Muschi Si Oase

141
CURSUL NR. 1 GENERALITĂTI DEFINIŢIE Anatomia reprezintă una din ramurile biologiei, fără de care nu poate fi conceput studiul corpului uman. Una din metodele sale de studiu este reprezentată de disecţie. (ana=prin, tomnein= a tăia, a diseca). Disecţia este operaţiunea anatomică prin care se pun in evidenţă diferitele componente ale unei regiuni precum şi raporturile dintre ele. Datele obţinute în sălile de disecţie dau anatomiei un caracter descriptiv sau sistematic. Convenţional studiul corpului uman poate fi subdivizat într-un studiu macroscopic (anatomie macroscopică) şi unul microscopic (anatomie microscopică). Din anatomia microscopică derivă: citologia, histologia şi organologia ce studiază celulele, ţesuturile şi organele. Nu se poate face un studiu anatomic serios fără a studia şi datele oferite de embriologie, care se ocupă de aspectele dezvoltării organismului. Osteologia are ca obiect studiul oaselor, artrologia pe cel al articulaţiilor, în timp ce miologia se ocupă cu studiul muşchilor şi al tuturor formaţiunilor anexate lor. Angiologia studiază vasele, splanhnologia viscerele, iar neuroanatomia se ocupă cu studiul sistemului nervos. Anatomia umană foloseşte pentru îmbogăţirea cunoştintelor sale şi studiul comparativ al morfologiei diverselor specii de animale (anatomia comparată). Sub influenţa chirurgilor se dezvoltă anatomia topografică, ce studiază corpul omenesc pe regiuni topografice, stratigrafic plan cu plan. Anatomia ar rămâne însă o ştiinţă moartă dacă nu ar studia şi formele vii. (anatomia pe viu). Anatomia pe viu sau anatomia plastică a fost recunoscută ca deosebit de valoroasă relativ târziu. Din ea se desprinde anatomia clinică fără de care actul medical nu are astăzi valoare. Dezvoltarea tehnologică extraordinară din ultima perioadă aduce în prim planul investigaţiilor medicale imagistica computerizată care presupune cunostiinţe anatomice deosebite, îndeosebi de anatomie topografică. Corpul omenesc este compus din 3 mari segmente: capul, trunchiul şi membrele (numite şi extremităţi). Poziţia de referinţă pentru studiul anatomic este aceea în care corpul este în poziţie verticală, cu palmele situate anterior (în supinaţie). Orientarea se face cu ajutorul planurilor, din care unele străbat corpul, iar altele sunt tangente la suprafaţa lui. 1

description

anatomie

Transcript of Muschi Si Oase

CURSUL NR. 1

GENERALITĂTI

DEFINIŢIE Anatomia reprezintă una din ramurile biologiei, fără de care nu poate fi conceput studiul corpului uman. Una din metodele sale de studiu este reprezentată de disecţie. (ana=prin, tomnein= a tăia, a diseca). Disecţia este operaţiunea anatomică prin care se pun in evidenţă diferitele componente ale unei regiuni precum şi raporturile dintre ele. Datele obţinute în sălile de disecţie dau anatomiei un caracter descriptiv sau sistematic. Convenţional studiul corpului uman poate fi subdivizat într-un studiu macroscopic (anatomie macroscopică) şi unul microscopic (anatomie microscopică). Din anatomia microscopică derivă: citologia, histologia şi organologia ce studiază celulele, ţesuturile şi organele. Nu se poate face un studiu anatomic serios fără a studia şi datele oferite de embriologie, care se ocupă de aspectele dezvoltării organismului. Osteologia are ca obiect studiul oaselor, artrologia pe cel al articulaţiilor, în timp ce miologia se ocupă cu studiul muşchilor şi al tuturor formaţiunilor anexate lor. Angiologia studiază vasele, splanhnologia viscerele, iar neuroanatomia se ocupă cu studiul sistemului nervos. Anatomia umană foloseşte pentru îmbogăţirea cunoştintelor sale şi studiul comparativ al morfologiei diverselor specii de animale (anatomia comparată). Sub influenţa chirurgilor se dezvoltă anatomia topografică, ce studiază corpul omenesc pe regiuni topografice, stratigrafic plan cu plan. Anatomia ar rămâne însă o ştiinţă moartă dacă nu ar studia şi formele vii. (anatomia pe viu). Anatomia pe viu sau anatomia plastică a fost recunoscută ca deosebit de valoroasă relativ târziu. Din ea se desprinde anatomia clinică fără de care actul medical nu are astăzi valoare. Dezvoltarea tehnologică extraordinară din ultima perioadă aduce în prim planul investigaţiilor medicale imagistica computerizată care presupune cunostiinţe anatomice deosebite, îndeosebi de anatomie topografică. Corpul omenesc este compus din 3 mari segmente: capul, trunchiul şi membrele (numite şi extremităţi). Poziţia de referinţă pentru studiul anatomic este aceea în care corpul este în poziţie verticală, cu palmele situate anterior (în supinaţie). Orientarea se face cu ajutorul planurilor, din care unele străbat corpul, iar altele sunt tangente la suprafaţa lui. Planurile tangente sunt: superior, inferior, lateral drept, lateral stâng, anterior şi posterior. Planurile principale ce străbat corpul sunt: planul mediosagital, planul frontal principal şi planul transversal principal. (FIG.1) Planul mediosagital este un plan vertical, îndreptat dinainte înapoi, care împarte corpul în două jumătăţi egale, dreaptă şi stângă. Planul frontal principal este vertical şi perpendicular pe precedentul. El împarte corpul într-o jumătate anterioară şi alta posterioară de asemenea egale. Planul transversal principal este orizontal şi perpendicular pe planurile precedente. El împarte corpul în două jumătăţi egale, superioară şi inferioară. Putem astfel afirma de exemplu, că un organ are o faţă anterioară şi alta posterioară (dacă ne raportăm la planul frontal), că are o margine inferioară şi alta superioară (dacă ne raportăm la planul transversal) sau că este situat în partea dreaptă a corpului (dacă ne referim la planul mediosagital). Pentru o localizare cât mai precisă a elementelor anatomice se utilizează următorii termeni:

- median, medial şi lateral Un element anatomic este median dacă este situat pe linia mediană, medial dacă este mai apropiat de linia mediană şi lateral dacă este mai îndepărtat de această linie. Principial termenului de medial îi corespunde noţiunea de intern, iar celui de lateral noţiunea de extern.

- proximal şi distal Sunt folosite în cadrul studiului membrelor. Proximal înseamnă apropiat de rădăcina membrului, iar distal îndepărtat de rădăcina membrului.

1

- dorsal şi ventral (sinonime= posterior şi anterior)- superficial şi profund- cranial şi caudal

Cranial se referă la poziţia unui organ faţă de craniu (sinonim=superior), iar caudal= care ţine de coadă (în limba latină cauda=coadă, sinonim=superior).

INTRODUCERE

DEFINIŢIE , GENERALITĂŢI Osteologia are ca obiect studiul oaselor. Totalitatea oaselor constituie scheletul. Scheletul unui animal (şi în particular al omului) poate fi natural sau artificial. Scheletul uman natural este format din diferite oase legate între ele prin articulaţii şi ligamente. Scheletele artificiale se obţin prin prelucrarea oaselor de la cadavre, care sunt unite între ele prin elemente de înlocuire (sârmă sau tablă) sau sunt reprezentate de mulaje. Un schelet uman conţine în medie 206 oase la adult şi se împarte într-o porţiune axială şi una apendiculară (schelet al membrelor) Porţiunea axială este formată din craniu, coloana vertebrală, coaste şi stern.

CLASIFICAREA OASELOR

Oasele scheletului uman au diferite forme descriindu-li-se 3 dimensiuni: lungimea, lăţimea şi grosimea În funcţie de raportul dintre aceste 3 dimensiuni oasele se împart în:

a) oase lungi, la care predomină lungimea şi care se întâlnesc mai ales la nivelul membrelor;

2

b) oase late, la care lungimea şi lăţimea sunt aproape egale între ele, depăşind grosimea. Se întâlnesc la nivelul cavităţilor de protecţie (de exempu craniul) şi sunt formate din două lame de os compact care conţin între ele un strat de ţesut osos spongios numit diploe;

c) oase scurte, la care cele 3 dimensiuni sunt aproape egale. Se găsesc la nivelul coloanei vertebrale, carpului şi tarsului şi sunt formate dintr-o porţiune centrală de ţesut osos spongios învelit cu o lamă osoasă compactă periferică.

După alte criterii de clasificare se mai descriu şi alte 3 tipuri de oase:d) oase sesamoide, ce se dezvoltă în apropierea unor articulaţii sau chiar în tendoanele unor muşchi;e) oase pneumatice, care au în interiorul lor cavităţi pline cu aer. (de exemplu osul frontal)f) oase suturale ce se pot dezvolta la nivelul suturilor craniului sau la nivelul fontanelelor. Sunt mici

şi inconstante.

DETALII MORFOLOGICE

La nivelul oaselor întâlnim: cavităţi, găuri, canale şi proeminenţe. a) Cavităţile pot fi articulare sau nearticulare.

- Cavităţile articulare iau parte la formarea articulaţiilor.- Cavităţile nearticulare servesc pentru inserţia tendoanelor sau ligamentelor sau pentru adăpostirea

unor elemente anatomice.b) Găurile şi canalele de trecere sunt diferit numite în funcţie de forma lor. Astfel:1. incizură= scobitură;2. duct=canal;3. sulcus=şanţ4. foramen=gaură

c) Proeminenţele pot fi articulare sau nearticulare.- Proeminenţele articulare intră în alcătuirea articulaţiilor.- Proeminenţele nearticulare sunt determinate de tracţiunea exercitată de muşchi asupra oaselor. Ele

se pot numi: eminenţe, tuberculi, spine, apofize, tuberozităţi etc., în funcţie de caracteristicile lor.

3

NEUROCRANIUL

Neurocraniul sau craniul cerebral adăposteşte creierul constituind porţiunea posterosuperioară a craniului. Este format din calvaria (bolta craniului) şi baza craniului despărţite printr-un plan convenţional ce trece prin glabelă, (o formaţiune situată în regiunea frontală a neurocraniului) deasupra marginilor superioare ale orbitei şi prin protuberanţa occipitală externă situată posterior. Deasupra acestui plan se găseşte bolta craniană, iar dedesubt baza craniului. Atât bolta craniană cât şi baza craniană prezintă o suprafaţă externă şi una internă. Neurocraniul este alcătuit din 8 oase, din care 4 sunt neperechi şi mediane şi 4 sunt perechi şi laterale. Cele 4 oase neperechi sunt (enumerate dinspre anterior spre posterior): frontalul, etmoidul, sfenoidul şi occipitalul. Cele 4 oase perechi sunt: parietalele (drept şi stâng) şi oasele temporale (drept şi stâng).FRONTALUL este un os median şi nepereche, pneumatic, situat în partea anterioară a craniului. Are formă lăţită, neregulată şi este format dintr-o porţiune verticală şi una orizontală.- Porţiunea verticală se mai numeşte şi solzul frontalului (sau porţiunea solzoasă) şi formează fruntea. Prezintă o faţă exocraniană şi una endocraniană. Contribuie la alcătuirea calotei craniene (bolta craniană). Solzul frontalului se articulează posterior prin sutura coronară cu cele două oase parietale. De o parte şi de cealaltă înaintea suturii frontalul prezintă câte o proeminenţă numită bosă frontală. La limita dintre porţiunea verticală şi porţiunea orizontală se găsesc de o parte şi de cealaltă pornind de la rădăcina nasului arcurile supraciliare, iar dedesubtul lor sprâncenele. Între cele două arcuri se află de multe ori sutura metopică (sutură interfrontală pe linia mediană între cele 2 oase de membrană ce alcătuiesc frontalul, observabile la noul născut şi care se contopesc în primii 2 ani de viaţă). Deasupra suturii frontalul este neted, porţiunea aceasta purtând numele de glabelă. Procesul zigomatic se află în prelungirea laterală a marginii supraorbitale pentru sutura cu osul zigomatic.- Porţiunea orizontală ia parte la formarea etajului anterior a bazei craniului. Acestei porţiuni i se descriu 3 zone: o zonă nazală mediană şi două zone laterale orbitale.a) Zona nazală este situată între porţiunile orbitale. Se articulează cu cele două oase nazale (anterior) şi cu lama perpendiculară a etmoidului (posterior).b) Zonele orbitale (dreaptă şi stângă) iau parte prin feţele lor inferioare la formarea bolţilor orbitelor. În partea cea mai laterală a acestor zone, pe faţa lor inferioară există câte o mică depresiune numită fosa glandei lacrimale care adăposteşte glanda lacrimală. Cele 2 părţi orbitale sunt separate prin incizura (scobitura) etmoidală în care se aşează lama orizontală a osului etmoid. Frontalul adăposteşte în interiorul său două cavităţi pneumatice, neregulate numite sinusuri frontale, despărţite printr-un sept. Sinusurile sunt tapetate cu o mucoasă care comunică cu mucoasa cavităţilor nazale.

ETMOIDUL este un os median şi nepereche, pneumatic, situat în scobitura etmoidală a frontalului. Ia parte la formarea porţiunii anteromediane a bazei craniului, a cavităţilor nazale precum şi a orbitelor. Are o formă de balanţă şi prezintă : o lamă verticală (perpendiculară), o lamă orizontală (lama ciuruită; lamina cribrosa) precum şi două mase laterale.a) Lama verticală este mediană şi foarte subţire şi este formată dintr-o porţiune situată deasupra lamei orizontale numită crista galli (de formă triunghiulară pe care se inseră dura mater) şi una situată dedesubtul ei care ia parte la formarea septului nazal.b) Lama orizontală este dispusă orizontal în scobitura etmoidală a frontalului. Separă cutia craniană de fosele nazale.Constituie tavanul cavităţii nazale. Posterior se articulează cu corpul sfenoidului. Lama orizontală se mai numeşte şi lama ciuruită deoarece este străbătută de filetele nervului olfactiv.

4

c) Masele laterale sau labirintele etmoidale atârnă de marginile lamei orizontale. Au formă cubică şi conţin o serie de cavităţi pline cu aer. (celule etmoidale anterioare, mijlocii şi posterioare) Cornetul nazal superior este o lamă osoasă subţire, îngustă care porneşte din peretele medial al masei laterale a etmoidului. Sub el se găseşte meatul nazal superior, care este un jgheab îndreptat dinainte înapoi, în care se deschid celulele etmoidale posterosuperioare. Cornetul nazal mijlociu este de asemenea o lamă osoasă subţire cu suprafaţă aspră, uşor răsucită. Sub el se găseşte meatul nazal mijlociu în care se deschid celulele etmoidale anterioare şi mijlocii, sinusul frontal şi sinusul maxilar.

SFENOIDUL este un os median şi nepereche, parţial pneumatizat situat pe linia mediană a bazei craniului, anterior de oasele temporale şi de porţiunea bazilară a occipitalului. A fost comparat cu o viespe în zbor şi prezintă un corp şi 3 perechi de prelungiri: aripile mici, aripile mari şi procesele pterigoidiene. Corpul are formă cubică găzduind în interiorul său sinusul sfenoidal. Pe faţa sa superioară se găseşte fosa hipofizară ce adăposteşte glanda hipofiză. Anterior de această fosă se găseşte şanţul chiasmatic ce conţine chiasma optică. Faţa anterioară a corpului se articulează cu lama orizontală a etmoidului şi ia parte la formarea foselor nazale. Prezintă creasta sfenoidală ce se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului. Faţa posterioară se sudează cu porţiunea bazilară a occipitalului. De pe feţele laterale se desprind anterosuperior aripile mici, iar posteroinferior aripile mari ale sfenoidului. În sfârşit de pe faţa inferioară a corpului se desprind procesele pterigoidiene. Aripile mici sunt lame triunghiulare simetrice, aşezate în plan orizontal Aripile mari sunt alcătuite din 5 feţe delimitate de tot atâtea margini Procesele pterigoidiene sunt orientate vertical şi se desprind de pe faţa inferioară a corpului şi a aripilor mari. Prezintă o lamă laterală şi una verticală între care se delimitează fosa pterigoidiană (dreaptă respectiv stângă). Între aripa mare şi aripa mică (atât în dreapta cât şi în stânga) se găseşte fisura orbitară superioară care face comunicarea între orbită şi cavitatea cutiei craniene.

OCCIPITALUL este un os median şi nepereche, lat situat pe linia mediană a porţiunii posteroinferioare a craniului. Este dispus între sfenoid, parietale şi temporale. Prezintă o gaură mare numită gaura occipitală în jurul căreia se grupează părţile componente ale osului: porţiunea bazilară, solzul occipitalului şi cele două porţiuni laterale.a) Porţiunea bazilară este situată anterior de gaura occipitală şi se articulează anterior cu lama patrulateră a sfenoidului.b) Solzul (scuama) occipitalului este situat posterior de gaura occipitală. Prezintă pe faţa sa externă protuberanţa occipitală externă, de la care coboară spre gaura occipitală creasta occipitală externă De la protuberanţa occipitală externă pleacă simetric şi lateral linia nucală superioară, în timp ce linia nucală supremă şi linia nucală inferioară se găsesc superior, respectiv inferior de protuberanţa occipitală externă. Faţa internă a solzului este concavă şi divizată de eminenţa cruciformă în 4 fose. În centrul suprafeţei se găseşte protuberanţa occipitală internă.c) Porţiunile laterale completează gaura occipitală. Prezintă pe faţa lor exocraniană câte un condil ce serveşte la articularea cu atlasul. Posterior de condili se găsesc fosele condiliene (dreaptă respectiv stângă).d) Gaura occipitală face legătura între canalul vertebral şi cavitatea cutiei craniene. Occipitalul prezintă o faţă convexă exocraniană, una concavă endocraniană, 4 margini şi 4 unghiuri. Faţa endocraniană prezintă anterior de gaura occipitală o suprafaţă oblică anterosuperior numită clivus în raport cu bulbul rahidian şi puntea. Marginile temporale sau mastoidiene sunt situate anteroinferior şi se articulează cu stânca temporalului şi cu mastoida. Marginile parietale sau lambdoide sunt situate posterosuperior şi se articulează cu oasele parietale formând sutura lambdoidă. Unghiurile occipitalului sunt superior,anterior (inferior) şi laterale (drept respectiv stâng).

PARIETALUL este un os lat şi pereche de formă patrulateră aparţinând calvariei. Parietalele se articulează între ele pe linia mediană formând sutura sagitală. Sunt aşezate posterior de frontal, (cu care se articulează

5

prin sutura coronară) anterior de occipital (cu care se articulează prin sutura lambdoidă) şi deasupra temporalelor. (cu care se articulează prin sutura scuamoasă) Parietalul prezintă 2 feţe, 4 margini şi 4 unghiuri. Faţa externă este convexă, iar cea internă concavă. Faţa externă prezintă aproape în mijlocul său o proeminenţă numită tuber parietal. Sub acest tuber, în apropierea marginii sale inferioare se află linia temporală superioară pe care se prinde fascia muşchiului temporal. Dedesubtul acestei linii se găseşte o altă linie semicirculară, linia temporală inferioară determinată de originea muşchiului temporal. Faţa internă, cerebrală este concavă prezentând de-a lungul suturii sagitale şanţul sinusului sagital, care împreună cu cel de pe osul parietal din partea opusă adăposteşte sinusul sagital. Marginea superioară se articulează cu cea de partea opusă. Marginea inferioară este concavă inferior şi se articulează cu solzul temporalului, aripa mare a sfenoidului şi mastoida. Marginea anterioară se articulează cu solzul frontalului şi formează sutura coronară. Marginea posterioară sau occipitală se articulează cu solzul occipitalului şi formează sutura lambdoidă. Unghiurile parietalului sunt: anterosuperior (frontal), posterosuperior (occipital), anteroinferior (sfenoidal) şi posteroinferior (mastoidian)

TEMPORALUL este un os pereche, neregulat situat pe laturile craniului între occipital, parietal şi sfenoid. Prezintă 5 porţiuni: porţiunea solzoasă, porţiunea mastoidiană, porţiunea pietroasă (stânca temporalului), porţiunea timpanică şi apofiza stiloidă. În temporal sunt săpate o serie de canale şi cavităţi, cea mai mare parte a acestora fiind legate de organul vestibulocohlear.a) Porţiunea solzoasă prezintă o faţă laterală (temporală) şi o faţă medială (sau cerebrală). Procesul zigomatic formează în partea inferioară a scuamei împreună cu procesul temporal al osului zigomatic arcul zigomatic (arcada). Procesul prezintă o rădăcină anterioară ce se termină la tuberculul articular şi o rădăcină posterioară ce se prelungeşte posterior de meatul acustic extern. Tuberculul articular reprezintă o eminenţă rotundă aflată medial de rădăcina anterioară. Prin intermediul circumferinţei solzul temporalului se articulează anterior cu aripa mare a sfenoidului şi posterior cu parietalul.b) Porţiunea pietroasă sau stânca temporalului are forma unei piramide triunghiulare cu vârful situate anteromedial şi baza posterolateral.Prezintă 3 feţe , 3 margini şi un vârf. Faţa sa anterioară contribuie la formarea zonei mijlocii a endobazei,( prezentând impresiunea trigeminală=depresiunea ganglionului trigeminal, eminenţa arcuată determinată de canalul semicircular suiperior şi tegmen tympani ce corespunde peretelui superior al cavităţii timpanice.) Faţa sa posterioară face parte din fosa posterioară prezentând în mijlocul suprafeţei porul acustic intern continuat de meatul acustic intern. Superior şi lateral de meatul acustic intern se găseşte fosa subarcuată. Faţa sa inferioară se găseşte pe faţa externă a bazei craniului şi prezintă în mijlocul său fosa jugulară în care se găseşte porţiunea superioară a venei jugulare.În partea laterală a feţei inferioare se găseşte gaura stilomastoidiană, gaură ce corespunde orificiului extern al canalului facialului. Marginea superioară, care separă faţa anterioară de cea posterioară este străbătută de şanţul sinusului pietros superior. Marginea anterioară delimitează împreună cu aripa mare a sfenoidului fisura sfenopietroasă. Marginea posterioară adăposteşte şanţul sinusului pietros inferior. Vârful delimitează cu rădăcina mare a osului sphenoid gaura ruptă (gaura ruptă anterioară).c) Porţiunea mastoidiană apare în jurul vârstei de 3 ani. Este situată posterior de meatul acustic extern şi conţine cavităţi pneumatice (celulele mastoidiene) care comunică cu cavitatea timpanică prin antrul mastoidian.d) Porţiunea timpanică formează ce mai mare parte din meatul acustic extern. Este situată inferior de porţiunea scuamoasă şi anterior de porţiunea mastoidiană.e) Procesul stiloidian se găseşte la nivelul feţei inferioare a stâncii lângă gaura stilomastoidiană.

SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A NEUROCRANIULUI

1.BOLTA CRANIULUI (CALVARIA) este alcătuită din:- solzul frontalului- oasele parietale

6

- aripile mari ale sfenoidului (faţa temporală)- solzul temporalului drept şi stâng- suturile dintre ele.

2.BAZA CRANIULUI(EXOBAZA) Două linii teoretice, una anterioară ce uneşte tuberculii articulari ai temporalelor şi una posterioară ce uneşte vârful mastoidelor o împarte în 3 zone:a)zona anterioară, care este acoperită de viscerocraniub)zona mijlocie (jugulară), situată între cele două linii convenţionale, alcătuită la rândul ei din:-pe linia mediană:porţiunea bazilară a occipitalului-pe părţile laterale:-orificiul acustic extern -procesul stiloidian -aripa mare a sfenoidului -faţa inferioară a stânciic)zona posterioară formată din:-pe linia mediană:gaura occipitală-pe părţile laterale condilii occipitalului.

SUPRAFAŢA INTERIOARĂ A NEUROCRANIULUI

1.BOLTA CRANIULUI (CALVARIA) este alcătuită din:- solzul frontalului- oasele parietale. solzul occipitalului

2.BAZA CRANIULUI(ENDOBAZA) Este constituită prin asamblarea unor părţi ale oaselor: frontal,etmoid, sfenoid, occipitale şi oasele temporale.Formează planşeul cavităţii craniene şi susţine encefalul. Reprezintă un teritoriu de pasaj între cutia craniană şi teritoriile subiacente. Este împărţită în 3 etaje (fose) anterior, mijlociu şi posterior. Liumita între etajul anterior şi mijlociu este dată de marginile posterioare ale aripilor mici ale sfenoidului, iar cea între etajul mijlociu şi posterior de marginile superioare ale stâncilor temporale şi lama patrulateră a sfenoidului.a)Fosa craniană anterioară este alcătuită din:-lama ciuruită a etmoidului-segmentul orbital al fronztalului-aripile mici ale sfenoidului-o porţiune din faţa superioară a corpului sfenoiduluib)Fosa craniană mijlocie este alcătuită din:-corpul sfenoidului-aripile mari ale sfenoidului-feţele anterioare ale stâncilor-solzul temporalului drept şi stângc)Fosa craniană posterioară este alcătuită din:-faţa posterioară a stâncilor temporalelor-faţa posterioară a lamei patrulatere-scuama occipitală

7

TABELUL 1 OASELE NEUROCRANIULUI

PORŢIUNEA PĂRŢI COMPONENTE

CARACTE-RISTICI

PARTICIPĂLA FORMAREA

FRONTALUL Solzoasă

Orizontală

Faţa externăFaţă internăMargine liberă

Zona nazală Zonele orbitale

Pneumaticmediannepereche

Cavităţilor nazale,orbitelor,fosei cranieneanterioare, su-prafeţei ext. şiinterne a calva-riei, zonei anterioare aexobazei

ETMOIDUL- Lama verticală

Lama orizontală

Masele laterale

Porţiunea sup, şiinferioară

Feţe:anterioară,posterioară, su-perioară,infe-rioară,medială,laterală

Pneumaticmediannepereche

Zonei anterioa-re a exobazeifosei cranieneanterioarecavităţii nazaleorbitei

SFENOIDUL Corpul sfenoidului

Aripi mici

Aripi mari

Procesele pte-Rigoide

Feţe:ant.,post.sup.,inferioară,laterală,medială

Faţă superioarăFaţa inferioarăMarginile anter.şi posterioară

BazăVârfFeţe: cerebrală,orbitală, tempo-rală,infratempo-rală,sfenomaxi-larăMarg. frontală,scuamoasă, pa-pietală, pie-troasă şi zigo-maticăLama medialăLama laterală

Parţial pneumaticmedianneperecheformă deviespe

Zonei ant. şi mijlocii a exo-bazeiFosei cranieneant. şi mijlociicavit. Nazale

OCCIPITALUL Bazilară

Solzul occipital

Porţiunile laterale

Faţa exocranianăşi endocraniană

Faţa exocranianăşi endocraniană

Idem

Median şinepereche

Zona mijlocieşi posterioarăa exobazeiFosa cranianăposterioarăSuprafaţa extşi internă acalvariei

8

Gaura occipitalăPARIETALUL Faţa externă

Faţa internăMargini: sup,inferioară,ant.şi posterioarăUnghiuri: AS,AI,PS,PI

Lateral şipereche

Suprafaţa externă şiinternă a calvariei

TEMPORALUL Solzoasă

Timpanică

Pietroasă

Mastoidiană

Stiloidiană

Faţa exo şi endocranianăCircumferinţa

Faţa posterosup.şi anteroinfer.

Faţa anterosup.Faţa posterosup.Faţa inferioarăMarginea ant.Marginea sup.Marginea post

Faţa exocran. şiendocraniană.Circumferinţa

Os neregulat şipereche

Suprafaţa ext.a calvarieiZona mijlocieşi posterioarăa exobazeiFosa cranianămijlocie şi pos-terioară

9

VISCEROCRANIUL

Este alcătuit din 14 oase la care se adaugă şi osul hioid. (Deşi este situat în partea anterosuperioară a gâtului este studiat împreună cu viscerocraniul ţinând cont de originea sa embriologică comună.) Dintre acestea 12 sunt perechi: maxilarul, zigomaticul, nazalul, lacrimalul, palatinul şi cornetul inferior. Vomerul, mandibula şi hioidul sunt oase nepereche.

MAXILA este un os pereche şi neregulat situat în centrul feţei. Celelalte oase ale feţei sunt grupate în jurul maxilarelor cu care se articulează. Are un corp de forma unei piramide triunghiulare şi 4 procese: palatin, frontal, zigomatic (prin care se articulează cu oasele cu acelaşi nume) şi procesul alveolar care prezintă alveolele destinate rădăcinilor dentare de pe arcada superioară. Prin întâlnirea în plan median a celor 2 procese palatine (drept şi stâng) se formează palatal dur. În interiorul corpului său se găseşte sinusul maxilar, ce comunică cu meatul mijlociu al nasului.

MANDIBULA singurul os mobil al craniului este un os median şi nepereche. Prezintă un corp şi 2 ramuri. Corpul în formă de potcoavă este alcătuit din 2 porţiuni sudate, baza mandibulei şi porţiunea alveolară. Porţiunea alveolară prezintă alveolele dentare ce adăpostesc rădăcinile dinţilor de pe arcada inferioară. Ramurile sunt 2 lame patrulatere îndreptate oblic în sus şi înapoi, formând cu corpul un unghi de 120 de grade la adult.

ZIGOMATICUL (MALARUL) este un os lat şi pereche situat pe părţile laterale ale feţei unde formează pomeţii. Prezintă 2 feţe, 4 margini, 3 procese, prin care se articulează cu oasele vecine şi 4 unghiuri.

NAZALUL este un os pereche mic şi lat care participă la alcătuirea scheletului osos al piramidei nazale.

LACRIMALUL este un os pereche, mic şi lat, de formă patrulateră, situat deasupra maxilei şi inferior de frontal, ce ia parte la formarea peretelui medial al orbitei şi al peretelui lateral al fosei nazale.

PALATINUL este un os pereche situat în porţiunea posterioară a feţei. Are o formă caracteristică, fiind format dintr-o lamă orizontală şi una verticală unite între ele în unghi drept. Prezintă de asemenea 3 mici procese. Participă la formarea palatului osos, a cavităţilor nazale şi a orbitei.

CORNETUL INFERIOR este un os pereche, răsucit ca şi un cornet de hârtie, situat pe peretele lateral al fosei nazale. Delimitează meatul mijlociu de cel inferior.

VOMERUL este un os nepereche, lat cu forma unui fier de plug, situat median. Ia parte la formarea septului nasal prezentând 2 feţe şi 4 margini.

HIOIDUL este un os median şi nepereche situat în partea anterosuperioară a gâtului, deasupra laringelui. Are forma literei U. Prezintă un corp şi 4 prelungiri numite coarne din care 2 coarne mari şi 2 mici. Este legat prin inserţii musculare de limbă, mandibulă, faringe şi laringe.

10

CAVITĂŢILE NEUROCRANIULUI ŞI VISCEROCRANIULUI

ORBITELE sunt 2 cavităţi de forma unei piramide patrulatere, dispuse de o parte şi de cealaltă a foselor nazale. Adăpostesc globii oculari şi anexele lor. Comunică prin canalele optice şi fisura orbitară superioară cu neurocraniul şi prin canalul nazolacrimal cu cavitatea nazală.

CAVITĂŢILE NAZALE sunt 2 conducte situate în centrul feţei, cu o poziţie anteroposterioară, ce prezintă 4 pereţi şi 2 orificii. Peretele medial (septul osos al nasului) separă cele 2 cavităţi nazale. Pe peretele lateral se găsesc cornetul nazal superior, mijlociu şi inferior. Cavităţile nazale comunică cu orbita prin canalul nazolacrimal, cu exteriorul prin apertura piriformă şi cu faringele prin choane.

FOSA INFRATEMPORALĂ este situată sub fosa temporală având ca anexă fosa pterigopalatină.

TABELUL NR.2 CALVARIA ŞI BAZA CRANIULUI

SUPRAFAŢAEXTERNĂ ACALVARIEI

SUPRAFAŢA INTERNĂ ACALVARIEI

EXOBAZA ENDOBAZA

FRONTALUL Solzul fronta-Lului

Solzul fronta-Lului

ZONA ANTERIOARĂPărţile orbitareşi nazale

FOSA CRANIANĂANTERIOARĂSegment retro-Orbitar

ETMOIDUL ZONA ANTERIOARĂLama ciuruită

FOSA CRANIANĂANTERIOARĂLama ciuruită

SFENOIDUL Aripile mari(faţa temporală)

ZONA MIJLOCIEFaţa inferioarăa corpuluiProcesele pte-rigoidiene

FOSACRANIANĂANTERIOARĂAripile miciFaţa superioarăA corpuluiFOSACRANIANĂMIJLOCIEAripile mariCorpul sfenoiDului

OCCIPITALUL Solzul occipita-Lului

Solzul occipita-lului

ZONA MIJLO-CIE A EXO-BAZEIPorţiunea ba-zilară şi părţilelateraleZONA POSTE-RIOARĂScuama occipi-talului

FOSACRANIANĂPOSTERIOARĂScuama occipi-Talului

PARIETALUL Faţa externă Faţa internă

TEMPORALUL Solzul tempo-Ralului

ZONA MIJLOCIEPorţiunea scua-moasăFaţa inferioarăa stâncii

FOSA CRANI-ANĂ MIJLOCIEFaţa anterosu-perioară astâncii

11

ZONA POSTE-RIOARĂPorţiunea mas-toidiană a tem-poralului

Solzul temporalFaţa posterioarăa stâncilor

TABELUL NR.3 OASELE VISCEROCRANIULUI

PORŢIUNEA PĂRŢICOMPONENTE

CARACTE-RISTICI

PARTICIPĂLA FORMAREA

CORNETULINFERIOR

Faţa medialăFaţa lateralăMargineasuperioarăMargineaInferioară

Os perecheLamă răsucităca un cornet de hârtie

Peretelui late-ral al cavităţiinazale

LACRIMALUL Faţa laterală

Faţa medialăMarginea sup.Marginea inf.Marginea post.Marginea ant.

Creasta lacrima-lă posterioară

Os perechePatrulater

Peretelui me-dial al orbiteiCavităţii nazale

NAZALUL Faţa anterioarăFaţa posterioarăMarginea inf.Marginea sup.Marginea lat.Marginea med.

Şanţ etmoidal Os mic,pere-che, patrulater

ScheletuluiNasului

VOMERUL Faţa dreaptăFaţa stângăMarginea ant.Marginea post.Marginea sup.Marginea inf.Unghiuri:AI,ASPI,PS.

Os median şiNeperecheFormă de plugde fier

Peretelui medial al ca-vităţilor nazale

PALATINUL Lama orizontală

Lama perpen-diculară

Procesul orbitalProcesul sfenoi-dalProcesul pira-Midal

Faţa superioarăFaţa inferioarăMarginea:ant.post,lat,medială

Faţa medială şilateralăMarginea:ant.,post,infer,super.

Os lat şiperecheForma literei L

Masivuluifacial1/3posterioarea bolţii pala-tinePeretelui la-teral al fose-lor nazalePeretelui in-ferior al orbi-tei

ZIGOMATICUL Faţa laterală

Faţa medială

Orificiul zigo-maticofacialOrificiul zigo-maticotemporal

Os lat şi pe-recheFormă patru-lateră

Părţii lateralea feţeiOrbiteiFosei zigoma-

12

Marginea ante-rosuperioarăMarginea pos-terosuperioarăMarginea ante-roinferioarăMarginea pos-teroinferioară

ticeFosei temporale

MAXILA Corp

Proces palatin

Proces zigomaticProces alveolarProces frontal

BazaFaţa anterioarăFaţa posterioarăFaţa superioarăVârfMargini anteri-oară,posterioa-ră, inferioară

Faţa superioarăFaţa inferioarăMargini:medialălaterală,anteri-oară,posterioară

Os perecheVoluminos

Cavităţilor nazaleOrbitelorBolţii palatineFosei infra-temporaleFosei pterigo-Palatine

MANDIBULA Corp

Ramuri

Faţa anterioarăFaţa posterioarăMargine infer.Margine super.

Faţa lateralăFaţa medialăMargini:ant.,post. sup. infer.

Os median şineperecheFormă de pot-coavăSingurul os mobil al cra-niului

Cavităţii bucale

HIOIDUL Corp

Coarne mariCoarne mici

Faţa anterioarăFaţa posterioarăMarginea sup.Marginea inf.

Os neperechemedianFormă de U

TABELUL NR.4 ORBITA

BAZA Margine supraorbi-talăMargine infraorbi-Tală

VÂRFUL Extremitatea media-lă a fisurii orbitalesuperioare

Peretele superior Porţiunea orbitalăa frontaluluiAripa mică a sfe-noidului

Peretele lateral Procesul orbitalzigomaticAripa mare a sfe-noiduluiPorţiunea orbitală aFrontalului

Peretele medial Procesul frontal al Peretele inferior Faţa orbitală a maxi-

13

maxileiLacrimalulLama orbitală a la-birintului etmoidalFaţa laterală a corpului sfrnoidului

leiProcesul orbital alosului zigomaticProcesul orbital alPalatinului

TABELUL NR.5 CAVITĂŢILE NAZALE

ORIFICIUL ANTERIOR

MaxilaOasele nazale

ORIFICIULPOSTERIOR

Lama orizontală apalatinuluiCorpul sfenoiduluiVomerulLama medială a pro-cesului pterigoidian

PERETELE INFERIOR Procesul palatin almaxileiLama orizontală aosului palatin

PERETELESUPERIOR

NazalulSpina nazală a fron-taluluiLama orizontală aetmoiduluiFaţa anteroinferioa-ră a corpului sfeno-idului

PERETELEMEDIAL

Lama perpendicula-ră a etmoiduluiVomerul

PERETELELATERAL

MaxilaLacrimalulEtmoidulLama perpendicu-lară a palatinuluiSfenoidulCornetul inferior

TABELUL NR.6 FOSA INFRATEMPORALĂ ŞI PTERIGOPALATINĂ

FOSA INFRATEMPORALĂ FOSA PTERIGOPALATINĂPERETELE LATERAL Faţa medială a zigo-

maticuluiRamura mandibulei

BAZA Faţa maxilară aaripilor mari alesfenoiduluiFaţa inferioară acorpului sfenoidului

PERETELE ANTERIOR

Faţa posterioară acorpului maxilei

VÂRFUL Proces pterigoidTuberozitatea maxi.Lei

PERETELE MEDIAL Lama laterală a pro-cesului pterigoidianTuberozitatea maxi-lei

PERETELEANTERIOR

Tuberozitatea maxilei

PERETELE SUPERIOR Faţa infratemporalăa aripilor mari alesfenoidului

PERETELE POSTERIOR

Procesul pterigo-Idian

PERETELE MEDIAL Lama perpendicula-ră a palatinului

14

COLOANA VERTEBRALĂ (columna vertebralis)

DEFINIŢIE, GENERALITĂŢI

Coloana vertebrală face parte din scheletul axial al trunchiului fiind aşezată posterior şi median. Se formează prin suprapunerea a 33-34 de piese osoase numite vertebre care se găsesc la nivelul gâtului, toracelui, regiunii lombare şi a pelvisului. Măsoară în lungime în medie 73 cm la bărbat şi 63 cm la femeie. Lăţimea sa variază find maximă, (în medie 11 cm) la baza sacrului. Prezintă curburi în plan sagital (anteroposterioare) orientate alternativ fie cu convexitatea înainte când se numesc lordoze, curbura cervicală (lordosis cervicis) şi lombară (lordosis lumbalis), fie cu convexitatea înapoi când se numesc cifoze, curbura toracală (kyphosis thoracica) şi sacrată (kyphosis saqcralis) respectiv curburi în plan frontal (curburi laterale, curbura toracală, curbura sacrococcigiană) mai puţin pronunţate cu convexitatea situată alternativ dreapta stânga. Curburile coloanei măresc rezistenţa acesteia la compresiunile axiale. Rezistenţa unei coloane este egală cu pătratul numărului curburilor +1. Aşa de exemplu o coloană rectilinie are o rezistenţă egală cu 1, o

15

coloană cu o curbură are o rezistenţă egală cu 2, o coloană cu 2 curburi o rezistenţă egală cu 5, în fine o coloană cu 3 curburi o rezistenţă de 10. Indicele rahidian DELMAS= L/h rahisului între S1 şi atlas= 95, cu extreme normale între 94 şi 96. El nu poate fi măsurat decât pe o piesă anatomică.

O coloană cu curburi accentuate posedă un indice DELMAS mai mic decât 94, din contră o coloană rectilinie posedă un indice DELMAS mai mare decât 96. DELMAS demonstrează că o coloană cu curburi accentuate este te tip funcţional dinamic, în timp ce o coloană cu curburi şterse este de tip funcţional static. La noul născut şi la sugar întâlnim o singură curbură la nivelul segmentului toracic.Lordoza cervicală apare în lunile 3-5 de viaţă fiind rezultatul ridicării capului de către sugar. În jurul vârstei de 2 ani apare şi lordoza lombară indispensabilă locomoţiei şi ortostatismului (staţiunii verticale).

Coloana vertebrală are 2 proprietăţi opuse din punct de vedere mecanic: rigiditatea şi elasticitatea. Coloana vertebrală se întinde până la nivelul capului având un suport important situat în plan transversal reprezentat de centura scapulară. După TESTUT ea este scut de protecţie şi punct de sprijin pentru un număr mare de viscere, în timp ce JUNGHANS o consideră punctul central al staticii corpului. Vlad VOICULESCU consideră coloana vertebrală axul de susţinere al întregului schelet al corpului, în timp ce BACIU o defineşte drept cel mai important component al aparatului locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente ale corpului uman. La buna funcţionare a coloanei vertebrale îşi aduc aportul echilibrul intrinsec şi cel extrinsec. Echilibrul intrinsec=rezistenţa elastică la tensiune a ligamentelor/rezistenţa elastică la presiune a discurilor. Echilibrul extrinsec este dat de un număr mare de grupe musculare ce alcătuiesc corsetul muscular.Un alt suport transversal se găseşte la nivel lombar. În poziţie verticală simetrică forţele sunt echilibrate, iar coloana este rectilinie. În poziţie de balans când corpul se sprijină pe un singur membru inferior bazinul balansează în partea opusă, iar coloana este obligată să urmeze un traiect sinuos: convexă în porţiunea lombară cu convexitatea către membrul în balans, concavă în porţiunea sa dorsală şi din nou convexă. Pârghiile musculare îşi ajustează automat tensiunea pentru a restabili echilibrul, datorită tonusului muscular determinat de muşchii de postură, coordonaţi de sistemul extrapiramidal. Coloana vertebrală formează pilonul central (pilierul central) al trunchiului. Dacă în porţiunea sa toracală ea se apropie de planul posterior (1/ 4 din grosime), în regiunea cervicală este la 1/3 din grosimea gâtului pentru ca în porţiunea lombară să fie situată central ( ½ din grosimea corpului). În regiunea cervicală coloana suportă greutatea craniului trebuind să fie situată cât mai aproape de centrul de gravitaţie al corpului. În regiunea toracală coloana este împinsă posterior de organele mediastinului şi în particular de inimă. Din contră în regiunea lombară unde suportă întreaga greutate a porţiunii superioare a trunchiului are o poziţie centrală având o proeminenţă în cavitatea abdominală. În afară de funcţia de suport a trunchiului are rol de protecţie a nevraxului. În situaţii patologice măduva spinării şi nervii spinali intră în conflict cu învelişul protector.

Vertebrele poartă numele regiunilor din care fac parte. Vertebrle cervicale răspund gâtului, sunt în număr de 7 şi formează împreună coloana cervicală. Se notează de la C1 la C7. Vertebrele toracale răspund toracelui şi formează împreună coloana toracală. Se notează de la T1 la T12 Alcătuiesc cea mai lungă porţiune a coloanei. Vertebrele lombare răspund regiunii lombare, sunt în număr de 5 şi formează împreună coloana lombară. Se notează de la L1 la L5. Vertebrele cervicale, toracale şi lombare sunt mobile şi independente. Din acest motiv mai sunt denumite şi vertebre adevărate. Vertebrele sacrate sunt în număr de 5. Prin unirea lor ia naştere sacrul. Vertebrele coccigiene sunt în număr de 4-5. Prin unirea lor se formează coccigele, un vestigiu al cozii. Vertebrele sacrate şi coccigiene răspund pelvisului. Deoarece ele sunt sudate între ele, deci imobile se mai numesc şi vertebre false. Prin suprapunerea corpurilor vertebrale se formează faţa anterioară a coloanei, prin cea a proceselor spinoase creasta spinală de pe faţa posterioară a coloanei, iar prin cea a găurilor vertebrale canalul vertebral. De o parte şi de cealaltă a crestei spinale se găsesc şanţurile vertebrale ce adăpostesc muşchii ce acţionează asupra coloanei vertebrale.

16

Feţele laterale ale coloanei sunt formate de vârful proceselor transverse, pediculii vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale ale corpilor vertebrali.

VERTEBRELE ADEVĂRATE

Cuprind vertebrele C1-L5. Prezintă caractere generale, regionale, iar unele din ele prezintă şi caractere speciale (vezi atlasul şi axisul)

a) Caracterele generale (vertebra tip) Vertebra adevărată prezintă două porţiuni, corpul vertebrei (corpus vertebrae) şi arcul vertebral (arcus vertebralis) unite între ele prin două mici punţi denumite pediculii arcului vertebral (pediculus arcus vertebrae). Corpul, arcul şi pediculii vertebrali delimitează gaura vertebrală (foramen vertebrale). Corpul vertebrei (corpus vertebrae) este porţiunea cea mai voluminoasă a sa şi are o formă aproximativ cilindrică. Formează peretele anterior al găurii vertebrale. I se descriu două feţe, una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală) şi o circumferinţă. Corpul vertebral are o structură de os scurt ca o coajă de nucă, cu o corticală de os dens ce înconjoară ţesutul spongios. Corticala de la nivelul feţei superioare şi inferioare a corpului vertebral se numeşte platou vertebral. El este mai gros în centru unde se găseşte o porţiune cartilaginoasă. Periferia formează un burelet sau fâşie marginală. Acesta derivă din punctele de osificare epifizară având forma unui inel şi se sudează cu restul corpului vertebral în jurul vârstei de 14-15 ani. Tulburările de osificare ale acestui nucleu epifizar constituie epifizita vertebrală sau maladia SCHEUERMANN. Pe o secţiune verticofrontală a corpului vertebral se disting de fiecare parte îngroşări corticale nete. Superior şi inferior platourile vertebrale sunt dublate de un strat cartilaginos, iar în centrul corpului vertebral travee de os spongios care se repartizează urmând liniile de forţă. Aceste linii sunt verticale dacă unesc platoul superior cu cel inferior, sau orizontale dacă unesc cele 2 corticale laterale, în fine oblice dacă unesc platoul inferior cu corticalele laterale. Pe o secţiune sagitală se regăsesc traveele verticale, dar mai există 2 sisteme de fibre oblice denumite şi fibre în evantai. Pe de o parte fibre în evantai ce pleacă de la platoul superior pentru a se deschide în timp ce traversează cei 2 pediculi către procesul articular superior de fiecare parte şi procesul spinos. Pe de altă parte un evantai ce pleacă din platoul inferior pentru a se deschide traversând cei 2 pediculi către procesele articulare inferioare şi procesul spinos. Încrucişarea acestor 3 sisteme trabeculare constituie puncte de maximă rezistenţă, dar şi o zonă de minimă rezistenţă, în particular un triunghi cu baza situată anterior în care nu există decât travee verticale.Acest fapt explică fractura cuneiformă a corpului vertebral. La o compresiune axială de 600 de kilograme porţiunea anterioară a corpului vertebral se zdrobeşte rezultând fractura tasare. Pentru zdrobirea corpului vertebral în totalitate este necesară o compresiune axială de 800 de kilograme care duce la cedarea peretelui posterior al corpului vertebral cu interesarea canalului vertebral. Arcul vertebral (arcus vertebralis) formează peretele posterior al găurii vertebrale. Este alcătuit din următoarele elemente:

1. Lamele vertebrale (lamina arcus vertebrae) , una dreaptă şi alta stângă, de formă patrulateră, situate între pediculul vertebral şi baza apofizei spinoase.. Prezintă o faţă anterioară ce participă la formarea suprafeţei interne a canalului vertebral, o faţă posterioară ce priveşte în sus şi în afară, o margine superioară şi una inferioară, o extremitate medială şi una laterală.

2. Procesul spinos (processus spinosus; apofiza spinoasă) continuă înapoi arcul vertebral. Este situat în plan median şi posterior pornind de la locul de unire al celor două lame vertebrale. Prezintă 2 feţe (dreaptă şi stângă), 2 margini, o bază şi un vârf. Vârful se poate explora pe viu prin palpare fiind evidenţiabil sub piele.

3. Procesele transversare (processus transverses, apofizele transverse) În număr de 2,(dreaptă şi stângă) pleacă de pe părţile laterale ale arcului vertebral şi se dirijează în afară şi puţin posterior. Intervin în stabilizarea laterală a coloanei vertebrale.

4. Procesele articulare (processus articularis; apofizele articulare) Sunt în număr de 4 (două superioare şi două inferioare). Procesele superioare (processus articularis superior) ale unei vertebre se articulează cu procesele articulare inferioare (processus articularis inferior) ale vertebrei supraiacente (de deasupra) în timp ce procesele sale inferioare se articulează cu procesele articulare superioare ale vertebrei subiacente (de dedesubt).

17

- Pediculul vertebral (pediculus arcus vertebrae) leagă arcul vertebral de corp. Prezintă cranial şi caudal (pe marginea superioară şi marginea inferioară) incizurile vertebrale, superioară şi inferioară (incisura vertebralis superior, incisura vertebralis inferior). Prin suprapunerea vertebrelor incizurile a două vertebre vecine delimitează găurile intervertebrale (sau de conjugare, foramen intervertebrale).prin care trec nervii spinali corespunzători.

- Gaura vertebrală ( foramen vertebrale,orificiul vertebral) este spaţiul delimitat anterior de faţa posterioară a corpului vertebral, posterior de arcul vertebral, iar lateral de pediculii vertebrali. Dimensiunile orificiului vertebral diferă de la o vertebră la alta. Din suprapunerea tuturor găurilor vertebrale ia naştere canalul vertebral.(canalis vertebralis) Canalul are dimensiuni mari şi formă triunghiulară pe secţiune în regiunile cervicală şi lombară şi diametru mai mic şi formă rotundă în regiunea toracală.

b) Caracterele regionale vezi TABELUL 7

TABELUL7 CARACTERELE REGIONALE ALE VERTEBRELORCARACTEREREGIONALE

VERTEBRECERVICALE

VERTEBRETORACALE

VERTEBRE LOMBARE

CORP Mic şi alungittransversal

Uşor alungitanteroposterior

Voluminos

PROCES SPINOS Scurt, cu vârful bifid Prismatic triunghiular, oblic înapoi şi în jos

Dreptunghiular cudirecţie orizontală

PROCES TRANSVERS Baza lor străbătutăde gaura transversală

Prezintă o feţişoarăarticulară ce se articulează cu tuberculul coastei corespunzătoare

Mici proeminenţe

PROCESEARTICULARE

Orientate pe unplan aproapeorizontal

Verticale şi dispuseîn plan frontal

Verticale şi dispuseîn plan sagital

GAURAVERTEBRALĂ

Largă şi triunghiulară Rotundă Triunghiulară

I Vertebrele cervicale (vertebrae cervicalis)1. Corpul vertebrei este mic şi alungit transversal. Are dimensiuni mai mici decât corpul vertebrei toracale sau lombare.2. Procesul spinos este scurt şi are vârful bifid. Este înclinat în jos şi înapoi.3. Procesele transversare prezintă la baza lor gaura transversară prin care trec vasele şi nervul vertebral.4. Procesele articulare sunt orientate pe un plan aproape orizontal.5. Gaura vertebrală este largă şi triunghiulară. II Vertebrele toracale (vertebrae thoracicae)1. Corpul vertebrei este uşor alungit anteroposterior. Este mai voluminos decât cel al vertebrelor cervicale. Volumul corpului vertebral creşte de sus în jos de-a lungul coloanei toracale. Prezintă 2 scobituri superioare (fovea costalis superior) şi 2 scobituri inferioare(fovea costalis inferior) câte una de fiecare parte a corpului vertebral. Scobitura superioa- ră a unei vertebre delimitează cu cea inferioară a vertebrei supraiacente un unghi diedru în care pătrunde capul coastei corespunzătoare. 2. Procesul spinos este prismatic triunghiular fiind orientat oblic înapoi şi în jos.3. Procesele transversare prezintă o suprafaţă de articulare cu tuberculul coastei corespunzătoare.4. Procesele articulare sunt verticale şi dispuse în plan frontal.5. Gaura vertebrală este rotundă.

III Vertebrele lombare (vertebrae lumbales)1. Corpul vertebral este cel mai voluminos. Diametrul său transversal depăşeşte net pe cel anteroposterior.2. Procesul spinos este o lamă osoasă groasă, dreptunghiulară cu direcţie orizontală.3. Procesele transversare sunt mici proeminenţe. Se mai numesc şi procese accesorii.(processus accessorius)

18

4. Procesele articulare au formă specifică de segment de cilindru plin sau gol. Sunt dispuse în plan sagital şi au o direcţie verticală.5. Gaura vertebrală este triunghiulară şi evident mai mică în raport cu dimensiunile corpului vertebral.

c) Caracterele speciale Există vertebre cu caractere speciale atât în regiunea cervicală cât şi în regiunea toracală şi lombară.

ATLASUL (atlas) Reprezintă prima vertebră cervicală (C1). Prezintă o structură profund modificată atât faţă de vertebra tip cât şi faţă de celelalte vertebre cervicale. Are forma unui inel osos. Este format din 2 mase osoase numite mase laterale (massa lateralis atlantis) unite între ele prin 2 arcuri osoase, din care unul este anterior (arcus anterior atlantis), iar celălalt posterior (arcus posterior atlantis). Masele laterale circumscriu împreună cu arcul anterior şi arcul posterior gaura vertebrală (foramen vertebralae). Prezintă o cavitate articulară superioară (facies articularis superior) pentru articularea cu condilul occipitalului, o faţă articulară inferioară (facies articularis inferior) pentru articulaţia cu procesul articular superior al axisului şi o faţă medială pe care se inseră ligamentul transversal (ligamentum transversum atlantis). Arcul anterior (arcus anterior atlantis) prezintă pe faţa sa anterioară un tubercul anterior (tuberculum anterius) pe care se inseră ligamentul longitudinal anterior şi muşchiul lungul gâtului , iar pe faţa sa posterioară o feţişoară articulară pentru dintele axisu-lui (fovea dentis) Arcul posterior (arcus posterior atlantis) prezintă pe faţa sa posterioară tuberculul posterior al atlasului (tuberculum posterius) Atlasul nu are corp vertebral. Orificiul vertebral este larg la acest nivel. Extremitatea posterioară a feţei articulare superioare delimitează împreună cu porţiunea iniţială a arcului posterior un şanţ, şanţul arterei vertebrale (sulcus arteriae vertebralis) prin care trec artera vertebrală şi primul nerv cervical. Ligamentul transvers al atlasului împarte inelul osos al atlasului într-o porţiune anterioară ocupată de dintele axisului (dens axis) şi o porţiune posterioară care corespunde orificiului vertebral al celorlalte vertebre şi conţine măduva spinării şi meningele spinal.

AXISUL (axis)

Este cea de-a doua vertebră cervicală.(C2) Prezintă un corp vertebral cu 6 feţe, un proces spinos, procese articulare şi transverse, lame vertebrale, pediculi precum şi un orificiu vertebral. Caracteristica sa principală este dată de prezenţa pe faţa superioară a corpului a unei proeminenţe verticale numită apofiza odontoidă.( dens axis, dintele) Pe faţa anterioară a dintelui se găseşte o faţă articulară (facies articularis anterior) care vine în contact cu ligamentul transvers al atlasului.

VERTEBRA CERVICALĂ 6

Tuberculul anterior al procesului transvers (tuberculul lui CHASSAIGNAC) este mai proeminent şi se poate palpa fiind un reper important pentru explorarea arterei carotide comune.

VERTEBRA CERVICALĂ 7

Este cunoscută şi sub numele de vertebră proeminentă deoarece prezintă un proces spinos lung ce se evidenţiază sub piele (reper în numărarea vertebrelor)

VERTEBRELE TORACALE T11-T12

Prezintă o singură scobitură pe corp destinată capului costal corespunzător.

VERTEBRELE FALSE

SACRUL (os sacrum)

19

Este un os median şi nepereche ce ia naştere prin sudarea celor 5 vertebre sacrate. Este situat în continuarea coloanei lombare şi are forma unei piramide cu baza în sus şi vârful în jos. Participă împreună cu cele 2 oase coxale şi coccigele la alcătuirea pelvisului osos.

- Orientare 1. Se aşează înainte faţa concavă 2. Se aşează în sus baza osului

Prezintă:- o faţă anterioară numită faţă pelvină (facies pelvica), ce este concavă şi priveşte în jos şi înainte.

Prezintă 4 linii transversale (lineae transversae) care indică locurile de sudură ale celor 5 vertebre. La extremităţile fiecărei linii transversale există cite o gaură sacrală pelvină (foramina sacralia anteriora) prin care trec ramurile ventrale ale nervilor sacrali.

- o faţă posterioară ( facies dorsalis,dorsală) convexă ce priveşte în sus şi înapoi;- două feţe laterale ( pars lateralis; părţi laterale) care în partea lor inferioară au aspect de margini.

Feţele laterale prezintă fiecare în porţiunea lor superioară câte o suprafaţă articulară (facies auricularis) prin intermediul căreia se articulează cu osul coxal drept, respectiv stâng.

- o bază (basis ossis sacri) situată în sus ce se articulează cu faţa inferioară a ultimei vertebre lombare. Anterior şi median prezintă o suprafaţă ovalară care este faţa superioară a corpului primei vertebre sacrale. Lateral de suprafaţa ovalară se găseşte câte o suprafaţă ovalară numită aripioara sacrului (ala ossis sacri). Înapoia suprafeţei ovalare se găseşte orificiul superior al canalului sacral, iar lateral de orificiu se găsesc două procese articulare (processus articularis superior) pentru articularea cu procesele articulare inferioare ale ultimei vertebre lombare.

- un vârf (apex ossi sacri) situat în jos care se articulează cu coccigele.Sacrul este străbătut de canalul sacrat (canalis sacralis) ce continuă canalul vertebral.Din unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrate se formează pe linia mediană a feţei dorsale creasta sacrală mediană (crista sacralis mediana). Lateral de creasta sacrală mediană se găseşte de fiecare parte câte o creastă sacrală intermediară (crista sacralis medialis) care corespunde proceselor articulare ale vertebrelor sacrale.Lateral de crestele sacrale intermediare se găsesc 4 găuri sacrale (foramina sacralia posteriora) pe unde trec ramurile dorsale ale nervilor sacrali Şi mai lateral se găsesc câte o creastă sacrală laterală (crista sacralis lateralis) ce corespund proceselor transverse ale vertebrelor sacrate. Toate aceste creste se găsesc situate pe faţa dorsală a sacrului. La extremitatea inferioară a crestei sacrale mediane se găseşte un orificiu în formă de V răsturnat, hiatul sacral (hiatus sacralis) delimitat de coarnele sacrale (cornu sacralae)

COCCIGELE (os cocygis) Este un os rudimentar şi nepereche format din unirea celor 4 sau 5 vertebre cocigiene atrofiate. Este situat în continuarea sacrului fiind omologul scheletului cozii de la mamifere. Împreună cu oasele coxale şi osul sacru formează pelvisul osos (bazinul osos). Prezintă 2 feţe (anterioară, concavă şi posterioară, convexă), 2 margini (dreaptă şi stângă ce converg spre vârf), o bază situată în sus şi un vârf ce priveşte în jos. Baza prezintă o feţişoară eliptică pentru articularea cu vârful sacrului. Înapoia acestei feţişoare se găsesc de o parte şi de cealaltă coarnele cocigelui (cornu coccygeum), care se articulează cu coarnele sacrale contribuind la delimitarea cornului sacral.A Inserţii musculare la nivelul coloanei

Pe atlas: Muşchiul lungul gâtului (porţiunea oblică superioară) Muşchiul drept anterior al capului (pe faţa anterioară a maselor laterale) Muşchiul spleniul gâtului, oblic inferior al capului, oblic superior al capului (vârful proceselor transverse ale atlasului) Muşchiul micul drept posterior al capului (tuberculul posterior al atlasului)Pe axis : Muşchiul spleniul gâtului (vârful proceselor transverse ale axisului), semispinal cervical, marele drept posterior al capului, oblic inferior al capului (procesul spinos )Pe corpul vertebrelor cervicale: porţiunea verticală a muşchiului lung al gâtului (C5-C7)Pe procesele spinoase ale vertebrelor cervicale: muşchiul semispinal cervical (C3-C5) porţiunea cervicală a muşchiului spinal, semispinal toracic (C6-C7) muşchiul romboid , dinţat posterior şi superior, trapez, splenius (C7), rotatori, interspinoşi cervicali

20

Pe procesele transverse ale vertebrelor cervicale.muşchiul ridicător al scapulei (C1-C5), scalen mijlociu (C2-C7), scalen anterior, lung al capului, porţiunea oblică superioară a muşchiului lung al gâtului (C3-C6), porţiunea cervicală a muşchiului iliocostal, porţiunea cervicală a muşchiului longissimus, semispinal al capului (C3-C7) porţiunea oblică inferioară a muşchiului lung al gâtului (C5-C6), scalen posterior (C5-C7) porţiunea cefalică a muşchiului longissim (ultimele), muşchii multifizi, rotatori, intertransversari cervicaliPe corpul vertebrelor toracale: porţiunea verticală şi oblică inferioară a muşchiuluilung al capului (T1-T3), psoas mare, psoas mic (T12)Pe procesele spinoase ale vertebrelor toracale:Muşchiul dinţat posterior şi superior (T1-T3) romboid, semispinal toracic (T1-T4), splenius (T1-T5) porţiunea toracală a muşchiului spinal (T1-T8), trapez (T1-T12), dorsal mare (T7-T12) dinţat posterior şi inferior, porţiunea toracală a muşchiului spinal (T11-T12), rotatoriPe procesele transverse ale vertebrelor toracale: porţiunea cervicală a muşchiului longissim, semispinal cervical, semispinal al capului (T1-T5), semispinal toracic (T7-T12) muşchii multifizi, rotatoriPe corpul vertebrelor lombare: muşchiul psoas mic (L1) stâlpul stâng al diafragmei (L1-L2), stâlpul drept aldiafragmei (L1-L3), muşchiul psoas mare (L1-L4)Pe procesele spinoase ale vertebrelor lombare: Muşchiul dinţat posterior şi inferior, porţiunea toracală a muşchiului spinal L1-L2) dorsal mare (L1-L5) masa comună sacrolombară (ultimele vertebre lombare), rotatori, interspinoşi lombariPe procesele costiforme: porţiunea toracală a muşchiului longissim, muşchiul transvers abdominal, muşchiul pătratul lombelor (fibrele iliotransversare şi costo-transversare), muşchiul psoas marePe procesele accesorii muşchii multifizi, rotatori, intertransversari lombariPe faţa anterioară a sacrului:muşchiul piriform, coccigian şi sacrococcigian ventralPe faţa dorsală a sacrului: muşchiul dorsal mare (creasta sacrală mediană), gluteu mare, masa comună sacrolombară (pe creasta sacrală mediană)Între găurile sacrale posterioare şi creasta sacrală laterală: muşchii transverşi spinali şi gluteu mare (fesier mare)Pe părţile laterale ale sacrului muşchii coccigian Pe marginea părţii laterale a sacrului muşchiul gluteu marePe aripa sacrului muşchiul psoasÎn şanţurile sacrului: muşchii multifiziPe părţile laterale ale coccigelui:muşchiul coccigian, gluteu mare

B. Inserţii ligamentare la nivelul coloanei

-ligamentul apical al dintelui pe vârful dintelui axisului-ligamentele alare, pe laturile dintelui axisului-ligamentul nucal, pe procesele spinoase ale vertebrelor cervicale-ligamentul lombocostal pe baza primelor 2 vertebre lombare-ligamentul iliolombar, pe procesele transverse L4-L5-ligamentele sacroiliace ventrale, pe aripioara sacrului ]i fa\a posterioar` a sacrului ([n afar`) şi primele 2 găuri sacrate (lateral)-ligamentele sacroiliace dorsale, pe creasta sacrală laterală-ligamentul sacroiliac interosos, pe tuberozitatea sacrată-ligamentele sacrococcigiene laterale, pe unghiul inferior al sacrului şi procesele transverse ale coccigelui-ligamentul sacrotuberal, pe marginile laterale ale sacrului şi coccigelui p@nă la vertebra coccigiană 3- ligamentul sacrospinos, pe marginile laterale ale sacrului ]i coccigelui-ligamentele interspinoase, pe procesele spinoase a 2 vertebre corespunzătoare-ligamentele intertransversare, pe procesele transverse corespondente-ligamentul costotransversar pe procesul transversar corespunzător-ligamentul costotransversar lateral pe baza procesului transvers al vertebrei supraiacente-ligamentul costotransversar superior, pe procesul transvers al vertebrei supraiacente-ligamentele galbene pe procesele articulare până la baza procesului spinos

21

-ligamentul vertebral longitudinal anterior, pe partea anterioară a corpurilor vertebrale până la vertebra a 2-a sacrată-ligamentul sacrococcigian ventral de la vârful sacrului la coccige-ligamentul vertebral longitudinal posterior, pe faţa posterioară a corpurilor vertebrale, în interiorul canalului rahidian, până la baza cocigelui-ligametul supraspinos pe toată întinderea coloanei, pe vârful proceselor spinoase

C Repere osoase la nivelul coloanei

-procesele spinoase proemină posterior şi pot fi examinate în flexia puternică a coloanei vertebrale. Cel mai proeminent este procesul spinos al vertebrei cervicale 7 (C7- vertebra proeminentă) de la care se începe numărătoarea vertebrelor.- explorarea vertebrelor toracale şi lombare se face mai uşor când bolnavul este în poziţie şezândă, cu mâinile pe genunchi şi cu bărbia atingând manubriul sternal.

D Repere vasculare

- artera vertebrală la nivelul şanţului arterei vertebrale a atlasului- prin găurile transversale trece artera vertebrală înconjurată de un sinus venos- tuberculul anterior al procesului transvers al vertebrei C6 reper pentru explorarea arterei carotide comune

E Rapoarte nervoase

- prin găurile transversale trece nervul vertebral- prin găurile intervertebrale trec nervii spinali corespunzători- canalul vertebral adăposteşte măduva spinării învelită de meningele spinal- primul nerv cervical la nivelul şanţului arterei vertebrale- ramurile ventrale ale nervilor sacrali trec prin găurile sacrale pelvine

F. Aplicaţii clinice

Traumatismele coloanei vertebrale se pot clasifica în fracturi, luxaţii şi fracturi- luxaţii. În caz de accident curburile coloanei suple şi elastice permit atenuarea impactului, ceea ce nu ar fi posibil la o coloană rigidă.Fracturile sunt considerate grave întrucât pot interesa oricând măduva şi rădăcinile nervoase. (fracturi amielice=fără interesarea măduvei; fracturi mielice=cu interesarea măduvei). Fracturile corpului vertebral pot şi parcelare, cu tasare simetrică sau asimetrică sau cominutive. Corpul vertebral prezintă o reţea trabeculară dispusă în 2 fascicule oblice, unul superior şi altul inferior, care se încrucişează pe peretele posterior constituind zidul posterior. Anterior între cele 2 fascicule se găsesc doar trabecule verticale ce delimitează o zonă fragilă, incapabilă să reziste la suprasolicitările mecanice şi în care fracturile se produc mai uşor. La o compresiune axială de 600 de kilograme porţiunea anterioară a corpului vertebral se zdrobeşte rezultând fractura tasare. Pentru zdrobirea corpului vertebral în totalitate este necesară o compresiune axială de 800 de kilograme care duce la cedarea peretelui posterior al corpului vertebral cu interesarea canalului vertebral. Fracturile de arc posterior interesează procesele spinoase, transverse, articulare, pediculii şi lamele vertebrale. Arcul vertebral posterior este mai rezistent fiind constituit din fascicule trabeculare ce se condensează în special la nivelul pediculilor vertebrali, proceselor articulare şi lamelor vertebrale. Fracturile cu prognosticul cel mai sever sunt cele în care este interesat atât corpul cât şi arcul posterior şi în care măduva spinării nu poate să scape fără leziuni. Luxaţiile sunt anteroposterioare şi laterale în regiunea cervicală, cel mai adesea cu prognostic foarte grav şi anteroposterioare în regiunea lombară. Fracturile luxaţii se întâlnesc de obicei în regiunea cervicală având de asemenea un prognostic foarte grav.

22

Funcţional fracturile se pot clasifica în stabile şi instabile (care se pot deplasa ulterior accidentului). Stabilitatea depinde de conceptul celor 3 coloane (anterioară, mijlocie şi posterioară) Coloana anterioară cuprinde jumătatea anterioară a corpului vertebral, partea anterioară a inelului fibros şi ligamentul longitudinal anterior, Coloana mijlocie cuprinde jumătatea posterioară a corpului vertebral, partea posterioară a inelului fibros şi ligamentul longitudinal posterior. Coloana posteriorară cuprinde sistemul ligamentar posterior, capsula şi articulaţiile intervertebrale şi arcul neural posterior. Dacă 2 din cele 3 coloane sunt afectate fractura este instabilă.Vertebra C1La nivelul atlasului se întâlnesc fracturi la nivelul maselor laterale şi a arcurilor. Fracturile cu separarea maselor laterale ameninţă prin alunecarea acestora în afară arterele vertebrale. Fiecare arc poate fi fracturat în una sau mai multe părţi. Fractura arcului posterior poate afecta nervul ARNOLD. Vertebra C2Fractura odontoidei se poate asocia cu luxaţia anterioară a atlasului şi reprezintă de obicei o leziune foarte gravă, având ca şi complicaţii tetraplegia şi afectarea centrilor respiratori.Vertebrele C3-C7Fracturile la acest nivel sunt de obicei instabile având maximum de frecvenţă la nivel C5-C6. Se însoţesc de obicei de complicaţii nervoase severe. Mai frecvente sunt subluxaţiile şi luxaţiile.Vertebrele toracolombareFracturile sunt stabile fiind protejate la nivel toracal de cutia toracică. Fracturile de corp vertebral prin compresiune devin instabile ameninţând canalul vertebral dacă înălţimea corpului vertebral este comprimată peste 50% Fracturile luxaţii ale coloanei toracolombare sunt frecvente la acest nivel şi apar după un traumatism sever şi au o instabilitate mare, urmare a schimbării orientării feţelor articulare şi a piederii suportului furnizat de coaste şi ligamentele de unire. Fracturile la nivelul sacrului şi cocigelui vor fi prezentate la bazin. Este de remarcat că la nivelul sacrului există zone de rezistenţă crescută, cum ar fi porţiunea mijlocie a sacrului şi zone de rezistenţă scăzută ca de exemplu găurile sacrate..

23

TORACELE OSOS (thorax)

DEFINIŢIE. GENERALITĂŢI

Toracele osos este o cavitate formată din coloana vertebrală toracală, coaste cu cartilajele costale şi stern. Aceste oase alcătuiesc o cuşcă elastică adaptată actului respiraţiei. Cavitatea toracică adăposteşte viscere deosebit de importante, cum ar fi inima şi plămânii. Are forma unui trunchi de con modificat. Dimensiunile şi forma lui se diferenţiază în funcţie de sex, vârstă, constituţie, ocupaţie, stări patologice.

a) În funcţie de vârstă:- La copii diametrul transversal al toracelui este mic datorită oblicităţii scăzute a coastelor.- La adulţi creşte diametrul transversal, urmare a dezvoltării plămânilor.- La bătrâni toracele devine rotund şi rigid din cauza osificării cartilajelor costale.b) În funcţie de sex:- Toracele la femei este mai scurt şi are diametrul transversal mai mic decât la băr-

baţi.c) În funcţie de constituţie:- La tipul astenic (astenie=slăbiciune, istovire) toracele este lung şi îngust.- La tipul hiperstenic (hiperstenie=funcţionare exagerată a unor ţesuturi şi organe)

toracele este scurt şi larg.d) În funcţie de ocupaţie- La cei cu muncă fizică grea toracele tinde spre tipul hiperstenice) În funcţie de stările patologice:- În scolioză (scolioză=deviaţie patologică laterală a coloanei vertebrale) cele două

jumătăţi laterale ale toracelui nu sunt simetrice.- În cifoză (cifoză=curbură posterioară a coloanei) toracele este turtit transversal şi

alungit în plan transversal. Toracele osos prezintă o suprafaţă exterioară (exotoracele), o suprafaţă interioară (endotoracele) o bază (orificiul inferior) şi un vârf (orificiul superior). Atât endo cât şi exotoracele prezintă :

- o faţă anterioară alcătuită din: stern, cartilajele costale, extremitatea anterioarăa coastelor, precum şi din articulaţiile dintre ele şi de spaţiile intercostale.

- două feţe laterale formate din corpul coastelor şi spaţiile intercostale. - o faţă posterioară alcătuită din procesele spinoase ale vertebrelor toracale, şanţuri- le vertebrale, procesele transverse şi extremitatea posterioară a coastelor şi a spa- ţiilor intercostale în cazul exotoracelui, respectiv de corpul vertebrelor toracale şi şanţurile pulmonare în cazul endotoracelui.

- Vârful (apertura thoracis inferior; orificiul superior) este delimitat anterior de scobitura jugulară a sternului, posterior de corpului vertebral T1 şi lateral de marginea medială a primei coaste (dreaptă respectiv stângă). Are formă ovală şi permite trecerea organelor, vaselor şi nervilor de la gât spre torace şi invers.

24

- Baza (apertura thoracis inferior, orificiul inferior) este delimitată anterior de procesul xifoidian, posterior de corpul vertebrei T12, iar lateral de coasta a XII-a, de vârful coastei a XI-a şi de cartilajul coastelor X, IX, VIII şi VII. Anterior baza prezintă o scobitură triunghiulară, unghiul substernal (angulus infrasternalis) delimitată de cele două arcuri costale care urcă spre procesul xifoidian.

Vertebrele toracale sunt descrise la coloana vertebrală aşa încât în acest capitol vor fi prezentate doar sternul şi coastele.

STERNUL (sternum) Este un os lung, turtit anteroposterior, median şi nepereche situate în partea anterioară a toracelui. Are o direcţie oblică de sus în jos şi dinapoi înainte. Este format din 3 părţi componente:

- una superioară numită manubriu (manubrium sterni)- una mijlocie numită corp (corpus sterni)- una inferioară numită proces xifoidian (processus xiphoideus)- Orientare 1. Se pune în sus baza 2. Se pune înainte faţa convexă.

Sternul are:a) o faţă anterioară convexă prevăzută cu o proeminenţă, la unirea manubriului cu corpul (unghiul sternal, unghiul lui LOUIS, angulus sterni) dedesubtul căruia se găsesc 3-4 linii transversale rezultate din unirea sternebrelorb) o faţă posterioară concavă pe care se întâlnesc aceleaşi linii transversalec) 2 margini laterale (dreaptă respectiv stângă) care prezintă câte 7 scobituri costale (incisurae costales) în care pătrund capetele primelor 7 cartilaje costaled) o bază (situată cranial) ce prezintă pe linia mediană scobitura jugulară (incisura jugularis) situată la limita dintre gât şi toracee) un vârf (situat caudal) format din procesul xifoidian care este cartilaginos. La bă-

trâni procesul xifoidian se osifică. La nivelul sternului se efectuează puncţia sternală cu scopul studierii măduvei roşii osoase hematogene. COASTELE (costae) Sunt arcuri osoase care se interpun între coloana vertebrală toracală şi stern.Sunt în număr de 12 perechi numerotate de jos în sus. După raporturile lor cu sternul se împart în coaste adevărate şi coaste false.

- Coastele adevărate ( costae verae, sternale) se articulează cu sternul prin intermediul unor cartilaje articulare. Sunt reprezentate de primele 7 perechi de coaste.

- Coastele false (costae spuriae) nu ajung până la stern fiind reprezentate de ultimile 5 perechi de coaste.

Perechile 8,9 şi 10 de coaste deşi nu ajung la stern se articulează prin extremitatea lor anterioară cu cartilajul costal supraiacent. Perechile 11 şi 12 numite şi coaste flotante au extremitatea anterioară nearticulară.

- Orientare 1. Lateral se pune faţa convexă2 Posterior se aşează extremitatea ce prezintă o feţişoară articulară3 În jos marginea prevăzută cu un şanţ

Fiecare coastă prezintă o porţiune osoasă şi un cartilaj costal. Coastele sunt oase lungi şi arcuate ce prezintă 3 curburi: de-a lungul feţelor, de-a lungul marginilor şi de-a lungul axului. Cele mai lungi coaste se găsesc la nivelul perechii a 7-a de unde lungimea descreşte atât în sus (spre coasta 1) cât şi în jos (spre coasta 12). Porţiunea osoasă prezintă un corp şi 2 extremităţi. a) Extremitatea posterioară se articulează cu coloana vertebrală prin intermediul capului (caput costae) prevăzut cu 2 feţişoare articulare (facies articularis capitis costae). Între cap şi tubercul se găseşte gâtul sau colul (collum costae) Tuberculul (tuberculum costae) se articulează cu procesul transvers al vertebrei corespunzătoare prin intermediul unei feţişoare articulare (facies articularis tuberculi costae)b) Corpul (corpus costae) prezintă:

25

-o faţă externă convexă-o faţă internă concavă-o margine superioară-o margine inferioară ce prezintă un şanţ (sulcus costae) prin care trec vena, artera şi nervul intercostalc) Extremitatea anterioară este scobită.În ea pătrunde cartilajul costal. Cartilajul costal se găseşte în prelungirea porţiunii osoase. Primele 7 perechi de cartilaje aparţin coastelor adevărate unind aceste coaste cu sternul. Următoarele 3 perechi de cartilaje continuă coastele false şi se unesc cu cartilajul supraiacent. În fine ultimele 2 perechi de cartilaje continuă coastele flotante pierzându-se în musculatura. peretelui abdominal Există şi unele perechi de coaste care prezintă particularităţi. Coasta I (costa prima) este scurtă şi orizontală şi ca atare prezintă o faţă superioară, una inferioară, o margine laterală convexă şi una mediană concavă. Delimitează circumferinţa superioară a toracelui (vezi mai sus). Faţa superioară prezintă în porţiunea mijlocie tuberculul de inserţie (tuberculum musculi scaleni anterior) pentru muşchiul scalen anterior ce separă şanţul venei subclavii situat anterior de şanţul arterei sublavii situat posterior.Coasta a II-a (costa secunda) nu prezintă şanţ costal.Coasta XI şi XII prezintă o singură faţă articulară deoarece nu se articulează cu procesele transverse.

A Inserţii musculare la nivelul toracelui

1. La nivelul sternuluiPe faţa anterioară a sternului- muşchii sternocleidomastoidian pe manubriul sternal,-muşchiul pectoral mare (fasciculul mijlociu), - muşchiuldrept abdominal pe procesul xifoidian -muşchii sternotiroidian, sternohioidian, diafragma, Pe faţa posterioară a sternului-muşchiul sternotiroidian pe faţa posterioară a manubriului sternal-muşchiul transvers al toracelui pe faţa posterioară a sternului şi procesului xifoid-muşchiul sternohioidian, pe faţa posterioară a articulaţiei sternoclaviculare2. La nivelul coastelor- muşchiul scalen anterior pe tuberculul de pe faţa superioară a primei coaste-muşchiul subclavicular pe faţa superioară a primei coaste-muşchiul sternotiroidian, pe marginea posterioară a cartilajului primei coaste-muşchiul pectoral mare (fasciculul mijlociu) pe cartilajele primelor 6 coaste-muşchiul dinţat anterior pe faţa externă a primelor 10 coaste (porţiunea superioară pe primele 2 coaste, porţiunea mijlocie pe coastele 2-4, porţiunea inferioară pe coastele 5-10)-muşchii ridicători ai coastelor în spaţiul cuprins între tuberculul şi unghiul coastei-muşchiul iliocostal pe cele 12 unghiuri ale coastelor-muşchii intercostali externi pe buza externă a marginilor a 2 coaste vecine-muşchii intercostali interni, pe buza internă a marginilor a 2 coaste vecine- muşchiul dinţat anterior la mijlocul feţei laterale a coastei a 2-a- muşchiul scalen posterior pe faţa superioară a coastei a 2-a-muşchiul dinţat posterior şi superior, pe faţa externă a coastelor 2-5-muşchiul transvers al toracelui pe marginile inferioare ale cartilajelor costale 2-6-muşchiul pectoral mic pe feţele anterolaterale ale coastelor 3,4,5-muşchiul drept abdominal pe cartilajele coastelor 5,6,7-muşchiul oblic extern al abdomenului, pe faţa externă a coastelor 5-12-muşchiul transvers abdominal, pe faţa medială a ultimelor 6 cartilaje costale-muşchiul dinţat posterior şi inferior pe faţa externă a ultimelor 4 coaste-muşchiul dorsal mare, pe faţa externă a ultimelor 3 sau 4 coaste-muşchiul oblic intern (fasciculele posterioare) pe marginea inferioară a ultimelor 3 coaste-muşchiul pătratul lombelor (fibrele iliocostale şi costotransversare) pe coasta a 12-a

26

B. Inserţii ligamentare la nivelul toracelui

1. La nivelul sternului-ligamentul interclavicular, pe manubriul sternal-ligamentul sternoclavicular anterior, pe faţa anterioară a manubriului sternal-ligamentul sternocostal radiat, pe partea anterioară a sternului-ligamentul sternocostal intraarticular pe fundul cavităţii sternale2. La nivelul coastelor-ligamentul lombocostal pe colul coastei a XII-a-ligamentul costotransversar pe faţa posterioară a colului coastei-ligamentul costotransversar lateral, pe faţa posterioară a colului coastei-ligamentul costotransversar superior, pe creasta colului coastei-ligamentul sternocostal intraarticular, pe creasta costală-ligamentul sternocostal radiat, pe partea anterioară a cartilajului costal

C Repere osoase la nivelul toracelui

1.La nivelul sternului- Sternul se palpează în întregime pe faţa sa anterioară- la unirea manubriului cu corpul pe faţa anterioară a sternului se palpează unghiul sternal (unghiul lui LOUIS) ce serveşte ca reper pentru coasta a 2-a- Pe marginea cranială a manubriului sternal se palpează şi se vede incizura jugulară- Apendicele xifoid se palpează destul de uşor exceptând extremitatea sa distală. Se proiectează la nivelul discului intervertebral dintre vertebrele T9-T102. La nivelul coastelor- Coasta I poate fi palpată la baza gâtului. Pe faţa sa superioară se găseşte tuberculul pe care se inseră muşchiul scalen anterior (tuberculul LISFRANK) reper topografic important deoarece desparte vena subclaviculară (anterior) de artera subclaviculară (posterior)- Coasta II se palpează din vârful axilei la unghiul lui LOUIS-Coastele III şi IV se pot palpa de la unghiul costal posterior-Coastele XI şi XII se palpează doar la nivelul peretelui dorsal al trunchiului-Cartilajele costale se pot palpa atât la nivelul marginilor lor cât şi la nivelul extremităţilor lor sternale şi costale.Palparea coastelor decelează fracturi osoase (crepitaţii la acest nivel însoţite de durere) sau tumori condrocostale.

D Repere vasculare

1. La nivelul sternului Artera mamară internă (toracică internă) are un traiect paralel cu sternul2. La nivelul coastelor- vena subclavie trece prin şanţul venei subclavii situat pe faţa superioară a coastei I, anterior de tuberculul de inserţie a scalenului anterior. Se puncţionează sub claviculă la unirea treimii mijlocii cu cea internă tehnică importantţ în serviciile de anestezie terapie intensivă.- artera subclavie trece prin şanţul arterei subclavii situat pe faţa superioară a coastei I posterior de tubercul- artera şi nervul intercostal trec prin şanţul de la nivelul marginii inferioare

E Rapoarte nervoase

2. La nivelul coastelor- nervul intercostal trece prin şanţul de la nivelul marginii inferioare. Aceşti nervi se infiltrează în cazul unor nevralgii intercostale ,a unor fracturi costale sau a unor traumatisme toracice.- Mediodorsal la 4-5 cm de tuberculul de inserţie a scalenului anterior se găseşte plexul brahial( reper important pentru anesteziile tronculare).

F. Aplicaţii clinice

27

25% din decesele prin traumatisme sunt datorate traumatismelor toracice, iar din totalul politraumatismelor 50% prezintă leziuni toracice.Fracturile de stern reprezintă traumatisme severe deoarece se pot asocia cu contuziile miocardice. Cele fără deplasare nu necesită tratament specific în timp ce cele cu deplasare au indicaţie de osteosinteză sternală.Fracturile costale simple nu ridică probleme deosebite, dar este de luat în seamă durerea. O atenţie specială trebuie însă acordată fracturilor însoţite de hemo- sau pneumotorax precum şi fracturilor primelor 2 coaste care o probabilitate foarte mare de a se asocia cu alte leziuni traumatice mult mai periculoase.

SCHELETUL MEMBRELOR SUPERIOARE (skeleton membri superioris)

În alcătuirea scheletului membrului superior intră scheletul centurii scapulare şi scheletul părţii libere a membrului superior propriuzis.(vezi tabelul 8).

Feţe Margini Unghiuri Extremităţi ParticularităţiCLAVICULA superioara

inferioarăAnterioarăposterioară

medialălaterală

os alungitS orizontal

OMOPLAT anterioarăposterioară

Superioarămedială laterală

superolateralsuperomedialinferior

os triunghiular lat

HUMERUS anterolateralăanteromedialăposterioară

Anterioarălateralămedială

de înclnaţie 130 grade

superioarăinferioară

uşor torsionat medial

RADIUS anterioarăposterioarălaterală

Anterioarăposterioarămedială

superioarăinferioară

corpul mai voluminos la extremitatea inferioară

ULNA anterioarăposterioarămedială

Anterioarăposterioarălaterală

superioarăinferioară

aspect de S italic în plan frontal

CARP anterioarăposterioară

Proximalădistală

scafoidul=cel mai lateral os

8 oase cuboidale

28

proximală distalălateralămedială

medialălaterală

al rândului Iosul cu cârlig=cel mai medial al rândului II

aşezate pe 2 rânduri

METACARP dorsalăanteromedialăanterolaterală

Lateralămedialăpalmară

proximalădistală

5 oase alungite

FALANGE dorsalăpalmară

Lateralămedială

proximalădistală

2 pentru police şi 3 pentru degetele II-V

SCHELETUL CENTURII SCAPULARE (cingulum membri superioris)

Asigură legătura între oasele membrului superior liber şi toracele osos. Centura scapulară este formată din scapulă şi din claviculă.

CLAVICULA (clavicula)

Este un os pereche şi alungit în forma literei S culcată orizontal, situat la limita dintre torace şi gât, de o parte şi de cealaltă a sternului. Alcătuieşte porţiunea anterioară a centurii scapulare. Fiind situată sub piele poate fi uşor explorată prin inspecţie şi palpare. Prezintă un corp (cu 2 feţe şi 2 margini) şi 2 extremităţi -.Orientare 1. Lateral extremitatea turtită 2. Anterior marginea concavă a acestei extremităţi 3. Inferior faţa osului prevăzută cu un şanţa) Faţa superioară este netedă în treimea mijlocie şi rugoasă înspre cele 2 capete pentru inserţia muşchiului deltoid şi trapez (lateral) respectiv sternocleido-mastoidian (medial).b) Faţa inferioară prezintă rugozităţi pentru inserţia unor muşchi şi ligamente.Răspunde primei coaste. Prezintă în porţiunea ei mijlocie şanţul folosit pentru orientarea osului pe care se inseră muşchiul subclavicular.În aria acestui şanţ se găseşte gaura nutritivă a osului prin care pătrunde o ramură a arterei suprascapulare. Medial de şanţ se găseşte impresiunea ligamentului costoclavicular (impression lig. costoclavicularis) pe care se inseră ligamentul cu acelaşi nume. Lateral de şanţ se găsesc tuberculul conoidian (tubercululm conoideum) şi linia trapezoidală (linea trapezoidea) situată anterolateral de tubercul pe care se inseră ligamentul conoidian respectiv trapezoidianc) Marginea anterioară este convexă şi mai groasă înspre extremitatea medială (unde dă inserţie muşchiului pectoral mare) şi concavă şi mai subţire înspre extremitatea laterală.(unde se inseră muşchiul deltoid).c) Marginea posterioară are o configuraţie inversă: concavă înspre extremitateamedială şi convexă înspre extremitatea laterală, unde se inseră muşchiul trapez. Prezintă la nivelul porţiunii sale mijlocii rapoarte vasculare şi nervoase importante (trunchiurile plexului brahial, artera şi vena subclavie) şi ca atare în fracturile la acest nivel fragmentele dislocate ale claviculei pot leza sau comprima aceste elemente.d) Extremitatea medială (extremitas sternalis,) se articulează cu manubriul sternului, motiv pentru care se mai numeşte şi extremitate sternală. Prezintă o feţişoară destinată articulării cu manubriul sternal şi cu primul cartilaj costal.e) Extremitatea laterală (extremitas acromialis) se articulează cu acromionul scapulei, motiv pentru care se mai numeşte şi extremitate acromială.

A. Inserţii musculare la nivelul claviculei

29

Pe faţa superioară -muşchiul deltoid, anterior în 1/3 laterală -muşchiul trapez, posterior în 1/3 laterală -muşchiul pectoral mare, anterior în 1/3 medială -muşchiul sternocleidomastoidian, posterior în 1/3 medialăPe faţa inferioară -muşchiul subclavicular în 1/3 mijlociePe marginea anterioară -muşchiul deltoid în 1/3 laterală -muşchiul pectoral mare în 2/3 medialePe marginea posterioară -muşchiul trapez în 1/3 laterală -muşchiul sternohioidian în 1/3 medială

B. Inserţii ligamentare la nivelul claviculei Pe faţa inferioară-ligamentul costoclavicular, pe impresiunea costoclaviculară, medial de şanţ-ligamentul trapezoid-ligamentul conoid Pe extremitatea medială-ligamentul interclavicular-ligamentul sternoclavicular anterior, pe faţa anterioară a extremităţii

C. Repere osoase la nivelul claviculei

-Uşor accesibilă la palpare. Se pot explora: marginea anterioară, faţa superioară, extremitatea sternală şi extremitatea acromială.-În luxaţia supraacromială când se apasă cu degetul pe extremitatea laterală a claviculei aceasta coboară, iar la ridicarea degetului clavicula urcă (semnul clapei de pian)

D. Repere vasculare

-pe faţa inferioară în 1/3 mijlocie în aria şanţului subclavicular se găseşte gaura nutritivă prin care pătrunde o ramură a arterei suprascapulare- 1/3 medie a marginii posterioare în raport cu vasele subclaviculare

E. Rapoarte nervoase

-Faţa superioară în 1/3 mijlocie în raport cu ramurile superficiale senzitive supraclaviculare şi supraacromiale din plexul cervical-Marginea posterioară în 1/3 medie în raport cu trunchiul plexului brahial

F. Aplicaţii clinice

Fracturile treimii externe a claviculei au un procent de 20% fiind fără deplasare sau cu deplasare cu coborârea fragmetului extern. Fractura este reductibilă la apăsare.Fracturile din treimea medie sunt cele mai frecvente (datorită schimbării curburii claviculei) având traiect transversal, spiroid, oblic sau cu fragment intermediar. Fracturile din treimea internă se situează medial sau trec prin inserţia muşchiului sternocleidomastoidian. Cele situate medial de muşchi duc la ascensionarea părţii externe a claviculei prin contracţia acestui muşchi.Fracturile cominutive produc leziuni vasculonervoase (cu atingerea vaselor subclaviculare, a plexului brahial şi cervical) sau pleuropulmonare(domul pleural cu tulburări respiratorii).

SCAPULA (scapula; omoplatul)

30

Este un os lat şi pereche de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos situat pe porţiunea posterosuperioară şi laterală a toracelui între coastele I şi VIII. Alcătuieşte porţiunea posterioară a centurii scapulare şi prezintă 2 feţe, trei margini şi 3 unghiuri.-Orientare 1.Lateral unghiul cel mai voluminos 2. Posterior faţa prevăzută cu o spină puternică 3. Superior marginea cea mai subţirea) Faţa anterioară (facies costalis) este concavă şi aplicată pe peretele posterior al cutiei toracice fiind în raport cu coastele II-VII. Se mai numeşte şi faţă costală Prezintă fosa subscapulară (fossa subscapularis) străbătută de creste oblice pe care se inseră muşchiul subscapular..b) Faţa posterioară (facies posterior)este convexă. Prezintă o proeminenţă triunghiulară care se desprinde transversal de pe ea şi o împarte în 2 porţiuni. Este spina scapulei (spina scapulae), prevăzută cu 3 feţe şi 3 margini (Faţă superioară şi inferioară, margini anterioară prin care aderă de faţa dorsală, laterală concavă şi dorsală groasă pentru inserţia muşchiului trapez pe buza superioară şi deltoid pe buza inferioară), iar cele 2 porţiuni determinate de spină sunt fosa supraspinoasă (fossa supraspinata), situată deasupra ei, pe care se inseră muşchiul supraspinos, respectiv fosa infraspinoasă (fossa infraspinata) situată dedesubtul spinei pe care se inseră muşchii rotund mic şi mare şi subspinos. Spina scapulei se continuă spre capătul ei lateral cu o prelungire liberă numită acromion (acromion) prevăzut cu o suprafaţă articulară pentru claviculă. Acromionul determină cu buza inferioară a spinei unghiul acromionului (angulus acromii)c) Marginea superioară (margo superior) este subţire şi ascuţită. În treimea sa laterală prezintă incizura scapulei (incisura scapulae) situată lângă procesul coracoidian prin care trece nervul suprascapular. Marginea dă inserţie muşchiului dinţat anterior.d) Marginea medială (margo medialis) se mai numeşte şi margine vertebrală şi este vizibilă sub piele la indivizii slabi.e) Marginea laterală (margo lateralis) este mai groasă şi se mai numeşte şi margine axilară.f) Unghiul superolateral (angulus lateralis) prezintă o cavitate articulară numită cavitate glenoidă (cavitas glenoidalis) în care intră capul humerusului împreună cu care formează articulaţia scapulohumerală, colul anatomic, procesul coracoidian şi colul chirurgical-Cavitatea glenoidală este conturată de cadrul glenoidian şi prevăzută cu 2 proeminenţe rugoase:1. una superioară tuberculul supraglenoidian (tuberculum supraglenoidale) pe care se inseră capul lung al muşchiului biceps brahial şi2. una inferioară, tuberculul infraglenoidian (tuberculum infraglenoidale) pe care se inseră capul lung al muşchiului triceps brahial.- Colul anatomic (collum scapulae) leagă cavitatea glenoidală de restul scapulei- Procesul coracoidian (processus coracoideus) prezintă o bază şi o porţiune liberă (cu o faţă superioară pentru inserţia ligamentelor coracoclaviculare şi una inferioară, o margine anteromedială pe care se inseră muşchiul pectoral mic şi o margine posterolaterală pe care se fixează ligamentul coracoacromial precum şi un vârf pe care se inseră tendoanele capului scurt al muşchiului biceps brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial.- Colul chirurgical separă unghiul lateral de corpul scapulei.i) Unghiul superomedial (angulus superior) este rotunjit.k)Unghiul inferior (angulus inferior) este uşor explorabil sub piele şi este cel mai ascuţit. Reprezintă vârful scapulei şi este situat la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T 7.

A. Inserţii musculare la nivelul scapulei

Pe faţa anterioară-muşchiul subscapular, muşchiul dinţat anteriorPe faţa posterioară-muşchiul supraspinos la nivelul fosei supraspinoase-muşchiul trapez pe buza superioară a spinei scapulei-muşchiul deltoid pe buza inferioară a spinei scapulei-muşchiul deltoid pe marginea posterioară şi laterală a acromionului şi pe vârful acromionului-muşchiul trapez pe marginea posterioară a acromionuluimuşchiul infraspinos, rotund mic, rotund mare, dorsal mare la nivelul fosei infraspinoase

31

Pe marginea superioară-muşchiul omohioidian (medial de incizura scapulei)Pe marginea medială-muşchiul ridicător al scapulei (superior)-muşchiul romboid mare (inferior)-muşchiul dinţat anterior (porţiunea mijlocie)Pe unghiul superior-muşchiul ridicător al scapulei,-muşchiul dinţat anterior (porţiunea superioară a muşchiului)Pe unghiul inferior-muşchiul subscapular şi porţiunea inferioară a muşchiului dinţat anterior (pe faţa anterioară), subspinos şi dorsal mare (pe faţa inferioară)-muşchiul rotund marePe unghiul lateral1. Pe cavitatea glenoidală-capul lung al bicepsului brahial (pe tuberculul supraglenoidian), capul lung al tricepsuluibrahial (pe tuberculul infraglenoidian)2. Pe procesul coracoidian-muşchiul pectoral mic (pe marginea anteromedială), tendonul capului scurt al bicepsului brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial (pe vârf)B. Inserţii ligamentarePe faţa posterioară-ligamentul coracoacromial, pe vârful acromionuluiPe marginea superioară-ligamentul coracoidian, pe marginile scobiturii coracoidePe unghiul lateral-ligamentele glenohumerale, pe cadrul glenoidal-ligamentul coracoacromial, pe marginea laterală a procesului coracoid-ligamentul coracohumeral pe baza şi pe marginea externă a procesului coracoid

C. Repere osoase

-Spina scapulei apare net la persoanele slabe.-Marginea medială (vertebrală) se explorează cu uşurinţă-Unghiul inferior accesibil la palpare.-Se poate explora unghiul acromionului-Vârful procesului coracoidian palpabil în şanţul deltopectoral, lucru esenţial în deplasările capului humeral în luxaţiile anteromediale ale articulaţiei scapulohumerale.-Vârful scapulei este vizibil sub piele în paraliziile dinţatului anterior

D. Repere vasculare

-Pe faţa anterioară către unghiul lateral se găseşte gaura nutritivă prin care pătrunde artera nutritivă (ramură a arterei suprascapulare).-Pe faţa posterioară către partea sa superioară se găseşte ramura posterioară a arterei scapulare

E.Rapoarte nervoase

-La nivelul marginii superioare a scapulei prin incizura scapulei trece nervul suprascapular

F.Aplicaţii clinice

Fracturile scapulei sunt fracturi rare (mai puţin de 1% din totalul fracturilor) datorită formei sale plate, învelişului muscular şi mobilităţii sale. Cel mai adesea se asociază cu fracturile costale.Fracturile de corp se produc în urma unui traumatism direct prin acţiunea unui agent contondent asupra scapulei.

32

Rapoartele sale cu humerusul şi clavicula explică varietatea leziunilor.

SCHELETUL PĂRŢII LIBERE A MEMBRULUI SUPERIOR Este alcătuit din 3 segmnete: scheletul braţului, scheletul antebraţului şi scheletul mâinii.

SCHELETUL BRAŢULUI

Este format de humerus.

HUMERUSUL (humerus) Este un os lung şi pereche uşor torsionat medial. Superior se articulează cu scapula participând la formarea articulaţiei umărului (scapulohumerală), iar inferior cu oasele antebraţului alcătuind articulaţia cotului. Prezintă un corp (diafiză) şi 2 extremităţi (epifize) din care una este proximală, iar cealaltă distală.-Orientare 1. Superior extremitatea prevăzută cu un cap sferic 2. Medial suprafaţa articulară a capului 3. Anterior şanţul profund al extremităţii superioarea) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai voluminoasă decât extremitatea inferioară (epifiza distală). Prezintă 3 proeminenţe:una articulară numită - capul humeral (caput humeri), netedă, în raport cu cavitatea glenoidă de la nivelul scapulei. Capul reprezintă 1/3 din suprafaţa unei sfere. Axul său formează cu axul diafizei un unghi de 130 de grade. Capul este separat de restul epifizei printr-un şanţ circular numit colul anatomic (collum anatomicum) şi două nearticulare numite - tuberculul mare (tuberculum majus) prevăzut cu 3 feţişoare ovalare (pentru inserţia muşchilor supraspinos, subspinos şi rotund mic) şi - tuberculul mic (tuberculum minus) pe care se inseră muşchiul subscapular. Pe faţa anterioară cei 2 tuberculi sunt separaţi de şanţul intertubercular (sulcus intertubercularis) prin care alunecă tendonul capului lung al muşchiului biceps brahial.(culisa bicipitală). Şanţul este limitat anterior de creasta tuberculului mare (pe care se inseră muşchiul pectoral mare) şi posterior de creasta tuberculului mic (pe care se inseră muşchiul rotund mare).b) Corpul (diafiza) este de formă aproape cilindrică în 1/3 proximală şi prismatic triunghiulară în 2/3 inferioară şi prezintă 3 feţe şi 3 margini. Feţele sunt: anterolaterală, anteromedială şi posterioară, iar marginile anterioară, laterală şi medială.- Faţa anterolaterală (facies anterior lateralis) prezintă cranial de mijlocul ei tuberozitatea deltoidiană (tuberositas deltoidea) sau V-ul deltoidian (pe care se inseră muşchiul deltoid pe buza superioară şi muşchiul brahial pe buza distală). Sub tuberozitate se găseşte şanţul nervului radial (sulcus nervi radialis) prin care trece nervul radial însoţit de vasele humerale profunde.- Faţa anteromedială (facies anterior medialis) prezintă în porţiunea superioară şanţul intertubercular (amintit la extremitatea proximală), o rugozitate în porţiunea mijlocie (pe care se inseră muşchiul coracobrahial) şi sub ea gaura nutritivă în care pătrunde artera nutritivă a osului (ramură a arterei brahiale)- Faţa posterioară (facies posterior) este străbătută în porţiunea mijlocie de un şanţ cu direcţie inferolaterală, şanţul nervului radial (sulcus nervi radialis) de care am pomenit şi la faţa anterolaterală. Superolateral de acest şanţ se inseră capul lateral al tricepsului brahial, în timp ce inferomedial se inseră capul medial al tricepsului brahial.- Marginea anterioară (margo anterior) formează proximal buza anterioară a şanţului bicipital. În porţiunea mijlocie se continuă cu ramura anterioară a V-ului deltoidian, în timp ce în treimea distală se bifurcă delimitând fosa coronoidiană.- Marginea laterală (margo lateralis) se termină la epicondilul lateral, fiind mult mai pronunţată distal, unde devine o adevărată creastă.- Marginea medială (margo medialis) se termină la epicondilul medial fiind şi ea mai pronunţată distal, unde ia aspectul unei creste.

33

c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) turtită ventrodorsal şi recurbată ventral prezintă 2 elemente articulare: - lateral capitul (capitulum humeri), o eminenţă mică şi rotunjită ce răspunde fosetei de pe capul radiusului - medial trohleea (trochlea humeri) ce se articulează cu ulna, în raport cu fosa coronoidă. Trohleea este alcătuită dintr-o margine medială şi una laterală, două povârnişuri (medial şi lateral) dispuse în plan oblic şi un şanţ care le separă (gâtul trohleei) Trohleea şi condilul humeral sunt separate prin şanţul condilotrohleean De o parte şi de cealaltă a suprafeţelor articulare se găsesc- epicondilul medial (epicondylus medialis), în continuarea marginii mediale a diafizei, de formă triunghiulară, situat în întregime extracapsular, în raport posterior cu nervul ulnar, pe care se inseră muşchii rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului şi flexor superficial comun al degetelor.- epicondilul lateral (epicondylus lateralis) în continuarea marginii laterale a diafizei, mai redus în dimensiuni, pe care se inseră muşchii extensor comun al degetelor, extensor propriu al degetului mic, extensor ulnar al carpului, anconeu, scurt extensor radial al carpului şi scurtul supinator. Epifiza distală prezintă 3 fose: - fosa olecraniană (fossa olecrani) situată dorsal deasupra trohleei, o depresiune mai profundă în care pătrunde vârful olecranului în mişcarea de extensie a antebraţului- fosa coronoidă (fossa coronoidea) situată anteromedial deasupra trohleei în care pătrunde vârful procesului coronoidian în mişcarea de flexie a antebraţului şi- fosa radială (fossa radialis) situată anterolateral, deasupra capitului , situată intracapsular în care pătrunde marginea anterioară a capului radial în mişcarea de flexie a antebraţului .A. Inserţii musculare la nivelul humerusului Pe epifiza superioară- muşchiul supraspinos (pe feţişoara superioară a tuberculului mare)- muşchiul infraspinos (pe feţişoara mijlocie a tuberculului mare)-muşchiul rotund mic (pe feţişoara inferioară a tuberculului mare)- muuşchii subscapular şi rotund mare (pe tuberculul mic)Pe faţa anterolaterală a diafizei-muşchiul deltoid (pe buza superioară a V-ului deltoidian)-muşchiul brahial (pe buza inferioară a V-ului deltoidian)Pe faţa anteromedială a diafizei-muşchiul coracobrahial (imediat deasupra porţiunii mijlocii)-muşchiul brahial (în ½ inferioară)Pe faţa posterioară a diafizei-capul lateral al tricepsului brahial (deasupra şanţului nervului radial)-capul medial al tricepsului brahial (inferomedial de şanţul nervului radial)Pe marginea anterioară-tendonul muşchiului pectoral mare (pe buza anterioară a şanţului intertubercular)-muşchiul deltoid (în porţiunea mijlocie)-muşchiul brahial (în ½ inferioară)Pe marginea laterală-muşchii brahioradial şi lung extensor radial al carpului Pe epifiza inferioară-muşchiul rotund pronator, flexor radial al carpului, flexor superficial al degetelor, flexor ulnar al carpului, palmar lung (pe faţa anterioară a epicondilului medial)-muşchiul extensor al degetelor, extensor al degetului mic, extensor ulnar al carpului, muşchiul anconeu (pe epicondilul lateral)

B. Inserţii ligamentare Pe epifiza proximală-ligamentele glenohumerale, pe colul anatomic al humerusului--ligamentul coracohumeral, pe tuberculul mare al humerusului

34

Pe epifiza distală-ligamentul colateral ulnar, pe epicondilul medial-ligamentul colateral ulnar, pe epicondilul lateral

C. Repere osoase

-Capul humerusului dă forma rotundă a umărului. În luxaţia scapulohumerală apare umărul în epolet.-Tuberculul mare se află sub vârful acromionului.-Tuberculul mic se află sub articulaţia acromioclaviculară. Ambii tuberculi se explorează cu membrul superior atârnând de-a lungul corpului.-Extremitatea inferioară a marginii laterale a diafizei se palpează deasupra epicondilului lateral.-La nivelul epifizei distale se pot palpa epicondilul medial şi epicondilul lateral

D. Repere vasculare

-Pe tuberculul mare numeroase orificii vasculare-Pe faţa anterolaterală sub porţiunea mijlocie se găseşte artera nutritivă a osului (ramură a arterei brahiale)-Pe faţa posterioară vasele brahiale profunde ce însoţesc nervul radial

E. Rapoarte nervoase

-Nervul axilar urmăreşte traiectul colului chirurgical.-Sub tuberozitatea deltoidiană se găseşte şanţul nervului radial-Faţa posterioară este străbătută în porţiunea mijlocie de şanţul nervului radial în care nervul este însoţit de vasele brahiale profunde-Pe faţa posterioară lângă trohlee se găseşte şanţul nervului ulnar.-Marginea laterală ştearsă în porţiunea mijlocie de trecerea nervului radial-Urmare a acestor raporturi fracturile humerusului pot fi însoţite de lezarea nervilor axilar, radial şi ulnar.

F. Aplicaţii clinice

Fracturile epifizei proximale reprezină 4-5% fiind localizate la nivelul colului anatomic, colului chirurgical, tuberculului mare şi tuberculului mic. Se pot clasifica în fracturi fără deplasare, cu deplasări izolate ale capului humeral (linie de fractură la nivelul colului anatomic), ale segmentului diafizar (linie de fractură la nivelul colului chirurgical) şi ale tuberculului mare şi tuberculului mic, sau cu deplasări a mai multor elemente.Fracturile cu deplasare se pot însoţi de luxaţii anterioare sau posterioare.Fracturile diafizei sunt cel mai frecvent întalnite în treimea medie şi au traiect oblic transversal sau spiroid. Fracturile fără deplasare sunt rare la nivelul diafizei.Fracturile epifizei distale se pot împărţi în extraarticulare, parţial articulare sau articulare.După o altă clasificare se împart în supra- şi intercondiliene, fracturi izolate ale condililor intern şi extern, ale epicondilului medial (epitrohlee) şi lateral.

SCHELETUL ANTEBRAŢULUI

Este format din 2 oase: ulna situată în prelungirea degetului mic şi radiusul aflat în prelungirea degetului mare (policelui)

RADIUSUL (radius)

Este un os lung şi pereche situat în partea laterală a antebraţului între capitulul humeral şi masivul carpian. Prezintă un corp (diafiza) uşor încurbat anterior şi median şi 2 epifize sau extremităţi-Orientare. 1. Inferior extremitatea cea mai voluminoasă 2.Posterior faţa acesteia ce prezintă creste şi şanţuri

35

3.Lateral procesul descendent al acestei extremităţi a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai puţin voluminoasă .Prezintă : capul radiusului, colul şi tuberozitatea radiusului-.Capul radiusului (caput radii) are o faţă superioară ca o cupă, numită fosa capului radial (fovea capituli) ce se articulează cu capitulul humeral şi o circumferinţă (circumferential articularis) ce se articulează cu incizura radială a ulnei.- Colul radiusului (collum radi) face cu diafiza un unghi obtuz deschis lateral- Tuberozitatea radiusului (tuberositas radii) este o proeminenţă ovoidă situată anteromedial sub col pe care se prinde tendonul muşchiului biceps.b) Corpul (diafiza, corpus radii), prismatic triunghiular are 3 feţe (anterioară, posterioară şi laterală) şi 3 margini (anterioară, posterioară şi medială)- Faţa anterioară (facies anterior) prezintă în 1/3 mijlocie gaura nutritivă a osului (prin care pătrunde artera nutritivă a radiusului, ramură a arterei interosoase anterioare). Deasupra acestei găuri, în 1/3 superioară se găseşte un şanţ longitudinal în care se inseră muşchiul flexor lung al policelui, iar dedesubtul ei, în 1/3 inferioară se inseră muşchiul pătrat pronator.- Faţa posterioară (facies posterior) plană în porţiunea superioară şi uşor excavată în rest dă inserţie muşchiului scurt supinator (proximal) abductorului lung şi extensorului scurt al policelui (distal)- Faţa laterală (facies lateralis), concavă şi rotunjită prezintă în 1/3 mijlocie o tuberozitate pentru inserţia muşchiului rotund pronator. Proximal de rugozitate faţa este acoperită de muşchiul supinator străbătut de ramura dorsală a nervului radial.- Marginea anterioară (margo anterior) se întinde de la tuberozitatea radiusului până la 1/3 distală a osului ştergându-se treptat.- Marginea posterioară (margo posterior) apare mai evidentă în 1/3 mijlocie. .- Marginea medială se mai numeşte şi margine interosoasă (margo interossea). Subţire şi ascuţită ea se bifurcă în 1/3 distală a osului delimitând o suprafaţă triunghiulară care corespunde incizurii ulnare. Dă inserţie pe toată lungimea ei membranei interosoase antebrahiale (membrane interossea antebrachii)..c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) este mult mai voluminoasă şi are formă de piramidă patrulateră. Prezintă 4 feţe şi o bază.- Faţa anterioară dă inserţie muşchiului pătrat pronator.- Faţa posterioară prezintă mai multe creste verticale ce delimitează şanţuri prin care alunecă tendoanele muşchilor extensori de pe faţa posterioară a antebraţului.- Faţa medială prezintă incizura ulnară (incisura ulnaris) pentru articulaţia cu capul ulnei.- Faţa laterală se continuă distal cu procesul stiloidian al radiusului (processus styloideus) ce se poate palpa. Pe această faţă se găseşte un şanţ prin care trec tendoanele muşchilor abductor lung şi şi extensor scurt al policelui.- Baza este porţiunea prin care radiusul se articulează cu oasele carpului. Concavă în sens anteroposterior cât şi în sens transversal este împărţită printr-o creastă osoasă antero-posterioară în 2 câmpuri articulare. Porţiunea laterală de formă triunghiulară serveşte pentru articulaţia cu scafoidul în timp ce porţiunea medială patrulateră pentru articularea cu semilunarul. A. Inserţii musculare pe radius

Pe faţa anterioară a diafizei- muşchiul flexor lung al policelui- muşchiul pătrat pronator- muşchiul biceps brahial pe tuberozitatea radiusuluiPe faţa posterioară a diafizei- muşchiul abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui (în 1/3 mijlocie)Pe faţa laterală a diafizei- muşchiul rotund pronator (pe partea mijlocie)Pe marginea anterioară a radiusului- muşchiul flexor superficial al degetelor (capul radial al muşchiului)

B. Inserţii ligamentare

Pe epifiza proximală

36

-ligamentul inelar, pe extremitatea posterioară a capului radial-ligamentul pătrat, pe faţa medială a colului radialPe epifiza distală-ligamentul radiocarpian, pe marginea anterioară a procesului stiloidian-ligamentul colateral radial al carpului, pe vârful procesului stiloid al radiusului-ligamentul radiocarpian dorsal, pe baza radiusului

C. Repere osoase

- Poate fi explorat prin palpare numai la extremităţi.- Capul radiusului se palpează sub epicondilul lateral al humerusului când se execută mişcări de rotaţie ale antebraţului- Marginea anterioară se simte doar în porţiunea inferioară.- Procesul stiloidian se palpează cu indexul în partea laterală a gâtului mâinii prin mişcări de lateralitate ale mâinii.

D. Repere vasculare

- Faţa anterioară a diafizei prezintă în porţiunea mijlocie gaura nutritivă prin care pătrunde artera nutritivă a radiusului (ramură a arterei interosoase anterioare din artera ulnară)- Artera radială se găseşte în vecinătatea procesului stiloidian al radiusului.- Vena cefalică a policelui trece la 2 cm sub procesul stiloidian al radiusului.

E. Rapoarte nervoase

- Faţa laterală a diafizei în raport cu ramura posterioară terminală a nervului radial.

F. Aplicaţii clinice- Fracturile capului radial sunt mai frecvente la adult. Reprezintă 10% din fracturile cotului.-Fracturile de col radial sunt caracteristice copiilor, traiectul de fractură fiind situat între capul radial şi tuberozitatea radiusului.- Fractura diafizei radiale este frecvent asociată cu fractura diafizei ulnare.-Fracturile epifizei distale a radiusului pot fi supraarticulare şi intraarticulare. Cele articulare se asociază cel mai frecvent cu fracturile supraarticulare sau ale oaselor carpiene. Din fracturile supraarticulare mult mai frecvente este de amintit fractura POUTEAU-COLLES produsă printr-un mecanism indirecdt de cădere pe mţnă cu palma în hiperextensie.

ULNA (cubitusul) Este un os lung şi pereche cu aspect de S italic în plan frontal, aşezat în partea medială a antebraţului. Superior se articulează cu trohleea humerusului şi cu capul radial. Prezintă un corp (diafiza) prismatic triunghiular şi 2 extremităţi sau epifize.- Orientare 1.Superior extremitatea mai voluminoasă 2 Anterior concavitatea acestei extremităţi 3. Lateral marginea cea mai ascuţită a corpului.a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai voluminoasă şi formată din 2 proeminenţe osoase: una verticală olecranul, (olecranon, procesul olecranian) care prelungeşte în sus corpul ulnei şi alta orizontală şi proiectată înainte numită procesul coronoidian.(processus coronoideus). Cele 2 proeminenţe circumscriu o cavitate articulară orientată anterior numită incizura trohleară prin care ulna se articulează cu trohleea humerală.- Olecranul (olecranon, procesul olecranian) ) prezintă: 1.o bază ce aderă de corpul osului şi 5 feţe:2.faţa anterioară ce formează segmentul vertical al incizurii trohleare,3. posterioară ,palpabilă sub piele, 4.faţa medială, pentru inserţia muşchiului flexor ulnar al carpului, 5.faţa laterală, pentru inserţia muşchiului anconeu

37

6.faţa superioară, pe care se inseră tendonul muşchiului triceps brahial- Procesul coronoidian (processus coronoideus) are forma unei piramide patrulatere cu:1. o bază orientată posterior, 2.un vârf uşor ascendent (ce pătrunde în fosa coronoidiană în mişcarea de flexie a antebraţului) şi 4 feţe: 3.faţa superioarăsuperioară, orizontală, ce se articulează cu trohleea humerală,4.faţa inferioară, pe care se inseră muşchiul rotund pronator, faţa5.faţa medială, pe care se inseră ligamentul colateral ulnar şi 6.faţa laterală, care prezintă o suprafaţă articulară numită incizura radială a ulnei (incisura radialis), prin care ulna se articulează cu circumferinţa capului radial. Distal de vârful apofizei coronoide se află o rugozitate numită tuberozitatea ulnei (tuberositas ulnae) pe care se inseră muşchiul brahial.b) Corpul ulnei (diafiza) are 3 feţe:anterioară, posterioară şi medială şi 3 margini: anterioară, posterioară şi laterală.- Faţa anterioară (facies anterior) prezintă în porţiunea sa mijlocie gaura nutritivă prin care trece artera nutritivă a ulnei (ramură a arterei interosoase anterioare, din artera ulnară), iar în ¼ inferioară o rugozitate pentru inserţia muşchiului pătrat pronator.- Faţa posterioară (facies posterior) prezintă în 1/3 superioară o linie oblică cu traiect infero-medial ce delimitează deasupra sa o suprafaţă triunghiulară pe care se inseră muşchiul anconeu. Cele 2/3 distale sunt împărţite printr-o linie verticală paralelă cu marginile osului într-o suprafaţă medială (pe care se inseră muşchiul extensor ulnar al carpului) şi o suprafaţă laterală (pe care se inseră muşchii scurt supinator, abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui, extensor lung al policelui şi extensor propriu al indexului.).- Faţa medială (facies medialis) dă inserţie în cele 2/3 superioare muşchiului flexor profund al degetelor.- Marginea anterioară (margo anterior) începe la procesul coronoid şi se termină la procesul stiloidian. Dă inserţie muşchiului flexor profund al degetelor (în cele 2/3 superioare) şi muşchiului pătrat pronator (în 1/3 inferioară).- Marginea posterioară (margo posterior) are aspectul unui S alungit şi proemină sub piele. Cele 2/3 superioare servesc pentru inserţia muşchilor flexor ulnar al carpului, extensor ulnar al carpului şi flexor profund al degetelor.- Marginea laterală sau interosoasă (margo interossea) este ascuţită în treimea sa medie şi se pierde în 1/3 distală a osului. Proximal se bifurcă la nivelul incizurii radiale a ulnei, delimitând o suprafaţă pe care se inseră muşchiul scurt supinator. Pe marginea laterală se inseră membrana interosoasă (membrana interossea antebrachii).c) Extremitatea inferioară prezintă : - capul ulnei (caput ulnae) ce prezintă pe faţa sa laterală o suprafaţă articulară (circumferentia articularis) ce răspunde incizurii ulnare a radiusului şi- procesul stiloidian (processus styloideus) ca o prelungire conică îndreptată dorsal şi medial.

A. Inserţii musculare pe ulnă

Pe extremitatea superioară- muşchiul flexor ulnar al carpului pe marginea medială a olecranului- muşchiul triceps brahial pe faţa posterioară a olecranului- muşchiul flexor superficial al degetelor (capul humeroulnar) pe marginea internă a procesului coronoid- muşchiul brahial pe baza procesului coronoid al ulnei- muşchiul rotund pronator pe baza procesului coronoid al ulnei Pe faţa anterioară a diafizei- muşchiul pătrat pronator- muşchiul flexor profund al degetelor în cele 2/3 proximalePe faţa posterioară a diafizei- muşchiul anconeu (în 1/3 proximală)- muşchiul extensor lung al policelui în 1/3 mijlocie- muşchiul abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui,extensor ulnar al indexului, extensor al indexuluiPe faţa medială a ulnei- muşchiul flexor profund al degetelor în cele 2/3 proximalePe marginea posterioară a ulnei

38

- muşchiul flexor ulnar al carpului (pe cele 2/3 superioare) - muşchiul extensor ulnar al carpului

B. Inserţii ligamentare

Pe extremitatea superioară-ligamentul colateral ulnar, pe marginea incizurii trohleare-ligamentul colateral radial, pe incizura radială a ulnei-ligamentul inelar, pe extremitatea anterioară a incizurii radiale-ligamentul pătrat, pe marginea inferioară a incizurii radialePe extremitatea inferioară-ligamentul ulnocarpian, pe foseta ce separă capul de procesul stiloid ulnar-ligamentul colateral ulnar al carpului pe procesul stiloid al ulnei

C. Repere osoase

- Faţa posterioară a olecranului poate fi explorată sub piele.- Olecranul împreună cu epicondilul medial şi epicondilul lateral formează un triunghi în flexie cu rol în aprecierea luxaţiilor şi fracturilor cotului.- 1/3 inferioară a feţei mediale se palpează sub piele- Marginea posterioară a diafizei proemină sub piele.- La nivelul epifizei distale se explorează atât capul cât şi procesul stiloidian al ulnei (în partea medială a feţei posterioare a gâtului mâinii)

D. Repere vasculare

- În porţiunea mijlocie a feţei anterioare se găseşte gaura nutritivă prin care pătrunde artera nutritivă a ulnei (ramură a arterei interosoase anterioare din artera ulnară)

E. Rapoarte nervoase- Nervul ulnar este situat în apropierea marginii mediale a olecranului. F. Aplicaţii clinice-Olecranul este vulnerabil la traumatismele directe fiind situat subcutanat. Fracturile olecranului sunt fără deplasare sau cu deplasare (oblice, cominutive, fracturi luxaţii)-Fracturile diafizei ulnare se însoţesc frecvent de fractura diafizei radiale. Deplasarea poate fi prin încălecare, prin angulare sau prin decalaj rotator. -Fracturile epifizei distale a ulnei sunt situate la 2 cm proximal de interlinia articulaţiei radioulnare. Se deosebesc fracturi ale apofizei stiloide ale colului şi ale capului ulnei având însă o frecvenţă rară şi asociindu-se cel mai adesea cu fracturile epifizei distale a radiusului.Fracturile oaselor antebraţului vicios consolidate blochează mişcările de pronaţie supinaţie cu repercursiuni asupra mişcării la nivelul întregului membru superior. SCHELETUL MÂINII

Cuprinde 27 de oase din care:8 carpiene (situate proximal)5 metacarpiene (în porţiunea mijlocie formând scheletul palmei)14 falange (situate distal: formează scheletul degetelor)

CARPIENELE (ossa carpi)

În rîndul proximal dinspre lateral spre medial se găsesc următoarele 4 oase:

39

SCAFOID (NAVICULAR)-SEMILUNAR-PIRAMIDAL-PISIFORM

1.SCAFOIDUL (os naviculare) Are formă de barcă şi prezintă 6 feţea) faţa superioară, convexă atît AP cît şi transversal se articulează cu faţeta articulară laterală triunghiulară de pe faţa inferioară a extremităţii distale a radiusuluib) faţa inferioară, convexă în toate sensurile ce se articulează lateral cu trapezul şi medial cu trapezoidulc) faţa anterioară fără suprafeţe articulare d) faţa posterioară fără suprafeţe articularee) faţa laterală ce prezintă un tubercul deasupra căruia se găseşte un şanţ prin care trece artera radialăf) faţa medială ce se articulează superior cu semilunarul, respectiv inferior cu osul mare

2. SEMILUNARUL (os lunatum)

Îmbracă ca o bonetă capul osului mare şi prezintă 6 feţe:a) faţa superioară ,convexă în toate sensurile se articulează cu faţeta articulară medială patrulateră de pe faţa inferioară a epifizei distale a radiusuluib) faţa inferioară concavă AP se articulează cu capul osului mare, iar medial pe o suprafaţă îngustă cu osul cu cîrligc) faţa anterioară este rugoasă şi nearticulară d) faţa posterioară este rugoasă şi nearticularăe) faţa laterală se articulează cu scafoidulf) faţa medială se articulează cu piramidalul

3. PIRAMIDALUL (os triquetrum)

Are aspectul unui trunchi de piramidă, sau văzut din anterior aspect de gheată) Prezintă 6 feţea) faţa superioară se articulează cu ligamentul triunghiular ce este un fibrocartilaj situat între faţa inferioară a extremităţii distale a ulnei şi faţa superioară a osului piramidalb) faţa inferioară ce se articulează cu osul cu cărligc) faţa anterioară cu aspect ovalar ce se articulează cu pisiformuld) faţa anterioară nearticularăe) faţa medială nearticularăf) faţa laterală ce se articulează cu semilunarul

5. PISIFORMUL ( os pisiformis,osul lenticular)

Este situat anterior de celelalte oase ale carpului. Pe faţa sa posterioară prezintă o suprafaţă articulară concavă ce corespunde suprafeţei invers conformate de pe faţa anterioară a piramidalului.Este solidarizat puternic de tendonul muşchiului flexor ulnar al carpului.Rîndul distal este alcătuit dinspre lateral spre medial de următoarele 4 oase;

TRAPEZ- TRAPEZOID- OSUL MARE (OSUL CAPITAT)- OSUL CU CÎRLIG

6. TRAPEZUL (os muntangulum majus) Este un os neregulat ce prezintă 2 elemente de recunoaştere, tuberculul pe faţa anterioară şi şaua de pe faţa inferioară.a) Faţa superioară excavată se articulează cu scafoidulb) Faţa inferioară în formă de şa se articulează cu baza metacarpianului I

40

c) Faţa anterioară este brăzdată de un şanţ oblic prin care trece tendonul muşchiului flexor radial al carpului (palmar mare)d) Faţa posterioară nearticularăe) Faţa laterală nearticularăf) Faţa medială se articulează cu trapezoidul, iar în porţiunea inferioară şi cu o porţiune îngustă din baza metacarpianului II

6. TRAPEZOIDUL (os trapezoideum)

Este un os neregulat, mai mic decît trapezul cu aspect de cizmuliţă dacă este văzut din profil.a) Faţa superioară se articulează cu scafoidulb) Faţa inferioară se articulează cu baza metacarpianului IIc) Faţa anterioară este nearticulară d) Faţa posterioară este nearticularăe) Faţa laterală se articulează cu trapezulf) Faţa medială se articulează cu osul mare

7. OSUL MARE (os capitatum, capitat)

Este cel mai masiv os din masivul carpian. Seamănă cu un dop de şampanie.a) Faţa superioară convexă în toate planurile se articulează cu concavitatea semilunarului , iar spre lateral se articulează uşor cu scafoidulb) Faţa inferioară se articulează cu baza metacarpianului II,III şi IVc) Faţa anterioară prezintă un şanţ la nivelul coluluid) Faţa posterioară prezintă apofiza osului maree) Faţa laterală se articulează cu scafoidul şi trapezoidulf) Faţa medială se articulează cu osul cu cîrlig

8. OSUL CU CÎRLIG (os hamatum)

Prezintă un cîrlig pe faţa anterioară a osului.a) Faţa superioară prezintă o creastă ce se articulează cu semilunarulb) Faţa inferioară se articulează cu baza metacarpienelor IV şi Vc) Faţa anterioară prezintă cîrligul (apofiza unciformă)d) Faţa posterioară este nearticularăe) Faţa medială este nearticularăf) Faţa laterală se articulează cu osul mare Cîrligul este recurbat, avînd capul neted şi rotunjit. Pe vîrf se prinde ligamentul inelar anterior al carpului. Superior şi aproape de baza de implantare se găseşte un şanţ prin care trece ramul profund al nervului cubital (ulnar) şi artera cubitopalmară Cele 8 oase ale carpului descriu în ansamblu un cerc cu convexitatea anterior formînd şanţul carpian. Şanţul este mărginit lateral de tuberculul scafoidului şi de trapez, iar medial de pisiform şi de apofiza unciformă. Cele 2 margini sunt legate prin ligamentul inelar anterior al carpului ce transformă şanţul în canal prin care trec tendoanele muşchi-lor flexori ai degetelor şi nervul median.

METACARPIENELE (ossa metacarpalia)

Sunt în număr de 5 şi se numără dinspre lateral (radial) spre medial (ulnar).

A) Caractere comune

Metacarpienele prezintă:a) o extremitate proximală (carpiană, superioară), neregulată, cu formă caracteristică pentru fiecare metacarpian în parte. În general această extremitate prezintă o formă prismatic patrulateră cu:- o faţă superioară articulară cu rândul distal de carpiene, - o faţă anterioară uşor excavată, -

41

- o faţă posterioară ce prezintă 2 tuberculi şi un şanţ, - o faţă laterală - o faţă medială ce prezintă câte două suprafeţe articulare mici pentru baza metacarpienelor adiacente.b) un corp rotunjit în jumătatea superioară şi prismatic triunghiular în jumătatea inferioară prevăzut cu 3 feţe:- faţa laterală- faţa medială- faţa posterioară Corpul este uşor recurbat cu concavitatea dispusă anterior.c) o extremitate distală (inferioară,falangiană, capul metacarpianului) rotunjită, care se articulează cu baza primei falange.

B) Caractere specifice

1. Metacarpianul I (metacarpale I) este cel mai scurt şi cel mai voluminos2. Metacarpianul IV (metacarpale IV) este cel mai subţire3. Metacarpienele II (metacarpale II), III (metacarpale III) şi V (metacarpale V) urmează în ordine descrescândă.4. Aspectul bazei metacarpienelor:-în formă de şa pentru metacarpianul I-în formă de furcă pentru metacarpianul II-în formă de vârf pentru metacarpianul III-rugos pentru metacarpianul IV-unituberculos pentru metacarpianul V

FALANGELE (phalanges)

Formează scheletul degetelor.. Scheletul degetelor este alcătuit din 3 falange cu excepţia degetului mare (policele) care are doar două falange. Falangele prezintă :a) o bază (basis) ce se articulează cu capul metacarpianului corespunzător, b) un corp (corpus) cu - o faţa ventrală concavă - o faţă dorsală convexă c) un cap (trohlee distală, trochleea phalangis,caput phalangis)

FALANGA I (proximală)

Este în general cea mai puternică. Extremitatea proximală are formă de cavitate.

FALANGA II (mijlocie,falangină)

Este mai scurtă. Baza prezintă o suprafaţă acoperită de un cartilaj cu două povârnişuri, despărţite printr-o creastă mediană, care se articulează cu trohleea falangei I.

FALANGA III (distală, unghială, falangetă) Este prevăzută cu o extremitate distală având forma unei potcoave cu marginea distală convexă numită tuberozitate unghială (tuberositas phalangis distalis) care serveşte ca suport unghiei.

A. Inserţii musculare la nivelul mâinii

Pe carpiene-muşchiul flexor ulnar al carpului, pe pisiformPe metacarpiene-muşchiul abductor lung al policelui pe baza primului metacarpian-muşchiul flexor radial al carpului pe baza metacarpianului al II-lea

42

-muşchiul extensor ulnar al carpului pe baza metacarpianului VPe falange-muşchiul extensor al degetelor pe falanga proximală-muşchiul extensor scurt al policelui-muşchiul flexor superficial al degetelor pe partea mijlocie a falangei medii-ramura aponevrotică mediană a muşchiului extensor al degetelor pe faţa dorsală a falangei medii-muşchiul flexor profund al degetelor pe baza falangelor distale-ramurile aponevrotice ale muşchiului extensor al degetelor pe faţa dorsală a falangei distale-muşchiul flexor lung al policelui, muşchiul extensor lung al policelui pe baza falangei distale a policelui-muşchiul extensor al degetului mic pe ultimele 2 falange ale degetului mic

B.- Inserţii ligamentare

Pe carpiene-ligamentul colateral radial pe scafoid-ligamentul radiat al carpului pe scafoid, pyramidal şi osul mare-ligamentul radiocarpian pe semilunar, piramidal şi osul mare-ligamentul ulnocarpian, pe semilunar, piramidal şi osul mare-ligamentul radiocarpian dorsal, pe faţa posterioară a piramidalului-ligamentul colateral ulnar al carpului, pe piramidal şi pisiform-ligamentul pisometacarpian, pe pisiform-ligamentul pisohamat pe pisiform şi osul cu cârlig (pe cârlig)-ligamentul interosos pe osul mare şi osul cu cârligPe metacarpiene-ligamentul metacarpian transvers profund, de la metacarpianul II la cel de al V-lea-ligamentul interosos, pe extremitatea proximală a metacarpianului III- ligamentul pisometacarpian, pe baza metacarpianului V-ligamentele colaterale pe tuberozitatea de pe laturile capului metacarpianului corespunzătorPe falange-ligamentele colaterale, pe tuberozităţile marginale ale falangelorC. Repere osoase

Se palpează:-scafoidul pe faţa anterioară a gâtului mâinii cu mâna în extensie deasupra eminenţei tenare sau în porţiunea superioară a tabacherei anatomice cu mâna în adducţie.-piramidalul sub procesul stiloidian al ulnei, pe faţa posterioară a gâtului mâinii.-pisiformul sub capul ulnei, pe faţa posterioară a gâtului mâinii, deasupra eminenţei hipotenare.-trapezul în porţiunea inferioară a tabacherei anatomice-osul capitat pe faţa dorsală a mâinii în flexie, urcând de-a lungul metacarpianului III se întâlneşte o depresiune corespunzând colului, iar deasupra se află capul osului capitat-cârligul osului cu cârlig la nivelul eminenţei hipotenare la aproximativ 1 cm sub osul pisiform-extremităţile distale ale metacarpienelor când degetele sunt în flexie-capul falangei proximale şi mijlocii când degetele sunt în flexie

D. Repere vasculare

-artera radială în raport cu faţa dorsală a trapezului-artera radială în raport cu faţa laterală a scafoidului-artera ulnară în apropierea porţiunii laterale a pisiformului.

E. Rapoarte nervoase

-ramura terminală profundă a nervului ulnar în raport cu faţa laterală a osului cu cârlig.

F. Aplicaţii clinice

43

Fracturile mâinii reprezintă din punct de vedere statistic locul al doilea ca frecvenţă după leziunile părţilor moi. La nivelul carpului cea mai importantă ca şi frecvenţă şi consecinţe funcţionale este fractura scafoidului, urmare a căderii pe mână cu palma în hiperextensie. Fracturile metacarpienelor sunt cel mai frecvent localizate la nivelul corpului putând fi cu sau fără deplasare. Falangele sunt cel mai frecvent fracturate la nivelul corpului şi sunt însoţite de deplasarea fragmentelor. Adesea fracturile sunt deschise sau asociate cu leziuni vasculonervoase sau tendinoase care necesită un tratament de urgenţă.

SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOARE

În alcătuirea scheletului membrelor inferioare intră scheletul centurii pelviene şi scheletul părţii libere a membrelor inferioare propriuzise (tabelul 9)

CENTURA PELVIANĂ (cingulum membri inferioris)

Centura membrului inferior se compune din 2 oase coxale. Centura este formată din oase prin care membrul inferior se prinde de scheletul axial al trunchiului (coloana vertebrală). Cele 2 coxale sunt unite anterior prin simfiza pubiană, iar posterior cu sacrul ce se înfige ca o pană între coxalul drept şi stâng.

COXALUL (os coxae) Este un os lat şi pereche cu aspect de elice, de formă patrulateră care participă la formarea pelvisului osos. Rezultă din contopirea a 3 oase:ilion, ischion şi pube care la adult se sudează. Ilionul (os ilium) este situat în partea superioară a coxalului limita sa inferioară fiind dată de o linie convenţională ce trece prin treimea superioară a acetabulului. Prezintă o porţiune superioară turtită numită aripa osului iliac (ala ossis ilii) şi un corp (corpus ossis ilii) care participă la formarea acetabulului. Ischionul (os ischii) înconjură posterior şi inferior gaura obturată. Este format din corp (corpus ossi ischii) ce formează porţiunea posteroinferioară a acetabulului şi din ramura ischionului (ramuss ossis ischii). La limita între corp şi ramură se situează tuberozitatea ischiadică. Pubele (os pubis) reprezintă porţiunea anteroinferioară a osului. Prezintă un corp (corpus ossis pubis) ce se continuă anterior cu ramura superioară. Aceasta la rândul său se continuă cu ramura inferioară (ramus inferior ossis pubis) Corpul formează porţiunea anteroinferioară a acetabulului. Ramura inferioară a pubelui formează împreună cu ramura ischionului ramura ischiopubiană. La unirea ilionului cu pubele se situează eminenţa iliopectinee (eminentia iliopectinea). Prezintă două feţe, 4 margini şi 4 unghiuri.

5. Orientare 1. Posterior marginea care prezintă o mare scobitură 2. Lateral faţa prevăzută cu o cavitate emisferică 3. În jos scobitura acestei cavităţi.a) Faţa laterală (externă) prezintă 3 zone care enumerate craniocaudal sunt:-Faţa gluteală a aripii osului iliac , (facies glutea ossis ilii, suprafaţa gluteală) uşorescavată în porţiunea ei mijlocie pe care se găseşte gaura nutritivă principală a osului. Prezintă 3 linii semicirculare:1.Linia gluteală anterioară (linea glutea anterior) care pleacă de la nivelul marii scobituri ischiadice (situată pe marginea posterioară a osului) se îndreaptă în sus şi înainte şi se termină pe marginea superioară a coxalului lângă spina iliacă anterosuperioară.

44

2.Linia gluteală posterioară (linea glutea posterior) care pleacă tot de pe marea scobitură ischiadică se îndreaptă în sus (aproape vertical) şi se termină pe marginea superioară a osuli la unirea treimii posterioare cu cele 2/3 anterioare3.Linia gluteală inferioară (linea glutea inferior) care se îndreaptă de la marea scobitură ischiadică către marginea anterioară a osului. Cele 3 linii delimitează 4 câmpuri: unul mic posterior situat între linia gluteală posterioară şi marginea posterioară a osului (pe care se inseră muşchiul gluteu mare),unul mijlociu situat între linia gluteală posterioară şi cea anterioară (pe care se inseră muşchiul gluteu mijlociu), unul anterior (pe care se inseră muşchiul gluteu mic) şi unul inferior (pe care se inseră muşchiul drept femural)-Cavitatea acetabulară (acetabululm; cavitatea cotiloidiană) este o cavitate profundă emisferică. Serveşte la articulaţia cu femurul. Acetabulul prezintă o circumferinţă proeminentă şi ascuţită numită sprânceana cotiloidă (supercilium acetabuli) care este întreruptă de 3 incizuri din care scobitura sau incizura acetabulului (incizura acetabuli) este cea mai profundă. Scobitura acetabulului este situată imediat deasupra găurii obturate şi transformată pe viu într-o gaură datorită ligamentului transvers al acetabulului (o formaţiune fibrocartilaginoasă). Adâncimea acetabulului este în medie de 12 mm la un an, 16 mm la 5 ani şi 22-30 mm la adult Diametrul vertical are valori cuprinse între 50-60 mm, iar cel orizontal între 45-60 mm. Suprafaţa interioară a acetabulului prezintă suprafaţa semilunară (facies lunata) care este articulară şi care încadrează fosa acetabulului (nearticulară, de formă patrulateră).-Gaura obturată (foramen obturatum) de formă aproximativ ovalară prezintă un cadru osos alcătuit din pube şi ischion, fiind limitată în cea mai mare parte printr-o margine ascuţită ca o creastă exceptând porţiunea superioară unde este înlocuită de un şanţ numit şanţul obturator (sulcus obturatorius). La omul viu gaura obturată este acoperită de membrane obturatoare, iar şanţul transformat în canal prin care trec vasele şi nervul obturator.b) Faţa medială prezintă:-linia arcuată (linea arcuata) cu traiect oblic de sus în jos şi dinapoi-înainte ce reprezintă limita între pelvisul mare (bazinul mare) şi pelvisul mic (bazinul mic). Linia arcuată împarte faţa medială în 2 porţiuni, una superioară şi cealaltă inferioară-Fosa iliacă (fossa iliaca) situată deasupra liniei arcuate dă inserţie muşchiului iliac şi prezintă în partea ei posterioară una din găurile nutritive ale osului.-Porţiunea inferioară situată sub linia arcuată prezintă la rândul său (în sens posteroanterior şi inferior):

1.Suprafaţa sacropelvină (facies sacropelvina ossis ilii) alcătuită din tuberozitatea ili- acă, o rugozitate puternică (destinată inserţiei ligamentelor sacroiliace) şi faţa auricu- lară (facies auricularis), o suprafaţă asemănătoare cu pavilionul urechii care se articu- lează cu o faţă asemănătoare de pe osul sacru cu care formează articulaţia sacroiliacă. 2.O suprafaţă plană situată dedesubtul feţei auriculare ce răspunde acetabulului. 3.Gaura obturată care se găseşte înaintea feţei plane.

c)Marginea superioară sau creasta iliacă (crista iliaca) se întinde între spina iliacă anterosuperioară şi spina iliacă posterosuperioară, fiind cea mai groasă margine. Prezintă tuberculul fesierului mijlociu (tuberculul gluteal) situate la 5-6 cm dorsal de spina iliacă anterosuperioară. Are o buză externă (pe care se inseră muşchiul oblic extern şi muşchiul dorsal mare), un interstiţiu (de pe care pleacă muşchiul oblic intern) şi o buză internă (pe care se inseră muşchiul transvers şi pătrat al lombelor).d)Marginea anterioară este situată între spina iliacă anterosuperioară şi simfiza pubiană. Este formată dintr-o porţiune oblică ce aparţine ilionului şi o porţiune orizontală ce aparţine pubelui.Prezintă următoarele elemente:Pe latura iliacă:1.Spina iliacă anterosuperioară (spina iliacă anterior superior) pe care se inseră muşchiul croitor şi tensor al fasciei lata precum şi ligamentul inghinal Spina se palpează sub piele.2.Incizura iliacă anterioară (incisura iliaca anterior) prin care trece nervul cutanat femural lateral3.Spina iliacă anteroinferioară (spina iliaca anterior inferior) pe care se inseră tendonul direct al muşchiului drept femoral4.O scobitură (depresiune) prin care trece muşchiul iliopsoas

45

Pe latura pubiană:5.Eminenţa iliopubiană pe care se inseră bandeleta iliopectinee şi tendonul muşchiului psoas mic6.Suprafaţa pectineală ce răspunde muşchiului pectineu şi vaselor femurale, mărginită anterior de creasta obturatoare(crista obturatoria) şi posterior de creasta pectineală (pectin ossis pubis)7.Tuberculul pubian (tuberculum pubicum) ce se poate explora sub piele, situat la vârful suprafeţei pectineale, pe care se inseră ligamentul inghinal8.Creasta pubelui (crista pubica) situată medial de tubercul pe care se inseră muşchiul drept abdominal şi piramidal al abdomenului.e)Marginea inferioară se întinde între unghiul pubelui şi tuberozitatea ischiadică. Porţiunea sa verticală prezintă sub unghiul pubian o suprafaţă ovală, faţa pubiană (facies symphysialis) care se articulează cu osul coxal de partea opusă, cu care formează simfiza pubiană.Porţiunea sa oblică uneşte marginea inferioară a simfizei pubiene cu tuberozitatea ischiadică, dând inserţie muşchilor gracilis,adductor mare şi transvers profund al perineului precum şi rădăcinii corpului cavernos al penisului şi fasciei perineale mijlocii..f)Marginea posterioară este cuprinsă între spina iliacă posterosuperioară şi tuberozitatea ischiadică. La nivelul acestei margini se întâlnesc 1.spina iliacă posterosuperioară (spina iliaca posterior superior) pe care se inseră ligamentele sacroiliac dorsal (lig. sacroiliaca dorsalia) şi sacrotuberal (lig.lig. sacrotuberale), precum şi muşchiul gluteu mare 2.spina iliacă posteroinferioară (spina iliaca posterior inferior) pe care se inseră ligamentul sacroiliac dorsal3. marea scobitură sau scobitura ischiadică (incisura ischiadica major) Muşchiul piriform împarte incizura într-un compartiment superior prin care trec vasele gluteale superioare şi nervul gluteal şi un compartiment inferior prin care trec vasele ruşinoase interne, vasele gluteale inferioare, nervul ischiadic, nervul gluteal inferior, nervul ruşinos intern, nervul anal, nervul gemenului inferior şi pătratului femural.4.Spina ischiadică (spina ischiadica) pe care se inseră muşchii gemen superior, ridicător anal şi coccigian precum şi ligamentul sacrospinal.5.Mica scobitură ischiadică (incisura ischiadica minor) prin care trec muşchiul obturator intern, vasele şi nervul ruşinos intern6.Tuberozitatea ischiadică prezentată mai sus.g)Unghiul anterosuperior este format de spina iliacă anterosuperioară care este palpabilă sub piele. h)Unghiul anteroinferior este format de unghiul pubelui.i)Unghiul posteroinferior este reprezentat de tuberozitatea ischiadică .j)Unghiul posterosuperior este reprezentat de spina iliacă posterosuperioară.

A. Inserţii musculare

Pe faţa laterală-muşchiul gluteu mare (pe faţa gluteală, înapoia liniei gluteale posterioare)-muşchiul gluteu mijlociu (între linia gluteală anterioară şi posterioară)-muşchiul gluteu mic (între linia gluteală anterioară şi inferioară)-tendonul orizontal (reflectat) al dreptului femural (înapoia sprâncenei acetabulare) -muşchiul obturator intern (pe periferia osoasă a găurii obturate)-muşchiul obturator extern (pe faţa laterală a cadrului osos a găurii obturate)Pe marginea superioară-muşchiul gluteu mare-muşchiul gluteu mijlociu-muşchiul pătratul lombelor (fibrele iliocostale şi iliotransversare)-muşchiul dorsal mare (pe 1/3 posterioară a buzei externe)-masa comună sacrospinală-muşchiul oblic extern al abdomenului (pe buza externă)-muşchiul oblic extern (pe porţiunea anterioară a crestei iliace)-muşchiul transvers abdominal (pe buza internă a crestei iliace, în jumătatea anterioară)Pe marginea anterioară-muşchiul oblic intern (pe spina iliacă anterosuperioară)-muşchiul tensor al fasciei lata (pe spina iliacă anterosuperioară)

46

-muşchiul croitor (pe spina iliacă anterosuperioară)-tendonul vertical (direct) al dreptului femural pe spina iliacă anteroinferioară-muşchiul psoas mic (pe eminenţa iliopubiană)-tendonul conjunct (pe faţa anterioară a simfizei pubiene, pe marginea superioară a pubelui şi pe creasta pectineală)-muşchiul drept abdominal (pe marginea superioară a simfizei pubiene între tuberculul pubian şi linia mediană)-muşchiul piramidal (la fel ca dreptul abdominal)-muşchiul adductor lung (pe periferia unghiulară a pubelui sub tuberculul pubian)-muşchiul pectineu (pe creasta pectineală)Pe marginea inferioară-muşchiul adductor mare (pe porţiunea sa oblică, pe tuberozitatea ischiadică))-muşchiul gracilis (pe porţiunea sa oblică)-muşchiul transvers profund al perineului (pe porţiunea sa oblică)-porţiunea lungă a bicepsului femural (pe tuberozitatea ischiadică)-muşchiul semitendinos (pe tuberozitatea ischiadică)-muşchiul semimembranos (pe tuberozitatea ischiadică)Pe marginea posterioară-muşchiul gemen superior (pe spina ischiadică)-muşchiul gemen inferior (pe tuberozitatea ischiadică)-muşchiul pătrat femural (pe tuberozitatea ischiadică)B. Inserţii ligamentarePe faţa laterală-ligamentul sacrotuberal pe faţa cea mai posterioară a suprafeţei gluteale--ligamentul capului femural, pe porţiunile învecinate sprâncenei acetabulare-ligamentul ischiofemural, înapoia şi dedesubtul acetabululuiPe faţa medială -ligamentul iliolombar pe fosa iliacă-ligamentul sacroiliac interosos pe tuberozitatea iliacă-ligamentele sacroiliace ventrale, pe partea învecinată a liniei nenumitePe marginea superioară-ligamentul iliolombar pe creasta sacratăPe marginea anterioară-ligamentul iliofemural pe spina iliacă anteroinferioară-ligamentul pubofemural pe eminenţa iliopubiană, creasta pectineală şi ramura superioară a pubelui-ligamentul pubian superior pe tuberculii pubieniPe marginea inferioară-ligamentul pubian arcuat pe ramura descendentă a pubeluiPe marginea posterioară-ligamentele sacroiliace dorsale pe spina iliacă posterosuperioară-ligamentul sacroischiadic pe spina ischiadică-pe partea posteromedială a tuberozităţii ischiadice şi cele 2 spine posterioare C. Repere osoase-faţa internă a acetabulului se palpează prin tuşeu rectal-creasta coxalului uşor de găsit la indivizii slabi.-spina ilacă posterosuperioară se palpează ca un tubercul rotunjit-la nivelul extremităţii anterioare a crestei se palpează spina iliacă anterosuperioară, reper important pentru pelvimetria externă şi diagnosticul fracturilor de col femural şi a luxaţiilor coxofemurale.-sub spina iliacă anterosuperioară scobitura prin care trece nervul cutanat femural-tuberculul fesierului mijlociu se palpează la ½ distanţei dintre spina iliacă anterosuperioară şi spina iliacă posterosuperioară-marginea inferioară a simfizei pubiene se palpează uşor pe linia mediană deasupra organelor genitale prin tact vaginal-tuberozitatea ischiadică la mijlocul liniei dintre trohanterul mare şi coccige cu bolnav în poziţie perineală.-în poziţie şezândă trunchiul se sprijină pe tuberozitatea ischiadică D. Repere vasculare

47

E. Rapoarte nervoase F. Aplicaţii clinice

BAZINUL OSOS

Este o formaţiune anatomică complexă care face legătura dintre coloana vertebrală şi membrele inferioare. Osul sacru ce se continuă cu coccigele se articulează cu cele două oase coxale care formează centura pelvină şi împreună alcătuiesc bazinul sau pelvisul osos. Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza mare în sus şi baza mică în jos. La noul născut bazinul este foarte mic. La pubertate el se diferenţiază în funcţie de sex. La femeie devine mai larg, dar mai puţin înalt, cu o simfiză pubiană mai îngustă şi cu o scobitură sciatică mai deschisă. La nivelul bazinului se produc mişcări minime ce sunt mai accentuate la tineri. Mişcările de basculă ale sacrului efectuate în jurul unui ax transversal ce trece prin partea sa superioară sunt numite mişcări de nutaţie şi contranutaţie. Prezintă o circumferinţă superioară sau baza mare, o circumferinţă inferioară sau baza mică şi două suprafeţe: una exterioară sau exopelvină şi alta interioară sau endopelvină.

1,CIRCUMFERINŢA SUPERIOARĂ (BAZA MARE) este formată din baza sacrului, creasta iliacă, marginea anterioară a coxalului şi marginea superioară a simfizei pubiene. La nivelul circumferinţei superioare se găsesc următoarele diametre:- bispinos posterior ce uneşte spinele iliace posterosuperioare având valori normale cuprinse între 8-10 cm;- bispinos anterior ce uneşte spinele iliace anterosuperioare, având valori normale cuprinse între 24-25 cm;- bispinos inferior ce separă spinele iliace anteroinferioare, având valori normale de aproximativ 20 cm;- bispinopubian ce separă tuberculii pubieni, având valori normale de aproximativ 4 cm;- bicret (transvers maxim) ce separă punctele cele mai îndepărtate ale crestei iliace, având valori normale de aproximativ 29 cm;- bitrohanterian, cu valori normale cuprinse între 31-32 cm. Ansamblul de măsurători ce vizează aceste diametre se numeşte pelvimetrie externă.Măsurarea acestor diametre face parte din practica obstetricienilor şi este foarte necesară pentru a prognostica o desfăşurare normală a sarcinii. 2. CIRCUMFERINŢA INFERIOARĂ (BAZA MICĂ) mai este cunoscută şi sub numele de strâmtoarea inferioară a bazinului. Este formată anterior de marginea inferioară a simfizei pubiene, lateral de cele două tuberozităţi ischiadice şi posterior de vârful coccigelui. Simfiza pubiană este legată de tuberozităţile ischiadice prin ramurile ischiopubiene, în timp ce tuberozităţile ischiadice sunt legate de sacru şi coccige prin ligamentele sacrotuberale şi sacrospinoase. Ramurile ischiopubiene alcătuiesc arcul pubian. Axul strâmtorii inferioare uneşte sacrul de la nivelul primei vertebre sacrate cu un punct situat înaintea anusului. Planul strâmtorii inferioare trece prin vârful cocigelui şi marginea inferioară a simfizei pubiene. Formează cu orizontala un unghi de 10 grade, unghi ce se anulează în decubit dorsal. La nivelul circumferinţei inferioare se găsesc următoarele diametre:

- coccisubpubian (anteroposterior) ce uneşte vârful coccigelui cu marginea inferioară a simfizei pubiene, cu valori normale de aproximativ 9,5 cm;

- biischiadic (transversal) ce uneşte feţele mediale ale celor două tuberozităţi ischiadice;cu valori normale de aproximativ 11 cm;

- oblice, drept respectiv stâng, ce unesc mijlocul ligamentului sacrospinos cu mijlocul ramurii ischiopubiene de partea opusă, cu valori normale cuprinse între 11-12 cm.

3 SUPRAFAŢA EXOPELVINĂ (EXTERIOARĂ) este formată anterior de faţa anterioară a simfizei pubiene, unghiurile pubelui şi găurile obturate, lateral de feţele laterale ale coxalelor (cu faţa gluteală,

48

acetabulul şi tuberozitatea ischiadică de partea dreaptă respective stângă) şi posterior de feţele dorsale ale sacrului şi cocigelui, marginile posterioare ale oaselor coxale precum şi de scobiturile sacroischiadice.4. SUPRAFAŢA ENDOPELVINĂ (INTERIOARĂ) conţine linia terminală ce delimitează strâmtoarea superioară a pelvisului. Linia terminală este formată din promontoriu, marginea anterioară a aripioarelor sacrului, liniile arcuate, crestele pectineale, marginea superioară a simfizei pubiene. Strâmtoarea superioară are forma unui as de cupă. La nivelul său se găsesc următoarele diametre:

- sagitale reprezentate de:a) diametrul promontosuprapubian, cu valori normale de aproximativ 11 cm:b) diametrul promontoretropubian, cu valori normale de aproximativ 10,5 cm:c) diametrul promontosubpubian cu valori normale de 11,5 cm ce este măsurat cu ajutorul tuşeului

vaginal.- transversale reprezentate de:a) diametrul transversal maxim, cu valori normale de 13,5 cm;b) diametrul transversal clinic (util) de aproximativ 12,5 cm:c) diametrul transversal anterior cu valori normale de aproximativ 11,5 cm.- oblice reprezentate de:a) diametrul oblic drept cu valori normale de aproximativ 12,5 cm;b) diametrul oblic stâng cu valori normale de aproximativ 12,5 cm.

Strâmtoarea superioară împarte suprafaţa endopelvină într-o porţiune situată deasupra ei numită pelvisul mare şi una situată dedesubtul ei numită pelvisul mic. Axul strâmtorii superioare este reprezentat de o perpendiculară ce cade în centrul planului strâmtorii, oblic în jos şi înapoi, unind ombilicul cu coccigele. Planul strâmtorii superioare este orientat dinapoi înainte şi de sus în jos trecând prin promontoriu şi marginea superioară a simfizei pubiene. Promontoriu este situat la 9-10 cm deasupra simfizei pubiene. În staţiune verticală planul strâmtorii superioare formează un unghi de 60 de grade cu orizontala ce trece prin marginea inferioară a simfizei pubienenumit unghiul de înclinaţie a pelvisului. În decubit dorsal unghiul de înclinaţie se reduce la 45 de grade.

PELVISUL MARE situat deasupra strâmtorii superioare este format din cele 2 fose iliace şi de aripioarele sacrului. Este mărginit în sus de circumferinţa superioară. Topografic pelvisul mare aparţine abdomenului.PELVISUL MIC (EXCAVAŢIA PELVINĂ; CANALUL PELVIAN) este situat între strâmtoarea superioară şi strâmtoarea inferioară. Este format posterior de faţa anterioară a sacrului şi a coccigelui, lateral de suprafeţele plane ce răspund acetabulului şi găurilor obturate din dreapta respectiv stânga şi anterior din faţa posterioară a simfizei pubiene. Prezintă relieful strâmtorii mijlocii.Strâmtoarea mijlocie este formată posterior de o linie transversală ce trece între vertebrele 4 şi 5 ale sacrului, lateral de marginile superioare ale ligamentelor sacrospinoase şi spinelor ischiadice din dreapta respectiv stânga şi anterior de o linie curbă ce se întinde de la spinele ischiadice la 1/3 inferioară a feţei posterioare a simfizei pubiene. Strâmtoarea mijlocie răspunde liniei de inserţie a diafragmei pelvine. Axul pelvisului mic uneşte centrul planurilor strâmtorii superioare respectiv strâmtorii inferioare la egală distanţă de pereţii excavaţiei. Axul este curb şi paralel, cu concavitatea feţei anterioare a sacrului îmbrăţişând simfiza în concavitatea lui. În staţiune verticală pelvisul mic apare foarte înclinat faţă de coloana vertebrală deoarece planul strâmtorii superioare aşa cum am amintit anterior este orientat dinapoi înainte şi de sus îm jos trecând prin promontoriu şi marginea superioară a simfizei pubiene. În mod normal pereţii pelvisului măsoară posterior aproximativ 16 cm, lateral 9-10 cm şi anterior 4,5-5 cm.

F. Aplicaţii clinice Distociile osoase se datorează:

- excesului de maleabilitate a scheletului- deviaţiilor coloanei vertebrale- leziunilor membrelor (luxaţii congenitale, amputaţii, genu valgum)

49

- anomaliilor de dezvoltare- bazinelor obstruate (fracturi, tumori)

Traumatismele bazinului afectează în special tinerii şi adulţii expuşi accidentelor grave, având o mortalitate mare în cazul politraumatismelor. Se produc prin:-compresiunea puternică anterioară a bazinului, când scade diametrul anteroposterior-compresiune transversală când cedează zonele fragile anterioare rezultând o fractură la nivelul pubelui sau separarea simfizei pubiene-compresiune verticală asupra unui hemibazin prin cădere de la înâlţime pe un ischion rezultând o fractură la nivelul ramurilor găurilor obturatorii sau fractura aripii iliace cu ascensionarea hemibazinului-compresiune în sens oblic prin lovire cu un corp dur ce fracturează o anumită zonă a bazinului. Fracturile bazinului se pot clasifica în:-fracturi izolate ale bazinului întâlnite la nivelul aripii osului iliac, pubelui, ischionului, secrului şi coccigelui-fracturi la nivelul arcului pelvin anterior şi posterior-fracturi articulare associate de obicei cu luxaţiile de şold Deşi grevate de complicaţii severe şi letalitate ridicată prin asocierea lezională, fracturile de bazin se consolidează bine, iar sechelele sunt rare.

SCHELETUL PĂRŢII LIBERE A MEMBRULUI INFERIOR

Este alcătuit din 3 segmente: scheletul coapsei, scheletul gambei şi scheletul piciorului (tabelul 9).

Feţe Margini Unghiuri Extremităţi ParticularităţiCOXAL laterală

medialăsuperioarăsuperioarăinferioarăposterioară

anterosuperiorposterosuperioranteroinferiorposteroinferior

os lat ca o elice

FEMUR anterioarălateralămedială

lateralămedialăposterioară

de înclinaţie de declinaţie

superioarăinferioară

os lung

ROTULĂ anterioarăposterioară

lateralămedială

BazăVârf

os scurt

TIBIE medialălateralăposterioară

anterioatămedialălaterală

superioarăinferioară

os lung

PERONEU lateralămedialăposterioară

anterioatămedialălaterală

superioarăinferioară

os lung, subţire

TARS superioarăinferioarălateralămedialăanterioarăposterioară

rând med.talus,navicular, cuneiformerând lat.calcaneu, cuboide

astragal:de rotaţie, de înclinaţie şi de declinaţie

Râmd post.astragal, calcaneurând ant.navicular, cuboid, cuneiforme

7 oase scurte aşezate pe 2 rânduri

METATARS superioară medială anterioară 5 oase alungite

50

medialălaterală

lateralăinferioară

posterioară

FALANGE plantarădorsală

lateralămedială

posterioarăanterioară

14 falange, 2 la haluce, 3 la degetele II-V

SCHELETUL COAPSEI

Este format din femur căruia la nivelul genunchiului i se adaugă şi rotula (patela).

FEMURUL (femur)

Este un os lung şi pereche, fiind cel mai lung os din scheletul corpului. Este torsionat în axul său vertical şi îndreptat oblic pe schelet de sus în jos şi lateromedial. Între cele 2 femure se formează un unghi de ecartare care măsoară în medie 16 grade la bărbat şi 20 de grade la femeie. Prezintă un corp (diafiză) şi două extremităţi: superioară (epifiza superioară) şi inferioară (epifiza inferioară)-Orientare 1.În sus extremitatea cotită 2.Medial suprafaţa sferică şi articulară a acestei extremităţi 3.Posterior marginea cea mai aspră a osuluia) Extremitatea proximală (epifiza superioară) prezintă un cap ce se articulează cu cavitatea acetabulară a coxalului, un col (gât) şi 2 tuberculi denumiţi trohanterul mare şi trohanterul mic.- Capul femural (caput femoris) corespunde la 2/3 dintr-o sferă. Prezintă foseta capului (fovea capitis femoris) pe care se inseră ligamentul capului femural. -Colul femurului (collum femoris) este o coloană osoasă puternică turtită anteroposterior ce uneşte capul cu restul osului. Axul colului formează cu axul diafizei unghiul de înclinaţie (unghiul cervicodiafizar) care măsoară 125-130 de grade. Axul colului formează cu axul transversal al extremităţii inferioare un alt unghi numit unghiul de declinaţie, care măsoară în medie 12 grade. Mărirea unghiului de înclinaţie duce membrul inferior în abducţie (coxa valga) în timp ce micşorarea lui duce membrul inferior în adducţie (coxa vara). Mărirea unghiului de declinaţie pune membrul inferior în rotaţie medială în timp ce micşorarea sau reducerea lui la zero duce membrul inferior în rotaţie laterală. Colul prezintă o faţă anterioară delimitată de linia intertrohanterică (linia intertrochanterica) pe care se inseră capsula articulară şi o faţă posterioară limitată lateral de creasta intertrohanterică (crista intertrochanterica) situată în întregime extracapsular. În porţiunea sa mijlocie se găseşte o ridicătură osoasă pe care se inseră muşchiul pătrat femural. Colul prezintă de asemenea o margine proximală ce leagă capul de marele trohanter şi o margine distală care coboară la micul trohanter. Colul reprezintă o componentă esenţială în transmiterea greutăţii corpului de la bazin la membrul inferior ceea ce explică sistemul de bolţi trabeculare întâlnit la acest nivel. La oamenii în vârstă acest sistem trabecular slăbeşte favorizând apariţia mai frecventă de fracturi la acest nivel, agravate de formarea dificilă a calusului.- Trohanterul mare (trochanter major) este o proeminenţă patrulateră ce prezintă 2 feţe, laterală (pe care se inseră muşchiul fesier mijlociu) şi medială (pe care se găseşte fosa trohanterică în fundul căreia se inseră muşchiul obturator extern) şi 4 margini, anterioară (foarte lărgită pe care se inseră muşchiul gluteu mic), posterioară (proeminentă şi rotunjită), superioară (pe care se inseră muşchiul piramidal al bazinului şi inferioară (ce poate fi uşor palpată sub piele). - Trohanterul mic .(trochanter minor) este o proeminenţă osoasă conică de circa 10 mm înălţime care dă inserţie muşchiului psoas iliac.b) Corpul (diafiza) este de formă prismatic triunghiulară şi are 3 feţe şi 3 margini. Feţele sunt : anterioară, posterioară şi laterală, iar marginile laterală medială şi posterioară.- Faţa anterioară este convexă şi netedă şi dă inserţie în cele ¾ proximale muşchiuluu vast intermediar, iar în ¼ inferioară muşchiului articular al genunchiului sau tensor al sinovialei genunchiului.- Faţa laterală mai largă în porţiunea sa proximală dă inserţie muşchiului vast lateral.- Faţa medială convexă în toate direcţiile nu dă inserţie nici unui muşchi.- Marginea laterală este puţin pronunţată.

51

- Marginea medială este puţin mai pronunţată în jumătatea sa superioară.- Marginea posterioară este însă proeminentă, uneori ca o adevărată coloană osoasă şi constituie linia aspră a femurului (linea aspera sau creasta femurală.) Ea prezintă o buză laterală (labium laterale) pe care se inseră muşchiul vast lateral, o buză medială (labium mediale) pe care se inseră muşchiul vast medial şi un interstiţiu care le separă pe care se inseră muşchii adductori (lung, scurt şi mare) precum şi capul scurt al bicepsului femural. Proximal linia aspră se trifurcă într-o ramură laterală (numită şi creastă fesieră deoarece pe ea se inseră muşchiul fesier mare), care se termină uneori printr-un adevărat tubercul numit tuberculul gluteal sau trohanterul al treilea (trochanter tertius), o ramură mijlocie (numită creasta pectineală, pe care se inseră muşchiul pectineu) şi o ramură medială (mai puţin pronunţată, creasta vastului medial, pe care se inseră muşchiul cu acelaşi nume). Distal linia aspră se bifurcă delimitând între ramurile de bifurcaţie un spaţiu triunghiular, faţa poplitee (facies poplitea). Ramurile de bifurcaţie se termină la cei doi condili, medial şi lateral. Cam la mijlocul ramurii mediale de bifurcaţie trece artera femurală.c) Extremitatea distală (epifiza inferioară) este voluminoasă şi mai mare în sens transversal. Prezintă:- Trohleea (faţa patelară,facies patelaris) care serveşte la articulaţia cu rotula. Trohleea prezuntă un şanţ anteroposterior ce separă 2 povârnişuri. Posterior şanţul se continuă cu scobitura intercondilară, iar povârnişurile se continuă cu feţele articulare ale celor 2 condili femurali.- Suprafaţa supratrohleară vine în raport cu extremitatea superioară a rotulei în mişcările de extensie ale gambei pe coapsă. Este presărată cu orificii vasculare. Este situată anterior deasupra trohleei.- Condilii femurali, în număr de 2, unul medial (condylus medialis) şi celălalt lateral (condylus lateralis). Condilul medial este mai îngust şi coboară mai jos decât condilul lateral. Datorită acestui lucru coapsa formează cu gamba un unghi de 170-175 de grade deschis în afară, unghi mai accentuat la femei decât la bărbaţi. Oblicitatea prea mare a femurului, urmare a coborârii condilului medial duce la genu valgum, o deformare în care genunchiul este proiectat medial şi unghiul lateral diminuă sub 145 de grade. În genu varum lucrurile se petrec invers, unghiul dintre coapsă şi gambă fiind deschis medial.Condilii diverg anteroposterior delimitând fosa intercondilară. Fiecare condil prezintă 3 feţe: articulară, intercondilară şi cutanată.1. Feţele articulare sunt convexe în toate sensurile servind la articularea cu faţa articulară superioară a epifizei proximale a tibiei. Descriu o curbă anteroposterioară cu raza descrescândă de la 43 de mm în partea anterioară la 16 mm în partea posterioară.2. Feţele intercondilare delimitează între ele fosa intercondilară (fossa intercondilaris). Pe feţele intercondilare se inseră ligamentele încrucişate ale articulaţiei genunchiului. (ligamentul încrucişat anterior pe condilul lateral şi ligamentul încrucişat posterior pe condilul medial.)3. Feţele cutanate sunt accidentate. Prezintă câte o proeminenţă, epicondilul medial (epicondylus medialis) deasupra şi înapoia căruia se găseşte tuberculul adductorului (tuberculum adductorium, pe care se inseră muşchiul adductor mare), respectiv epicondilul lateral (epicondylus lateralis) pe care se inseră ligamentele colaterale ale articulaţiei genunchiului. Faţa cutanată a condilului lateral dă inserţie capului lateral al muşchiului gastrocnemian şi muşchiului popliteu. Condilii şi epicondii se pot palpa de o parte şi de cealaltă a rotulei, în timp ce tuberculul adductorului se palpează deasupra şi înapoia epicondilului medial.

A. Inserţii musculare

Pe epifiza proximală-muşchiul pătrat femural (pe faţa posterioară a colului ,pe creasta intertrohanteriană)-muşchiul gluteu mijlociu (pe trohanterul mare)-muşchiul gluteu mic (pe trohanterul mare)-muşchiul piriform (pe trohanterul mare)-muşchiul obturator intern (pe trohanterul mare)-muşchiul obturator extern (pe trohanterul mare, în fundul fosei trohanterice)-muşchiul vast lateral (pe trohanterul mare)-muşchiul psoas mare (pe trohanterul mic)-muşchiul iliac (pe trohanterul mic)

Pe diafiză

52

Pe faţa anterioară a femurului-muşchiul vast intermediar (în cele 2/3 superioare)Pe faţa laterală a femurului-muşchiul vast intermediar (în cele 2/3 superioare)Pe marginea posterioară a diafizei-muşchiul gluteu mare (pe tuberozitatea gluteală)-muşchiul vast lateral (pe buza laterală a liniei aspre)-muşchiul vast medial (pe toată întinderea liniei aspre)-muşchiul adductor mare (pe toată lungimea liniei aspre-muşchiul adductor scurt (pe interstiţiul liniei aspre în 1/3 superioară)-muşchiul adductor lung (pe interstiţiul liniei aspre în 1/3 mijlocie)-porţiunea scurtă a muşchiului biceps femural (pe interstiţiul liniei aspre în ½ inferioară)-muşchiul pectineu (pe linia de tirfurcare mijlocie a liniei aspre)Pe epifiza distală-porţiunea medială a gastrocnemianului (pe faţa cutanată a condilului medial)-muşchiul adductor mare (pe epicondilul medial al femurului, tuberculul adductorului)-muşchiul popliteu (pe candilul lateral al femurului)-muşchiul plantar (pe condilul lateral al femurului, în porţiunea lui superioară)-porţiunea laterală a gastrocnemianului (pe faţa cutanată a condilului lateral)

B. Inserţii ligamentarePe epifiza proximală-ligamnetul capului femural pe foseta capului femural-ligamentul iliofemural, pe linia intertrohanterică-ligamentul ischiofemural, la baza trohanterului mare-ligamentul pubofemural, înaintea trohanterului micPe epifiza distală-ligamentul meniscofemural anterior, pe condilul medial-ligamentul meniscofemural posterior, pe condilul medial-ligamentul încrucişat posterior, pe faţa intercondiliană a condilului medial-ligamentul colateral tibial, pe epicondilul medial-ligamentul popliteu oblic, pe condilul lateral-ligamentul popliteu arcuat, pe condilul lateral-ligamentul încrucişat anterior, pe faţa intercondilară a condilului lateral-ligamentul colateral fibular, pe epicondilul lateral

C. Repere osoase-capul femural se palpează în abducţie forţată şi rotaţie laterală în triunghiul lui SCARPA (între muşchii pectineu şi psoas iliac)-trohanterul mare, util în examenul luxaţiilor coxofemurale şi fracturilor de col femural situat lateral şi distal de spina iliacă anterosuperioară-condilii femurali se palpează uşor deasupra interliniei articulaţiei genunchiului (o linie ce trec prin vârful rotulei)-condilii femurali se palpează cel mai bine când genunchiul este flectat.

D. Repere vasculare-capătul distal al arterei femurale în raport cu tuberculul adductorului mare situat pe marginea posterosuperioară a condilului medialE. Rapoarte nervoaseF. Aplicaţii clinice Fracturile extremităţii proximale a femurului se clasifică în fracturi ale capului şi colului femural şi fracturi ale masivului trohanterian. Fracturile capului asociate de obicei cu o luxaţie coxofemurală sunt rare. Fracturile colului separă capul de masivul trohanterian şi apar îndeosebi la persoanele în vârstă având un prognostic vital şi funcţional grav cu tratament şi consolidare dificile şi frecvenţă mare de sechele.

53

Fracturile trohanteriene sunt de 4 ori mai frecvente decât cele de col şi se pot clasifica în fracturi fără deplasare pertrohanteriene stabile, fracturi stabile cu deplasare pertrohanteriene şi cu deformare în varus, fracturi cu deplasare ale trohanterului mare, cominuţie posteromedială şi deformare în varus şi fracturi per şi subtrohanteriene cu cominuţie posteromedială şi componentă subtrohanteriană. Fracturile diafizei femurale se pot clasifica în fracturi ale 1/3 proximale, ale 1/3 medii şi 1/3 inferioare. La nivelul 1/3 superioare o importanţă deosebită o prezintă fracturile subtrohanteriene apărute de obicei printr-un traumatism direct sau o torsiune violentă a coapsei. La nivelul 1/3 medii şi 1/3 distale a diafizei fracturile pot fi spiroide, oblice, transversale sau cominutive putând fi însoţite de alte leziuni şi având o incapacitate funcţională prelungită dacă nu se practică un tratament corect. Fracturile extremităţii distale a femurului se împart în fracturi supracondiliene, supra şi intercondiliene şi fracturi ale unui singur condil şi apar de obicei prin accidente de circulaţie sau căderi de la înălţime. Cele supra şi intercondiliene sunt în general greu de tratat şi au un prognostic rezervat datorită implicării articulare. Fracturile izolate ale condililor femurali nu sunt frecvente putând fi cu sau fără deplasarea unui condil, bicondiliene, coronale cu deplasare şi combinate sagitale şi coronale.

PATELA (patella; rotula)

Este un os scurt şi pereche, turtit anteroposterior, de formă triunghiulară, cu baza în sus şi vârful în jos, situată în porţiunea anterioară a genunchiului. Prezintă 2 feţe: anterioară (palpabilă sub piele) şi posterioară (faţă articulară), două margini : medială (tibială) şi laterală (fibulară), o bază (în sus) şi un vârf (în jos)

-Orientare 1.Se aşează superior baza 2.Posterior suprafaţa articulară 3.Lateral povârnişul sau faţa cea mai largă a acestei suprafeţe

a)Faţa anterioară este convexă în toate sensurile. Pe porţiunea sa superioară se inseră muşchiul cvadriceps femural, iar pe cea inferioară ligamentul rotulian. În porţiunea sa mijlocie prezintă numeroase orificii vasculare.b)Faţa posterioară prezintă în cele ¾ superioare o creastă verticală ce corespunde şanţului trohleei femurale care împarte faţa într-o porţiune laterală mai mare, în raport cu versantul lateral al trohleei şi alta medială mai mică, în raport cu versantul medial al trohleei. Aceste două porţiuni vin în raport în mişcările de flexie ale gambei pe coapsă cu feţele articulare ale condililor femurali. În ¼ inferioară nearticulară se găsesc orificii vasculare.c)Marginea medială (tibială) este convexă, fiind verticală în 1/3 superioară şi oblică în cea inferioară.d)Marginea laterală (fibulară) are aceleaşi caracteristici. Pe cele 2 margini se inseră capsula articulară a genunchiului, aripioarele patelei şi expansiunea cvadricipitală.e)Baza priveşte în sus şi dă inserţie pe versantul anterior tendonului muşchiului cvadriceps femoral, iar pe versantul său posterior capsulei articulare a genunchiului.e)Vârful priveşte în jos. Dă inserţie ligamentului rotulian.

A. Inserţii musculare

Pe marginile patelei-tendonul muşchiului cvadriceps femuralPe baza patelei-tendonul muşchiului cvadriceps femural

B. Inserţii ligamentare-ligamentul patelar pe vârful patelei

C. Repere osoase

-evidentă în decubit dorsal în poziţia “picior peste picior”-revărsată de revărsatele lichidiene de la nivelul articulaţiei genunchiuluiD.Repere vasculareE.Rapoarte nervoase

54

F.Aplicaţii clinice -reflexul rotulian pentru exmaenul obiectiv al rădăcinilor L2-L4 (prin percuţia tendonului rotulian imediat sub vţrful rotulei în poziţia de flexie a genunchiului cu gamba liberă se produce contracţia muşchiului cvadriceps cu extensia gambei Fracturile patelei reprezintă 1% din totalul leziunilor osoase şi apar prin cîderea pe genunchi sau prin flexia forţată a gambei. Fracturile transversale şi oblice sunt cele mai frecvente fiind urmate de fracturile stelate şi de cele verticale.

SCHELETUL GAMBEI

Se compune din 2 oase: tibia şi peroneul (fibula). Tibiei îi revine rolul primar în susţinere..TIBIA (tibia)

Este un os lung şi pereche, voluminos, situat în porţiunea anteromedială a gambei. Prezintă un corp prismatic triunghiular şi 2 extremităţi: superioară (epifiza proximală) şi inferioară (epifiza inferioară).-Orientare 1.În jos extrtemitatea cea mai mică 2.Medial procesul descendent al acestei extremităţi 3.Anterior marginea cea mai ascuţită a osului a)Extremitatea superioară (epifiza proximală) este voluminoasă şi alungită şi prezintă 2 condili:medial (condylus medialis) şi lateral(condylus lateralis). Fiecare condil prezintă o faţă articulară superioară (cavitate glenoidă) şi o circumferinţă (margine infraglenoidală) Cele 2 suprafeţe articulare sunt separate prin suprafaţa intercondilară cu care formează împreună platoul tibial.-Faţa articulară (facies articularis superior) prezintă o suprafaţă medială ovală şi mai scobită şi una laterală triunghiulară lărgită în sens transversal.-Suprafaţa intercondilară prezintă 3 porţiuni:1.Eminenţa intercondilară (eminentia intercondylaris, spina tibiei) este o proeminenţă osoasă ce separă cavităţile glenoide de la nivelul platoului tibial. Este formată dintr-un tubercul intercondilar medial (tuberculum intercondylare mediale; spina tibială medială) şi un tubercul intercondilar lateral (tuberculum intercondylare laterale; spina tibială laterală) separaţi printr-o incizură anteroposterioară.2.Aria intercondilară anterioară (area intercondylaris anterior; suprafaţa prespinală; depresiunea intercondilară anterioară) situată anterior de eminenţa intercondilară dă inserţie cornului anterior al meniscului medial, ligamentului încrucişat anterior şi cornului anterior al meniscului lateral.3.Aria intercondilară posterioară (area intercondylaris posterior; suprafaţa retrospinală; depresiunea intercondilară posterioară) situată posterior de eminenţa intercondilară dă inserţie cornului posterior al meniscului lateral, cornului posterior al meniscului medial şi ligamentului încrucişat posterior.-Circumferinţa (marginea infraglenoidală) reprezintă conturul platoului tibial. Are o înălţime de 2 cm fiind întreruptă posterior de aria intercondilară posterioară. Pe porţiunea anterioară a circumferinţei se găseşte o suprafaţă triunghiulară limitată de bifurcarea marginii anterioare a corpului numită tuberozitatea tibiei pe care se inseră ligamentul patelei. Lateral şi mai sus de tuberozitatea tibiei se află tuberculul tibialului anterior (tuberculul lui GERDY) pe care se inseră muşchiul tibial anterior şi tractul iliotibial. Pe porţiunea laterală a circumferinţei se află o feţişoară articulară (facies articularis fibularis) pentru capul fibulei. La nivelul epifizei proximale se pot explora prin palpare cei 2 condili, tuberozitatea tibiei şi tuberculul tibialului anterior.b)Corpul (diafiza) are 3 feţe: medială (palpabilă sub piele) laterală şi posterioară şi3 margini:anterioară, medială şi laterală Corpul prezintă 2 curburi, una proximală cu concavitatea laterală şi cealată distală cu concavitatea nedială.-Faţa medială ( facies medialis; faţa tibială) este plană şi netedă. În porţiunea sa superioară se inseră o formaţiune fibroasă denumită laba gâştii (pes anserinus) formată din tendoanele muşchilor croitor, gracilis şi semitendinos. Faţa medială se poate palpa sub piele nefiind acoperită de muşchi.

55

-Faţa laterală (facies lateralis; faţa fibulară) prezintă în porţiunea sa proximală un şanţ în care se inseră muşchiul tibial anterior. Porţiunea sa distală a acestei feţe este convexă pe ea alunecând tendoanele muşchilor extensori.-Faţa posterioară (facies posterior) prezintă o linie oblică orientată în jos şi medial, linia solearului (linia m. solei) pe care se inseră muşchiul solear. Deasupra liniei se inseră muşchiul popliteu, iar dedesubtul ei muşchii flexor lung al degetelor şi tibial posterior.-Marginea anterioară ( margo anterior; creasta tibiei) se termină proximal pe tuberozitatea tibiei şi distal pe maleola medială. Este rotunjită la extremităţi şi foarte ascuţită în porţiunea sa mijlocie. Dă inserţie fasciei gambiere şi este palpabilă sub piele pe toată întinderea sa.-Marginea medială (margo medialis; margine tibială) este puţin marcată proximal dar devine evidentă în restul ei. Pe ea se inseră fascia gambieră.-Marginea laterală (margo interossea; creasta interosoasă) dă inserţie membranei interosoase. Se bifurcă pe epifiza inferioară delimitând incizura fibulară. c)Extremitatea inferioară (epifiza distală este mai redusă în volum. Are forma unui trunchi de piramidă patrulateră. căreia i se descriu:-Faţa superioară care se continuă cu diafiza osului.-Faţa inferioară (facies articularis inferior) ce prezintă o creastă anteroposterioară care oîmparte în 2 feţişoare.Atât creasta cât şi feţişoarele răspund trohleei talusului cu care se articulează.-Faţa anterioară este convexă şi netedă. Vine în raport cu tendoanele muşchilor extensori.-Faţa posterioară prezintă un şanţ oblic prin care trece tendonul flexorului lung al halucelui.-Faţa laterală prezintă scobitura fibulară (incisura fibularis) care se articulează cu fibula.-Faţa medială se prelungeşte în jos cu un proces voluminos numit maleola medială (malleolus medialis) care se fracturează relativ uşor. Maleola este vizibilă sub piele şi se poate fractura relativ uşor. Maleola prezintă o faţă articulară (facies articularis malleoli) pentru talus şi posterior şanţul maleolar (sulcus malleolaris) prin care trec tendoanele muşchilor flexor lung al degetelor şi tibial posterior.

A.Inserţii musculare

Pe extremitatea superioară-tendonul orizontal al muşchiului semimembranos (pe partea anterioară a condilului medial al tibiei)- tendonul direct al muşchiului semimembranos (pe faţa posterioară a condilului medial al tibiei)-muşchiul tibial anterior (pe condilul lateral al tibiei)-muşchiul extensor lung al degetelor (pe condilul lateral al tibiei)-tendonul muşchiului cvadriceps femural (pe tuberozitatea tibiei)Pe diafizăPe faţa medială-muşchiul croitor-muşchiul semitendinos-muşchiul gracilis Pe faţa laterală-muşchiul tibial anteriorPe faţa posterioară-muşchiul popliteu (pe buza superioară a liniei solearului şi pe câmpul osos de deasupra)-muşchiul solear (pe linia solearului)-muşchiul flexor lung al degetelor ( în 1/3 mijlocie dedesubtul liniei solearului)-muşchiul tibial posteriorPe marginea medială-muşchiul solear (în 1/3 mijlocie)

B. Inserţii ligamentare

Pe epifiza proximală-ligamentul anterior al capului fibulei, pe condilul lateral al tibiei-ligamentul posterior al capului fibulei, pe condilul lateral al tibiei-ligamentul încrucişat anterior, pe aria intercondiliană anterioară

56

-ligamentul încrucişat posterior pe aria intercondiliană posterioară-ligamentul patelar,. Pe partea inferioară a tuberozităţii tibieiPe diafiză-ligamentul colateral tibial, pe faţa medială a tibieiPe epifiza distală-ligamentele tibiofibulare inferioare pe incizura fibulară

C.Repere osoase-condilii tibiali se palpează distal de interlinia articulară ce trece prin rotulă-tuberozitatea anterioară, pe linia anterioară a gambei la 4-5 cm sub vârful rotulei-marginea-marginea anterioară şi faţa medială se palpează sub piele, fiind expuse în traumatisme-maleola tibială sub piele mai sus decît maleola fibulară

D.Repere vasculare

E.Rapoarte nervoase

F. Aplicaţii clinice Fracturile platoului tibial sunt intraarticulare şi sunt cel mai adesea produse printr-un mecanism indirect. Dacă sunt însoţite de luxaţii ale genunchiului produc instabilitate la nivelul genunchiului şi în ciuda unui tratament adecvat râmîn cu sechele. Fracturile diafizei tibiale sunt cele mai frecvente la nivelul oaselor lungi şi sunt produse fie printr-un mecanism direct ca în accidentele de circulaţie sau un mecanism indirect cu torsiunea violentă a gambei ca în accidentele de schi. Asocierea lor cu fracturile cominutive de fibulă indică gravitatea fracturii tibiale.Fracturile extremităţii proximale include fracturile maleolare şi ale pilonului tibial şi au consecinţe funcţionale asupra articulaţiei gleznei.

PERONEUL (fibula)

Este un os lung şi pereche, subţire, torsionat pe axul său, situat în porţiunea laterală a gambei. Se articulează în sus cu tibia, iar în jos cu tibia şi astragalul. Prezintă un corp şi 2 extremităţi: superioară (epifiza superioară) şi inferioară (epifiza inferioară).-Orientare 1.În jos epifiza turtită 2.Medial feţişoara articulară pe care această faţă o prezintă 3 Posterior marginea epifizei care prezintă o fosă. a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) prezintă :-Capul fibulei (caput fibulae) ce poate fi uşor palpabil sub piele şi care prezintă:1. O feţişoară ovalară articulară (facies articularis capitis fibulae) pentru articulaţia cu tibia. 2.Vârful (apex capitis fibulae; apex) situat posterolateral de feţişoara articulară, pe care se inseră muşchiul biceps femural şi ligamentul colateral fibular al articulaţiei genunchiului..3.O amprentă semilunară (suprafaţă preapexiană; suprafaţă prestiliană) pe care se inseră muşchiul biceps femural şi ligamentul colateral fibular al articulaţiei genunchiului.-Colul, uşor turtit transversal vine în raport cu nervul peronier comun. Pe col se inseră muşchii solear şi lung peronier lateral.b) Corpul (diafiza) este prismatic triunghiular şi turtit transversal în 1/3 inferioară. Prezintă 3 feţe: laterală, medială şi posterioară şi 3 margini: anterioară, medială şi laterală.- Faţa laterală (faţa fibulară) prezintă în ½ superioară un şanţ longitudinal în care se inseră muşchiul lung peronier lateral. În ½ inferioară se inseră muşchiul scurt peronier lateral. ¼ inferioară este împărţită de o creastă într-un versant anterior ce vine în raport cu pielea şi altul posterior prin care alunecă tendoanele muşchilor peronieri laterali.- Faţa medială (faţa tibială) este prevăzută cu o creastă interosoasă (crista interossea) ce delimitează un câmp anterior (pe care se inseră muşchii extensor lung al degetelor,exten-sor lung al halucelui şi peronierul

57

al treilea) şi unul posterior (pe care se inseră muşchiul tibial posterior) Creasta interosoasă dă inserţie membranei interosoase.- Faţa posterioară priveşte posterior în cele 2/3 superioare şi medial în 1/3 inferioară. Dă inserţie în 1/3 superioară muşchiului solear şi în 1/3 mijlocie muşchiului flexor lung al halucelui. Prezintă gaura nutritivă a osului în 1/3 mijlocie.- Marginea anterioară (margo anterior) este bine pronunţată în porţiunea mijlocie.- Marginea medială (marginea tibială) este pronunţată în treimea sa mijlocie, dar dispare în treimea inferioară.- Marginea laterală (marginea fibulară) este mai evidentă în cele 2/3 distale unde participă la formarea şanţului prin care trec tendoanele muşchilor fibulari. c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) este formată de o proeminenţă turtită în sens transversal numită maleola laterală (malleolus lateralis), mai lungă şi mai voluminoasă decât maleola medială. Poate fi uşor palpată sub piele. Maleolei i se descriu:1. Faţa laterală, care prezintă un versant anterior (ce reprezintă faţa cutanată a maleolei laterale) şi un versant posterior (cu un şanţ prin care alunecă tendoanele peronierilor laterali)2. Faţa medială ce prezintă o feţişoară articulară (facies articularis malleoli) pentru articulaţia cu talusul (astragalul). Deasupra feţişoarei articulare faţa medială vine în raport cu incizura fibulară a epifizei distale a tibiei. Sub feţişoara articulară se găseşte fosa maleolei laterale.3. Marginea anterioară se continuă în sus cu marginea anterioară a diafizei. Dă inserţie ligamentelor tibiofibular anterior şi posterior, colateral fibular al articulaţiei gâtului piciorului şi calcaneofibular.4. Marginea posterioară se continuă în sus cu marginea laterală a diafizei. Dă inserţie ligamentului tibiofibular posterior.5. Baza este orientată în sus.6. Vârful este orientat în jos şi posterior.

A.Inserţii musculare

Pe extremitatea superioară-muşchiul extensor lung al degetelor (pe capul fibulei)-muşchiul peronier lung (pe capul fibulei)-muşchiul solear (pe capul fibulei)Pe diafiză-muşchiul peronier lung (pe faţa laterală)-muşchiul peronier scurt (pe faţa laterală, în jumătatea ei inferioară)-muşchiul extensor lung al halucelui (pe faţa medială în porţiunea mijlocie)-muşchiul extensor lung al degetelor (pe faţa medială)-muşchiul tibial posterior (pe faţa medială)_muşchiul peronier al treilea (în jumătatea inferioară a feţei mediale)-muşchiul solear (pe faţa posterioară)-muşchiul flexor lung al halucelui (pe faţa posterioară în cele 2/3 inferioare)-muşchiul extensor lung al degetelor (pe marginea medială)

B. Inserţii ligamentare

Pe extremitatea superioară-ligamentul anterior al capulei fibulei pe partea anterioară a capului-ligamentul colateral fibular, pe partea anterolaterală a capului înaintea vârfului-ligamentul posterior al capului fibulei pe partea posterioară a capuluiPe extremitatea inferioară-ligamentul tibiofibular anterior, pe maleola fibulară-ligamentul tibiofibular posterior, pe partea posterioară a maleolei

C.Repere osoase

-capul uşor de palpat lateral de tuberculul lui GERDY

58

D.Repere vasculare

E.Rapoarte nervoase-sub cap la nivelul colului trece nervul sciatic popliteu externF. Aplicaţii cliniceLa nivelul extremităţii proximale pot să apară fracture la nivelul capului şi coplului fibulei.Fractura izolată a diafizei peroneului este mai rar întâlnită. Fractura cominutivă a diafizei fibulare însoţită de fractura diafizei tibiei indică gravitatea acesteia din urmă.Fractura maleolei fibulare se asociază adesea cu cea a maleolei tibiale. SCHELETUL PICIORULUI

Format din 26 de oase dispuse în 3 grupe;- Tarsul format din 7 oase- Metatarsul format din 5 oase- Oasele degetelor (falangele) în număr de 14

TARSUL Format din 7 oase dispuse pe 2 rânduri;a) Posterior cu 2 oase suprapuse – Talusul (sus) - Calcaneul (jos)b) Anterior cu 5 oase – Navicularul (scafoidul) - Cuboidul - 3 Cuneiforme Lateral sunt situate calcaneul şi cuboidul iar medial talusul, navicularul şi cuneiformele.

TALUSUL (ASTRAGALUL) Situat în vârful masivului tarsian. Interpus între oasele gambei (în sus) calcaneu (în jos) şi navicular (anterior). Este format din:

- corp (cele ¾ posterioare; segment posterior)- cap (segment anterior)- col (segment intermediar)

Orientare 1. Înainte capul 2. În sus trohleea 3. Lateral faţa articulară triunghiularăDescriere

- Faţa superioară este articulară Prezintă:a) Trohleea talusului convex concavă la nivelul căreia se disting un şanţ anteroposterior, 2

povârnişuri şi 2 margini, cea laterală mai înaltă şi mai pronunţată decât marginea medială. Trohleea este prelungită pe margini de

b) Feţişoara maleolară medială în formă de virgulă.c) Feţişoara maleolară laterală de formă triunghiulară ce se sprijină pe o proeminenţă osoasă numită

procesul lateral al talusului ce pleacă de pe faţa laterală a osului. Înaintea trohleei faţa superioară a talusului este îngustată şi corespunde colului. Faţa superioară a colului astragalian prezintă posterior un şanţ transversal, neregulat şi rugos presărat cu orificii vasculare (în care pătrunde marginea anterioară a epifizei distale a tibiei în mişcările de flexie) iar anterior în apropierea capului o linie transverslă de rugozităţi numită colierul astragalian Farabeuf, ce separă colul de conturul capului.

- Faţa inferioară prezintă dinainte înapoi 3 feţişoare articulare pentru calcaneu:a) faţa calcaneană anterioarăb) faţa calcaneană mijlociec) faţa calcaneană posterioară

Faţa calcaneană anterioară împreună cu faţa calcaneană mijlocie formează o fîşie osoasă alungită, uşor convexă divizată de o discretă creastă transversală. Se articulează cu feţişoara astragaliană anterioară a calcaneului.

59

Faţa calcaneană posterioară este ovalară, concavă şi se articulează cu feţişoara astragaliană posterioară a calcaneului. Faţa calcaneană mijlocie şi posterioară sunt separate de şanţul talusului, un şanţ profund şi rugos, oblic dinapoi înainte şi dinauntru în afară. Şanţul se lărgeşte anterolateral. În acest şanţ este adăpostit un tunel osos numit sinus tarsi . Ligamentul talocalcanean se inseră pe buzele anterioare şi posterioare ale şanţului şi pe marginile suprafeţelor articulare.

- Faţa laterală (externă, peronieră) are formă triunughiulară cu baza formată de marginea semicirculară laterală a trohleei şi vârful de procesul lateral al talusului. Pe procesul lateral al talusului se sprijină feţişoara maleolară laterală a osului. Anterior şi posterior de feţişoara maleolară laterală se găsesc 2 fâşii osoase rugoase pe care se inseră ligamente.

- Faţa medială (internă, tibială) este neregulată şi dă inserţie unor ligamente. Superior prezintă feţişoara maleolară medială a osului în formă de virgulă ce se articulează cu maleola tibială.

- Faţa anterioară prezintă capul talusului, o proeminenţă rotunjită ămpărţită în 2 câmpuri, unul superior scafoidian pentru articulaţia cu navicularul şi altul inferior ligamentar în raport cu ligamentul calcaneoscafoidian. În jos se continuă cu feţişoara calcaneană anterioară (descrisă la faţa inferioară a osului).

- Faţa posterioară prezintă procesul posterior al talusului alcătuit din 2 tuberculi (lateral şi medial) între care există un şanţ oblic prin care alunecă tendonul muşchiului flexor lung al halucelui.

Între axele capului şi corpului talusului se descriu următoarele unghiuri:1) În plan orizontal colul şi capul deviate medial faţă de axul corpului formează unghiul de declinaţie

(valori normale 150-160 de grade)2) În plan sagital între axul anteroposterior al corpului şi axul anteroposterior al capului se formează

unghiul de înclinaţie (valori normale 112-115 grade)3) În plan frontal între axul transversal al corpului şi axul transversal al capului se formează unghiul

de rotaţie (valori normale 45 de grade) Valoarea normală a unghiurilor determină poziţia normală a scheletului piciorului şi construcţia acestuia. Deviaţiile de la valorile normale duc la apariţia piciorului strâmb.

a) Deviaţiile unghiului de înclinaţie (congenitale)- dacă unghiul se micşorează= picior cav (scobit)- dacă unghiul se măreşte= picior plat (platfus)b) Deviaţiile unghiului de declinaţie- dacă unghiul se micşorează= rotaţie medială a piciorului- dacă unghiul se măreşte= rotaţie laterală a picioruluic) Deviaţia unghiului de rotaţie- dacă unghiul scade=ridicare pe marginea laterală a piciorului- dacă unghiul creşte=ridicare pe marginea medială a piciorului

CALCANEUL Este cel mai voluminos os al tarsului. Are formă prismatic triunghiulară, fiind alungit anteroposterior şi uşor turtit transversal. Este situate sub talus şi prezintă 6 feţe.Orientare 1. În sus faţa prevăzută cu 3 feţişoare articulare 2. Posterior extremitatea cea mai voluminoasă 3. Medial faţa prevăzută cu un şanţDescriere

- Faţa superioară prezintă de studiat dinainte-înapoi 2 segmente:1) segmental anterior pe care se disting faţa talară anterioară, mijlocie şi posterioară precum şi şanţul

calcaneului. Şanţul calcanean împreună cu şanţul astragalian formează sinus tarsi (descris mai sus.)

2) Segmentul posterior situat înapoia suprafeţelor articulare, presărat cu orificii, ce intră în contact cu o masă adipoasă situată înaintea tendonului lui Achile.

- Faţa inferioară neregulată prezintă 3 proeminenţe (tuberculi)1) tuberculul anterior pe care se inseră ligamentul plantar lung2) tuberculul posterolateral pr care se inseră muşchiul abductor al degetului mic

60

3) tuberculul posteromedial pe care se inseră muşchiul flexor scurt al degetului şi muşchiul adductor al halucelui

Tuberculul posterolateral formează împreună cu tuberculul posteromedial tuberozitatea calcaneană.- Faţa laterală subcutanată prezintă o proeminenţă osoasă numită trohleea peronieră care separă 2

şanţuri, unul superior prin care trece tendonul muşchiului scurt peronier lateral şi unul inferior prin care alunecă tendonul muşchiului lung peronier lateral.

- Faţa medială este prevăzută cu şanţul calcanean (intern sau medial) un şanţ larg, adânc şi oblic pe unde trec de la gambă la plantă tendoane, vase şi nervi. Şanţul calcanean este limitat posterior prin tuberozitatea calcaneană iar anterior printr-o proeminenţă puternică numită sustentaculum tali (pe care se sprijină talusul) alcătuit dintr-o:

a) Faţă superioară ce serveşte la articularea şi susţinerea talusuluib) Faţă inferioară pe unde trece muşchiul flexor lung al haluceluic) Faţă medială liberă prin care alunecă tendonul muşchiului flexor lung al degetelor.

- Faţa posterioară răspunde călcâiului, este palpabilă şi prezintă tuberozitatea calcaneană. Este străbătută de o creastă transverslă ce o împarte într-un versant superior şi un versant inferior pentru inserţia tendonului lui Achile şi inserţia distală a muşchiului triceps sural

- Faţa anterioară, concavă de sus în jos şi convexă transversal se articulează cu osul cuboid. NAVICULARUL Este un os scurt, turtit anteroposterior, alungit transversal situat pe partea medială a piciorului, cuprins între capul talusului, cuboid şi cele 3 cuneiforme. Prezintă 6 feţe.

- Faţa superioară (dorsală este convexă, neregulată şi rugoasă.- Faţa inferioară (plantară) concavă şi neregulată prezintă medial lângă tuberculul scafoidian un şanţ

prin care alunecă tendonul muşchiului tibial posterior.- Faţa laterală (extremitatea laterală sau externă) rugoasă şi convexă prezintă anterointern o

suprafaţă articulară pentru cuboid.- Faţa medială (extremitatea medială sau internă) prezintă o proeminenţă rotunjită îndreptată medial

şi în jos numită tuberculul scafoidului tarsian pentru inserţia muşchiului tibial posterior.- Faţa posterioară ovalară şi concavă se articulează cu capul talusului.- Faţa anterioară are 3 feţişoare articulare destinate articulaţiei cu cele 3 cuneiforme. Feţişoara

medială convexă de aspect triunghiular se articulează cu cuneiformul I. Feţisoara mijlocie plană şi trapezoidală se articulează cu cuneiformul II. Feţişoara laterală îngustă plană şi patrulateră se articulează cu cuneiformul III.

CUBOIDUL Este un os scurt de formă neregulată, cuboidală aşezat pe partea laterală a picioruluiPrezintă 6 feţe.

- Faţa superioară (dorsală) este neregulată, rugoasă şi presărată cu orificii- Faţa inferioară (plantară) prezintă transversal o proeminenţă rotunjită (tuberozitatea cuboidului)

prevăzută cu 2 versanţi. Pe versantul anterior excavat se găseşte un şanţ profund excavat transformat printr-un ligament într-un canal străbătut de tendonul muşchiului lung peronier lateral. Versantul posterior întins, excavat, rugos, presărat cu orificii vasculare dă inserţie ligamentului calcaneocuboidian.

- Faţa laterală (externă) redusă la dimensiunile unei margini, situată pe marginea laterală a piciorului este îngustă şi palpabilă sub piele. Prezintă o scobitură prin care trece tendonul muşchiului lung peronier lateral.

- Faţa medială (internă) prezintă suprafeţe articulare pentru cuneiformul lateral şi scafoid.- Faţa posterioară concavă se prelungeşte medial, în jos şi posterior cu o proeminenţă numită

procesul piramidal al cuboidului. Faţa posterioară se articulează cu calcaneul.- Faţa anterioară este divizată printr-o creastă verticală în 2 feţişoare ce se articulează cu

metatarsienii IV şi V.

OASELE CUNEIFORME Sunt 3 oase de formă prismatic triunghiulară ce contribuie la formarea bolţii transversale a piciorului. Prezintă 4 feţe, o bază şi margini.

61

1.Cuneiformul medial (cuneiformul I) este cel mai mare fiind situate pe partea medială între scafoid şi metatarsianul I.

- Baza (faţa plantară) prezintă tuberculul plantar pentru inserţia muşchiului tibial anterior.- Faţa anterioară, convexă în formă de semilună verticală se articulează cu metatarsianul I- Faţa posterioară concavă, triunghiulară sau ovalară se articulează cu faţa medială a scafoidului.- Faţa medială rugoasă prezintă o impresiune pentru inserţia muşchiului tibial anterior.- Faţa laterală prezintă 2 suprafeţe articulare cu al 2-lea cuneiform respectiv al 2-lea metatarsian

precum şi rugozităţi pentru inserţii ligamentare.- Marginea dorsală este situată pe faţa dorsală a piciorului

2. Cuneiformul intermediar (cuneiformul II) este cel mai mic fiind situat între primul şi al 3-lea cuneiform, posterior de scafoid şi anterior de al II-lea metatarsian - Baza (faţa dorsală) este orientată superior şi prezintă rugozităţi pentru inserţii ligamentare. - Faţa anterioară este convexă şi se articulează cu al II-lea metatarsian. - Faţa posterioară este concavă şi se articulează cu faţa mijlocie a scafoidului. - Faţa medială este dreptunghiulară şi se articulează cu primul cuneiform. - Faţa laterală este dreptunghiulară şi se articulează cu al III-lea cuneiform - Marginea plantară este ascuţită şi rugoasă,3. Cuneiformul lateral (cuneiformul III) - Baza (faţa dorsală) plană este orientată superior şi dă inserţie ligamentelor. - Faţa anterioară, plană, de formă triunghiulară se articulează cu cel de al III-lea metatarsian. - Faţa posterioară este concavă şi se articulează cu faţa laterală a scafoidului. - Faţa medială se articulează cu metatarsianul II şu cuneiformul II. - Faţa laterală se articulează cu cuboidul şi al IV-lea metatarsian. - Marginea inferioară plantară este rotunjită.

METATARSUL Format din 5 oase metatarsiene numerotate dinspre marginea mediala spre marginea laterală a piciorului (de la I la V)CARACTERE GENERALESunt oase alungite, pereche, ce prezintă:

- un corp şi- 2 extremităţi, una posterioară numită bază şi una anterioară numită cap

1.Corpul este prismatic triunghiular şi prezintă:- 3 feţe:dorsală, plantară laterală şi plantară medială;- 3 margini, una plantară şi două dorsale2. Baza (extremitatea proximală sau posterioară) se articulează cu oasele tarsului şi meratarsienii vecini.3. Capul (extremitatea anterioară sau distală) este turtit transversal şi se articulează cu baza falangei proximaleCARACTERE PROPRIIMetatarsianul I

- Este scurt şi gros.- Baza prezintă pe faţa plantară 2 tuberculi, unul lateral pe care se inseră tendonul muşchiului lung

peronier lateral şi unul medial pe care se inseră muşchiul tibial anterior.Metatarsianul II

- Este mai lung.- Posedă cele mai multe feţişoare articulare, pentru al II-lea şi al III-lea cuneiform, primul şi al III-

lea metatarsian.Metatarsianul III

- Baza se articulează printr-o feţişoară triunghiulară cu al III-lea cuneiform.- Se articulează de asemenea cu al II-lea şi al IV-lea metatarsian.

Metatarsianul IV- Prezintă o suprafaţă dreptunghiulară articulară pentru cuboid.- Se articulează de asemenea cu metatarsianul III şi V şi cuneiformul III.

Metatarsianul V- Prezintă tuberculul celui de-al V-lea metatarsian pe care se inseră tendonul muşchiului peronier

lateral.

62

- Se articulează prin bază cu cuboidul şi metatarsianul IV

OASELE DEGETELORDegetele în număr de 5 sunt numerotate de la marginea medială a piciorului la cea laterală (de la I la V) Degetul I sau degetul mare se numeşte haluce iar degetul V se numete degetul mic.Degetele sunt formate ca şi la mână din falange, în număr de 14, câte 3 pentru fiecare deget cu excepţia halucelui care are doar două.Falangele piciorului se aseamănă cu cele de la mână, dar sunt mai scurte.Falanga proximală este turtită transversal, cea mijlocie este scurtă fiind formată aproape numai din bază şi cap, iar falanga distală este mică, se termină în formă de potcoavă şi răspunde unghiei.Oasele sesamoide ale piciorului se aseamănă cu cele de la mână şi dacă există sunt situate pe faţa plantară.

A.Inserţii musculare

Pe oasele tarsiene-muşchiul extensor scurt al degetelor (pe faţa superioară a calcaneului)-muşchiul extensor scurt al halucelui (aceeaşi inserţie)-muşchiul plantar (pe calcaneu)-muşchiul gastrocnemian (pe tuberozitatea calcaneului)-muşchiul abductorul halucelui (pe tuberozitatea calcaneului)-muşchiul abductor al degetului mic (pe tuberozitatea calcaneului)-muşchiul flexor scurt al degetelor (pe tuberozitatea calcaneului)-fasciculul medial al muşchiului pătratul plantei (pe faţa medială a calcaneului)-fasciculul lateral al muşchiului pătratul plantei (pe faţa inferioară a calcaneului)-muşchiul tibial posterior (pe tuberozitatea navicularului)-muşchiul flexor scurt al halucelui (pe cuboid)- fasciculul oblic al muşchiului adductor al halucelui (pe cuboid)-muşchiul flexor scurt al halucelui (pe cuneiforme)-muşchiul tibial anterior (pe primul cuneiform)-muşchiul peronier lung (pe primul cuneiform)-fasciculul oblic al muşchiului adductor al halucelui (pe cuneiformul III)Pe metatarsiene-muşchiul tibial anterior (pe baza primului metatarsian)-muşchiul peronier lung (pe baza primului metatarsian)-fasciculul oblic al muşchiului adductor al halucelui (pe baza metatarsienelor III şi IV)-muşchii interosoşi plantari (pe partea medială a metatarsienilor III-V)-muşchiul peronier al treilea (baza celui de-al V-lea metatarsian)-muşchiul peronier scurt (pe tuberozitatea metatarsianului V)-muşchiul flexor scurt al degetului mic (pe partea laterală a metatarsianului V)-muşchii interosoşi dorsali (pe doi metatarsieni vecini)-muşchiul extensor scurt al degetelor (la nivelul articulaţiei metatarsofalangiene a degetelor II-IV)-muşchiul extensor scurt al halucelui (la nivelul articulaţiei metatarsofalangiene a halucelui)Pe falange-muşchiul flexor scurt al halucelui (pe baza primei falange a halucelui)-muşchiul abductorul halucelui (pe baza primei falange a halucelui)-muşchiul adductor al halucelui (pe baza primei falange)-muşchii lombricali (pe baza primei falange a degetului corespunzător)-muşchii interososi plantari (pe baza primei falange a degetului corespunzător)-muşchii interosoşi dorsali (pe prima falangă a degetelor II-IV)-muşchiul abductor al degetului mic (pe baza primei falange a degetului mic)-muşchiul flexor scurt al degetului mic (pe prima falangă a degetului mic)-muşchiul extensor lung al halucelui (pe a doua falangă a halucelui)-muşchiul flexor lung al halucelui (falanga a 2-a a halucelui)-fasciculul mijlociu al muşchiului extensor lung al degetelor (pe falanga a doua)-muşchiul flexor scurt al degetelor (pe falanga a 2-a a degetelor II-IV)-fasciculele marginale ale muşchiului extensor lung al degetelor (pe falanga a 3-a)

63

-muşchiul flexor lung al degetelor (pe falanga a 3-a a degetelor II-V)B. Inserţii ligamentare

C.Repere osoase

D.Repere vasculare

E.Rapoarte nervoase

F. Aplicaţii cliniceFracturile talusului sunt fracturi de mare gravitate ţinând cont de vascularizaţia precară a talusului şi posibilitatea apariţiei complicaţiilor.Fracturile calcaneului se produc cel mai adesea prin căderi de la înălţimeFracturile naviculare sunt rare apărând dr obicei prin căderea unui obiect greu pe picior.Fracturile cuboidului sunt de asemenea rare în timp ce fracturile cuneiformelor însoţesc de regulă fracturile oaselor adiacente.Fracturile metatarsienelor survin de obicei printr-un traumatism direct, interesând extremitatea distală,colul, corpul şi baza metatarsienelor.Fracturile falangelor afectează cu predilecţie falanga proximală. Orice fractură deschisă la acest nivel impune o atenţie deosebită datorită riscului unei infecţii secundare ce duce la pseudartroză sau osteită.

SCHELETUL PICIORULUI ÎN TOTALITATE Piciorul adaptat funcţiei bipede la om îndeplineşte două funcţii; de susţinere a corpului (staţiune) şi de mişcare (locomoţie). Adaptarea la aceste funcţii se realizează printr-o boltă plantară caracteristică. Bolta plantară menţinută de ligamente tendoane şi muşchi prezintă 3 stâlpi uniţi prin 2 arcuri longitudinale. Stâlpul posterior este reprezentat de tuberozitatea calcaneului, stâlpul anteromedial de capul metatarsienelor I, II şi III, iar stâlpul anterolateral de capul metatarsienelor IV şi V. Arcurile longitudinale sunt unite prin arcuri transversale înalte posterior şi turtite anterior. Arcul longitudinal medial este format din calcaneu, talus, cele 3 cuneiforme şi metatarsienele I,II şi III. Este un arc mai înalt şi reprezintă arcul de mişcare al piciorului. Arcul longitudinal lateral este format din calcaneu, cuboid şi metatarsienele IV şi V. Este boltit reprezentând arcul de sprijin al piciorului.Oasele tarsului formează în ansamblu scobitura plantară întrucât feţele dorsale ale tarsului sunt mai largi decât feţele plantare. Trabeculele osoase din substanţa spongioasă a tarsului sunt dispuse paralel cu arcurile bolţii plantare întărind architectural bolta. Pornind de la trohleea talusului ( ce conţine trabecule verticale, care exprimă liniile de forţă transmise de la oasele gambei) ele se grupează în 2 grupe principale:

- un grup cu direcţie posteroinferioară ce se continuă în calcaneu şi care se sprijină pe stâlpul posterior

- un alt grup cu direcţie anteroinferioară ce se continuă cu sistemul trabecular al navicularului, cuneiformului medial şi metatarsianului I şi care se sprijină pe stâlpul anteromedial.

De la nivelul calcaneului se mai desprinde un grup de trabecule care se continuă cu cele din cuboid, metatarsianul IV şi Vşi care se sprijină pe stâlpul anterolateral. Scheletul piciorului prezintă 2 interlinii articulare ce reprezintă spaţii ce despart 2 oase. Aceste linii sunt folosite la amputaţii. Ele se numesc;

- interlinia mediotarsiană descrisă de CHOPART- interlinia tarsometarsiană descrisă de LISFRANCK

64

MIOLOGIE

DEFINIŢIE Miologia este ramura anatomiei ce studiază muşchii şi formaţiunile anexate lor.GENERALITĂŢI Muşchii scheletici reprezintă componenta activă a aparatului locomotor. Împreună cu scheletul şi tegumentul determină forma corpului. Unui muşchi i se descriu:

- o origine situată mai aproape de trunchi sau de axul vertical (longitudinal al acestuia);- o inserţie, situată distal.

Inserţia unui muşchi se face cel mai adesea pe oase determinând creste, proeminenţe sau depresiuni pe suprafaţa acestora. Ei se pot fixa însă şi pe piele (în cazul muşchilor pieloşi) sau pe membrane fibroase. Muşchii sunt formaţi dintr-un corp muscular (porţiunea contractilă) şi din tendoane (care transmit oaselor forţa musculară). Distingem următoarele tipuri de mişcări:

1. Flexia Este mişcarea prin care 2 segmente legate printr-o articulaţie se apropie, micşorând unghiul dintre ele.

2. Extensia Este mişcarea inversă flexiei. Elementele se îndepărtează, iar unghiul dintre ele tinde spre 180 de grade.

3. Abducţia Este mişcarea de îndepărtare a unui membru sau a unui segment al său de corp sau de axul său longitudinal.

4. Adducţia Este mişcarea de apropiere a unui membru sau a unui segment al său de trunchi sau de axul său longitudinal.

5. Rotaţia internă (medială) Este mişcarea prin care un membru sau un segment al său se roteşte înspre corp în jurul axului său longitudinal.

6. Rotaţia externă (laterală) Este mişcarea prin care un membru sau un segment al său se roteşte în afară în jurul axului său longitudinal.

Nu există acţiuni izolate ale unui singur muşchi. Muşchii se asociază în grupuri funcţionale în jurul unei singure articulaţii sau în lanţuri sau chingi musculare. Lanţurile musculare se întind peste mai multe articulaţii într-o acţiune comună ce cuprinde mai multe segmente corporale. Contractilitatea reprezintă principala proprietate a ţesutului muscular striat. Contracţia unui muşchi produce o activitate dinamică (contracţie izotonică) sau o activitate statică (contracţie izometrică). Contracţia izotonică duce la modificarea lungimii muşchiului şi la deplasarea segmentelor corporale. Contracţia izometrică determină modificări ale tonusului muscular, fără a produce deplasări ale regiunilor corporale. Muşchii striaţi reprezintă o sursă principală de căldură în organism.

65

Musculatura scheletică reprezintă 30-40% din greutatea corporală, în timp ce scheletul doar 14 %. Aşa de exemplu un individ în greutate de 80 kg va avea aproximativ 24.-32 kg de masă musculară şi 12 kg de oase.

CLASIFICAREA MUŞCHILOR SCHELETICI Se poate face în funcţie de mai multe criterii.

a) După formă muşchii se clasifică în:- muşchi lungi, predominanţi la membre,- muşchi laţi situaţi la nivelul trunchiului;- muşchi scurţi cu o poziţie de obicei mai profundă (muşchii profunzi ai spatelui);- muşchi orbiculari (circulari) ce înconjură diferite orificii, având rol în închiderea şi deschiderea

lor.b) După aşezare deosebim:

- muşchi superficiali (cutanaţi sau pieloşi) aşezaţi direct sub piele,- muşchi profunzi.

c) După numărul capetelor de origine deosebim muşchi:- cu un singur capăt de origine,- cu două capete de origine (biceps),- cu 3 capete de origine(triceps),- cu 4 capete de origine (cvadriceps),

d) După numărul articulaţiilor peste care trec distingem muşchi:- uniarticulari,- biarticulari,- poliarticulari,

e) După regiunile în care sunt dispuşi deosebim:- muşchi ai capului,- muşchi ai gâtului,- muşchi ai membrelor,- muşchi ai toracelui,- muşchi ai abdomenului etc

f) După acţiunea lor pot fi clasificaţi în:- muşchi flexori,- muşchi extensori,- muşchi abductori,- muşchi adductori etc.

ANEXELE MUŞCHILOR Sunt formaţiuni anatomice ataşate muşchilor ce le facilitează acestora activitatea şi le oferă în acelaşi timp protecţie. Sunt reprezentate de:

- Fasciile musculare. Sunt formaţiuni de natură conjunctivă care învelesc un muşchi, un grup muscular sau totalitatea muşchilor dintr-un segment corporal.

- Bursele sinoviale Se formează în regiunile în care tendonul, muşchiul sau pielea alunecă pe un plan dur, subiacent, având rol de protecţie. Distribuie presiunea după principiul pernelor de apă. Se dezvoltă la nivelul tendoanelor având aspectul unor saci conjunctivi.

- Tecile sinoviale Sunt formaţiuni anatomice situate la nivelul tendoanelor care favorizează alunecarea acestora în interiorul canalelor osteofibroase.

- Trohleele musculare Reprezintă inele fibroase ce schimbă direcţia tendoanelor care trec prin interiorul lor. Inelele pot fi complete sau incomplete.

MUŞCHII SPATELUI

Sunt situaţi în 5 planuri numerotate dinafară înauntru de la I la V.

MUŞCHII PLANULUI I Cel mai superficial plan cuprinde 2 muşchi.

66

1. MUŞCHIUL TRAPEZ Ocupă împreună cu muşchiul trapez de partea opusă regiunea cefei şi partea superioară a spatelui. Prezintă:

- fibre superioare (descendente)- fibre mijlocii- fibre inferioare (oblic ascendente).

Raporturi Este acoperit de piele. Faţa sa anterioară acoperă muşchii planurilor următoare.Acţiune Câmd ia punct fix pe inserţia sa medială ridică sau coboară umărul. Când ia punctul fix pe scapulă înclină capul şi coloana de aceeaşi parte.

2. MUŞCHIUL DORSAL MARE ( LATISSIM) Este cel mai lat muşchi al corpului, fiind situat în partea posteroinferioară a trunchiului.

Raporturi Faţa sa posterioară vine în raport cu pielea, în timp ce faţa sa anterioară acoperă planurile următoare. Superior vine în raport cu muşchiul trapez. Împreună cu muşchiul rotund mare formează peretele posterior al axilei.Acţiune Când ia punct fix pe coloana vertebrală coboară braţul ridicat şi îl duce înapoi. Când punctul fix este pe humerus ridică toracele, fiind muşchi inspirator.

MUŞCHII PLANULUI IIPlanul II este format din 5 muşchi:

1. MUŞCHIUL RIDICĂTOR AL SCAPULEIRaporturi Este un muşchi situat pe părţile laterale ale cefei.Acţiune Ridică scapula.

2. MUŞCHIUL ROMBOIDRaporturi Este acoperit de trapez, fiind situat pe peretele posterior al toracelui.Acţiune Are aceeaşi acţiune ca şi muşchiul ridicător al scapulei.

3. MUŞCHIUL DINŢAT POSTEROSUPERIOR Este un muşchi subţire de formă patrulateră.Raporturi Este acoperit de muşchiul romboid. Acoperă stratul următor şi muşchii intercostali.Acţiune Este un muşchi inspirator

4. MUŞCHIUL DINŢAT POSTEROINFERIOR Este de asemenea un muşchi subţire de formă patrulateră.

Raporturi Este acoperit de muşchiul latissim. Acoperă muşchii stratului următor, coastele şi muşchii intercostali.Acţiune Este un muşchi expirator. Când acţionează împreună cu muşchiul dinţat posterosuperior devine un muşchi inspirator.

5. MUŞCHIUL SPLENIUS Este un muşchi subţire şi lat.Raporturi Esate întins din regiunea cefei în porţiunea superioară a spatelui.Acţiune Acţionează asupra capului.

MUŞCHII PLANULUI III Sunt reprezentaţi de un complex muscular ce este situat în şanţurile costovertebrale. Fasciculele omplexului muscular leagă bazinul de torace şi de coloana vertebrală, segmentele coloanei vertebrale între ele şi coloana de craniu. Complexul eate format din coloane musculare dispuse astfel:

a) COLOANA LATERALĂ Leagă bazinul de coaste şi coastele între ele. Este reprezentată de muşchiul iliocostal.

b) COLOANA MIJLOCIE Leagă bazinul de coaste şi de apofizele transverse. Este reprezentată de muşchiul longissimus.

c) COLOANA MEDIALĂ Leagă bazinul de apofizele spinoase şi apofizele spinoase între ele. Este reprezentată de muşchiul spinal.

Muşchii se contopesc în partea inferioară într-o masă comună sacrospinală. Complexul muscular asigură extensia capului şi a trunchiului, precum şi menţinerea staţiunii verticale în colaborare cu alţi muşchi.

MUŞCHII PLANULUI IV Formează un dispozitiv asemănător cu frânghiile unui catarg.

67

Dispozitivul este reprezentat de două coloane musculare (formate din fascicule musculare ce unesc procesul transvers al unei vertebre cu procesul spinos al vertebrei supraiacente) situate de o parte şi de cealaltă a coloanei vertebrale. Muşchii planului IV sunt reprezentaţi de: 1. MUŞCHIUL SEMISPINAL Ocupă planul cel mai superficial. Între punctul de origine şi cel de inserţie fasciculele sale sar peste 4 vertebre. Prezintă o porţiune situată la nivelul capului cunoscută şi sub numele de marele complex (ce uneşte apofizele transverse ale vertebrelor toracale T1-T5 şi C3-C7 cu o porţiune situată între cele două linii nucale de la nivelul osului occipital), o porţiune cervicală (ce uneşte apofizele transverse ale vertebrelor T1-T5 cu apofizele spinoase ale vertebrelor C2-C5) şi una toracală.(ce uneşte apofizele transverse ale vertebrelor toracale T7-T12 cu apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale C6-C7 şi vertebrelor T1-T4) 2. MUŞCHII MULTIFIZI Sunt situaţi în şanţurile vertebrale şi se întind de la sacru la axis. Fibrele musculare, având aceeaşi direcţie cu muşchiul semispinal sar 2 (multifidul scurt) respectiv 3 vertebre (multifidul lung) între originea lor de la nivelul şanţurilor sacrate, procesele accesorii ale vertebrelor lombare şi apofizele transverse ale vertebrelor toracocervicale şi inserţia de la nivelul apofizelor spinoase.

3. MUŞCHII ROTATORI Sunt prezenţi pe întreaga coloană vertebrală, ocupând planul cel mai profund al planului IV. Unesc apopfizele transverse cu rădăcina apofizelor spinoase sau lamele arcurilor vertebrale supraiacente (rotatorii scurţi) sau cu 2 vertebre deasupra (rotatorii lungi). Acţiunea globală a muşchilor planului IV este de a menţine echilibrul corpului în ortostatism..

MUŞCHII PLANULUI V Acoperă în parte scheletul osteofibros axial. Se impart în: 1 MUŞCHI INTERSPINOŞI Unesc două apofize spinoase vecine fiind prezenţi în zonele de maximă mobilitate a coloanei. Se împart în interspinoşi cervicali şi lombari.

2 MUŞCHI INTERTRANSVERSARI Unesc apofizele transverse între ele fiind cel mai bine dezvoltaţi în regiunea cervicală şi lombară. 3. MUŞCHI ROTATORI AI CAPULUI Sunt situaţi în partea superioară şi cea mai profundă a feţei. Sunt reprezentaţi de:

- Muşchiul marele drept posterior al capului- Muşchiul micul drept posterior al capului ce împreună cu precedentul are rol în extensia capului- Muşchiul oblic inferior al capului, cel mai puternic rotator al capului- Muşchiul oblic superior al capului ce roteşte capul ducând faţa de partea opusă4. MUŞCHI RIDICĂTORI AI COASTELOR

Sunt 12 muşchi mici situaţi de fiecare parte ce unesc apofizele transverse cu coastele. Acoperă intercostalii externi. Sunt muşchi inspiratori.

68

TABELUL 1 MUŞCHII PLANULUI IRAPORTURI CARACTE-

RISTICIINSERŢII ACŢIUNE INERVA-

ŢIEMUŞCHIULTRAPEZ

Ocupă reg. cefei şi parteasuperioară aspateluiBaza la coloa-na vertebralăVârful la humerusFaţa post. Cu pieleaFaţa ant. Cu muşchii planu-rilor următoare

Are formătriunghiulară

Medial-linia nucalăsuperioară-protuberan-ţa occipitalăexternă-ligamentulnucal-proc.spin C7-T12Lateral-sup:1/3 lat.a marg. posterioare şi feţei sup.a claviculei-mijl.:marg.post.a acro-mionului şispina scap.-inf.marg. post a spineiscapulei

Coboară şi ri-dică umărulÎnclină capul şicoloana de partea respectivă

N.accesorRamuridin plexulcervical

MUŞCHIULLATISSIM

În partea pos-teroinferioarăa trunchiuluiÎn reg, spatelui-faţa post. Cupielea-faţa ant Cu muşchii planu-lui următor-marginea lat.Cu oblicul ext.În axilă-cu M.rotundmare cu careformează pere-tele post.axilar

Formă tri-unghiularăCel mai latmuşchi alcorpului

Origine-Faţa ant aultimelor 3-4 coaste.apofizele spinoase aleultimelor 5-6 vertebre toracale,ver-tebrele lom-bare şi crea-sta sacrală mediană,1/3post.buză ext. a cresteiiliaceInserţie:şanţintertuberc.humerus

Coboară braţulridicatDuce braţul înapoiRidică toracele

N. toraco-dorsal din plexulbrachial

69

TABELUL 2 MUŞCHII PLANULUI IIRAPORTURI CARAC-

TERISTICIINSERŢII ACŢIUNE INERVA-

ŢIEMUŞCHIULRIDICĂTORAL SCAPULEI

Situat pe părţi-le lat. ale ce-feiAcoperit de sternocleido-mastoidian şitrapezAcoperă muş-chii planuluiurmător

Formă tri-unghiulară

Origine-primele4-5apofize transverseale vertebre-lor cervicaleInserţie-unghiul superior alscapulei

Ridică scapulaîn totalitateÎnclină coloa-na vertebralăde partea lui

N. ridică-tor al scapulei din plexul cervicalN.dorsal al scapu-lei dinplexul brahial

MUŞCHIULROMBOID

Pe peretele posterior altoraceluiAcoperit de m.trapezAcoperă dinţa-tul posterosupspleniul şimuşchii şanţu-rilor verte-brale

Uneoridivizat în 2porţiuni:micul şimareleromboid

ApofizelespinoaseC7-T1-T4Marginea medială ascapulei

Adductor şiridicător alumărului

N.muşchiuluiromboid din plexulcervicalsN.dorsal alscapulei dinplexul brahial

MUŞCHIULDINŢAT POSTERO-SUPERIOR

Partea supe-rioară a spa-teluiAcoperit deromboidAcoperă pla-nul III şi m.intercostali

SubţireFormă patrulateră

ApofizespinoaseC7-T1-T3Faţa ext.a coastelor2-5

Ridică coastele Nervii intercostali 2-5

MUŞCHIULDINŢATPOSTERO-INFERIOR

Partea inf. aspateluiAcoperit delatissimAcoperă planul III,coastele şi muşchii intercostali

SubţireFormăpatrulateră

ApofizeSpinoaseT11-T12 şi L1-L2Feţele extale ultimelor4 coaste

Coboară coastele Nervii intercostali9-12

MUŞCHIULSPLENIUS

Regiunea cefei şi por-ţiunea supe-rioară a spateluiAcoperit de sternocleido-mastoidiantrapez,romboidşi dinţat poste-rosuperiorAcoperă planul III

Subţire şiLat

Origine Apofizespinoaseale ulti-melor vertebre cervicaleşi primelor4-5 toracaleInserţieSpleniulcapului

Extensia capuluiÎnclină capulde aceeaşi parteRotaţie omo-laterală

70

-1/2 lat.a linieinucale sup. şimastoidăSpleniulgâtului-apofizetransverseatlas şiaxis

TABELUL 3 MUŞCHII PLANURILOR III, IV ŞI VMUŞCHII PLANULUI III ACŢIUNEMUŞCHIUL ILIOCOSTALMUŞCHIUL LONGISSIMUSMUŞCHIUL SPINAL

Extensia capului şi trunchiuluiMenţin staţiunea verticală a corpului

MUŞCHII PLANULUI IVMUŞCHIUL SEMISPINALMUŞCHII MULTIFIZIMUŞCHII ROTATORI

Fixează coloana vertebrală în extensie

MUŞCHII PLANULUI VMUŞCHII INTERSPINOŞIMUŞCHII INTERTRANSVERSARIMUŞCHII ROTATORI AI CAPULUIMUŞCHII RIDICĂTORI AI COASTELOR

Unesc procesele spinoaseLeagă procesele transverseRotează capulRidică coastele

MUŞCHII ABDOMENULUI

Se impart în muşchi ai regiunii anterolaterale, posterioare, superioare şi inferioare (regiunea perineală).

MUŞCHII REGIUNII ANTEROLATERALE Sunt reprezentaţi de muşchiul drept abdominal şi muşchiul piramidal situaţi în regiuneaanterioară a abdomenului şi de muşchii:oblic extern, oblic intern şi transvers abdominal situaţi în regiunile laterale ale abdomenului Peretele abdominal anterolateral este împărţit convenţional prin 2 linii orizontale şi două linii verticale în 9 cadrane. Linia orizontală inferioară uneşte spina iliacă anterosuperioară din dreapta cu cea din stânga. Linia orizontală superioară uneşte rebordurile costale (extremităţile anerioare ale coastelor X ). Cele două linii verticale sunt tangente la marginea laterală dreaptă respectiv stângă a tecii dreptului abdominal.Cele 9 cadrane sunt reprezentate de hipocondrul drept, epigastru şi hipocondul stâng în etajul superior, flancul drept, mezogastru (regiunea ombilicală) şi flancul stâng în etajul mijlociu, fosa iliacă dreaptă, hipogastru şi fosa iliacă stângă în etajul inferior.

1.MUŞCHIUL DREPT ABDOMINAL Este un muşchi lat, întins de la partea anteroinferioară a toracelui la pube. Cei 2 drepţi abdominali sunt separaţi pe linia mediană printr-un rafeu tendinos numit linia albă.. Muşchiul drept abdominal este conţinut într-o teacă formată de aponevrozele anterioare ale muşchilor largi ai abdomenului, respectiv muşchiul oblic extern, muşchiul oblic intern şi muşchiul transvers abdominal El este întretăiat transversal de 3 inserţii tendinoase. Urmare a faptului că inserţiile tendinoase aderă la lama anterioară a tecii dreptului abdominal procesele patologice se comportă diferit: cele situate anterior muşchiului rămân situate între interstiţiile aponevrotice în timp ce cele situate posterior de muşchi pot difuza de-a lungul întregii teci a muşchiului.

71

Caracteristicile, rapoartele, inserţiile, inervaţia şi acţiunea muşchiului drept abdominal (în funcţie de punctual fix de contracţie flectează toracele pe bazin sau bazinul pe torace) sunt redate în tabel. Tecii dreptului abdominal i se descriu o lamă anterioară şi una posterioară a căror constituţie diferă în cele 2/3 superioare faţă de 1/3 inferioară. În cele 2/3 superioare lama anterioară este formată din foiţa anterioară a aponevrozei oblicului intern şi aponevroza oblicului extern, în timp ce lama posterioară este reprezentată de foiţa posterioară a aponevrozei oblicului intern, aponevroza muşchiului transvers şi fascia transversalis. În 1/3 inferioară, toate cele 3 aponevroze ale muşchilor largi ai abdomenului, oblic extern, oblic intern şi transvers trec înaintea muşchiului drept abdominal constituind lama anterioară în timp ce lama posterioară apare formată doar din fascia transversalis Limita între cele 2/3 superioare şi 1/3 inferioară este marcată de linia arcuată (arcada lui Douglas) pe lama posterioară. Limita mediană a tecii dreptului abdominal este dată de linia abdominală mediană (interstiţiu aponevrotic format prin întâlnirea pe linia mediană a aponevrozelor anterioare ale muşchilor largi ai abdomenului) iar limita laterală este reprezentată de linia albă abdominală laterală (limită ce separă porţiunile musculare de porţiunile aponevrotice ale muşchilor largi ai abdomenului.) Muşchiul drept abdominal ocupă aproape în întregime teaca. 2.MUŞCHIUL PIRAMIDAL Este un muşchi nefuncţional conţinut în teaca muşchiului drept abdominal.(vezi şi tabelul)

3. MUŞCHIUL OBLIC EXTERN Cel mai superficial şi cel mai întins dintre muşchii laterali ai abdomenului este compus dintr-o porţiune musculară şi una aponevrotică. Aponevroza se termină anterior pe linia albă, iar inferior pe pube şi ligamentul inghinal. Între abdomen şi coapsă în aponevroză se evidenţiază ligamentul inghinal (arcada femurală), ligament ce separă regiunea abdominală de cea femurală. (vezi şi tabelul)

4.MUŞCHIUL OBLIC INTERN Fibrele sale continuă traiectul fibrelor intercostalului intern, având direcţie inversă cu cele ale muşchiului oblic extern, sub care este situat. Aponevroza oblicului intern se dedublează în cele 2/3 superioare ale oblicului intern formând o teacă dreptului abdominal în timp ce în 1/3 inferioară trece anterior de dreptul abdominal aşa cum s-a pomenit mai sus. (vezi şi tabelul)

5.MUŞCHIUL TRANSVERS ABDOMINAL Este situat sub precedentul fiind format dintr-o parte musculară şi două părţi aponevrotice. Aşa cum am amintit anterior porţiunea superioară a aponevrozei transversului trece posterior de dreptul abdominal, iar porţiunea sa inferioară trece anterior de dreptul abdominal contribuind astfel la formarea lamei posterioare respectiv anterioare a tecii dreptului abdominal. (vezi şi tabelul) Este cel mai important muşchi al presei abdominale. (vezi şi tabelul)

6. MUŞCHIUL CREMASTER Naşte dintr-un fascicul lateral ce ţine de oblicul intern şi transvers şi dintr-un fascicul medial de pe tuberculul pubian. Înveleşte funiculul spermatic, apoi formează tunica musculară a scrotului. (vezi şi tabelul). Pe lângă acţiunea lor izolată aceşti muşchi acţionează şi împreună. Acţiunea de totalitate a muşchilor abdominali se manifestă în două mari direcţii:

a) acţiunea asupra coloanei vertebrale ce duce la menţinerea în rectitudine a acesteia;b) acţiunea de presă abdominală. Muşchii abdomenului formează o centură contractilă ce contribuie

la fixarea şi compresia organelor abdominale. Presa abdominală intervine în toate actele fiziologice ce presupun o contracţie. (micţiune,defecaţie,naştere)

.

TABELUL1 MUŞCHII REGIUNII ANTEROLATERALE A ABDOMENULUI

72

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M. DREPTABDOMINAL

Imediat lat. de linia me-dianăÎntre pube şipartea antero-inferioară aabdomenuluiÎn teaca drep-Tului

Fibre longi-Tudinale

Origine3 fâşii pecartilajelecoastelor5,6,7, pro-cesul xifo-id şi ligam.costoxifoi-dianInserţieMarg. sup.a simfizeipubiene

Nervii intercostali7-12N. iliohipo-gastricN. ilioinghi-Nal

Flexia to-racelui pebazinCoboarăcoasteleFlexia ba-zinului petoraceRectitudineacoloaneiPresaabdominală

M. PIRAMIDAL

Conţinut înteaca dreptu-lui abdomin.Baza la pubeVârful la liniaAlbă

Formă tri-Unghiulară

Nerviiintercostali7-12N. iliohipo-gastricN. ilioinghi-nal

Nefuncţional

M. OBLICEXTERN

Faţa sup. cupielea, ţesutsubcutanat şifascia învelişFaţa profundăAcoperă obli-cul intern,ul-timele 7-8 coaste şi m. intercostali

Cel mai su-perficial şiîntins dinmuşchii la-terali ai ab-domenuluiAre o por-ţiune mus-culară şi una apone-vrotică

OrigineFaţa ext.aultimelor7-8 coasteInserţieFasc de peultimele 2coaste pebuza ext.a cresteiiliaceRestul secontinuăcu apone-vroza o-blicului

N. iliohipo-gastricN. ilioinghi-nalN. intercos-tali inferiori

RotaţiatrunchiuluiMuşchiexpiratorPresaabdominalăFlexia bazi-nului petorace

M. OBLICINTERN

Acoperit an-terolateral deoblicul ext.Faţa profundăîn raport cutransversul

Muşchi largDirecţie in-versă a fi-brelor faţă de obliculextern

OrigineFascia to-racolom-barăPorţiuneaant. a crestei i-liaceSpina ili-acă anterosup.jumătatealat. a lig.inghinalInserţieFascicul post. Marginf a coas-

N. intercos-tali inferioriN. iliohipo-gastricN. ilioinghi-Nal

Inversul o-blicului ext.Flexia tora-celui pebazinFlexia bazi-nului pe toraceAcţiune detotalitate cuceilalţi muşchi

73

telor 10-12FasciculmijlociuAponevrozaant a obli-cului internFasc. antFaţa ant. asimfizeipube, creas-ta pectin.

M. TRANSVERSABDOMINAL

Acoperit su-perficial deoblicul ext.Profund prin fascia trans-versalis înraport cu pe-ritoneul

Muşchi latCompus dintr-o par-te muscu-lară şi 2 porţiuni apo-nevrotice

OrigineFaţa medială aultimelor 6cartilaje costaleProcese costiformeBuza int.acrestei iliace1/3 lat lig.inghinalInserţieAponevrozaant. a m.transvers

N. interco-stali inf.N. iliohipo-gastricN. ilioinghi-nal

Cel mai im-portantmuşchi alpresei abdo-minaleTrage coastele sprelinia me-dianăCoboarăcoastele

M. CREMASTER

Înconjură fu-niculul spermatic

Un fascicullateral şi unul medial ce după ce învelesc funiculul se răsfiră ca un evantai în testicul

Formeazătunica mus-culară a scrotului

MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE Din această regiune fac parte muşchii pătratul lombelor,iliopsas şi psoas mic.

MUŞCHIUL PĂTRAT AL LOMBELOR Închide spaţiul dintre coasta a XII-a şi creasta iliacă fiind situat pe părţile laterale ale coloanei lombare. Este format din 3 feluri de fibre:

- iliocostale (verticale), - iliotransversare (ambele situate pe un plan posterior) şi- costotransversare (situate pe un plan anterior)

Este situat într-o lojă osteofibroasă prin intermediul căreia îşi stabileşte rapoartele (vezi tabelul) Contribuie la menţinerea trunchiului în rectitudine..

MUŞCHIUL ILIOPSOAS Face parte din muşchii anteriori ai bazinului. Este alcătuit din muşchiul psoas mare şi muşchiul iliac. Muşchiul psoas mare ce înconjură anterior articulaţia coxofemurală şi marginea anterioară a coxalului prezintă fascicule musculare aşezate într-un plan profund şi lateralşi un alt plan superficial şi medial, între cele două planuri fiind situat plexul lombar. Inserţiile sale pe coloana vertebrală realizează 4 inele osteofibroase de fiecare parte prin care trec vasele lombare. Muşchiul iliac este lăţit şi căptuşeşte fosa iliacă. Este în raport anterior cu cecul la dreapta şi cu colonul iliopelvian la stâmga.(vezi tabelul)

74

MUŞCHIUL PSOAS MIC Face parte din muşchii anteriori ai bazinului. Este un muşchi rudimentar şi inconstant aşezat înaintea psoasului mare.(vezi şi tabelul)

MUŞCHII REGIUNII SUPERIOARE Sunt reprezentaţi de un singur muşchi:diafragma.DIAFRAGMA Este principalul muşchi inspirator ce prin contracţia sa măreşte cele 3 diametre ale toracelui. Desparte cavitatea toracică de cavitatea abdominală.. Faţa sa superioară convexă formează baza cavităţii toracice. Faţa sa inferioară concavă formează plafonul cavităţii abdominale. Planul de orientare al diafragmei este oblic de sus în jos şi dinapoi înainte. Prezintă o porţiune aponevrotică numită centru tendinos şi o componentă musculară periferică alcătuită la rândul său dintr-o porţiune lombară, una costală şi una sternală. Diafragma prezintă hiatul esofagian, hiatul aortic şi orificiul venei cave prin care trec esofagul, aorta şi vena cavă inferioară. Este principalul muşchi inspirator (vezi şi tabelul)TABELUL 2 MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE ŞI SUPERIOAREREG. POST. AŞEZARE

RAPORTURICARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M.PĂTRATAL LOM-BELOR

Pe părţile la-terale ale collombareÎntre coasta12 şi creastailiacăPrin interme-diul lojei saleAnt: M.ilio-psoas,rinichi,colon ascendşi descendentperitoneuPost:M.spinali

Formă pa-trulateră3 feluri defibre:a)iliocostaleb)iliotrans-versare (pe un plan pos-terior)c)costotransversare (peun plan ant)

OrigineCreasta ilia-că şi lig.iliolombar(a şi b)Coasta a 12-a (c)InserţieCoasta a 12-a (a)Vârful pro-ceselor cos-tiforme L1-L4 (b şi c)

N.subcostalN.lombariL1-L4 ra-muri anteri-oare

Înclină col.lombară departea luiÎnclină ba-zinul departea saMenţinetrunchiul în rectitu-dine

M.ILIO-PSOAS

Izolat în pel-vis1.În abdomenAnt:M.psoasmic,rinichi,u-reter,colon ascendant saudescendentPost:M.pătratal lombelor2.La coapsăpost.artic.coxo-femurală

Alcătuit dinM.psoas mare(a) şi M. iliac (b)Lung şi fu-ziform

OrigineFaţă lat.corp T12-L4Procese costiformeT12-L4Discuri intervertebralecoresp. (a)Fosa iliacă (b)InserţieTrohanterulmic (a şi b)

Ramuri scur-te colateraledin plexullombarRamuri dinN. femoral(L2,L3,L4)

Flexiacoapsei pe bazin(acţiuneprincipală)Indispen-sabil în locomoţieStabiliza-tor al rec-titudiniitrunchiu-lui

M, PSOASMIC

Aşezat înainteaM.psoas mare

RudimentarInconstant

OrigineCorp vertebralT12,L1 şi dis-cul intervertebraldintre ele

Protejeazăn. femoral de compri-mare în contracţiapsoasului

75

InserţieFascia iliacăEminenţa ilio-pubică

mare

RERIUNEASUPERIOARĂDIAFRAGMA Faţa sup (con-

vexă) cu:-pericardul(central)-pleura şi bazaplămânului (deo parte şi cea-laltă)Faţa inf (con-cavă)-acoperită deperitoneu-faţa convexăficat-fundul stoma-cului-faţa lat a splinei-posterior cu rinichii şi glan-dele suprarenale

Despărţi-toare mus-culoapone-vroticăFormă boltităComponentăaponevroticăcu 3 folioleComponentă musculară Periferică

a) porţiunealombarăvertebrelelombareb) porţiuneacostalăfaţa medialăşi marginilesuperioare aleultimilor 6coastec) porţiuneasternalăfaţa post. pro-ces xifoidian

N. freniciUltimii 6-7n.intercostali

PrincipalulmuşchiinspiratorBarierăîntre to-race şiabdomen

MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR

Se clasifică în muşchi ai umărului, braţului, antebraţului şi mâinii.

76

MUŞCHII UMĂRULUI Formează o masă musculară care dă relief umărului. Acoperă articulaţia scapulohumerală ca o manta descriind forma unui con cu baza la torace şi vârful la humerus. Acţionează asupra acestei articulaţii determinând mişcări ample în jurul celor 3 axe ce trec prin centrul capului humeral. Muşchii umărului sunt în număr de 6:deltoidul, supraspinosul, infraspinosul, rotundul mare, rotundul mic şi subscapularul. (tabel)1-Muşchiul deltoid este aşezat superficial şi dă forma umărului. Are 3 fascicule: clavicular,acromial şi spinal care converg spre humerus unde se inseră pe tuberozitatea deltoidiană.Efectuează abducţia braţului până la 90 de grade. Rotaţia internă este efectuată separat de fasciculul clavicular, iar cea externă separat de fasciculul spinal.2-Muşchiul supraspinos îşi are originea în fosa supraspinoasă a scapulei. Trece pe sub acromion şi se inseră pe faţa superioară a tuberculului mare a humerusului. El face abducţia braţului fără a putea suplini deltoidul.3-Mşchiul infraspinos are originea în fosa infraspinoasă. Fibrele sale converg pentru a se insera pe feţişoara mijlocie a tuberculului mare.. Are eficienţă mai mare în rotaţia în afară a humerusului atunci când braţul a fost iniţial rotat înauntru.4-Muşchiul rotund mic este situate lateral de muşchiul infraspinos. Trece înapoia articulaţiei scapulohumerale de care aderă.5-Muşchiul rotund mare este ceva mai dezvoltat decât muşchiul rotund mic. Este adductor şi rotator înauntru al braţului când ia punct fix pe torace. Duce scapula în sus şi înainte când ia punct fix pe humerus.6-Muşchiul subscapular De la originea sa din fosa subscapulară fibrele sale converg pentru a se insera pe tuberculul mic al humerusului. Este antagonist al muşchiului infraspinos şi al muşchiului rotund mic. Încercând o privire de ansamblu asupra mişcărilor efectuate de cei 6 muşchi ai umărului se poate spune că:

- deltoidul şi supraspinosul sunt abductori- infraspinosul şi rotundul mic sunt rotatori în afară- rotundul mare şi subscapularul sunt rotatori înauntru.

MUŞCHII BRAŢULUI Sunt dispuşi în două regiuni, anterioară şi posterioară. Regiunile sunt separate prin septe musculare.A Regiunea anterioară este formată din 3 muşchi flexori. În plan superficial se găseşte muşchiul biceps brachial, iar în cel profund muşchii coracobrahial şi brahial.1-Muşchiul biceps brahial prezintă două capete de origine: lunga porţiune situată lateral şi scurta porţiune ce ia naştere de pe procesul coracoid al scapulei. Cele două porţiuni converg pentru a se insera distal printr-un tendon pe tuberozitatea radiusului. Este flexor al antebraţului pe braţ şi supinator al antebraţului.2-Muşchiul coracobrahial este situat medial faţă de capul scurt al bicepsului.Realizează anteflexia şi adducţia braţului.3-Muşchiul brahial este un muşchi lat ce dă lăţimea braţului în partea sa inferioară. Este cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ.B Regiunea posterioară cuprinde un singur muşchi, muşchiul triceps brachial. Cele 3 porţiuni ale sale, capul lung, capul lateral şi cel medial converg spre a se insera pe marginile olecranului printr-un tendon comun. Este extensor al antebraţului şi adductor al braţului. MUŞCHII ANTEBRAŢULUI Sunt grupaţi în 3 regiuni: anterioară, laterală şi posterioară.A Regiunea anterioară cuprinde 8 muşchi dispuşi în 4 planuri. - Primul plan este format din 4 muşchi. Enumeraţi dinspre lateral spre medial aceştia sunt:muşchiul rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung şi flexor ulnar al carpului. -Planul al doilea cuprinde un singur muşchi, muşchiul flexor superficial al degetelor. - Planul al treilea are în componenţa sa doi muşchi: flexor profound al degetelor situat medial şi flexor lung al policelui situat lateral. - Planul al patrulea este format din muşchiul pătrat pronator. Toţi aceşti muşchi au acţiune de flexie şi de pronaţie.B Regiunea posterioară este formată din 8 muşchi dispuşă în 2 planuri.- Planul superficial este alcătuit din 4 muşchi: extensorul degetelor, extensorul degetului mic, extensorul ulnar al carpului şi anconeul.

77

- Planul profound este format tot din 4 muşchi: lungul abductor al policelui, scurtul extensor al policelui, lungul extensor al policelui şi extensorul indexului. Toţi acesti muşchi sunt extensori.C Regiunea laterală are 4 muşchi aşezaţi în 2 planuri:-Planul superficial cuprinde muşchii: brahioradial, lung extensor radial al carpului şi scurt extensor radial al carpului. Muşchiul brahioradial este un puternic flexor al antebraţului pe braţ. Lungul şi scurtul extensor radial al carpului sunt extensori şi abductori ai mâinii.-Planul profund este format dintr-un singur muşchi, muşchiul supinator. El este cel mai puternic şi cel mai constant supinator al antebraţului şi al mâinii.

MUŞCHII MÂINIIMâna are 19 muşchi situaţi doar pe faţa palmară şi în spaţiile interosoase. Muşchii palmei sunt grupaţi în 3 regiuni: regiunea eminenţei tenare, regiunea eminenţei hipotenare şi regiunea mijlocie.A-Muşchii eminenţei tenare sunt situaţi în regiunea laterală a palmei şi deservesc policele (degetul mare). Sunt în număr de 4 aşezaţi în 3 planuri:-Planul I este format de muşchiul scurt abductor al policelui.-Planul al 2.lea este alcătuit din opozantul policelui aşezat lateral şi muşchiul flexor al policelui aşezat medial.-Planul la 3-lea este constituit din muşchiul adductor asl policelui.B-Muşchii regiunii palmare mijlocii Regiunea palmară mijlocie conţine muşchii lombricali, în număr de 4, ce se numerotează de la police spre degetul mic. Cuprinde de asemenea muşchii interososi palmari în număr de 3 şi muşchii interosoşi dorsali în număr de 4.C-Muşchii eminenţei hipotenare deservesc degetul mic. Sunt în număr de 4 aşezaţi în 3 planuri:-Planul I cuprinde muşchiul palmar scurt, care este un muşchi cutanat.-Planul II cuprinde muşchiul flexor scurt al degetului mic, aşezat lateral şi muşchiul abductor al degetului mic aşezat medial.-Planul III conţine muşchiul opozant al degetului mic

MUŞCHII UMĂRULUI

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

DELTOID SuperficialAcoperă art.scapulohume-rală

Formă triun-ghiularăVoluminos

Marg.ant.claviculăMarg. lat.acromionMarg.post.a spinei scapuleiTuberozita-tea deltoi-diană humerus

Nervul axilar AbducţiabraţuluiRotaţie in-ternă şi exta braţuluiProiecţia ant şi posta braţului

SUPRASPI-NOS

Situat în fosasupraspinoasăAcoperă cap-sula articula-ră a umărului

Fosa supra-spinoasătubercululmare al hu-merusului

Nervul suprascapular

Abducţiabraţului

INFRASPI-NOS

În fosa infra-spinoasăAcoperit de Deltoid

Fosa infra-spinoasăTuberculul mare al hu-merusului

Nervul suprascapular

Rotator înafară al hu-merusului

ROTUNDMIC

Situat lateralDe infraspinos

Faţa post.ascapulei

Ram colate-ral din ner-

Rotator înafară al

78

Tuberculul mare al hu-merusului

vul axilar braţului

ROTUNDMARE

Faţa post. acoperită de.m.latissim şi depiele

AlungitVoluminosşi puternic

Unghiul infal scapuleiMargine lat.scapulăTubercul mic humerus

Ram colat.din nervulaxilar

Adductor şirotator îna-untru al braţuluiDucescapula însus şi îna-inte

SUBSCAPU-LAR

Faţa post.aco-peră fosa sub-scapulară

Formă triun-ghiulară

Fosa subscapularăTubercul mic humerus

Nervul sub-scapular

Adductorşi rotatorînauntru alhumerusului

.MUŞCHII BRAŢULUIREG.ANT. AŞEZARE

RAPORTURICARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M.BICEPSBRAHIAL

În plan super-ficialAşezat pe.m.Brachial

LungFusiformFormat din 2porţiuni

Procesul coracoidTubercululsupragleno-idalTuberozitatearadiusului

N.musculo-cutanat

Flexor alantebraţuluipe braţ.Supinatoral antebra-ţului

M.CORA-COBRAHI-AL

Medial de ca-pul scurt albicepsului

Proces cora-coid scapulăFaţă medialăhumerus

N. musculo-cutanat

AdductorProiectorînainte albraţului

M.BRAHIAL Partea anteroInferioară abraţuluiPosterior deBiceps

Dă lăţimeabraţului

TuberozitateadeltoidianăFaţă lat. şimedială humerusProces coro-noid ulnă

N. musculo-cutanat

Flexor alAntebraţu-lui pe braţTensor alcapsuleiarticulaţieicotului

REG.POST.M.TRICEPSBRAHIAL

Acoperit postDe deltoid

VoluminosFormat din3 porţiuni

Tuberculinfraglenoi-dalFaţă posthumerusOlecran

N.radial Extensor alantebraţuluiExtensor şiadductor albraţului

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI REGIUNEA ANTERIOARĂPLANUL I AŞEZARE

RAPORTURICARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M.ROTUNDPRONATOR

Cel mai late-ral din plan

EpicondilmedialProces coronoid ulnăFaţă lat.radius

N.median Pronator almâiniiFlexor alantebraţuluipe braţ

79

M.FLEXORRADIAL ALCARPULUI

Acoperă m.flexor superf.al degetelor şi flexor lungpolice

Epicondil medialBaza meta-carpian II

N.median Flexor almâinii peantebraţ

M.PALMARLUNG

Medial de flexorul radialal carpului

Corp muscular foartescurtFormă deevantai

EpicondilmedialAponevrozăpalmară

N.median Slab flexoral mâiniişi antebra-ţului

M.FLEXORULNAR ALCARPULUI

Cel mai me-dial din plan

Traiect paralel cu ulna

EpicondilmedialMargine medială ole-Cran

N.ulnar Flexor şiadductor almâinii

PLANUL IIM.FLEXORSUPERFIC.AL DEGE-TELOR

La antebraţ pe flexorulprofund aldegetelor

Singur înplanul II

EpicondilmedialMargine antradiusFalangă me-Die

N. median Flexia FII pe FI, mâinii pe antebraţ,antebraţ pe braţ

PLANUL IIIM.FLEXORPROFUNDAL DEGE-TELOR

Partea media-lă a planuluiIIIAcoperă pă-tratul prona-tor

Faţa ant şimedialăulnăBaza falan-gelor dis-tale

N.ulnarN.median

Flexor alFII şi FIII,al mâinii peantebraţAdductor almâinii

M.FLEXOR LUNG ALPOLICELUI

Partea latera-lă a planuluiIII

Faţă antradiusFalangă distală police

N.median FlecteazăFII pe FI,de-get pe metacarpian, mână pe ante-braţ

PLANUL IVM.PĂTRATPRONATOR

Între porţiuni-le distale aleulnei şi ra-diusului

Faţă ant ul-năFaţă ant.Radius

N.median Pronator almâinii şi an-tebraţului

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI REGIUNEA POSTERIOARĂPLANUL SUPERFICIAL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M.EXTENSORAL DEGETELOR

Cel mai late-ral din planulsuperficial

EpicondillateralFaţa dors. FII şi FIII

N.radial Extensor alFI/FII şiFII/FIII,almâinii peantebraţ

M.EXTENSORAL DEGETU-LUI MIC

Medial de m.extensor aldegetelor

EpicondillateralUltimele 2falange deget mic

N.radial Extensoral degetu-lui mic

80

M.ANCONEU Acoperit depieleProfund înraport cu art.Cotului

Mic, triunghiular

EpicondillateralFaţa post.ulnă

N.radial Extensoral antebra-ţului

M.EXTENSORULNAR ALCARPULUI

Acoperit depieleMedial de ex-tensorul de-getului mic

EpicondillateralMarginepost ulnăBază metacarpian V

N. radial Extensor şiadductor al mâinii

PLANUL PROFUNDM.ABDUCTORLUNG ALPOLICELUI

Cel mai late-ral din plan

Cel mai pu-ternic din plan

Faţă postulnă şi radiusBază metacarpian I

N.radial Abductoral police-lui şi mâi-nii

M.EXTENSORSCURT ALPOLICELUI

Medial deabductorul lung

Faţa postulnă şi ra-diusFalangă Ipolice

N.radial Extensorşi abductor alpolicelui

M.EXTENSORLUNG AL PO-LICELUI

Medial deextensorulscurt

Faţa postulnăFalangădistalăpolice

N.radial Extindefalangadistală apolicelui

M.EXTENSORAL INDEXU-LUI

Cel mai me-dial din plan

Faţa post.ulnăIndex

N.radial Extensor al indexu-lui şi almâinii

MUŞCHII ANTEBRAŢULUI REGIUNEA LATERALĂPLANULSUPERFICIAL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M.BRAHIO-RADIAL

Cel mai su-Perficial

Cel mai pu-ternic din grup

Marg.lat.humerusProces stiloid radius

N.radial Flexor alantebraţu-lui pe braţ

M.LUNG EX-TENSOR RA-DIAL AL CARPULUI

Acoperă ar-ticulaţia co-tuluiAcoperit debrahioradial

Marg.lat humerusBaza metacarp II

N.radial Extensorşi abduct-tor al mâiniiSupinator

M.SCURT EX-TENSOR RA-DIAL AL CARPULUI

Acoperit de lungul exten-sorAcoperă radiusul

Epicondil lat hu-merusBaza metacarpian III

N.radial Extensorşi abduct-tor almâinii

PLANULPROFUNDM.SUPINATOR Profund faţă

de muşchii demai sus

Scurt şiGros

UlnăEpicondil humeralFaţă lat.radius

N.radial Supinatoral antebraţului şimâinii

81

MUŞCHII MÂINIIMUŞCHIIEMINENŢEITENARE

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M.SCURTABDUCTORAL POLICE-LUI

Planul ISub planul Itrece tendo-nul flexoru-lui lung alpolicelui

RetinacululflexorilorScafoidPartea lata bazeifalangeiproximalea policelui

N.median Abductoral policelui

M.OPOZANTAL POLICE-LUI

În planul IIaşezat lateral

RetinacululflexorilorRândul distal oasecarpieneFaţa palmară metacarpian I

N. median Opozantalpolicelui

M.SCURT FLEXORAL POLICE-LUI

În planul IIaşezat medial

RetinacululflexorilorRând distaloase carpi-enePartea lata bazeifalangeiproximalea policelui

N. medianN. ulnar

Flexoralpolicelui

M.ADDUCTORAL POLICE-LUI

În planul IIIProfund cuinterosoşii primelor 2 spaţii

2 capete deorigine:oblicşi transvers

Oblic: perândul carpiandistaltransvers: pe metacar-pianul IIIpartea me-dială a ba-zei falan-gei prox.apolicelui

N. ulnar Adductoralpolicelui

MUŞCHIILOJEI MIJLOCIIM.LOMBRI-CALI (4)

Acoperiţi detendoaneleflexoruluisuperficial şiarcada palmară superfic.Acoperă m.adductor alpolicelui

Anexaţitendoanelorflexoruluiprofund aldegetelorÎn număr de 4

TendoaneleflexoruluiprofoundTendonul muşchiuluiextensordestinatdegetuluirespectiv

N. median ptcei 2 lombricali lateraliN. ulnar ptcei 2 lombricali mediali

Flexori aifalangeiproximaleExtensoriai celor-lalte două

82

M.INTERO-SOŞI PALMARI

Faţa dorsalăÎn raport cuinterosoşiidorsaliFaţa palmarăcu tendoanele flexorilorşi lombricali-lor

Ocupă jumătate din spaţiul interososSunt în număr de 3

Faţa metacarpianuluice priveşteaxul mâiniiFalangaproximală

N. ulnar AdductoriFlexia falangei proximaleExtensiafalangelorII şi III

M.INTERO-SOŞI DORSALI (4)

Ocupă întregspaţiul interosos dintremetacarpiene

Se inseră peambele metacarpienece mărginescspaţiul

Ambele metacarpieneale spaţiului ososFalanga proximalătendonulextensorului

N. ulnar AbductoriFlexia falangei proximaleExtensiafalangelorII şi III

MUŞCHII EMINENŢEIHIPOTENAREM.PALMAR SCURT

În ţesutul subcutanatÎn planul I

MuşchiAtrofiat

AponevrozapalmarăFaţa profunDă a pielii

N. ulnar Încreţeştepielea regiunii

M.ABDUCTORAL DEGETULUIMIC

În planul IIAşezat medial

RetinacululflexorilorOsul pisiformOsul cucârligbaza falan-gei proxi-male

N. ulnar Flexia falangeiproximale

M.FLEXORSCURT ALDEGETULUIMIC

În planul IIAşezatLateral

Idem N. ulnar Flexia falangeiproximale

M.OPOZANTAL DEGETULUIMIC

În planul IIIRepauzeazăpe interosoşiiultimului spaţiu

RetinacululFlexorilorOsul pisiformOsul cu cârligMetacarpian V

N. ulnar Mişcare de opoziţie

MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR

83

MUŞCHII BAZINULUISe întind de la bazin la extremitatea superioară a femurului. Se grupează în jurul articulaţiei coxofemurale.După aşezarea lor faţă de bazin şi faţă de articulaţia coxofemurală se împart în 2 grupe:

- un grup anterior situat în interiorul pelvisului mare, format din 2 muşchi- un grup posterior situat pe suprafaţa exterioară a pelvisului alcătuit din 10 muşchiMuşchii grupului anterior-M. iliopsoas este un muşchi alcătuit din m. psoas mare şi m. iliac. Are o serie de acţiuni printre care: flexia coapsei pe pelvis, balansarea pelvisului în plan sagital, rol în locomoţie.-M.psoas mic este un muşchi rudimentar aşezat înaintea m.psoas mareMuşchii grupului posterior-M.gluteu (fesier) mare este cel mai superficial şi cel mai voluminos muşchi al regiunii. Acoperă muşchii pelvislului. Este acoperit de piele şi un strat abundent de grăsime. Este extensor, rotator, adductor şi abductor al coapsei. Acţionează în staţiune şi în locomoţie.-M.gluteu (fesier) mijlociu este un muşchi de gormă triunghiulară acoperit de m. gluteu mare. Acoperă gluteul mic. Are acţiune comună cu gluteu mic.-M.gluteu mic este un muşchi de formă triunghiulară acoperit de m.gluteu mijlociu împreună cu care intervine în extensia şi rotaţia coapsei în afară.-M.tensor al fasciei lata este un muşchi de formă patrulateră situat la unirea părţii laterale a fesei cu faţa anterioara a coapsei. Acţionează asupra articulaţiei genunchiului şi asupra gambei.-M.piriform are o porţiune intrapelvina şi o porţiune extrapelvină. Este rotator, abductor în afară şi extensor al coapsei.-M.obturator intern se întinde de la gaura obturată la trohanterul mare. Este rotator în afară al coapsei.-Muşchii gemen superior şi gemen inferior formează împreună cu muşchiul obturatot intern o unitate. Acţionează împreună cu m. obturator intern.-M.pătrat femural este situat transversal înapoia articulaţiei coxofemurale. Are acţiune de rotaţie în afară.-M. obturator extern este cel mai ascuns muşchi al corpului omenesc fiind acoperit de m. pătrat femural. Este rotator în afară al coapsei.

MUŞCHII COAPSEI Sunt grupaţi în jurul femurului şi se împart în 3 grupe: anterior, medial şi posteior.Muşchii regiunii anterioareSunt în număr de 2: m. croitor şi m. cvadriceps femural.-M.croitor este cel mai lung muşchi al corpului. Faţa lui superficială vine în raport cu pielea, iar faţa profundă cu dreptul femural, vastul medial şi cu adductorii. Produce prin contracţia sa flexia coapsei pe bazin şi flexia gambei pe coapsă.-M.cvadriceps femural este cel mai puternic muşchi al corpului.este alcătuit din 4 porţiuni cu origini diferite: dreptul femural, vastul medial, vastul lateral şi vastul intermediar. Cele 4 porţiuni se unesc în jos într-un singur tendon ce se inseră pe tuberozitatea tibiei. Dreptul femural este înconjurat de cei 3 vaşti. Acţionează asupra articulaţiei coxofemurale şi asupra articulaţiei geunchiului.Muşchii regiunii medialeSunt muşchi adductori ce se grupează în 3 planuri.Planul superficial este format din adductorul scurt.Planul profund este alcătuit din m. adductor mare.A) Planul superficial-M.pectineu este cel mai superficial muşchi din grupul adductorilor. Se întinde de la pube la extremitatea superioară a femurului. Este flexor, adductor şi rotator în afară al coapsei.-M.adductor lung este acoperit de piele şi încrucişat de m. croitor. Acoperă adductorul scurt şi adductorul mare. Are o acţiune asemănătoare cu cea a m. pectineu.-M. gracilis este o panglică musculară situată în partea medială a coapsei. Este superficial putând fi palpat sub piele. Produce prin contracţie adducţia coapsei, flexia şi rotaţia gambei.B) Planul mijlociu –M.adductor scurt este singurul muşchi din acest plan. Este adductor şi rotator în afară.C) Planul profund

84

-M.adductor mare formează singur al 3-lea plan al grupului adductorilor.este cel mai puternic adductor al coapsei.Muşchii regiunii posterioare Regiunea posterioară a coapsei cuprinde 3 muşchi lungi: biceps femural, semitendinos şi semimembranos.-M.biceps femural este situat în regiunea posterolaterală a coapsei. Este format dintr-o porţiune lungă şi una scurtă. Este acoperit în parte superioara de m. fesier mare iar medial vine în raport cu m. semitendinos şi m. semimembranos. Produce flexia genunchiului şi rotează în afară gamba flecată.-M. semitendinos este acoperit în sus de m. fesier mare. Acoperă adductorul mare şi semimembranosul. Acţionează asemănător cu bicepsul femural.-M. semimembranos este situat mai profund decât semitendinosul. Este cel mai puternic muşchi al grupului posterior având acţiuni asemănătoare cu cele ale semitendinosului.

MUŞCHII GAMBEISe împart în 3 regiuni:Grupul anterior cuprinde 4 muşchi: tibial anterior, extensor lung al halucelui, extensor lung al degetelor şi peronierul al 3-lea.Grupul lateral cuprinde muşchii lung şi scurt peronier.Grupul posterior include muşchii: tibial posterior, flexor lung al halucelui, flexor lung al degetelor, popliteu , triceps sural şi plantar aşezaţi în 2 planuri.Grupul anterior-M.tibial anterior este cel mai voluminos şi cel mai medial muşchi al regiunii. Este acoperit de piele şi acoperă medial faţa laterală a tibiei. Este cel mai puternic flexor dorsal al piciorului.-M.extensor lung al halucelui este situat între muşchii tibial anterior şi extensor lung al degetelor. Este extensor al falangelor halucelui.-M.extensor lung al degetelor este un muşchi lung şi turtit situat lateral de m. tibial anterior şi extensor lung al halucelui.este flexor dorsal al piciorului.-M.peronier al 3-lea este o porţiune din extensorul lung al degetelor.produce flexia dorsală a piciorului.Grupul lateralEste format din 2 muşchi.-M.peronier lung este cel mai superficial. Răspunde în profunzime peroneului şi m. scurt peronier.-M.peronier scurt este situat pe faţa laterală a peroneului.Tendonul său merge împreună cu cel al m. lung peronier pe faţa laterală a calcaneului. Este un flexor plantar al piciorului.Grupul posteriorMuşchii regiunii posterioare sunt dispuşi în 2 planuri.a) planul superficialeste format din m.triceps sural şi plantar-M.triceps sural cuprinde 2 componente diferite dupa structură şi funcţie. Solearul are fibre scurte şi este uniarticular. Gastrocnemianul este biarticular şi are fibre mai lungi. Este caracteristic pentru acţiunile de scurtă durată şi randament maxim. În ansamblu tricepsul sural este flexor plantar şi supinator-adductor al piciorului.-M.plantar este un muşchi subţire rudimentar.b) panul profundCuprinde 4 muşchi.-M.popliteu este un muşchi scurt de formă triunghiulară ce acoperă faţa posterioara a articulaţiei genunchiului. Roteşte gamba flectată înăuntru.-M.flexor lung al degetelor este muşchiul cel mai medial al planului profund. Acoperă tibia şi este acoperit de m. solear. Este flexor planar şi supinator-adductor.-M.tibial posterior este situat profund între cei 2 flexori. Este adductor şi supinator al piciorului.-M.flexor lung al halucelui este cel mai lateral din muşchii profunzi. Are rol însemnat în mers şi staţiune

MUŞCHII PICIORULUISe clasifică în muşchi ai plantei şi muşchi ai dosului piciorului.Muşchii plantei se împart în 3 grupe:

85

a) grupul medialCuprinde muşchi destinaţi halucelui: abductorul halucelui, flexorul scurt al halucelui şi adductorul piciorului.b) grupul laterlaEste format din muşchi destinaţi degetului mic: abductorul degetului mic şi flexorul scurt al degetului mic.c) grupul mijlociu

Cuprinde flexorul scurt al degetelor, pătratul plantar, lombricalii în număr de patru şi muşchii interosoşi ( 3 plantari şi 4 dorsali).d) Muşchii regiunii dorsale sunt în număr de 2: m. extensor scurt al degetelor şi extensor scurt al halucelui. Ei au acţiune de extensie asupra primelor 4 degete pe metatars.

TABELUL 13MUŞCHII BAZINULUI - GRUPUL ANTERIOR

ACŢIUNE M. iliopsas (m.iliopsoas) Flexia coapsei pe pelvis

Intervine în locomoţieBalansarea pelvisului în plan sagital

M. psoas mic (m. psoas minor) Tracţiune asupra fasciei iliace

TABELUL 14MUŞCHII BAZINULUI – GRUPUL POSTERIOR

ACŢIUNEM. fesier mare (m. gluteus maximus) Extensor, rotator, adductor şi abductor al

coapseiAcţionează în staţiune şi în locomoţie

M. fesier mijlociu (m gluteus medius) Comună cu a fesierului micM. fesier mic (m. gluteus minimus) Extensia şi rotaţia coapsei în afară

Intervine în staţiune şi în mersM. tensor al fasciei lata (m. tensor fasciae latae) Asupra articulaţiei genunchiului şi asupra

GambeiM. piriform (m. piriformis) Rotator, extensor şi abductor în afară al coapseiM. obturator intern (m. obturator internus) Rotator în afară al coapseiM. gemen superior (m. gemellus superior) Aceeaşi cu a obturatorului internM. gemen inferior (m. gemellus inferior) Aceeaşi cu a obturatorului internM. pătrat femural (m. quadratus femoris) Rotator în afarăM. obturator extern (m. obturator externus) Rotator în afară al coapsei

TABELUL 15MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA ANTERIOARĂ

86

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M. croitor(m. sartorius)

Străbate în diagonală re-giunea ant. acoapseiAcoperă cva-dricepsul şiadductorii

Cel mai lungmuşchi alcorpului

Spina iliacă anterosupe-rioarăFaţa medială a tibiei

Nervul femu-ral

Flexia coap-sei pe bazinşi a gambei pe coapsă

M. cvadri-ceps femural(m. quadri-ceps femoris)

Înconjură complet corpul femu-Rului

Patru capetede origineCel mai pu-ternic muşchi al corpului

Spina iliacăanteroinfe-rioarăSprânceanaacetabularăTrohantermareFaţa laterală femurTuberozitatea tibiei

Nervulfemural

Asupra ar-ticulaţieicoxofemuraleşi a genun-chiului

TABELUL 16MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA MEDIALĂ

PLAN SU-PERFICIAL

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVAŢIE ACŢIUNE

M. pectineu(m. pectineus)

Mai sus şi mai superfi-cial decât restul adduc-torilor

Formă dePanglică

Creasta pec-tinealăLinia pecti-neală afemurului

N. femuralN. obturator

Flexor alcoapseiAdducţie şirotaţie înafară

M. adductorlung(m. adductorlongus)

Acoperit depieleÎncrucişat dem. croitor

Unghiul pu-beluiLinia asprăFemur

N. obturator AdducţieFlexieRotaţie înafară

M. gracilis(m. gracilis)

Partea medi-ală a coapsei

PanglicăMusculară

Ramură inferioară pubeFaţă medialăTibie

N. obturator Adductor alcoapseiFlexia şi ro-taţia gambei

PLANMIJLOCIUM. adductor scurt(m. adductorbrevis)

Acoperit depectineu şiadductor lung

Ramura infe-rioară pubeLinia aspră

N. obturator Adductor şirotator înafară

PLANPROFUNDM. adductor mare(m. adductormagnus)

Cel mai mareşi mai poste-rior din muş-chii regiunii

TuberozitateaischiadicăRam ischipu-Bian

N. obturatorN. ischiadic

Cel mai puternic adductor alcoapsei

87

TABELUL 17MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA POSTERIOARĂ

AŞEZARERAPORTURI

CARACTE-RISTICI

INSERŢII INERVA-ŢIE

ACŢIUNE

M. bicepsfemural(m. bicepsfemoris)

Partea poste-rolaterală acoapsei

Două capetede origine

TuberozitateaischiadicăLinia asprăCapul fibulei

N. ischiadicN. peronier

Extensor alcoapsei pepelvisFlexor algenunchiului

M. semiten-dinos(m.semiten-dinosus)

Superficial înpartea posteromedialăa coapsei

TuberozitateaischiadicăTibie

N. tibial Extensor alcoapseiFlexor algenunchiului

M. semi-membranos(m. semimembra-sus)

Pe un plan maiprofund decâtsemitendinosul

Tuberozitatea isciadicăTibie

N. tibial Extensor alcoapseiFlexor algenunchiului

TABELUL NR. 18MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA ANTERIOARĂ

AşezareRaporturi

Caracteris-Tici

Inserţii Inervaţie Acţiune

M. tibial an-terior (m. ti-bialis ante-rior)

Cel mai me-dial muşchial regiunii

Cel mai vo-Luminos

Faţă lateralătibieCuneiform IMetatarsian I

N. peronierprofund

Cel mai pu-ternic flexordorsal al pi-ciorului

M. extensorlung al ha-lucelui (m.extensor ha-llucis lon-gus)

Între m. tibi-al anterior şi m. exten-sor lung aldegetelor

Muşchi penat Faţa medialăa peroneuluiFalangă IIHaluce

N. peronierprofund

Extensor alfalangelorhaluceluiFlexie dorsală apiciorului

M. extensorlung al de-getelor (m.extensor di-gitorum lon-gus)

Lateral de extensorullung al halucelui şi m.tibial ant.

FibulăTibieDegete II-V

N. peronier profund

Flexia dor-sală a pi-ciorului

88

M. peronieral treilea (m.peroneustertius)

Partea inf. şilaterală dinm. extensorlung al dege-telor

Faţă medială fibulăMembranainterosoasăBază meta-Tarsian V

N. peronierprofund

Flexor dor-sal al picio-ruluiPronator-Adductor

TABELUL NR 19MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA LATERALĂ

RaporturiAşezare

Caracteris-Tici

Inserţii Inervaţie Acţiune

M. peronierlung (m. pe-roneus lon-gus)

Cel mai su-perficial din peronieri

Capul pero-neului şi faţa sa late-ralăMetatarsian ICuneiform I

N. peroniersuperficial

Cel mai pu-ternic pro-nator alpicioruluiAbducţie

M. peronierscurt (m. pe-roneus brevis)

Acoperit dem. peronierlung

Faţă lateralăperoneuMetatarsian V

N. peroniersuperficial

FlexorplantarAbductor alpiciorului

TABELUL NR 20MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA POSTERIOARĂ

PLANUL SUPERFICIAL

AşezareRaporturi

Caracteris-Tici

Inserţii Inervaţie Acţiune

M. gastro-cnemian (m.gastrocnemius)

Formeazăîmpreună cum. solear m.triceps sural

Condili fe-muraliTuberozitatecalcaneu

N. tibial De scurtăduratăFlexor plan-tarSupinator şiadductor alpiciorului

M. solear (m. soleus)

Pe un planprofund m.gastrocne-mian

Gros TibiePeroneuTuberozitatecalcaneu

Nervul tibial De duratăFlexor plan-tarSupinator şiadductor alpiciorului

M.plantar (m. plantaris)

Acoperit dem. gastrocnemi-an

FusiformFoarte subţire

Condil late-ral al femu-ruluiCalcaneu

Nervul tibial Tensorul alcapsulei ar-ticulaţiei genunchiului

TABELUL NR 21MUŞCHII GAMBEI REGIUNEA POSTERIOARĂ

PLANUL PROFUND

AşezareRaporturi

Caracteris-tici

Inserţii Inervaţie Acţiune

89

M. popliteu (m.poplite-Us)

Acoperă faţaposterioară a articulaţieigenunchiului

Formă triun-ghiulară

Condil lateral femurFaţă posteri-oară tibie

Nervul tibial Rotaţie îna-untru a gambei flec-tate

M. flexor lung al de-getelor (m.flexor digi-torum longus)

Muşchiul celmai medial al planului

Faţă poste-rioară tibieFalanga IIIDegete II-V

Nervul tibial Flexor plantarSusţinerea bolţii plantare

M. tibial Posterior (m.tibialis pos-terior)

Profund între cei 2Flexori

Faţă post.tibieFaţa medială peroneuNavicular

Nervul tibial AdductorSupinator alpiciorului

M. flexor lung al halu-celui (m. flexor hallu-cis longus)

Cel mai la-teral dinmuşchii pro-funzi

Faţa poste-rioară pe-roneuFalanga II haluce

Nervul tibial Flexor alhaluceluiRol în mers şi în staţio-nare

TABELUL NR. 22MUŞCHII PLANTEI-GRUPUL MEDIAL

Inervaţie AcţiuneM. abductor al halucelui(m. abductor hallucis)

Nervul plantar medial Abducţia şi flexia halucelui

M. flexor scurt al halucelui(m.flexor hallucis brevis)

Nervul plantar medialNervul plantar lateral

Flexor al halucelui

M. adductor al halucelui(m. adductor hallucis)

Nervul plantar lateral Adducţia halucelui

TABELUL NR 23MUŞCHII PLANTEI- GRUPUL LATERAL

Inervaţie AcţiuneM. abductor al degetului mic ( m. abductor digiti minimi)

Nervul plantar lateral Abductor şi flexor al dege-tului mic

M. flexor scurt al degetuluimic (m. flexor digiti minimibrevis)

Nervul plantar lateral Flexia degetului mic

90

TABELUL NR 24MUŞCHII PLANTEI GRUPUL MIJLOCIU

Inervaţie AcţiuneM. flexor scurt al degetelor(m. flexor digitorum brevis)

Nervul plantar medial Menţinerea bolţii plantare

M. pătratul plantei (m. qua-dratus plantae)

Nervul plantar medial Flexia degetelor II-IV

M. lombricali (m. lombri-cales)

Nervul plantar medialNervul plantar lateral

Flexori ai primei falange

M.interosoşi (m. interossei)Plantari (3), dorsali (4)

Nervul plantar lateral Flexori ai primei falange

TABELUL NR 25MUŞCHII REGIUNII DORSALE A PICIORULUI

Inervaţie AcţiuneM. extensor scurt al dege-telor (m. extensor digito-rum brevis)

Nervul peronier profund Extensia primelor 4 degetepe metatars

M. extensor scurt al halu-celui (m. extensor hallucisbrevis)

Nervul peronier profund Extensia primelor 4 degete pe metatars.

91