamenii au dezvoltat moduri variate de a lucra pământul ceea ce a dus la apariţia aşa numitelor habitate ”semi-naturale”, bogate în viaţă sălbatică (pajişti montane, păşuni împădurite, pajişti deschise), încă dependete pentru supravieţuirea şi păstrarea lor de continuitatea activităţilor umane.

Bogăţia de naţionalităţi, culturi, limbi şi identităţi ale Europei este de asemenea puternic reflectată pretutindeni în peisajul nostru. Doar câteva locuri în lume au această variată, contrastantă şi specifică îmbinare de habitate, viaţă sălbatică şi peisaje culturale, atât de strâns întrepătrunse pe o suprafaţă aşa de mică – aceasta este ceea ce face natura Europei unică.

Aceasta este moştenirea noastră naturală.


Natura 2000 2 Natura EuropEi pENtru tiNE


PREŢUIM NATURA NOASTRĂ SUFICIENT?,,Câmpul cu maci” al lui Monet valorează

între 5–50 milioane de euro, pe câtă vreme unul real costă 5.000 €/ha

Protejând moştenirea noastră naturală garantăm păstrarea bogatei diversităţi de plante, animale şi habitate şi pentru generaţiile viitoare.

Indiferent dacă trăim în mediul urban sau rural, mulţi dintre noi suntem într-un fel sau altul în căutarea naturii, a frumuseţii ei deosebite, prin plimbări, înot, pescuit, relaxare, explorare sau pur şi simplu pentru a ne bucura de aer curat sau de cântecul păsărilor. Aceasta are beneficii însemnate asupra sănătăţii noastre şi asupra stării noastre de bine.

Natura are însă mult mai mult decât o valoare deosebită intrinsecă, ea ne furnizează o serie întreagă de beneficii cum ar fi hrană, fibre, apă potabilă, un sol sănătos şi multe altele. Zonele umede de pildă, ne apără în mod natural de inundaţii, funcţionând ca nişte bureţi ce absorb excesul de apă. Stufărişurile ajută la purificarea apei poluate prin filtrarea substanţelor toxice, albinele polenizează culturile noastre, iar turbăriile sunt captatoare naturale de dioxid de carbon, cauza principală a încălzirii globale.

Mai mult decât atât, natura este o sursă vitală de venit pentru un număr mare de oameni care colecteză resursele naturale într-un mod durabil. Un exemplu în acest sens este agricultura extensivă practicată pe scară largă în Europa, furnizând astfel mijloace de trai pentru milioane de oameni.


Natura: parte a identităţii nostre

Un sondaj recent asupra valorii economice a trei Parcuri Naţionale

din Wales arată că aceste Parcuri oferă 12,000 de locuri de muncă

şi aduc un profit total de 250 milioane Euro anual.

DEZASTRUL PRESTIGEAtunci cînd petrolierul Prestige s-a

scufundat în dreptul coastei de nord a Spaniei, în noiembrie 2002, 64,000 tone

de produse petroliere au fost vărsate şi au ucis 300,000 de păsări de mare (în special

alce nordice şi atlantice, pufini). Prejudiciile aduse pescuitului, turismului şi naturii prin poluarea a 3,000 km de coastă s-au ridicat

la aproximativ 5 miliarde Euro. Aproximativ 30,000 de oameni ce traiau din pescuit

au fost direct afectaţi. Câteva asociaţii de pescari au raportat o scădere cu 80% a

capturilor faţă de cota normală.

Natura Europei este din ce în ce mai ameninţată. Sunt specii ale căror populaţii înregistrează un declin alarmant iar multe dintre habitatele naturale şi semi-naturale dispar cu rapiditate. Astăzi, aproape jumătate dintre mamiferele Europei, şi o treime din reptile, peşti şi păsări sunt ameninţate cu dispariţia.

Acest declin dramatic este cauzat de pierderea şi fragmentarea habitatelor de care depind aceste specii. Multe dintre aceste habitate se modifică ca suprafaţă, prin intensificarea folosinţei terenurilor, dezvoltarea infrastructurii, cum este cazul drumurilor şi prin expansiunea constantă a zonelor urbane.

În doar câţiva zeci de ani, zonele umede ale Europei au fost desecate prin lucrări de îmbunătăţiri funciare şi aproape trei sferturi din dunele de nisip din Franţa, Spania şi Italia au dispărut sub presiunea implacabilă a turismului de masă.

Recent, schimbările climatice reprezintă un motiv de îngrijorare major atât pentru oameni cât şi pentru biodiversitate, la fel fiind şi expansiunea speciilor invazive ce vor înlocui plantele şi animalele autohtone. Natura este ameninţată şi de poluare, exploatarea necontrolată a resurselor naturale şi abandonarea terenurilor.


Natura ... în pericol

Nu doar speciile rare cum sunt urşii, fluturii, speciile endemice de plante sunt ameninţate. Populaţia de vrabie de casă a suferit un declin

dramatic în ultimii 20 de ani ca urmare a pierderii habitatului. Majoritatea pajiştilor

naturale din Europa au dispărut. În consecinţă, multe dintre speciile direct dependente de

aceste habitate pentru supravieţuire, de pildă şopârla de nisip, silvia de tufiş, sunt de

asemenea în declin.

Declinul vrabiei de

casă în UE: Sursa BirdLife 2005

în declin

stabilă

În faţa acestui declin alarmant, oamenii de pretutindenidin Europa şi-au exprimat îngrijorarea pentru pierdereamoştenirii naturale şi a biodiversităţii de care depindemtoţi pentru sănătatea şi bunăstarea noastră.

Guvernele Statelor Membre au răspuns la acest apel şi înanul 2001, la Summitul de la Gothenburg s-au angajat săstopeze declinul biodiversităţii în Europa până în anul 2010.

Aşa cum natura nu ţine cont de graniţe naţionale, acest ţelambiţios poate fi atins doar prin coordonarea eforturilor şialocarea resurselor adecvate.

Râurile, de exemplu Dunărea, traversează mai multe stateiar dacă unul dintre sectoarele cursului său este afectat,acesta le va prejudicia şi pe celelalte. Păsările migratoarecălătoresc în lungul şi latul Europei în căutare de locuri deadăpost, hrană şi locuri pentru cuibărit. Dacă habitatelede care depind direct sunt protejate doar într-o parte aEuropei şi nu pe întreg arealul de distribuţie al speciei,şansele de supravieţuire ale acesteia vor fi precare.

Legislaţia Europeană stabileşte standardele pentruconservarea naturii pe teritoriul Uniunii Europene şi dăposibilitatea celor 27 State Membre să conlucreze înacelaşi cadru legislativ puternic, pentru a proteja speciile şihabitatele cele mai vulnerabile.

Ce facem pentru aceasta?


– răspunsul Europei

Cocorul migrează în Europa din zonele dehrănire din sud unde iernează spre cele dinnord unde cuibăreşte pe timpul verii. Graţie

legislaţiei Europene, au fost desemnatezone protejate pe întregul curs de migraţie,

iar ca rezultat, populaţia europeană decocor, este în creştere.

Ariile Natura 2000 desemnate pentru cocor, situaţia din octombrie 2008

Ce facem pentru aceasta?

Pilonul central al legislaţiei Europene pentru conservarea naturii îl reprezintă Directivele Păsări şi Habitate.

➧ Directiva Păsări, adoptată în 1979 are ca scop protejarea tuturor păsărilor sălbatice şi a habitatelor acestora pe teritoriul UE. Directiva stopează unele practici ca de exemplu capturarea şi comercializarea păsărilor sălbatice indigene sau incriminează metodele de ucidere a lor. Introduce un mecanism legal pentru reglementarea unor activităţi, de pildă vânătoarea, ceea ce asigură practicarea lor într-un mod durabil.

Conform Directivei, cele 27 de State Membre trebuie să protejeze zonele cele mai importante pentru toate speciile de păsări migratoare şi pentru mai bine de 190 de specii ameninţate, o atenţie specială acordându-se zonelor umede de importanţă internaţională.

➧ În 1992, UE adoptă Directiva Habitate. Aceasta introduce măsuri similare celor din Directiva Păsări, cu scopul de a proteja viaţa sălbatică a Europei dar aria de acoperire este mult mai extinsă, vizând arealul a aproape o mie de specii de plante şi animale rare, endemice şi ameninţate. Totodată, aproximativ 230 de habitate rare, cu particularităţi deosebite, sunt prin această Directivă pentru prima dată selectate pentru a fi conservate.

Aceste Directive reprezintă cea mai ambiţioasă şi extinsă iniţiativă luată vreodată pe teritoriul Uniunii Europene pentru conservarea moştenirii noastre naturale.

LINXUL IBERIAN (Lynx pardinus)

Este cea mai ameninţată specie de felină sălbatică, cu o populaţie de mai puţin

de 100–150 indivizi. Trăieşte în Pădurile Mediteraneene, în desişurile de maquis,

preferând tufişurile dense pentru adăpost şi pajiştile deschise pentru a vâna iepuri. Intensificarea agriculturii şi dezvoltarea infrastructurii (drumuri, căi de acces) au dus la fragmentarea habitatului într-o

asemenea măsură încât distribuţia speciei se limitează în prezent la câteva zone

izolate în sud-vestul Spaniei şi Portugaliei. Vânătoarea ilegală, capturarea, uciderea pe şosele, sursa de hrană limitată, iepurii, care aproape au dispărut din cauza unei maladii (Myxomatoză) au contribuit toate la acest

declin. Dacă populaţia de Linx Iberian nu se reface, aceasta va fi prima specie pierdută de

felină după dispariţia Smilodonului acum 10,000 de ani.

Directivele ‘Habitate’ şi ‘Păsări’


Tipurile de habitate ce beneficiază de măsuri de conservare prin Directiva Habitate sunt foarte variate – de la

pădurile naturale din Scandinavia, la platformele calcaroase din lungul coastei Atlanticului şi până la pajiştile bogate în

specii de pe înălţimile Alpilor. Speciile ameninţate cum sunt Buha, Fluturele

de cupru sau Floarea Paştelui sunt acum protejate.


Scopul ambelor Directive este de a crea o reţea ecologică europeană de arii pentru conservarea naturii – numită Reţeaua Natura 2000.

Fiecare stat a desemnat arii Natura 2000 în scopul protejării habitatelor şi speciilor rare prezente pe teritoriul lor. Actualmente sunt incluse în această reţea peste 25,000 de arii. În total, suprafaţa pe care o acoperă este considerabilă, reprezentând aproape o cincime din suprafaţa terestră a Europei şi o parte importantă din zona costieră. Aceasta face ca reţeaua Natura 2000 să fie cea mai mare reţea pentru conservarea naturii din lume.

Suprafaţa ariilor Natura 2000 variază de la 1 ha la 5,000 km² în funcţie de speciile şi habitatele ce trebuie conservate, majoritatea având între 100–1,000 ha. Unele dintre arii sunt localizate în zone izolate dar cele mai multe sunt parte integrantă a spaţiului rural, conţinând un spectru variat de habitate, zone tampon şi alte elemente ale peisajului.

Natura 2000, nu are ca scop doar salvarea speciilor şi habitatelor europene rare, ci oferă protecţie şi pentru nenumărate specii de animale, plante, elemente de viaţă sălbatică, care, deşi comune, sunt în egală măsură importante pentru moştenirea noastră naturală.


Directiva Habitate

Reţeaua Natura 2000 – o reţea de arii europene

Anexa I:Tipuri de HabitateAnexa II:

Specii

Lista de situri

naţionale

CUM SUNT SELECTATE ARIILE NATURA 2000?Pentru speciile şi habitatele din Directiva Habitate:• STADIUL1: Primul pas este întreprins de Statele Membre. Fiecare ţară identifică ariile care sunt importante pentru

conservarea speciilor şi habitatelor prezente în mod natural pe teritoriul lor şi care apar în anexele Directivei Habitate. În acest stadiu, decizia trebuie să aibă la bază criterii pur ecologice.

• STADIUL 2: Statele Membre trimit listele Natura 2000 la Comisia Europeană. Aceasta examinează informaţia furnizată pentru zonele biogeografice şi în colaborare cu Statele Membre, organizaţiile interesate, oameni de ştiinţă independenţi şi organizaţii non-guvernamentale, selectează Ariile de Importanţă Comunitară. În cazul în care lista este considerată insuficientă, Statelor Membre Ii se solicită să desemneze mai multe arii pentru completarea reţelei.

• STADIUL 3: Acest stadiu final este cel în care Statele Membre pun în mod oficial sub protecţie ariile respective şi introduc măsurile necesare pentru menţinerea sau refacerea stării favorabile de conservare a acestora.

Pentru specii din Directiva Păsări, siturile sunt clasificate de către Statele Membre şi după evaluare, incluse în reţeaua Natura 2000.

Step

icăPa

noni

căAl

pină

Cont

inen

tală

Atlan

tică

Bore

ală

REGIUNILE BIOGEOGRAFICEUE are nouă regiuni biogeografice, fiecare având

un amestec specific de vegetaţie, climă, topografie, geologie. La acest nivel, fără a se ţine cont de graniţele

administrative şi politice, măsurile de conservare pentru specii şi habitate aflate în condiţii similare

sunt mai uşor de identificat iar tendinţele de evoluţie mai uşor de urmărit.

Med

itera

nean

ăM

area

Nea

gră

Directiva Păsări

Arii de Protecţie Specială

Arii Speciale de

Conservare

Mac

aron

ezian

ă


Lista de Situri de Importanţă

ComunitarăNatura 2000

Oamenii asociază adesea conservarea naturii cu rezervaţiile naturale strict protejate în care activităţile umane sunt excluse sistematic. Natura 2000 vine cu un mod de abordare diferit. Este pe deplin recunoscut faptul că omul este parte integrantă a naturii, iar beneficii mutuale apar doar atunci când omul şi natura conlucrează.

Multe dintre ariile Natura 2000 sunt valoroase tocmai pentru modul în care au fost gestionate până acum, în astfel de cazuri fiind esenţială asigurarea continuităţii acestor activităţi (de exemplu agricultura extensivă).

Astfel, vor fi cu siguranţă anumite rezervaţii naturale în reţea unde activităţile umane vor fi limitate pentru a se asigura conservarea unor specii rare sau habitate prezente, dar majoritatea ariilor Natura 2000 vor continua să aibă diverse forme de gestionare, luându-se însă în considerare cerinţele pentru conservare ale speciilor vulnerabile şi ale habitatele prezente.

În acest mod, Natura 2000 sprijină principiul dezvoltării durabile. Scopul său este nu acela de a opri activităţile economice ci mai degrabă de a stabili un set de parametri în limitele cărora aceste activităţi pot fi continuate astfel încât biodiversitatea Europei să fie garantată pe termen lung.


Natura 2000 – Parte a unui peisaj viu

CARE SUNT OBLIGAŢIILE PENTRU ARIILE NATURA 2000?

În ariile Natura 2000, Statele Membre au obligaţia de a asigura:

• evitarea activităţilor care pot deranja semnificativ speciile sau pot deteriora

habitatele pentru care ariile au fost desemnate

• adoptarea de măsuri pozitive acolo unde este necesară menţinerea şi refacerea

stării de conservare favorabilă a habitatelor şi speciilor.

Mai mult, ariile Natura 2000 trebuie protejate în cazul unor noi proiecte de dezvoltare sau a unor modificări

majore în folosinţa terenului, care ar putea prejudicia valorile naturale, cu

excepţia cazului în care aceste proiecte de dezvoltare servesc unor scopuri publice

majore şi măsuri compensatorii adecvate sunt adoptate. Decizia asupra modului

în care aceste măsuri sunt respectate revine fiecărui Stat Membru. Oricum, toate

măsurile de conservare trebuie să ia în considerare caracteristicile economice, sociale şi culturale ale ariei respective.


Peste tot în Europa există deja exemple despre modul în care Natura 2000 funcţionează în practică.

În cele mai multe cazuri, sunt necesare intervenţii minore pentru a asigura compatibilitatea folosinţei terenurilor cu conservarea speciilor şi a habitatelor prezente, de pildă cosirea terenurilor câteva săptămâni mai târziu pentru a asigura timpul necesar puilor ce cresc în cuiburile de pe sol să poată zbura, evitarea deranjului în anumite perioade ale anului în zonele de reproducere, hrănire sau repaus pentru animalele sălbatice.

Există situaţii în care este nevoie de măsuri mult mai substanţiale pentru prevenirea deteriorării unei arii sau pentru readucerea acesteia la o stare de conservare favorabilă.

În fiecare din aceste cazuri, este necesar ca cei care utilizează ariile Natura 2000 să fie implicaţi în deciziile privind gestionarea pe termen lung a acestor arii. Începând cu proprietarii privaţi sau utilizatorii terenurilor, autorităţi, industrie, şi pînă la grupuri ce desfăşoară activităţi recreative, de conservare, comunităţi locale şi cetăţeni interesaţi – fiecare are un rol important în garantarea succesului reţelei Natura 2000 şi oprirea declinului biodiversităţii.

ABORDAREA INVESTIŢIILOR LA SCARĂ LARGĂ

Proiectele de dezvoltare care implică modificări majore ale folosinţei terenului

într-o arie Natura 2000 (de exemplu: construcţia unui drum, transformarea unei

pajişti umede într-o plantaţie forestieră) trebuie mai întâi analizate prin prisma

impactului potenţial pe care îl pot genera asupra valorilor naturale ale ariei. Dacă

impactul nu este considerat semnificativ, proiectul poate fi implementat. Dacă efectele asupra mediului sunt semnificative, trebuie propuse alternative mai puţin destructive, de exemplu alegerea unui alt traseu pentru drum, alegerea unei alte zone în afara ariei

Natura 2000. În cazuri excepţionale, proiecte care generează un impact negativ în ariile

Natura 2000 pot fi implementate dacă servesc unor interese publice majore şi nu există alte alternative viabile. În astfel de

cazuri, măsuri compensatorii trebuie luate pentru asigurarea integrităţii reţelei

Natura 2000.



GESTIONAREA DURABILĂ A PĂDURILOR ÎN ESTUL GERMANIEICu o suprafaţă de 200 km², pădurea de fag Hainich este una din cele mai

mari de acest tip din Europa. După unificarea Germaniei, guvernul regional al Turingiei a declarat o suprafaţă semnificativă ca Parc Naţional şi arie

Natura 2000 în scopul prevenirii supraexploatării. Asociaţia Proprietarilor Privaţi care deţinea o parte importantă a terenurilor comunităţii a fost

la început împotriva desemnării, temându-se că această decizie ar putea limita exploatarea în scopuri economice a pădurii. Aceste temeri au fost

înlăturate de către autorităţile de mediu: asociaţia a putut practica o formă de silvicultură colectivă prin extragerea arborilor maturi printr-un sistem de rotaţie compatibil cu măsurile de conservare a biodiversităţii pădurii.

Un acord a fost semnat între părţi pentru a conveni asupra regulilor de exploatare şi conservare a speciilor şi habitatelor prezente. Datorită acestui

acord, pădurarii pot continua să aibă un venit fără a mai fi afectaţi de competiţia asociată tăierilor rase pe suprafeţe extinse.

AGRICULTURA ÎN STEPELE DIN CASTRO VERDE, PORTUGALIAPe vastele stepe ale Castro Verde din sudul Portugaliei, sistemul agricol tradiţional este bazat pe producţia extensivă, fără irigare a cerealelor, cu o alternanţă de 2–3

ani de lăsare a pământului nelucrat. Stepa semi-naturală ce a rezultat în urma acestor lucrări are o valoare de conservare imensă, în mod particular pentru

păsări. Creşterea competiţiei pentru producţia de cereale a determinat pe mulţi dintre fermieri să îşi abandoneze terenurile şi să caute de lucru în alte părţi, ceea ce a avut consecinţe serioase asupra economiei locale dar şi asupra populaţiilor

de păsări. Odată cu includerea Castro Verde în reţeaua Natura 2000, grupurile ce susţin conservarea şi fermierii au decis să îşi unească forţele pentru a convinge guvernul să sprijine implementarea unor scheme agro-mediu care ar permite

fermierilor să continue să lucreze pământul ca şi mai înainte. Măsura propusă s-a dovedit a fi foarte populară, mai bine de 350 km² fiind acum din nou gestionaţi în

mod extensiv iar păsările revin în număr mare în zonă.



PĂSTRÂND APELE FRANŢEI CURATE ŞI SĂNĂTOASE

Regiunea Auvergne din centrul Franţei este renumită pentru abundenţa resurselor de apă. O mare parte a acesteia vine din Loara ce izvorăşte din Masivul Central. Unul dintre afluenţii Loarei, Allier, furnizează 70% din apa potabilă pentru locuitorii oraşului Clermont Ferrand. Pentru asigurarea calităţii apei la un standard satisfăcător pentru a fi consumată, consiliul oraşului

a creat o zonă specială de protecţie în jurul zonelor de extracţie ale apei. Aceste zone necesitau şi implementarea unor măsuri speciale de protecţie pentru pădurile de luncă valoroase, astfel că atunci când au fost desemnate ca arii Natura 2000, autorităţile au apelat la ajutorul grupurilor ce susţin conservarea. Un acord comun a fost semnat între cele două părţi în scopul stabilirii măsurilor necesare pentru asigurarea calităţii apei şi conservarea valorilor naturale. În consecinţă, locuitorii Clermont Ferrand, nu au doar o sursă constantă de apă potabilă, ci şi o rezervaţie naturală atractivă în apropiere.

RENATURAREA ZONELOR UMEDE ÎN VESTUL GRECIEI

Delta Amvrakikos este un complex de zone umede ce se extinde pe câteva sute de hectare. Această zonă salmastră este habitatul ideal pentru păsări de apă, printre

care şi pelicanul creţ, o specie rară. În 1980, suprafeţe considerabile din deltă au fost desecate pentru agricultură, practicată însă fără succes din cauza sărăturării solului. Agenţia de Dezvoltare Regională a decis însă utilizarea la maximum a potenţialului

zonei. Având o reputaţie internaţională ca zonă eco-turistică, delta a avut un rol decisiv pe piaţa în plină creştere a serviciilor de eco-turism. După readucerea a unei proporţii

semnificative a zonelor umede la starea lor iniţială, împreună cu factorii locali a fost dezvoltat un plan de management integrat având ca scop promovarea folosinţei

terenurilor compatibil cu principiile Natura 2000. Având în vedere sprijinul local şi afluxul de turişti iubitori de natură, se poate spune că această nouă viziune aduce deja roade.

URMĂRIND BALENELE ÎN AZORE

Departe în Atlantic, apele adânci din jurul Azorelor abundă de viaţă marină. Arhipelagul este una din cele mai renumite zone pentru delfini şi balene. O astfel de valoare naturală aduce un real beneficiu şi pentru eco-turism dar această activitate poate afecta negativ animalele dacă nu este desfăşurată corespunzător. Pentru gestionarea corespunzătoare a activităţii tour-operatorilor, guvernul Azorelor a introdus un cod de conduită obligatoriu pentru ariile Natura 2000 marine. În schimbul respectării regulilor, antreprenorii locali beneficiază de instruire pentru

managementul afacerilor lor şi al conservării naturii. Ca urmare a acestei colaborări, Azorele au câştigat rapid o reputaţie internaţională pentru posibilitatea urmăririi balenelor dar şi pentru dezvoltarea locală generată de această formă de turism.

Cum lucrează practic Natura 2000?

COMPANII DE ELECTRICITATE SALVEAZĂ PĂSĂRI RARE ÎN SPANIA

Regiunea Aragon furnizează o parte semnificativă din energia electrică a Spaniei. Din păcate, reţeaua de înaltă

tensiune şi cablurile sunt cauza majoră a mortalităţii unor specii ameninţate cum este zăganul. Multe

exemplare sfârşesc prin a fi electrocutate prin coliziune cu firele de înaltă tensiune. Pentru rezolvarea acestei

probleme, autorităţile regionale lucrează cu companiile de electricitate pentru izolarea a peste 350 km de linii

electrice în ariile Natura 2000 astfel încât să nu mai prezinte un pericol pentru păsări. Încă de la începutul

aceste cooperări, rata mortalităţii prin electrocutare a scăzut. Unele dintre păsări chiar şi-au construit cuiburile în vârful stâlpilor de înaltă tensiune. Companiiile de electricitate au convenit ca

pe viitor cablurile să fie îngropate.

AUTORITĂŢILE REFAC CURSUL RÂURILOR ÎN AUSTRIA

Ca multe din râurile alpine din Austria, Obere Drau a fost regularizat şi canalizat pentru a servi activităţilor agricole. În timp, s-a dovedit că aceste intervenţii au produs mai multe daune decât beneficii, şi nu numai vieţii sălbatice. În absenţa cursului meandrat natural şi a habitatelor ripariene, viteza de curgere a crescut provocând eroziunea patului albiei. Nivelul pânzei freatice a scăzut în consecinţă iar fermierii au început să se plângă de aridizarea terenurilor. Includerea râului Obere Drau în Natura 2000 a facut ca autorităţile să decidă adoptarea unor măsuri de management mult mai favorabile. Meandrele au fost refăcute pe o distanţă de 40 km, braţele laterale deschise şi zonele umede ripariene renaturate. Aceste măsuri au avut un impact favorabil atât asupra pânzei freatice cât şi asupra vieţii sălbatice, planuri similare fiind considerate acum şi pentru alte sectoare ale râului.

ÎNVĂŢÂND CUM SĂ TRĂIEŞTI CU CARNIVORELE MARI ÎN ROMÂNIA

Munţii Vrancei adăpostesc cea de-a doua populaţie ca densitate, de

carnivore mari din România, probabil şi din UE. Locuitorii de aici, au găsit de-a lungul secolelor modalităţi de a convieţui într-o relativă armonie

cu aceşti prădători mari şi potenţial periculoşi. Abandonarea metodelor tradiţionale de pază a terenurilor şi

turmelor a făcut ca numărul atacurilor la stâne să crească. După aderarea României la UE, Agenţia

Locală pentru Protecţia Mediului a putut veni în sprijinul fermierilor prin crearea unei Unităţi de Intervenţie

care ajută fermierii să-şi protejeze turmele şi acordă compensaţii pentru pagubele suferite. Aceste plăţi vor

fi în cele din urmă incluse în Fondul European pentru Dezvoltare Rurală din România. Agenţia sprijină economia

locală şi prin promovarea zonei ca destinaţie pentru eco-turism şi viaţă sălbatică. În acest caz, carnivorele mari şi

oamenii au găsit modalităţi de convieţuire.

SILVICULTURĂ ŞI CONSERVARE ÎN FINALNDA

Centrul Finlandei este totodată şi zona cheie în industria de cherestea a ţării. Majoritatea pădurilor de aici sunt private şi orice restricţie privind utilizarea resurselor ca urmare a desemnării ariilor Natura 2000 este de aşteptat să nu fie uşor acceptată. Consiliul Regional de Mediu a decis ca măsura cea mai bună de a convinge silvicultorii privaţi să accepte includerea zonei în reţeaua Natura 2000 să fie dezvoltarea în comun a planului de management pentru propria lor pădure. Aceasta ar fi permis evaluarea potenţialul economic pentru o perioadă de 10–20 de ani şi ar fi clarificat necesităţile pentru conservare. Un astfel de instrument practic nu doar ajută managerul să îşi gestioneze resursele într-un mod eficient şi profitabil, dar ajută totodată la înlăturarea mitului conform căruia toate pădurile din ariile Natura 2000 nu mai au funcţie de producţie. În acest caz a fost demonstrat contrariul.

CONSERVAREA VINE ÎN SPRIJINUL FERMIERILOR LOCALI ÎN DANEMARCA

Valea râului Vade a fost odinioară un complex de pajişi de sărătură cu o

valoare ridicată pentru biodiversitate. În timp, acestea au fost sistematic

drenate pentru a face loc agriculturii intensive iar atunci când piaţa pentru

producţia de peleţi din resturi vegetale a colapsat, Uniunea Fermierilor

Locali a trebuit să găsească alte surse de venit. Au ajuns la concluzia că zona se preta foarte bine păşunatului extensiv

şi cositului, activităţi prin care puteau primi sprijin financiar prin măsurile agro-mediu, dar numai în cazul în care pajiştile

de sărătură ar fi fost renaturate. Autorităţile de mediu au fost acelea care au iniţiat acest proces de refacere a pajiştilor

la stare lor iniţială. Peste 250 de fermieri au semnat pentru schemele agro-mediu, finanţarea ridicându-se la aproape

1 milion de Euro pe an. Viitorul lor este astfel unul mult mai sigur iar pajiştile de sărătură sunt din nou gestionate în

scopul conservării naturii.

Multe din iniţiativele menţionate în aceste pagini au fost cofinanţate prin programul

LIFE. Pentru perioada 2007–2013, programul LIFE+ al UE dispune de cel

puţin 800 milioane de Euro pentru proiecte de natură şi biodiversitate, în

special suport pentru exemple de bune practici sau proiecte demonstrative

pentru ariile Natura 2000. http://ec.europa.eu/environment/life/

index.htm


Pentru a putea analiza reţeaua Natura 2000 este necesară monitorizarea la intervale regulate a habitatelor şi speciilor listate pe anexele celor două Directive Europene, în scopul evaluării statutului lor de conservare.

La fiecare şase ani, Statele Membre sunt solicitate să raporteze Comisiei asupra stării de conservare a speciilor şi habitatelor din ţara respectivă şi asupra măsurilor luate pentru conservarea lor. Comisia examinează apoi această informaţie la nivel internaţional pentru a determina statutul fiecărei specii sau habitat în Europa.

Aceasta nu ajută doar la determinarea succesului global al reţelei Natura 2000 ci şi la identificarea unor eventuale zone problematice unde eforturile de conservare trebuie intensificate.


Cum ştim că am avut succes?

O NOUĂ ŞANSĂ DE VIAŢĂ PENTRU SPECII DE PEŞTI RARE, ENDEMICE

Pe insula Rhodes trăieşte o specie rară de peşti numiţi gizani, întâlniţi doar aici. Aceste mici animale sunt maeştri în supravieţuire – îşi petrec toată viaţa în apele dulci de pe insulă, pârâuri sau mici izvoare, supravieţuind îngheţurilor

iarna şi temperaturilor ridicate din timpul verii. Majoritatea habitatelor lor sunt incluse în arii Natura 2000, fiind implementate reguli speciale privind extracţia apei sau alte operaţiuni care ar prejudicia aceste habitate. Rezultatele

monitorizării recente arată că gizanii şi-au refăcut populaţia ca urmare a acestor activităţi speciale de conservare. Lupta lor continuă pentru supravieţuire a captat atenţia localnicilor dar şi a turiştilor, un centru de vizitare fiind

construit şi funcţionând acum în beneficiul acestei specii.

PROTEJÂND LILIECII ÎN NORDUL EUROPEI

Una din cele mai importante zone pentru lilieci este localizată de-a lungul graniţei dintre Belgia, Luxemburg şi Germania. Din păcate, multe din zonele tradiţionale de hibernare, cum sunt peşterile au fost deja distruse de

activităţile recreative dar datorită ruinelor existente, liliecii mai au la dispoziţie şi alte alternative. Regiunea este brăzdată de tuneluri subterane şi buncăre din vremea războiului în Europa, precum şi mine sau fortificaţii străvechi.

Peste 150 din aceste zone de hibernare sunt acum protejate ca situri Natura 2000 şi închise accesului publicului. Liliecii răspund pozitiv la aceste măsuri: populaţiile din ariile Natura 2000 sunt stabile pentru prima dată în ultimii 50 de ani.

ACVILA DE CÂMP ZBOARĂ DIN NOU PESTE UNGARIA

Acvila de câmp este o maiestoasă pasăre de pradă răspândită în câmpiile din Carpaţi. Cea mai importantă zonă de cuibărit din Uniunea Europenă este Ungaria, dar din 1980 au rămas doar 10-20 de perechi aici. Organizaţiile naţionale

pentru conservarea păsărilor au decis lansarea unei operaţiuni majore de salvare a speciei. Peste 10,000 de linii de tensiune au fost izolate pentru a preveni electrocutarea, cuiburile au fost păzite, exemplarele tinere monitorizate

radio, păsările bolnave salvate şi tratate, şi cel mai important, fermierii şi silvicultorii locali au fost stimulaţi să utilizeze extensiv terenurile şi să evite tăierile rase în zonele de cuibărit. În 2005, populaţia ajunsese la 75-80 de perechi

cuibăritoare datorită acestor eforturi.

REINTRODUCEREA CAPREI SĂLBATICE ÎN APENINI

Caprele sălbatice din Abruzzo se bucurau odinioară de libertate în zonele înalte ale Munţilor Apenini din centrul Italiei. Vânătoarea excesivă şi pierderea habitatului au împins acestă specie aproape de limita de extincţie. La

mijlocul anilor 1950 populaţia număra aproape 20 indivizi. Autorităţile de mediu au decis iniţierea unui program de reproducere în captivitate şi reintroducerea indivizilor astfel obţinuţi în zone selectate din Apenini. Programul a fost

acompaniat de o campanie de conştientizare şi un control strict al vânătorii şi turismului. De la începerea programului, populaţia a crescut la 1,000 indivizi – cea mai numeroasă din ultimul secol.

BUHAII DE BALTĂ SE REPRODUC DIN NOU ÎN ANGLIA

Buhaiul de baltă este o specie discretă, trăind ascunsă în mlaştini şi în stufărişuri. Sunetul evocativ al masculilor este adesea unicul semn al prezenţei acestei specii. În ultimul secol, specia a suferit un declin constant în Europa, în special

ca urmare a pierderii habitatului. Marea Britanie nu face excepţie de la aceasta. În 1997 populaţia a scăzut la 11 masculi şi era ameninţată cu dispariţia în absenţa unor măsuri de conservare imediate. Au fost implementate activităţi speciale de conservare pentru refacerea habitatului şi crearea de stufărişuri în locaţii strategice. Populaţia a crescut de cinci ori în ultimii şapte ani, fiind una din experienţele de succes pentru conservarea vieţii sălbatice din Marea Britanie.

O MÂNĂ DE AJUTOR PENTRU PLANTE

Insulele Canare au una dintre cele mai mari diversităţi de plante din Europa. Cu toate acestea, distribuţia restrictivă a plantelor le face vulnerabile la orice modificare a mediului ambiant. Unele specii, ca Sambucus palmensis, sunt rare

pentru că doar protejarea habitatului nu este o măsură suficientă. Guvernul insulelor Canare a început un program de refacere a populaţiei acestei specii prin colectarea seminţelor de la plantele sălbatice şi creşterea lor în pepiniere

speciale în scopul replantării lor ulterioare în locaţii bine stabilite de pe insulă. Populaţia sălbatică de Sambucus palmensis s-a mărit de patru ori, şi nu mai necesită o diseminare artificială. Peste 30% din suprafaţa insulelor Canare

este inclusă în Natura 2000 ceea ce confirmă valoarea remarcabilă pentru biodiversitate a zonei.

Există multe lucruri care pot fi făcute în scopul sprijinirii reţelei Natura 2000, indiferent de locul unde te afli în Europa:

➧ Informează-te, explorează o arie Natura 2000 din apropiere; multe zone oferă drumeţii, evenimente, observarea vieţii sălbatice şi alte activităţi pentru toate familiile.

➧ Voluntariat în sprijinul comunităţilor locale. Organizaţiile care susţin activităţile de conservare sunt mereu în căutare de voluntari pentru activităţile de refacere şi menţinere a zonelor sălbatice.

➧ Deplasări cu copiii în arii Natura 2000 pentru a descoperi viaţa sălbatică. Aceste zone sunt adevărate laboratoare în aer liber şi încurajează tinerii şi adulţii la activităţi recreative.

➧ Crează zona ta sălbatică în propria-ţi grădină sau într-o grădină publică prin plantarea de specii native bogate în nectar, crearea unui mic heleşteu, sau stivuirea lemnelor pentru a permite insectelor să hiberneze.

➧ Sprijinirea economiei locale din jurul siturilor Natura 2000 prin achiziţionarea de produse specifice, obţinute prin metode tradiţionale, prietenoase mediului ce contribuie la menţinerea habitatelor şi speciilor prezente în zona respectivă.

Oricare ar fi opţiunea, împărtăşeşte experienţa ta cu cei din jur, încurajează-i să îşi sporească interesul faţă de ariile Natura 2000 – în cele din urmă, aceasta este natura Europei pentru tine!


Natura 2000 – Cum o putem sprijini?

PENTRU A AFLA MAI MULTE DETALII DESPRE NATURA 2000 ACCESAŢI PAGINA:

http://ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm



PAGINA 2 Abernethy Forest (UK) © K. Sundseth; Elsenborn meadows (BE) © F. Vassen; Dorset heaths (UK) © J. Houston; Bluebell woods (BE) © K. Taskinen; Lech Valley (AT) © A. Vorauer

(www.4hour.cc); Southern Greece (EL) © B. Gibbons/Natural Image; Hohe Tauern NP (AT) © M. Fritz; Relictual grasslands, Ardèche (FR) © P. Collin/ENC; Hungarian wetland (HU) INTERIOR Grass-of-

Parnassus © A. Gagg; Betony © P. Creed; Small red damselfly © B. Gibbons/Natural Image; Boletus erythropus © P. Creed; Stoat © Nature Photographers; Eleonora’s falcon © M. Ravasini; Southern

gentian © P. Creed; Spotted fritillary © J. Asher; Fire salamander © E. van Uchelen/Saxifrage PAGINA 3 Red kite © M. Read; The Burren (IE) © www.burrenbeo.co; Waddensea seals (NL)

© A. Maywald; Lapland (FI) © J. Luhta; Čepkeliai bog pool (LI) © V. Monsevičiu; Hortobagy NP (HU) © L. Lisztes; Danube Delta (BU) © www.deltaresort.com; The Julian Alps (SL) © T. Jesenicnik/TNP;

Sardinian coast (IT) © K. Sundseth; Dehesas (ES) © Fundacion Global Nature – Extremadura; Hainich beech forest (DE) © T. Stephan; Madeira (PT) © M. Freitas

PAGINA 8 EU flags; Wigeon in flight © D. Kjaer; Danube floodplain (AT) © H. Dolecek; Banded demoiselle (SL) © J. Petutschnig, Umweltbüro Klagenfurt; Gothenburg Summit (2001)

© A. Andersson; Danube River (AT) © NP Donau Auen; Gothenburg Summit (2001) © A. Andersson; Hawksbill turtle (EL) © Archelon; INTERIOR Kingfisher © D. Kjaer

PAGINA 9 Cranes, Champagne Ardenne (FR) © A. Balthazard/LPO; Dancing cranes (FI) © J. Luhta; Cranes in mires (FI) © J. Luhta; Cranes in flight (EE) © M. Kose; Cranes in Gallocantera

(ES) © A. Torres; Cranes with chick (FI) © J. Luhta TĂIAT Flying crane © P. Dubois

PAGINA 10 Lady’s slipper (AT) © Archiv Abt. Umweltschutz; Black-throated diver (FI) © J. Luhta; Short-beaked common dolphin (EL) © S. Agazzi (http://www.tethys.org); Bearded

vulture (AT) ©EGS-Österreich/N. Roth-Callies; rosalia alpina (FR) © J. Asher; European mink (EE) © T. Maran; Cyprus mouflon (CY) © A. Antoniou; European pond terrapin © E. van Uchelen/

Saxifraga; isoplexis chalcanthia, Canary Islands (ES) © Consejeria de Medio Ambiente del Gobierno de Canarias; Iberian lynx (ES) © Proyecto LIFE Lince Junta de Andalucia INTERIOR Collared

flycatcher (CZ) © J. Hlasek; Calypso orchid (FI) © M. O’Briain; Marsh fritillary (UK) © J. Asher PAGINA 11 Boreal forest (FI) © K. Sundseth; Eagle owl (EE) © M. Kose; Limestone

pavement (UK) © P. Creed; Large copper (FR) © J. Asher; Eastern pasqueflower (CZ) © J. Hlasek; Poet’s narcissus, hay meadow, Pyrenees (FR) © P. Creed

PAGINA 16 Children at Weidmoos (DE) © Gem. Lamprechtshausen; Grindenschwarzwald (DE) © Abt. Landespflege, Arbeitsbereich Wildökologie; Ministry officials (DE) © Rädle; Hunting (FR)

© FACE; Stakeholders in Tirol (AT) © Archiv der Abteilung Umweltschutz, Amt der Tiroler Landesr-egierung; Schütt-Dobratsch NP (AT) © LIFE-Project Schütt-Dobratsch; Agricultural advisors,

Termoncarragh (IE) © C. Keena; New Forest LIFE Partnership (UK) © New Forest LIFE Partnership; Hiking (FR) © F Flavier PAGINA 17 Hainich beech forest (DE) © Nationalpark Hainich; Black

woodpecker (LV) © V. Larmanis; Castro Verde (PT) © K. Sundseth; Shepherding (ES) © Fundación Global Nature

PAGINA 18 Vavre et Foret du Moulin (FR) © LN_CEPA_J. Saillard, Fédération des Conservatoires d’espaces naturels; Otter © P Glendell/English Nature; Lagarou lagoon (EL) © G. Rousopoulos; Dalmatian pelican (EL) © A. Ivanenko; Whale watching, Azores (PT)

© F. Cardiges/ImagDOP; Sperm whale (PT) © J. Fontes/ImagDOP PAGINA 19 Adjusting power cables Aragon (ES) © Red Electrica de Espana; White stork nesting on power cables (ES)

© Red Electrica de Espana; Learning to live with large Carnivores (RO) © Silviu Chiriac, LIFE project; Brown Bear (RO) © Silviu Chiriac, LIFE project; Varde meadows (DK) © S. Mariegaard;

Corncrake (LV) © A. Petrins; Foresters (FI) © P. Kulmala; Siberian jay (FI) © J. Luhta; Obere Drau (AT) © I. Hoffman, ecoconsult.com; Kingfishers © J. Zmölnig

COLAj COPERTĂ © K. Taskinen; © J. Luhta; © P. Creed; © R. Hoelzl/4nature; © P. Creed;

© J. Luhta; © B. Gibbons/Natural Image; © New Forest LIFE Partnership;

© G. Logan/SNH PRINCIPAL © A. ZanettiCONŢINUT PAGINĂ © S. Bickel/BBOWT

Toate fotografiile din această publicaţie sunt supuse copy-rightului. Nici una dintrea acestea nu poate fi utilizată fără acceptul fotografului.

Comisia Europeană

Europa acoperă mai puţin de 5% din suprafaţa planetei. În ciuda suprafeţei reduse, deţine o diversitate covârşitoare de plante, animale, peisaje, multe dintre acestea fiind prezente doar aici.

Diferenţele de climă, topografie, geologie sunt cele care determină această biodiversitate. De la Cercul Polar şi până la coasta însorită a Mării Mediterane, de la înălţimile Alpilor la câmpiile Europei Centrale, varietatea condiţiilor naturale este impresionantă.

Convieţuirea noastră îndelungată cu natura a fost în aceeaşi măsură importantă pentru modelarea peisajului rural. De secole, oamenii au dezvoltat moduri variate de a lucra pământul ceea ce a dus la apariţia aşa numitelor habitate ”semi-naturale”, bogate în viaţă sălbatică (pajişti montane, păşuni împădurite, pajişti deschise), încă dependete pentru supravieţuirea şi păstrarea lor de continuitatea activităţilor umane.

Bogata de naţionalităţi, culturi, limbi şi identităţi ale Europei este de asemenea puternic reflectată pretutindeni în peisajul nostru. Doar câteva locuri în lume au această variată, contrastantă şi specifică îmbinare de habitate, viaţă sălbatică şi peisaje culturale, atât de strâns întrepătrunse pe o suprafaţă aşa de mică – aceasta este ceea ce face natura Europei unică.

Aceasta este moştenirea noastră naturală.



În faţa acestui declin alarmant, oamenii de pretutindeni din Europa şi-au exprimat îngrijorarea pentru pierderea moştenirii naturale şi a biodiversităţii de care depindem toţi pentru sănătatea şi bunăstarea noastră.

Guvernele Statelor Membre au răspuns la acest apel şi în anul 2001, la Summitul de la Gothenburg s-au angajat să stopeze declinul biodiversităţii în Europa până în anul 2010.

Aşa cum natura nu ţine cont de graniţe naţionale, acest ţel ambiţios poate fi atins doar prin coordonarea eforturilor şi alocarea resurselor adecvate.

Râurile, de exemplu Dunărea, traversează mai multe state iar dacă unul dintre sectoarele cursului său este afectat, acesta le va prejudicia şi pe celelalte. Păsările migratoare călătoresc în lungul şi latul Europei în căutare de locuri de adăpost, hrană şi locuri pentru cuibărit. Dacă habitatele de care depind direct sunt protejate doar într-o parte a Europei şi nu pe întreg arealul de distribuţie al speciei, şansele de supravieţuire ale acesteia vor fi precare.

Legislaţia Europeană stabileşte standardele pentru conservarea naturii pe teritoriul Uniunii Europene şi dă posibilitatea celor 27 State Membre să conlucreze în acelaşi cadru legislativ puternic, pentru a proteja speciile şi habitatele cele mai vulnerabile.

Cocorul migrează în Europa din zonele de hrănire din sud unde iernează spre cele din nord unde cuibăreşte pe timpul verii. Graţie

legislaţiei Europene, au fost desemnate zone protejate pe întregul curs de migraţie,

iar ca rezultat, populaţia europeană de cocor, este în creştere.

Ariile Natura 2000 desemnate pentru cocor, situaţia din octombrie 2008

Ce facem pentru aceasta? – răspunsul Europei


Pilonul central al legislaţiei Europene pentru conservarea naturii îl reprezintă Directivele Păsări şi Habitate.

➧ Directiva Păsări, adoptată în 1979 are ca scop protejarea tuturor păsărilor sălbatice şi a habitatelor acestora pe teritoriul UE. Directiva stopează unele practici ca de exemplu capturarea şi comercializarea păsărilor sălbatice indigene sau incriminează metodele de ucidere a lor. Introduce un mecanism legal pentru reglementarea unor activităţi, de pildă vânătoarea, ceea ce asigură practicarea lor într-un mod durabil.

Conform Directivei, cele 27 de State Membre trebuie să protejeze zonele cele mai importante pentru toate speciile de păsări migratoare şi pentru mai bine de 190 de specii ameninţate, o atenţie specială acordându-se zonelor umede de importanţă internaţională.

➧ În 1992, UE adoptă Directiva Habitate. Aceasta introduce măsuri similare celor din Directiva Păsări, cu scopul de a proteja viaţa sălbatică a Europei dar aria de acoperire este mult mai extinsă, vizând arealul a aproape o mie de specii de plante şi animale rare, endemice şi ameninţate. Totodată, aproximativ 230 de habitate rare, cu particularităţi deosebite, sunt prin această Directivă pentru prima dată selectate pentru a fi conservate.

Aceste Directive reprezintă cea mai ambiţioasă şi extinsă iniţiativă luată vreodată pe teritoriul Uniunii Europene pentru conservarea moştenirii noastre naturale.

LINXUL IBERIAN (Lynx pardinus)

Este cea mai ameninţată specie de felină sălbatică, cu o populaţie de mai puţin

de 100–150 indivizi. Trăieşte în Pădurile Mediteraneene, în desişurile de maquis,

preferând tufişurile dense pentru adăpost şi pajiştile deschise pentru a vâna iepuri. Intensificarea agriculturii şi dezvoltarea infrastructurii (drumuri, căi de acces) au dus la fragmentarea habitatului într-o

asemenea măsură încât distribuţia speciei se limitează în prezent la câteva zone

izolate în sud-vestul Spaniei şi Portugaliei. Vânătoarea ilegală, capturarea, uciderea pe şosele, sursa de hrană limitată, iepurii, care aproape au dispărut din cauza unei maladii (Myxomatoză) au contribuit toate la acest

declin. Dacă populaţia de Linx Iberian nu se reface, aceasta va fi prima specie de feline

extinctă după dispariţia Smilodonului acum 10,000 de ani.

Tipurile de habitate ce beneficiază de măsuri de conservare prin Directiva Habitate sunt foarte variate – de la

pădurile naturale din Scandinavia, la platformele calcaroase din lungul coastei Atlanticului şi până la pajiştile bogate în

specii de pe înălţimile Alpilor. Speciile ameninţate cum sunt Buha, Fluturele

de cupru sau Floarea Paştelui sunt acum protejate.



Peste tot în Europa există deja exemple despre modul în care Natura 2000 funcţionează în practică.

În cele mai multe cazuri, sunt necesare intervenţii minore pentru a asigura compatibilitatea folosinţei terenurilor cu conservarea speciilor şi a habitatelor prezente, de pildă cosirea terenurilor câteva săptămâni mai târziu pentru a asigura timpul necesar puilor ce cresc în cuiburile de pe sol să poată zbura, evitarea deranjului în anumite perioade ale anului în zonele de reproducere, hrănire sau repaus pentru animalele sălbatice.

Există situaţii în care este nevoie de măsuri mult mai substanţiale pentru prevenirea deteriorării unei arii sau pentru readucerea acesteia la o stare de conservare favorabilă.

În fiecare din aceste cazuri, este necesar ca cei care utilizează ariile Natura 2000 să fie implicaţi în deciziile privind gestionarea pe termen lung a acestor arii. Începând cu proprietarii privaţi sau utilizatorii terenurilor, autorităţi, industrie, şi pînă la grupuri ce desfăşoară activităţi recreative, de conservare, comunităţi locale şi cetăţeni interesaţi – fiecare are un rol important în garantarea succesului reţelei Natura 2000 şi oprirea declinului biodiversităţii.

ABORDAREA INVESTIŢIILOR LA SCARĂ LARGĂ

Proiectele de dezvoltare care implică modificări majore ale folosinţei terenului

într-o arie Natura 2000 (de exemplu: construcţia unui drum, transformarea unei

pajişti umede într-o plantaţie forestieră) trebuie mai întâi analizate prin prisma

impactului potenţial pe care îl pot genera asupra valorilor naturale ale ariei. Dacă

impactul nu este considerat semnificativ, proiectul poate fi implementat. Dacă efectele asupra mediului sunt semnificative, trebuie propuse alternative mai puţin destructive, de exemplu alegerea unui alt traseu pentru drum, alegerea unei alte zone în afara ariei

Natura 2000. În cazuri excepţionale, proiecte care generează un impact negativ în ariile

Natura 2000 pot fi implementate dacă servesc unor interese publice majore şi nu există alte alternative viabile. În astfel de

cazuri, măsuri compensatorii trebuie luate pentru asigurarea integrităţii reţelei

Natura 2000.




PĂSTRÂND APELE FRANŢEI CURATE ŞI SĂNĂTOASE

Regiunea Auvergne din centrul Franţei este renumită pentru abundenţa resurselor de apă. O mare parte a acesteia vine din Loara ce izvorăşte din Masivul Central. Unul dintre afluenţii Loarei, Allier, furnizează 70% din apa potabilă pentru locuitorii oraşului Clermont Ferrand. Pentru asigurarea calităţii apei la un standard satisfăcător pentru a fi consumată, consiliul oraşului

a creat o zonă specială de protecţie în jurul zonelor de extracţie ale apei. Aceste zone necesitau şi implementarea unor măsuri speciale de protecţie pentru pădurile de luncă valoroase, astfel că atunci când au fost desemnate ca arii Natura 2000, autorităţile au apelat la ajutorul grupurilor ce susţin conservarea. Un acord comun a fost semnat între cele două părţi în scopul stabilirii măsurilor necesare pentru asigurarea calităţii apei şi conservarea valorilor naturale. În consecinţă, locuitorii Clermont Ferrand, nu au doar o sursă constantă de apă potabilă, ci şi o rezervaţie naturală atractivă în apropiere.

RENATURAREA ZONELOR UMEDE ÎN VESTUL GRECIEI

Delta Amvrakikos este un complex de zone umede ce se extinde pe câteva sute de hectare. Această zonă salmastră este habitatul ideal pentru păsări de apă, printre

care şi pelicanul creţ, o specie rară. În 1980, suprafeţe considerabile din deltă au fost desecate pentru agricultură, practicată însă fără success din cauza sărăturării solului.

Agenţia de Dezvoltare Regională a decis însă utilizarea la maximum a beneficiilor zonei. Având o reputaţie internaţională ca zonă eco-turistică, delta a avut un rol decisiv

pe piaţa în plină creştere a serviciilor de eco-turism. După readucerea a unei proporţii semnificative a zonelor umede la starea lor iniţială, împreună cu factorii locali a fost

dezvoltat un plan de management integrat având ca scop promovarea folosinţei terenurilor compatibilă cu principiile Natura 2000. Având în vedere sprijinul local şi

afluxul de turişti iubitori de natură, se poate spune că această nouă viziune aduce deja roade.

URMĂRIND BALENELE ÎN AZORE

Departe în Atlantic, apele adânci din jurul Azorelor abundă de viaţă marină. Arhipelagul este una din cele mai renumite zone pentru delfini şi balene. O astfel de valoare naturală aduce un real beneficiu şi pentru eco-turism dar această activitate poate afecta negativ animalele dacă nu este desfăşurată corespunzător. Pentru gestionarea corespunzătoare a activităţii tour-operatorilor, guvernul Azorelor a introdus un cod de conduită obligatoriu pentru ariile Natura 2000 marine. În schimbul respectării regulilor, antreprenorii locali beneficiază de instruire pentru

managementul afacerilor lor şi al conservării naturii. Ca urmare a acestei colaborări, Azorele au câştigat rapid o reputaţie internaţională pentru posibilitatea urmăririi balenelor dar şi pentru dezvoltarea locală generată de această formă de turism.

COMPANII DE ELECTRICITATE SALVEAZĂ PĂSĂRI RARE ÎN SPANIA

Regiunea Aragon furnizează o parte semnificativă din energia electrică a Spaniei. Din păcate, reţeaua de înaltă

tensiune şi cablurile sunt cauza majoră a mortalităţii unor specii ameninţate cum este zăganul. Multe

exemplare sfârşesc prin a fi electrocutate prin coliziune cu firele de înaltă tensiune. Pentru rezolvarea acestei

probleme, autorităţile regionale lucrează cu companiile de electricitate pentru ajustarea a peste 350 km de

linii electrice în ariile Naura 2000 astfel încât să nu mai prezinte un pericol pentru păsări. Încă de la începutul

aceste cooperări, rata mortalităţii prin electrocutare a scazut. Unele dintre păsări chiar şi-au construit cuiburile în vârful stâlpilor de înaltă tensiune. Companiiile de electricitate au convenit ca

pe viitor cablurile să fie îngropate.

AUTORITĂŢILE REFAC CURSUL RÂURILOR ÎN AUSTRIA

Ca multe din râurile alpine din Austria, Obere Drau a fost regularizat şi canalizat pentru a servi activităţilor agricole. În timp, s-a dovedit că aceste intervenţii au produs mai multe daune decât beneficii, şi nu numai vieţii sălbatice. În absenţa cursului meandrat natural şi a habitatelor ripariene, viteza de curgere a crescut provocând eroziunea patului albiei. Nivelul pânzei freatice a scăzut în consecinţă iar fermierii au început să se plângă de aridizarea terenurilor. Includerea râului Obere Drau în Natura 2000 a facut ca autorităţile să decidă adoptarea unor măsuri de management mult mai favorabile. Meandrele au fost refăcute pe o distanţă de 40 km, braţele laterale deschise şi zonele umede ripariene renaturate. Aceste măsuri au avut un impact favorabil atât asupra pânzei freatice cât şi asupra vieţii sălbatice, planuri similare fiind considerate acum şi pentru alte sectoare ale râului.

ÎNVĂŢÂND CUM SĂ TRĂIEŞTI CU CARNIVORELE MARI ÎN ROMÂNIA

Munţii Vrancei adăpostesc cea de-a doua populaţie ca densitate, de

carnivore mari din România, probabil şi din UE. Locuitorii de aici, au găsit de-a lungul secolelor modalităţi de a convieţui într-o relativă armonie

cu aceşti prădători mari şi potenţial periculoşi. Abandonarea metodelor tradiţionale de pază a terenurilor şi

turmelor a făcut ca numărul atacurilor la stâne să crească. După aderarea României la UE, Agenţia

Locală pentru Protecţia Mediului a putut veni în sprijinul fermierilor prin crearea unei Unităţi de Intervenţie

care ajută fermierii să-şi protejeze turmele şi acordă compensaţii pentru pagubele suferite. Aceste plăţi vor

fi în cele din urmă incluse în Fondul European pentru Dezvoltare Rurală din România. Agenţia sprijină economia

locală şi prin promovarea zonei ca destinaţie pentru eco-turism şi viaţă sălbatică. În acest caz, carnivorele mari şi

oamenii au găsit modalităţi de convieţuire.

SILVICULTURĂ ŞI CONSERVARE ÎN FINALNDA

Centrul Finlandei este totodată şi zona cheie în industria de cherestea a ţării. Majoritatea pădurilor de aici sunt private şi orice restricţie privind utilizarea resurselor ca urmare a desemnării ariilor Natura 2000 este de aşteptat să nu fie uşor acceptată. Consiliul Regional de Mediu a decis ca măsura cea mai bună de a convinge silvicultorii privaţi să accepte includerea zonei în reţeaua Natura 2000 să fie dezvoltarea în comun a planului de management pentru propria lor pădure. Aceasta ar fi permis evaluarea potenţialul economic pentru o perioadă de 10–20 de ani şi ar fi clarificat necesităţile pentru conservare. Un astfel de instrument practic nu doar ajută managerul să îşi gestioneze resursele într-un mod eficient şi profitabil, dar ajută totodată la înlăturarea mitului conform căruia toate pădurile din ariile Natura 2000 nu mai au funcţie de producţie. În acest caz a fost demonstrat contrariul.

CONSERVAREA VINE ÎN SPRIJINUL FERMIERILOR LOCALI ÎN DANEMARCA

Valea râului Vade a fost odinioară un complex de pajişi de sărătură cu o

valoare ridicată pentru biodiversitate. În timp, acestea au fost sistematic

drenate pentru a face loc agriculturii intensive iar atunci când piaţa pentru

producţia de peleţi din resturi vegetale a colapsat, Uniunea Fermierilor

Locali a trebuit să găsească alte surse de venit. Au ajuns la concluzia că zona se preta foarte bine păşunatului extensiv

şi cositului, activităţi prin care puteau primi sprijin financiar prin măsurile agro-mediu, dar numai în cazul în care pajiştile

de sărătură ar fi fost renaturate. Autorităţile de mediu au fost acelea care au iniţiat acest proces de refacere a pajiştilor

la stare lor iniţială. Peste 250 de fermieri au semnat pentru schemele agro-mediu, finanţarea ridicându-se la aproape

1 milion de Euro pe an. Viitorul lor este astfel unul mult mai sigur iar pajiştile de sărătură sunt din nou gestionate în

scopul conservării naturii.

Multe din iniţiativele menţionate în aceste pagini au fost cofinanţate prin programul

LIFE. Pentru perioada 2007–2013, programul LIFE+ al UE dispune de cel

puţin 800 milioane de Euro pentru proiecte de natură şi biodiversitate, în

special suport pentru exemple de bune practici sau proiecte demonstrative

pentru ariile Natura 2000. http://ec.europa.eu/environment/life/

index.htm


PAGINA 4 Food Fair (HU) © F. Kis/WWF Hungary; Birdwatching Waddensea (DE) © M. Stock; Diver in the Azores (PT) © P. Wirtz/ImagDOP; Fishermen (ES) © SEO/BirdLife; Great Kemeri Bog

(LV) © K. Sundseth; Forestry (SE); River Ain (FR) © G. Brevet; Production of cork (ES) © APCOR PAGINA 5 Yllas NP (FI) © K. Taskinen; Poppy field (UK) © P. Creed

PAGINA 6 Floods, Oxford (UK) © Newquest; Benidorm (ES); Peat extraction (IE) © Bord na Mona; Intensive agriculture (DE) © D. Miletich/4nature; New motorway (PT) © LPN; Tank tracks,

Salisbury Plain (UK) © MOD; Waste dumping (UK) © Wiltshire Wildlife Trust; Construction site, Sicily (IT) © DG Regio; Ochre pollution (UK) © P. Wakely/English Nature; Prestige disaster clean-

up operation (ES) © El Correo Gallego PAGINA 7 House sparrow (UK) © D. Kjaer; Brown bear (FI) © J. Luhta; omphalodes littoralis (FR) © P. Creed; Wildmoor Heath (UK) © J. Asher;

Dartford warbler (UK) © D. Bright; Apollo butterfly (FR) © J. Asher; Sand lizard (UK) © B. Gibbons/Natural Image

PAGINA 14 Coastal meadows (EE) © M. Kose; Dehesas (ES) © Funcación Global Nature – Extremadura; Alpine meadows © R. Hoelzl/4nature; Cutting reedbeds (EE) © M.V. Rannap; Untersee (DE) © E. Stegmaier – RP Freiburg; Fishermen (ES) © Spanish Cetacean Society SEC;

Shepherding, West Münster (DE) © L. Aschenmeier; Burren, grazing (IE) © www.burrenbeo.com; Fishermen (EL) © G. Rousopoulos INTERIOR Natterjack toad (EE) © M.V. Rannap; Dormouse (UK)

© M. Read; Arctic tern © J. Ruuskanen PAGINA 15 Transporting timber, Söderåsen NP (SE) © O. Fiskesjö; Wooded meadows (LV) © V. Larmanis; White stork (CZ) © J. Hlasek; Shepherding

(FR) © G. Lopez/Wildlife Pictures

PAGINA 12 Triglav NP (Sl) © J. Mihelec; Wetland and egrets (SK) © A. Popovic; Kuronian spit (LT) © Z. Markvenas; Bialowieza Forest (PL) © B. Gibbons/Natural Image; Upper Teesdale

(UK) © P. Creed; Coastal habitat (MT) © V. Mercieca/The Gaia Foundation; Alpine meadow (FR) © B. Gibbons/Natural Image; Stora Alvaret (SE) © S. Forslund; Samaria Gorge, Crete (EL)

© P. Creed PAGINA 13 Boreal forest (FI) © J. Luhta; Atlantic oakwoods (IE) © K. Sundseth; Trockenrasen (DE) © Dr A. Didion; Mercantour (FR) © F. Flavier; Pannonic salt steppes (HU)

© S. Göri; Macin Mountains (RO) © MMNPA; Shabla Lake Complex (BU) © S. Spasov Garrigue habitat (EL) © B. Gibbons/Natural Image; Mediterranean Scrub (ES) © B. Gibbons/Natural Image;

phoenix palm habitat, Crete (EL) © C.A. Thanos

PAGINA 20 Lake Constance forget-me-not (AT) © Amt der Landeshauptstadt Bregenz; Mediterranean monk seal (EL) © MOM (www.mom.gr); Hierro giant lizard (ES) © D.L. Sánchez;

Parrot fish (MT); White-clawed crayfish (UK) © English Nature; Maltese everlasting (MT) © University of Catania, Sicily; Lesser kestrel (PT) © LPN; European bison (PL) © B. Gibbons/

Natural Image; Great bustard (HU) © Hortobagy NP; Sand grouse (ES) © A. Torres INTERIOR European wolf (Croatia) © D. Huber; Scarce large blue (CZ) © J. Hlasek; Crocus

hartmannianus (CY) © A. Antoniou; Hermit beetle (SE) © K. Claesson; Cyprus bee orchid (CY) PAGINA 21 Ladigesocypris ghigii (EL) © A. Zoumbouloglou; Freshwater stream, Rhodes (EL)

© P.S. Economidis; Protecting bat caves (LU) © F. Schwaab; Pipistrelle bat (UK) © BBOWT; Imperial Eagle (HU) © A. Kovacs; Radio tagging (HU) © M. Horvath; Reedbed restoration (UK)

© RSPB; Bittern (UK) © P. Vines; argyranthemum lidii (ES) © Consejeria de Medio Ambiente del Gobierno de Canarias; Replanting endemic plants (ES) © Consejeria de Medio Ambiente del

Gobierno de Canarias

PAGINA 22 Wardens on Lampedusa (IT) © S. Picchi; Bird Fair (UK) © Lee Valley Regional Park; Outdoor picnic Yllas (FI) © K. Taskinen; Green days in Romania (RO) © Eurosite; Games for bearded vulture; German bread (DE); Tatra NP (SK) © Popp & Hackner/4nature; Children’s

ID charts (UK) © Lee Valley Regional Park Authority PAGINA 23 Volunteers (UK) © LIFE project Lowland Limestone Pavements; Encountering Alpine marmots (AT) © H. Schweiger/4nature;

Releasing sea turtles, Lampedusa (IT) © A. Zanetti


PREŢUIM NATURA NOASTRĂ SUFICIENT?,,Câmpul cu maci” al lui Monet valorează

între 5–50 milioane de euro, pe câtă vreme unul real costă 5.000 €/ha

Protejând moştenirea noastră naturală garantăm păstrarea bogatei diversităţi de plante, animale şi habitate şi pentru generaţiile viitoare.

Indiferent dacă trăim în mediul urban sau rural, mulţi dintre noi suntem într-un fel sau altul în căutarea naturii, a frumuseţii ei scenice, prin plimbări, înot, pescuit, relaxare, explorare sau pur şi simplu pentru a ne bucura de aer curat sau de cântecul păsărilor. Aceasta are beneficii însemnate asupra sănătăţii noastre şi asupra stării noastre de bine.

Natura are însă mult mai mult decât o valoare scenică intrinsecă, ea ne furnizează o serie întreagă de beneficii cum ar fi hrană, fibre, apă potabilă, un sol sănătos şi multe altele. Zonele umede de pildă, ne apără în mod natural de inundaţii, funcţionând ca nişte bureţi ce absorb excesul de apă. Stufărişurile ajută la purificarea apei poluate prin filtrarea substanţelor toxice, albinele polenizează culturile noastre, iar turbăriile sunt captatoare naturale de dioxid de carbon, cauza principală a încălzirii globale.

Mai mult decât atât, natura este o sursă vitală de venit pentru un număr mare de oameni care colecteză resursele naturale într-un mod sustenabil. Un exemplu în acest sens este agricultura extensivă practicată pe scară largă în Europa, furnizând astfel mijloace de trai pentru milioane de oameni.

Natura: parte a identităţii nostre


Un sondaj recent asupra valorii economice a trei Parcuri Naţionale

din Wales arată că aceste Parcuri oferă 12,000 de locuri de muncă

şi aduc un profit total de 250 milioane Euro anual.

DEZASTRUL PRESTIGEAtunci cînd petrolierul Prestige s-a

scufundat în dreptul coastei de nord a Spaniei, în noiembrie 2002, 64,000 tone

de produse petroliere au fost vărsate şi au ucis 300,000 de păsări de mare (în special

alce nordice şi atlantice, pufini). Prejudiciile aduse pescuitului, turismului şi naturii prin poluarea a 3,000 km de coastă s-au ridicat

la aproximativ 5 miliarde Euro. Aproximativ 30,000 de oameni ce traiau din pescuit

au fost direct afectaţi. Câteva asociaţii de pescari au raportat o scădere cu 80% a

capturilor faţă de cota normală.

Nu doar speciile rare cum sunt urşii, fluturii, speciile endemice de plante sunt ameninţate. Populaţia de vrabie de casă a suferit un declin

dramatic în ultimii 20 de ani ca urmare a pierderii habitatului. Majoritatea pajiştilor

naturale din Europa au dispărut. În consecinţă, multe dintre speciile direct dependente de

aceste habitate pentru supravieţuire, de pildă şopârla de nisip, silvia de tufiş, sunt de

asemnea în declin.

Declinul vrabiei de

casă în UE: Sursa BirdLife 2005

Natura Europei este din ce în ce mai ameninţată. Sunt specii ale căror populaţii înregistrează un declin alarmant iar multe dintre habitatele naturale şi semi-naturale dispar cu rapiditate. Astăzi, aproape jumătate dintre mamiferele Europei, şi o treime din reptile, peşti şi păsări sunt ameninţate cu dispariţia.

Acest declin dramatic este cauzat de pierderea şi fragmentarea habitatelor de care depind aceste specii. Multe dintre aceste habitate se modifică ca suprafaţă, prin intensificarea folosinţei terenurilor, dezvoltarea infrastructurii, cum este cazul drumurilor şi prin expansiunea constantă a zonelor urbane.

În doar câţiva zeci de ani, zonele umede ale Europei au fost desecate prin lucrări de îmbunătăţiri funciare şi aproape trei sferturi din dunele de nisip din Franţa, Spania şi Italia au dispărut sub presiunea implacabilă a turismului de masă.

Recent, schimbările climatice reprezintă un motiv de îngrijorare major atât pentru oameni cât şi pentru biodiversitate, la fel fiind şi expansiunea speciilor invazive ce vor înlocui plantele şi animalele autohtone. Natura este ameninţată şi de poluare, exploatarea necontrolată a resurselor naturale şi abandonarea terenurilor.


în declin

tabilăNatura ... în pericol?

CUM SUNT SELECTATE ARIILE NATURA 2000?Pentru speciile şi habitatele din Directiva Habitate:• STADIUL1: Primul pas este întreprins de Statele Membre. Fiecare ţară identifică ariile care sunt importante pentru

conservarea speciilor şi habitatelor prezente în mod natural pe teritoriul lor şi care apar în anexele Directivei Habitate. În acest stadiu, decizia trebuie să aibă la bază criterii pur ecologice.

• STADIUL 2: Statele Membre trimit listele Natura 2000 la Comisia Europeană. Aceasta examinează informaţia furnizată pentru zonele biogeografice şi în colaborare cu Statele Membre, organizaţiile interesate, oameni de ştiinţă independenţi şi organizaţii non-guvernamentale, selectează Ariile de Importanţă Comunitară. În cazul în care lista este considerată insuficientă, Statelor Membre Ii se solicită să desemneze mai multe arii pentru completarea reţelei.

• STADIUL 3: Acest stadiu final este cel în care Statele Membre pun în mod official sub protecţie ariile respective şi introduc măsurile necesare pentru menţinerea sau refacerea stării favorabile de conservare a acestora.

Pentru specii din Directiva Păsări, siturile sunt clasificate de către Statele Membre şi după evaluare, incluse în reţeaua Natura 2000.

Step

icăPa

noni

căAl

pină

Cont

inen

tală

Atlan

tică

Bore

ală

REGIUNILE BIOGEOGRAFICEUE are nouă regiuni biogeografice, fiecare având

un amestec specific de vegetaţie, climă, topografie, geologie. La acest nivel, fără a se ţine cont de graniţele

administrative şi politice, măsurile de conservare pentru specii şi habitate aflate în condiţii similare

sunt mai uşor de identificat iar tendinţele de evoluţie mai uşor de urmărit.

Scopul ambelor Directive este de a crea o reţea ecologică europeană de arii pentru conservarea naturii – numită Reţeaua Natura 2000.

Fiecare stat a desemnat arii Natura 2000 în scopul protejării habitatelor şi speciilor rare prezente pe teritoriul lor. Actualmente sunt incluse în această reţea peste 25,000 de arii. În total, suprafaţa pe care o acoperă este considerabilă, reprezentând aproape o cincime din suprafaţa terestră a Europei şi o parte importantă din zona costieră. Aceasta face ca reţeaua Natura 2000 să fie cea mai mare reţea pentru conservarea naturii din lume.

Suprafaţa ariilor Natura 2000 variază de la 1 ha la 5,000 km² în funcţie de speciile şi habitatele ce trebuie conservate, majoritatea având între 100–1,000 ha. Unele dintre arii sunt localizate în zone izolate dar cele mai multe sunt parte integrantă a spaţiului rural, conţinând un spectru variat de habitate, zone tampon şi alte elemente ale peisajului.

Natura 2000, nu are ca scop doar salvarea speciilor şi habitatelor europene rare, ci oferă protecţie şi pentru nenumărate specii de animale, plante, elemente de viaţă sălbatică, care, deşi comune, sunt în egală măsură importante pentru moştenirea noastră naturală.


Med

itera

nean

ăM

area

Nea

gră

Directiva Păsări

Arii de Protecţie Specială

Arii Speciale de

Conservare

Directiva Habitate

Mac

aron

ezian

ă


Anexa I:Tipuri de HabitateAnexa II:

Specii

Lista de situri

naţionale

Lista de Situri de Importanţă

ComunitarăNatura 2000

Oamenii asociază adesea conservarea naturii cu rezervaţiile naturale strict protejate în care activităţile umane sunt excluse sistematic. Natura 2000 vine cu un mod de abordare diferit. Este pe deplin recunoscut faptul că omul este parte integrantă a naturii, iar beneficii mutuale apar doar atunci când omul şi natura conlucrează.

Multe dintre ariile Natura 2000 sunt valoroase tocmai pentru modul în care au fost gestionate până acum, în astfel de cazuri fiind esenţială asigurarea continuităţii acestor activităţi (de exemplu agricultura extensivă).

Astfel, vor fi cu siguranţă anumite rezervaţii naturale în reţea unde activităţile umane vor fi limitate pentru a se asigura conservarea unor specii rare sau habitate prezente, dar majoritatea ariilor Natura 2000 vor continua să aibă diverse forme de gestionare, luându-se însă în considerare cerinţele pentru conservare ale speciilor vulnerabile şi ale habitatele prezente.

În acest mod, Natura 2000 sprijină principiul dezvoltării durabile. Scopul său este nu acela de a opri activităţile economice ci mai degrabă de a stabili un set de parametrii în limitele cărora aceste activităţi pot fi continuate astfel încât biodiversitatea Europei să fie garantată pe termen lung.

CARE SUNT OBLIGAŢIILE PENTRU ARIILE NATURA 2000?

În ariile Natura 2000, Statele Membre au obligaţia de a asigura:

• evitarea activităţilor care pot deranja semnificativ speciile sau pot deteriora

habitatele pentru care ariile au fost desemnate

• adoptarea de măsuri pozitive acolo unde este necesară menţinerea şi refacerea

stării de conservare favorabilă a habitatelor şi speciilor.

Mai mult, ariile Natura 2000 trebuie protejate în cazul unor noi proiecte de dezvoltare sau a unor modificări

majore în folosinţa terenului, care ar putea prejudicia valorile naturale, cu

excepţia cazului în care aceste proiecte de dezvoltare servesc unor scopuri publice

majore şi măsuri compensatorii adecvate sunt adoptate. Decizia asupra modului

în care aceste măsuri sunt respectate revine fiecărui Stat Membru. Oricum, toate

măsurile de conservare trebuie să ia în considerare caracteristicile economice, sociale şi culturale ale ariei respective.



Există multe lucruri care pot fi făcute în scopul sprijinirii reţelei Natura 2000, indiferent de locul unde te afli în Europa:

➧ Informează-te, explorează o arie Natura 2000 din apropiere; multe zone oferă drumeţii, evenimente, observarea vieţii sălbatice şi alte activităţi pentru toate familiile.

➧ Voluntariat în sprijinul comunităţilor locale. Organizaţiile care susţin activităţile de conservare sunt mereu în căutare de voluntari pentru activităţile de refacere şi menţinere a zonelor sălbatice.

➧ Deplasări cu copiii în arii Natura 2000 pentru a descoperi viaţa sălbatică. Aceste zone sunt adevărate laboratoare în aer liber şi încurajează tinerii şi adulţii la activităţi recreative.

➧ Crează zona ta sălbatică în propria-ţi grădină sau într-o grădină publică prin plantarea de specii native bogate în nectar, crearea unui mic heleşteu, sau stivuirea lemnelor pentru a permite insectelor să hiberneze.

➧ Sprijinirea economiei locale din jurul siturilor Natura 2000 prin achiziţionarea de produse specifice, obţinute prin metode tradiţionale, prietenoase mediului ce contribuie la menţinerea habitatelor şi speciilor prezente în zona respectivă.

Oricare ar fi opţiunea, împărtăşeşte experienţa ta cu cei din jur, încurajează-i să îşi sporească interesul faţă de ariile Natura 2000 – în cele din urmă, aceasta este natura Europei pentru tine!


PENTRU A AFLA MAI MULTE DETALII DESPRE NATURA 2000 ACCESAŢI PAGINA:

http://ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm


Pentru a putea analiza reţeaua Natura 2000 este necesară monitorizarea la intervale regulate a habitatelor şi speciilor listate pe anexele celor două Directive Europene, în scopul evaluării statutului lor de conservare.

La fiecare şase ani, Statele Membre sunt solicitate să raporteze Comisiei asupra stării de conservare a speciilor şi habitatelor din ţara respectivă şi asupra măsurilor luate pentru conservarea lor. Comisia examinează apoi această informaţie la nivel internaţional pentru a determina statutul fiecărei specii sau habitat în Europa.

Aceasta nu ajută doar la determinarea succesului global al reţelei Natura 2000 ci şi la identificarea unor eventuale zone problematice unde eforturile de conservare trebuie intensificate.


O NOUĂ ŞANSĂ DE VIAŢĂ PENTRU SPECII DE PEŞTI RARE, ENDEMICE

Pe insula Rhodes trăieşte o specie rară de peşti numiţi gizani, întâlniţi doar aici. Aceste mici animale sunt maeştri în supravieţuire – îşi petrec toată viaţa în apele dulci de pe insulă, pârâuri sau mici izvoare, supravieţuind îngheţurilor

iarna şi temperaturilor ridicate din timpul verii. Majoritatea habitatelor lor sunt incluse în arii Natura 2000, fiind implementate reguli speciale privind extracţia apei sau alte operaţiuni care ar prejudicia aceste habitate. Rezultatele

monitorizării recente arată că gizanii şi-au refăcut populaţia ca urmare a acestor activităţi speciale de conservare. Lupta lor continuă pentru supravieţuire a captat atenţia localnicilor dar şi a turiştilor, un centru de vizitare fiind

construit şi funcţionând acum în beneficiul acestei specii.

PROTEJÂND LILIECII ÎN NORDUL EUROPEI

Una din cele mai importante zone pentru lilieci este localizată de-a lungul graniţei dintre Belgia, Luxemburg şi Germania. Din păcate, multe din zonele tradiţionale de hibernare, cum sunt peşterile au fost deja distruse de

activităţile recreative dar datorită ruinelor existente, liliecii mai au la dispoziţie şi alte alternative. Regiunea este brăzdată de tuneluri subterane şi buncăre din vremea războiului în Europa, precum şi mine sau fortificaţii străvechi.

Peste 150 din aceste zone de hibernare sunt acum protejate ca situri Natura 2000 şi închise accesului publicului. Liliecii răspund pozitiv la aceste măsuri: populaţiile din ariile Natura 2000 sunt stabile pentru prima dată în ultimii 50 de ani.

ACVILA DE CÂMP ZBOARĂ DIN NOU PESTE UNGARIA

Acvila de câmp este o maiestoasă pasăre de pradă răspândită în câmpiile din Carpaţi. Cea mai importantă zonă de cuibărit din Uniunea Europenă este Ungaria, dar din 1980 au rămas doar 10-20 de perechi aici. Organizaţiile naţionale

pentru conservarea păsărilor au decis lansarea unei operaţiuni majore de salvare a speciei. Peste 10,000 de linii de tensiune au fost izolate pentru a preveni electrocutarea, cuiburile au fost păzite, exemplarele tinere monitorizate

radio, păsările bolnave salvate şi tratate, şi cel mai important, fermierii şi silvicultorii locali au fost stimulaţi să utilizeze extensiv terenurile şi să evite tăierile rase în zonele de cuibărit. În 2005, populaţia ajunsese la 75-80 de perechi

cuibăritoare datorită acestor eforturi.

REINTRODUCEREA CAPREI SĂLBATICE ÎN APENINI

Caprele sălbatice din Abruzzo se bucurau odinioară de libertate în zonele înalte ale Munţilor Apenini din centrul Italiei. Vânătoarea excesivă şi pierderea habitatului au împins acestă specie aproape de limita de extincţie. La

mijlocul anilor 1950 populaţia număra aproape 20 indivizi. Autorităţile de mediu au decis iniţierea unui program de reproducere în captivitate şi reintroducerea indivizilor astfel obţinuţi în zone selectate din Apenini. Programul a fost

acompaniat de o campanie de conştientizare şi un control strict al vânătorii şi turismului. De la începerea programului, populaţia a crescut la 1,000 indivizi – cea mai numeroasă din ultimul secol.

BUHAII DE BALTĂ SE REPRODUC DIN NOU ÎN ANGLIA

Buhaiul de baltă este o specie discretă, trăind ascunsă în mlaştini şi în stufărişuri. Sunetul evocativ al masculilor este adesea unicul semn al prezenţei acestei specii. În ultimul secol, specia a suferit un declin constant în Europa, în special

ca urmare a pierderii habitatului. Marea Britanie nu face excepţie de la aceasta. În 1997 populaţia a scăzut la 11 masculi şi era ameninţată cu dispariţia în absenţa unor măsuri de conservare imediate. Au fost implementate activităţi speciale de conservare pentru refacerea habitatului şi crearea de stufărişuri în locaţii strategice. Populaţia a crescut de cinci ori în ultimii şapte ani, fiind una din experienţele de succes pentru conservarea vieţii sălbatice din Marea Britanie.

O MÂNĂ DE AJUTOR PENTRU PLANTE

Insulele Canare au una dintre cele mai mari diversităţi de plante din Europa. Cu toate acestea, distribuţia restrictivă a plantelor le face vulnerabile la orice modificare a mediului ambiant. Unele specii, ca Sambucus palmensis, sunt rare

pentru că doar protejarea habitatului nu este o măsură suficientă. Guvernul insulelor Canare a început un program de refacere a populaţiei acestei specii prin colectarea seminţelor de la plantele sălbatice şi creşterea lor în pepiniere

speciale în scopul replantării lor ulterioare în locaţii bine stabilite de pe insulă. Populaţia sălbatică de Sambucus palmensis s-a mărit de patru ori, şi nu mai necesită o diseminare artificială. Peste 30% din suprafaţa insulelor Canare

este inclusă în Natura 2000 ceea ce confirmă valoarea remarcabilă pentru biodiversitate a zonei.

Cum ştim că am avut succes?

KH-78-09-606-RO

-C

Comisia Europeană Natura 2000 – Natura Europei pentru tineLuxemburg: Biroul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţii Europene2009 – 28pp – 21 x 29.7 cmISBN 978-92-79-11583-7

Natura 2000 este una din cele mai ambiţioase iniţiative luate vreodată pentru conservarea bogăţiilor naturale ale Europei. Permite celor 27 State Membre să colaboreze pentru a asigura supravieţuirea celor mai valoroase specii şi habitate pe tot cuprinsul Europei, fără a ţine seama de graniţe administrative. În centrul său se află crearea unei reţele ecologice de arii cunoscute ca arii Natura 2000. Aproape 25,000 de situri au fost deja incluse în această reţea, ce reprezintă cea mai mare reţea de conservare din lume.

Deoarece Natura 2000 este parte integrantă din peisajul rural, este vital ca aceste arii să continue a fi gestionate într-un mod ce ia în considerare habitatele şi speciile vulnerabile prezente. Scopul nu este acela de a opri activităţile economice, ci de a trasa parametrii prin care acestea să poată fi implementate protejând totodată biodiversitatea Europei.

De la cetăţenii interesaţi şi până la proprietarii şi utilizatorii terenurilor, autorităţi şi organizaţii de mediu – fiecare are un rol important în a face din Natura 2000 un success.

Reţeaua Europeană Natura 2000

Natura Europei

Documents

Transcript of Natura Europei