Nanotuburi Carbon

42
Universitatea Politehnică București Facultatea de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice Nanotuburi de Carbon (CNT) Disciplina: Materiale Nanostructurate Student: Brănescu Claudia Raluca Anul III , NSN Anul Universitar 2014-2015

description

Nanotuburi carbon

Transcript of Nanotuburi Carbon

Universitatea Politehnic Bucureti Facultatea de Ingineria i Managementul Sistemelor Tehnologice

Nanotuburi de Carbon(CNT)Disciplina: Materiale Nanostructurate

Student: Brnescu Claudia RalucaAnul III , NSN

Abstract: Scopul acestei lucrari este de a face o introducere generala in lumea nanotehnologiei prin prisma nanotuburilor de carbon. Vom picta o imagine de ansamblu asupra acestora, pornind de la definitia generala, o clasificare a acestora, principalele proprietati ( mecanice, electrice, cinetice, termice, optice etc), se va analiza si procedeul de obtinere a acestora ( CDV, ablatiunea cu laser, descarcarea in arc electric).De asemenea, se exemplifica numeroasele utilizari ale nanotuburilor de carbon si se subliniaza importanta lor in dezvoltarea de tehnologii viitoare. Pe de alta parte, se doreste evidentierea faptului ca aceste nanomateriale sunt o descoperire tehnologica relativ noua, inca nereglementata corespozator, existand posibilitate expunerii oamenilor la riscuri nedescoperite momentan.Cuvinte cheie: Nanotuburi, Nanotehnologie, Nanomateriale

CuprinsCapitolul I : Introducere5Capitolul II : Nanotuburi de carbon71.Definitie72.Tipuri de structuri9Swnt (single walled nanotube)9MWNT (multi-walled nanotubes)10Defecte de retea in nanotuburi113.Proprietati11Proprietati mecanice11Proprietati cinetice12Proprietati electrice12Proprietati optice13Proprietati termice134.Metode de obtinere a nanotuburilor de carbon13Descarcarea in arc electric13Ablatiunea cu laser15Depunerea chimica in faza de vapori (CDV)16Capitolul III : Utilizarea nanotuburilor de carbon171.Cel mai mic radio din lume din nanotuburi de carbon172.Televizoare FED cu nanotuburi de carbon173.Circuite electronice cu nanotuburi de carbon184.Tranzistoare de 9 nm cu nanotuburi de carbon195.Microcipuri din nanotuburi de carbon206.Primul computer din naotuburi de carbon217.Bateria viitorului din hartie si nanotuburi de carbon238.Celule solare din nanotuburi de carbon239.Carcase indestructibile din nanofibre de carbon spiralate2410. Utilizarea nanotuburilor in medicina25Capitolul IV : Toxicologie261. Toxicitatea nanoparticulelor si eliberarea lor in mediu26a) Toxicitatea nanomaterialelor in organism26b) Principalele cauze ale toxicitatii nanoparticulelor272. Cercetarea Nanotoxicologica si politica UE283. Cercetarea nanotoxicologica la nivel mondial29Capitolul V : Concluzii30Bibliografie31

Capitolul I : IntroducerePe 29 decembrie 1959 la intalnirea anuala a American Physical Society (traducere: Societatea Americana a Fizicienilor) la Insitutul de Tehnologie din California (Caltech), faimosul fizician Richard Feynman sustinea o lectura intitulata Theres plenty of room at the bottom (traducere: este suficient spatiu si in jos) in care aborda pentru prima data problema manipularii si controlarii lucrurilor la scara atomica, spunand ca poti scrie continutul intregii enciclopedii britanice pe varful unui ac.Feynman s-a gandit la numeroase ramificatii a capacitatii de manipulare a materiei la scara atomica. Era in mod particular interesat de posibilitatea crearii de circuite complexe pentru computere si a unui microscop ce poate vedea la o scara mai mica decat cel cu scanare de electroni. De asemenea a propus posibilitatea de a crea masini la nanoscara ce pot aranja atomii dupa o forma specifica pentru a avea anumite proprietati chimice si fizice.Nanotehnologia inseamna inginieria sistemelor functionale la scara atomica, moleculara si supramoleculara de la 1 la 100 de nanometri, este folosita in diverse domenii, spre exemplu chimia organica, biologie moleculara, crearea de semiconductori, ingineria suprafetelor, microfabricare etc. In sens larg, nanotehnologia reprezinta orice tehnologie al carei rezultat finit e de ordin nanometric: particule fine, sinteza chimica, microlitografie avansata etc. Intr-un sens restrans, nanotehnologia reprezinta orice tehnologie ce se bazeaza pe abilitatea de a construi structuri complexe respectand specificatii la nivel atomic folosindu-se de sinteza mecanica. Structurile nanometrice nu numai ca sunt foarte mici, ajungandu-se chiar pana la scara atomica, dar ele poseda unele proprietati total deosebite si neasteptate, in comparatie cu aceeasi substanta luata la nivel macroscopic. Datorita raportului mare suprafata/masa, materialele de dimensiuni nano au proprietati energetice speciale, proprietati care pot fi utilizate pentru o multitudine de efecte imposibil de atins cu produse conventionale.Prin intermediul nanotehnologiei se pot crea noi materiale si dispozitive cu o gama larga de aplicatii in domenii cum ar fi medicina, producerea de energie, electronica, biomateriale, dar fiind o tehnologie relativ noua, se ridica intrebari in legatura cu toxicitatea si impactul asupra mediului al nanomaterialelor si potentialul lor efect asupra economiei globale. Aceste aspecte au dus la o dezbatere intre grupuri si natiuni pentru a introduce legi de reglementare a tehnologiei.

Figura 1 : Scara nanomaterialePe 18 octombrie 2011, Comisia Europeana a adoptat urmatoare definitie a unui nanomaterial : este un material natural sau fabricat ce contine particule, intr-o stare nelegata, ca un agregat sau aglomerat unde, pentru 50% sau mai mult din particule, una sau mai multe dimensiuni externe sunt cuprinse in intervalul de 1-100 nanometri. In cazuri specifice si daca se justifica prin preocuparea fata de mediu, sanatate, siguranta sau competitivitate, pragul de 50% poate fi inlocuit de unul intre 1 si 50%. Nanomaterialele au proprietati fizice, mecanice, optice, electronice, cuantice diferite de cele ale materialelor clasice, fapt pentru care a impulsionat cercetarea si aplicarea lor in diverse si interesante domenii. Nanomaterialele au dimensiuni cuprinse intre 0,1 si 100 de nanometri. Este o dimensiune greu de imaginat, este dificil sa simti sau savezi cat de mic este un nanometru; este un metru impartit la un miliard. Daca am mari nanometrul pana l-am face cat un varf de ac, atunci un metru ar deveni o mie de kilometri. Deocamdata nu exista o metoda unica de lucru privind lucrul cu atomii, fiecare savant inventandu-si propria lui nanotehnologie, in prezent, savantii estimand ca in fiecare zi se inventeaza cel putin o noua nanotehnologie.

Capitolul II : Nanotuburi de carbon1.Definitie

Nanotuburile de carbon sunt structuri microscopice asemanatoare grafitului o pelicula de atomi aranjata intr-un tipar gen fagure de miere. Ele au fost considerate un material minune, inca de la descoperirea lor, la inceputul anilor 1990. Varful unui creion contine stive intregi de asemenea pelicule microscopice. Nanotuburile de carbon se formeaza atunci cand aceste pelicule de carbon sunt infasurate sub forma de cilindri. Pentru a avea o imagine grafica a acestor nanotuburi, am putea releva faptul ca ele au un diametru de 50.000 de ori mai mic decat firul de par.Nanotuburile de carbon (CNT) sunt alelotropi[footnoteRef:1] ai carbonului cu o nanostructura cilindrica. Acestea au fost construite cu o proportie a lungimii la diametru de 132,00,000:1 mult mai mare decat a altor materiale. Aceste molecule au proprietati neobisnuite ce sunt utile in nanothenologie, electronica, optica si alte domenii ale stiintei materialelor si tehnologiei. In patricular, datorita conductivitatii lor termice extraodinare si a proprietatilor electrice si mecanice, nanotuburile de carbon sunt folosite ca aditivi in diverse structuri de materiale. Spre exemplu le putem intalni in bate de baseball, crose de golf, anumite parti componente ale masinilor si in otelul de damasc. [1: ALELOTRP, -adj.1. care prezint alelotropism. 2. (fiz.; despre un amestec) cu dou forme ale unui compus desmotrop n echilibru. (< fr.alllotrope), ALELOTROPSMs. n.atracie reciproc dintre dou celule, organisme. (< fr.alllotropisme)]

Nanotuburile sunt membre ale familiei structurale a fullerenelor; Fullerenele sunt molecule de carbon in forma unei sfere goale, elipsoid, tub sau alte forme. Fullerenele sferice se mai numesc si bile bucky. In 1985, doi savanti din Anglia au realizat sfere din cate 60 de atomi de carbon, care semanau cu Domul proiectat de arhitectul Buckminster Fuller. Ei le-au numit buckmin-sterfullerene", dar toata lumea le spune bile bucky. Ele sunt de sase ori mai usoare si de o suta de ori mai rezistente decat cel mai bun otel. Bilele bucky pot fi aglomerate sub forma de cilindri, numiti "nanotuburi". Din nanotuburi se fac fibre, ce pot fi incluse in diverse materiale, care devin incredibil de rezistente.

Figura 2 Domul Buckminster FullerDenumirea de nanotub este derivata din structura lor lunga si goala, cu pereti formati dintr-un strat de carbon de grosimea unui atom, numit grafen. Aceste straturi sunt indoite la unghiuri specifice numite chiral si combinatia de unghiuri si raze decide proprietatile nanotubului, spre exemplu cand exteriorul naotubului este un metal sau un semiconductor. Nanotuburile sunt impartite in 2 categorii: formate dintr-un singur perete (SWNT) sau formate din mai multi pereti (MWNT). Nanotuburile individuale se aliniaza in mod natural in franghii tinute in aceasta forma de fortele van der Waals.2.Tipuri de structuri Swnt (single walled nanotube)Majoritatea SWNT au un diametru de aproape 1 nanometru, cu o lungime a tubului care poate fi de milioane de ori mai mare. Structura unui SWNT poate fi conceptualizata prin infasurarea unui strat de un atom de grafit numit grafen pe un cilindru. Modul in care stratul de grafen este infasurat este reprezentat de o pereche de indici (n,m). Integrand n si m aflam numarul de vectori pe 2 directii din structura de tip fagure. Daca m=0, nanotuburile se numesc zig zag, daca n=m se numesc armchair, altfe se numesc chiral.Diametrul unui nanotub udea se calculeaza folosind indicii m,n dupa cum urmeaza:

Ecuatie 1Unde a= 0.246 nm

Figura 3 tipuri SWNT

SWNT sunt o forma importanta de CNT deoarece proprietatile lor se schimba in mod drastic atunci cand se modifica valorile n si m, acestia pot avea atat comportament metalic cat si semiconductor facandu-le un candidat ideal pentru electronice miniaturizate. Pretul acestora este in scadere de la 1500$ pe gram ajungand chiar si la 50$ pe gram. Pana acum au fost considerate prea scumoe oentru a fi folosite in masa, dar s-a prezis ca pana in anul 2020 sa fie o parte importanta a aplicatiilor electronice.MWNT (multi-walled nanotubes)MWNT sunt alcatuite din multiple straturi de grafen. Se folosesc 2 modele pentru a descrie aceste structuri. Primul model este cel al papusii rusesti, straturile de grafi se aranjeaza in cilindrii concentrici, aceasta fiind cea mai comuna structura, iar in modelul pergament, un singur strat de grafit este rulat in jurul sau. . Astfel, MWCNTs se comporta mult mai bine la actiunea agentilor chimici, sub actiunea carora are de suferit doar stratul exterior, in timp ce in cazul SWCNTs atacul chimic produce un gol in peretele acestuia, avand consecinte nedorite pentru rezistenta la tractiune si conductibilitatea electrica.Nanotuburile de carbon se pot prezenta si sub alte forme: -nanotuburi care se termina cu o semisfera (1/2 din fulerena); -nanotuburi tensionate sub forma de tor;-nanotuburi cu muguri (pe lungimea acestuia exista o excrescenta sferica sub forma unui mugur); -nanotuburi cu lungime minima (cicloparafenilen), tubul fiind format din 8 cicluri benzenice legate covalent ca in parafenilen.

Figura 4 MWNTDefecte de retea in nanotuburiCa in cazul oricarui material, existenta unor defecte in reteaua cristalelor afecteaza proprietatile acestuia. In nanotuburi, in retea se pot afla vacante. Daca sunt in numar mare, acestea pot scadea rezistenta la intindere cu pana la 85%. Un alt defect poate fi defectul Stone Wales, care creeaza o pereche formata dintr-un pentagon si un heptagon prin rearanjarea legaturilor. Din cauza structurii extrem de mici a nanotuburilor, rezistenta la intindere depinde de cel mai slab segment, ca intr-un lant unde rezistenta celei mai slabe verigi da rezistenta maxima.Defectele in cristale afecteaza si proprietatile electrice ale nanotuburilor, rezultand o conductivitate mai mica in regiunea cu defecte a tubului. Este de asemenea posibil ca acea regiune sa devina semiconductoare iar o singura vacanta monoatomica sa induca proprietati magnetice. Defectele afecteaza foarte mult si proprietatile termice.

Figura 5 Defecte structura3.ProprietatiProprietati mecaniceNanotuburile de carbon sunt materialele cu cele mai mari valori ale rezistentei la tractiune si ale modulului de elasticitate. Un experiment cu MWCNTs a gasit ca rezistenta la tractiune a acestui material este de 63 Gpa, ceea ce se traduce ca un singur fir cu sectiunea de 1 mm2 poate sustine o greutate de 6422 kg. In tabelul 1 sunt prezentate, comparativ, cateva proprietati mecanice ale CNTs.

Tabel 1 Proprietati mecanice ale CNTs, otel si KevlarAceste valori ale proprietatilor mecanice pentru CNTs au fost masurate in lungimea tubului. Evident, proprietatile mecanice pe directie transversala sunt mai mici, aici actionand forte van der Waals intre tuburi. Un material obtinut prin comprimarea SWCNTs la o presiune de 24 GPA are o duritate cuprinsa intre 62 152 GPa (duritatea diamantului este de 150 GPa), iar modulul la compresiune este de 462 546 GPa (diamantul are 420 GPa).Proprietati cineticeMWNT au multiple nanotuburi concentrice perfect situate unul intr-altul. Acestea prezinta proprietatea ca fiecare miez nanotub se poate misca aproape fara frecare in cochilia sa, creand astfel un lagar linear sau de rotatie perfect. Acesta este un adevarat exemplu de nanotehnologie moleculara, folosirea precisa a atomilor pentru a crea mecanisme. Aceasta proprietate a fost folosita pentru a construi cel mai mic motor rotational de pe planeta.Proprietati electriceStructura de grafen a CNTs confera proprietati electrice ce variaza intre cele de semiconductor, cu o banda interzisa (gap) foarte mica si cele de conductor metalic. In acest ultim caz densitatea electrica de curent are valoarea de 4*109 A/cm2 care este de 1000 ori mai mare decat a cuprului.Electronii se propaga doar de-alungul axei tubului din cauza structurii sale, astefel nanotuburile de carbon sunt adeseori folosite drept conductori uni-dimensionali. Proprietati opticeProprietatile optice ale CNT se refera in mod special la absorbtie, fluorescenta si spectroscopia Raman. Metodele spectroscopice ofera posibilitatea verificarii intr-un mod rapid si nedistructiv a unor cantitati mari de nanotuburi, determinand calitatea lor.Proprietatile mecanice, electrice si electrochimice ale CNT sunt bine determinate si au aplicatii immediate, utilizarea practica a proprietatilor optice este inca neclara, pana acum producandu-se LED-uri dintr-un singur nanotub.Proprietati termiceToate CNTs sunt foarte bune cunducatoare de caldura in lungul axei cilindrului, conductivitatea termica fiind de 3500 Wm-1 K-1. Stabilitatea termica a CNTs s-a estimat la 2800C in vid si 750C in aer.4.Metode de obtinere a nanotuburilor de carbonAu fost dezvoltate mai multe thenici de a produce nanotuburi in cantitati semnificative, printe care cele mai importante sunt descarcarea in arc electric, ablatiunea[footnoteRef:2] cu laser, depunerea chimica din vapori (CVD). Majoritatea acestor pricese iau loc in vid sau in prezenta unor gaze de proces. [2: ABLAINE,ablaiuni,s. f.1.Transportare (prin aciunea vntului, a apelor sau a ghearilor) a materialului rezultat n urma dezagregrii solului sau a rocilor.2.ndeprtare chirurgical a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc.3.Fenomen fizic prin care un corp care strbate atmosfera cu mare vitez pierde din substan, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.:-i-u-] Dinfr.ablation,lat.ablatio, -onis.]

Descarcarea in arc electricNanotuburile au fost observate in 1991 in funinginea de carbon a electrozilor din grafit in timpul unei descarcari in arc electric, utilizandu-se 100 amperi, aceasta tehnica a fost folosita initial pentru a produce fullerene, fiind cel mai comun si simplu mod de a produce SWNT.Metoda vaporizarii cu arc a carbonului, initial folosita pentru producerea fulerenelor C60, este metoda cea mai utilizata si probabil cea mai usoara de a produce nanotuburi de carbon. Prin urmare, este o metoda care produce un amestec de componente si urmareste separarea nanotuburilor de compus si de metalele catalizatoare prezente in produsul brut. Aceasta metoda creeaza nanotuburi prin vaporizarea cu arc a doua vergele de carbon puse cap la cap, la o distanta de aproximativ 1mm, intr-o incinta cu gaz inert (heliu, argon), la o presiune joasa (intre 50 si 700 mbar). Recentele investigatii au demonstrat, de asemenea, ca exista posibilitatea de a crea nanotuburi cu metoda arcului in azot lichid. Nanotuburile monostrat rezultate in urma acestei metode sunt tuburi scurte cu diamentre cuprinse intre 0,6-1,4 nm, iar nanotuburile multistrat sunt niste tuburi cu diametre interioare cuprinse intre 1-3 nm si diametre exterioare in jur de 10 nm. Avantajele acestei metode constau in faptul ca nanotuburile monostrat cat si multistrat se pot obtine foarte usor. Nanotuburile monostrat pot avea mici defecte structurale, iar cele multistrat pot fi obtinute fara catalizator, e o metoda ieftina si e posibila obtinerea in aer liber. Dezavantajele metodei constau in faptul ca tuburile tind sa fie scurte cu dimensiuni si directii aleatoare si au uneori nevoie de un proces de purificare destul de costisitor.In figura de mai jos se prezinta diagrama schematica a arcului electric.

Figura 6 Arc electric

Ablatiunea cu laserMetoda ablatiunii cu laser a fost dezolvtata pentru producerea de fullerene si CNT de grupul Smalley. A fost prima data folosit pentru sintetizarea de fullerene si mai departe aplica pentru a produce CNT in 1995.Aparatul de vaporizare cu laser folosit de grupul Smalley este prezentat in figura de mai jos. Un laser continuu sau pulsatoriu este folosit pentru a vaporiza o tinta de grafit intr-un cuport incalzit la 1200 grade Celsius.

Figura 7 Dispozitiv de ablatiune cu laserPrincipala diferenta dintre un laser continuu si unul pulsator este ca cel pulsator are nevoie de o intensitate luminoasa mult mai mare ( 100kW/cm2 in comparatie cu 12 kW/cm2).Cuptorul este umplut cu helium sau cu argon pentru a mentine presiunea constanta de 500 Torr. Racirea produselor obtinute prin vaporizare este facuta prin expansiune adiabatica a mixturii in acea zona.Specii mici de carbon condenseaza rapid ducand la formarea de macrostructuri de carbon. In acelasi timp, prin atasarea de atomi metalici in clustere de carbon, ia loc condensarea metalului catalist astfel prevenind formarea de structuri instabile.Catalistul este prevazut pentru a usura formarea de nanotuburi de carbon. Formatiile de SWNT presupun existenta a acestor structuri precursoare si se termina atunci cand particulele de catalist devin prea mari sau atunci cand conditiile de racire nu sunt suficiente pentru a permite difuzia carbonului pe suprafata de catalist.Metoda de sintetizare este bazata pe vaporizarea in argon sau nitrogen si combinarea cu o pudra de metal a catalistului. Vaporizarea este mentinuta continuu prin intermediul laserului cu dioxid de carbon cu o putere de 2 kW. Depunerea chimica in faza de vapori (CDV)CVD este un proces in care unul sau mai multi precursori volatili sunt transportati prin intermediul fazei de vapori in camera de reactie unde sunt descompusi pe un substrat incalzit, depunandu-se astfel stratul subtire.Ca exemplu, sa studiem depunerea straturilor subtiri de TiB2. TiB2 este un compus ce manifesta proprietati si performante extraordinare fiind folosit la blindaje. Datorita temperaturii de topire ridicata (3225 C), prepararea de straturi subtiri prin topire este practic imposibila. in schimb CVD pentru TiB2 are loc la aproximativ 1000 C.Acelasi proces este folosit la depunerea de straturi subtiri de sticla si acoperitoare pentru componente ale motoarelor: SnO2, TiN ("aur sintetic") sau SiO2. Etape ale CDV transportul reactivilor in faza gazoasa, de cele mai multe ori intr-un gaz purtator, spre zona de depunere. difuzia sau convectia precursorilor gazosi prin stratul de frontiera (stratul de gaz fierbinte aflat in imediata vecinatate a substratului). adsorbtia precursorilor stratului subtire pe suprafata de crestere.

Figura 8 CVDCapitolul III : Utilizarea nanotuburilor de carbon

1.Cel mai mic radio din lume din nanotuburi de carbon Un grup de cercetatori de la Universitatea din California, SUA, dorind sa demonstreze versatilitatea si performantele nanotuburilor de carbon, au realizat un radio dintr-un singur astfel de tub.

Figura 9 Radio dintr-un nanotub de carbonEi au reusit sa combine, intr-un singur nanotub de carbon, toate componentele electrice majore prezente intr-un radio. Mai precis, nu au realizat astfel de componente, ci le-au simulat, intr-un acelasi nanotub de carbon. O singura molecula de nanotub este atat antena, cat si tuner (AM si FM), filtru, amplificator si demodulator. Nanotubul este atasat unui electrod, ce incarca negativ varful acestuia, care vibreaza sub actiunea undelor radio. Si totul este inconjurat de vid. Radioul miniatural va putea fi folosit in viitor in mici device-uri controlate de la distanta, care ar putea fi injectate in sangele unui pacient pentru a servi pe post de diferiti senzori, spre exemplu pentru a masura nivelul de zahar sau colesterol din sange sau pentru a urmari diversi indicatori ai unor boli precum cancerul.2.Televizoare FED cu nanotuburi de carbon O echipa de cercetatori americani a pus la punct o tehnologie care permite realizarea in productia de masa de nanodevice-uri, ceea ce ar putea conduce la inlocuirea televizoarelor LCD cu cele de tip FED (Field Emission Display). Televizoarele FED sunt similiare cu CRT-urile ca si calitate a imaginii, dar in loc de un tub catodic folosesc o retea de nanotuburi de carbon, care sunt cele mai eficiente emitatoare de electroni cunoscute deocamdata, permitand astfel ca televizorul sa aiba doar cativa milimetri grosime. Acest tip de televizoare au multiple avantaje asupra LCD-urilor si plasmei, consumand mai putina putere, fiind mai ieftine de produs si putand ajunge la o rezolutie mai mare decat acestea. Daca nanotubul de carbon va fi adoptat pentru fabricarea ecranelor FED, ecranele astfel produse ar putea inlocui relativ repede LCD-urile actuale.3.Circuite electronice cu nanotuburi de carbon De-a lungul ultimelor decenii cercetatorii au tot cautat solutii alternative la circuitele semiconductoare ce au la baza substraturi de siliciu. In 2008, o echipa de cercetatori din cadrul unei universitati americane a realizat un circuit ce are la baza nanotuburile din carbon (fig. 3). Circuitul, realizat prin printarea unei retele de nanotuburi de carbon pe o suprafata flexibila din plastic, continea nu mai putin de 100 de tranzistori.

Figura 10 Circuit electric din nanotuburi de carbonDupa realizarea testelor legate de performanta, echipa a descoperit ca nanotuburile de carbon au un potential mult mai mare decat materialele clasice (polimeri ori Siliciu) utilizate in realizarea circuitelor electronice. Printre cele mai importante avantaje ale circuitelor realizate cu nanotuburi de carbon sunt o buna flexibilitate si tensiuni de operare de sub 5 Volti.Cercetatorii IBM au anuntat ca au realizat un prim chip cu 10.000 de tranzistori construit cu ajutorul nanotuburilor din carbon. Cifra de 10.000 poate sa para prea putin impresionanta daca luam in considerare procesoarele de siliciu ce integreaza cateva miliarde de tranzistori (2.2 miliarde in cazul unui Core i7), insa este un prim pas extrem de important pentru aceasta tehnologie care are un potential urias.Nano tuburile din carbon au fost in mare masura curiozitati de laborator pana acum din punct de vedere al aplicatiilor microelectronice. Motivatia de a lucra cu acestea este insa faptul ca la dimensiuni microscopice nano tuburile ofera rezultate mai bune decat tranzistorii realizati din orice alt material, a declarat Supratik Guha, Director al Physical Sciences in cadrul IBM Research.Mai precis procesul de miniaturizare constanta care a permis respectarea legii lui Moore (numarul de tranzistori de pe un chip se dubleaza odata la 18 luni) va fi din ce in ce mai greu de sustinut folosind tehnologiile actuale, iar tuburile din carbon ar putea reprezenta solutia.Ce este un nanotub din carbon? Straturi de carbon cu grosimea de 1 atom se pot rula pentru a forma nano tuburi ce pot fi folosite apoi ca tranzistori pe un chip. Aceste tuburi ating o grosime de 10.000 de ori mai mica decat cea a unui fir de par.Pe langa avantajele la capitolul dimensiuni (se pot realiza tranzistori cu suprafata de cativa zeci de atomi) tuburile din carbon ofera si proprietati electrice mai atractive decat siliciul. Electronii se misca mai rapid in tranzistorii din carbon decat in cei din siliciu, rezultatul fiind viteze mai mari in transmiterea de date.Procesul de constructie este insa si el mult mai dificil, fiind necesara o puritate extrem de ridicata a nanotoburilor. Plasarea acestora este la randul ei mult mai complicata. Din fericire cercetatorii IBM au declarat ca fac progrese la ambele capitole.4.Tranzistoare de 9 nm cu nanotuburi de carbon Tranzistoarele cu canal de siliciu nu pot fi realizate la dimensiuni mai mici de 10 nm. Prin inlocuirea canalului de siliciu dintre portile tranzistorului cu un nanotub de carbon, IBM a reusit, in 2012, sa creeze primul tranzistor de 9 nm. Mai mult de-atat, tranzistorul IBM este mult mai performant decat unul din siliciu, avand un consum de energie mult mai mic si putand transporta mai mult curent decat dispozitivele de siliciu comparabile, ceea ce inseamna un semnal mai bun. Totusi, pentru a putea avea o productie rentabila de astfel de tranzistori, va trebui gasita o metoda ieftina de realizare a acestor nanotuburi de carbon, in prezent scumpe si greu de obtinut.

Figura 11 Tranzistor de 9 nm cu nanotub de carbon5.Microcipuri din nanotuburi de carbon Viitorul microcip-urilor, dupa siliciu, apartine nanotuburilor de carbon. Nanotuburile de carbon sunt mai mici si mai rapide decat cele din siliciu, conduc electricitatea mai bine decat siliciul si au forma perfecta pentru a se comporta precum tranzistorii. Totul se intampla insa, la o scara mult mai mica. Acest fapt a fost demonstrat de IBM, care la sfarsitul anului 2012 a anuntat ca a gasit o metoda prin care sa creasca numarul nanotuburile de carbon care sa fie plasate pe un singur cip, reusind astfel sa construiasca un cip care sa aiba mai mult de 10.000 de nanotuburi de carbon. Electronii se misca mai usor prin tranzistorii de carbon decat prin dispozitivele bazate pe siliciu, acest lucru permitand un transport mai rapid al datelor.

Figura 12 Microcipuri din nanotuburi de carbonDescoperirea IBM marcheaza inceputurile productiei de circuite cu un numar mare de tranzistori construiti din nanotuburi de carbon in pozitii predeterminate. Pana la acest moment, oamenii de stiinta nu reusisera sa plaseze decat cel mult cateva sute de nanotuburi de carbon dintr-o singura miscare, deci insuficient pentru producerea circuitelor la scara larga.6.Primul computer din naotuburi de carbonLa fel ca formele de viata, computerele viitorului vor fi bazate pe carbon, nu pe siliciu, ca in prezent. O prima astfel de masinarie a fost deja construita de o echipa de specialisti ai Universitatii Stanford, sub conducerea profesorilorSubhasish Mitrasi Philip Wong.Desi prototipul se numeste computer si are un sistem de operare si cateva programe scrise special pentru el, aparatul este chiar primitiv in raport cu ceea ce numim azi calculator, avand un procesor realizat din nanotuburi carbonice cu numai 178 de tranzistori. Nu este intaiul procesor facut din altceva decat siliciu, dar constituie un prim pas decisiv pe calea mult-asteptatei revolutii promise de specialisti, venita dinspre integrarea nanotuburilor de carbon in echipamentele de uz curent. Este, totodata, si prima aplicatie practica reusita a tranzistorilor din nanotuburi carbonice, creati in premiera de o echipa condusa deCeels Dekker, la Universitatea Tehnica Delft, in Olanda, in 1998.Cercetatorii de la Stanford care au pus la punct sistemul au realizat o performanta, pentru ca ei au rezolvat doua probleme care pana acum impiedicau fabricarea de circuite.Intr-adevar, atunci cand se produc nanotuburi se obtine in general un amestec de nanotuburi metalice si de nanotuburi semiconductori. Or, doar cele din urma permit fabricarea de tranzistori. Cercetatorii californieni au gasit mijlocul de a se debarasa de nanotuburile metalice (care se comporta ca niste conductori): ei le "ard" punand sistemul sub tensiune electrica.O alta impefectiune a nanotuburilor de carbon este ca ele nu cresc intotdeauna in linii perfect drepte si paralele. Echipa de cercetatori americani a conceput tehnici de constructie a nanotuburilor in linii drepte, reusind acest lucru in proportie de 99,5%. Dar atunci cand un chip contine milioane de nanotuburi, chiar si cea mai mica nealiniere a lor poate cauza erori. De aceea, cercetatorii au construit un algoritm care permite evitarea circuitelor nanotub nealiniate.Computerul rudimentar poate efectua patru sarcini: fluxuri de 20 de instructiuni, fluxuri de date, operatiuni aritmetice si de scriere-citire. De asemenea, el ruleaza doua aplicatii concomitent.Este un computer simplu, dar nu unul trivial, a apreciat Mitra. E minunat sa putem vedea realizarea practica a unui computer din nanotuburi, la 15 ani dupa ce grupul nostru a descoperit ca moleculele care alcatuiesc nanotuburile carbonice pot fi utilizate si ca elemente de baza ale unui calculator, a declarat si Dekker, citat deNew Scientist. Proprietatile electrice ale nanotuburilor din carbon permit fabricarea de tranzistori mai rapizi si mai eficienti comutatoarele semiconductoare care alcatuiesc portile logice prin care este procesata informatia intr-un computer. Dificultatea majora care a trebuit depasita pentru utilizarea efectiva si practica, nu doar demonstrativa, a tranzistorilor din nanotuburi carbonice, a constat in manipularea si aranjarea acestora in circuite.

Figura 13 Primul computer din nanotuburi de carbonDate fiind dimensiunile lor mai mult decat minuscule, nanotuburile sunt greu de plasat si fixat in locurile in care ar trebui sa stea. Mitra si Wong au reusit sa faca acest lucru crescand nanotuburile intr-un cristal de cuart poros. 99,5% din tuburi au fost aliniate perfect pe structura cristalina regulata a cuartului, restul de 0,5% fiind indepartate manual. Ceea ce mai ramane de perfectionat este viteza de lucru a procesorului (frecventa de tact), care in configuratia utilizata de Mitra si Won si in conjunctie cu aparatul de masura (care incetineste numarul de operatiuni pe secunda) a atins un maxim de 1 KHz, de milioane de ori mai putin decat procesoarele de varf moderne.

7.Bateria viitorului din hartie si nanotuburi de carbon La Universitatea Standford, un grup de cercetatori a reusit sa creeze o baterie din hartie de xerox. Ea a fost imbibata cu o cerneala neagra in care se gasesc nanotuburi de carbon si nanoconductori din argint. Dupa ce a stat un timp intr-un cuptor pentru ca apa din cerneala sa se evapore, hartia a capatat conductivitate si a putut fi incarcata cu energie electrica. In imaginea de mai jos se poate vedea cum o bucata mica de hartie este folosita pentru aprinderea unui LED. Conform celor care au lucrat la proiect, o baterie construita astfel suporta 40.000 de cicluri incarcare/descarcare, depasind performanta uneia Li-ion.

Figura 14 Baterie din hartie si nanotuburi de carbonPrimul avantaj evident al bateriei din hartie este flexibilitatea. Ea se poate modela in multe forme si dimensiuni. Mai mult, daca hartia tratata cu cerneala speciala este indoita sau mototolita, ea nu-si pierde proprietatile. Asteptam primele aplicatii ale tehnologiei, care ar putea fi implementata in productia de masa foarte rapid. Bateria din hartie ar putea fi prima aplicatie cu impact semnificativ a nanotehnologiei. Cat de subtiri ar deveni telefoanele mobile daca bateria ar avea grosimea mai multor straturi de hartie xerox?8.Celule solare din nanotuburi de carbon O noua aplicatie a nanotuburilor de carbon pare promitatoare ca abordare inovatoare a stocarii energiei solare, spre a fi folosita in orice moment este necesar. Nanotuburile de carbon modificate pot pastra caldura soarelui pe termen nedeterminat, apoi pot fi reincarcate prin expunere la soare. Pastrarea caldurii Soarelui intr-o forma chimica mai degraba decat convertirea sa in electricitate sau pastrarea caldurii in sine intr-un recipient bine izolat are avantaje semnificative, din moment ce, in principiu, materialul chimic poate fi pastrat pentru perioade lungi de timp fara sa se piarda vreun pic din energie.

Figura 15 Celule solare de generatia a 3 aAstfel, o echipa de cercetatori romani, din cadrul Centrului de Stiinta Suprafetei si Nanotehnologie al Universitatii Politehnice Bucuresti, a realizat in premiera in Romania celule solare de generatia a 3-a, pe baza de nanotuburi de carbon produse in laborator si cu echipamente proprii.9.Carcase indestructibile din nanofibre de carbon spiralate In 2008, un grup de cercetatori americani a creat un materialul care ar putea sta la baza carcaselor indestructibile pentru orice fel de device-uri, si anume nanofibrele de carbon spiralate. Acest material cu o foarte mare rezistenta la soc, este format din straturi de nanofibre de carbon spiralate si poate fi fabricat pe scara larga, pretandu-se asadar la o productie industriala.

Figura 16 Material din naofibre de carbon spiralateNoutatea adusa de cercetatori nu este materialul propriu-zis, ci este forma de spirala a acestora. Se pare ca, aceste arcuri nanometrice sunt capabile sa absoarba socuri foarte mari. Intr-un test efectuat de echipa de cercetatori, un singur strat de astfel de mici arcuri din nanofibre de carbon a rezistat la caderea unei bile de otel si si-a revenit complet la forma initiala dupa acest impact, in timp ce nanotuburile de carbon drepte au picat la acest test. Nanotuburile de aceasta forma pot fi asezate in straturi, printr-o metoda scalabila la scara industriala, rezultatul fiind un fel de folie ce se poate plasa peste orice fel de suprafata pentru a o proteja, de la gadget-uri pana la veste de protectie pentru militari, amortizoare de soc pentru masini sau talpi de pantofi.10. Utilizarea nanotuburilor in medicinaFolosirea nanotuburilor din carbon in lupta contra cancerului este experimentata in laborator inca din 2004. Acesti cilindri microscopici, cu un diametru ce nu depaseste cativa zeci de nanometri (un nanomentru, prescurtat "nm", corespunde 1/miliard dintr-un metru), au capacitatea de a patrunde in interiorul celulelor tintite cu scopul de a plasa medicamente.O echipa internationala de specialisti a reusit, prin aceste tuburi comparabile cu firul de par, regresul tumorilor maligne la soareci si chiar sa prelungeasca perioada de supravietuire a animalelor bolnave.

Totusi, specialistii considera ca este prea devreme pentru a spune daca si cand aceste nanotuburi din carbon ar putea fi testate si pe om, ne avertizeaza Alberto Bianco de la laboratorul de imunologie si chime terapeutica apartinand Centre National de la Recherche Scientifique (CNSR) Strasbourg. Specialistul este suficient de prudent, deoarece sunt inca multe aspecte ce trebuie lamurite. Prima dificultate vine din faptul ca nanotuburile din carbon nu sunt omogene, ceea ce complica evaluarea testelor.

Incorporate in pneuri, componente ale automobilelor, in rachete de tenis, in ecrane plate, aceste tuburi nu au fost concepute pentru a fi utilizate in medicina. Si totusi iata, ele sunt folosite, cu oarece riscuri.

Astfel, inainte de a fi injectate in organism pe cale sanguina, fiecare laborator trebuie sa verifice gradul lor de puritate. Iar chimistii trebuie, de asemenea, sa le adapteze noilor scopuri. Comparativ cu sistemul liposom (capsule) care poate transporta medicamentele in interiorul celulelor, nanotuburile le depun la suprafata acestora. In prezent, se stie modul de a plasa medicamentele in interiorul nanotubului, insa nu se stie inca nici cum se deschide, nici cum se inchide usa nanotuburilor, recunoaste Alberto Bianco. Orientarea nanotuburilor este efectuata de molecule plasate si ele la suprafata celulelor.Cercetatorii se straduiesc sa reuseasca patrunderea nanotubului in celula tumorala. Daca se reuseste, molecula terapeutica va fi actionata prin diferite modalitati, printre care bratul dintre nanotub si molecule. Acest sistem va fi capabil sa transporte in egala masura vaccinuri si antibiotice. De asemenea, incepe a fi folosit in imagistica medicala. Dar problema o reprezinta eventuala toxicitate asociata cu nanotuburile. Studiile arata ca exista tendinta ca, la nivelul unor organe, sa fie colectate unele elemente toxice, avertizeaza Alberto Bianco.De aceea, specialistii analizeaza posibilitatea eliminarii acestora pe cale biliara sau urinara.Capitolul IV : Toxicologie1. Toxicitatea nanoparticulelor si eliberarea lor in mediua) Toxicitatea nanomaterialelor in organismDesi s-a demonstrat ca o serie de nanoparticule sunt toxice, se cunoaste foarte putin despre mecanism. Literatura stiintifica referitoare la nanotoxicologie cuprinde un numar de 800 publicatii, in general abordand efectele citotoxice ale nanomaterialelor in sisteme de culturi de celule (in vitro). De exemplu, o serie de lucrari recente trateaza despre acumularea nanoparticulelor in celule prokariotice si eukariotice precum si despre toxicitatea diferitelor tipuri de nanoparticule. Celulele plantelor, algelor si fungi au pereti celulari care constituie o bariera pentru patrunderea nanoparticulelor. Mecanismele care permit nanoparticulelor sa treaca spre peretii celulei si membranelor sunt foarte putin intelese. De exemplu, s-a demonstrat recent, ca particule exogene continand zinc si aluminiu, exercita efecte toxice asupra germinarii si cresterii radacinilor in zonele insamantate cu 6 specii de plante agricole relevante. Primul forum dedicat toxicitatii si determinarii riscurilor asociate cu utilizarea nanoparticulelor a avut loc in 2007, la Stockolm, Suedia. Recent, grupuri de cercetare au fost implicate in cercetari privind interactia nanoparticulelor, cum ar fi nanotuburile de carbon cu celulele. Totusi, s-a acordat putina atentie toxicitatii nanoparticulelor pe baza de metale grele si oxizii acestora. In incercarea de a intelege toxicitatea nanomaterialelor obtinute pe cale sintetica este necesara considerarea efectelor asupra celulelor si implicit a efectelor sistemice asupra intregului organism.Nanoparticulele patrund in organismul uman in primul rand prin inhalare sau prin contactul cu pielea si in al doilea rand prin injectare sau ingestie, daca nanoparticulele sunt prezente in medicamente sau mancare.Unul dintre efectele daunatoare ale nanoparticulelor pentru oameni a fost prezentat in 1997 de cercetatori britanici care au aratat ca nanoparticulele de dioxid de titan /oxid de zinc din ecranele solare la formarea radicalilor liberi in celulele pielii si astfel distrug ADN, ceea ce ulterior poate conduce la mutatii care ulterior produc modificari ale structurii si functiei proteinelor. Aceasta poate favoriza dezvoltarea tumorilor si cancerului.Agentia pentru Protectia Mediului din SUA a descoperit ca nanoparticulele de dioxid de titan prezente in ecrane solare pot provoca distrugera creierului la soareci.Grupul profesorului Shunho Jin de la Universitatea California, San Diego, USA, a demonstrat ca in prezenta nanoparticulelor magnetice, atat timp cat sunt mai mici de 10 nm, celulele neuronale inceteaza sa raspunda la semnale chimice, si in loc de semnale traductoare, ele intra in stare latenta. Experimente la nivele de laborator au aratat ca fulerenele pot omora culturile celulare de ficat, piele si creierb) Principalele cauze ale toxicitatii nanoparticulelorUn important aspect ce este luat in considerare in nanotoxicologie este validarea biocompatibilitatii nanoparticulelor.Au fost identificate trei cauze principale ale toxicitatii nanoparticulelor in contact cu celulele vii: datorita toxicitatii chimice a materiilor prime din care sunt fabricate; datorita dimensiunilor lor mici pot patrunde in membrana celulara si celula; datorrita formei ( de ex: nanotuburile de carbon pot patrunde usor in membrana celulara); modificarile suprafetei pot de asemenea afecta agregarea si aglomerarea nanoparticulelor cu efect asupra toxicitatii si comportarii in mediu.In conformitate cu estimarile realizate la nivelul anului 2008 numarul de produse de consum de pe piata care contin nanoparticule sau nanofibre depaseste 800 si continua sa creasca (Project on Emerging Nanotechnologies, 2008). In conformitate cu The Nanotechnology Consumer Products Inventory-2006, cel mai comun material mentionat in descrierea produselor a fost carbonul ( 29 produse care include fullerene si nanotuburi); argintul a fost al doilea (25 produse) urmat de dioxid de siliciu (14), dioxid de titan (8), oxid de zinc (8) oxid de ceriu (1). Productia curenta de nano TiO2 este de 5000 t/a, pentru nano Ag 500 t/a, and pentru nanotuburi de carbon 350 t/a. In SUA s-a reportat in anul 2005 o productie de dioxid de titan de aproximativ 2 milioane de tone si trecerea intregii productii de la dioxid de titan bulk la dioxid de titan nano in 2025. Datorita cresterii productiei de nanoparticule sintetice, expunerea persoanelor ocupate si publicului la nanoparticule va creste dramatic in egala masura cu eliminarea lor in mediu.2. Cercetarea Nanotoxicologica si politica UEIn mod curent, validarea sigurantei nanoparticulelor sintetice a devenit o problema la nivel mondial. Cercetarea ecotoxicologica a nanoparticulelor este de asemenea sprijinita si promovata prin politica stiintifica a Comisie Europene. Pe data de 7 iunie 2005, Planul de Actiune Nanosciences and nanotechnologies: An Action Plan for Europe 20052009: a fost adoptat (EC, 2004) pentru imediata implementare a sigurantei si strategiei responsabile si integrate pentru nanostiinte si nanotehnologii. In acest document Comisia Europeana subliniaza ca cercetarea in domeniu va fi promovata pentru a furniza date cantitative despre toxicologie si ecotoxicologie cat si pentru validarea riscurilor. Comisia a lansat o consultare pe domeniul nanotoxicologie si nanoecotoxicologie ( data limita 28.02.2006, European Commission, 2006) si a cerut beneficiarilor sa identifice prioritatile si potentiale actiuni. Contributiile s-au adresat urmatoarelor domenii: cercetare si dezvoltare in nano(eco)toxicologie, generarea datelor despre toxicologie si ecotoxicologie, precum si potentialul de expunere a omului si mediului; necesitatea unei baze de datedespre toxicitate 9 date toxicologice, ecotoxicologice, epidemiologice). La in ceput, nanotehnologiile si nanomaterialele nu au fost incluse in scopul Regulamentului (EC) No. 1907/2006 (REACH) (European Parliament, 2006). Totusi, su existat discutii cu autoritatile competente REACH si subgrupul de nanomateriale despre cum s-ar putea aplica REACH la nanomateriale (CA/59/2008 rev. 1; Brussels, 16 December 2008; European Commission, 2008). Ca urmare noul Regulament al UE 1272/2008 (European Parliament, 2008) al clasificarii, ambalarii substantelor si amestecurilor care a intrat in vigoare la 20.01.2009 a anulat directivele anterioare Dangerous Substances Directive 67/548/EEC and the Dangerous Preparations Directive 1999/45/EC. Acest nou regulament urmareste principiile Sistemului Global Armonizat de Clasificare si Etichetare a Produselor Chimice. Regulamentul 1272/2008 are 1355 pages si nu contine termenii nano sau nanoparticule. Totusi, ca un principiu general, el se aplica tuturor substantelor si amestecurilor livrate pe teritoriul tarilor comunitare desi in REACH nu exista referiri specific la nanomateriale.REACH se ocupa cu substante in indifferent ce dimensiune, forma sau stare fizica. Ca urmare rezulta ca REACH si Regulamentul 1272/2008 cere fabricantului, importatorului si utilizatorului final sa se asigure ca nanomaterialele nu au efecte adverse asupra sanatatii oamenilor si mediului. La nivel european BioNanoNet- o retea de companii a initiat formarea unui centru virtual de nanotoxicology, European Center of Nanotoxicology care reuneste toti expertii din Austria in domeniul nanotoxicologiei si acorda ajutor in dezvoltarea metodelor standardizate.3. Cercetarea nanotoxicologica la nivel mondial La Universitatea din California s-au pus bazele unui program de cursuri intitulat The Nanotoxicology Research and Training Program (Cercetarea Nanotoxicologica si Program de perfectionare) menit sa asigure dezvoltarea sigura a nanotehnologiilor si dezvoltarea unor ghiduri pentru a testa materialele la scara nano acolounde sanatatea omului si ecosistemelor poate fi afectata. Obiectivele cursurilor sunt: familiarizarea studentilor cu vocabularul uzual din Nanostiinte necesar aprecierii interactilor biologice si potentialului toxic al nanomaterialelor; aspecte privind sinteza si caracterizarea fizico-chimica a nanomaterialelor; intelegerea proprietatilor unice ale nanomaterialelor si cum pot contribui aceste proprietati la interactii biologice; corelarea proprietatilor nanomaterialelor cu potentialul lor de transport, reactivitate si toxicitate in mediul natural si in organism.

Capitolul V : ConcluziiNanotehnologia va ajuta omenirea sa isi depaseasca limitele pe care si le-a impus pana acum, iar nanotuburile sunt fundatia versatila pe care se proiecteaza acest viitor ambitios.Datorita proprietatilor deosebite pe care le poseda, materialele nanostructurate sunt folosite in diferite noi aplicatii si se pot intrevedea utilizari fantastice intr-un viitor nu foarte indepartat. Se sugereaza ca, intr-o zi, cu ajutorul nanotuburilor va fi construit un ascensor in spatiul cosmic, ca sa nu mai vorbim de cablurile banale, pentru nevoile terestre. IBM a demonstrat recent cum un nanotub de carbon produce lumina infrarosie. Motorola si Samsung lucreaza cu nanotuburi de carbon pentru producerea ecranelor plate. Nantero dezvolta o memorie pe baza de nanotuburi. Cercetatorii de la Universitatea din Carolina de Nord au aratat ca bateriile pe baza de nanotuburi retin de doua ori mai multa energie decat bateriile conventionale. Intel a lansat un program de cercetare in domeniul nanotuburilor de carbon, ceea ce arata ca este increzator in sansele de integrare a acestei tehnologii in procesoare, in ultimii ani.Desi ne apropiem cu pasi repezi de o lume in care vom avea lifturi pana in spatiu si calculatoare ultra perfomante, nu trebuie sa uitam de riscurile la care ne putem expune si sa luam masuri de reglementare a folosirii acestei tehnologii, cat si de instruirea corespunzatoare a oamenilor in vederea utilizarii acestora.In concluzie, nanotuburile sunt materiale cu proprietati remarcabile ce ne pot imbunatati seminifcativ viata de zi cu zi, ele ne duc cu un pas mai aproape de un viitor in care vom beneficia de lifturi catre spatiu si calculatoare ultra perfomante ce se pot produce in masa. Avantajele acestei noi tehnologii sunt nelimitate, dar cu conditia sa invatam sa ne protejam si sa la folosim corespunzator.

BibliografieBEJAN, Mircea. "NANOTEHNOLOGIA-TEHNOLOGIA VIITORULUI APROPIAT.". n.d.Chirila, Andreia Bianca, and Romeo T. Cristina. "Despre utilizarea unor mijloace nano-terapeutice in medicina About the use of nano-therapeutic means in medicine.". n.d.Commission, European. "Nanomaterials ." n.d.: http://ec.europa.eu/environment/chemicals/nanotech/.Feynman, Richard. "There's plenty of space at the bottom." http://www.zyvex.com/nanotech/feynman.html, n.d.GHIZDOVA, VLAD, and BOGDAN DOROFTEI. "FRACTALS AND THEIR CORRESPONDENCE WITH BIOLOGICAL SYSTEMS. CARBON NANOTUBES AND BIOLOGICAL SYSTEMS (II).". n.d.http://education.mrsec.wisc.edu/143.htm. n.d.http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/nanotuburile-contra-cancerului-525053.html. n.d.http://www.imt.ro/NANOPROSPECT/membership/raportari/Raport_SGL%201.9_Toxicologie.doc. n.d.PREDESCU, Cristian, and Corneliu CINCU. "Nanomateriale, nanostiinta, nanotehnologie." Revista roman a inovrii 6.7 (2010): 7. n.d.

Anul Universitar 2014-2015