revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte...

210
2 0 0 8 PRO LEGE 4 MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE PRO LEGE NR. 4/2008 ISSN – 1224 - 2411

Transcript of revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte...

Page 1: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

2 0 0 8

PRO

LE

GE

4

MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA

CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

PRO LEGE NR. 4/2008

ISSN – 1224 - 2411

Page 2: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

R O M Â N I A MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia de resurse umane şi documentare

PRO LEGE

4/2008

Page 3: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

3

PRO LEGE NR. 4/2008

CUPRINS ANALIZE, STUDII, COMENTARII

*

I. DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL Pag.

Gabriela Scutea Cunoaşterea personalităţii minorului – un prim pas în prevenirea şi combaterea delincvenţei ……………………

13

Emil Butucianu

Parchetul căruia i se trimite dosarul în ipoteza în care, după strămutarea judecării, instanţa a dispus restituirea cauzei la procuror ………………………..

19

Iulian Crăciunescu

Competenţa instanţei de a se pronunţa asupra plângerii de tergiversare a cercetărilor ……...

25

Marian Truşcă şi Gianina Obreja

Precizări referitoare la competenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti privind infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării …………………………….

32

Olteanu Stelian Persoana denunţătorului în cazul infracţiunilor de luare de mită …………………………….

44

Page 4: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

4

Ilie Pascu Răspunderea penală a infractorilor minori în codul penal în vigoare. Elemente de drept comparat şi perspective legislative ……………………...

51

Mircea Chirilă şi Floarea Hodor

Supravegherea operativă – mijloc de investigare a traficului de droguri …...............................

77

Dana Manuela Ana

Extrădarea …………………….. 84

Constantin Ilaş Practica de casare a Curţii de Apel Iaşi în sem. I – 2008 în materie penală …………………

113

Alexandru Petrică Vancea

Identificare a cazurilor de practică judiciară neunitară la nivelul parchetelor din circumscripţia teritorială a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova …………………..

153

Eugen Neaţa Unele aspecte privind necesitatea unei practici unitare în executarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 şi ale Ordinului nr. 190/2004 al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative ………

164

Daniela Iuliana Lămăşanu

Protecţia minorului prin mijloace de drept penal ………………….

173

Page 5: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

5

II. CRIMINOLOGIE

Pag. Palaghia Claudia Monica

Răspunsul societăţii româneşti la infracţionalitate în secolele XIX-XX ………………………..

185

Page 6: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

6

PRO LEGE NO 4/2008

CONTENTS

ANALYSIS, STUDIES, COMMENTS *

I.CRIMINAL AND CRIMINAL PROCEDURAL LAW

Page Gabriela Scutea Knowing minor’s personality - a

first step towards delinquency prevention and fighting.……..…

13

Emil Butucianu

Prosecutor office to which the file is sent in the event that, after transfer of the case to another Court, it is ordered file to be returned to the prosecutor.……..

19

Iulian Crăciunescu

The competence of the Court to take a decision in respect to a complaint for procrastination of the investigations.……………..

25

Marian Truşcă şi Gianina Obreja

Comments on the competence of Prosecutor Office near the Court of Bucharest 2nd sector, in respect of offences committed outside Romania’s territory.……

32

Olteanu Stelian

The person of the denouncer in bribe cases.…………………….

44

Page 7: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

7

Ilie Pascu

Penal responsibility of minor offenders in the Penal Code in force. Elements of comparative law and legislative prospective .

51

Mircea Chirilă şi Floarea Hodor

Operative surveillance - a mean of investigation of drugs traffic…………………………...

77

Dana Manuela Ana

The extradition ………………...

84

Constantin Ilaş Cassation practice in penal matters of Iaşi Court, in the first half of 2008…………………….

113

Alexandru Petrică Vancea

Identification of the cases of different judiciary practices at the level of Prosecution Offices coordinated by the Prosecutor Office near Craiova Appeal Court ………….………………..

153

Eugen Neaţa A few aspects concerning the need for applying a common practice in the fulfilment of the Government Ordinance no. 27/2002 and of the Order no. 190/2004 of the Minister of Home Affaires and Administrative Reform…………

164

Daniela Iuliana Lămăşanu

Minors protection by means of penal law.…………………...…

173

Page 8: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

8

II. CRIMINOLOGY

Pag. Palaghia Claudia Monica

The response of the Romanian society to the criminality in the XIX and XX centuries………….

185

Page 9: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

9

PRO LOI NR. 4/2008

LE CONTENU

DES ANALYSES, DES ETUDES, DES COMMENTAIRES

*

I. LE DROIT PENAL ET PROCESSUEL PENAL

Page Gabriela Scutea La connaissance de la

personnalité du mineur - un premier pas vers la prévention et le combat de la délinquance…...

13

Emil Butucianu

Le parquet auquel le dossier est envoyé dans l’hypothèse qu’après le renvoi du dossier, l’instance ordonne sa restitution au procureur……………………

19

Iulian Crăciunescu

La compétence de l’instance de se prononcer sur la plainte de tergiversation des investigations

25

Marian Truşcă şi Gianina Obreja

Précisions concernant la compétence du parquet auprès de la Justice de paix no.2 de Bucarest concernant les infractions commises hors le territoire du pays……………….

32

Page 10: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

10

Olteanu Stelian La personne du dénonciateur dans le cas des infractions de touche de pots-de-vins…………

44

Ilie Pascu

La responsabilité pénale des infracteurs mineurs dans le code pénal en vigueur. Éléments de droit comparé et perspectives législatives…………………….

51

Mircea Chirilă şi Floarea Hodor

La surveillance opérative – un moyen d’investigation du trafic des drogues…………………….

77

Dana Manuela Ana

L’extradition………..………….. 84

Constantin Ilaş La pratique de la cassation de la Cour d’Appel de Iaşi dans le premier semestre 2008 en matière pénale………………….

113

Alexandru Petrică Vancea

L’identification des cas de pratique judiciaire non-unitaire au niveau des parquets de la circonscription territoriale du Parquet près la Cour d’Appel de Craiova…………………………

153

Eugen Neaţa Quelques aspects concernant la nécessité d’appliquer une pratique unitaire dans l’exécution des prévisions de l’Ordinance Gouvernementale no. 27/2002 et de l’Ordre no.

Page 11: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

11

190/2004 du Ministre de l’Intérieur et de la Réforme Administrative…………………

164

Daniela Iuliana Lămăşanu

La protection du mineur par des moyens de droit pénal…………

173

II. CRIMINOLOGIE

Palaghia Claudia Monica

La réponse de la société roumaine à l’infractionalité aux cours du XIXe et du XXe siècles.………………………..

185

Page 12: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

12

COLEGIUL DE REDACŢIE

DR. CONSTANTIN SIMA, procuror şef

al Serviciului de Documentare şi Statistică Judiciară

VALERIU DUMITRU PETROVICI, procuror şef

al Biroului de Statistică Judiciară

LIVIU POPESCU, procuror la Biroul de Documentare

Page 13: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

GABRIELA SCUTEA 

13

I. DREPT PENAL ŞI PROCSUAL PENAL

CUNOAŞTEREA PERSONALITĂŢII MINORULUI – UN PRIM PAS ÎN PREVENIREA ŞI

COMBATEREA DELINCVENŢEI

Gabriela Scutea Adjunct al Procurorului General al

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

The distinction between juvenile and adult delinquency has been created in time by the practice and theory of criminology and it is based on the idea that the young delinquent is an emerging personality, under course of socialisation, while the adult offender has a personality already formed and has relatively poor chances of evolution.

Criminological analysis of minor delinquents showed that while the personality of few of them is profoundly altered and deeply anchored in the crime world, for most of them delinquency appears as an accident in the process of their socialisation and of their personality formation.

Distincţia între delincvenţa juvenilă şi delincvenţa

adultă a fost creată de-a lungul timpului de practica şi teoria criminologică şi se întemeiază pe ideea că tânărul delincvent este o personalitate în formare, în curs de

Page 14: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CUNOAŞTEREA PERSONALITĂŢII MINORULUI – UN PRIM PAS ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA DELINCVENŢEI 

 

14

socializare în timp ce delincventul adult are deja o personalitate formată şi relativ puţin susceptibilă de a evolua1.

Analiza criminologică a minorilor delincvenţi a arătat că dacă personalitatea unora dintre ei este profund alterată şi bine ancorată de lumea infracţională, pentru cea mai mare parte din aceşti minori delincvenţa apare ca un accident de parcurs al socializării şi formării personalităţii lor.

Dar, cu toate că sunt personalităţi în formare, copiii au mai multă nevoie de modele decât de critici. De aici, concluzia că are mai multă importanţă cine este educatorul şi ce face, decât ce spune2.

Definiţia cea mai generală consideră personalita-tea o expresie caracteristică şi unitară a felului de a gândi, simţi şi de a se comporta al unei persoane3.

Specialiştii sunt unanim de acord că definitivarea structurii personalităţii umane are loc în jurul vârstei de 25 ani4.

Din punct de vedere criminologic este important de cercetat cum se structurează personalitatea individului în sens delincvent.

Psihologii împart perioada copilăriei în mai multe etape: prima copilărie sau perioada antepreşcolară, a doua copilărie sau perioada preşcolară, a treia copilărie sau perioada şcolară mică, pubertatea şi adolescenţa.

În prima copilărie se dezvoltă capacitatea de a vorbi, în a doua copilărie se manifestă primele capacităţi de creaţie, în a treia copilărie se organizează primele capacităţi intelectuale importante. Acestea se dezvoltă

1 R.Gassin - Criminologie, Dalloz, 2003, p. 493 2 T. Vianu - Dicţionar de maxime comentat, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 56 3 G. Basilliade - Criminologie comprehensivă, Editura Expert, p. 747 4 Emilian Stănişor - Delincvenţa juvenilă, Ed. Oscarprint, 2003, p. 45

Page 15: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

GABRIELA SCUTEA 

15

intens în perioada micii şcolarităţi şi a pubertăţii, prezentând o mare variaţie şi o oarecare instabilitate până la aproximativ 14-15 ani când are loc procesul complex de relativă stabilizare a trăsăturilor personalităţii prin cumularea influenţelor educative generale5.

Adolescenţa reprezintă cea mai complexă etapă de dezvoltare a tânărului în drumul său spre maturitate. Această etapă ridică cele mai mari dificultăţi procesului educativ datorită frecventelor tulburări fiziologice, dezechilibre afective, devieri caracteriale şi tulburări de conduită care însoţesc procesul de maturizare6

Datorită condiţiilor de mediu şi de educaţie apar primele tulburări de personalitate: dezvoltarea exagerată a independenţei, care aduce după sine nesocotirea părerilor celorlalţi, obstinaţia şi dezinvoltura.

Între conduitele structurate defectuos apărute în această etapă se numără şi vagabondajul, care este legat de dezvoltarea la paroxism a spiritului de aventură şi a dorinţei de a evada.

Între 12 şi 14 ani apar şi forme complexe ale delincvenţei juvenile.

Delictul este înainte de orice o formă de comportament şi nu o simplă manifestare de personalitate, apreciază reputatul criminolog francez R. Gassin7.

Încercând să răspundă la întrebarea de ce anumiţi adolescenţi şi nu alţii săvârşesc acte delincvenţiale, criminologul canadian Maurice Cusson, în cunoscuta lucrare „Delincvenţi pentru ce?” ajunge la concluzia că

5 Ursula Schiopu - Psihologia copilului, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 290 6 O. Banciu, S.M. Rădulescu - Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România, Ed. Lumina Lex, p. 11 7 R. Gassin, op. cit., p. 214

Page 16: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CUNOAŞTEREA PERSONALITĂŢII MINORULUI – UN PRIM PAS ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA DELINCVENŢEI 

 

16

activitatea delincvenţială le aduce minorilor mai multe avantaje decât pot obţine pe căi obişnuite8.

Este evident una din cauze, dar nu singura. Pentru a cunoaşte cauzele delincvenţei juvenile

trebuie să cunoaştem mai întâi personalitatea minorului. Adolescenţii se caracterizează printr-o

receptivitate deosebită la influenţele pe care le suportă în mediul familial şi şcolar astfel încât şansele de succes ale procesului educativ sunt foarte mari.

Chiar dacă nu mai este un copil, adolescentul parcurge un proces evolutiv şi multe din trăsăturile sale sunt, în fapt, atitudini şi forme de conduită cu caracter pasager care nu se reflectă în caracterul acestuia, aflat încă în proces de constituire9.

Dintr-un studiu criminologic efectuat de cercetătorii polonezi a rezultat că 43% din minorii recidivişti au început să fure înainte de 10 ani, 77% înainte de 13 ani. Cei care au început după 13 ani nu au continuat decât sporadic.

Un studiu efectuat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe un lot de minori de la Centrul de minori Găeşti şi de la centrele de minori Bucureşti a relevat importanta stabilităţii legăturilor de familie în prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile10.

Astfel, în 49% din cazuri, minorii chestionaţi apreciază relaţiile din familiile din care provin ca permanent conflictuale, în 18% din cazuri accidental conflictual şi numai în 33% din cazuri sunt considerate normale, deşi în opinia noastră aceste răspunsuri au fost

8 M. Cusson, Delinquents pourquoi?, Editura Armand Colin, 1981, p. 64 9 Ursula Şchiopu, op. cit. p. 328 10 C. Sima, Studiu criminologic penal delincvenţa juvenilă, Revista de criminologie, criminalistică şi penologie nr. 3/2002, p. 24

Page 17: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

GABRIELA SCUTEA 

17

indulgente, din cauza stării privative de libertate în care se aflau cei chestionaţi.

În ceea ce priveşte afecţiunea de care s-au bucurat în cadrul familiei, 47% au declarat că s-au bucurat de afecţiune, dar 13% au reclamat lipsa oricărei afecţiuni, 14,5% dezinteres din partea părinţilor, 3,5% comportare violentă, 2,5% alungare din locuinţă, 4,5% încredinţare către o instituţie de ocrotire, 6,5% au avut câte un părinte vitreg.

Încurajarea şi asistenţa minorilor în privinţa şcolarităţii, înţelegerea şi cooperarea între părinţi sunt factori care structurează atitudinile şi răspunsurile la solicitările mediului.

Existenţa relaţiilor permanent încordate în familie explică în mare parte opţiunea minorilor spre aventură, fugă de acasă, vagabondaj.

În privinţa rolului educaţional al familiei nu este lipsit de relevanţă să prezentăm că în 28,5% din cazuri unul dintre părinţi suferise o condamnare penală, iar în 10,5% din cazuri unul din fraţi fusese condamnat.

Este interesant de observat legătura dintre nivelul instrucţiei şcolare şi criminalitate.

Din lotul chestionat 13% nu au fost şcolarizaţi, 22% au absolvit între una şi patru clase şi 65% au absolvit între 5 şi 8 clase.

În 67,5 din cazuri rezultatele şcolare au fost slabe, în 19% au fost bune şi numai în 0,5% din cazuri au fost foarte bune.

În ceea ce priveşte natura infracţiunilor săvârşite de minori, ponderea o reprezintă furtul (69%), dar spre deosebire de adulţi, care explică săvârşirea faptei prin nevoia de compensare a unor aspecte patrimoniale, minorii rareori apelează la o astfel de motivaţie. Cei mai mulţi explică săvârşirea faptei prin nevoia de teribilism,

Page 18: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CUNOAŞTEREA PERSONALITĂŢII MINORULUI – UN PRIM PAS ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA DELINCVENŢEI 

 

18

de aventură, de nevoia de a se apropia de anumiţi eroi preferaţi, ceea ce se constituie ca un alt argument în ceea ce priveşte necesitatea cunoaşterii personalităţii în formare a minorului.

Considerăm, ca şi alţi autori, că în evaluarea fenomenului delincvenţei juvenile minorul trebuie raportat atât la normele prevăzute de societate cât şi la posibilităţile reale ale acestuia de a se realiza ca personalitate11.

Personalitatea delincventului minor constituie rezultanta unor raporturi de condiţionare reciprocă între trăsăturile definitorii ale minorului care a comis o infracţiune, structura sa bio-psiho-socială şi culturală unică şi condiţiile concrete de mediu în care minorul se formează şi trăieşte.

Altfel spus, am putea defini delincvenţa juvenilă ca un răspund atipic al minorului la contactul cu mediul social.

Această formă de răspuns trebuie evaluată, dirijată şi corectată printr-un sistem de măsuri adecvate şi selectate cu grija pe care societatea o manifestă constant pentru propriul său viitor.

11 Ortansa Brezeanu, Minorul şi legea penală, Ed. All Beck, 1998, p. 114

Page 19: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EMIL BUTUCIANU 

19

PARCHETUL CĂRUIA I SE TRIMITE DOSARUL ÎN IPOTEZA ÎN CARE, DUPĂ STRĂMUTAREA

JUDECĂRII, INSTANŢA A DISPUS RESTITUIREA CAUZEI LA PROCUROR

Emil Butucianu Procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

In accordance with the provisions of art. 55 of the Penal Proceeding Code, the Hight Court of Cassation and Justice transfers the judgment of a case from the competent court to another court of equal importance when the impartiality of the judges could be affected due to specific circumstances, to local enmities or to the quality of the parties, when there is a risk of public disorder or when one of the parties has a relative or an in-law up to the fourth degree amongst court judges, prosecutors, judicial assistants or clerks.

Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs în interesul legii sunt reprezentate de dispoziţiile alin.1 ale art. 55 C.p.p., potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice şi când una dintre părţi are o rudă sau un

Page 20: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PARCHETUL CĂRUIA I SE TRIMITE DOSARUL ÎN IPOTEZA ÎN CARE, DUPĂ STRĂMUTAREA JUDECĂRII, INSTANŢA A DISPUS RESTITUIREA CAUZEI LA PROCUROR

20

afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţi judiciari sau grefierii instanţei.

*

Procesul penal cuprinde o multitudine de activităţi ce se derulează printr-o succesiune de acte procesuale, progresive şi coordonate în raport de fiecare fază procesuală (urmărire, judecată, punere în executare), ce reprezintă fiecare, în parte, o componentă în care îşi desfăşoară activitatea o anumită categorie de organe judiciare pentru realizarea atribuţiunilor lor jurisdicţionale conferite de lege.

Momentele limită ale fazelor procesului penal sunt determinate, în mod obiectiv, prin acte procedurale specifice, respectiv rechizitoriu sau rezoluţii ori ordonate de netrimitere în judecată în faza de urmărire penală sau hotărâri în faza de judecată.

Procesul penal este condus în fiecare fază de un alt organ, trecerea la faza următoare fiind condiţionată de realizarea integrală a sarcinilor fazei anterioare. În cazul în care acestea nu au fost îndeplinite conform legii, cauza se poate reîntoarce la faza deja parcursă, ceea ce în doctrină a fost denumit reversibilitatea procesului penal.

Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal şi se situează între începerea urmăririi penale şi trimiterea inculpatului în judecată prin rechizitoriu sau darea de către procuror a unei soluţii de netrimitere în judecată.

Scopul urmăririi penale este precizat în alin.1 al art. 200 C.p.p., procurorul având atribuţiunea funcţională de a efectua personal orice act de urmărire penală, de a coordona întreaga activitate şi, în final, de a emite actul procedural prin care închide această fază a procesului penal.

Page 21: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EMIL BUTUCIANU 

21

Instanţa de judecată intervine în această fază în mod excepţional şi doar în anumite situaţii concret şi strict determinate de lege: autorizarea percheziţiilor judiciare, arestarea preventivă a inculpatului sau inculpatului, autorizarea interceptării convorbirilor şi comunicaţiilor etc.

De asemenea, după parcurgerea obligatorie a procedurii de control intern din cadrul Ministerului Public, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin soluţiile procurorului de netrimitere în judecată, poate sesiza instanţa să le supună controlului său, ca o garanţie suplimentară.

Prin aceasta judecătorul nu se subrogă funcţiei altui subiect oficial al procesului penal deoarece activitatea sa nu transgresează către funcţia de urmărire penală ce aparţine exclusiv procurorului, el având doar rolul de „judecător al libertăţilor”.

Următoarea fază a procesului penal o reprezintă judecata, cu cele două etape ale sale (fond şi căile de atac), care demarează din momentul sesizării/învestirii instanţei prin rechizitoriu, plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângerea împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată şi durează până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Activitatea de judecată este condusă de judecător, în complet având compunere unică sau colegială stabilit prin lege.

În cursul judecăţii se verifică legalitatea şi temeinicia soluţiilor procurorului de trimiterea sau netrimitere în judecată şi se realizează scopul procesului penal, materializat în hotărâri prin care se soluţionează acţiunea penală şi acţiunea civilă cu care instanţa a fost învestită sau se retrimite cauza în faza sa iniţială în

Page 22: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PARCHETUL CĂRUIA I SE TRIMITE DOSARUL ÎN IPOTEZA ÎN CARE, DUPĂ STRĂMUTAREA JUDECĂRII, INSTANŢA A DISPUS RESTITUIREA CAUZEI LA PROCUROR

22

vederea refacerii sau redeschiderii urmăririi penale (art.1, art. 270 alin.1 lit. b, art. 273 alin.1, art. 2781 alin. 8 lit. b şi art. 332 alin. 1 şi 2).

Ca atare, separarea activităţilor de bază ale procesului penal, acuzare (învinuire) şi judecată, ce revin magistraţilor la înfăptuirea puterii judecătoreşti, respectiv judecătorilor şi procurorilor (ce sunt magistraţi ai urmăririi penale întrucât iau unele măsuri procesuale şi dau soluţii judiciare în această fază), este un principiu fundamental în legislaţia noastră procesual penală.

Acest principiu s-a impus având în vedere că judecătorii şi procurorii nu acţionează în nume şi interes propriu ci ca reprezentanţi ai societăţii, numiţi şi învestiţi în realizarea funcţiilor lor specifice şi distincte în fiecare fază a procesului penal pe care o conduc.

Totodată, în art. 62 alin. 4 din Legea nr. 304/2004 privind activitatea judiciară, republicată, se prevede că parchetele sunt independente în relaţiile cu organele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.

Parchetul de pe lângă o instanţă judecătorească, terminologie utilizată doar pentru a sublinia şi impune sistemul organizatoric identic al instanţelor şi parchetelor, este o unitate distinctă având conducere proprie, funcţiune specifică şi nu se află în nici un fel de subordonare faţă de instanţa pe lângă care funcţionează.

Din analiza dispoziţiilor legale prezentate iniţial (art. 55 alin. 1) rezultă în mod explicit că strămutarea poate interveni exclusiv în faza procesuală a judecării, fără a fi exclus vreunul din gradele de jurisdicţie (fond, apel, recurs).

Strămutarea constituie unicul remediu procesual în vederea înlăturării situaţiilor care pun în pericol derularea normală a judecării unui anume proces penal datorită unor stări de fapt ce privesc toţi judecătorii unei

Page 23: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EMIL BUTUCIANU 

23

instanţe, stări incompatibile cu buna şi corecta înfăptuire a justiţiei la locul unde ar trebui să se desfăşoare normala judecată.

Strămutarea judecării are caracterul unei deplasări de competenţă teritorială a unei instanţe, fără a efectua pe cea materială, personală sau funcţională, urmarea fiind că instanţele la care s-a strămutat au câştigat dreptul perpetuu de a judeca acea cauză.

Raţiunea instituţiei strămutării judecării este de înlăturare a suspiciunii colective ce priveşte toţi judecătorii unei instanţe, cu referire la obiectivitatea şi imparţialitatea acestora, fără a fi necesar însă să afecteze şi organul de urmărire penală ce funcţionează pe lângă acea instanţă.

Strămutarea priveşte doar faza de judecată a procesului penal deoarece „Numai pentru organul jurisdicţional se poate pune chestiunea imparţialităţii şi independenţei judecătoreşti, fiindcă numai acesta statuează sau judecă, adică îndeplineşte funcţiune judecătorească12.

Această interpretare este întărită şi de dispoziţiile art. 56 alin. 1 şi 57 alin. 1 şi 2 C.p.p. potrivit cărora, pentru aprecierea temeiniciei motivelor invocate, preşedintele instanţei supreme cere informaţii de la preşedintele instanţei superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere ori, după caz, Ministerului Justiţiei.

Astfel de informaţii nu pot fi colectate şi date de către preşedintele instanţei sau Ministerul Justiţiei cu privire la urmărirea penală deoarece s-ar ajunge la imixtiuni în activitatea organelor judiciare ce îşi desfăşoară activitatea în această fază procesuală, contrar

12 Traian Popp – Drept procesual penal; partea generală; vol. II; Tipografia Naţională S.A.; Cluj; fila 140.

Page 24: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PARCHETUL CĂRUIA I SE TRIMITE DOSARUL ÎN IPOTEZA ÎN CARE, DUPĂ STRĂMUTAREA JUDECĂRII, INSTANŢA A DISPUS RESTITUIREA CAUZEI LA PROCUROR

24

interdicţiei imperative cuprinsă în art. 64 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.

Faptul că strămutarea nu are efecte asupra urmăririi penale, implicit asupra organului competent să o efectueze, este dovedit şi de dispoziţiile art. 60 alin. 2 din acelaşi cod ce se referă exclusiv la posibilitatea menţinerii sau nu doar a actelor „îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza”, în ipoteza admiterii cererii.

În sfârşit, instituţia strămutării funcţionează în cursul judecării cauzei deoarece în faza de urmărire penală măsurile similare strămutării sunt de competenţa exclusivă a procurorului care poate să dispună trecerea cauzei de la un organ de cercetare penală la altul sau să preia cauza în vederea efectuării urmăririi penale la parchetul ierarhic superior, în condiţiile art. 209 alin. 1, 2 şi 41, art. 217, art. 265 şi art. 268 din acelaşi cod.

În consecinţă, în ipoteza în care instanţele la care s-a strămutat judecarea au dispus restituirea cauzei în vederea refacerii sau redeschiderii urmăririi penale, dosarul se trimite aceleiaşi unităţi de parchet din care face parte procurorul care a emis iniţial rechizitoriu sau a dat soluţia de netrimitere în judecată.

Page 25: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IULIAN CRĂCIUNESCU 

COMPETENŢA INSTANŢEI DE A SE PRONUNŢA ASUPRA PLÂNGERII DE TERGIVERSARE A

CERCETĂRILOR

Iulian Crăciunescu Procuror şef adjunct la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sector 2 - Bucureşti

25

A recent decision of Bucharest Sector 2 Court launches into discussion aspects concerning the competence of a court to decide upon complaints formulated by persons involved in penal proceedings, who pretend their legitimate interests were damaged by the measures taken during the penal investigations.

O recentă hotărâre a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti13 pune în discuţie aspecte privind competenţa instanţei de a se pronunţa cu privire la plângerile formulate de persoanele participante în procesul penal, care consideră că li s-a adus o vătămare intereselor lor legitime, prin măsurile dispuse în faza de urmărire penală.

Concret, în speţa de faţă, petenta B.M. a sesizat Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cu plângere împotriva rezoluţiei procurorului, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, în temeiul art. 275 C.p.p. a plângerii formulate sub aspectul tergiversării cercetărilor de către organele de poliţie.

Considerând plângerea admisibilă în temeiul articolului 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor

13 Sentinţa penală nr. 207 din 24.03.2008 (nepublicată)

Page 26: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

COMPETENŢA INSTANŢEI DE A SE PRONUNŢA ASUPRA  PLÂNGERII DE TERGIVERSARE A 

CERCETĂRILOR 

 

26

Omului, instanţa s-a pronunţat pe fond respingând plângerea, cu motivarea că durata procedurii nu poate fi considerată nerezonabilă, luând în considerare perioada scursă între momentul depunerii sesizării cu privire la săvârşirea infracţiunii şi data pronunţării soluţiei de către procuror (până la pronunţarea hotărârii procurorul dispusese o soluţie de neîncepere a urmăririi penale).

Fără a intra în detalii cu privire la circumstanţele cauzei, dorim în cele ce urmează să analizăm legalitatea hotărârii, cu atât mai mult cu cât, rămânând definitivă prin respingerea recursului declarat de parchet, creează premisele unei noi jurisprudenţe.14

În ceea ce ne priveşte, considerăm că instanţa a depăşit atribuţiile autorităţii judecătoreşti, trecând în domeniul puterii legislative, ceea ce se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 19 C.p.p.

În motivarea hotărârii, sub aspectul admisibilităţii, instanţa a constatat că, în prezent, codul de procedură penală nu prevede o dispoziţie expresă prin care să se reglementeze posibilitatea ca o persoană, nemulţumită de durata procedurii, să se adreseze instanţei cu o plângere de tergiversare, prin care să se invoce încălcarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat de articolul 6 din Convenţie, conform art. 275 C.p.p., plângerea putând fi adresată numai procurorului care supraveghează cauza.

S-a apreciat însă că admisibilitatea unei astfel de plângeri în faţa instanţei reiese din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, mai precis hotărârea pronunţată de Marea Cameră la data de 26 octombrie 2000 în cauza Kudla contra Poloniei. Prin această hotărâre, Curtea şi-a reconsiderat jurisprudenţa anterioară

14 Decizia penală nr. 790/20.06.2008 a Tribunalului Bucureşti,Secţia a II-a penală (nepublicată)

Page 27: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IULIAN CRĂCIUNESCU 

27

în cea ce priveşte aplicarea corelată a dispoziţiilor art. 6 şi 13 din Convenţie, precizând domeniul de aplicare al articolului 13: „furnizarea unui mijloc cu ajutorul căruia justiţiabilii să poată obţine, la nivel naţional,îndreptarea violărilor drepturilor lor garantate prin Convenţie, înainte de a trebui să pună în aplicare mecanismul internaţional de plângere în faţa Curţii. Privit din această perspectivă, dreptul fiecăruia de a-şi vedea cauza ascultată într-un termen rezonabil nu poate fi decât mai puţin efectiv dacă nu există nicio posibilitate de a sesiza mai întâi o autoritate naţională cu acuzaţiile bazate pe Convenţie, iar exigenţele articolului 13 trebuie să fie considerate ca venind să le consolideze pe cele ale articolului 6 paragraful 1, mai degrabă decât ca fiind absorbite de obligaţia generală, impusă de acest articol, de a nu-i supune pe justiţiabili la nişte proceduri juridice anormal de lungi”.15

Recunoscând valoarea de principiu a hotărârii, dorim să relevăm o deosebire importantă faţă de cauza analizată. Astfel, în cauza aflată pe rolul Curţii, aceste aspecte au fost invocate de o persoană având calitatea de inculpat şi care s-a aflat o perioadă îndelungată în stare de detenţie, astfel încât interesul examinării cererilor sale având ca obiect durata excesivă a procedurilor era mult mai pregnant.

Pe de altă parte,aşa cum este cunoscut, în cauzele pe care le examinează, Curtea analizează conformitatea dreptului intern al statelor părţi la Convenţie, pentru a stabili dacă răspunde standardelor şi exigenţelor impuse de aceasta. Este cunoscut de asemenea că în situaţia în

15Vincent Berger - Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ediţia a 5-a în limba română, Institutul Român pentru Drepturile Omului, pag. nr. 369

Page 28: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

COMPETENŢA INSTANŢEI DE A SE PRONUNŢA ASUPRA  PLÂNGERII DE TERGIVERSARE A 

CERCETĂRILOR 

 

28

care Curtea constată încălcarea de către un stat a unui drept garantat prin Convenţie, mai ales când este repetată şi când este datorată unor lacune legislative,există pentru statul respectiv obligaţia de a interveni pentru completarea reglementărilor sale, în scopul realizării unei protecţii efective a drepturilor consacrate în Convenţie. Acest aspect a fost de altfel reţinut şi de instanţă, în motivarea hotărârii, în sensul că în anul 2004 în Polonia a intrat în vigoare o lege care a garantat o cale efectivă de atac împotriva duratei excesive a procedurilor.

În consecinţă, o instanţă internă nu ar putea să invoce aplicabilitatea directă a unui articol din Convenţie, în cazul în care dispoziţiile legislaţiei interne sunt insuficiente, întrucât prevederile acesteia sunt de principiu şi trebuie consacrate în dreptul intern printr-o reglementare detaliată, aşa cum este şi cazul în care s-ar prevedea modul de introducere a unei plângeri în faţa instanţei împotriva duratei nerezonabile a cercetărilor în faza de urmărire penală.

Considerăm aşadar că instanţa a trecut dincolo de competenţa sa, ca putere judecătorească, aşa cum este definită în Constituţie şi Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, pronunţându-se asupra unei sesizări neprevăzute în dreptul intern. Acest fapt iese şi mai mult în evidenţă în situaţia în care instanţa ar fi ajuns la concluzia că durata procedurilor ar fi fost excesivă, în raport de criteriile utilizate de Curte în jurisprudenţa sa constantă-complexitatea cauzei, comportamentul petiţionarului şi cel al autorităţilor. Într-o asemenea situaţie, instanţa ar fi examinat existenţa unui prejudiciu suferit de petentă, similar cu modul în care Curtea examinează acest aspect conform art. 41 din Convenţie şi ar fi putut acorda despăgubiri. Ceea ce frapează în această ordine de idei

Page 29: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IULIAN CRĂCIUNESCU 

29

este denumirea hotărârii ca fiind o „sentinţă penală”, în condiţiile în care instanţa s-a pronunţat nu asupra unei chestiuni legate de un proces penal, ci cu privire la posibila prejudiciere a unui justiţiabil, din cauza lentorii cu care poliţia şi procurorul au instrumentat cauza.

Este evident că o astfel de „plângere” nu are nicio conotaţie penală,ci constituie o acţiune în despăgubiri, de competenţa instanţei civile.

Pe de altă parte, în cazul în care cauza nu ar fi fost încă soluţionată,se pune întrebarea cum ar fi procedat instanţa în situaţia în care constata tergiversarea cercetărilor şi ce măsuri ar fi dispus pentru „accelerarea” procedurii, în condiţiile în care Codul de procedură penală nu conţine astfel de prevederi.

Depăşind cadrul exclusiv al speţei,este de analizat dacă actualele prevederi procedurale sunt de natură să garanteze justiţiabililor posibilitatea unui „recurs” efectiv, garantat de art. 13 din Convenţie, în virtutea căreia să se adreseze unei instanţe naţionale.

Durata nerezonabilă a procedurilor poate contribui la o incertitudine prelungită a părţilor din procesul penal cu privire la rezolvarea conflictului şi chiar poate conduce, în cazul persoanelor sau părţilor vătămate, la afectarea considerabilă a unor interese legitime, în cazul unei intervenţii tardive a organelor judiciare. Celeritatea fiind un atribut esenţial al dreptului la un proces echitabil, trebuie să existe garanţii procedurale în scopul asigurării acesteia. În sistemul actual al Codului de procedură penală, conform dispoziţiilor art. 275 - 277, plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală se adresează procurorului care supraveghează cauza,care este obligat să o rezolve în 20 de zile de la primire,iar în cazul în care plângerea vizează actele sau măsurile efectuate de procuror sau în

Page 30: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

COMPETENŢA INSTANŢEI DE A SE PRONUNŢA ASUPRA  PLÂNGERII DE TERGIVERSARE A 

CERCETĂRILOR 

 

30

temeiul dispoziţiei sale,se rezolvă în acelaşi termen de procurorul ierarhic superior.

Este de observat că textul de lege se referă la un „act” sau o „măsură”, ceea nu acoperă explicit şi situaţia în care organul de cercetare penală sau procurorul nu acţionează cu suficientă celeritate, aşadar plângerea se referă la o omisiune a organului judiciar. „Plângerea de tergiversare” este practic o creaţie a practicii parchetelor, fiind asimilată plângerilor textual reglementate.

Întrucât prevederile art. 2781 C.p.p. se referă exclusiv la plângerile împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror,instanţa nu este competentă să se pronunţe cu privire la tergiversarea cercetărilor sau nesoluţionarea de către procuror într-un termen rezonabil a dosarului, după repartizare.

Nici proiectul noului Cod de procedură penală nu prevede posibilitatea plângerii la instanţă împotriva actelor sau măsurilor dispuse de procuror, în cadrul art. 354 – 358.

În opinia noastră o astfel de prevedere nici nu ar putea să şi atingă scopul de impulsionare a celerităţii,nerespectarea acestei cerinţe fiind sancţionată disciplinar, prin prevederile Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi cu modificările ulterioare, fiind reglementată ca abatere disciplinară în art. 99 lit. e.

O altă modalitate de garantare a celerităţii este şi posibilitatea acordată conducătorului parchetului de a trece dosarul unui alt procuror, atunci când a fost lăsat în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile, conform prevederilor articolului 64 alin. 4 lit. c. din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 4 din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al

Page 31: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IULIAN CRĂCIUNESCU 

31

Magistraturii, republicată, orice persoană poate sesiza comisiile de disciplină care funcţionează pe lângă Consiliu, în legătură cu activitatea necorespunzătoare a unui judecător sau procuror.

În concluzie, apreciem că actuala reglementare răspunde exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la accelerarea procedurii existând un sistem de garanţii şi sancţiuni, iar după adoptarea soluţiei de procuror justiţiabilii prejudiciaţi de durata excesivă a procedurilor judiciare au posibilitatea unui „recurs” efectiv, prin introducerea unei acţiuni în despăgubiri la instanţa civilă. Considerăm că în lipsa unui temei expres, aşa cum este prevăzut de art. 96 alin. 1 – 3 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, raportat la art. 504 – 507 C.p.p. în privinţa erorilor judiciare, reclamantul se poate îndrepta împotriva statului în virtutea dreptului comun, conform principiului accesului liber la justiţie.

Page 32: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRECIZĂRI  REFERITOARE LA COMPETENŢA PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA 

SECTOR 2 BUCUREŞTI PRIVIND INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE ÎN AFARA TERITORIULUI 

ŢĂRII 

 

32

PRECIZĂRI REFERITOARE LA COMPETENŢA PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA

SECTOR 2 BUCUREŞTI PRIVIND INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE ÎN AFARA

TERITORIULUI ŢĂRII

Marian Truşcă Prim-procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti

şi Gianina Obreja procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti

Starting to the incomplete formulation of art. 31 of the Penal Proceeding Code, in the practical activity of Romania’s penal investigation bodies an excessive tendency is observed to decline the territorial competence of the Prosecutor Office near the Bucharest Sector 2 Court, as soon as two unique items are met, i.e.: the crime is perpetrated abroad and the perpetrator does not have his domicile nor lives he in Romania.

Art. 31 alin. 1 teza I C.p.p stabileşte competenţa de a judeca infracţiunile comise în afara teritoriului ţării în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. În ipoteza în care

Page 33: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MARIAN TRUŞCĂ ŞI GIANINA OBREJA 

33

acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenţa judecătoriei, devin incidente dispoziţiile art. 31 alin. 1 teza II a C.p.p., potrivit cu care infracţiunile respective se judecă de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri de instanţa competentă după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Potrivit art. 45 alin. 1 C.p.p. dispoziţiile cuprinse în art. 31 C.p.p. se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale, instituindu-se astfel în favoarea Parchetului de lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti competenţa de a efectua urmărirea penală sau de a supraveghea urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării dacă făptuitorul nu are domiciliul sau nu locuieşte în România.

Din analiza conţinutului textului citat şi din interpretarea acestuia coroborat cu dispoziţiile din Codul penal român referitoare la aplicarea legii penale române în spaţiu se desprind patru condiţii ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru ca o cauză penală să fie instrumentată potrivit competenţei speciale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, şi anume:

- infracţiunea să fie comisă în afara teritoriului ţării; - făptuitorul nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România; - nu se dispune altfel printr-o lege specială; - este aplicabilă legea penală română; Pornind de la redactarea lacunară a dispoziţiei

legale anterior menţionate, în practica organelor de urmărire penală din tara se observa o tendinţa excesiva de declinare a competenţei teritoriale de soluţionare a

Page 34: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRECIZĂRI  REFERITOARE LA COMPETENŢA PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA 

SECTOR 2 BUCUREŞTI PRIVIND INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE ÎN AFARA TERITORIULUI 

ŢĂRII 

 

34

cauzelor în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, de îndată ce se constată întrunirea a doua unice repere, si anume: infracţiunea să fie comisă în străinătate, iar făptuitorul acesteia nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România.

Aceasta abordare simplistă a textului legal susmenţionat, necorelată cu principiile de drept care stabilesc ipotezele de aplicare a legii romane şi cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală determină apariţia a numeroase conflicte negative de competenţă şi implicit tergiversarea inutilă a soluţionării cauzelor, cu riscul depăşirii „termenului rezonabil” instituit de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Vom exemplifica în cele ce urmează câteva dintre situaţiile ivite în practica Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, după care vom analiza oportunitatea declinărilor de competenţă dispuse de organele judiciare.

1. Astfel, prin ordonanţa nr. 2639/P/2007 din data

de 19.10.2007 a Parchetului de lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe doi cetăţeni italieni cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e C.p. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cu motivarea că infracţiunea a fost comisă în afara teritoriului ţării, de către cetăţeni străini.

Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a reţinut că organele de poliţie din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Porţile de Fier, jud. Mehedinţi au efectuat controlul de frontieră la intrarea în ţară a doi

Page 35: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MARIAN TRUŞCĂ ŞI GIANINA OBREJA 

35

cetăţeni străini (un cetăţean italian şi unul spaniol) care călătoreau cu un autoturism marca Mercedes Benz închiriat de la o firmă cu sediul în Germania. În contractul de închiriere prezentat autoritarilor române se menţiona interdicţia de circulaţie cu respectiva maşină pe teritoriul anumitor state, printre care şi România. Din verificările efectuate a rezultat că autoturismul a fost semnalat furat de autorităţile germane, fiind proprietatea unei firme din această ţară, iar cei doi cetăţeni străini depistaţi de autorităţile române nu aveau domiciliul şi nici nu locuiau în România.

2. Într-o speţă similară, aceeaşi unitate de parchet a dispus, prin ordonanţa nr. 1590/P/2007 din data de 19.10.2007, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 comisă pe teritoriul Italiei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reţinându-se şi de aceasta dată ca infracţiunea a fost săvârşită de un cetăţean străin, în afara teritoriului ţării. Din datele cauzei a rezultat ca organele de poliţie din cadrul SPF – Drobeta Turnu-Severin au depistat pe raza jud. Mehedinţi autoturismul marca Ford Escort care fusese semnalat furat din Italia. Printr-o rezoluţie a Parchetului de lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin s-a dispus începerea urmăririi penale în rem şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, întrucât din declaraţiile uneia dintre persoanele audiate a rezultat ca autoturismul fusese achiziţionat din Italia de la un cetăţean italian pe nume „Giuseppe” şi existau suspiciuni ca acesta este autorul faptei.

2. Într-o altă cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin ordonanţa nr. 443/P/2007 din data de 05.12.2007, şi-a declinat de asemenea competenta în

Page 36: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRECIZĂRI  REFERITOARE LA COMPETENŢA PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA 

SECTOR 2 BUCUREŞTI PRIVIND INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE ÎN AFARA TERITORIULUI 

ŢĂRII 

 

36

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cu motivarea ca acestei unităţi de parchet îi revine competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în străinătate. În speţa era vorba de sustragerea de pe teritoriul Italiei şi respectiv al Belgiei şi în dauna unor cetăţeni ai acestor state, a două autoturisme marca Mercedes Benz, acestea fiind ulterior înmatriculate cu acte false.

4. Parchetul de lângă Judecătoria Lugoj, prin ordonanţa nr.707/P/2008 din data de 09.05.2008, şi-a declinat la rândul sau competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în vederea efectuării de cercetări în cauza privind plângerea formulată de o societate cu sediul în aceasta localitate. Din datele spetei rezultă că firma respectivă figura drept cumpărător al mai multor produse de la o societate din Ungaria, deşi în realitate nu achiziţionase niciun produs din acel loc. Întrucât există posibilitatea ca ştampila societăţii din România să fi fost falsificată, iar datele de identificare ale acesteia sa fie utilizate în mod fraudulos pentru încheierea de tranzacţii comerciale, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reţinându-se că este vorba de infracţiuni comise în afara teritoriului ţării, de cetăţeni străini.

5. Prin ordonanţa nr. 1151/P/2008 din 28.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti pentru efectuarea de cercetări fata de reprezentatul unei firme din New-York sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.p. În fapt, s-a reţinut ca administratorul unei societăţi cu sediul în România a învederat organelor de

Page 37: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MARIAN TRUŞCĂ ŞI GIANINA OBREJA 

37

politie ca reprezentantul firmei din New-York nu i-a expediat factura şi produsele aferente acesteia, deşi preţul bunurilor achiziţionate fusese achitat integral. Şi în această cauză s-a reţinut, în baza art. 31 alin. 1 C.p.p., competenţa teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, apreciindu-se că este vorba de o infracţiune comisă în afara teritoriului ţării, de către un cetăţean străin.

6. În mod similar a procedat şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, acesta declinându-şi competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti prin ordonanţa nr. 1043/P/2008 din data de 20.10.2008, într-o cauză având ca obiect comiterea infracţiunilor prev. de art. 215 şi art. 282 în dauna unui cetăţean român. S-a stabilit că victima infracţiunii a primit, prin intermediul internetului, o ofertă de croazieră din partea unui cetăţean englez, urmând să achite pentru această sumă de 750 euro în numerar, în schimbul unui cec în valoare de 1.500 euro care i-a fost expediat printr-un serviciu de curierat. Din verificările efectuate a rezultat ca cecul era fals, iar acesta fusese expediat de o persoană cu domiciliul în Jaksonville, S.U.A. Întrucât infracţiunile au fost comise în afara teritoriului României, iar prezumtivii autori ai acestora sunt cetăţeni străini, s-a considerat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 31 alin. 1 C.p.p.

7. Parchetul de lângă Judecătoria Vaslui, prin ordonanţa nr. 1474/P/2007 din data de 25.10.2008, a interpretat în acelaşi mod dispoziţiile art. 31 alin. 1 C.p.p. în cauza având ca obiect sesizarea autorităţilor olandeze privind depistarea unui paşaport românesc falsificat. În speţă s-a stabilit ca paşaportul prezentat autorităţilor străine a fost pierdut de titular în străinătate, fiind

Page 38: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRECIZĂRI  REFERITOARE LA COMPETENŢA PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA 

SECTOR 2 BUCUREŞTI PRIVIND INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE ÎN AFARA TERITORIULUI 

ŢĂRII 

 

38

falsificat ulterior emiterii prin înlocuirea filei informatizate, pe care a fost aplicată fotografia unei alte persoane. Din verificările efectuate a rezultat că datele de stare civilă aplicate pe fila falsificată a documentului nu aparţin niciunei persoane din România, motiv pentru care s-a dispus declinarea competentei teritoriale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, apreciindu-se şi de această dată că fapta a fost comisă în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin.

În toate cazurile prezentate în cele ce precedă, organele de urmărire penală au interpretat cu parcimonie dispoziţiile art. 31 alin. 1 teza a II a C.p.p., rezumându-se să constate întrunirea cumulativă a celor două cerinţe impuse de textul legal susmenţionat (respectiv infracţiune comisa în străinătate şi făptuitor care nu are domiciliul sau nu locuieşte în România), fără a recurge la o interpretare sistematică a tuturor normelor de drept incidente şi într-o abordare abstrasă din contextul dispoziţiilor art. 109 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Astfel, apreciem că dispoziţiile art. 31 alin. 1 teza a II a C.p.p. trebuie analizate în contextul principiilor de drept care stabilesc, limitativ, ipotezele de aplicare a legii române pentru infracţiunile săvârşite în străinătate, competenţa teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti urmând a funcţiona doar în situaţia în care organele jurisdicţionale române constată aplicabilita-tea legii naţionale, potrivit dispoziţiilor art. 4, 5 si 6 C.p. care consacră principiile personalităţii, realităţii şi universalităţii legii penale. Dacă rezultatul acestei

Page 39: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MARIAN TRUŞCĂ ŞI GIANINA OBREJA 

39

analize preliminare este negativ, legea penală română fiind inoperantă, se va da eficienţă dispoziţiilor art. 109 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (modificată prin Legea nr. 222/2008) si se va proceda la demararea unui transfer de proceduri cu autorităţile judiciare străine apreciate ca fiind competente, iar urmărirea penală a cauzelor va fi preluată de acestea.

Revenind la cauzele supuse analizei se constată ca toate acestea au ca obiect infracţiuni comise în străină-tate, de cetăţeni străini sau de persoane neidentificate, victimele înseşi fiind în unele situaţii resortisanţi ai unor state străine, astfel încât aplicabilitatea legii române, în baza principiilor personalităţii, realităţii şi universalităţii consacrate de art. 4, 5 si 6 C.p. nu poate fi reţinută.

Astfel, în niciuna dintre ipotezele analizate nu s-a stabilit că prezumtivii făptuitori ar fi cetăţeni români sau apatrizi cu domiciliul în ţară pentru a se retine incidenţa dispoziţiilor art. 4 C.p., ba dimpotrivă majoritatea acestora erau cetăţeni străini cu domiciliul în afara teritoriului ţării noastre. De asemenea, infracţiunile sesizate nu se înscriu în enumerarea limitativă a textului art. 5 C.p., nefiind vorba de fapte îndreptate împotriva valorilor sociale menţionate în cuprinsul acestui articol. Mai mult, din probele administrate în aceste cauze nu au rezultat indicii în sensul ca prezumtivii autori s-ar afla pe teritoriul României, constatându-se imposibilitatea aplicării art. 6 C.p. care instituie această cerinţă pentru aplicabilitatea legii penale române.

Constatând inaplicabilitatea legii penale române, soluţia legală a organelor de urmărire penală era demararea unui transfer de proceduri cu autorităţile judiciare străine apreciate ca fiind competenţe, în

Page 40: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRECIZĂRI  REFERITOARE LA COMPETENŢA PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA 

SECTOR 2 BUCUREŞTI PRIVIND INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE ÎN AFARA TERITORIULUI 

ŢĂRII 

 

40

condiţiile art. 109 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008), competenţa de jurisdicţie neaparţinând statului român.

Din acest punct de vedere facem precizarea că dispoziţiile art. 109 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu prevăd, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, posibilitatea exclusivă de a demara un transfer de proceduri cu autorităţile judiciare străine şi nici nu instituie o competenţă „specială” în acest sens pentru unitatea de parchet susmenţionată.

Faţă de cele expuse, în situaţiile analizate, organele de urmărire penală ar fi trebuit să sesizeze instanţa de judecată competentă potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008), pentru ca aceasta, în baza art. 109, 110 alin. 1 lit. b şi art. 111 din actul normativ susmenţionat şi în baza Convenţiei Europene de asistenţă judiciară în materie penală încheiata la Strasbourg la data de 20.04.1959 şi ratificată prin Legea nr. 236/1998, să procedeze la efectuarea transferului de procedură cu autorităţile judiciare din străinătate, cu consecinţa preluării de către acestea a urmăririi penale în cauzele respective.

O altă situaţie ivită în practica Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este cea a declinărilor de competenţă dispuse în temeiul dispoziţii-lor art. 31 alin. 1 teza a II a C.p.p., în cazuri în care se aplică legea penală română, întrucât cel puţin una dintre infracţiunile sesizate organelor judiciare a fost săvârşită

Page 41: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MARIAN TRUŞCĂ ŞI GIANINA OBREJA 

41

pe teritoriul ţării. Într-o asemenea ipoteză, întâlnită frecvent în cazul infracţiunilor de fals, organele de urmărire penală din ţară invocă în mod eronat competenţa teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti deşi activitatea infracţională s-a desfăşurat, în tot sau cel puţin în parte, pe teritoriul României, însă pentru unele dintre infracţiunile aflate în stare de conexitate există presupunerea că au fost săvârşite în străinătate.

1. Astfel, prin ordonanţa nr. 135/P/2008 din data de 13.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus declinarea competenţei teritoriale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti pentru efectuarea de cercetări faţă de un cetăţean georgian pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p. În fapt s-a reţinut ca la momentul controlului de intrare în ţară a unei nave străine, comandantul acesteia (cetăţeanul georgian) a prezentat autorităţilor romane un carnet de marinar care s-a dovedit fals. Printr-o rezoluţie a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost începută urmărirea penală faţă de cetăţeanul străin, după care competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cu motivarea că făptuitorul nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar infracţiunea a fost săvârşită în străinătate.

2. Într-o speţă similară, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci prin ordonanţa nr. 1417/P/2880 din 04.08.2008 invocă competenţa exclusivă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în efectuarea urmăririi penale faţă de doi cetăţeni străini, acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 alin. 1 C.p., art. 25 rap. la art. 289 alin. 1 C.p. şi art. 291 C.p. S-a reţinut

Page 42: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRECIZĂRI  REFERITOARE LA COMPETENŢA PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA 

SECTOR 2 BUCUREŞTI PRIVIND INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE ÎN AFARA TERITORIULUI 

ŢĂRII 

 

42

că unul dintre aceştia a eliberat celuilalt un document în care erau atestate împrejurări nereale, înscrisul defăimat ca fals fiind folosit într-un litigiu civil aflat pe rolul Judecătoriei Tecuci. Şi în acest caz motivarea declinării de competenţă s-a întemeiat pe împrejurarea că infracţiunea prev. de art. 289 alin. 1 C.p. a fost comisă în afara teritoriului ţării, de către cetăţeni străini.16

3. Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, prin ordonanţa nr. 2435/P/2008 din data de 17.07.2008 îşi declină la rândul sau competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, pentru efectuarea de cercetări faţă de un cetăţean străin sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. şi art. 290 C.p., deşi din actele dosarului rezultă că cel puţin în parte activitatea de inducere în eroare a părţii vătămate s-a desfăşurat pe teritoriul tarii.

Se constată că în toate aceste situaţii există o legătură de conexitate între o infracţiune comisă pe teritoriul ţării şi altele săvârşite în străinătate de autori presupuşi ca fiind cetăţeni străini, fără ca în privinţa acestor din urma fapte să se poată stabili aplicabilitatea legii penale române, în conformitate cu art. 4, 5 sau 6 C.p. În acest context, cel puţin pentru infracţiunea comisă în România, este evidentă imposibilitatea declinării de competenţă a organului de urmărire penală prim sesizat, devenind aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. 1 C.p.p. cu ref. la art. 45 alin. 1 C.p.p., în privinţa acestui organ fiind

16 În această speţă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti, a dispus, prin ordonanţa nr. 19076/5030/II-4/2008 din data de 28.10.2008 stabilirea competenţei de soluţionarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci

Page 43: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MARIAN TRUŞCĂ ŞI GIANINA OBREJA 

43

incident cel puţin unul dintre criteriile de competenţă teritorială prevăzute de art. 30 alin. 1 C.p.

Opinăm că în astfel de situaţii, întrucât pentru unele din infracţiunile ce compun pluralitatea infracţională competenţa de jurisdicţie nu aparţine statului român, o soluţie ar fi disjungerea cauzei şi demararea, în privinţa dosarului nou format, a procedurii prevăzute de art. 109 şi urm din Legea, cu consecinţa preluării urmăririi penale a acestor fapte de către autorităţile judiciare străine apreciate ca fiind competente.

Sintetizând, apreciem că în toate cauzele anterior menţionate, constatându-se inaplicabilitatea legii penale române şi implicit imposibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 31 alin. 1 teza a II a C.p.p. „soluţia” declinării competentei teritoriale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apare ca vădit inoportună, declanşând conflicte negative de competenţă şi antrenând riscul încălcării dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru a evita un asemenea risc considerăm că de lege ferenda ar fi necesară intervenţia legiuitorului pentru modificarea dispoziţiilor art. 31 alin. 1 teza a II a C.p.p., în sensul ca Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti să-i revină competenţa de a efectua urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în străinătate, dacă făptuitorul nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, „iar autorităţile naţionale constată aplicabilitatea în cauză a legii penale romane”.

Page 44: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PERSOANA DENUNŢĂTORULUI  ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE LUARE DE MITĂ 

PERSOANA DENUNŢĂTORULUI ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE LUARE DE MITĂ

Olteanu Stelian

Procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Neamţ

The efficiency of the fight against corruption through means of penal law is subject to – first – the prompt intervention of the judicial body, which, being aware of the perpetration of a corruption crime, acts immediately and efficiently in order to establish accurately the righteousness of the denunciation and of the real factual situation.

Eficienţa luptei împotriva corupţiei prin mijloace de drept penal este condiţionată – în primul rând – de intervenţia promptă a organului judiciar, care, fiind sesizat cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, acţionează operativ şi eficient în vederea stabilirii cu exactitate a veridicităţii denunţului şi a situaţiei reale de fapt.

Interesul înfăptuirii acest sarcini reclamă din partea oricărei persoane – care a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni – să încunoştinţeze – de îndată – organul competent. Această obligaţie este una morală, impusă de normele de etică, dar şi una legală, acolo unde legea prevede expres acest lucru.

Denunţul penal – în general – are o bază reală şi acesta este scopul dorit de legiuitor, atunci când l-a înscris printre modalităţile de sesizare.

În cazul infracţiunilor de luare de mită denunţătorul are un regim deosebit, întrucât el se află în

44

Page 45: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

OLTEANU STELIAN 

45

persoana mituitorului, totodată, acţiunea sa de mituire nu se pedepseşte, dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

Acest caz special de impunitate acordată autodenunţătorului este menită să înlesnească şi să accelereze represiunea prin identificarea persoanelor care au primit mită şi totodată este de natură să prevină săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prin insuflarea temerii de a fi denunţat, pentru cel care a solicitat mita.

În situaţia în care autodenunţătorul este de bună credinţă, autodenunţul – mai precis rolul şi efectul acestuia – îşi găsesc pe deplin justificarea şi raţiunea.

Acelaşi caracter obiectiv necesar din punct de vedere penal îl au şi denunţurile prin care se învederează organelor judiciare fapte de luare sau de dare de mită, emanate de la alte persoane decât mituitorul.

Practica de urmărire penală – recentă de altfel – decelează situaţii în care denunţul emanat atât de la autodenunţător cât şi de la alte persoane, să nu fie de bună credinţă, să reprezinte un act de răzbunare, şicanare, ori chiar de realizare a unui statut de persoană condamnată a celui pe care-l denunţă.

Existenţa acestor situaţii determină prudenţă deosebită cu prilejul consemnării sau luării denunţului penale, precum şi o maximă precauţie în desfăşurarea activităţilor ulterioare înregistrării denunţului.

Evaluarea – de multe ori extrem de rapidă – presupune un proces complex care necesită cunoaşterea personalităţii bio-psihologice a denunţătorului, a interesului care-l animă, legătura cu persoana mituită, antecedentele în relaţia denunţător – mituit, cazierul judiciar, eventuale conflicte existente între cele două persoane, acest lucru ţine de măiestria organului judiciar

Page 46: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PERSOANA DENUNŢĂTORULUI  ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE LUARE DE MITĂ 

46

de a discerne buna sau reaua credinţă a denunţătorului, precum şi aprecierea justeţei şi realităţii faptelor pretins a fi săvârşite.

Un elemente determinant în evaluarea denunţului îl constituie decelarea personalităţii denunţătorului în cadrul oferit de legătura cu persoana mituită, resorturile intime care-l fac să denunţe fapta, în ce măsură există un profit pentru denunţător, sau pentru alte persoane şi nu în ultimul rând profitul moral şi antecedentele penale ale persoanei denunţătorului.

În majoritatea situaţiilor denunţurile sunt formulate de către persoane cu profil moral sănătos, care nu cunosc existenţa fenomenului de corupţie şi care sunt afectate direct, material, ori pecuniar de activitate ilicită desfăşurată de cel care pretinde mită în exercitarea atribuţiunilor de serviciu. Reacţia acestor persoane este rodul creşterii conştiinţei etico-morale şi nu în ultimă instanţă atitudinea opiniei publice faţă de manifestările de corupţie.

Privit din această prismă existenţa unui număr redus de astfel de denunţuri fac să persiste o cifră neagră a criminalităţii în materia infracţiunilor de corupţie şi oferă un câmp larg de acţiune în ceea ce priveşte urmarea actelor de acest gen.

Un denunţător – mituitor are o înaltă ţinută morală civică, este principial, sincer, onest, corect şi generos.

Nu este lipsit de semnificaţie elementul interior care declanşează manifestarea denunţătoare la care este supus subiectul, sau chiar lipsa posibilităţilor de a face faţă unei pretenţii efective sau prezumate din partea celui care pretinde.

Page 47: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

OLTEANU STELIAN 

47

Imposibilitatea satisfacerii unor astfel de pretenţii constituie adesea resortul intim, care declanşează actul denunţător.

La fel, inechitatea care transpare denunţătorului între posibilitatea pentru unii funcţionari de a pretinde, ori primi anumite foloase, în raport cu imposibilitatea sa de a face acest lucru, diferenţă care constituit unul dintre elementele ce-l conduc către denunţare.

Un alt element care-l determină pe denunţător să procedeze astfel, este influenţa unei terţe persoane, cărora li se confiază în legătură cu folosul pretins de un anumit funcţionar.

De obicei denunţătorul de bună credinţă are o moralitate ireproşabilă, care descrie fapta în mod logic, exact cu o inflexiune caracteristică unei practici determinate de inechitate, de nefiresc.

Denunţătorul are o încărcătură afectiv emoţională în prezenţa denunţului, care se remarcă cu o atitudine francă, privire deschis, relatare fluentă, regret pentru ceea ce este nevoit să relateze şi siguranţă în ceea ce face. Toate aceste caracteristici ale personalităţii sunt relevate indiferent de nivelul cultural pe care-l are subiectul.

Denunţătorul de bună credinţă se prezintă de bună voie la organul judiciar, sau acesta este prezentat de o persoană cu cunoştinţe juridice.

Anchetatorul trebuie să verifice dacă denunţătorul are capacitate deplină din punct de vedere intelectual, psihiatric şi dacă aptitudinile sale psihice i-au oferit posibilitatea să perceapă şi să memoreze eventuala pretenţie formulată, ori să înţeleagă o anumită insinuare a respectivului funcţionar. Acest element de percepere al insinuării este de maximă importanţă, întrucât activitatea de pretindere ca element constitutiv al infracţiunii de luare de mită, este susceptibil de a fi executat în maniere

Page 48: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PERSOANA DENUNŢĂTORULUI  ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE LUARE DE MITĂ 

48

deosebit de delicate şi intuitive, în sensul că funcţionarul vorbeşte de o datorie apăsătoare, despre foamea pe care o îndură, despre dorinţa soţiei de a avea bijuterii şi blănuri, despre intenţia de a dobândi un anumit bun, etc.

Numai o persoană care are aptitudini psihice nealterate poate să perceapă astfel de insinuări, o simplă supoziţie, nefiind suficienţă şi determinantă în cotarea unei aptitudini funcţionăreşti drept coruptivă.

Se va avea în vedere fizionomia morală a denunţătorului, educaţia, reputaţia şi consideraţia de care se bucură în mediul său social, precum şi caracterul său, care reprezintă un ansamblu de trăsături esenţiale şi calitativ specifice exprimate în mod stabil şi permanent.

Denunţătorul de rea credinţă transpare cu trăsături caracteristice ca de pildă: nesinceritate, egoism, laşitate, egocentrism.

Se poate întâmpla ca o persoană cu o moralitate dubioasă şi o reputaţie ştirbită să relateze în denunţul său fapta reale de corupţie, însă majoritatea denunţurilor apreciate ca făcute cu rea credinţă, sau constatat a fi emanate de la astfel de persoane.

Această poziţie a denunţătorului – mituitor este decelată de apartenenţa la un mediu social, care i-a creat o anumită concepţie despre lume şi viaţă, i-a determinat modul de a gândi şi l-a alterat totodată.

Situaţiile de denunţuri depuse cu rea credinţă au fost determinate de denunţători, care au un bogat palmares în privinţa antecedentelor penale, care i-a adus pe aceşti denunţători în contact cu viaţa penitenciară, le-a insuflat un anumit tip de moravuri şi un anumit comportament determinat de răzbunare şi de aducere în situaţia în care el se află.

Întotdeauna se va urmări, cine a iniţiat formularea denunţului, existenţa sau inexistenţa unor influenţe din

Page 49: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

OLTEANU STELIAN 

49

partea unor terţe persoane şi sa resortului care împinge pe terţ, dacă acesta există, în determinarea unei alte persoane de formularea denunţului penal.

Ceea ce caracterizează din punct de vedere al aspectului analizat raportul între denunţător – mituitor de rea credinţă şi cel denunţat, poate fi antipatia, ura, invidia, realizările pe plan social al celui denunţat, posibilităţile sale materiale reale cu întreaga paletă posibilă – răzbunarea – sentimentul de teamă declanşat de relaţiile profesionale, vanitatea.

Această paletă de resorturi intime au o natură sensibilă şi greu de decelat, ceea ce face să scoată în evidenţă măiestria anchetatorului de a le descoperi. Se recomandă astfel atât după expunerea liberă a faptelor, să intervină cu întrebări spontane, menite a provoca reacţii denunţătorului, ce pot fi observate de către anchetator. Chestionarul presupune întrebări şoc, încrucişate, directe sau indirecte, care să înlăture eventuala sistematizare în expunere premeditată de subiect.

În această manieră încercarea de substituire voluntară a realităţii cu fapte imaginare, se exteriorizează prin modificări fiziologice – reflexe, care scapă cenzurii subiectului: sporirea ritmului cardiac, transpiraţii, schimbarea ritmului respiraţiei, tremuratul vocii, reducerea salivaţiei, relaxarea sau contractarea subită a muşchilor faciali.

Pe plan somatic are loc o schimbare a mimicii, a expresiei feţii, un colorit deosebit al acesteia, mai precis paloare sau roşeaţă, schimbări ale vocii, tremuratul mâinilor, sau diverse tipuri.

Explicaţiile oferite de denunţătorul de crea credinţă în faţa anchetatorului denotă prudenţă exagerată, rezervată, şovăielnică, contradictorie, toate urmate de o gestică forţată şi ezitări.

Page 50: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PERSOANA DENUNŢĂTORULUI  ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE LUARE DE MITĂ 

50

În cazul unei atitudini nesincere, denunţătorul mincinos se tulbură şi să încurcă în răspunsuri.

Pe întreg acest fond, nu trebuie să se neglijeze împrejurarea că, omului îi este proprie capacitatea de disimulare, de contrafacere şi de mascare a adevăratelor sentimente.

După o întreagă evaluare a acestor elemente, anchetatorul este în măsură să ia o decizie sau alta.

Numai o apreciere corectă poate să conducă la o activitate eficientă, mai precis descoperirea şi sancţionarea unor astfel de fapte.

Page 51: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE.

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE

Prof.univ.dr. Ilie Pascu

Minors sanctioning regime has been changed several times since the adoption of the Penal Code in 1968. Nevertheless, the issue remains opened: Just punishment? Just educational measures? Or a mixed system?

1. Codul penal român adoptat la 21 iunie 1968 a consacrat întregul titlu V reglementării răspunderii penale a minorului.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în această subdiviziune a Codului penal în vigoare, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ, iar minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă, ori se poate aplica o pedeapsă. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Acest sistem mixt de sancţionare a minorului infractor a fost în vigoare în perioada 1 ianuarie 1969 – 16 iulie 1977.

La 17 iulie 1977 a intrat în vigoare Decretul nr. 218 privind unele măsuri tranzitorii referitoare la sancţionarea şi reeducarea prin muncă a unor persoane care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală. Potrivit

51

Page 52: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

52

acestui act normativ, în cazul săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală de către un minor între 14-18 ani se poate lua numai o măsură educativă, fie încredinţarea minorului colectivului în care munceşte sau învaţă, fie trimiterea acestuia într-o şcoală specială de muncă şi reeducarea pe o durată de la 2 la 5 ani, când fapta comisă este deosebit de gravă, iar dacă se constată printr-o expertiză medicală şi de specialitate că este necesară supunerea minorului atât unui tratament medical cât şi unui regim special de educaţie, instanţa poate lua măsura educativă a internării într-un institut medical-educativ.

Prin Legea nr. 104 din 199217 a fost abrogat Decretul nr. 218 din 1977 şi a intrat în vigoare titlul V al Părţii Generale a Codului penal în formularea avută la adoptare cu unele modificări.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor Codului penal în vigoare cu modificările şi completările intervenite prin Legea nr. 104 din 1992 şi Legea nr. 140 din 1996, faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă (mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare, internarea într-un institut medical-educativ), ori i se poate aplica o pedeapsă cu închisoare sau amenda prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită a căror limite se reduc la jumătate, iar când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani. 2. Din examinarea statisticilor existente la Administraţia Naţională a Penitenciarelor rezultă că la

17 Legea nr. 104 din 1992 pentru modificarea şi completarea Codului pernal, Codului de procedură penală şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59 din 1968 şi a Decretului nr. 218 din 1977, a fost publicată în M.Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992.

Page 53: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

53

data de 1.02.2006, în unităţile din sistemul penitenciar se aflau 868 de minori condamnaţi sau asupra cărora s-a luat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de reeducare.18 Dintre aceştia 58,5% se aflau în penitenciarele pentru adulţi iar restul în instituţii specializate în recuperarea psihologică a adolescenţilor (21,2% în centre de reeducare şi 20,3% în penitenciarele pentru minori şi tineri).

Infracţiunile pentru care minorii au fost condamnaţi ori s-a luat măsura internării într-un centru de reeducare vizează în mare parte deposedarea de bunuri, cu sau fără violenţă, unele infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii ori privitoare la viaţa sexuală. Astfel: 44,8% din cei 868 de minori infractori, au săvârşit infracţiunile de furt şi furt calificat; 36,9% infracţiunea de tâlhărie; 7,8% infracţiunea de viol; 5,8% infracţiunile de omor simplu, calificat, deosebit de grav; 1,5% infracţiunile de lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; 3,5% alte infracţiuni (violare de domiciliu, şantaj, act sexual cu un minor, perversiune sexuală, abuz de încredere, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice).

Din verificările întreprinse rezultă că din cei 868 de minori infractori peste jumătate nu se aflau la prima infracţiune, fiind sancţionaţi anterior de către o instanţă de judecată, iar 22,9% dintre aceştia au fost condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Analizând practica instanţelor de judecată se poate constata că acestea înclină să aplice minorilor care au săvârşit infracţiuni pedeapsa privativă de libertate a închisorii cu o orientare a cuantumului acesteia către

18 Nu au fost avuţi în vedere minorii asupra cărora s-a luat măsura educativă a mustrării ori a libertăţii supravegheate care sunt într-un număr redus, nesemnificativ.

Page 54: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

54

minim apreciată ca fiind mai favorabilă decât a aceea a internării într-un centru de reeducare care se poate dispune pe o perioadă nedeterminată.19

Într-adevăr, internarea într-un centru de reeducare se ia pe o perioadă nedeterminată dar poate dura, potrivit art. 105 C.p. în vigoare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar instanţa poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului.

În temeiul art. 107 C.p. în vigoare, dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare şi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinţă la învăţătură şi la însuşirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.

Credem că nu se justifică aprecierea că uneori, pedeapsa închisorii ar fi mai favorabilă decât cea a internării într-un centru de reeducare pentru că se poate lua pe o perioadă nedeterminată. Deşi elementul comun al acestor sancţiuni este lipsirea de libertate, pedeapsa închisorii aplicată minorilor se execută în alte condiţii decât cele asigurate într-un centru de reeducare. În penitenciare li se oferă minorilor condamnaţi posibilităţi specifice de executare a pedepsei, dar oricum limitate faţă de măsura educativă a internării minorului într-un centru de reeducare.

De asemenea, potrivit art. 100 alin. 2 C.p., pedeapsa se aplică minorului infractor numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. Aşadar, instanţa ajunge la soluţia aplicării unei pedepse minorului

19 Mihaela Mărgineanu - Sancţiunile aplicabile minorilor şi rolul lor în diminuarea delicvenţei juvenile, Delicvenţa juvenilă nr. 1 din 2005, pag. 10-11.

Page 55: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

55

infractor numai dacă apreciază întemeiat, având în vedere anumite criterii prevăzute expres şi limitativ în art. 100 alin. 1 C.p. în vigoare, că măsura educativă, în cazul dat, nu este suficientă pentru reeducarea minorului şi nu, eventual, durata sancţiunii.

3. În legislaţia ţărilor europene este consacrată fie soluţia sistemului mixt de sancţionare a delicvenţilor minori, fie soluţia sistemului unic de sancţiuni sub forma măsurilor educative.

În grupul statelor care promovează un sistem mixt de sancţiuni aplicabile minorilor infractori se includ: Franţa, Austria, Belgia, Germania, Italia, Olanda, Portugalia, Anglia şi altele, iar din grupul statelor care promovează concepţia sancţionării infractorilor minori numai cu măsuri educative fac parte: Spania, Suedia, Norvegia, Finlanda şi altele. a) Codul penal francez în art. 122-8 prevede că minorii capabili de discernământ sunt responsabili penal pentru crimele, delictele sau contravenţiile la care au fost recunoscuţi vinovaţi, în condiţiile stabilite de o lege specială care prevede măsurile de protecţie, de asistenţă, de supraveghere şi de educaţie al cărui obiect îl pot constitui. Această lege stabileşte sancţiunile educative care pot fi pronunţate împotriva minorilor de la 10 la 18 ani precum şi pedepsele la care pot fi condamnaţi minorii de la 13 la 18 ani, ţinând cont de atenuarea răspunderii de care beneficiază din cauza vârstei lor.

Potrivit Ordonanţei privind delicvenţa juvenilă, minorii cărora le este imputată o infracţiune calificată crimă sau delict vor fi judecaţi numai de tribunalele pentru copii sau de curţile cu juri ale minorilor care pot pronunţa, după caz, măsuri de protecţie, de asistenţă, de supraveghere şi de educaţie ce se vor aprecia adecvate.

Page 56: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

56

Aceleaşi instanţe pot să pronunţe o pedeapsă împotriva minorilor cu vârstă cuprinsă între treisprezece şi optsprezece ani ţinând cont de atenuarea responsabilităţilor penale şi numai după o motivare specială a alegerii acestei pedepse.

Măsurile educative aplicabile minorilor infractori sunt: - dispensa de pedeapsă, dacă se consideră că minorul vinovat poate fi absolvit şi dacă prejudiciul cauzat este reparat sau dacă a încetat tulburarea provocată; - admonestarea; - darea sub supravegherea părinţilor, tutorelui, persoanelor care supraveghează minorul sau a unei persoane demne de încredere; - punerea sub protecţia juridică pentru o perioadă care să nu depăşească 5 ani; - plasarea într-o instituţie sau stabiliment public sau privat de educare şi formare profesională, într-un centru medical sau medico-patologic, într-un internat special, iar pentru minorii sub 13 ani plasarea sub un serviciu de asistenţă a copilului; - libertatea supravegheată până la atingerea majoratului.

Minorii participă la repararea prejudiciului cauzat, desfăşurând o activitate de ajutor, de reparare în folosul victimei sau în folosul colectiv, însoţite de scuze acordate acesteia. Aceste măsuri nu pot fi ordonate decât cu acordul victimei.

Minorii între 16 - 18 ani pot fi supuşi obligaţiei de a desfăşura o muncă de interes general, să aibă un caracter formativ şi care să favorizeze reinserţia socială.

Tribunalul pentru copii şi curtea cu juri a minorilor nu pot pronunţa împotriva minorilor în vârstă

Page 57: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

57

de peste 13 ani o pedeapsă privativă de libertate superioară jumătăţii pedepsei la care sunt pasibili. Dacă pedeapsa de care sunt pasibili este închisoarea pe viaţă, nu pot pronunţa o pedeapsă mai mare de 20 de ani închisoare.

Totuşi, dacă minorul este în vârstă de 16 ani, tribunalul pentru copii şi curtea cu juri a minorilor pot, în mod excepţional, să decidă că nu este cazul aplicării unei pedepse privative de libertate, dar numai dacă este motivată în mod special.

Pedeapsa cu închisoare este executată de minori fie într-o secţie specială a penitenciarului, fie într-un penitenciar specializat pentru minori.

Potrivit art. 131-5-1 Cod penal francez, atunci când un delict este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoarea, instanţa poate, în locul închisorii, să dispună ca condamnatul să îndeplinească un stadiu de civism cu acordul infractorului.

b) Legea penală austriacă sancţionează minorii care au împlinit vârsta de 14 ani şi au acţionat cu discernământ. Asupra acestora se vor lua măsuri educative sau aplica pedepse.

Măsurile educative sunt: avertismentul; plasarea într-o instituţie de îngrijire socială; compensarea extrajudiciară, adică compensarea sau repararea răului sau consecinţelor produse; realizarea unui anumit serviciu în folosul comunităţii sau emiterea unui ordin de plată ordonat de Tribunal.

Pedepsele aplicabile minorilor în Austria sunt: amenda şi detenţia. În acest domeniu sunt anumite derogări de la dreptul comun şi anume – nu există pedeapsă pe viaţă.

Page 58: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

58

c) În Belgia minorii delicvenţi nu pot face obiectul sancţiunilor prevăzute în Codul penal, ci Legii din 8 aprilie 1965 referitoare la protecţia tinerilor.

Minorii delicvenţi sunt judecaţi de Tribunalul tineretului şi acestora li se pot aplica măsurile de supraveghere sau educare ori pedeapsa cu închisoarea.

Măsurile de supraveghere sau educare prevăzute de lege, referitoare la protecţia tinerilor, sunt următoarele: - mustrarea însoţită de un act scris, adresată părinţilor sau persoanelor care îi au în supraveghere; - supravegherea de către un comitet de protecţie a tinerilor sau de către un delegat de la protecţia minorilor cu menţinerea în mediul familial, cu condiţia ca tânărul delincvent să frecventeze în mod regulat o instituţie şcolară, însoţită de o activitate educativă sau în folosul colectivităţii, în raport cu vârsta sa şi cu resursele sale, şi să se supună directivelor pedagogice şi medicale ale unui Centru de orientare educativă sau igienă mintală; - plasarea într-o familie primitoare sau într-un institut corespunzător, sub supravegherea unui Comitet de supraveghere a tinerilor sau a unui delegat însărcinat; - plasarea într-un centru special. d) În Germania răspunderea penală a delicvenţilor şi tinerilor este reglementată prin Legea pentru minori din 11 decembrie 1974.

Adolescentul este persoana care la momentul săvârşirii faptei a împlinit 14 ani, dar nu a împlinit încă 18 ani, iar tânărul este persoana care la momentul săvârşirii faptei a împlinit 18 ani, dar nu a împlinit încă 21 de ani.

Pentru o infracţiune săvârşită de un adolescent se poate dispune măsuri educative sau de siguranţă ori

Page 59: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

59

aplica mijloace corecţionale sau pedepse, dacă măsurile educative nu sunt suficiente.

Măsurile educative sunt: pronunţarea unei interdicţii sau pronunţarea unei hotărâri de a solicita asistenţă educativă.

Indicaţiile sunt oferte şi interdicţii şi care vizează comportamentul adolescentului şi care trebuie să promoveze şi să asigure educarea acestuia. Un judecător poate să impună adolescentului respectarea următoarelor obligaţii: - să respecte indicaţiile cu privire la domiciliu; - să locuiască într-o anumită familie sau locuinţă; - să accepte să frecventeze un curs de pregătire profesională sau să accepte un loc de muncă; - să presteze o activitate; - să se supună îndrumării şi supravegherii unei anumite persoane (ajutor de îngrijire); - să frecventeze un curs de educaţie socială; - să se străduiască să ajungă la o înţelegere cu persoana vătămată (înţelegere făptuitor-victimă); - să evite să ia legătura cu anumite persoane şi să nu frecventeze anumite restaurante şi localuri de distracţii; - să frecventeze un curs de circulaţie rutieră.

Judecătorul îi poate impune adolescentului, cu aprobarea persoanei care se ocupă de educarea lui şi a reprezentantului său legal, să se supună unui tratament curativ şi educativ efectuat de un expert sau unei cure de dezintoxicare. Dacă adolescentul a împlinit vârsta de 16 ani, această măsură se poate lua numai cu consimţământul său.

De asemenea, judecătorul poate pedepsi pe un minor care a săvârşit o infracţiune cu ajutorul mijloacelor

Page 60: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

60

corecţionale, dar trebuie să-i aducă acestuia la cunoştinţă faptul că poartă o răspundere pentru răul pricinuit.

Mijloacele corecţionale sunt: mustrarea, impunerea unor obligaţii şi arestul juvenil.

Mustrarea presupune ca adolescentului să i se reproşeze în mod insistent răul pricinuit prin fapta sa.

Judecătorul poate impune adolescentului respectarea uneia sau mai multor din următoarele obligaţii dacă le poate îndeplini:

- să repare după propriile sale puteri paguba pricinuită; - să-şi ceară scuze personal de la persoana vătămată; - să presteze o activitate; - să plătească o sumă de bani în folosul comunităţii.

Judecătorul va dispune plata unei sume de bani numai dacă adolescentul a săvârşit o faptă uşoară şi este de presupus că acesta va plăti acea sumă de bani din surse proprii sau adolescentului trebuie să i se confişte folosul obţinut prin săvârşirea faptei sau suma de bani pe care a obţinut-o pentru săvârşirea faptei.

De precizat că judecătorul poate modifica sau anula aceste obligaţii în totalitate sau în parte, dacă acest lucru este necesar din motive educative.

În caz de neîndeplinire cu intenţie a obligaţiilor se pronunţă măsura arestului juvenil, în situaţia în care adolescentul a fost avertizat de consecinţele unei eventuale încălcări intenţionate a indicaţiilor.

Arestul juvenil poate consta din arest în timp liber, arest pe termen scurt sau arest pe termen mai lung.

Arestul în timp liber se pronunţă pentru timpul liber săptămânal al adolescentului sau pentru una sau două perioade de timp liber ale adolescentului.

Page 61: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

61

Arestul pe termen scurt se pronunţă în locul arestului în timp liber, dacă din motive educative se consideră necesar să se execute această măsură şi dacă această măsură nu afectează nici educaţia nici activitatea adolescentului. Unei perioade de timp liber îi corespund două zile de arest pe termen scurt.

Arestul pe termen lung durează cel puţin o săptămână şi cel mult 4 săptămâni şi se măsoară în zile sau săptămâni întregi.

Pedeapsa pentru minori constă în privarea de libertate a adolescentului prin internarea acestuia într-un centru de reeducare şi se poate aplica numai dacă măsurile educative sau mijloacele corecţionale nu sunt îndestulătoare pentru educarea adolescentului, date fiind înclinaţiile rele de care acesta a dat dovadă prin comiterea faptei respective, sau dacă se impune aplicarea unei pedepse ca urmare a consecinţelor grave ale faptei.

Minimul pedepsei pentru minori este de 6 luni, iar maximul de 5 ani. Dacă fapta săvârşită este o faptă pentru care Legea penală prevede un maxim al pedepsei cu închisoarea de peste 10 ani, atunci maximul pedepsei pentru minori este de 10 ani.

Atunci când judecătorul pronunţă o pedeapsă privativă de libertate de până la 2 ani, poate suspenda condiţionat executarea acesteia, în cazul în care executarea pedepsei ar putea dăuna dezvoltării adolescentului, pe o anumită perioadă de timp denumită termen de încercare. Durata acestuia nu trebuie să fie mai mare de 3 ani sau mai mică de 2 ani.

Judecătorul dispune ca, în cursul termenului de încercare, adolescentul să fie supravegheat şi îndrumat de o persoană care desfăşoară această activitate ca pe o activitate principală. Judecătorul poate dispune şi supravegherea adolescentului de către o persoană care

Page 62: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

62

desfăşoară această activitate în mod onorific, în cazul în care acest lucru este necesar din motive educative.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile legii poate fi revocată sau anulată în cursul termenului de încercare. e) În legislaţia penală italiană, minorii sunt pasibili de aceleaşi sancţiuni ca şi adulţii, dar sub o formă mai atenuată, astfel: pedeapsa cu închisoarea pe viaţă este automat redusă la închisoarea pentru 24 ani; durata detenţiei este redusă la jumătate, când minorul are vârsta între 16 - 18 ani, şi 2/3 când minorul are între 14 - 16 ani.

Decretul nr. 448 din 22 septembrie 1988, privind sancţionarea minorilor, prevede că judecătorul poate înlocui o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 2 ani cu următoarele sancţiuni: libertatea supravegheată sau semilibertatea.

Acelaşi decret oferă judecătorului posibilitatea de a suspenda procesul pe o perioadă de 3 ani (în funcţie de gravitatea faptelor) şi de supune tânărul delincvent unor probe (verificări). În timpul acestei perioade minorul este încredinţat unui serviciu juridic de protecţie a tinerilor şi are posibilitatea de a repara consecinţele actelor sale.

Judecătorii recurg din ce în ce mai mult la această procedură, care are urmări pozitive în mai mult de 70% din cazuri.

Când o pedeapsă nu depăşeşte 2 ani închisoare sau 3 milioane de lire şi când minorul nu a mai fost înainte condamnat la o perioadă privativă de libertate, acesta poate obţine iertare judiciară (dispensă de orice vină). O astfel de dispensă nu poate fi acordată decât o singură dată. f) Codul penal olandez prevede următoarele sancţiuni specifice delicvenţilor minori: pedepse principale, detenţia sau amenda, în funcţie de gravitatea

Page 63: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

63

faptei; sancţiuni alternative care înlocuiesc pedepsele principale şi se aplică la cererea minorului; pedepse complementare şi măsuri disciplinare.

Detenţia, ca pedeapsă principală, se execută în stabilimente speciale şi nu poate dura mai mult de 1 an, în cazul în care copilul are 16 ani. Dacă copilul are mai mult de 16 ani, el poate fi condamnat la o pedeapsă care poate atinge 2 ani.

Amenda poate fi stabilită între 5-500 de guldeni. Sancţiunile alternative care pot fi aplicate numai

la solicitarea minorului delincvent sunt: munca în interesul general neremunerată, a cărei durată totală nu poate depăşi 200 de ore; repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune; participarea la un proiect educativ, care, de asemenea nu poate depăşi 200 de ore.

Sancţiunile complementare presupun confiscarea şi retragerea permisului de conducere, aplicabile numai dacă codul rutier le prevede.

Codul penal prevede patru măsuri disciplinare şi anume: plasarea într-un stabiliment special; interdicţia de a frecventa anumite persoane şi locuri; retragerea avantajelor dobândite în mod ilicit şi repararea pagubelor.

Plasarea într-un stabiliment special (specializat) nu poate fi ordonată decât dacă infracţiunea comisă poate justifica detenţia preventivă, dacă securitatea bunurilor şi persoanelor o cere şi dacă o astfel de măsură poate avea consecinţe benefice asupra tânărului delincvent. g) În Portugalia sistemul de sancţionare a minorilor şi tinerilor infractori este reglementat în Lege specială şi nu în Codul penal. Sunt instituite trei categorii de sancţiuni: măsuri de protecţie; măsuri de corecţie şi închisoarea ca pedeapsă principală.

Page 64: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

64

Măsurile de protecţie, de asistenţă sau educative se aplică minorilor infractori şi sunt următoarele: admonestarea (avertismentul solemn şi public); plasarea sub autoritatea unui părinte sau tutore; obligarea de a cere scuze publice victimei; participarea la o activitate de interes general; repararea prejudiciului şi plata unei sume de bani unui organism public sau privat de asistenţă socială; supravegherea educativă de către un serviciu social; plasarea într-o familie; plasarea într-un stabiliment de reeducare, într-un cămin semideschis sau într-un institut medico-psihologic; impunerea de a învăţa sau a muncii.

Măsurile de corecţie se aplică delicventului care a împlinit 18 ani dar nu a atins vârsta de 21 de ani dacă judecătorul ajunge la concluzia că încarcerarea nu este nici necesară, nici favorabilă reinserţiei sociale.

Măsurile de corecţie privind regimul penal al tinerilor sunt limitativ enumerate în legea specială; acestea sunt: admonestarea; obligativitatea de a cere scuze victimei; amenda şi internarea într-un centru de detenţie pentru o perioadă cuprinsă între 3-6 luni. Această internare poate fi executată sub diferite modalităţi (pe week-end, tot timpul, pe jumătate de timp).

Judecătorul poate pronunţa pedeapsa cu închisoarea când tinerii au comis o infracţiune care normal se sancţionează astfel. Cu toate acestea, pedeapsa este redusă la jumătate, această atenuare a pedepsei favorizând reinserţia tinerilor. Modalitatea reducerii de pedeapsă este înscrisă în Codul penal şi este identică cu cea aplicabilă delicvenţilor majori în caz de circumstanţe atenuante.

4. Aşa cum am mai precizat unele legislaţii penale europene sunt adepte ale concepţiei sancţionării

Page 65: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

65

minorilor numai prin măsurile educative cu excluderea pedepselor. a) În Spania responsabilitatea penală a minorilor este reglementată într-o lege specială şi nu în Codul penal.

Potrivit Legii nr. 5 din 12 ianuarie 2000, măsurile ce pot fi impuse de către Judecătorii de Minori, clasificate în ordinea restricţiilor de drepturi pe care le impun, sunt următoarele: - Internarea în regim închis. Persoanele supuse acestei măsuri vor locui într-un centru în care vor realiza activităţi de formare, educare sau recreere; - Internarea într-un regim semi-deschis. Persoanele supuse acestei măsuri vor locui într-un centru, dar îşi vor realiza în afara acestuia activităţile de formare, educare, muncă sau recreere; - Internarea într-un regim deschis. Persoanele supuse acestei măsuri vor îndeplini toate activităţile proiectului educativ în serviciile normalizate din împrejurimi, locuind în centru ca într-un domiciliu obişnuit, supunându-se programului şi regimului intern al acestuia; - Internarea terapeutică. În centrele de acest tip se va efectua o activitate educativă specializată sau un tratament specific îndreptat către persoanele care suferă de anomalii sau tulburări psihice, de o stare de dependenţă de alcool, droguri sau substanţe psihotrope sau de tulburări de percepţie ce determină o alterare gravă a conştiinţei realităţii. Această măsură se poate aplica singură sau complementară unei alte măsuri ale sistemului. Când cel în cauză refuză un tratament de dezintoxicare Judecătorul va trebui să-i aplice o altă măsură adecvată circumstanţelor sale;

Page 66: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

66

- Tratamentul ambulatoriu. Persoanele supuse acestei măsuri vor trebui să frecventeze centrul desemnat, conform cerinţelor celor care se ocupă de ei, şi să urmeze normele fixate pentru tratamentul adecvat al anomaliei sau tulburării psihice, dependenţei de alcool, droguri, substanţe psihotrope sau tulburări de percepţie, de care suferă. Această măsură se poate aplica singură sau complementară unei alte măsuri prevăzute în acelaşi articol. Când cel în cauză refuză tratamentul de dezintoxicare, Judecătorul va trebui să-i aplice o altă măsură adecvată circumstanţelor sale; - Frecventarea unui centru de zi. Persoanele supuse acestei măsuri vor locui la domiciliul propriu şi vor apela la un centru integrat pe deplin în societate pentru a realiza activităţi de sprijinire, educare, formare, muncă sau recreere; - Consemnarea la sfârşit de săptămână. Persoanele supuse acestei măsuri vor rămâne la domiciliul lor sau într-un centru până la maxim treizeci şi şase de ore, între după amiaza sau seara zilei de vineri şi seara de duminică, făcând excepţie timpul pe care va trebui să-l dedice sarcinilor socio-educative desemnate de Judecător; - Libertate supravegheată. Această măsură presupune o supraveghere a activităţii persoanei supuse respectivei măsuri şi a asistării sale la şcoală, la centrul de formare profesională sau la locul de muncă, după caz, încercându-se sprijinirea acelei persoane în surmontarea factorilor ce au determinat comiterea infracţiunii. De asemenea, această măsură obligă, după caz, la urmărirea sarcinilor socio-educative semnalate de entitatea publică sau de specialistul însărcinat cu supravegherea sa, în concordanţă cu programul de intervenţie elaborat în acest scop şi aprobat de Judecătorul de Minori. Persoana

Page 67: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

67

supusă acestei măsuri este obligată, de asemenea, să susţină cu respectivii experţi interviurile stabilite prin program, şi să urmeze, după caz, regulile de comportament impuse de judecător, care pot fi una sau mai multe dintre următoarele: obligativitatea de a frecventa centrul didactic respectiv, dacă persoana în cauză se află în perioada învăţământului gimnazial obligatoriu şi de a demonstra în faţa Judecătorului frecventarea şcolii sau justificarea, după caz, a absenţilor de la şcoală, de fiecare dată când i se cere acest lucru; obligativitatea de a se supune programelor de formare, culturale, educative, profesionale, de muncă şi educaţie sexuală, de educaţie rutieră sau alte asemenea; interzicerea de a frecventa anumite locuri, amplasamente sau spectacole; interzicerea de a părăsi domiciliul fără o autorizaţie juridică prealabilă; obligativitatea de a locui într-un anumit loc; obligativitatea de a se prezenta personal în faţa Judecătorului de Minori sau a expertului desemnat pentru a da informaţii referitoare la activităţile realizate şi pentru a le justifica; orice alte obligaţii pe care Judecătorul din oficiu sau la iniţiativa Procuraturii, le consideră necesare pentru reintegrarea socială a celui sancţionat, atâta timp cât nu-i aduce atingere demnităţii sale ca persoană; - Convieţuirea cu o altă persoană, familie sau grup educativ. Persoana supusă acestei măsuri trebuie să convieţuiască în perioada stabilită de Judecător cu o altă persoană, cu o familie diferită de a sa, cu un grup educativ ales în mod corespunzător pentru a o orienta în procesul de socializare; - Prestarea de servicii în folosul comunităţii. Persoana supusă acestei măsuri, ce nu se poate impune fără consimţământul acesteia, trebuie să îndeplinească activităţile neremunerate indicate în interesul său social,

Page 68: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

68

în favoarea persoanelor aflate în situaţii precare. Se va căuta relaţionarea naturii acestei activităţi cu cea a bunului juridic lezat de faptele comise de minor; - Îndeplinirea sarcinilor socio-educative: Persoana supusă acestei măsuri trebuie să îndeplinească fără măsuri de internare sau libertate supravegheată, activităţi specifice cu conţinut educativ, menite să-i faciliteze dezvoltarea competenţei sale sociale; - Mustrarea. Această măsură constă în dojenirea persoanei de către Judecătorul de Minori, menită a o face să înţeleagă gravitatea faptelor comise şi consecinţele pe care acestea le-au avut sau ar putea să le aibă, insistându-se ca minorul să nu repete comiterea acestor fapte în viitor; - Anularea permisului de conducere pentru motorete şi autovehicule sau interzicerea dreptului de a-l obţine sau al licenţei administrative de vânătoare şi de folosire a oricăror tipuri de arme. Această măsură se poate impune suplimentar când infracţiunea sau neregulile au fost comise folosind o motoretă, un autovehicul sau, respectiv, o armă; - Interzicerea absolută. Măsura de interzicere absolută duce la privarea de onoruri, sarcini sau funcţii publice pentru persoana căreia i se aplică, chiar dacă sunt elective, precum şi la incapacitatea de a le obţine sau de a fi ales în funcţii publice în timpul aplicării acestei măsuri.

Legea stabileşte durata aplicării măsurilor de mai sus. b) În ţările nordice (Suedia, Norvegia şi Finlanda), în ceea ce priveşte sancţionarea minorilor delicvenţi, preponderent este sistemul extrajudiciar; el implică protecţia minorului delincvent în cadrul familiei, a comunităţii în general.

Page 69: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

69

În Suedia, potrivit Legii din 1982, faptele minorilor, sub 15 ani (vârstă la care începe răspunderea penală) sunt în competenţa comisiei locale de ajutor social. În cazul luării unor măsuri cu privire la minorii delicvenţi, aceste organisme trebuie să ceară consimţământul minorului în cauză sau al reprezentantului său legal. Dacă măsura nu este acceptată, dar se consideră că este în binele minorului, este sesizat Tribunalul administrativ, care o impune.

După vârsta de 15 ani, orice infractor minor poate face obiectul unei jurisdicţii penale.

Pentru minorii între 15 – 18 ani, se recurge, de regulă, la o măsură alternativă, nepenală, ca: internarea în şcoli de reeducare, iar pentru fapte grave, tinerii între 18 – 20 de ani sunt plasaţi în închisori – şcoli, unde tratamentul se desfăşoară în două faze: în prima fază este un regim internat, în care accentul este pus pe educaţie, în cea de a doua fază, tânărul trece într-un regim de libertate supravegheată, nu înainte de un an de la internare. Durata totală a acestei perioade este de 5 ani.

În Norvegia şi Finlanda, minorii răspund penal potrivit dreptului comun, de la vârsta de 15 ani, ca şi în Suedia, iar tratamentul minorilor delicvenţi ca şi al tinerilor infractori între 18 – 20 de ani este asemănător.

Nici în Finlanda şi nici în alte ţări nordice nu există un tribunal pentru minori. 5. Aceste câteva modele, mai reprezentative, subliniază diversitatea soluţiilor legislative europene de ocrotire a minorilor infractori; ele pot fi de un real folos în procesul de reformă legislativă a oricărei ţări.

Este de observat că, deşi s-au făcut paşi importanţi în elaborarea unei teorii moderne asupra drepturilor omului, chiar şi în statele cu o bogată experienţă democratică, există încă multiple neîmpliniri

Page 70: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

70

în domeniul protecţiei minorului delincvent şi în ce priveşte metodele de prevenire şi combatere a infracţiunilor în rândul acestora.

Condiţiile obiective economice, sociale, politice, demografice din fiecare ţară, creează importante piedici în calea unor reforme eficiente şi profunde ale sistemului penal şi de ocrotire a minorilor delicvenţi.

Aceste obstacole subiective şi obiective acţionează diferit în fiecare ţară, în raport cu dezvoltarea economică şi socială, cu tradiţiile şi particularităţile naţionale. 6. Deşi, aşa cum s-a putut observa, există unele deosebiri în materia sancţionării minorilor infractori în legislaţiile penale europene, se pot reţine şi unele elemente comune în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea infracţionalităţii juvenile. Toate legislaţiile europene pun accent în reintegrarea socială a infractorilor minori, pe măsurile educative şi alte măsuri de protecţie în raport cu pedepsele, iar unele legislaţii cuprind în sistemul lor de sancţionare numai măsuri educative.

Având în vedere aceste realităţi, autorii anteproiectului de modificare şi completare a Codului penal, au optat pentru soluţia sancţionării infractorilor minori numai prin luarea de măsuri educative faţă de aceştia.

Astfel, faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se poate lua o măsură educativă neprivativă de libertate. Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua direct o măsură educativă privativă de libertate dacă se află în una din următoarele situaţii: a) a mai săvârşit o infracţiune după împlinirea vârstei de 14 ani, pentru care i s-a aplicat o măsură

Page 71: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

71

educativă ce a fost executată înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat; b) infracţiunea pentru care este judecat a fost săvârşită prin exercitarea de ameninţări sau violenţe ori dacă prin aceasta s-a produs decesul unei persoane; c) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă; d) este judecat pentru săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni concurente care prin natura lor, gravitatea, numărul sau frecvenţa acestora, evidenţiază periculozitatea infractorului.

Măsurile educative neprivative de libertate sunt: a) Stagiul de formare civică. Această măsură constă în obligaţia minorului de a participa la un program, cu o durată cuprinsă între o lună şi 3 luni, pentru a-l ajuta să conştientizeze consecinţele legale şi sociale la care se expune în cazul săvârşirii de infracţiuni, dar şi pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.

Organizarea, asigurarea participării şi supravegherea minorului pe durata cursului de formare civică se face de către serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, fără a afecta programul şcolar sau profesional al minorului.

b) Supravegherea. Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, de către serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, pentru a asigura participarea la cursurile şcolare şi prevenirea desfăşurării unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare al acestuia.

Page 72: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

72

c) Consemnarea la sfârşit de săptămână. Constă în obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, afară de cazul în care în această perioadă are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi impuse de instanţă. Supravegherea se face de către serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. d) Asistarea zilnică. Constă în obligaţia minorului de a respecta un program zilnic, stabilit în sarcina sa de serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrarea socială a infractorilor, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor zilnice precum şi interdicţiile impuse minorului.

Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 luni şi un an iar supravegherea se face de către serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrarea socială a infractorilor.

Pe durata exercitării măsurilor educative neprivative de libertate instanţa impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze cu curs de pregătire şcolară sau formare profesională; b) să frecventeze un program de consiliere psihologică sau alte programe de reintegrare socială; c) să participe, dacă este posibil, la activităţi care au drept scop înlăturarea sau diminuarea unor consecinţe asemănătoare cu cele produse de minor prin infracţiunea săvârşită, în condiţiile stabilite de instanţă. Aceste activităţi pot fi desfăşurate şi de persoane vătămate, în măsura în care este posibil, iar aceasta este de acord;

Page 73: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

73

d) să nu se depăşească limita teritorială stabilită de instanţă fără acordul persoanei desemnate cu supravegherea sa; e) să nu se deplaseze în anumite locuri sau anumite spectacole sportive ori culturale, în condiţiile stabilite de instanţă;

a) să nu se aproprie şi să nu comunice cu victima sau cu membrii acesteia, cu persoanele cu care a săvârşit infracţiunea ori cu alte persoane stabilite de instanţă;

b) să nu poarte obiecte care ar putea fi folosite ca arme;

c) să se prezinte la judecătorul pentru minori care a luat măsura educativă sau, atunci când nu este posibil, la un alt judecător pentru minori, ori de câte ori este chemat;

d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Supravegherea executării obligaţiilor impuse de instanţă se face de către serviciul de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor.

Pe durata executării marturii educative neprivative de libertate, persoana desemnată cu supravegherea are obligaţia să sesizeze instanţa dacă:

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă condiţiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

Măsurile educative privative de libertate sunt: internarea într-un centru educativ; internarea într-un centru de detenţie.

Internarea într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în

Page 74: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

74

recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale precum şi programe de reintegrare socială.

Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu şi 3 ani.

Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa poate menţine măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia dar fără a depăşi maximul prevăzut de lege sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenţie.

În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin un an din durata internării, instanţa poate dispune înlocuirea internării într-un centru educativ cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate dar nu mai mult de un an. Odată cu înlocuirea internării, instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute de lege până la împlinirea duratei măsurii internării.

Dacă minorul nu respectă condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau a obligaţiilor impuse, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.

În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni după înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice şi până la împlinirea duratei internării, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii

Page 75: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILIE  PASCU 

75

internării într-un centru educativ sau prelungeşte durata acestei internări dar fără a depăşi maximul prevăzut de lege, ori dispune internarea într-un centru de detenţie.

Internare într-un centru de detenţie constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu un regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani.

Dacă în perioada internării într-un centru de detenţie minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării fără a depăşi maximul de 10 ani, determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin două treimi din durata internării, instanţa poate dispune înlocuirea internării într-un centru de detenţie cu măsura educativă a asistării zilnice pe o durată egală cu durata internării neexecutate dar nu mai mult de un an.

Dacă minorul nu respectă condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.

Page 76: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNDEREA PENALĂ A INFRACTORILOR MINORI ÎN CODUL PENAL ÎN VIGOARE. 

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT ŞI PERSPECTIVE LEGISLATIVE 

76

În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni după înlocuirea măsurii într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice şi până la împlinirea duratei internării, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie sau prelungeşte durata acestei internări în condiţiile legii.

Anteproiectul conţine şi alte dispoziţii care reglementează incidenţa altor instituţii de drept penal, partea generală în sancţionarea minorilor infractori.

Diversitatea de măsuri educative neprivative de libertate asigură prevenirea şi combaterea infracţionalităţii juvenile şi corespunde întrutotul tendinţelor legislaţiei Comunităţii Europene de a se ajunge la o mai eficientă reintegrare socială a minorilor infractori fără aplicarea de pedepse principale, mai ales, închisoare.

Page 77: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MIRCEA CHIRILĂ ŞI  FLOREA HODOR 

SUPRAVEGHEREA OPERATIVĂ –MIJLOC DE INVESTIGARE A TRAFICULUI DE DROGURI

drd. Mircea Chirilă

şi Floarea Hodor procuror la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timişoara

Operative surveillance (shadowing) is not defined in the Penal Proceeding Code or in the crime science, as it is a procedure specific to the activity of specialized bodies in each national security system. When used under the conditions of art. 8 of the Human Rights European Convention, this kind of investigation of certain crimes can be defined as a technique through which data, information or evidences concerning the preparation or perpetration of a crime can be obtained.

Supravegherea operativă (filajul) nu este definită în Codul de procedură penală sau în ştiinţa criminalistică, fiind un procedeu propriu activităţii organelor specializate din sistemul siguranţei naţionale. Utilizată în condiţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a legislaţiei interne, această tactică de investigare a unor infracţiuni poate fi definită drept tehnica prin care se obţin date, informaţii sau probe referitoare la pregătirea ori săvârşirea de infracţiuni. Metoda se poate derula atât în cadrul actelor premergătoare cât şi în faza urmăririi penale. Mijloacele

77

Page 78: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

SUPRAVEGHEREA OPERATIVĂ –MIJLOC DE INVESTIGARE A TRAFICULUI DE DROGURI 

78

prin care se realizează supravegherea operativă nu pot fi altele decât cele prevăzute în Codul de procedură penală şi în legile speciale, şi anume: interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, înregistrarea de imagini, fotografiere sau înregistrare în mediu ambiental, localizate, urmărire prin GPS sau alte mijloace de supraveghere inclusiv infiltrarea unor persoane care acţionează acoperit.

Nu trebuie să ne surprindă extinderea utilizării investigaţiei secrete la alte genuri de infracţiuni20 decât cele privitoare la siguranţa naţională în condiţiile în care prin Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri s-a introdus instituţia investigatorului sub acoperire şi a livrării supravegheate.

Legea nr. 682/2002 reglementează protecţia martorului, art. 862 C.p.p. recunoaşte legalitatea utilizării martorului cu altă identitate, iar art. 2 lit. d din Legea nr. 39/2003 defineşte informatorul.

Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat asupra probelor secrete şi conformitatea practicilor denumite „sub acoperire”, cu prevederile convenţiei21.

Teoreticienii şi practicienii dreptului au opinat în sensul că cercetarea infracţiunilor specifice criminalităţii organizate impun culegerea de informaţii cu caracter conspirat, întocmirea de rapoarte confidenţiale, supravegherea operativă, supravegherea mobilă,

20 P.Abraham – Detectiv particular în România, Editura „Detectiv”, Bucureşti, 2005, pag. 206. 21 A se vedea C.E.D.O., cauza Jasper contra Regatului Unit, Hotărârea din 16.02.2000, paragraful 52, C.E.D.O., cauza Ludi contra Elveţia, Hotărârea din 15 iunie 1992.

Page 79: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MIRCEA CHIRILĂ ŞI  FLOREA HODOR 

79

efectuarea unor fotografii de urmărire şi înregistrări video (bineînţeles autorizate în condiţiile legii)22.

Într-o altă opinie, urmărirea operativă prin controale vizuale discrete, ascultări directe, instalarea de mijloace tehnice, nu poate fi îngăduită decât pentru inspectarea locurilor unde se află obiecte ale infracţiunilor sau provenind din infracţiuni23.

Este însă unanim admis că toate aceste practici nu pot să contravină legii sau să aducă atingere libertăţii individuale, inviolabilităţii domiciliului, secretului corespondenţei. Trebuie păstrat un echilibru între atingerile pe care o metodă de anchetă este susceptibilă să le aducă drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi gravitatea faptelor pentru care ea este utilizată.

Pornind de la acest raţionament, ne vom referi la modul în care este folosită această metodă de investigare în activitatea de depistare a traficanţilor de droguri. Descoperirea infractorilor care acţionează în reţelele de trafic şi consum de droguri se realizează cu succes, prin recurgerea la tactici criminalistice complexe, minuţioase şi de lungă durată.

Un rol important în descoperirea făptuitorilor infracţiunii îl are filajul prin supravegherea fizică sub acoperire, corelat cu interceptările şi înregistrările audio.

Prin folosirea tehnicii acoperite s-a realizat prinderea în flagrant, în dosarul nr. 1/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Timiş, a inculpaţilor I.N. şi

22 A se vedea A. Lazăr – Supravegherea procurorului asupra actelor premergătoare. Activitatea informativ-investigativă a poliţiei judiciare şi materializarea ei în mijloace de probă în „Dreptul” nr. 1/2005, pag. 179-210. 23 A se vedea Gh.Mateauţ – Investigatorii sub acoperire. Utilizarea lor în timpul actelor premergătoare, Comentarii asupra noilor texte procedurale introduse în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 în „Dreptul” nr. 1/2005, pag. 154-178.

Page 80: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

SUPRAVEGHEREA OPERATIVĂ –MIJLOC DE INVESTIGARE A TRAFICULUI DE DROGURI 

80

R.P. care se ocupau cu procurarea şi distribuirea de droguri în zona Complexul Studenţesc din Timişoara.

În vederea observării şi ţinerii sub control a inculpaţilor şi descoperirea de alţi făptuitori, a fost emisă ordonanţa de autorizare pentru supravegherea fizică sub acoperire din 13.01.2008, respectiv autorizaţia procurării controlate de droguri de risc şi mare risc, fiind introduşi în cauză investigatorii acoperiţi T.V. şi A.S.

Mergând pe firul evenimentelor s-a reţinut faptul că la începutul lunii ianuarie 2008 în timp ce se afla în complexul studenţesc din Timişoara, investigatorul acoperit T.V. l-a cunoscut pe inculpatul R.P., care după terminarea cursurilor obişnuia să stea la terasele amenajate în campusul studenţesc împreună cu alţi colegi. După supravegherea atentă, au avut loc mai multe discuţii şi întâlniri repetate, astfel că între T.V. şi R.P. s-a stabilit o amiciţie care a perseverat în timp şi care a dus în final la destăinuiri între cei doi. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.P., acesta a dat dovadă de o inclinare infracţională deosebit de periculoasă care a determinat organele de anchetă să procedeze la interceptarea posturilor telefonice, acest fapt ducând şi mai mult la dovedirea activităţii sale infracţionale.

Întrucât inculpatul R.P. nu avea banii necesari pentru a achiziţiona întreaga cantitate de droguri, a fost supus filajului pe o perioadă de timp mai îndelungată şi a putut fi observat permanent, aşa cum rezultă din rapoartele întocmite în 03.01.2008; 04.01.2008; 23.03.2008; 12.04.2008; 10.05.2008; 20.06.2008.

Se poate demonstra astfel că în data de 03.01.2008 şi 04.01.2008, investigatorul T.V. şi inculpatul R.P. au stabilit telefonic întâlnire, pe str. B. din Timişoara, unde inculpatul se afla la volanul maşinii sale. După finalizarea tranzacţiei, T.V. s-a despărţit de

Page 81: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MIRCEA CHIRILĂ ŞI  FLOREA HODOR 

81

inculpat, continuându-şi drumul, dar în imediata apropiere s-a întâlnit cu ofiţerii B.C.C.O Timişoara, cărora le-a predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul R.P.

În baza aceleaşi înţelegeri stabilite, cei doi au convenit să efectueze o nouă reîntâlnire, atunci când vor dispune de bani şi marfă. Pentru că inculpatul R.P. în aceea perioadă nu a mai reuşit să se aprovizioneze, a renunţat la întâlnirea cu T.V. pentru o perioadă scurtă de timp, urmând să-l contacteze când va avea drogurile. În acest timp, organele de anchetă au analizat activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul R.P. pe baza rapoartelor şi notele de redare scrisă a convorbirilor telefonice, interceptate conform autorizaţiei nr. 54/2008 emisă de Tribunalul Timiş. S-a putut afla astfel, motivul pentru care acesta nu a mai stabilit o întâlnire cu investigatorul acoperit, rezultând că inculpatul are întâlniri şi poartă convorbiri lungi şi dese cu inculpatul I.N. Acesta, de curând eliberat din Penitenciarul Timişoara, i-a facilitat realizarea şi întreţinerea unor legături infracţionale cu diferiţi dealeri de droguri printre care P.I. care executase o pedeapsă privativă de libertate pentru trafic de droguri de risc, şi cu H.C.V. de la care inculpatul R.P. împreună cu inculpatul I.N. se aprovizionau cu droguri pe care ulterior le puneau în vânzare atât investigatorului acoperit T.V., cât şi altor consumatori.

Studiind în continuare notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi procesele-verbale de constatare, s-a putut concluziona asupra motivului pentru care inculpaţii nu l-au mai contactat pe T.V. decât în ziua de 23.03.3008, când au reuşit să intre în legătură cu sursa lor de aprovizionare, respectiv H.C.V. Conţinutul convorbirilor care s-au purtat între cei doi

Page 82: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

SUPRAVEGHEREA OPERATIVĂ –MIJLOC DE INVESTIGARE A TRAFICULUI DE DROGURI 

82

inculpaţi, probează în mod indubitabil faptul că şi inculpatul I.N. desfăşura activităţi de traficare de droguri.

Acesta din urmă s-a deplasat în Germania, iar în ziua de 20.06.2008 a ajuns în autogara Timişoara, fiind preluat de inculpatul R.P. împreună cu martorul F.F.

Inculpatul I.N. a scos din plasa pe care o avea asupra sa un număr de opt batoane de dimensiuni inegale, de substanţă solidă de culoare maro, pe care i le-a înmânat inculpatului R.P., iar acesta la rândul lui le-a depozitat în torpedoul maşinii.

Apariţia inculpatului I.N. la data de 20.06.2008, a coincis cu întâlnirea de la ora 1600 pe care inculpatul R.P. a stabilit-o cu investigatorul acoperit A.S. la locul lui de muncă, unde i-a vândut o importantă cantitate de rezină de canabis. După efectuarea schimbului, cei doi au intenţionat să se despartă, însă acest lucru nu a mai fost posibil deoarece organele de poliţie, în baza ordonanţei de delegare a procurorului D.I.I.C.O.T. –Biroul Teritorial Timiş, a procedat la punerea în aplicare a flagrantului şi reţinerea celor doi. În urma percheziţiei asupra inculpatului R.P. a fost găsită suma de 4.000 lei formată din 60 bancnote a câte 50 lei şi 2 bancnote a câte 500 lei (a căror serii au fost identificate în procesul-verbal de înseriere întocmit anterior flagrantului).

Inculpatul I.N. a aflat despre arestarea inculpatului R.P. şi pentru a fi în siguranţă că nu-l vor putea reţine şi pe el, a apelat la ajutorul martorului G.D. pentru a falsifica o carte de identitate, intenţionând să părăsească ţara, însă a fost reţinut la timp de organele de poliţie.

Fiind atent observaţi, s-a putut descoperi faptul că cei doi inculpaţi nu şi-au oprit aria activităţii infracţionale doar la traficul internaţional de droguri de risc şi la

Page 83: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

MIRCEA CHIRILĂ ŞI  FLOREA HODOR 

83

traficul de droguri de risc, ci au ajuns chiar până la nivelul de a pregăti un asasinat la comandă, la cererea numitului P.I. Chiar dacă această acţiune infracţională a rămas la stadiul actelor preparatorii, conţinutul convorbirilor şi a SMS-urilor pe care le-au expediat cei doi, reflectă un caracter deosebit de periculos ce creează o temere justificată pentru ordinea socială.

Prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2008, inculpaţii R.P. şi I.N. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prevăzute în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată şi trafic internaţional de droguri, prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

În concluzie, exemplul redat mai sus confirmă că supravegherea operativă, în cazuistica traficului şi consumului de droguri reprezintă o metodă eficientă de a obţine date şi informaţii, precum şi elemente cu caracter probator despre activitatea şi conduita făptuitorului, în vederea descoperirii infracţiunilor, a autorilor acestora şi a întregului grup infracţional care acţionează în interiorul teritoriului sau transfrontalier.

Page 84: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

EXTRĂDAREA

Ana Dana Manuela, Procuror la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti

– Secţia Proceduri Speciale

The Extradition and the European arrest warrant are the main instruments for the international judicial cooperation. The article presents novelty elements introduced by the Law no. 222/2008

Extrădarea pasivă (România stat de executare) Etape de parcurs: Cererea de extrădare, formulată în scris de

autoritatea competentă a statului solicitant şi însoţită de actele anexe, se adresează Ministerului Justiţiei, care efectuează examenul de regularitate internaţională, putând restitui autorităţii emitente cererea şi actele anexe, explicând motivele. În cazul în care constată îndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei sesizează procurorului general competent (art. 38 – 40 din Legea 302/2004, nemodificată prin Legea nr. 222/2008).

Cererea de extrădare şi actele anexe se transmit de Ministerul Justiţiei, în cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost localizată persoana extrădabilă sau, în cazul în care nu se cunoaşte locul unde se află persoana, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. (art. 42

84

Page 85: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

85

din Legea nr. 302/2004, text modificat prin Legea nr. 222/2008)

Elemente de noutate faţă de vechea reglementare: - introduce drept criteriu unic de stabilire a

competenţei teritoriale, atât în cazul unităţii de parchet, cât şi în cazul instanţei de judecată, locul unde a fost localizată persoana extrădabilă; deşi nu se defineşte această noţiune, din interpretarea comparativă cu textele care reglementează punerea în executare a mandatului european de arestare rezultă că, în cazul în care persoana extrădabilă a fost localizată succesiv în circumscripţia mai multor curţi de apel, competenţa teritorială este determinată de ultima localizare;

- se renunţă la vechiul criteriu de determinare a parchetului competent teritorial, respectiv instanţei de judecată, constând în domiciliul persoanei extrădabile.

A. Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta, sesizat cu cererea de extrădare, are următoarele atribuţii:

- în cazul în care cererea de extrădare şi actele anexe nu sunt însoţite de traduceri în limba română, ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente; (art. 40 alin. 4 din Legea nr. 302/2004)

- procedează, în 48 de ore de la primirea cererii de extrădare şi a actelor anexate, la identificarea persoanei extrădabile; (art. 45 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008)

- îi aduce la cunoştinţă persoanei extrădabile conţinutul actelor transmise de autorităţile statului solicitant; (art. 45 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008)

Page 86: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

86

- sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile şi continuării procedurii judiciare de soluţionare a cererii de extrădare. (art. 45 din Legea nr. 302/2004, modificată. prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate faţă de vechea reglementare:

- persoanei extrădabile i se aduce la cunoştinţă conţinutul actelor transmise de autorităţile statului solicitant, în vreme ce vechea reglementare prevedea obligaţia înmânării mandatului de arestare, precum şi a celorlalte acte trimise de autorităţile statului solicitant.

Cazuri speciale: - Arestarea provizorie în caz de urgenţă: în caz

de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare, indicând existenţa unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie să precizeze data şi locul unde au fost comise şi să menţioneze dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele disponibile asupra identităţii, cetăţeniei şi localizării acestei persoane. Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se transmite, prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, parchetului competent, cu informarea Ministerului Justiţiei. În cazul în care arestarea provizorie în vederea extrădării se solicită pe bază de reciprocitate, precum şi atunci când cererea de

Page 87: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

87

arestare priveşte una dintre persoanele prevăzute la art. 23 (persoane exceptate de la extrădare), aceasta se transmite obligatoriu Ministerului Justiţiei, în vederea efectuării examenului de regularitate internaţională.

Instanţa, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extrădabile, poate dispune încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării dacă, în termen de 18 zile de la luarea măsurii, statul român nu a fost sesizat prin cererea de extrădare, însoţită de documentele corespunzătoare. Arestarea provizorie încetează de drept după trecerea unui termen de 40 de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare, cu excepţia cazului în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie. Punerea în libertate nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării şi nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior. (art. 46 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008)

Elemente de noutate faţă de vechea

reglementare: - cererea de arestare provizorie în vederea

extrădării se transmite, prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, direct parchetului competent, cu informarea Ministerului Justiţiei, în vreme ce conform vechii reglementări cererea era adresată Ministerului Justiţiei;

- indicarea cazurilor în care este obligatorie efectuarea de către Ministerul Justiţiei a examenului de regularitate internaţională, în timp ce conform vechii

Page 88: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

88

reglementări acest examen era efectuat în toate cazurile, înainte de sesizarea parchetului corespunzător.

Observaţii:

- potrivit art. 46 alin. 7, nemodificat prin Legea nr. 222/2008, „Punerea în libertate provizorie nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării şi nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior” – se face o confuzie între instituţii, situaţia în care se află o persoană căreia i-a încetat de drept starea de arest nu este o „libertate provizorie”, ci este o stare de libertate necondiţionată.

Reţinerea în vederea extrădării: Organul judiciar în a cărui circumscripţie a fost

localizată persoana a cărei arestare provizorie în vederea extrădării este cerută de autorităţile competente ale unui stat solicitant poate dispune reţinerea pentru cel mult 24 de ore. În situaţia în care măsura reţinerii a fost luată de organul de cercetare penală al poliţiei judiciare, acesta este obligat, în primele 10 ore de la reţinere, să prezinte procurorului competent persoana urmărită internaţional. (art. 46 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008)

Elemente de noutate faţă de vechea

reglementare: - măsura reţinerii poate fi luată atât de procurorul

general al parchetului de pe lângă curtea de apel competent şi procurorul desemnat de acesta, cât şi de către organul de cercetare penală al poliţiei judiciare, în vreme ce conform vechii reglementări această măsură nu putea fi dispusă de către organul de cercetare penală al poliţiei judiciare.

Page 89: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

89

B. Curtea de apel competentă, în complet

format dintr-un singur judecător, soluţionează cererea de arestare provizorie în vederea extrădării şi cererea de extrădare. Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării.

Persoana extrădabilă cu privire la care s-a luat măsura arestării provizorii va fi depusă în arestul poliţiei.

În cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea. Măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.

Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării.

Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului de forţă majoră. În acest caz, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate şi informează despre aceasta Ministerul Justiţiei şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din

Page 90: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

90

cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

În cazul în care împotriva persoanei extrădabile autorităţile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru fapte săvârşite pe teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării devine efectiv de la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii.

Încheierea prin care s-a dispus luarea, menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea măsurii arestării provizorii nu este suspensiv de executare. (art. 45 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008)

Elemente de noutate faţă de vechea

reglementare: - indicarea compunerii completului de judecată,

dintr-un singur judecător, pentru soluţionarea cererii de arestare provizorie în vederea extrădării şi cererii de extrădare;

- se prevede în mod expres că, după întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării;

- indicarea expresă a condiţiilor în care măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu măsura obligării de a

Page 91: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

91

nu părăsi ţara sau localitatea (numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare);

- se prevede în mod imperativ ca instanţa, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, să dispună şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării (aşadar, chiar dacă anterior măsura arestării preventive fusese înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea);

- se prevede un termen de 3 zile de soluţionare a recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea, menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării (faţă de vechiul termen de 24 de ore).

Observaţii: - în art. 45 alin. 3, 5 şi 10, legiuitorul foloseşte

succesiv noţiunile de prelungire a arestării provizorii şi menţinere a arestării provizorii, dorind să se refere la acelaşi lucru, deşi cele două noţiuni nu se confundă, având caracteristici particulare (de exemplu, în cazul prelungirii arestării provizorii este obligatorie indicarea duratei de timp pentru care se dispune prelungirea, în timp ce în cazul menţinerii acestei măsuri se verifică îndeplinirea condiţiilor arestării provizorii, fără a se indica, în consecinţă, vreo durată de timp)

- ar fi fost necesară corelarea art. 45 alin. 6 potrivit căruia „Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării” cu art. 54 alin. 3 potrivit căruia „În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea

Page 92: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

92

stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate”: în primul text se vorbeşte despre dispunerea unei măsuri, iar în cel de-al doilea despre menţinerea unei măsuri; în timp ce art. 45 alin. 6 vorbeşte despre arestarea persoanei extrădate (?) în vederea predării, art. 54 alin. 3 se referă la menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, deşi, dintr-o interpretare a voinţei legiuitorului, ambele texte ar trebui să reglementeze aceeaşi situaţie;

- un alt aspect criticabil cu privire la art. 45 alin. 6, potrivit căruia „Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării”, este că acest text creează o confuzie întrucât, în această etapă, faţă de persoana extrădabilă s-a luat deja o măsură preventivă (fie măsura arestării provizorii în vederea extrădării, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ); or, în aceste condiţii, potrivit dreptului comun, instanţa ar putea fie să menţină măsura preventivă luată, fie să o înlocuiască.

În ceea ce priveşte extrădarea voluntară, opoziţia la extrădare a persoanei extrădabile şi soluţionarea cauzei, Legea nr. 222/2008 nu aduce modificări vechilor reglementări.

C. Punerea în executare a hotărârii definitive

prin care se admite cererea privind extrădarea unei persoane

Hotărârea definitivă asupra extrădării se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instanţă şi direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. În vederea stabilirii datei şi a locului de predare, Ministerul Justiţiei comunică de îndată Centrului de Cooperare

Page 93: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

93

Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative un extras al hotărârii judecătoreşti rămase definitive. Data predării va fi comunicată Ministerului Justiţiei şi curţii de apel competente în termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătoreşti. În cazul în care data predării nu a fost fixată în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative informează asupra demersurilor luate şi motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acest interval.

Locul predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative asigură, prin Biroul Naţional Interpol, predarea şi informează despre aceasta Ministerul Justiţiei şi curtea de apel competentă. Persoana extrădată este predată şi preluată sub escortă.

Dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile; prin excepţie, în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare. (art. 58-59 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008)

Elemente de noutate aduse de Legea nr.

222/2008: - stabilirea atribuţiilor Centrului de Cooperare

Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Page 94: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

94

Extrădarea activă Etape de parcurs: - în cazul în care un mandat de arestare preventivă

sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul României, organele de poliţie sesizează procurorul care, la rândul său, propune instanţei care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanţei de executare, după caz, emiterea unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării;

- mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării se transmite Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea difuzării prin canalele specifice;

- de îndată ce este informată de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin structura specializată, sau de Ministerul Justiţiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat străin a unei persoane date în urmărire internaţională sau căutate de autorităţile judiciare române pentru ducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă, instanţa de executare sau instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă stabileşte, printr-o încheiere motivată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta lege pentru a se solicita extrădarea; judecata se face de urgenţă şi cu precădere, în camera de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecător, cu participarea procurorului şi fără citarea părţilor. Încheierea poate fi atacată cu recurs de procuror, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul cauzei este înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul se judecă în termen de cel mult 3

Page 95: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

95

zile, de către instanţa superioară în grad. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului;

- încheierea definitivă prin care s-a constatat că sunt/nu sunt întrunite condiţiile pentru solicitarea extrădării se comunică Ministerului Justiţiei.

- în termen de cel mult 3 zile de la data primirii încheierii definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea extrădării, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, efectuează un examen de regularitate internaţională; În funcţie de concluziile examenului de regularitate internaţională, direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei fie întocmeşte cererea de extrădare şi o transmite, însoţită de actele anexe, autorităţii competente a statului solicitat, fie întocmeşte un act prin care propune ministrului justiţiei, motivat, să sesizeze procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea iniţierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării, informând în ambele situaţii Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. (art. 67 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr.

222/2008: - Mandatul de urmărire internaţională în vederea

extrădării conţine în mod obligatoriu şi solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării. (art. 661 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008)

- În situaţia în care nu se cunoaşte statul pe teritoriul căruia se află persoana în cauză, se va emite atât

Page 96: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

96

mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, cât şi mandat european de arestare (art. 661 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE I. Punerea în executare a unui mandat

european de arestare emis de un stat străin A. Autorităţile române competente să

primească mandatul european de arestare sunt Ministerul Justiţiei şi parchetele de pe lângă curţile de apel în a căror circumscripţie a fost localizată persoana solicitată; în cazul în care nu se cunoaşte locul unde se află persoana solicitată, mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Ministerul Justiţiei primeşte mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene şi îl transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reuşeşte să transmită mandatul european de arestare direct autorităţii judiciare române primitoare; (art. 78 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr. 222/2008:

- mandatul european de arestare se trimite, ca regulă, parchetului de pe lângă curtea de apel competentă şi doar prin excepţie Ministerului Justiţiei, în timp ce potrivit vechii reglementări autoritatea competentă să

Page 97: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

97

primească mandatul european de executare emis de o autoritate străină era Ministerul Justiţiei;

- introduce drept criteriu de determinare a competenţei teritoriale locul unde a fost localizată persoana solicitată, ca şi în cazul extrădării pasive.

B. Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta are următoarele atribuţii:

- În termen de 24 de ore de la primirea unui mandat european de arestare sau a unei semnalări în Sistemul Informatic Schengen, verifică dacă mandatul european de arestare este însoţit de o traducere în limba română ori în una dintre limbile engleză sau franceză. În cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile acceptate, parchetul solicită autorităţii judiciare emitente remiterea traducerii. Dacă mandatul este tradus în limba engleză sau în limba franceză, procurorul competent ia măsuri pentru efectuarea traducerii în limba română, în termen de cel mult două zile;

- Verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informaţiile prevăzute la art. 79 alin. 1. În cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informaţii, solicită de urgenţă autorităţii judiciare emitente completarea informaţiilor şi fixează un termen-limită pentru primirea acestora;

- Dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile corespunzătoare şi este tradus, procurorul ia măsurile necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanei solicitate. Dispoziţiile art. 4931 - 4937 referitoare la procedura dării în urmărire din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător;

Page 98: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

98

- În situaţia în care în urma verificărilor efectuate se constată că persoana solicitată se află în circumscripţia teritorială a unui alt parchet, procurorul trimite de îndată mandatul european de arestare parchetului competent şi informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă şi Ministerul Justiţiei;

- În cazul în care din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea şi informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă şi Ministerul Justiţiei;

- Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleaşi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instanţei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea şi, dacă este cazul, informaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze şi să informeze de urgenţă dacă urmărirea penală sau judecata pot fi suspendate până la soluţionarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare. Dispoziţiile art. 240 şi 303 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător;

- Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz sau instanţei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea şi, dacă este cazul, informaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să îl informeze de îndată care este stadiul procedurii;

Page 99: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

99

- În cazul în care predarea persoanei solicitate este condiţionată de acordarea consimţământului unui alt stat membru ori al unui stat terţ, luarea măsurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimţământului statului respectiv. (art. 881 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr. 222/2008:

- Stabilirea în sarcina procurorului general competent sau a procurorului desemnat de acesta a atribuţiilor de verificare a existenţei traducerilor corespunzătoare ale mandatului european de arestare, precum şi verificarea conţinutului acestuia, atribuţii care, potrivit vechii reglementări, reveneau curţii de apel competente;

- Stabilirea procedurii de urmat în cazul în care persoana solicitată se află în circumscripţia teritorială a unui alt parchet (procurorul trimite de îndată mandatul european de arestare parchetului competent); având în vedere această reglementare, trebuie realizată o cooperare la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel din ţară, pentru a se putea pune în practică acest text;

- Stabilirea procedurii de urmat în cazul în care persoana solicitată nu se află pe teritoriul României (procurorul dispune clasarea); acest fapt trebuie să rezulte, însă, în mod neîndoielnic – or, fiind un fapt negativ determinat, acesta poate fi probat prin dovedirea unui fapt pozitiv determinat (de ex. prin dovedirea prezenţei persoanei solicitate pe teritoriul unui alt stat);

- Stabilirea procedurii de urmat în cazul în care persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleaşi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare sau pentru alte fapte;

Page 100: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

100

- Stabilirea procedurii de urmat în cazul în care predarea persoanei solicitate este condiţionată de acordarea consimţământului unui alt stat membru ori al unui stat terţ.

Observaţii: - În cazul în care persoana solicitată face obiectul

unor proceduri penale în curs, pentru aceleaşi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, legiuitorul stabileşte prin art. 881 al. 6 obligaţia informării procurorului de caz sau instanţei competente cu privire la existenţa mandatului european de arestare, solicitându-li-se să aprecieze şi să informeze de urgenţă dacă urmărirea penală sau judecata pot fi suspendate până la soluţionarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare, dispoziţiile art. 240 şi 303 C.p.p. aplicându-se în mod corespunzător: acest text este confuz întrucât, deşi creează aparenţa că procurorul de caz sau instanţa competentă ar putea dispune suspendarea urmăririi penale/judecăţii, face trimitere la art. 240 şi 303 C.p.p. – or, potrivit dreptului comun, suspendarea se poate dispune doar din motive medicale dovedite printr-o expertiză medico-legală. Pe de altă parte, nici textul analizat (art. 881 alin. 6) nu poate servi drept temei al unei eventuale suspendări a urmăririi penale/judecăţii întrucât nu reglementează condiţiile unei astfel de măsuri.

C. Reţinerea persoanei solicitate

- Măsura reţinerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acesteia în prezenţa apărătorului. Măsura reţinerii se dispune prin ordonanţă motivată şi poate dura cel mult 24 de ore;

Page 101: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

101

- Persoanei reţinute i se aduc, de îndată, la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii şi conţinutul mandatului european de arestare;

- Persoanei reţinute i se va comunica o copie a mandatului european de arestare şi traducerea acestuia;

- Persoana reţinută poate solicita să fie încunoştinţat despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât şi încunoştinţarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoştinţă, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanţi la săvârşirea infracţiunii, procurorul va putea refuza solicitarea;

- În cazul în care persoana solicitată este minor, reţinerea poate fi dispusă pe o durată de 12 ore, cu posibilitatea prelungirii, dacă se impune, prin ordonanţă motivată, cu cel mult 8 ore;

- În vederea reţinerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuinţă în care se află persoana solicitată, fără consimţământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparţine sau foloseşte locuinţa, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia. (art. 882 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr. 222/2008:

- obligaţia procurorului de a-i comunica persoanei reţinute o copie a mandatului european de arestare şi traducerea acestuia; deşi textul nu precizează, din interpretarea logică a voinţei legiuitorului rezultă că persoanei reţinute i se va comunica traducerea

Page 102: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

102

mandatului european de arestare în limba sa maternă sau o altă limbă pe care o înţelege;

- obligaţia procurorului ca, la solicitarea persoanei reţinute, să informeze despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană, această solicitare putând fi respinsă în mod excepţional; pentru respectarea acestei prevederi, este necesară dotarea cu mijloace tehnice corespunzătoare a parchetului curţii de apel;

- reducerea duratei reţinerii în cazul în care persoana solicitată este un minor la 12 ore, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult 8 ore;

- posibilitatea organului competent de a pătrunde în orice locuinţă în care se află persoana solicitată, fără consimţământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparţine sau foloseşte locuinţa, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.

Observaţii: - în lipsa interpretului/traducătorului autorizat

pentru limba maternă a persoanei solicitate sau o altă limbă pe care acesta o înţelege, textul rămâne fără aplicabilitate.

D. Reţinerea şi arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă

- În caz de urgenţă, măsura reţinerii poate fi dispusă pe baza semnalării transmise prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), care nu echivalează cu mandatul european de arestare. În acest caz, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative solicită de îndată Biroului Central Naţional Interpol corespondent transmiterea mandatului

Page 103: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

103

european de arestare către parchetul competent, în termen de cel mult 48 de ore de la reţinerea persoanei solicitate;

- Persoanei reţinute i se aduc, de îndată, la cunoştinţă în limba pe care o înţelege motivele reţinerii;

- Când măsura reţinerii a fost luată de organul de cercetare penală al poliţiei judiciare, acesta este obligat, în primele 10 ore de la reţinere, să prezinte persoana solicitată procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială a fost reţinută. (art. 883 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr. 222/2008:

- posibilitatea ca, în caz de urgenţă, măsura reţinerii să fie luată de organul de cercetare penală;

- obligaţia Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de a solicita de îndată Biroului Central Naţional Interpol corespondent transmiterea mandatului european de arestare către parchetul competent, în termen de cel mult 48 de ore de la reţinerea persoanei solicitate;

- obligaţia organului judiciar care a luat măsura reţinerii (procurorul sau organul de cercetare penală) de a-i aduce la cunoştinţă persoanei reţinute, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii.

Observaţii: - în lipsa interpretului/traducătorului autorizat pentru limba maternă a persoanei solicitate sau o altă limbă pe care acesta o înţelege, textul rămâne fără aplicabilitate.

E. Sesizarea curţii de apel competente şi

procedura de executare a mandatului european de arestare

Page 104: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

104

- Procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate;

- De îndată ce instanţa este sesizată, cauza se repartizează, în condiţiile legii, unui complet format dintr-un judecător, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării şi asupra predării persoanei solicitate;

- Judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate şi se asigură că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, în cazul procedurii de urgenţă (prevăzută la art. 883), că a fost informată despre motivul reţinerii;

- Dacă persoana a fost reţinută potrivit procedurii de urgenţă (prevăzută la art. 883), judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanţa amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română;

- După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile sale procesuale (prevăzute la art. 91), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia;

- În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetăţean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, judecătorul întreabă persoana

Page 105: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

105

solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranţă în statul membru emitent;

- În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii;

- Dacă persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa şi dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate;

- Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea;

- Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării;

- În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile;

- În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispoziţiile art. 145 C.p.p.

Page 106: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

106

aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă;

- Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informaţii sau garanţii suplimentare autorităţii judiciare emitente, amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile;

- După întocmirea sentinţei prin care se dispune cu privire la executarea mandatului european de arestare sau a încheierii prin care se dispune arestarea persoanei solicitate, după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile Codului de procedură penală cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător;

- Şedinţa de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în şedinţă secretă. Participarea procurorului este obligatorie. (art. 89-90 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr. 222/2008: - Indicarea compunerii completului de judecată, format dintr-un judecător; - Posibilitatea procurorului de a dispune, în cazul procedurii de urgenţă, sesizarea instanţei de judecată cu propunere de luare a măsurii arestării persoanei solicitate în lipsa mandatului european de arestare. În această situaţie, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), arestarea

Page 107: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

107

persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanţa amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română. Deşi textul nu indică ce se va întâmpla la acest termen, din interpretarea logică a voinţei legiuitorului rezultă că, în cazul în care procurorul prezintă mandatul european de arestare, instanţa menţine măsura arestării persoanei solicitate, în caz contrar măsura încetând de drept la expirarea duratei de 5 zile; - În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetăţean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, judecătorul are obligaţia să întrebe persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranţă în statul membru emitent, având în vedere că refuzul cetăţeanului român în acest sens constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. În acest caz, însă, recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii asupra executării mandatului european de arestare; - Obligativitatea emiterii unui mandat de arestare în cazul în care se dispune arestarea persoanei solicitate, precum şi în cazul hotărârii prin care se admite predarea persoanei solicitate.

Page 108: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

108

F. Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare

Persoana arestată are dreptul: - să fie informată cu privire la conţinutul

mandatului european de arestare; - să fie asistată de un apărător ales sau numit din

oficiu de instanţă; - are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către

instanţă, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba română. (art. 91 din Legea nr. 302/2004, nemodificată prin Legea nr. 222/2008).

G. Incidente procedurale În cazul în care, în cursul procedurii de

executare a unui mandat european de arestare, este sesizată Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei dispoziţii din prezentul titlu, judecarea excepţiei se face cu precădere, în termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curţii Constituţionale. (art. 93 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

H. Predarea persoanei solicitate - Predarea se realizează de Centrul de Cooperare

Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare;

- Dacă, din motive independente de voinţa unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua în acest termen, autorităţile judiciare implicate vor intra imediat în contact pentru a fixa o nouă

Page 109: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

109

dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită;

- În mod excepţional, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viaţa sau sănătatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să existe. În acest sens, autoritatea judiciară executoare va informa de îndată autoritatea judiciară emitentă şi împreună vor conveni o nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită;

- În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte;

- În toate cazurile, în momentul predării, autoritatea judiciară de executare română va aduce la cunoştinţa autorităţii judiciare emitente durata privării de libertate pe care a suferit-o persoana la care se referă mandatul european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura de siguranţă care se va aplica. (art. 96 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr. 222/2008: - indicarea autorităţilor române competente să realizeze predarea persoanei solicitate, respectiv Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu

Page 110: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

110

sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie.

II. Emiterea unui mandat european de

arestare de către autorităţile române competente A. Mandatul european de arestare este emis: - în faza de urmărire penală, de către judecătorul

delegat de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate;

- în faza de judecată, de către judecătorul delegat de preşedintele primei instanţe, la sesizarea instanţei care a dispus asupra luării măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranţă, dacă arestarea şi predarea se solicită în vederea judecăţii;

- în faza de executare de către judecătorul delegat de preşedintele instanţei de executare, la sesizarea organului la care se află spre executare mandatul, dacă arestarea şi predarea se solicită în vederea executării pedepsei închisorii sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. (art. 81 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008).

Elemente de noutate aduse de Legea nr. 222/2008: - sesizarea instanţei competente în vederea emiterii mandatului european de arestare se face de către instanţa care a dispus asupra luării măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranţă, în faza de judecată; - sesizarea instanţei competente în vederea emiterii mandatului european de arestare se face de către

Page 111: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANA MANUELA ANA 

111

organului la care se află spre executare mandatul, în faza de executare.

Observaţii: - În cazul în care este necesară emiterea atât a unui mandat european de arestare, cât şi a unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, procedura nu va avea caracter unitar, având în vedere că sesizarea instanţei se va face de organe diferite.

B. Rejudecarea persoanei predate. Garanţia

transferării persoanei predate. Retragerea mandatului european de arestare. Preluarea persoanei solicitate

- Asigurarea rejudecării în cazul predării persoanei condamnate în lipsă este dată de autoritatea judiciară emitentă, la cererea autorităţii judiciare de executare, dispoziţiile art. 5221 C.p.p. aplicându-se în mod corespunzător.

- În cazul în care persoana solicitată care face obiectul unui mandat european de arestare, emis în scopul urmăririi penale sau al judecăţii, este resortisant sau rezident al statului membru de executare, garanţia că, în caz de condamnare, odată predată, persoana solicitată poate fi transferată în condiţiile legii în statul de cetăţenie este dată de instanţa emitentă a mandatului european de arestare.

- Mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispărut temeiurile care au justificat emiterea acestuia, dacă persoana solicitată a decedat sau dacă, persoana solicitată fiind urmărită internaţional, aceasta a fost extrădată sau predată în România.

- Preluarea persoanei solicitate se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în termenele stabilite împreună cu

Page 112: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

EXTRĂDAREA 

112

autorităţile competente ale statului membru de executare. (art. 841-844 din Legea nr. 302/2004, introduse prin Legea nr. 222/2008).

Page 113: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI ÎN SEMESTRUL I - 2008 ÎN MATERIE PENALĂ

Ilaş Constantin

procuror şef secţie judiciară la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iaşi

The analysis of cassation solutions issued by the courts is one of the most efficient means for magistrates training.

În semestrul I 2008, au fost declarate 80 de apeluri din care 35 au fost admise, 42 respinse şi 3 retrase.

Din totalul de 80 apeluri situaţia admiterii şi respingerii pe cele două judeţe este următoarea:

Împotriva hotărârilor pronunţate de către Tribunalul Iaşi au fost admise 23 apeluri, respinse 25 şi retrase 2 iar împotriva soluţiilor pronunţate de Tribunalul Vaslui 12 apeluri au fost admise, 17 respinse şi 1 retras.

Apelurile au fost admise pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Nelegalitatea hotărârilor a constat în :

- achitări greşite - încadrări juridice greşite - nulitatea absolută: nerespectarea dreptului la apărare - nelegalitatea citării

113

Page 114: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

114

Achitări greşite. Prin sentinţa penală nr. 776 din 27 noiembrie

2007 Tribunalul Iaşi l-a achitat pe inc. CIUPITU SILVIU pentru infracţiunea de luarea de mită prev. de art. 254 C.p. dosar întocmit de către D.N.A. – Serviciul Teritorial Piteşti, reţinându-se că în calitatea de ajutor şef de post în comuna Dragalina, judeţul Călăraşi a pretins şi primit de la un conducător auto suma de 200 lei pentru a nu-i aplica o sancţiune contravenţională. Dosarul a fost strămutat instanţei competente din Iaşi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cererea inculpatului.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a declarat apel ce a fost admis schimbând temeiul achitării din prevederile disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c în dispoziţiile art. 10 lit. a motivându-se că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul în exercitarea atribuţiilor de serviciu a pretins şi primit suma de 200 lei.

Prin decizia penală nr. 12 din 29 ianuarie 2008 a fost admis apelul Parchetului Tribunalului Iaşi desfiinţată sentinţa penală nr. 341 din 21 mai 2006 şi condamnat inculpatul Iftode Constantin la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 C.p.

Inculpatul în vârstă de 73 de ani i-a aplicat concubinului fiicei sale o lovitură cu o rangă în regiunea capului cauzându-i decesul. Tribunalul Iaşi îl achitase pe inculpat potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p. motivând că fapta ce i se pune în sarcina acestuia s-ar întemeia pe presupunerile a doi martori şi obiectul contondent respectiv ranga nu a fost găsit. Instanţa de apel a reaudiat 3 martori şi pe inculpat făcându-şi convingerea că este autorul omorului. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 2698 din 9 septembrie 2008.

Page 115: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

115

Încadrări juridice greşite Prin sentinţa penală nr. 38 din 23 ianuarie 2008,

Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul CĂRARE NICOLAE la 15 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 rap. la art. 175 lit. c cu aplicarea art. 73 lit. b C.p.

În fapt, s-a reţinut că la 19 martie 2007, inculpatul i-a aplicat fratelui său Cărare Vasile mai multe lovituri pe toată regiunea corpului, cu un par, cauzându-i moartea. Apelul inculpatului a fost admis şi redusă pedeapsa de la 15 ani la 11 ani închisoare.

Procurorul care a participat la judecata la fond la 23 ianuarie 2008, trebuia să constate că noua încadrare juridică este greşită şi să folosească calea de atac a apelului.

Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a fost admis prin decizia penală nr. 2127/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, casată decizia Curţii de Apel Iaşi şi menţinută hotărârea instanţei de fond respectiv a Tribunalului Vaslui. Apreciem că în cauză inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat şi nu lovituri cauzatoare de moarte deoarece s-a înarmat cu un par, a fugărit-o pe victimă, determinând-o să se ascundă într-un WC a aşteptat-o şi când a ieşit i-a aplicat mai multe lovituri pe tot corpul. Între inculpat şi victimă a avut loc o ceartă generată de înstrăinarea de către victimă a unor bunuri de la casa părintească. Decesul victimei s-a datorat unui politraumatism cu multiple echimoze, hematoame, multiple fracturi de coaste şi o plagă epicraniană.

Instanţa de apel a considerat că încadrarea juridică reţinută de Tribunalul Vaslui nu este legală dar, aflându-

Page 116: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

116

se în apelul inculpatului nu-i putea agrava situaţia în propria calea de atac.

Nulitatea absolută: nerespectarea dreptului la

apărare Prin sentinţa penală nr. 274 din 26 aprilie 2007,

Tribunalul Iaşi, i-a aplicat inculpatului BÂRDAN MIHAI o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 reţinându-se că a primit de la o persoană al cărei frate decedase, 21 fiole de morfină cu termenul expirat valorificându-le în localurile publice din municipiul Paşcani.

Morfina fusese prescrisă ca tratament pentru persoana bolnavă iar după decesul acesteia sora defunctului a încercat să o arunce numai că inculpatul s-a oferit să o preia pentru a o revinde.

Apelul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr. 4 din 10 ianuarie 2008 de către Curtea de Apel Iaşi. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul inculpatului prin decizia penală nr. 924 din 13 martie 2008 şi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Iaşi deoarece inculpatul a solicitat un termen pentru a-şi angaja apărător, nu a fost audiat şi nu i s-a asigurat dreptul la apărare motivat de faptul că nu s-a prezentat la instanţă.

Nelegalitatea citării În dosarul nr. 5062/45/2000 Tribunalul Iaşi i-a

aplicat inculpatului LĂCĂTUŞU VALENTIN câte 2 pedepse de câte 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 282 Cod penal şi două pedepse a câte 10 ani şi 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii continuate prev. de art. 215 alin. 1, 3 şi 5, C.p., aplicat un

Page 117: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

117

spor de 2 luni urmând să execute 10 ani şi 6 luni închisoare.

S-a reţinut că în calitate de administrator la o societate comercială, având specimen de semnătură în bancă, în luna martie 1999, a indus în eroare o altă societate comercială achiziţionând ţeavă în valoare de 160 milioane lei din care a achitat 30 milioane lei iar pentru diferenţa de 130 milioane lei a completat o filă CEC cu toate că ştia că nu are disponibil în cont consemnând şi un număr fals al contului de la bancă.

Folosind acelaşi procedeu a mai prejudiciat o societate comercială cu suma de 110 milioane lei.

Prin decizia penală nr. 92 din 8 martie 2001, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul inculpatului l-a achitat pentru infracţiunea prev. de art. 282 C.p. în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. şi a schimbat încadrarea juridică din art. 215 alin. 1, 3 şi 5 în art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 4 cu aplic. 41 alin. 2 C.p.

Recursul inculpatului a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 3304 din 19 iulie 2007 desfiinţată decizia penală nr. 92 din 8 martie 2001 a Curţii de Apel Iaşi şi trimis cauza spre rejudecare deoarece la instanţa de apel inculpatul nu a fost legal citat.

Inculpatul a fost citat la Stradela Canta nr. 3 în loc de nr. 13 din Iaşi.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 7 din 17.01.2008, l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunile prev. de art. 182 Cod penal înlăturat sporul de pedeapsă de 4 luni şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b şi c C.p.

Instanţa a motivat că inculpatului nu i se pot reţine infracţiunile de falsificarea de monede sau alte

Page 118: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

118

valori deoarece prin consemnarea nereală a numărului de cont din 2 bănci nu a fost plăsmuit şi nici modificat un titlu de valoare. Contrafacerea constă în confecţionarea de monede sau alte valori sau modificarea conţinutului sub aspectul valorii adevărate creându-se o aparenţă necorespunzătoare adevărului. Inculpatul a completat filele CEC consemnând un cont greşit, fără a contraface sau altera acest instrument de plată.

NETEMEINICIE

Prin sentinţa penală nr. 696 din 30 octombrie 2007 Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inc. BARGAN ION la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c C.p. reţinându-se că la 12 decembrie 2006 şi-a ucis fratele prin aplicarea unei lovituri de cuţit într-o regiune vitală a corpului.

Apelul inculpatului a fost admis şi redusă pedeapsa de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare prin decizia penală nr. 18 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi.

Tribunalul Vaslui prin sentinţa penală nr. 493 din 17 octombrie 2007 a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a condamnatului Turcu Elvis de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tentativă de tâlhărie. Condamnatul nu a respectat disp. art. 86 alin. 4 C.p. mai mult decât atât a părăsit ţara plecând în Spania.

Curtea de Apel Iaşi a admis apelul condamnatului şi respins sesizarea Biroului de Executări Penale a Tribunalului Vaslui prin decizia penală nr. 22 din 12 februarie 2008, motivând că nu se poate concluziona reaua credinţă a condamnatului „Plecarea în străinătate nu echivalează în mod automat cu sustragerea de la

Page 119: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

119

executarea obligaţiilor impuse, deoarece a demonstrat că are un loc de muncă pentru a-şi asigura existenţa”.

Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul Dobrin Ionel la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. 1 C.p. constând în aceea că i-a oferit unui subcomisar din cadrul Poliţiei de Frontieră 1000 dolari, pe lună, pentru a-i permite să comercializeze ţigări din Republica Moldova.

Apelul Serviciului Teritorial Iaşi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost respins cu toate că hotărârea era nelegală întrucât în mod nejustificat nu au fost reţinute şi dispoziţiile art. 41 alin. 2 C.p. (Decizia penală nr. 23 din 21 februarie 2008).

Recursul procurorului a fost respins prin decizia penală nr. 2717 din 10 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în schimb a fost admis cel al inculpatului reducând pedeapsa de la 2 ani la 1 an pentru art. 255 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.

Prin decizia penală nr. 33 din 25 martie 2008 Curtea de Apel Iaşi dosar nr. 10052/2000 a admis apelul peste termen formulat de către inculpatul Clapon Lucian şi redus pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni la 3 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2151, 288 şi 291 C.p. cu aplicarea art. 861 alin. 2 C.p.

Tribunalul Iaşi îi aplicase inculpatului o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru că în calitatea de agent de vânzări la S.C. ANTIBIOTICE S.A. Iaşi în perioada 6 septembrie 1999 – 21 februarie 2000, a falsificat 69 chitanţe şi însuşit 181 milioane lei.

Tribunalul Vaslui prin sentinţa penală 614 din 12.12.2007 l-a condamnat pe inc. BORŞ CĂTĂLIN la 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i C.p.

Page 120: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

120

La 30 iunie 2007 i-a aplicat victimei Petraru Dumitru o lovitură cu o bară metalică în regiunea capului cauzându-i moartea. Apelul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr. 41 din 3 aprilie 2008 prin care Curtea de Apel Iaşi i-a redus pedeapsa la 12 ani închisoare motivându-se că „inculpatul a săvârşit infracţiunea într-o stare de emoţie provocată de nişte tineri care l-au urmărit, fără a se reţine starea de provocare pentru îndeplinirea condiţiei menţionate”.

Prin sentinţa penală nr. 109 din 20.02.2008, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inc. ANTOCHI SORIN la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p.

La 26 decembrie 2006, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate Galeriu Florin o lovitură de cuţit în regiunea abdominală punându-i viaţa în pericol. Apelul inculpatului a fost respins ca fiind tardiv prin decizia penală nr. 69 a Curţii de Apel Iaşi.

Recursul inculpatului a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 2787 din 15 septembrie 2008 şi trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi întrucât greşit s-a respins apelul pe motiv de tardivitate.

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 648 din 15 octombrie 2007 i-a aplicat inculpatului Leuştean Constantin 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 183 C.p. şi 3 ani pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 – 209 lit. d, e şi g urmând să execute pedeapsa cea mai mare de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În fapt s-a reţinut că la 4 octombrie 2004 i-a aplicat victimei M.C. o lovitură, cu pumnul, în regiunea capului, victima s-a dezechilibrat, căzut pe spate,

Page 121: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

121

producându-i-se o fractură la baza craniului care a condus la decesul acesteia după două săptămâni. Profitând de starea victimei, respectiv imposibilitatea de a se apăra, i-a furat o sacoşă în care se aflau 2 sticle cu ulei de motor şi o plăcintă.

Prin decizia penală nr. 1 din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul inculpatului şi redus pedeapsa de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare. Recursul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr. 2882 din 19 septembrie 2008 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cauză procurorul care a participat la judecata în fond trebuia să declare apel sau să ceară schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de tâlhărie.

Prin sentinţa penală nr. 316 din 10 mai 2007, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inc. CIAPĂ CĂTĂLIN, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi 3 luni pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000 urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Apelul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr. 9 din 22.01.2008 a Curţii de Apel Iaşi care a desfiinţat hotărârea instanţei de fond şi dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 861 C.p.

Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 345 din 22 mai 2007, i-a aplicat inculpatei Pasat Cristina 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c şi d C.p., constând în aceea că la 20 iunie 2006, după ce a născut un copil viu, l-a ucis aruncându-l în WC-ul din curtea casei părinţilor săi. Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 10 din 10.01.2008 a redus pedeapsa de la 8 ani la 5 ani

Page 122: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

122

închisoare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 2151 din 13 iunie 3008 a admis recursul inculpatei casat în parte decizia Curţii de Apel Iaşi şi dispus executarea pedepsei de 5 ani închisoare la locul de muncă la o societate comercială cu răspundere limitată din comuna Gorban, judeţul Iaşi.

Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 289 din 13 iunie 2007 i-a aplicat inc. GHEORGHE IONUŢ 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. La 4 iunie 2006, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate Condurache Constantin o lovitură de cuţit, într-o regiune vitală a corpului punându-i viaţa în pericol.

În apelul inculpatului, Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 16 i-a redus pedeapsa de la 10 ani la 8 ani închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 747 din 30 octombrie 2006, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inc. HRINCĂ PETRONEL la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. 1 şi la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

S-a reţinut că inculpatul a pretins de la o parte vătămată 4000 dolari U.S.A. pentru a interveni la Ambasada acestei ţări în vederea obţinerii vizei de intrare în S.U.A. şi indus în eroare 5 părţi vătămate că le va trimite în acelaşi stat la burse de studii primind 892 dolari.

În apelul inculpatului Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 11 din 22 ianuarie 2008, a desfiinţat în parte hotărârea Tribunalului Iaşi şi redus pedeapsa de la 2 ani la 1 an închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi de la 3 ani şi 6 luni la 2 ani pentru înşelăciune aplicând disp. art. 81 C.p.

Page 123: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

123

Prin sentinţa penală nr. 35 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Vaslui i-a aplicat inc. MEMET DANIELA 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.

S-a reţinut că inculpatul a recrutat-o pe minora Cristea Mirabela din Bârlad, transportat-o în Spania unde a obligat-o să se prostitueze. Apelul inculpatului a fost admis de Curtea de Apel Iaşi şi redusă pedeapsa de la 3 ani la 1 an şi 6 luni închisoare prin decizia penală nr. 42 din 6 aprilie 2008.

Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 77 din 8.02.2007 i-a aplicat inculpatului M. Abu Thuria 5 ani pentru infracţiunea de participaţie improprie la tentativă de înşelăciune prev. de art. 31 alin. 2 şi 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 C.p.

S-a reţinut că în anul 1999 în calitatea de administrator al unei societăţi comerciale l-a determinat pe contabilul societăţii să întocmească o cerere de rambursare a sumei de 2 miliarde 200 milioane lei ROL cu titlu de TVA în scopul de a induce în eroare autorităţile fiscale.

Apelul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr. 43 a Curţii de Apel Iaşi şi redusă pedeapsa de la 5 ani la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C.p.

Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 432 l-a condamnat pe inculpatul BORDEIANU ION la 2 ani închisoare pentru art. 255 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 861 C.p.

La 18 noiembrie 2005, inculpatul i-a promis unui funcţionar din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi 500 EURO pentru a-i restitui nişte acte prin care ar fi cumpărat nişte maşini din străinătate. Apelul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr.

Page 124: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

124

48 din 22.04.2008 şi redus pedeapsa de la 2 ani la un an înlăturat art. 861 şi aplicat art. 81 C.p.

Tribunalul Vaslui prin sentinţa penală nr. 84 din 13.02.2008, i-a aplicat inc. NECHITA CONSTANTIN, 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.p.

S-a reţinut că la 23 iulie 2007, i-a aplicat părţii vătămate Crăciun Vasile mai multe lovituri cu un hârleţ, în regiunea capului, cauzându-i o înfundare parietală stânga ce i-a pus în primejdie viaţa. Apelul inculpatului a fost admis şi redusă pedeapsa de la 5 ani la 4 ani închisoare prin decizia penală nr. 77/2008 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin sentinţa penală nr. 37 din 17.01.2008, Tribunalul Iaşi a condamnat-o pe inc. STOENESCU MARIA la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 257 C.p. reţinându-se că în perioada 2004 – 7 ianuarie 2005, a pretins şi primit de la B.C. suma de 2000 EURO susţinând că ar avea influenţă asupra funcţionarilor de la D.A.P.P.P. Iaşi pentru atribuirea unei locuinţei A.N.L.

Apelul inculpatei a fost admis prin decizia penală nr. 79 din 19 iunie 2008, redusă pedeapsa la 2 ani, anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii şi punerea de îndată în libertate.

Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 233 din 14 mai 2008, i-a aplicat inculpatului V.M. 8 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 183 C.p., apelul a fost respins prin decizia nr. 80 a Curţii de Apel Iaşi dar, în recursul inculpatului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a redus pedeapsa la 5 ani închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 53 din 29.01.2008, Tribunalul Iaşi i-a aplicat inc. CRAP AUREL 12 ani închisoare pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174

Page 125: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

125

C.p. Apelul inculpatului a fost admis şi redusă pedeapsa la 10 ani închisoare prin decizia penală nr. 56 din 15 mai 2008.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi menţinut hotărârea instanţei de fond.

Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 608 din 1.10.2007 i-a aplicat inc. MIHNEA RADU – VASILE pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru 6 infracţiuni continuate de înşelăciune calificată constând în aceea că a încheiat 17 contracte de publicitate cu 12 societăţi comerciale încasând sume importante de bani pe care nu le-a evidenţiat în contabilitate. De asemenea, a emis mai multe file CEC către 7 societăţi comerciale pentru bunurile cumpărate fără a avea disponibil în cont cauzând un prejudiciu de peste 1 miliard de lei.

Apelul inculpatului a fost admis şi redusă pedeapsa la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861 Cod penal.

De reţinut este şi faptul că la 23 mai 2000 Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 282 – dosar nr. 7054 i-a aplicat aceluiaşi inculpat 7 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune calificată pentru că a vândut un imobil care era grevat de sarcini.

RECURSURI

În sem. I 2008, au fost declarate 409 recursuri din care 281 împotriva hotărârilor instanţelor din judeţul Iaşi şi 128 a celor din judeţul Vaslui.

Au fost admise 54 recursuri din care 34 împotriva hotărârilor pronunţate de către instanţele din judeţul Iaşi şi 20 ale celor din Vaslui retrase 29 şi respinse 326 (224 ale instanţelor din judeţul Iaşi şi 102 din judeţul Vaslui).

Page 126: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

126

Recursurile au fost admise pentru motive de

nelegalitate şi netemeinice. Nelegalitatea hotărârilor a constat în:

- achitări greşite; - încadrări juridice greşite; - minută nesemnată de către membrii completului de judecată; - recurs peste termen; - neacordarea sau diminuarea nejustificată a daunelor materiale şi morale părţilor civile; - greşita aplicare a pedepsei accesorii; - obligarea asigurătorului la despăgubiri în caz de accidente rutiere; - omisiunea instanţei de apel de a înlătura dispoziţia de suspendarea executării pedepsei; - neintroducerea în cauză a minorului ca parte civilă; - nerespectarea competenţei materiale; - nededucerea perioadei arestării preventive; - hotărâri nemotivate; - neaudierea inculpatului de către instanţa de apel. Achitări greşite

Judecătoria Bârlad prin sentinţa penală nr. 326 din 25 aprilie 2007, l-a achitat pe inc. GÂDEI SORIN, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 – 209 lit. e C.p., constând în aceea că în luna noiembrie 2005 a sustras un tub din beton proprietatea SC „AGROCOMPLEX” BÂRLAD SA.

Tubul respectiv a fost găsit într-un pârâu peste care se face accesul spre terenul proprietatea inculpatului.

Page 127: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

127

Inculpatul a fost găsit de către reprezentanţii societăţii comerciale în timp ce încerca să instaleze tubul în albia râului pentru a avea acces la terenul său. Având în vedere greutatea tubului, nu putea fi sustras decât cu ajutorul unui tractor şi s-a dovedit la urmărirea penală că inculpatul după ce s-a înţeles cu doi muncitori de la societatea susmenţionată, a sustras bunul şi tractat cu tractorul său. La instanţa de fond, un martor care declarase iniţial că l-a văzut pe inculpat în timp ce tracta tubul respectiv a revenit asupra declaraţiilor anterioare.

Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost respins de către Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 289 din 11.10.2007, motivând că probele administrate nu sunt concludente şi există un dubiu asupra vinovăţiei ce profită inculpatului.

Curtea de Apel Iaşi a respins recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, motivând că declaraţia martorului care l-a văzut pe inculpat conducând un tractor şi tractând un tub din beton pe timp de noapte, nu este suficientă pentru a înlătura prezumţia de nevinovăţie , ci „doar indicii cărora nu li se poate da valoare probatorie absolută” (decizia penală nr. 27 din 22.01.2008).

Apreciem că achitarea inculpatului este nelegală întrucât sunt suficiente probe care dovedesc că inculpatul este persoana care folosindu-se de tractorul său a sustras tubul din beton.

Inculpatul a declarat că ar fi cumpărat acel tub de la două persoane cu suma de 120 lei. Chiar şi în aceste împrejurări inculpatul trebuia să-şi dea seama că bunul respectiv nu aparţine unei persoane particulare ci societăţii comerciale pe al cărui teren se afla tubul, teren ce se învecinează cu al său.

Page 128: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

128

Judecătoria Vaslui prin sentinţa penală nr. 800 din 15 mai 2007, l-a condamnat pe inc. CIOBANU DORIN, la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 81 C.p. reţinându-se că în calitatea de agent de vânzări în perioada 2005 – 2006 a încasat suma de 5.245,38 lei de la mai mulţi clienţi, a eliberat 14 chitanţe după care întreaga sumă şi-a însuşit-o.

Apelul inculpatului a fost admis numai cu privire la latura civilă reducându-se paguba la 4.745, 38 lei prin decizia penală nr. 356 din 13 decembrie 2007 al Tribunalului Vaslui. Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 196 din 10.04.2008, a admis recursul inculpatului şi l-a achitat potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p. motivând că la dosarul cauzei, nu există nici o probă directă că inculpatul şi-a însuşit sumele încasate, deoarece casiera societăţii comerciale nu ţine nici o evidenţă contabilă asupra încasării şi primirii banilor pe bază de monetare.

Casiera Luchian Liliana a declarat că banii îi erau predaţi pe bază de monetar, la dosar fiind depuse monetarele întocmite de către inculpat dar, se motivează că nu erau semnate şi de către casierul primitor. Apreciem că nu se impunea semnarea monetarelor şi de către casieră deoarece înregistrările se efectuau pe calculator.

Prin sentinţa penală nr. 114, din 8.02.2007, Judecătoria Bârlad l-a condamnat pe inc. CĂLIN ALBERTO la 1 an închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. C.p.

S-a reţinut că la 27 mai 2006, inculpatul a condus un autovehicul prin municipiul Bârlad având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,30 gr. ‰ şi respectiv 1,25 gr. ‰.

Page 129: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

129

În cursul urmăririi penale la solicitarea inculpatului, s-a dispus efectuarea unei expertize pentru a se stabili alcoolemia printr-un calcul retroactiv şi s-a concluzionat că la orele 23,40 când a fost oprit din trafic de către organele de poliţie, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică între 1,15 – 1,30 gr. ‰ iar la orele 23,10 când a susţinut inculpatul că ar fi fost oprit din trafic ar fi avut 0,50 gr. ‰. Tribunalul Vaslui, a respins apelul inculpatului dar, Curtea de Apel Iaşi a considerat că inculpatul a fost greşit condamnat deoarece ar fi fost oprit din trafic la 23,10 când avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,50 gr. ‰ deci sub limita prevăzută de lege. Instanţa a motivat împrejurarea că 3 martori propuşi de către inculpat au declarat că ar fi fost „testat” cu alcooltestul după 30 – 40 minute de la oprirea autovehiculului condus de către inculpat şi în consecinţă, prin decizia penală nr. 131 din 11.03.2008, a dispus achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.p.

Achitarea este nelegală întrucât nu s-a stabilit că din momentul opririi inculpatului din trafic şi până la recoltarea probelor biologice ar fi consumat băuturi alcoolice. Poziţia inculpatului la urmărirea penală şi în cursul judecăţii a fost de nerecunoaşterea faptei iar în apel a solicitat redozarea pedepsei. Instanţa de recurs a luat în consideraţie depoziţiile celor 3 martori propuşi de către inculpat, declaraţii ce nu se coroborau cu celelalte probe existente la dosar şi a ajunge la concluzia că fapta constituie o abatere, reprezintă o greşită apreciere a probelor nu numai la urmărirea penală ci şi în faţa instanţelor de judecată.

Judecătoria Vaslui prin sentinţa penală nr. 395 din 27.02.2007, l-a achitat pe inc. BLĂNARIU DANIEL pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 79 alin. 1 din

Page 130: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

130

O.U.G. nr. 195/2002 în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p. penală existând o îndoială cu privire la gradul de alcoolemie avut de către inculpat.

La 27 octombrie 2004, orele 12,00 organele de poliţie l-au găsit pe inculpat cu autovehiculul răsturnat într-un şanţ iar ocupantul din dreapta suferind leziuni minore, nu a depus plângere organelor de poliţie.

Fiind testat cu alcooltestul, s-a stabilit o valoare de o,68 mg./l alcool pur în aer expirat şi la orele 15,30 I s-a recoltat prima probă rezultând 1,50 gr. ‰ iar după o oră 1,35 gr. ‰ (probă ce nu a fost consemnată în buletinul de examinare clinică).

Singura probă era că în condica de tratament au fost văzute 2 fiole de ser fiziologic fapt pentru care s-a efectuat o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei luându-se în calcul orele 11,30 – 12,00 şi concluzia a fost că inculpatul avea în sânge între 2,05-2,15 gr. ‰.

Inculpatul a declarat că în dimineaţa respectivă a consumat 300 ml. ţuică recunoaştere confirmată de către un martor cu care a consumat băuturile alcoolice. De asemenea, 4 martori au declarat că accidentul a avut loc între orele 11,00 – 11,30. La instanţa de judecată s-a efectuat o nouă expertiză concluzionându-se că la orele 11,00-11,30 inculpatul avea 0,65 – 0,80 gr. ‰. Instanţa a motivat că nu s-a dovedit cu certitudine săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 79 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 şi trebuie aplicat principiul in dubio pro reo ce profită inculpatului.

Apelul procurorului a fost respins de Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 308 din 25.10.2007 pentru că inculpatului i s-a recoltat o singură probă ora producerii accidentului a fost reţinută eronat de urmărirea penală şi de instanţa de fond şi recursul Parchetului de pe

Page 131: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

131

lângă Tribunalul Vaslui a fost respins prin decizia penală nr. 156 din 25.03.2008 de către Curtea de Apel Iaşi.

Judecătoria Bârlad prin sentinţa penală nr. 179 din 28.02.2007, i-a aplicat inc. STAVĂR CONSTANTIN 1 an închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 208 – 209 alin. 1 lit. i cu aplic. art. 37 lit. a C.p., constând în faptul că la 21.11.2005 a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate M.M. şi i-a sustras 300 lei. La faţa locului au fost identificate şi ridicate mai multe urme papilare, constatându-se că unele dintre acestea aparţineau inculpatului.

Partea vătămată a reclamat şi furtul unor bijuterii, sustrase de către un minor în vârstă de 11 ani fapt pentru care procurorul a disjuns cauza. Inculpatul este recidivist, condamnat la 6 ani pentru o infracţiune de tâlhărie calificată şi la data săvârşirii infracţiunii era liberat condiţionat.

Hotărârea instanţei de fond a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad deoarece instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra liberării condiţionate.

Apelul a fost admis de către Tribunalul Vaslui care prin decizia penală nr. 221 din 14.07.2007 a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 777 zile.

Recursul inculpatului a fost admis şi achitat potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c motivat de faptul că „cercetarea la urmărirea penală şi în faza de judecată a fost lapidară fiind susţinută vinovăţia inculpatului pe susţinerea părţii vătămate şi împrejurarea că i-a restituit suma de 300 RON.

Referitor la concluziile constatării tehnico-ştiinţifice privind urmele papilare prelevate la faţa locului la 3 martie 2006, sunt singura probă şi “ulterior nu a mai fost administrată nici o probă care să plaseze prezenţa

Page 132: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

132

inculpatului la domiciliul părţii vătămate în ziua respectivă (decizia penală nr. 67 din 5.02.2008).

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa penală nr. 2651 din 26 mai 2005 a condamnat-o pe inc. SURU CRISTINA, la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 288 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin.2 şi 3 ani închisoare pentru art. 26 rap. la art. 215 alin. 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. şi 81 C.p.

S-a reţinut că în calitatea de asistent medical la un dispensar studenţesc din Iaşi a falsificat 41 adeverinţe medicale pentru 15 studenţi pentru a le facilita repetarea anului de învăţământ cauzându-se un prejudiciu de 207.209,128 lei.

Studenţilor li s-au aplicat o pedeapsă rezultantă de câte 1 an şi 6 luni cu aplic. art. 81 C.p.

Prin decizia penală nr. 21 din 23.01.2007, Tribunalul Iaşi a admis apelurile celor 15 studenţi şi dispus achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C.p.p. aplicând sancţiunea administrativă a amenzii de câte 500 lei pentru fiecare din faptele comise.

Aplicarea unei amenzi administrative pentru fiecare faptă în parte este nelegală întrucât pentru întreaga activitate infracţională inculpatului i se aplică o singură sancţiune, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a fost admis prin decizia penală nr. 84 din 12.02.2008 aplicând fiecărui inculpat câte o amendă administrativă pentru toate infracţiunile.

Judecătoria Paşcani, prin sentinţa penală nr. 1189 din 3 iulie 2006 l-a condamnat pe inc. RUSU NELU la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 – 209 lit. g şi i cu aplic. art. 37 lit. a, revocat o pedeapsă de 3 ani urmând să execute 3 ani şi 6 luni. Prin aceeaşi hotărâre coinculpatul Moroşanu Reso a fost achitat potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.

Page 133: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

133

10 lit. c C.p.p., pentru complicitate la furt calificat. S-a reţinut că inculpatul Rusu Nelu fiind ajutat de către coinculpatul M.R. au furat din curtea părţii vătămate un abric. Apelul procurorului a fost respins de către Tribunalul Iaşi prin decizia penală nr. 97 din 3 iulie 2006, cu privire la achitarea complicelui dar, l-a admis în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Rusu Nelu, revocat 3 ani închisoare şi aplicat un spor de 1 an urmând să execute 4 ani închisoare.

Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a fost respins de către Curtea de Apel reţinând că inc. M.R. l-a ajutat pe Rusu Nelu să transporte abricul fără a-şi da seama că provine din furt.

De menţionat este faptul că, acest inculpat a recunoscut la urmărirea penală că l-a ajutat pe autorul faptei în sensul că a stat de pază şi apoi a chemat un taxi şi mai mult decât atât au vândut bunul şi beneficiat de o parte din bani. Instanţa a înlăturat această probă având în vedere revenirea autorului infracţiunii care a declarat că a sustras singur bunul respectiv pe care practic nu-l putea transporta de unul singur.

Prin sentinţa penală nr. 215 din 5 martie 2007, Curtea de Apel Iaşi a admis cererea de revizuire a condamnatului COSTICĂ TRAIAN împotriva sentinţei penale nr. 7666 din 4 mai 1998 a Judecătoriei Paşcani şi l-a achitat pe inculpat în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p. pentru infr. prev. de art. 182 alin. 1 C.p. Tribunalul Iaşi a respins apelurile procurorului şi părţii civile prin decizia penală nr. 528 din 14.11.2007 motivând că declaraţiile celor 3 martore care au stat la baza condamnării inculpatului nu au fost conforme cu realitatea iar una dintre ele a revenit asupra declaraţiilor anterioare. La 4 mai 1998, Judecătoria Paşcani, a respins cererea de revizuire a condamnatului

Page 134: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

134

dar, Tribunalul Iaşi a admis-o în principiu şi trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Paşcani care a respins-o prin sentinţa penală nr. 1810 din 13 noiembrie 2004. Tribunalul Iaşi a admis cererea în principiu pentru a doua oară a respins-o din nou.

Între timp, Costică Traian a solicitat efectuarea de cercetări faţă de doi martori pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă faţă de care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

În aceste împrejurări recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a fost respins prin decizia penală nr. 257 din 8 mai 2008 menţinându-se hotărârile anterioare de achitare a inculpatului.

Judecătoria Hârlău prin sent. pen. nr. 465 din 19 iunie 2006, i-a aplicat inc. ZARZU VIRGIL o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 C.p.

În apelul inculpatului Tribunalul Iaşi prin decizia penală nr. 491 din 29 octombrie 2007, l-a achitat pe inculpat în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p.

S-a reţinut că la 3 ianuarie 2003, inculpatul circula cu o viteză neadecvată condiţiilor meteorologice, în sensul că fiind viscol şi partea carosabilă acoperită cu zăpadă de până la 1 metru, a pătruns pe contrasens şi intrat în coliziune cu autovehiculul părţii vătămate Şerban Dumitru care circula regulamentar cauzându-i leziuni de 90 zile de îngrijiri medicale iar ocupantului din dreapta de 180 zile de îngrijiri medicale.

Au fost efectuate mai multe expertize în cursul cercetării judecătoreşti şi s-a concluzionat că nu s-ar fi putut stabili poziţia concretă a celor două autovehicule datorită condiţiilor meteo şi a zăpezii abundente pe

Page 135: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

135

carosabil. S-a mai motivat că procesul verbal de cercetare la faţa locului a fost întrerupt şi întocmit ulterior fără a preciza “cum se circula la acea dată” datorită stratului de zăpadă de 90 cm. Recursul Parchetului Tribunalului Iaşi a fost respins cu toate că existau probe evidente administrate la urmărirea penală referitoare la culpa inculpatului.

Prin sentinţa penală nr. 5124 din 11.11.2005, Judecătoria Iaşi i-a achitat, parţial, pe inc. HRIŢAC MARCEL şi alţii pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 C.p., art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 18 din Legea 78/2000.

În calea de atac, procurorul a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la achitarea inculpatului sub aspectul nelegalităţii în sensul că nu au fost interpretate probele în mod corespunzător şi sub aspectul netemeiniciei faţă de pedepsele de câte 1 an cu suspendarea executării pedepsei.

Apelurile procurorilor şi ale inculpatului au fost respinse prin decizia penală nr. 347 din 5 iulie 2007 a Tribunalului Iaşi.

Curtea de Apel Iaşi a admis recursurile pentru că instanţa de apel a confirmat hotărârea instanţei de fond fără a analiza şi argumenta motivele invocate în calea de atac încălcând dispoziţiile art. 6 ale Curţii Europene a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului.

Potrivit dispoziţiilor susmenţionate instanţa trebuie să examineze cererile formulate de către părţi, problemele esenţiale şi să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază deciziile.

Judecătoria Bârlad, l-a achitat pe inc. IBĂNESCU CONSTANTIN prin sentinţa penală nr. 774 din 5 noiembrie 2007 pentru infr. prev. de art. 87 alin. 5 din

Page 136: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

136

O.U.G nr. 195/2002 în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., deoarece inculpatul a fost testat cu o fiolă şi nu cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic. Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost respins prin decizia penală nr. 16 din 23 ianuarie 2008. Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost admis de Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 234 din 23.04.2008 şi hotărât achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 181 C.p.

Instanţa de recurs a reţinut că fapta de a refuza recoltarea probelor biologice există deoarece legiuitorul sancţionează simplul refuz al conducătorului auto de a-i permite organului competent să-i stabilească alcoolemia indiferent de gradul îmbibaţiei alcoolice.

Infracţiunea subzistă chiar dacă ulterior săvârşirii acesteia s-a constatat că cel în cauză nu a consumat băuturi alcoolice. Infracţiunea presupune o situaţie premisă, o dispoziţie dată de organul competent, în temeiul legii, pentru recoltarea probelor biologice, iar sustragerea constă în refuzul de a se supune acestei dispoziţii legale.

Prin sentinţa penală nr. 584 din 2.10.2006, Judecătoria Hârlău l-a condamnat pe inc. IORDĂCHEL VASILE, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru 3 infracţiuni de furt calificat şi achitat parţial IORDĂCHEL IOAN pentru o infracţiune de furt calificat apreciindu-se că nu a participat la săvârşirea infracţiunii prin care au sustras bunurile părţii civile.

La locuinţa inculpatului s-au găsit bunurile sustrase de la restaurantul „Pescăria Deleni”.

Tribunalul Iaşi, în apelul inculpaţilor l-a achitat pe Iordăchel Vasile şi Iordăchel Ioan pentru un furt calificat în dauna părţii vătămate Coşofreţ Constantin, menţinând celelalte dispoziţii ale instanţei de fond.

Page 137: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

137

Recursul procurorului a fost admis în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile art. 64 lit. c C.p., menţinându-se hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa penală nr. 2865 din 5 octombrie 2007, Judecătoria Iaşi l-a achitat pe inc. IOAN IONUŢ, pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p. La data de 15 septembrie 2004, inculpatul i-a sustras părţii vătămate Lavric Adina suma de 7.400.000 lei.

La faţa locului s-au prelevat urmele papilare ale inculpatului de pe biblioteca din locuinţa părţii vătămate unde inculpatul a consumat băuturi alcoolice. La aceasta s-a mai stabilit prin declaraţiile a doi martori că inculpatul a sustras banii. Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi a fost respins aceeaşi soluţie fiind adoptată şi de către Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 398 din 22 iulie 2008 considerând că nu sunt probe suficiente pentru a stabili că inculpatul este autorul faptei şi mai mult decât atât ar exista un dubiu ce profită acestuia.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa penală nr. 1655 din 31.03.2005 le-a aplicat inculpaţilor A.I. şi alţii pedepse între 5 luni şi 3 ani închisoare cu suspendarea acestora pentru că prin falsificarea actelor unor societăţi au încheiat contracte de telefonie mobilă pentru a beneficia de preţuri reduse la cumpărarea telefoanelor respective infracţiuni prev. de disp. art. 215 alin. 2 ş 3 şi art. 290 C.p. Prin aceeaşi hotărâre un inculpat a fost achitat pentru complicitatea la infracţiunile menţionate mai sus în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. şi pe toţi inculpaţii pentru infracţiunea prev. de art. 323 C.p.

Page 138: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

138

Tribunalul Iaşi a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi ale inculpaţilor, în parte, în sensul că le-a descontopit pedepsele şi redus menţinând soluţia de achitarea parţială.

Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a fost admis, majorate pedepsele pentru infracţiunile continuate de înşelăciune şi condamnaţi pentru infr. prev. de art. 323 alin. 1 şi 2 cu suspendarea executării pedepsei. De asemenea, a fost condamnat şi inculpatul P.D. pentru complicitatea la aceste infracţiuni.

Încadrări juridice greşite Prin sentinţa penală nr. 2764 din 11.11.2006,

Judecătoria Timişoara a încetat procesul penal faţă de inculpaţii B.C. şi alţii pentru săvârşirea infr. prev. de art. 181 alin. 1 C.p. prin schimbarea încadrării juridice din art. 182 alin. 1 C.p. în temeiul disp. art. 10 lit. h C.p.p.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara i-a trimis în judecată pe cei doi inculpaţi pentru că la 19 februarie 2001, au agresat-o pe partea vătămată Radu Marian cauzându-i fracturarea a 4 dinţi frontali. În cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a revenit asupra retragerii plângerii motivând, printr-o scrisoare transmisă din Spania că a fost nevoită să-şi retragă plângerea fiind ameninţată de către inculpaţi.

Instanţa a apreciat că revenirea părţii vătămate asupra plângerii nu poate produce efecte juridice deoarece scrisoarea transmisă din Spania nu a fost dată sub ameninţare. Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi al părţii vătămate au fost respinse de Tribunalul Vaslui (urmare a strămutării cauzei) motivând că fracturarea mai multor dinţi nu reprezintă o sluţire „aşa cum nici literar nu înseamnă om

Page 139: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

139

pocit, slut, urât, în condiţiile în care prin protezare, prejudiciul estetic dispare în totalitate”.

Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost respins prin decizia penală nr. 171 din 1.04.2008, motivând că la data examinării victimei prezenta şi alte lucrări protetice care nu au legătură cu agresiunea dar este susţinută încadrarea juridică în dispoziţiile art. 181 C.p. Instanţa de recurs mai motivează că prejudiciul estetic de neînlăturat ar fi existat în situaţia în care partea vătămată ar fi o persoană cu anumită ocupaţie, ce impune o anumită fizionomie, o anumită imagine, o persoană care să fi avut o dantură perfectă iar lucrarea protetică ar afecta trăsăturile fizionomiei. Practica instanţelor din raza de competenţă a Curţii de Apel Iaşi este în general unitară în această materie în sensul că, în situaţia în care părţii vătămate i-au fost expulzaţi cel puţin 2 dinţi din faţă, fapta întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 182 alin. 1 C.p.

Minută nesemnată de către membrii

completului de judecată Prin sentinţa penală nr. 1718 din 5 aprilie 2005,

Judecătoria Iaşi, dosar nr. 19774/2003 i-a condamnat pe inc. CRUDU COSTEL şi alţii la diferite pedepse rezultante pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 217 alin. 1 C.p., 321 alin. 1 şi 192 alin. 2 C.p., reţinându-se că la 27.04.2003 înarmaţi cu corpuri contondente au lovit mai multe părţi vătămate ce se aflau într-un loc public, distrus bunuri şi tulburat liniştea publicului.

Instanţa de fond, a hotărât achitarea celor 3 inculpaţi pentru săvârşirea infr. prev. de art. 192 alin. 2 C.p. şi interzis toate drepturile prevăzute de art. 64 C.p. Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi a fost

Page 140: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

140

admis de Tribunalul Iaşi în parte în sensul că au fost aplicate inculpaţilor numai prevederile art. 64 lit. a, b şi c. Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a fost admis deoarece minuta deciziei nr. 222 din 3 mai 2007 a Tribunalului Iaşi era semnată de un singur judecător contrar disp. art. 309 C.p.p.

Recurs peste termen Judecătoria Răducăneni prin sentinţa penală nr.

170 din 23 mai 2007, i-a aplicat inculpatului AFILIPOAIE GHEORGHE o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208 – 209 lit. a, g şi i şi 192 alin. 2 C.p.

S-a reţinut că la 30.01.2006, fiind însoţit de un alt coinculpat au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate de unde au sustras 60 litri de vin. Apelul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr. 519 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Iaşi ca fiind tardiv. Inculpatul a declarat apelul în 10 zile de la data începerii executării pedepsei iar condiţiile prevăzute de art. 365 alin. 1 C.p.p. erau îndeplinite în sensul că lipsise la toate termenele de judecată. Inculpatul a fost arestat de I.P.J. Harghita la 19 iulie 2007 şi apelul l-a declarat la 29 iulie 2007 şi nu la 7 august 2007, cum greşit a reţinut instanţa de apel. Pentru aceste considerente Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 62 din 5.02.2008 a admis recursul inculpatului casat decizia Tribunalului Iaşi şi trimis cauza spre rejudecare.

Neacordarea sau diminuarea nejustificată a daunelor materiale şi morale părţilor civile

Prin sentinţa penală nr. 1502 din 1.10.2007 Judecătoria Vaslui i-a aplicat inc. MIHALCEA MIHAI, 8

Page 141: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

141

luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. 2 cu aplic. art. 73 lit. b şi 81 C.p.

S-a reţinut că la 12 iulie 2006, inculpatul fiind provocat de partea vătămată Păduraru Benone i-a aplicat mai multe lovituri cu o coasă în regiunea braţului stâng secţionându-i artera axială şi nervul radial, leziuni ce au necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale şi o incapacitate de muncă de 50 %.

Spitalul de Urgenţe Sf. Ioan din Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 9.627.000 lei iar instanţele au acordat daune în sumă de 4.813 lei către Spitalul Sf. Treime Iaşi, prin urmare către o altă unitate spitalicească decât cea care s-a constituit parte civilă.

Prin sentinţa penală nr. 621 din 20.09.2007, Judecătoria Bârlad l-a condamnat pe inc. CHIOSA GHEORGHE la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. 2 şi 208 – 209 lit. g şi i cu aplic. art. 37 lit. a C.p. şi obligat către cele 3 părţi civile la despăgubiri.

S-a reţinut că inculpatul a pătruns prin efracţie în curţile celor 3 părţi vătămate, sustras mai multe bunuri, o parte fiind comercializate iar altele găsindu-se la locuinţa sa.

Apelul inculpatului a fost respins de Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 324 din 21.11.2007 dar a fost admis al unei părţi civile obligându-l pe inculpat la 9.544 lei reprezentând daunele aduse imobilului şi la 6.500 lei reprezentând contravaloarea unor bijuterii pretinse a fi sustrase şi la 10.000 lei reprezentând daune morale.

Partea civilă a susţinut că inculpatul a lăsat geamurile deschise de la apartament şi datorită frigului instalaţia de încălzit a îngheţat, caloriferele s-au spart, inundat şi deteriorat apartamentul.

Page 142: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

142

Recursul inculpatului a fost admis pe motiv că greşit a fost obligat la 6.500 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor, deoarece din probele existente la dosar s-a stabilit că bijuteriile sustrase nu erau veritabile şi în consecinţă Curtea de Apel Iaşi l-a exonerat pe inculpat la plata acestei sume prin decizia penală nr. 129 din 7.03.2008.

Judecătoria Vaslui prin sentinţa penală nr. 167 din 30.01.2007 l-a condamnat pe inc. COZMA NECULAI la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru infracţiunea de distrugere prin incendiere şi obligat la despăgubiri civile în valoare de 4.032 lei reprezentând contravaloarea a 12 tone lucernă şi cherestea distruse.

Apelul inculpatului a fost admis de Tribunalul Vaslui, desfiinţat hotărârea în latura civilă, reducând cuantumul despăgubirilor la 3.292 lei. Recursul părţii civile a fost admis prin decizia penală nr. 30 din 22.01.2008, casată decizia Tribunalului Vaslui nr. 216 din 14.06.2007 şi menţinută hotărârea instanţei de fond.

Judecătoria Paşcani, prin sentinţa penală nr. 173 din 19.02.2007 l-a condamnat pe inc. MIHU IULIAN, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 178 alin. 1 şi 2 şi la 2 ani pentru art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. urmând să execute 3 ani cu suspendarea sub supraveghere. Inculpatul a fost obligat către părţile civile la 2000 RON cu titlu de daune materiale şi 8000 RON daune morale. Instanţa de fond a respins acţiunea părţilor civile cu privire la acordarea despăgubirilor morale. Apelurile inculpatului şi părţilor civile au fost admise de Tribunalul Iaşi care prin decizia penală nr. 323 din 21.06.2007 a desfiinţat hotărârea instanţei de fond şi trimis cauza spre rejudecare.

Page 143: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

143

În recursurile părţilor civile, Curtea de Apel Iaşi prin decizia nr. 32 din 24.01.2008, le-a admis căile de atac, acordat daune morale, şi obligat inculpatul la cheltuielile de spitalizare a victimelor.

Judecătoria Iaşi, l-a condamnat pe inc. AVRAM STOICA la 2 pedepse a câte 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 184 alin. 2 şi 3 prin sentinţa penală nr. 4.873 din 21.11.2006 cu aplic. art. 81 C.p. A mai fost obligat inculpatul la plata a câte 50.000 lei către trei părţi civile cu titlu de daune morale.

S-a reţinut că la 30.10.2004, circulând cu viteză excesivă a pierdut controlul volanului pătruns pe contrasens, acroşând un autovehicul care circula regulamentar din sens opus accidentând grav persoanele care se aflau în acel autovehicul.

Apelurile părţilor civile au fost admise în sensul reducerii cuantumului daunelor morale de la 50.000 lei la 20.000 lei de Tribunalul Iaşi prin decizia penală nr. 332 din 21.06.2007.

Părţile civile au declarat recurs ce le-a fost admis prin decizia penală nr. 79 din 12.02.2008 a Curţii de Apel Iaşi în sensul că daunele morale au fost majorate de la 20.000 lei la 60.000 lei.

Judecătoria Iaşi prin sent. pen. nr. 1412 din 15.05.2007, le-a aplicat inculpaţilor CIOBOTARU PETRU şi CORUŢĂ MARIUS câte 5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b şi c şi obligaţi la plata sumei de 1.300 lei către partea civilă şi aplicat disp. art. 64 lit. a – c C.p.

Tribunalul Iaşi a admis în parte apelurile inculpaţilor prin decizia penală nr. 552 din 30.11.2007 în sensul că a redus pedeapsa de la 5 la 4 ani şi înlăturat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a şi c C.p.

Page 144: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

144

Recursurile inculpaţilor au fost admise în sensul că prin dec. pen. nr. 176 din 3.04.2008 Curtea de Apel Iaşi a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate Pârvu Paul, era recuperat.

Greşita aplicare a pedepsei accesorii

Judecătoria Paşcani prin sentinţa penală nr. 199 din 26.02.2007, le-a aplicat inculpaţilor ALEXĂNDROAIE CLAUDIU şi ANIŢOAIEI IOAN câte 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a, b şi c cu aplic. art. 75 lit. c şi 37 lit. a şi b C.p. precum şi pedeapsa accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, c şi e C.p.

Tribunalul Iaşi, prin decizia penală nr. 501 din 30.10.2007 a respins apelul inculpatului, recursul fiind admis de Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 130 din 11.03.2008 înlăturând disp. art. 64 lit. c şi e C.p. deoarece interzicând în mod automat şi independent de natura infracţiunii ce a determinat condamnarea inculpaţilor, constituie o încălcare a drepturilor consfinţite de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa penală nr. 55 din 22.02.2007, Judecătoria Huşi a aplicat inc. RĂDOI PETRU, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 290 C.p., 42 din Legea 82/1991 şi art. 13 din Legea 87/1994 anulată o suspendare a executării pedepsei de 3 ani şi 4 luni urmând să execute 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi c C.p.

Apelul inculpatului a fost admis numai în ceea ce priveşte latura civilă. În recurs Curtea de Apel Iaşi a desfiinţat decizia 259/A din 13 septembrie 2007 a

Page 145: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

145

Tribunalului Vaslui şi sentinţa penală nr. 55 din 22.02.2007 a Judecătoriei Huşi dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 86/2 şi înlăturat dispoziţiile prev. de art. 64 lit. c şi e C.p.

Obligarea asigurătorului la despăgubiri în caz de accidente rutiere

Prin sentinţa penală nr. 5406 din 22.12.2006, Judecătoria Iaşi a condamnat-o pe inc. BENCHEA MARIA, la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 184 alin. 1, 2 şi 4 cu aplic. art. 81 C.p. şi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare către două unităţi spitaliceşti din Iaşi, unde au fost internate victimele şi către Serviciul de Ambulanţă Iaşi. Apelul inculpatei a fost respins prin decizia penală nr. 324 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi.

În recurs Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 83 din 12.02.2008 a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către unităţile spitaliceşti dispunând ca aceste cheltuieli să fie acordate de către asigurătorul S.C. „OMNIASIG” S.A. deoarece obligaţia de desdăunare este în sarcina asigurătorului potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.

Potrivit acestor dispoziţii, care instituie asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru paguba produsă prin accidente de autovehicule “persoanele fizice şi cele juridice care deţin autovehiculele supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României”.

Mai mult decât atât, art. 51 din aceeaşi lege prevede că despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

Page 146: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

146

Prin urmare în materia asigurărilor răspunzător pentru producerea accidentului şi acordarea de despăgubiri nu este persoana ci autovehiculul asigurat.

Omisiunea instanţei de apel de a înlătura dispoziţia de suspendarea executării pedepsei

Judecătoria Iaşi prin sentinţa penală nr. 1491 din 22.05.2007 l-a condamnat pe inc. Bărbulescu Răzvan la 1 an şi 6 luni pentru infr. prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p. pentru că la 18.01.2006 a condus un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

Apelul inculpatului a fost admis ca fiind declarat peste termen potrivit art. 365 C.p.p. şi trimis cauza spre rejudecare.

După rejudecare inculpatului i s-a aplicat aceeaşi pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Inculpatul a declarat apel criticând hotărârea instanţei de fond că nu a fost legal citat, apel admis de Tribunalul Iaşi care a dispus suspendarea executării pedepsei, dar, a omis să se pronunţe asupra formelor de executare respectiv asupra mandatului de executarea pedepsei emis de către Judecătoria Iaşi (decizia penală nr. 11 din 16.01.2008).

Curtea de Apel Iaşi a admis recursul inculpatului şi anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 1491 din 22.05.2007 de către instanţa de fond.

Neintroducerea în cauză a minorului ca parte civilă;

Judecătoria Paşcani prin sentinţa penală nr. 629 din 24.10.2007 i-a aplicat inc. SCUTARIU IOAN, 1 an închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 178 alin. 2 şi 5 cu aplic. art. 811 C.p.

Page 147: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

147

S-a reţinut că la 21.04.2006, circulând din direcţia Tg.-Frumos – Roman a pătruns pe contrasens intrând în coliziune cu un alt autovehicul care circula regulamentar şi în urma impactului i-a decedat soţia şi un fiu.

Recursul minorei Scutariu Ana, prin bunicii săi, a fost admis prin decizia penală nr. 329 din 10 iulie 2008 deoarece aceasta trebuia introdusă în cauză ceea ce nu au făcut nici organele de urmărire penală şi nici instanţele de fond şi apel.

Nerespectarea competenţei materiale

Prin sentinţa penală nr. 154 din 26.03.2007 Judecătoria Hârlău a schimbat încadrarea juridică din art. 182 alin. 1 în infr. prev. de art. 182 alin. 2 C.p. şi condamnat pe inc. CAZACU NECULAI la 2 ani închisoare cu aplic. art. 81 C.p.

S-a reţinut că la 20.04.2003, i-a aplicat unchiului său mai multe lovituri cu un ciomag şi după ce acesta a căzut la pământ a continuat să-l lovească peste cap, torace şi mâini punându-i viaţa în pericol.

Apelul părţii vătămate a fost admis de Tribunalul Iaşi prin decizia penală nr. 17 din 18.01.2008 şi schimbată încadrarea juridică din art. 182 alin. 2 în art. 20 rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p.

Nelegalitatea constă în faptul că Tribunalul Iaşi a admis apelul, schimbat încadrarea juridică şi trimis cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe, soluţie ce nu este prevăzută în art. 379 pct. 1 şi 2 C.p.p.

Potrivit art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p., instanţa trebuia să desfiinţeze sentinţa primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre să procedeze potrivit art. 345 şi următorii C.p.p. la judecata în fond. Recursul inculpatului a fost admis de Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 290 şi trimisă cauza pentru continuarea judecării apelului.

Page 148: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

148

Nededucerea perioadei arestării preventive

Prin decizia penală nr. 277 din 15.05.2008 a fost admis recursul inculpatului RUSU GIGEL împotriva deciziei penale nr. 350 din 13.12.2007 a Tribunalului Vaslui şi a sentinţei penale nr. 366 din 15.05.2007 a Judecătoriei Bârlad şi înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c C.p. (drepturi de a ocupa o profesie sau funcţie de natura acelea de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii).

Or, la data săvârşirii infracţiunii de furt calificat inculpatul nu s-a folosit de vreo profesie sau funcţie pentru a comite faptele.

Prin decizia penală nr. 376 din 27 iunie 2008, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul inc. BĂRNUŞCĂ GABRIEL şi înlăturat disp. art. 64 lit. c C.p.p., inculpatul fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de uciderea din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.p. la 1 an şi 2 luni închisoare de Judecătoria Iaşi prin decizia penală nr. 5272 din 15.12.2006 şi revocat o suspendare de 1 an şi 8 luni închisoare urmând să execute 2 ani şi 10 luni închisoare.

S-a reţinut că la 31.01.2005, a accidentat-o mortal pe victima Hrib Maria pe trecerea de pietoni. Apelul inculpatului a fost respins de Tribunalul Iaşi prin decizia penală nr. 353 din 10 iulie 2007, în schimb a fost admis recursul acestuia pentru că din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni nu a fost dedusă perioada arestării preventive de la 5 decembrie 2001 la 2 martie 2002.

Hotărâri nemotivate

Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 235 din 17.04.2008, a admis recursul Asociaţiei de proprietari Canta nr. 8 şi a ale altor 5 asociaţii pentru că Tribunalul

Page 149: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

149

Iaşi când a judecat apelul nu a examinat toate motivele părţilor civile contrar disp. art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p. pronunţând decizia nr. 419 din 28 septembrie 2007 ca nelegală.

Prin decizia penală nr. 266 a Curţii de Apel Iaşi a fost admis recursul Statului Român reprezentat prin ANAF Bucureşti şi desfiinţată decizia penală nr. 62 din 27.03.2008 a Tribunalului Vaslui deoarece instanţa de apel s-a pronunţat numai cu privire la apelul inculpatului Decebal Nelu deşi în considerentele deciziei se reţine „apelul părţii civile este fondat urmând a fi admis”. Neexistând o unitate între expunere şi dispozitivul hotărârii au fost încălcate disp. art. 383 C.p.p.

Neaudierea inculpatului de către instanţa de apel. Judecătoria Bârlad prin sentinţa penală nr. 2188

din 18.12.2006 i-a condamnat pe inc. POPESCU MAGDA şi DUMITRU MIHAI la câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 alin. 2 C.p., pedepse ce au fost constatate ca fiind graţiate.

În fapt s-a reţinut, că inculpaţii în calitatea de medici la Spitalul de Adulţi Bârlad nu au acordat asistenţă medicală corespunzătoare victimei Nistor Elena la naştere, mamă a 4 copiii minori, cauzându-i decesul acesteia.

În apel, Tribunalul Vaslui, a achitat-o pe inc. Popescu Magda motivându-se că nu ar exista raport de cauzalitate între decesul victimei şi neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi menţinută hotărârea instanţei de fond privind pe inc. Dumitru Mihai.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpaţii au declarat recurs, ce a fost admis de Curtea de Apel Iaşi prin decizia penală nr. 375 din 27.06.2008 pentru că Tribunalul Vaslui ca instanţă de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele de fapt şi drept

Page 150: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

150

urmând aceleaşi reguli de procedură ca în faţa primei instanţe.

Mai mult decât atât, deşi instanţa de apel a administrat noi probe, nu a procedat la ascultarea inculpaţilor şi audierea acestora „în faţa primei instanţe audierea nu dispensează instanţa de apel de obligaţia de a-i audia nemijlocit, neîndeplinind exigenţele unui proces echitabil”.

NETEMEINICIE Prin decizia penală nr. 206 din 10.04.2008 au fost

admise recursurile inculpaţilor OPREA PETRACHE şi TURCU BENONE şi redusă pedeapsa de 2 ani şi 6 luni pentru infracţiunea prev. de art. 248 alin. 1 C.p. aplicată de Judecătoria Bârlad prin sentinţa penală 1745 din 3.11.2005 şi constatat că este graţiată potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2000.

Pentru infr. prev. de art. 248 şi art. 97 şi 98 din Legea nr. 26/1996 s-a dispus suspendarea executării pedepsei conform disp. art. 81 C.p.

Judecătoria Iaşi l-a condamnat pe inc. O.P. prin sentinţa penală nr. 8158 din 19.04.2007 la 1 an închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 79 alin. 4 din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b C.p., pentru că la 14.11.2005 fiind surprins conducând un autovehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice a pierdut controlul volanului intrat în coliziune cu un alt autovehicul şi apoi a refuzat să i se recolteze probele biologice.

Apelul inculpatului a fost respins de Tribunalul Iaşi dar, i-a fost admis recursul fiindu-i redusă pedeapsa de la 1 an la 6 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 589 din 18.12.2002, Judecătoria Răducăneni, i-a aplicat inc. ILIE RELU 600

Page 151: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

ILAŞ  CONSTANTIN 

151

lei amendă pentru infr. prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 întrucât a condus un autovehicul pe drumurile publice după ce permisul îi fusese suspendat. Recursul inculpatului a fost admis de Curtea de Apel Iaşi şi l-a achitat pe inculpat potrivit art. 181 C.p. aplicându-i amendă administrativă în sumă de 500 lei.

Prin sentinţa penală nr. 1684 din 7.11.2007, Judecătoria Iaşi, i-a aplicat inc. CIOLAN MANUELA, 1 an închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 2151 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. la un prejudiciu de 61 milioane lei în dauna unei asociaţii de locatari.

Recursul inculpatei a fost admis, dispunându-se suspendarea executării pedepsei.

Curtea de Apel Iaşi a admis recursul inculpatului Burghelea Aurel prin decizia penală nr. 279 din 15.05.2008 şi l-a achitat pentru săvârşirea infr. prev. de art. 271 C.p. şi aplicat sancţiunea administrativă a amenzii considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Prin decizia penală nr. 308 din 29.05.2008, au fost admise recursurile inculpaţilor B.G. şi I.A. desfiinţate soluţiile instanţelor de fond şi apel şi redus pedeapsa de la 10 luni închisoare la 4 luni închisoare cu aplic. art. 81 C.p. pentru infracţiunea de trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 din O.U.G. 112/2001.

Prin decizia penală nr. 369 din 26 iunie 2008, a fost admis recursul inc. NEMŢANU TEREZA şi achitată potrivit disp. art. 181 C.p. pentru săvârşirea infr. prev. de art. 291 alin. 1 C.p.

La 31 iulie 2001, inculpata a depus într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei Iaşi un memoriu tehnic fals pentru a obţine intabularea dreptului său de proprietar asupra unui teren pe care existau deja 2 construcţii ale altor proprietari. Inculpata fusese

Page 152: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PRACTICA DE CASARE A CURŢII DE APEL IAŞI 

152

condamnată de Judecătoria Iaşi la o lună închisoare iar apelul îi fusese respins.

Prin decizia penală nr. 377 din 27 iunie 2008, a fost admis recursul inc. PARFENE ALINA şi redusă pedeapsa de la 4 ani la 3 ani pentru infracţiunea de proxenetism săvârşită în timpul minorităţii şi încetat procesul penal potrivit art. 10 lit. g C.p.p. întrucât între timp fapta s-a prescris.

Prin sentinţa penală nr. 673 din 23.10.2007 Tribunalul Iaşi a admis cererea condamnatului CIULIN GHEORGHE şi contopit o pedeapsă de 18 ani închisoare cu alte 4 infracţiuni, aplicat un spor de 1 an şi 6 luni urmând să execute 19 ani şi 6 luni închisoare.

Recursul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr. 3 din 8.01.2008 şi înlăturat sporul de 1 an şi 6 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 907 din 27.03.2007, Judecătoria Iaşi l-a condamnat pe inc. GHERCU LAURENŢIU la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infr. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b C.p. reţinându-se că la 8 septembrie 2006 a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,20 gr. ‰.

Recursul inculpatului a fost admis, casate cele două hotărâri şi redusă pedeapsa de la 8 luni la 3 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 446 din 21 iulie 2006, Judecătoria Răducăneni, l-a achitat pe inc. COTEŢ GABRIELA pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în temeiul disp. art. 181 C.p. şi aplicată sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 500 lei la un prejudiciu de 3 milioane lei. Apelul şi recursul procurorului au fost respinse.

Page 153: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 ALEXANDRU  PETRICĂ  VANCEA 

IDENTIFICAREA CAZURILOR DE PRACTICĂ JUDICIARĂ NEUNITARĂ LA NIVELUL

PARCHETELOR DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ

CURTEA DE APEL CRAIOVA

Alexandru Petrică Vancea

In the application of the provisions of article 111 of the Emergency Governmental Ordinance no. 195/2002, the author selected a few Law cases concerning operations with weapons and offences of traffic of influence.

1. La nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin cu privire la interpretarea neunitară a dispoziţiilor Legii nr. 295/2004 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 26/2008.

S-a reţinut ca stare de fapt că o persoană a achiziţionat o armă neletală (după punctul 24 din ANEXĂ) înainte de anul 2004, sub imperiul legii nr. 17/1996.

Până în luna aprilie 2008, persoana deţinea arma fără a se prezenta la o autoritate publică pentru a fi luată în evidenţă.

După prezentarea sa la organele de poliţie – aprilie 2008 – împotriva persoanei respective s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin prin rezoluţia nr. 1959/P/2008 din 28.05.2008 a confirmat măsura dispusă de organele de cercetare penală din cadrul poliţiei judiciare de începere a urmăririi penale faţă de Drăghin Nicu pentru comiterea infracţiunii prev.

153

Page 154: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IDENTIFICAREA CAZURILOR DE PRACTICĂ JUDICIARĂ NEUNITARĂ LA NIVELUL 

PARCHETELOR DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A  PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ 

CURTEA DE APEL CRAIOVA 

 

154

şi ped. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 modificată şi completată prin OUG nr.26/2008.

Prin ordonanţa din 30.05.2008, conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a infirmat măsura începerii urmăririi penale şi a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

Motivarea începerii urmăririi penale a constat în aceea că prin intrarea în vigoare a OUG nr. 26/2008 persoana deţinătoare a armei neletale a comis deja infracţiunea prev. de art. 1361.

Un alt argument în favoarea subzistenţei infracţiunii ar fi fost acela referitor la scurgerea termenului de 5 zile prevăzut în art. 59 alin. 1 din Legea nr. 295/2004.

În favoarea soluţiei de neurmărire penală adoptată în cauză sunt dispoziţiile tranzitorii conţinute în O.U.G. nr. 26/2008.

Astfel, în art. II alin. 2 rap. la art. 2 alin. 1 lit. c se prevede un termen de 6 luni în care deţinătorii se pot prezenta la organele de poliţie pentru obţinerea noilor documente impuse de lege. Prin urmare, până la expirarea termenului de 6 luni, în sarcina celui cercetat nu există infracţiunea prev. şi ped. de art. 1361.

În speţa analizată în dosarul nr. 1959/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin este cu atât mai evident acest aspect cu cât deţinătorul s-a prezentat voluntar la organele de poliţie înlăuntrul termenului de 6 luni tocmai pentru a parcurge etapele legale privind deţinerea şi folosirea autorizată a armei neletale.

Apreciem cel de-al doilea punct de vedere bazat pe interpretarea dispoziţiilor tranzitorii ale O.U.G. nr. 26/2008 ca fiind cel corect care răspunde cerinţelor

Page 155: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 ALEXANDRU  PETRICĂ  VANCEA 

155

legale în adoptarea unor soluţii în asemenea cauze, cu observaţia că relevanţă ar avea şi răspunderea contravenţională instituită pentru nerespectarea termenului cu privire la armele neletale din categoria F (punctul 26 şi următoarele din Anexă).

2. La nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cu privire la stabilirea calităţii denunţătorului de parte vătămată, parte civilă ori martor în dosarele penale având ca obiect infracţiunea de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 C.p. şi infracţiunea prev. de art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 şi cu privire la regimul juridic diferit al banilor, valorilor ori a oricăror alte bunuri ce constituie obiectul infracţiunii pentru ambele reglementări. În cele ce urmează vom prezenta opinia conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu referire la problematica expusă: infracţiunea de trafic de influenţă este incriminată prin dispoziţiile art. 257 alin. 1 C.p.

Potrivit art. 257 alin. 2 C.p., dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, în sensul că „Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”.

Prin art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 s-a incriminat infracţiunea de cumpărare de influenţă.

Potrivit art. 61 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă iar alin. 4 stabileşte că banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. 2.

Prin urmare, se constată că deşi condiţiile de incriminare sunt identice, regimul juridic al banilor, valorilor sau orice alte bunuri primite este deosebit.

Page 156: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IDENTIFICAREA CAZURILOR DE PRACTICĂ JUDICIARĂ NEUNITARĂ LA NIVELUL 

PARCHETELOR DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A  PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ 

CURTEA DE APEL CRAIOVA 

 

156

Astfel, în situaţia art. 257 C.p., indiferent de atitudinea cumpărătorului de influenţă se aplică măsura confiscării iar în situaţia reglementată de art. 61 din Legea 78/2000, în cazul în care se denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă, obiectul infracţiunii se restituie persoanei care le-a dat.

În continuare, se afirmă că cumpărătorul de influenţă, denunţător, în cazul infracţiunii prev. de art. 257 C.p., poate avea calitatea de parte vătămată sau martor iar la infracţiunea prev. de art. 61 din Legea 78/2000 calitatea de parte civilă, parte vătămată sau martor.

Se concluzionează că stabilirea calităţii denunţătorului produce consecinţe sub aspectul incidenţei art. 259 sau 260 C.p., în situaţia în care persoanele respective fac afirmaţii necorespunzătoare adevărului.

Sunt exemplificate două cazuri, şi anume: * în rechizitoriul dat în dosarul nr. 29/PA/2007 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, denunţătorul Nistor Claudia Sabina a fost audiată în calitate de parte vătămată, întrucât suma care constituia obiectul infracţiunii nu a fost restituită acesteia în timpul urmăririi penale;

* în rechizitoriul dat în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.6330/PA/2007, denunţătorul Bâră Marian a fost audiat în calitate de martor, deşi suma care constituia obiectul infracţiunii de trafic de influenţă nu a fost restituită în timpul urmăririi penale.

În opinia noastră - bunurile şi valorile obţinute de inculpat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, ca de altfel şi primire de foloase necuvenite, sunt supuse confiscării, chiar dacă au fost restituite

Page 157: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 ALEXANDRU  PETRICĂ  VANCEA 

157

persoanelor de la care infractorul le-a primit, dacă, după restituire, bunurile şi valorile au fost distruse, consumate sau înstrăinate de aceste persoane, ele, iar nu inculpatul vor fi obligate la plata echivalentului bănesc.

În situaţia în care bunul supus confiscării nu se mai află în posesia inculpatului, persoana care îl deţine sau care urmează să fie obligată la plata echivalentului bănesc trebuie să fie introdusă în proces în calitate de martor – deţinător al bunului.

Dacă persoana care a dat bunul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat , bunul se va restitui acelei persoane, iar dacă i-a fost restituit între timp de către inculpat, nu va mai fi confiscat (în acelaşi sens deciziile Tribunalului Suprem nr. 46/1973, 3085/1974, 77/1973 etc.).

În mod asemănător, dacă subiectul activ al infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 denunţă fapta mai înainte ca organele de urmărire penală să fie sesizate, obiectul infracţiunii se restituie.

Concluzia care se desprinde este că în cazul infracţiunilor de corupţie prev. şi ped. de art. 254-257 C.p. şi art. 61 din Legea nr. 78/2000, când mituitorul/cumpărătorul de influenţă denunţă fapta mai înainte de sesizarea acesteia, obiectul infracţiunii i se restituie iar când sesizarea s-a făcut din oficiu instanţa va proceda la confiscarea obiectului infracţiunii.

În ce priveşte calitatea procesuală a denunţătoru-lui, opinăm că în cazul infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 C.p., cumpărătorul de influenţă care denunţă fapta mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate, calitatea sa procesuală se stabileşte în funcţie de restituirea obiectului infracţiunii.

Astfel, dacă banii, bunurile, valorile oferite îi sunt restituite în cursul urmăririi penale, calitatea sa este de

Page 158: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IDENTIFICAREA CAZURILOR DE PRACTICĂ JUDICIARĂ NEUNITARĂ LA NIVELUL 

PARCHETELOR DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A  PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ 

CURTEA DE APEL CRAIOVA 

 

158

martor pe tot parcursul procesului penal. Dacă, dimpotrivă, obiectul infracţiunii nu este

restituit denunţătorului, acesta poate avea calitatea de parte vătămată şi, respectiv, se poate constitui parte civilă în procesul penal tocmai în vederea recuperării bunurilor respective.

În cazul infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 76/2000, subiectul activ al infracţiunii care denunţă fapta de cumpărare de influenţă poate fi audiat iniţial ca făptuitor ulterior faţă de acesta, urmând a se dispune o soluţie de neurmărire penală în temeiul art. 10 lit. „f” întrucât beneficiază de cauza de impunitate prev. de legea specială care incriminează această infracţiune.

Practic, prin incriminarea acestei fapte s-a extins răspunderea penală şi asupra celui care cumpără influenţa prin promisiuni şi oferiri de bani, bunuri etc., iar denunţarea unei astfel de infracţiuni trebuie să aibă consecinţele celorlalţi denunţători în cauzele de corupţie prev. de art. 254, 255 şi 256 C.p.

3. Aspecte de practică judiciară neunitară în legătură cu aplicarea prevederilor art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002

Potrivit art. 111 alin.4 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „permisul de conducere al conducătorului de autovehicul sau tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, în condiţiile stabilite în regulament”.

Alin. 6 art. 111 din acelaşi act normativ, reglementa procedura prelungirii dreptului de circulaţie,

Page 159: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 ALEXANDRU  PETRICĂ  VANCEA 

159

atunci când dovada înlocuitoare prevăzută de dispoziţiile legale mai sus citate prevede acest drept.

Această procedură implica, pe de o parte, procurorul sau instanţa de judecată, după caz, iar pe de altă parte, şeful poliţiei rutiere.

Prin decizia nr. 742 din 24 iunie 2008 a Curţii Constituţionale a României publicată în M.O. nr. 570 din 29 iulie 2008, a fost admisă excepţia de neconstituţionali-tate ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d din Constituţie şi s-a constatat că dispoziţiile art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt neconstituţionale.

Curtea Constituţională a apreciat că reglementa-rea competenţei unui reprezentant al puterii executive de a confirma sau infirma actele unui reprezentant al autorităţii judecătoreşti este în contradicţie cu dispoziţiile art. 124 alin. 3 din Constituţie potrivit cărora „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” şi cu prevederile constituţionale ale art. 131 alin. 1 potrivit cărora „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”, câtă-vreme şeful poliţiei rutiere poate aprecia şi decide cu privire la un act prin care Ministerul Public, prin procurori, îşi exercită prerogativele constituţionale.

În opinia Curţii Constituţionale, prin acest mod de reglementare, în sensul că prelungirea dreptului de circulaţie reglementat de art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 se poate dispune la propunerea instanţei de judecată sau a procurorului, se creează practic o substituire a titularului, dreptului de circulaţie – singurul în măsură să formuleze o cerere cu privire la dreptul său de către instanţa de judecată sau procuror, substituire incompatibilă cu statutul constituţional al acestor

Page 160: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IDENTIFICAREA CAZURILOR DE PRACTICĂ JUDICIARĂ NEUNITARĂ LA NIVELUL 

PARCHETELOR DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A  PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ 

CURTEA DE APEL CRAIOVA 

 

160

autorităţi. Conform dispoziţiilor art. 147 alin. 1 din

Constituţie, „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile legii. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

În concluzie, întrucât prin decizia nr. 742 din 24 iunie 2008 a Curţii Constituţionale a României au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 111 alin. 6 din OUG 195/2002, procurorul nu mai are posibilitatea legală de a propune prelungirea dreptului de circulaţie atunci când dovada înlocuitoare a permisului de conducere a fost eliberată în condiţiile art. 111 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 dar nici nu poate dispune cu privire la acest aspect atâta timp cât nici până în prezent Parlamentul sau Guvernul nu au pus de acord prevederile deciziei Curţii Constituţionale cu dispoziţiile legii în materie.

Din verificările efectuate a rezultat că până la publicarea în Monitorul Oficial al României (29.07.2008) a deciziei nr. 742/24.06.2008 a Curţii Constituţionale unităţile de parchet locale din Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt au formulat propuneri către Şeful Poliţiei Rutiere pe raza căreia s-a comis fapta în legătură cu prelungirea dreptului de circulaţie a autorilor comiterii accidentelor de circulaţie însă au existat şi parchete de pe lângă Judecătorii îndeosebi în judeţul Mehedinţi care şi înainte dar şi în prezent, la solicitarea petenţilor au

Page 161: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 ALEXANDRU  PETRICĂ  VANCEA 

161

eliberat/eliberează comunicări şi cu privire la faptul că un dosar penal se află în curs de urmărire penală. Cu această adresă, cel interesat apelează la Şeful Poliţiei Rutiere din raza căreia s-a comis fapta care decide printr-un act administrativ ce poate fi contestat la instanţa de judecată.

Achiesăm asupra acestui mod de rezolvare a problemei însă în practică au apărut dificultăţi ca urmare a radiogramei nr. 4193 din 06.08.2008 emisă de către MIRA-IGPR către toate I.P.J.-urile din ţară.

Potrivit acestei circulare, „veţi prelungi dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice persoanei care face obiectul unui proces penal, numai dacă procurorul sau, după caz, instanţa de judecată, dispun, în scris şi expres această măsură”.

În final, circulara menţionată conchide că în situaţia în care titularul permisului de conducere cercetat sau urmărit penal, solicită Şefului Serviciului (Brigăzii) de poliţie rutieră prelungirea dreptului de circulaţie, acesta va fi îndrumat în raport în raport de faza procesuală către procurorul de caz sau către instanţa competentă pentru a dispune această măsură.

Considerăm, această interpretare dată deciziei constituţionale în materie, total eronată, iar transmiterea ei către I.P.J. - uri nu face altceva decât să sporească confuzia în rândul organelor de poliţie chemate să rezolve problema prelungirii dreptului de circulaţie a persoanelor cercetate penal care solicită acest drept.

4. Un alt caz de practică neunitară la nivelul

unităţilor juridice de parchet din circumscripţia teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este acela al soluţionării în mod diferit a unor cauze penale având ca obiect infracţiuni împotriva vieţii, neconsumate, în forma tentativei.

Page 162: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

IDENTIFICAREA CAZURILOR DE PRACTICĂ JUDICIARĂ NEUNITARĂ LA NIVELUL 

PARCHETELOR DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A  PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ 

CURTEA DE APEL CRAIOVA 

 

162

Din verificările efectuate a rezultat astfel că procurorii din cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunalele Olt, Gorj şi Mehedinţi, după ce efectuează urmărirea penală în dosare de acest gen şi constată că probatoriul administrat conturează existenţa unei alte infracţiuni în sarcina autorului comiterii faptei (exemplu: lovire prev. şi ped. de art. 180 C.p. ori vătămare corporală prev. şi ped. de art. 181 C.p. etc.) pentru care competenţa soluţionării cauzei aparţine unităţilor locale de parchet (potrivit legii procesual penale care reglementează competenţa după materie) se pronunţă cu privire la infracţiunea pentru care era competent să efectueze urmărirea penală (în temeiul art. 10 lit…!?) şi declină competenţa în favoarea parchetului inferior, corespunzător, pentru soluţionarea cauzei cu respectarea competenţei materiale având în vedere noua încadrare juridică corectă a faptei.

De altfel, acest mod de lucru este întâlnit şi în cazul altor infracţiuni pentru care competenţa aparţine procurorilor din cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunal (exemplu: iniţial înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 5 C.p., ulterior 215 alin. 1 şi 4 - sau 1, 3 etc. – iniţial 257 – ulterior, 215 alin. 1 – 4, iniţial 197 alin. 3, ulterior 198 C.p. etc).

Dimpotrivă, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi sesizaţi cu fapte de acest gen după efectuarea unor acte de urmărire penală în temeiul art. 238 din C.p.p., prin ordonanţă, dispun schimbarea încadrării juridice a faptei, după care declină competenţa în favoarea unităţii de parchet local competente cu efectuarea cercetărilor în raport de noua calificare corectă a faptei.

Page 163: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 ALEXANDRU  PETRICĂ  VANCEA 

163

În opinia acestui parchet nu pot fi dispuse două soluţii cu privire la o faptă reclamată ori a cărei sesizare s-a făcut din oficiu.

Fapta respectivă este unică în materialitatea ei, iar procurorul care o investighează şi efectuează urmărirea penală în cauză, are la îndemână prevederile procesual penale prev. de art. 238 cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Astfel, în problematica descrisă, soluţia legală a procurorului din cadrul parchetului de pe lângă tribunal este ca prin ordonanţă să dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea pentru care a fost sesizat de competenţa sa în infracţiunea ce rezultă în urma probelor administrate de competenţa parchetului de pe lângă judecătoria în raza căreia s-a comis fapta şi declinarea competenţei în favoarea acesteia.

În acest sens, a decis şi Curtea de Apel Craiova – Secţia penală care, ca instanţă de recurs, prin decizia penală nr. 588/12.09.2008, printre altele a hotărât desfiinţarea rezoluţiei nr. 770/P/2007 din 15.11.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în sensul înlăturării dispoziţiei privind „neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul art. 20 rap. la art. 174 C.p.”.

NOTA REDACŢIEI: Declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 111

alin. 6 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2002 vizează doar aspectul că este nefiresc ca procurorul sau instanţa de judecată să facă propuneri organului de poliţie, pentru ca acesta să aprecieze asupra lor.

Aceasta însemnă că organul de poliţie decide singur asupra prelungirii dovezii de circulaţie.

Constantin Sima

Page 164: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

UNELE ASPECTE PRIVIND NECESITATEA UNEI PRACTICI UNITARE ÎN EXECUTAREA 

PREVEDERILOR ORDONANŢEI GUVERNULUI NR. 27/2002 ŞI ALE ORDINULUI NR. 190/2004 AL 

MINISTRULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE  

 

164

UNELE ASPECTE PRIVIND NECESITATEA UNEI PRACTICI UNITARE ÎN EXECUTAREA

PREVEDERILOR ORDONANŢEI GUVERNULUI NR. 27/2002 ŞI ALE ORDINULUI NR. 190/2004 AL

MINISTRULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

Dr. EUGEN NEAŢĂ

Comisar de poliţie Adjunct al şefului Poliţiei municipiului Rm.Vâlcea

Complaints registration procedure generates statistic difficulties and determines an unjustified increase of the number of penal cases and, consequently, a reduction of the number of files sent to Courts.

Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 233/2002, are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetăţeni sau organizaţii legal constituite a dreptului de a se adresa autorităţilor şi instituţiilor publice cu petiţii formulate în nume propriu ori al colectivelor pe care le reprezintă, precum şi procedura de soluţionare a acestora.

În înţelesul Ordonanţei menţionate mai sus, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi

Page 165: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 EUGEN  NEAŢĂ 

165

societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome.

În temeiul Ordonanţei Guvernului şi în scopul aplicării prevederilor acesteia, Ministrul Internelor şi Reformei Administrative a emis Ordinul nr. 190 din 22 aprilie 2004 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de primire, evidenţă, examinare şi soluţionare a petiţiilor de către structurile acestui minister.

Referitor la petiţiile adresate poliţiei, în art. 6 alin (3) din Ordinul nr. 190 din 2004 se prevede: „Reclamaţiile şi sesizările adresate poliţiei, din a căror verificare rezultă că se referă la fapte care sunt prevăzute de legea penală, se reînregistrează în evidenţa lucrărilor penale, fapt ce va fi consemnat în evidenţele prevăzute la art. 6 alin. (1), comunicându-i-se şi petentului despre aceasta”.

În privinţa interpretării şi aplicării acestor prevederi ale Ordinului nr. 190/2004 în practica organelor de poliţie s-au conturat două soluţii.

Într-o primă soluţie s-a procedat la înregistrarea petiţiilor la evidenţa lucrărilor penale deşi acestea vizau numai tangenţial sau vag unele elemente referitoare la o faptă prevăzută de legea penală. De exemplu, s-au înregistrat la evidenţa lucrărilor penale unele petiţii în care autorul exprima că „i-au dispărut anumite bunuri”, fără să fie precizate împrejurările, ori că „i s-au sustras bunuri care nu sunt susceptibile de apropriaţiune, adică de deposedare şi trecere în sfera de stăpânire a autorului fapte reclamate sau nu pot fi incluse în categoria bunurilor mobile care pot constitui obiectul material al furtului, sau că „nu ştie cine i-a luat un anumit bun” care

Page 166: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

UNELE ASPECTE PRIVIND NECESITATEA UNEI PRACTICI UNITARE ÎN EXECUTAREA 

PREVEDERILOR ORDONANŢEI GUVERNULUI NR. 27/2002 ŞI ALE ORDINULUI NR. 190/2004 AL 

MINISTRULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE  

 

166

se afla într-un loc ce evidenţia că acel bun este abandonat etc.1

Modul de a raţiona al acelora care promovează o asemenea soluţie se întemeiază pe interpretarea foarte largă pe care o dau expresiei „din a căror verificare rezultă că se referă la fapte care sunt prevăzute de legea penală”, expresie cuprinsă în alin. (3) al articolului 6 din Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 190/2004. Potrivit acestei interpretări, ori de câte ori din citirea conţinutului petiţiei rezultă că aceasta ar viza o anumită faptă prevăzută de legea penală, acea petiţie trebuie înregistrată la evidenţa lucrărilor penale.

Credem că acest mod de interpretare al dispoziţiilor art. 6 alin (3) din Ordinul 190/2004 nu este cel care să corespundă voinţei exprimate în conţinutul său.

Dacă expresiei „din a căror verificare rezultă” i-am da acest înţeles s-ar putea ajunge la unele consecinţe care vin în contradicţie vădită cu alte dispoziţii cuprinse în Constituţia României, Codul Penal sau Convenţia Europeană privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

A începe o cercetare penală asupra unei persoane care se presupune că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală fără a exista suficiente elemente, cel puţin de ordin obiectiv, între fapta descrisă în norma de incriminare şi fapta concret săvârşită e o încălcare a principiului legalităţii2.

1 A se vedea caracteristicile obiectului material al infracţiunii de furt în Explicaţii teoretice ale Codului penal roman, vol. 3, Partea Specială, editura Academiei Române, Bucureşti, 1971, p. 459 2 C. Bulai, B. Bulai - Manual de drept penal, Partea generală, editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 146. Autorii precizează că o premisă obligatorie pentru existenţa unei infracţiuni este aceea că trăsăturile faptei

Page 167: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 EUGEN  NEAŢĂ 

167

De asemenea, se pot produce unele consecinţe negative cu privire la preţuirea sau aprecierea comunităţii faţă de acea persoană cât şi la încordarea ori afectarea relaţiilor de familie în cazul în care petiţia se referă la un membru de familie.

Nu mai puţin important este şi faptul că încărcarea activităţii poliţiei cu lucrări care sunt lipsite de perspectivă sau numai tangenţial cad în competenţa acestor organe, conduce la întârzierea ori la nerezolvarea altor activităţi care îşi dovedesc urgenţa ori îşi pierd oportunitatea.

Din aceste considerente apreciem că pot fi înregistrate la evidenţa lucrărilor penale numai acele petiţii din conţinutul cărora rezultă cu claritate, din starea de fapt descrisă, că există o concordanţă ori se identifică în starea de fapt cel puţin elementele esenţiale de ordin obiectiv ale faptei pretinse a fi săvârşite cu cele prezentate în norma de incriminare care prevede acea faptă.

Într-o a doua soluţie s-a procedat, mai întâi, la verificarea reclamaţiilor şi sesizărilor adresate poliţiei, din care se desprinde concluzia că se referă la fapte care sunt prevăzute de legea penală, şi apoi la înregistrarea în evidenţa lucrărilor penale a acelor reclamaţii sau sesizări care pun în lumină suficiente elemente că fapta în concret săvârşită îşi găseşte corespondenţa într-o normă de incriminare a acelei fapte.

Această soluţie o apreciem pe deplin întemeiată şi justificată având în vedere mai multe considerente. În primul rând, se dă o interpretare corectă dispoziţiilor alin. (3) ale art. 6 din Ordinul nr. 190/2004. Expresia „din a căror verificare rezultă că se referă la fapte care sunt

săvârşite trebuie să corespundă în tocmai cu cele prevăzute de lege pentru caracterizarea faptei ca infracţiune.

Page 168: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

UNELE ASPECTE PRIVIND NECESITATEA UNEI PRACTICI UNITARE ÎN EXECUTAREA 

PREVEDERILOR ORDONANŢEI GUVERNULUI NR. 27/2002 ŞI ALE ORDINULUI NR. 190/2004 AL 

MINISTRULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE  

 

168

prevăzute de legea penală”, trebuie înţeleasă în sensul că în toate cazurile reclamaţiile şi sesizările adresate poliţiei necesită să fie verificate şi numai dacă în urma acestor verificări se ajunge la concluzia că în concret s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, acea sesizare sau reclamaţie se înregistrează în evidenţa lucrărilor penale.

În al doilea rând, prin verificarea reclamaţiilor sau sesizărilor adresate poliţiei se previne agresarea, răzbunarea sau intimidarea unor persoane prin imputarea de fapte nereale cu scopul afectării imaginii acestora.

În al treilea rând, se respectă principiul legalităţii3 sub toate aspectele sale şi se realizează o creştere a încrederii membrilor comunităţii în poliţie.

În sfârşit, în al patrulea rând, se reuşeşte o degrevare a poliţiştilor şi a procurorului de acele cauze care nu sunt de natură să afecteze relaţiile sociale ce fac obiect de ocrotire penală, dând astfel prioritate în rezolvarea cu celeritate a acelor cauze care au ca efect nesiguranţa individuală sau colectivă a unei comunităţi.

În susţinerea acestuia din urmă considerent sunt edificatoare şi datele statistice din rapoartele privind activitatea desfăşurată de Ministerul Public pe anii 2006 şi 2007.

Astfel, în anul 2006, procurorii au supravegheat cercetările penale şi au soluţionat 913.871 dosare. Numărul dosarelor de soluţionat a crescut cu 20,4% faţă de anul 2005 ceea ce se explică prin introducerea numărului unic şi luare efectivă în evidenţă de către

3 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache - Drept penal roman, Partea generală, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 43. În concepţia autorilor, principiul legalităţii e menit să constituie o garanţie a libertăţii persoanelor împotriva abuzurilor şi arbitrariului din activitatea aparatului judiciar şi totodată o garanţie că legea se aplică faptelor care sunt prevăzute de legea penală la data săvârşirii lor.

Page 169: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 EUGEN  NEAŢĂ 

169

parchete a tuturor dosarelor înregistrate la organele judiciare inclusiv a cauzelor cu autori necunoscuţi. S-au finalizat prin rechizitoriu 36.615 cauze. În 314.159 de cauze s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată4.

În anul 2007, procurorii au supravegheat cercetările penale în 1.023.769 cauze, din care au soluţionat 433.837 dosare, finalizând prin rechizitoriu 33.463 cauze. În 400.377 de cauze s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată.

Au rămas în lucru 250.150 cauze şi 261.538 cauze cu autori necunoscuţi.5

Numărul dosarelor finalizate prin rechizitoriu în 2007 scade faţă de 2006, cu toate că procurorii au soluţionat mai multe dosare faţă de anul 2006.

Din examinarea şi interpretarea acestor date se desprinde concluzia că un număr foarte mare de cauze au fost cercetate fără însă a se impune tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.

Practica pune în lumină faptul că un număr mare de cauze penale care se finalizează prin netrimiterea în judecată se datorează şi faptului că sunt înregistrate în evidenţa lucrărilor penale multe petiţii fără a se proceda în prealabil la o verificare a conţinutului celor descrise în cuprinsul acestora.

În favoarea celei de-a doua soluţii, pe care am apreciat-o a fi corectă, poate fi adus şi un alt argument. Acesta ar consta în faptul că o verificare şi cunoaştere a tuturor cauzelor, împrejurărilor şi condiţiilor în care s-a săvârşit fapta care face obiectul sesizării sau reclamaţiei, de către lucrătorul de poliţie care are competenţa

4 A se vedea, Sinteza datelor statistice privind starea infracţională şi activitatea Ministerului Public în anul 2006. 5 A se vedea, Raport privind activitatea desfăşurată de Ministerul Public în anul 2007.

Page 170: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

UNELE ASPECTE PRIVIND NECESITATEA UNEI PRACTICI UNITARE ÎN EXECUTAREA 

PREVEDERILOR ORDONANŢEI GUVERNULUI NR. 27/2002 ŞI ALE ORDINULUI NR. 190/2004 AL 

MINISTRULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE  

 

170

teritorială şi materială, conduce la luarea unei soluţii oportune şi eficiente.

A înregistra o reclamaţie sau sesizare fără verificarea celor arătate în conţinutul său şi a obliga efectuarea unor cercetări penale ori a impune o asemenea soluţie pentru lucrătorul de poliţie competent în soluţionarea cauzei, ar determina o îngrădire a oportunităţii măsurii concrete pe care acesta ar aprecia că se impune.

Credem că împotriva verificării celor relatate într-o sesizare sau reclamaţie şi a modului de soluţionare a acesteia de către lucrătorul de poliţie competent, în cazul în care petentul sau altă persoană se consideră nemulţumită, poate să se adreseze în orice formă factorilor ierarhici ai poliţistului în cauză sau unei alte autorităţi.

În vederea consolidării şi generalizării soluţiei de mai sus apreciem că s-ar impune modificarea textului alin. 3 al art. 6 din Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 190/2004 în sensul de a avea următorul cuprins: „Reclamaţiile şi sesizările adresate poliţiei, din a căror verificare a fiecărui aspect semnalat în acestea rezultă că se referă la fapte care sunt prevăzute de legea penală, se înregistrează în evidenţa lucrărilor penale…”.

Prin formularea propusă se va înlătura interpretarea actualului text, care într-o primă soluţie arătată mai sus ar presupune şi/ori numai verificarea conţinutului reclamaţiei sau sesizării fără a fi nevoie de o verificare în concret a fiecărui aspect semnalat în conţinutul acesteia.

Un alt aspect relevant care necesită a fi avut în seamă în soluţionarea petiţiilor conform Ordinului

Page 171: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 EUGEN  NEAŢĂ 

171

Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 190 din 22 aprilie 2004 este şi acela care se referă la exprimarea voinţei persoanei vătămate ori autorului petiţiei în ipoteza faptelor pentru care legea penală condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă aceasta înţelege să depună o asemenea plângere ori îşi manifestă voinţa în mod contrar.6

În acest sens, considerăm oportun ca la art. 6 din Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 190 din 2004 să se introducă un nou alineat (5), cu următorul cuprins: „Reclamaţiile şi sesizările adresate poliţiei, din a căror verificare efectuată conform alin. (3), rezultă că se referă la fapte care sunt prevăzute de legea penală şi pentru punerea în mişcare a acţiunii penale estre necesară existenţa plângerii prealabile, iar persoana vătămată (autorul petiţiei) îşi manifestă voinţa de a nu se efectua cercetări ori se împacă cu făptuitorul7, vor fi clasate fără a mai fi înregistrate în evidenţa lucrărilor penale, având în vedere dreptul de dispoziţie asupra acţiunii penale prin nedepunerea sau retragerea plângerii prealabile sau împăcarea cu făptuitorul a persoanei vătămate”.

Prin examinarea critică a modului de interpretare şi aplicare a Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 190 din 22 aprilie 2004, s-a dorit clarificarea şi rezolvarea unor aspecte privind crearea unei practici unitare şi aplicarea corespunzătoare, fără posibilitatea unor interpretări subiective, a legislaţiei

6 Grigore Teodoru - Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureşti 2007, p. 561-572. 7 Grigore Teodoru - Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureşti 2007, p. 204-210

Page 172: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

UNELE ASPECTE PRIVIND NECESITATEA UNEI PRACTICI UNITARE ÎN EXECUTAREA 

PREVEDERILOR ORDONANŢEI GUVERNULUI NR. 27/2002 ŞI ALE ORDINULUI NR. 190/2004 AL 

MINISTRULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE  

 

172

privind desfăşurarea activităţii de primire, evidenţă, examinare şi soluţionare a petiţiilor.

Page 173: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANIELA  IULIANA  LĂMĂŞAN 

PROTECŢIA MINORULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL

Dr. Daniela Iuliana Lămăşanu

Procuror la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava

While the adult person is responsible, in a higher or lower degree, for his fate, while he is the master of his own destiny, and probability for him to become an offender depends mainly on his conditions of living, the minor instead is, as a rule, dependent of the members of his family or of the persons that take care of him, and his behavior is decisively influenced by the education that he receives from the persons he depends on.

Doctrina română24 defineşte noţiunea de delincvenţă juvenilă ca ansamblul faptelor de încălcare a legii penale de către minori.

Plecând de la premisa că elaborarea unui cadru legislativ privind reeducarea minorului trebuie să aibă în vedere rezultatele cercetărilor psiho-sociale şi psiho-pedagogice în materie, investigaţii care sondează lumea interioară a minorului delincvent, legiuitorul a trebuit de-a lungul timpului, să aibă în vedere situaţia particulară a minorilor. Dacă persoana adultă dispune, mai mult sau mai puţin, singur de soarta sa, îşi are destinul în propriile mâini, iar posibilitatea de a deveni infractor depinde, în

173

24Rodica Mihaela Stănoiu - Criminologie, vol. I, Ed. Oscar Print, Bucureşti,1995, p.20

Page 174: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PROTECŢIA MINORULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL  

 

174

principal de condiţiile sale de viaţă, minorul este o persoană, de regulă, dependentă de membrii familiei sau de persoanele care îl îngrijesc, comportarea sa fiind hotărâtor influenţată de educaţia primită din partea persoanelor de care el depinde.25

În aceste condiţii, măsurile menite să se opună comportărilor antisociale ale minorilor trebuie să urmărească mai întâi un scop preventiv (prevenţie preinfracţională), acţionându-se în vederea ocrotirii minorilor expuşi să devină infractori, iar după ce minorii au comis fapte penale, se impun măsuri care să îmbine severitatea sancţiunii penale cu grija pentru educare şi reeducarea minorilor, pentru completarea lacunelor educaţiei lor anterioare şi pentru redarea lor societăţii ca oameni folositori (prevenţie postinfracţională).26

Aceste deziderate au fost prezente în preocupările tuturor legiuitorilor, chiar dacă concretizarea lor în acte normative şi, mai ales, realizarea lor efectivă, nu a fost întotdeauna consecventă sau uniformă datorită condiţiilor sociale, economice, culturale diferite ca şi posibilităţilor concrete ale fiecărei societăţi.

Codul penal de la 1936 a încheiat procesul de unificare a dreptului penal din ţara noastră după unificarea politică din 1918. Preluând multe din ideile progresiste ale vremii şi inspirat din realităţile româneşti, ca şi din legislaţiile altor ţări, acest act normativ a adoptat un sistem sancţionator pentru minori, cu dispoziţii care reproduc multe din instituţiile experimentate în decursul timpului.

25Vintilă Dongoroz şi colab. - Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. II, Bucureşti, Ed. Academiei RSR, 1969, p. 233 26Ortansa Brezeanu - Minorul şi legea penală, Ed. AllBeck, Bucureşti, 1998, p. 6

Page 175: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANIELA  IULIANA  LĂMĂŞAN 

175

Astfel, majoratul penal a fost fixat la 19 ani (art. 138), distingându-se două etape de vârstă ale minorilor: până la 14 ani-denumită perioada copilăriei-când minorul nu răspunde penal şi între 14-19 ani – perioada adolescenţei în care minorul nu era responsabil pentru infracţiunea săvârşită decât dacă se dovedea că a avut discernământul faptei sale. Atât pentru prima categorie de minori (până la 14 ani) cât şi pentru adolescenţii care au lucrat cu discernământ erau prevăzute măsuri cu caracter preventiv-educativ, tutelare şi de protecţie (art. 140), măsuri care încetau la împlinirea vârstei de 21 de ani.

Cu privire la adolescenţii care au săvârşit fapta cu discernământ, erau prevăzute măsuri educative - libertatea supravegheată şi educaţia corectivă iar ca pedepse - mustrarea şi închisoarea corecţională sau detenţiunea simplă.

Introducând în sistemul de sancţionare a minorilor măsurile educative şi acordându-le acestora prioritate faţă de pedepse, Codul penal de la 1936 a reflectat concepţia că măsurile educative trebuie să înlocuiască, pe cât posibil, pe cele represive atunci când este vorba de minori.

Deşi a fost apreciat ca o operă legislativă valoroasă, ca o manifestare de prestigiu a ştiinţei penale româneşti Codul penal de la 1936 a fost supus, imediat după intrarea în vigoare unor importante modificări şi completări în ceea ce priveşte regimul sancţionator al minorilor. Astfel, prin Legea din 24 septembrie 1938 s-au coborât limitele de vârstă referitoare la minori, atât cea a majoratului penal de la 19 ani la 18 ani, cât şi cea a incapacităţii penale, de la 14 la 12 ani. Între aceste limite (12-18 ani) se situează o etapă intermediară, 12-15 ani, în care minorul răspundea penal numai dacă a lucrat cu

Page 176: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PROTECŢIA MINORULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL  

 

176

discernământ, minorul de la 15 la 18 ani, deşi răspundea penal, beneficia de un tratament atenuat în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei. Prin aceeaşi lege au fost înlăturate denumirile de „copil” şi „adolescent”, fiind înlocuite cu cea de minor, acesta fiind persoana care nu a împlinit 18 ani. Noţiunea de educaţie corectivă a fost înlocuită cu cea de reeducare morală. La 7 oct. 1939, în contextul unor modificări sau completări ale anumitor prevederi ale C.p., s-a introdus pedeapsa cu moartea şi pentru infractorii minori în cazul săvârşirii infracţiunilor la siguranţa publică şi la securitatea statului.

Regimul juridic aplicabil minorilor delincvenţi a impus o procedură specială de urmărire şi judecare. Astfel, era prevăzută înfiinţarea instanţelor pentru minori. Acestea se compuneau dintr-un singur judecător, delegat de Ministerul Justiţiei pe o perioadă de 3 ani, care pe lângă sarcina de judecată, avea şi pe cea de cercetare şi instruire a cauzelor cu minori. Măsurile educative se executau în Institute de educaţie corectivă, în care puteau fi internaţi minorii neinfractori aflaţi în pericol moral, copiii şi adolescenţii lipsiţi de discernământ, adolescenţii cu discernământ, precum şi adolescenţii preveniţi dintr-un institut de corecţie. Fiecare din categoriile de minori menţionate trebuia să beneficieze de o secţiune separată. În secţiunile unde existau şi copii, aceştia erau separaţi de adolescenţi. Separarea fetelor de băieţi trebuia făcută prin organizarea Institutelor de educare corectivă în diferite regiuni. Măsura internării într-un institut de educaţie corectivă avea o durată nedeterminată, fără însă, a putea depăşi vârsta de 21 de ani, când cel în cauză era liberat.

Internaţii din fiecare secţie erau internaţi mai întâi provizoriu, în grupuri de tratament cu respectarea unor criterii care să asigure omogenizarea lor. În această perioadă minorii erau vizitaţi de preotul confesiunii lor,

Page 177: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANIELA  IULIANA  LĂMĂŞAN 

177

de membrii societăţii de patronaj, de învăţători ai institutului, funcţionari anume autorizaţi de administraţie, observaţiile lor fiind avute în vedere la stabilirea tratamentului definitiv. Fiecare grupă era condusă de unul din supraveghetori, care avea obligaţia să petreacă tot timpul în mijlocul minorilor de care se ocupa şi să doarmă în aceeaşi cameră cu ei. În cadrul tratamentului educaţia, morală şi profesională ocupau un rol preponderent, iar munca era organizată după un program asemănător celui din şcolile de meserii şi de agricultură ale statului; învăţământul era de asemenea, îndreptat mai mult în sens practic, în perspectiva ca minorul să obţină un certificat de 4 clase elementare şi să înveţe o meserie şi astfel să poată fi mai uşor integrat în societate. În procesul de instrucţie se punea accentul pe citit, scris, socotit, istoria naţională, geografie şi religie.

Minorii care nu se adaptau tratamentului în comun erau supuşi unui tratament individual sau erau repartizaţi într-un grup anume constituit pentru internaţii greu adaptabili. Dacă inadaptabilitatea era rezultatul unei stări de anormalitate, minorii respectivi erau internaţi într-o secţiune specială pentru infractori alienaţi.

O prevedere importantă era aceea potrivit căreia, Institutul de educaţie corectivă, cu sprijinul societăţii de patronaj şi altor societăţi pentru protecţia minorilor, avea obligaţia să ia măsuri ca minorii liberaţi pentru încercare să fie angajaţi în vederea exercitării unei meserii.

Minorii condamnaţi la închisoare corecţională sau detenţiune simplă îşi executau pedeapsa în stabilimente speciale denumite institute de corecţie. Când cele două feluri de pedepse se executau în acelaşi institut, acesta trebuia să fie organizat pe două secţiuni complet separate: una pentru închisoarea corecţională şi una pentru detenţiunea simplă.

Page 178: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PROTECŢIA MINORULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL  

 

178

După 23 august 1944, Codul penal român de la 1936 – republicat în anul 194827 a făcut obiectul unor substanţiale modificări. Dispoziţiile speciale privitoare la minori au fost menţinute în întregime cu prilejul republicării în anul 1948 şi, cu unele modificări care au intervenit ulterior, au constituit regimul special aplicabil minorilor până la intrarea în vigoare a actualului Cod penal.

Astfel, prin Decretul nr. 75/30.08.195128, problema reeducării unor categorii de minori a fost trecută din resortul Ministerului Prevederilor Sociale în cel al Ministerului Afacerilor Interne. Potrivit art. 1 din acest decret reeducarea minorilor în vârstă de la 11 la 16 ani care din cauza lipsei de îngrijire se dedau la vagabondaj, cerşetorie , prostituţie sau la alte fapte, se face în colonii de reeducare pentru minori, organizate de Ministerul Afacerilor Interne. În aceste colonii puteau fi trimişi minorii din casele de copii ale Ministerului Învăţământului Public, care încălcau, în mod obişnuit, regulile disciplinare, dezorganizând munca în aceste case, cât şi elevii minori din şcolile de învăţământ elementar şi mediu, care săvârşeau abateri grave. Minorii puteau fi ţinuţi în colonii până la vârsta de 18 ani când interesul reeducării impunea acest lucru iar procesul reeducării avea la bază învăţătura şi munca.

Hotărârea nr. 809 a Consiliului de Miniştri din 04.06.1954 cu privire la ocrotirea copiilor rămaşi fără părinţi sau lipsiţi de posibilitatea de a fi crescuţi în familie, prin tipurile de instituţii pe care le crea configura un sistem complex de protecţie juridică a minorului, în ansamblul căruia şi ocrotirea prin mijloace de drept penal

27 M. Of. 48/27.02.1948 28 Modificat prin Decretul nr. 504 din 22.12.1952, prin care se precizează că în cadrul coloniilor de educare are loc numai reeducarea minorilor sănătoşi.

Page 179: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANIELA  IULIANA  LĂMĂŞAN 

179

dobândeşte trăsături caracteristice. Astfel, în sistemul Ministerului Afacerilor Interne, pe lângă coloniile de reeducare, s-au înfiinţat puncte de primire a copiilor între 3 şi 18 ani (cei sub 3 ani erau direct repartizaţi în case ale copilului din sistemul Ministerului Sănătăţii). Tinerii care au depăşit vârsta de 14 ani – cu excepţia celor care erau internaţi în coloniile de educare din sistemul Ministerului Afacerilor Interne - erau repartizaţi direct de către aceste puncte de primire direct în şcoli profesionale sau în producţie, industrie sau agricultură. Organele de conducere ale acestor unităţi erau obligate să-i primească la muncă, să le asigure locuinţă şi să se îngrijească de calificarea lor.

Prin HCM nr. 817/25.05.1957 s-au creat şi în coloniile de educare pentru minori din cadrul M.A.I. şcoli profesionale de ucenici pentru minorii ce depăşeau vârsta de 14 ani.

De remarcat este faptul că în toate unităţile din reţeaua aşezămintelor şi instituţiilor de ocrotire a unor categorii de minori-fie particulare, fie de stat, - munca a ocupat un loc important în ansamblul metodelor de ocrotire, educaţie şi socializare.

Prin Decretul 212/1960 s-a prevăzut că pedeapsa cu moartea nu se aplica infractorului care nu împlinise 18 ani la data săvârşirii faptei. De asemenea, amenda se putea aplica minorului numai dacă acesta avea peste 15 ani şi avea avere sau profesie.

Prin HCM nr. 1051/03.12.1962 în legătură cu repartizarea în muncă a persoanelor puse în libertate de la locurile de deţinere se impunea obligaţia unităţilor socialiste de a crea toate condiţiile necesare reîncadrării minorilor în viaţa socială.

Schimbările survenite în dreptul material au fost însoţite de modificări corespunzătoare şi în domeniul

Page 180: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PROTECŢIA MINORULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL  

 

180

dreptului procesual penal. Astfel, Codul de procedură penală prevedea reguli speciale de urmărire şi judecată a infractorilor minori. Compunerea instanţei era specială, în sensul că, la prima instanţă cauzele se judecau de complete speciale, alcătuite din judecători specializaţi, anume desemnaţi de Ministerul Justiţiei şi asesori populari, în măsură să aprecieze starea morală şi dezvoltarea minorului.

La 1 ianuarie 1969 a intrat în vigoare actualul Cod penal, act normativ care exprimă o profundă şi sensibilă gândire juridică românească şi care prin consacrarea unor principii de politică penală modernă întâlnite în toate legislaţiile contemporane, a reuşit să se detaşeze în mare măsură, de ideologia sub influenţa căreia a fost elaborat. S-ar putea spune că tocmai aceste trăsături i-au asigurat longevitatea. Ca dovadă, actualul cod, cu unele modificări ce i s-au adus pe parcurs, este încă în vigoare.

Din materialul normativ al actualului cod rezultă că minoritatea nu mai este considerată ca o circumstanţă personală, ci ca o stare tranzitorie, de devenire a făptuitorului cu o problematică specifică, ce reclamă o reglementare superioară şi un tratament deosebit. Sunt prevăzute trei categorii de vârstă cu dispoziţii specifice pentru fiecare dintre ele. Din prima categorie fac parte minorii sub 14 ani, care fiind consideraţi a nu avea capacitatea psiho-fizică necesară înţelegerii consecinţelor faptelor lor, nu răspund penal. Această incapacitate apreciată a fi normală, în raport cu stadiul de maturizare psihică în care se află, în general, personalitatea la vârsta menţionată, constituie o prezumţie absolută şi, ca atare, ea nu poate fi înlăturată prin proba contrară, oricât de dezvoltaţi fizic şi psihic s-ar dovedi unii dintre făptuitorii minori care nu au împlinit vârsta de 14 ani. A doua

Page 181: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANIELA  IULIANA  LĂMĂŞAN 

181

categorie priveşte minorii cu vârstă de la 14 la 16 ani, a căror responsabilitate penală, fiind condiţionată de existenţa discernământului, beneficiază de prezumţia legală de incapacitate penală, prezumţie care poate fi înlăturată dacă, prin proba contrarie se demonstrează existenţa discernământului în momentul comiterii faptei. În fine, a treia categorie include pe minorii în vârstă de la 16 la 18 ani consideraţi a avea, în mod absolut, capacitate penală. Caracterul absolut se limitează însă numai la efectele prezumţiei legale (nu se poate face proba contrarie), pe baza căreia minorul care a împlinit 16 ani e socotit ca având răspunderea penală. Acest caracter nu exclude pentru minor posibilitatea pe care o au şi făptuitorii majori, de a dovedi că se găsesc în una din acele situaţii prevăzute în art. 48-49 C.p. (stări patologice sau anormale) care, constituind cauze de înlăturare a capacităţii penale a făptuitorului, exclud şi răspunderea penală. Dacă minorul între 14 şi 18 ani, în momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, suferea de tulburări psihice care i-au afectat grav capacitatea de acţiune ori inacţiune, vor opera dispoziţiile art. 48 C.p. şi nu cele din art. 50 C.p. deoarece cauzele de iresponsabilitate au prioritate faţă de cele privind minoritatea.29

Sistemul sancţionator special prevăzut pentru minori în actualul Cod penal este un sistem mixt, format din măsuri educative (mustrare, libertatea supravegheată, internarea într-un institut special de reeducare, internarea într-un institut medical-educativ - revocabile sau înlocuibile cu alte măsuri în funcţie de evoluţia comportamentului minorului) şi pedepse, acestea aplicându-se numai dacă se apreciază că luarea unei

29 George Antoniu - Vinovăţia penală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1995, p. 239-240.

Page 182: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PROTECŢIA MINORULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL  

 

182

măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Notabile sunt perfecţionările aduse reglementări-lor de drept procesual penal privitoare la urmărirea şi judecarea infractorilor minori. Fără să intrăm în detalii, considerăm că, prin conţinutul lor, dispoziţiile speciale procesual-penale stabilite în cod, asigură, în ansamblu, garanţii procesuale suplimentare, în vederea unei cercetări temeinice şi complete a cauzelor cu minori şi a unui climat educativ necesar pe întreg parcursul desfăşurării procesului penal.

Remarcabile sunt realizările legislative în domeniu, prin completările aduse Codului de procedură penală în ceea ce priveşte măsurile preventive aplicabile minorilor. Astfel, minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv, li se asigură, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru deţinuţii majori, drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă, în raport de particularităţile vârstei lor, astfel încât măsurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori a împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei, să nu prejudicieze dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorului.

Învinuiţilor sau inculpaţilor minori, reţinuţi sau arestaţi preventiv, li se asigură în toate cazurile asistenţa juridică obligatorie, organele judiciare fiind obligate să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi să comunice cu el.

Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivă a minorului se încunoştinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestării, părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea căreia se află minorul, alte persoane pe care le

Page 183: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

DANIELA  IULIANA  LĂMĂŞAN 

183

desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni să judece în primă instanţă cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal.

În timpul reţinerii sau arestării preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate.

Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurată prin controlul unui judecător anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de deţinere preventivă de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege să viziteze deţinuţii preventiv.

În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinţarea procurorului, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 ore, dacă există date certe că minorul a comis o infracţiune pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de 10 ani sau mai mare. Reţinerea poate fi prelungită dacă se impune, prin ordonanţă motivată, de procuror, pentru o perioadă de cel mult 10 ore.

În ceea ce priveşte arestarea preventivă a minorului, aceasta are loc excepţional, în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 16 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 10 ani şi o altă măsură preventivă nu este suficientă, durata măsurii neputând depăşi 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei acesteia efectuându-se la 30 de zile, în cursul judecăţii. Arestarea minorului mai mare de 16 ani în cursul urmăririi penale poate fi dispusă pe o perioadă

Page 184: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

PROTECŢIA MINORULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL  

 

184

de 20 de zile şi verificarea legalităţii şi a temeiniciei trebuie să aibă loc cel mult la 40 de zile.

Mai trebuie menţionat faptul că în cauzele cu minori este obligatorie efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, potrivit legii şi cauzele în care inculpaţii sunt minori sunt judecate de către judecătorii anume desemnaţi potrivit legii-respectiv de complete specializate pentru minori, iar şedinţa în care are loc judecata se desfăşoară separat de celelalte şedinţe.

Page 185: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

II. CRIMINOLOGIE

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX-XX

Drd. Claudia Monica Palaghia,

Procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Tg. Neamţ

In the course of time, Romania acquired everything that was newest in crime prevention and fighting, after a scrupulous analysis.

În secolul al XVIII-lea în sfera ştiinţelor sociale debutează epoca umanitară manifestată prin două curente principale: curentul clasic şi curentul pozitiv. Curentul clasic l-a avut în centru pe Cesare Beccaria, părintele şcolii clasice penale, a cărui operă, datând din 1764, Dei delliti e delle pene, a fost tradusă în limba română în anul 1824, de către banul Vasile Vârnav, având titlul Pentru greşeli şi pedepse de Chesar Beccaria30.

Beccarianismul a aşezat dreptul penal pe noi principii; dreptul de a pedepsi a fost pus în serviciul apărării sociale, fiind limitat de justiţie şi de utilitatea socială. În aceeaşi perioadă în care Cesare Beccaria îşi redacta şi răspândea lucrările de reformare a dreptului penal, un alt mare reformator îşi împlinea opera, de această dată pe tărâmul dreptului penitenciar. Acesta a fost John Howard (1726 - 1790), considerat creatorul

185

30 I. Tanoviceanu, 1925, Tratat de drept şi procedură penală, vol. I, Tipografia „Curierul Judiciar”, Bucureşti, p 73.

Page 186: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

186

sistemului penitenciar modern. Mesajul transmis prin scrierile şi munca din timpul vieţii a fost în sensul umanizării pedepsei, astfel încât condamnaţii să nu fie eliminaţi prin regimuri de executare barbare, ci să fie închişi în localuri igienice, să li se aplice un tratament uman, să fie supuşi la muncă, pentru a putea deveni cinstiţi şi utili societăţii. Opera sa nu a rămas fără ecou; în statele europene şi americane a început o adevărată mişcare pentru reorganizarea sistemului penitenciar, în scopul identificării celor mai potrivite modalităţi de executare, pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopurile. Ideile reformatoare ale şcolii clasice – umanitare au avut şi defecte, care au fost evidenţiate de şcolile pozitive de drept penal. Pozitiviştii au subliniat că tipurile infractorilor sunt diverse, iar pedepsele trebuie să fie individualizate în funcţie de aceştia31. Aceste noi teorii au fost fundamentate de ştiinţele naturale, în principal antropologia, psihologia şi sociologia, care au devenit ştiinţe auxiliare ale dreptului penal. Fondatorii şcolii penale pozitive au fost dr. Cesare Lombroso, E. Ferri, R. Garofalo.

Aceste studii şi-au găsit aplicarea, în parte, în organizarea modurilor de executare a pedepselor care, în secolul XIX – XX avea la bază pedeapsa privativă de libertate, înlocuind pedeapsa corporală. Pedeapsa privativă de libertate are ca obiect libertatea condamnatului, considerat una dintre cele mai preţioase valori individuale. Din acest motiv, pedeapsa privativă de libertate a fost considerată drept una eficientă şi susceptibilă a fi aplicată într-o formă umană. Regimurile diferite de executare, întinderea în timp care poate fi variabilă, permit acestei pedepse să aibă funcţii diferite,

31 Vergiliu M. Sălcianu, 1904, Şcoala penală pozitivistă, Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, Bucureşti, p. 32.

Page 187: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

187

după natura infractorilor, producând prin urmare efecte diferite, care merg de la intimidare, educare, reformare şi eliminare. Iniţial şi această pedeapsă s-a raliat concepţiei generale a dreptului din primele sale etape, având un caracter predominant represiv; penaliştii moderni, pozitiviştii, în special, au militat pentru reformarea acestei pedepse şi a locului de executare, penitenciarul32. Deşi progresele de la începutul secolului XX au fost apreciabile, acestea au fost departe de a oferi răspunsul definitiv pentru eliminarea criminalităţii, tinzându-se, în cel mai bun caz, spre un control şi o diminuare a fenomenului. În funcţie de gradul de separare, de obligaţiile stabilite şi de introducerea sau nu a muncii, au fost stabilite mai multe sisteme penitenciare: închisoarea în comun, închisoarea celulară, regimul auburnian, regimul progresiv, reformator.

Odată cu perfecţionarea sistemelor aplicate şi evoluţia instituţiei pedepsei au fost eliminate aplicările arbitrare şi abuzive, încadrarea într-un anumit regim realizându-se în baza principiului individualizării, care nu ar trebui limitată de forme tipice fixe, ci adaptată nevoilor condamnatului şi specificului său.

Îmbunătăţirile aduse regimului penitenciar, care au culminat cu introducerea regimului celular, au creat aşteptări din partea societăţii în ceea ce priveşte reducerea infracţionalităţii şi recuperarea infractorilor condamnaţi. Observaţiile şi studiile concrete au demonstrat că penitenciarele nu corectează pe cei închişi, fiind de fapt o şcoală a delincvenţei33. Acest trist rezultat a fost explicat prin limitele de intervenţie a sistemului punitiv asupra procesului de moralizare a condamnaţilor,

32 Traian Pop, 1921, Drept penal. Introducere - chestiuni de istorie şi filozofie penală. Criminologie. Tipografia „Libertatea”, Orăştie p. 165. 33 Ion Ionescu, Regimul penitenciar, în Tribuna română din 19.11.1859.

Page 188: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

188

precum şi în impactul minim pe care condamnările le au asupra acestora.

Asupra posibilităţii de schimbare comportamenta-lă a infractorilor opiniile au fost împărţite, mergându-se de la scepticism, până la negare, ca urmare a acceptării teoriei eredităţii criminalităţii. De asemenea, regimul de executare a fost concentrat asupra aspectelor tehnice, de organizare a clădirilor, a pazei şi a mijloacelor materiale de întreţinere, aspectul reeducării condamnaţilor fiind lăsat în plan secund sau chiar uitat.

Pe de altă parte, reformarea penitenciarelor în sensul îmbunătăţirii considerabile a condiţiilor de detenţie a scăzut impactul pedepsei, diminuând rolul său de coerciţie. S-au conturat două curente de opinie, unul în sensul menţinerii şi continuării transformărilor din penitenciare, celălalt în accentuarea privaţiunilor, pentru a întări rolul pedepsei, acestea având efect şi după moartea deţinutului, când cadavrul ar aparţine statului, ce îl poate folosi pentru autopsii, studii, după bunul plac34.

Inclusiv regimul celular a fost aprig combătut, printre adversarii săi numărându-se reprezentanţi de seamă ai şcolii pozitive penale. Astfel, E. Ferri a calificat acest regim ca fiind inuman, stupid, inutil, costisitor şi absurd, una din aberaţiile secolului al XIX-lea35. Alţi autori consideră că izolarea, chiar dacă evită contaminarea dintre deţinuţi, nu duce la o schimbare interioară în bine a condamnatului, care, în lipsa unor modele de comportament, poate să întărească obiceiurile criminale. Mai mult, acest regim, în afară de costurile net

34 I. Tanoviceanu, 1896, Creşterea criminalităţii în România, Iaşi, p. 58. 35 E. Ferri, Sociologie criminală, p. 266.

Page 189: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

189

superioare, provoacă un număr destul de mare de cazuri de nebunie – 1.22 la sută pe an36.

În România sistemul penitenciar a urmat aceeaşi evoluţie, într-un ritm întârziat şi mult mai lent. În vechiul drept erau cunoscute ocnele şi temniţele domneşti. Singura deosebire care se făcea între condamnaţi era aceea între condamnaţii la muncă silnică în ocnă şi ceilalţi puşcăriaşi.

Regimul de viaţă în ocne era deosebit de aspru, condamnaţii trăind în gropi adânci, neluminate şi neaerisite, lipsiţi de orice sprijin din afară; în aceste condiţii, condamnaţii supravieţuiau maxim cinci ani37.

Grosurile, vechile închisori, cuprindeau într-un spaţiu mic, umed şi întunecos, condamnaţii şi arestaţii preventiv, ţinuţi în comun, lipsiţi de îngrijire şi primind hrana din mila trecătorilor. Acest regim era completat de bătaie, nelipsită ca măsură disciplinară, la care se adăuga ţinerea în butuci, aplicată în mod constant fie ca măsură de pază, fie ca sancţiune.

Un progres însemnat în organizarea sistemului penitenciar şi umanizarea condiţiilor de executare s-a realizat odată cu apariţia Regulamentelor Organice. Acestea conţin reglementări pentru reformarea închisorilor şi diferite măsuri administrative pentru ca

36 Autori francezi ca: L. de Lanessan, Prins, citaţi de I. Tanoviceanu, 1925, în Tratat de drept şi procedură penală, vol. III, Editura „Curier judiciar”, Bucureşti, p. 461. 37 Marc - Philippe Zallony, 1933, Essai sur les Fanariotes, Marseille, 1824, citat de Ovid Stănciulescu, în Cercetări asupra regimului penitenciar român din veacul al XIX-lea, Cluj. Aceste afirmaţii au fost confirmate şi de către I. Tanoviceanu, în Tratat de drept şi procedură penală, vol. III, Editura „Curier judiciar”, Bucureşti, 1925, p. 405, ca urmare a consultării condicii anaforalelor din anii 1790 şi 1792 – 1800 „în care se vede că adeseori se da drumul puşcăriaşilor, fiindcă se îmbolnăveau în temniţă”.

Page 190: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

190

temniţele să fie sigure şi să nu vatăme sănătatea osândiţilor38.

Între anii 1831 – 1832 s-a întocmit Regulamentul temniţilor, care, imediat după punerea în aplicare, a fost modificat şi îndreptat prin alte două legiuiri din anul 1832, una din ele referitoare la pedepsele arestaţilor gâlcevitori39, cealaltă fiind Orânduieli îndeplinitoare ale Regulamentului temniţilor40.

Cu toate aceste măsuri legislative luate, situaţia de fapt a ocnelor şi închisorilor a rămas neschimbată. Astfel, Bibescu Vodă afirma în anul 1846 că „închisorile noastre rămăseseră încă întru acea stare, întru care le lăsaseră veacurile trecute, înfăţişând o privelişte foarte mâhnitoare pentru orice inimă iubitoare de omenire41.”

Domnitorul Gh. Bibescu s-a implicat în ameliorarea stării condamnaţilor prin pronunţarea de decrete pentru organizarea muncii osândiţilor şi umanizarea condiţiilor de executare. În 1845, domnul numeşte o comisie pentru alcătuirea unui proiect de organizare a închisorilor, care să fie împărţite „potrivit cu osebirea împrejurărilor şi a vinilor42.” Domnitorul dorea o organizare „mai potrivită cu noile legiuiri şi cu firea deosebitelor vini şi tot de o dată mai asemănată şi cu ceea ce iubirea de omenire ar cere43”, voind ca osândiţii să fie separaţi de cei nejudecaţi, iar condamnaţii să fie despărţiţi în funcţie de gravitatea infracţiunii, separându-se delincvenţii de tâlhari şi omorâtori. Domnitorul a hotărât reconstrucţia temniţei din Bucureşti, pentru a face

38 Art. 297, Regulamentul Organic al Munteniei şi 360, Regulamentul Organic al Moldovei. 39 întărit prin Ofisul nr. 33 către Obşteasca Adunare din 25 februarie 1833 40 întărit prin Ofisul nr. 53 către Obşteasca Adunare din 20 martie 1833 41 G. Bibescu, Domnia lui Bibescu, tom II, 1894, p. 191 – 192. 42 Decretul nr. 269, publicat în Buletinul oficial, nr. 73, anul 1845. 43 G. Bibescu, op. cit., p. 571.

Page 191: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

191

o închisoare „mai vrednică de a noastră capitală”, iar la ocne urmând să se construiască cazarme pentru supraveghetori, clădiri, împrejmuiri şi infirmerii pentru condamnaţi, aceştia trebuind să fie scoşi la aer şi lumină în fiecare zi.

Punerea în practică a acestor lăudabile intenţii nu a fost până în prezent confirmată.

Deşi condica criminală din 1850 face distincţie dintre osândiţii la ocnă (art. 13 şi 14), cei osândiţi la muncă şi cei la închisoare fără muncă sau detenţia politică, separaţiunea celulară nu şi-a găsit locul în această perioadă nici ca text de lege44.

Un început de reformare a închisorilor în Moldova a fost în vremea domniei lui Grigore Ghica. Domnitorul l-a însărcinat pe Anastasie Panu să controleze toate închisorile din Principat, motivele deţinerii fiecărui arestat, data arestării, cauzele prelungirii proceselor sau cercetărilor, luând măsurile cerute de împrejurări. Panu trebuia să inspecteze clădirile închisorilor, interesându-se de hrana arestaţilor, starea sanitară, pentru punerea în aplicare a noului regulament.

În 1855, la conducerea penitenciarelor din Moldova a venit, la cererea domnitorului, un funcţionar din Direcţiunea penitenciarelor din Franţa, Ferdinand Dodun de Perrieres primind, după unire, conducerea Direcţiunii generale a închisorilor din întreaga ţară, pe care a menţinut-o până în 1876. Acesta a inspectat stabilimentele din Moldova, întocmind un regulament pentru administrarea temniţei capitalei, Aşezământ pentru administraţia închisorii de la Iaşi45, adoptat de domnitor în 1855.

44 V. Petroni, 1857, Comentariile dreptului penal, Bucureşti, p. 295 – 296. 45 Ovid Stănciulescu, Cercetări asupra regimului penitenciar român din veacul al XIX-lea, Cluj, p. 57.

Page 192: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

192

Pe lângă organizarea efectivă a regimului de executare, asigurarea condiţiilor materiale necesare osândiţilor şi personalului închisorilor, domnitorul a fost preocupat de educaţia morală şi religioasă a acestora. Domnitorul Gr. Ghica a poruncit ca preoţii care slujeau în aceste stabilimente să fie aleşi cu grijă şi instruiţi. Sistemul stabilit pentru închisorile moldovene a fost cel auburnian, al separării celulare pe timpul nopţii şi lucrul în comun ziua, sub regula tăcerii.

Activitatea reformatoare a noii administraţii s-a derulat cu precădere în Iaşi şi Tg. Ocna, unde situaţia deţinuţilor s-a îmbunătăţit, comparativ cu regimul anterior. În raportul din 1859, inspectorul general arată că în Iaşi serviciul medical funcţionează foarte bine, spre deosebire de cel religios, a cărui ineficienţă este pusă pe seama atitudinii refractare a preotului, nemulţumit de drepturile salariale. Munca osândiţilor nu se derula în condiţiile dorite de către director, din cauza neasigurării condiţiilor adecvate46.

Aprecierile privind regimul de viaţă şi muncă al osândiţilor din această perioadă au fost în mare parte pozitive, ca urmare a „simţirii filantropice” impuse de Gr. Ghica în 1851, dar şi a raţiunilor de sporire a eficienţei muncii condamnaţilor. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât oficialităţile politice ale vremii mărturiseau convingerea că „lucrarea ocnelor este menită a se îndeplini în mare parte de către criminalii trimişi după hotărârea legii la groapa ocnelor”. Câteva date statistice formează imaginea pentru măsura în care condamnaţii contribuiau la procesul de producţie: 1835 – 77, 1842 – 100, 1845 – 188, 1846 – 109 – din 1849 numărul scăzând, pentru ca în 1856 să ajungă la 68. Cifra medie

46 I. Ionescu, Regimul penitenciariu, în Tribuna română, nr. 49 din 15.11.1859.

Page 193: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

193

anuală a condamnaţilor la ocnă era de 70, unii fiind incluşi în categoria bolnavilor sau betegilor, neputând fi folosiţi la muncă. Cei valizi puteau asigura aproximativ un sfert din producţia de sare obţinută la Tg Ocna. În 1856, inspectorul general, Dodun de Perier a demonstrat prin calcule utilitatea folosirii muncii condamnaţilor în ocne, în condiţiile asigurării unor condiţii adecvate şi a organizării acestei activităţi47.

La Tg. Ocna, penitenciarul oferea deţinuţilor – conform aceluiaşi raport – condiţii mai bune ca la ei acasă, sentimentul religios fiind cu succes întreţinut de către părintele Dionisie. În acţiunea de reeducare a condamnaţilor s-a implicat însuşi directorul stabilimentului care, personal, a învăţat unii deţinuţi să scrie şi să citească. Disciplina era respectată, astfel încât sancţiunile au fost rar aplicate, iar munca era bine organizată.

Măsuri pentru reorganizarea sistemului penitenciar au continuat a fi luate în vremea lui Al. I. Cuza, când la conducerea Ministerului de Interne a fost Mihail Kogălniceanu. La 23 iunie 1860, ministrul a cerut inspectorului general al „arestelor” ca, împreună cu prefecţii, să aleagă localurile şi personalul cel mai potrivit pentru închisorile judeţene. De asemenea, se prevedea că în acel an să fie suplimentat bugetul pentru sporirea alocaţiilor de hrană a deţinuţilor, îmbrăcămintea şi mobilierul necesar acestora48.

În ciuda acestor măsuri, opinia publică era nemulţumită de starea penitenciarelor, luările de poziţie din presă fiind critice; astfel se imputa administraţiei

47 D. Vitcu, 1987, Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, p.108. 48 Ordinul nr. 14615 din 23 iunie 1860, publicat în Monitorul Oficial al Moldovei, nr. 221 din 8 iulie 1860.

Page 194: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

194

penitenciare carenţe în organizarea muncii arestaţilor, care ajungeau să trăiască în trândăvie, stabilimentul din Iaşi fiind din acest motiv departe de a se transforma într-o casă de îndreptare morală49.

După unirea Principatelor Române, înaltul funcţionar francez, aflat la conducerea administraţiei închisorilor, a fost însărcinat cu conducerea închisorilor din toată ţara, cu titlul de inspector general. Pornind de la regulamentul închisorii din Iaşi, acesta a întocmit cel dintâi regulament aplicat în ambele principate.

Prin decretul nr. 630 din 11 august 186250, Alexandru Ioan Cuza a unificat serviciile închisorilor din Principate. La 1 octombrie 1862, administraţia temniţelor din Muntenia a fost desfiinţată şi s-a adoptat un regim comun ambelor ţări, prin extinderea în Muntenia a sistemului penitenciar din Moldova. Decretul a întărit organizarea noului serviciu în cadrul Ministerului de Interne, suplimentând posturile de conducere de la vârf şi bugetul.

Noul Regulament pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare şi binefaceri din România51 a abrogat toate dispoziţiile anterioare contrarii, fiind un text de bază pentru crearea imaginii regimului deţinuţilor şi mijloacelor de îndreptare care se aplicau acestora.

Regimul de hrană prevedea o alimentaţie echilibrată, respectându-se posturile religioase. Plecând de la ideea că detenţiunea este o stare anormală din punct de vedere fizic şi moral, care are la bază privarea şi constrângerea, tratamentul fizic din închisoare nu urmărea să priveze excesiv condamnaţii, care însă nu

49 I. Ionescu, op. cit.. 50 Publicat în Monitorul Oficial nr. 180 din 16 august 1862. 51I. M. Bujoreanu, Legiuirile României vechi şi nuoi, vol. 1, 1873, p. 821 – 849.

Page 195: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

195

trebuiau să ducă un trai invidiat de cei din libertate. Astfel, administraţia trebuia să împace „stricteţa legii cu necesitatea fizică”, în conformitate cu art. 274 al Regulamentului.

Condamnaţii aveau dreptul la îmbrăcăminte, care le era oferită anual – articolele de uz - sau la doi ani – hainele groase. Preveniţii puteau purta hainele lor, doar în lipsa acestora trebuind să fie îmbrăcaţi cu hainele închisorii. Deţinuţii dormeau în paturi comune, locurile fiind despărţite de scânduri înalte de o palmă. Aveau dreptul la aşternuturi de paie sau rogojini, precum şi la învelitori, care li se dădeau o dată la trei ani.

Regulamentul prevedea dispoziţii speciale pentru deţinuţii bolnavi, pentru regimul de viaţă şi drepturile acestora la îmbrăcăminte şi mobilier; de asemenea erau prevederi pentru serviciul curăţeniei în închisori, încălzirea şi luminarea lor.

Reformarea morală a condamnaţilor preocupa directorul stabilimentului şi preotul. Regimul de executare era cel al lucrului în comun, cu regula tăcerii desăvârşite. Concepţia directorului general era că lucrul în penitenciare trebuia organizat, chiar dacă cheltuielile de început ar fi fost foarte mari. În situaţia în care acestea nu puteau fi acoperite, arestaţii puteau fi puşi să fabrice obiecte necesare pentru întreţinerea lor: pânze, cămăşi, sumane, cergi etc52.

Se recunoaşte astfel oficial că trebuie depuse toate eforturile în sensul creării mijloacelor de îndreptare morală a deţinuţilor, ceea ce însemna un important progres în evoluţia ideilor penitenciare din ţara noastră. Munca deţinuţilor nu reprezenta numai un mijloc de moralizare, ci şi o importantă sursă de venit pentru stabilimente.

52 Ovid Stănciulescu, op. cit., p. 68 – 69.

Page 196: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

196

Din punct de vedere al organizării, fiecare penitenciar central dispunea de propria administraţie, fiind subordonat Ministerului de Interne; închisorile judeţene se aflau sub autoritatea prefectului, fiind supravegheate de inspecţiunea generală în ceea ce priveşte administraţia.

În 1864, Mihail Kogălniceanu a emis un regulament general pentru arestele districtuale din toată ţara, care a fost trimis prefecţilor din judeţ împreună cu o circulară53 – nr. 11064, din data de 22 aprilie. Regulamentul reia conţinutul actului anterior prezentat, cu modificări neînsemnate, importantă fiind introducerea prevederii conform căreia prefectul avea îndatorirea de a controla periodic administraţia şi mişcările din închisori; astfel, îngrijitorul de sub autoritatea sa trebuia să-i raporteze zilnic, verbal, informaţii despre starea şi numărul arestaţilor. Ministrul afirmă că la baza regulamentului sunt două idei principale: introducerea unui tratament uman în închisori şi a unuia egal în executarea pedepselor, ca urmare a principiului egalităţii în faţa legii. Kogălniceanu îşi exprimă totodată scepticismul privind introducerea regimului celular în aresturile districtuale, singura posibilitate de a reforma sistemul fiind îmbunătăţirea traiului deţinuţilor şi numirea la conducerea închisorilor a unor funcţionari devotaţi şi energici.

Cu toate acestea, nivelul general a rămas neschimbat; starea penitenciarelor fiind primitivă, condamnaţii au continuat să fie ţinuţi la un loc cu arestaţii preventiv, minorii cu majorii şi infractorii primari cu recidiviştii54.

53 Publicat în Monitorul Oficial nr. 101 din 6 mai 1864. 54 C. Eraclide, Studii practice asupra dreptului criminal, vol. II, Bucureşti, 1865, p. 267 – 269.

Page 197: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

197

Codul penal, promulgat la 186455 şi intrat în vigoare în anul următor, a stabilit ca pedepse:

- munca silnică pe viaţă; - munca silnică pe timp mărginit de la 5 la 20 de ani; - recluziunea într-o casă de muncă de la 3 la 10 ani; - detenţiunea de la 3 la 10 ani – pentru crime; - închisoarea de la 6 zile la doi ani – pentru delicte; - închisoarea de la o zi la cinci zile – pentru contravenţii. Regimul de executare nu cuprindea schimbări

majore comparativ cu textele anterioare. Astfel, osândiţii la muncă silnică executau pedeapsa în ocne, unde erau puşi în fiare şi executau muncile cele mai aspre. Noaptea dormeau în temniţe exterioare, cu fiare la picioare. Femeile din acelaşi regim erau separate de bărbaţi şi munceau potrivit vârstei şi puterii lor.

Recluzionarii trebuiau să fie închişi într-o casă de muncă specială, ţinuţi de asemenea în fiare, din produsul muncii lor beneficiind de o parte, ce forma capitalul de rezervă, la punerea în libertate.

Condamnaţii la detenţiune executau pedeapsa, de regulă, într-o mănăstire, putând comunica, în limitele regulamentului, cu orice persoane, având dreptul la haine proprii la posibilitatea de a-şi îmbunătăţi traiul prin mijloace proprii.

În casele de corecţiune, condamnaţii aveau posibilitatea să opteze pentru munca prestată, câştigurile obţinute putând fi folosite şi din timpul detenţiei. Deşi regimul era considerabil mai permisiv decât al altor

55 Publicat în Monitorul Oficial din 30.10.1864.

Page 198: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

198

categorii de condamnaţi, reacţia la abaterile disciplinare era deosebit de aspră.

În închisorile poliţieneşti, care urmau să fie înfiinţate, regimul trebuia să fie foarte blând, deţinuţii muncind numai dacă doreau acest lucru.

În toate aceste regimuri se prevede separarea femeilor de bărbaţi şi chiar separarea deţinuţilor în funcţie de categoria infracţiunii comise.

Pe lângă închisorile de pedeapsă, codul de procedură penală a prevăzut, în art. 576, înfiinţarea, pe lângă fiecare tribunal, a câte unei case de arest, pentru preveniţi şi, pe lângă fiecare curte cu juraţi, a unei case de opreală, pentru acuzaţi. Acestea se aflau în grija prefecţilor, care trebuiau să vegheze pentru a fi nu numai sigure, dar şi sănătoase şi curate.

Dispoziţiile codului penal şi de procedură penală, completate cu regulamentul din 1862, s-au aplicat până la intrarea în vigoare a legii din 187456, care a reorganizat închisorile pe baza sistemului celular mixt – auburnian.

Dorinţa de a înlătura efectele negative ale traiului în comun, care contamina în primul rând arestaţii preventiv, precum şi cea de a uniformiza regimul de executare în toate stabilimentele penitenciare, a stat la baza reformării sistemului penitenciar. Deşi regimul auburnian prezenta dezavantajul unor dese reprimări disciplinare, în scopul păstrării liniştii, a fost introdus prin legea din 1874, fiind considerat ca un progres în comparaţiune cu ceea ce există.

Această lege a împărţit închisorile în două categorii: închisori de prevenţie şi închisori de osândă. Închisorile preventive erau, la rândul lor, de două categorii: închisori preventive pentru delicte şi închisori preventive pentru crime, chiar dacă puteau funcţiona în

56 Publicată în Monitorul Oficial nr. 26 din 1 februarie 1874.

Page 199: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

199

aceeaşi clădire. Închisorile de osândă erau: de pedeapsă corecţională şi poliţienească, de muncă silnică, de recluziune şi de detenţiune.

În toate stabilimentele, bărbaţii, femeile şi minorii trebuiau separaţi şi supuşi regimului penitenciar celular mixt. Penitenciarele erau în continuare subordonate Ministerului de Interne, în cadrul căruia funcţiona administraţia centrală specială, sub conducerea unui director general – în continuare în persoana lui Ferdinand Dodun de Perrieres. Fiecare închisoare era condusă de un director, care avea alături, cu atribuţii pentru supravegherea ordinii, a lucrărilor industriale şi a tratamentului arestaţilor, un inspector. Printre angajaţi se mai numărau un grefier contabil, un intendent, gardieni, un medic chirurg, un preot şi un instructor – obligatoriu în penitenciarele de minori.

Pe lângă fiecare închisoare trebuia să ia fiinţă câte o comisie de priveghere şi era permis accesul societăţilor de patronaj care doreau să contribuie la reformarea morală a deţinuţilor; înfiinţarea acestor societăţi era lăsată la aprecierea Ministerului de Interne.

Închisorile corecţionale trebuiau înfiinţate în fiecare reşedinţă de judeţ, fiind prevăzute cu: „chilii îndestul de spaţioase, sănătoase şi bine aerate. În zilele de lucru deţinuţii pot fi întruniţi prin sale sau în ateliere comune, dar sunt îndatoraţi să se supună la regula tăcerii”. La cerere, deţinuţii puteau lucra în chiliile lor, iar produsul muncii le aparţinea în întregime şi aveau posibilitatea să păstreze asupra lor cărţi şi alte obiecte trebuincioase.

Legea conţine prevederi cu privire la modul de executare a pedepsei în închisorile de osândă, după cum urmează:

Page 200: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

200

Condamnaţii la muncă silnică lucrau în saline, mine, porturi sau alte stabilimente de lucrări publice. Erau ţinuţi în celule individuale, „îndestul de spaţioase, sănătoase şi bine aerate”, munca derulându-se în tăcere şi separat de lucrătorii liberi. Spre sfârşitul executării pedepsei erau trecuţi din saline la lucrări industriale, fiind supuşi la învăţarea unor meserii. Din munca prestată, care era obligatorie, câştigul revenea statului în mare parte, 3/10 fiind pentru folosul osânditului, pentru îndulcirea traiului în închisoare şi pentru liberare.

Osândiţii la reclusiune erau supuşi aceluiaşi regim, muncind însă la lucrări industriale, iar unii, cu bune purtări, la cultura grădinilor stabilimentului; câştigul ce le revenea era de 4/10.

Condamnaţii la închisoare corecţională erau trimişi în „case de corecţiune”, în acelaşi regim celular mixt; lucrau în diferite meserii, iar tinerii erau întrebuinţaţi la exploatări agricole, beneficiind de 5/10 din câştigurile pe care le produceau.

Femeile condamnate trebuiau, de asemenea, închise în stabilimente speciale, în funcţie de pedeapsa primită, existând posibilitatea de a fi reţinute în acelaşi stabiliment, dar separat şi numai dacă numărul lor s-ar fi menţinut mic. Erau supuse aceluiaşi regim celular şi de muncă precum bărbaţii, neputând fi însă folosite la tăiatul sării în ocne.

Minorii erau închişi în „case de educare corecţională”, în regimul auburnian. Trebuiau să înveţe meserii agricole şi să facă lucrări de această natură; dacă dovedeau bună purtare, puteau fi încredinţaţi persoanelor particulare, ce prezentau garanţii de moralitate, cultivatori sau meseriaşi, aflându-se în continuare sub supravegherea administraţiei. La punerea în libertate, fiecare minor trebuia să primească un rând de haine,

Page 201: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

201

cheltuieli de drum şi o sumă mică de bani, „pentru înlesnirea aşezării lui”.

Legea prevede, în art. 28, închisori de recidivă, în care individul să stea singur zi şi noapte într-o chilie destul de spaţioasă şi bine aerată (art. 28). Regimul celular prescris de legea 1874 a fost unul moderat.

Legătura condamnaţilor cu exteriorul se menţinea prin vizitele pe care le puteau primi din partea rudelor, a membrilor societăţilor de caritate şi de patronare înfiinţate, agenţi ai lucrărilor industriale sau orice alte persoane care obţineau acordul administraţiei. Periodic, osândiţii erau vizitaţi de către medic, institutor, duhovnic, iar membrii comisiunilor de priveghere aveau acces în celule zilnic, între anumite ore.

Programul zilnic cuprindea plimbare, exerciţii în aer liber, învăţătură, vizite şi lectură, din cărţi permise de administraţie. Pentru încălcarea regulilor stabilite erau aplicate de către conducerea stabilimentului pedepse disciplinare graduale: lipsirea de muncă, postul de apă şi pâine de 24 de ore, oprirea de la cumpărarea obiectelor prevăzute de regulament, oprirea de la vizitarea rudelor, reţinerea asupra productului muncii, chilia întunecoasă, fiare la mâini şi la picioare.

Legislaţia din 1874 consacră aşadar regimul celular mixt, ca un pas spre introducerea regimului celular strict – regimul filadelfian – care a fost prevăzut în primă fază pentru recidivişti.

Aceste prevederi au rămas în cea mai mare parte la nivel de teorie, nefiind puse în aplicare nici în secolul XX, atât din cauza lipsei spaţiilor corespunzătoare, cât şi a personalului de supraveghere special selecţionat şi pregătit pentru a asigura respectarea regulii tăcerii. Prin urmare a continuat a fi aplicată regula traiului în comun.

Page 202: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

202

Închisoarea de la Doftana a fost singura care s-a ridicat la cerinţele legii, în 1896, fiind renovată şi având 397 de celule57.

În anul 1898, pe lângă Penitenciarul Văcăreşti a fost înfiinţată o secţie a alienaţilor criminali, secţie ce însuma atributele unui ospiciu şi al unei case de pază58.

De asemenea, la începutul secolului XX, lucrul în închisori a fost mai bine organizat; astfel au funcţionat pe lângă penitenciare sau casele de corecţie ateliere de cartonat, de croitorie, rogojinărie, pânzărie, cusut, tâmplărie, sculptură, tăbăcărie, cismărie etc59. Cu toată diversitatea acestor ateliere, nu se poate vorbi de o activitate intensă şi productivă, multe dintre ele fiind desfiinţate ca urmare a imposibilităţii susţinerii cheltuielilor de către stat sau a unei conduceri greşite. Produsele muncii erau destinate tot deţinuţilor, uneori armatei sau stabilimentelor publice, rareori particularilor.

Educaţia condamnaţilor depindea de devotamentul şi dăruirea celor ce aveau atribuţii în acest sens; consta în principal în învăţarea scrisului şi cititului, acolo unde spaţiile şi pregătirea personalului permitea acest lucru. Aceste neajunsuri au fost cauza principală a menţinerii traiului în comun, cele mai însemnate prevederi ale legii rămânând simplu text. Astfel, deşi prevăzute de lege, comisiile de supraveghere şi societăţile de patronaj nu au luat fiinţă, lăsând fără acoperire intervenţia administraţiei şi a comunităţii în procesul de reeducare morală a condamnaţilor şi scăderea recidivei60.

57 Gr. Dianu, 1905, Criminalitatea şi cauzele ei în România. Studiu social şi de moravuri., Tipografia Curţii regale, Bucureşti, p. 121 – 127. 58 Octav Gorescu, Văcăreştii – mănăstire. Văcăreştii – penitenciar. Tipografia închisorii Văcăreşti, 1930. 59 Ovid Stănciulescu, op. cit., p. 86. 60 Ibidem, p. 88.

Page 203: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

203

Nici prevederile speciale pentru minori privind stabilirea regimului de executare în funcţie de antecedentele penale şi aplicarea instituţiei liberării condiţionate, nu au fost puse în aplicare. Minorii care erau condamnaţi la o pedeapsă mai mare de trei luni erau trimişi direct la Mislea, liberarea condiţionată nefiind aplicată din cauza lipsei de conlucrare între Ministerul de Interne, care trebuia să propună măsura şi cel de Justiţie, care trebuia să decidă61. Acest neajuns a fost înlăturat abia în 1914, când Direcţia generală a închisorilor a fost alipită Ministerului de Justiţie.

Starea economică generală după primul război mondial a descurajat extinderea aplicării regimului celular. Astfel, în rapoartele Direcţiei Generale a Închisorilor din România din anul 1925 rezulta că majoritatea penitenciarelor se aflau într-o stare de ruină. Bugetul foarte restrâns nu era suficient nici pentru cerinţele de hrană şi îmbrăcăminte ale arestaţilor, excluzându-se orice îmbunătăţiri tehnice sau chiar reparaţii apreciate ca foarte necesare. Prioritatea, în acest condiţii, a devenit organizarea unui sistem de muncă în închisori, care ar putea contribui la susţinerea proprie a acestora şi, în timp, la crearea unui profit.

Pe lângă dificultăţile materiale semnalate, o altă explicaţie pentru ritmul reformei penitenciare române poate fi lipsa de stabilitate a directorilor generali care, în afara specialistului francez, au fost numiţi pe criterii politice. Până în 1914, Direcţiunea generală a închisorilor a aparţinut Ministerului de Interne şi abia în acest an, sub imboldul modelului francez, a fost trecută sub tutela

61 C. Rădulescu, Studiu penal comparat asupra trecerii administraţiunii închisorilor sub dependenţa Ministerului de Justiţie, Tipografia ziarului „Curierul judiciar”, Bucureşti, 1909, p. 55.

Page 204: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

204

Ministerului de Justiţie62. Astfel, până la producerea acestei mult aşteptate schimbări, pedeapsa şi executarea ei au fost atribuite unor instituţii diferite, aflată sub o coordonare distinctă. Pronunţarea pedepsei era de competenţa magistraţilor, deci a Ministerului de Justiţie, pe când aplicarea revenea stabilimentelor penitenciare, aflate sub coordonarea Ministerului de Interne. Comunicarea dintre instituţiile implicate a fost una defectuoasă, atât ca urmare a procedurilor greoaie, cât şi a rivalităţilor politice, care imprimau o instabilitate a personalului, carenţe în formarea şi motivarea acestuia.

Rolul reformării morale a deţinuţilor şi sprijinul acordat acestora la punerea în libertate au fost puse în sarcina comunităţii, prin intermediul societăţilor de patronaj. Intervine astfel un al treilea factor implicat în complexul proces al pedepsirii, cu atribuţii care nu sunt clar conturate, nici pe departe monitorizate, în lipsa stabilirii unor obiective concrete şi a resurselor necesare.

În acest context s-au făcut eforturi deosebite în sensul creării unor noi stabilimente penitenciare, care să răspundă cerinţelor diferitelor regimuri de executare şi, mai ales, obiectivelor de siguranţă şi asigurare a disciplinei. Măsurile privind reeducarea condamnaţilor, prevăzute în legile de executare şi regulamentele care le-au însoţit, au rămas în cea mai mare parte simplu text, fără finalitate, la fel ca şi măsurile pentru facilitarea reintegrării condamnaţilor la viaţa socială, după punerea în libertate. A fost identificată treptat nevoia aplicării principiului individualizării, nu numai la pronunţarea pedepsei, ci şi în etapa următoare, a executării, afirmându-se regimurile progresive.

62 Legea din 23 martie 1914, publicată în Monitorul Oficial, nr. 287, din 23 martie 1914.

Page 205: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

205

Ca urmare a sesizării disfuncţionalităţilor şi identificării treptate a cauzelor acestora, teoreticienii şi practicienii, în egală măsură, au început să caute soluţii şi să le experimenteze în practică. Participarea României la manifestările internaţionale de profil a devenit mai activă, societatea în ansamblul său s-a arătat mai sensibilă la această problematică şi mai deschisă pentru adoptarea măsurilor reformatoare.

Prin urmare, printre remediile identificate pentru combaterea criminalităţii au fost cuprinse: îmbunătăţirea stării sociale, igienizarea mediului social, lupta împotriva vagabondajului şi cerşetoriei, introducerea obligativităţii muncii, îmbunătăţirea condiţiilor economice, de educaţie morală şi religioasă, reducerea consumului de alcool, apărarea familiei şi moralităţii ei, lupta împotriva „mercantilismului imoral” – reprezentat de literatura comercială, de senzaţie. Viaţa colectivă trebuia dirijată către alte idealuri, proprii unei societăţi formate din oameni culţi, morali şi cu pretenţii de civilizaţie înaintată63.

Începută prin legea din 1874 şi regulamentele ce i-au urmat, reformarea sistemului penitenciar românesc a continuat prin legea din 192964. Fiind elaborată de o comisie sensibilă la transformările în domeniul penitenciarelor din cuprinsul Europei65, legea din 1929 a intenţionat să mute accentul de pe funcţia de eliminare din societate a infractorului prin intermediul unităţilor de detenţie, pe aceea de reeducare şi recuperare; s-au dat astfel întâietate caracterului profund pedagogic al

63 Jean Moruzi, Orginile criminalităţii, Bucureşti, 1928, p. 20. 64 Publicată în Monitorul Oficial nr. 62, din 10 aprilie 1929. 65 Dintre membrii acestei comisii amintim pe: C. Rătescu, preşedinte la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, I. Teodorescu şi V. Pella, profesori universitari, precum şi distinşi procurori, avocaţi, directori din Ministerul de Justiţie.

Page 206: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

206

instituţiilor penitenciare şi principiului individualizării, combinat cu o separare a deţinuţilor pe criterii ştiinţific acceptate. Deţinutul trebuia să parcurgă, pe perioada pedepsei, un program complet de educaţie morală, intelectuală şi fizică, pentru ca, la final, să reintre în societate ca un individ sănătos din punct de vedere fizic şi moral, iubitor de bine şi adevăr66.

Regimul adoptat prin legea din 1929 este regimul progresiv, executarea pornind de la tratamentul sever, pentru ca, pe parcurs, pe baza bunei purtări şi a recompenselor, condamnatul să poată obţine liberarea condiţionată şi chiar graţierea.

Se acordă atenţie organizării instituţionale a stabilimentelor, atât la nivel local, cât şi central şi, mai ales, sunt cuprinse prevederi importante privind specializarea personalului angajat. În perioada discutării acestei legi a fost analizat şi un proiect de cod penal, care prevedea stabilirea regimului pedepsei în urma studierii delincventului, introducând prevederi referitoare la liberarea condiţionată şi suspendarea executării pedepsei, precum şi obligativitatea muncii. Deşi respectivul proiect mărea durata pedepselor, în mod indirect le scurta, prin stimularea instituţiilor amintite (liberarea condiţionată şi suspendarea executării pedepsei) 67.

Putem afirma, privind evolutiv sistemul punitiv aplicat în ţara noastră a atins, la începutul secolului XX, un nivel important de progres, regăsindu-se în textele care-l reglementează principiile înnoitoare ale vremii respective. Acest lucru demonstrează totodată maturizarea societăţii şi instituţiilor ţării noastre, ca

66 Octav Gorescu, op. cit., p. 37. 67 Petre Ionescu Muscel, Doctrina pozitivă penală. Conceptul, metoda, aplicarea, Tipografia şi Legătoria Închisorii Centrale Văcăreşti, Bucureşti, 1928.

Page 207: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

207

urmare a consolidării reformelor adoptate în perioadele anterioare şi adoptării unor noi texte, conforme nivelului de dezvoltare spre care tindea societatea din acea perioadă.

BIBLIOGRAFIE

1. Beccaria, Cesare, 1965, Despre infracţiuni şi pedepse, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

2. Bibescu, G., 1894, Domnia lui Bibescu, tom II. 3. Bujoreanu , M., 1873, Legiuirile României

vechi şi nuoi, vol. 1. 4. Cuche, P., 1905, Traite de science et de

legislation penitenciaire, Paris. 5. Dianu, Gr. I., 1900, Istoria închisorilor din

România, Bucureşti. 6. Dianu, Gr. I., 1905, Criminalitatea şi cauzele ei

în România. Studiu social şi de moravuri., Tipografia Curţii regale, Bucureşti.

7. Eraclide, C., 1865, Studii practice asupra dreptului criminal, vol. II, Bucureşti.

8. Erbiceanu, Vespasian, 1906, Tendinţe noi în drept, Tipografia Dacia, Iaşi.

9. Ferri, Enrico, 1929, Principii de drept criminal, vol. I, II, Tipografia şi legătoria de cărţi „Închisoarea Văcăreşti”, Bucureşti.

10. Foucault, Michel, 1997, A supraveghea şi a pedepsi. Naşterea închisorii, Editura Humanitas, Bucureşti.

11. Gorescu, Octav, 1930, Văcăreştii – mănăstire. Văcăreştii – penitenciar. Tipografia închisorii Văcăreşti.

Page 208: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI  LA INFRACŢIONALITATE ÎN SECOLELE XIX‐XX 

 

208

12. Manualul administrativ al Principatului Moldovei, 1855, tom I, Iaşi.

13. Moruzi, Jean, 1929, Evoluţia şcoalelor penale şi noile tendinţe doctrinare în dreptul penal, Bucureşti.

14. Moruzi, Jean, 1928, Orginile criminalităţii, Bucureşti.

15. Muscel, Petre Ionescu, 1928, Doctrina pozitivă penală. Conceptul, metoda, aplicarea, Tipografia şi Legătoria Închisorii Centrale Văcăreşti, Bucureşti.

16. Pop, Traian, 1921, Drept penal. Introducere - chestiuni de istorie şi filozofie penală. Criminologie. Tipografia „Libertatea”, Orăştie.

17. Pop, Traian, 1924, Drept penal comparat. Penologie şi ştiinţă penitenciară, vol. III, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj.

18. Petroni, V., 1857, Comentariile dreptului penal, Bucureşti.

19. Rădulescu, C., 1909, Studiu penal comparat asupra trecerii administraţiunii închisorilor sub dependenţa Ministerului de Justiţie, Tipografia ziarului „Curierul judiciar”, Bucureşti.

20. Sălcianu, Vergiliu M., 1904, Şcoala penală pozitivistă, Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, Bucureşti.

21. Stănciulescu, Ovid, 1933, Cercetări asupra regimului penitenciar român din veacul al XIX-lea, Cluj.

22. Stătescu, Ştefan, 1987, Despre principiile moderne în materie de represiune, discurs pronunţat în Secţiuni Unite, în calitate de procuror general, Imprimeria Statului, Bucureşti.

Page 209: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

CLAUDIA  MONICA  PALAGHIA 

209

23. Stătescu, Ştefan, 1896, Despre penitenciarele noastre, discurs pronunţat în Secţiuni Unite, în calitate de procuror general, la deschiderea anului judiciar 1896 – 1897, Imprimeria Statului, Bucureşti.

24. Tanoviceanu, I., 1925, Tratat de drept şi procedură penală, vol. I, III, Tipografia „Curierul Judiciar”, Bucureşti.

25. Tanoviceanu, I., 1896, Creşterea criminalităţii în România, Iaşi.

26. Teodorescu, Iulian, 1904, Chestiuni de drept penal şi ştiinţă penitenciară, Tipografia Guttenberg, Bucureşti.

27. Vitcu, Dumitru, 1987, Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi.

28. Xenopol, A. D., Domnia lui Cuza Vodă, 1903, vol. I şi II, Iaşi.

Page 210: revistaprolege.rorevistaprolege.ro/wp-content/uploads/2019/03/Pro-Lege_2008_4.pdf · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . The distinction between juvenile and adult delinquency

 

COORDONATORUL PUBLICAŢIEI Procuror şef serviciu

CONSTANTIN SIMA

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bd. Libertăţii nr.12 - 14, sector 5, Bucureşti

Telefon: 319.38.36 sau 319.38.56/2214 e-mail – [email protected]

Tehnoredactare computerizată Ioniţă Camelia Roxana

[email protected]

ISSN-1224-241

210