Muntii Ciucului

Asezare geografica si limitele zonei• Munţii Ciucului aparţin grupei

centrale a Carpaţilor Orientali, fiind situaţi în partea central-sudică a acesteia, unde se constituie într-o unitate muntoasă delimitată pe flancul vestic de aproape toată Depresiunea Ciucului. În teritoriu, se prezintă sub forma unui imens triunghi isoscel, cu baza spre depresiunea intramontană a Ciucului.

• În linie dreaptă (pe direcţia nord - sud) ating peste 50 km lungime, iar în lăţime înregistrează aproape 44 km, în dreptul latitudinii oraşului Miercurea-Ciuc. Suprafaţa totală â acestui ansamblu montan este de aproximativ 1 250 km2 ocupînd o parte din teritoriile administrative ale judeţelor Bacău şi Harghita.

• Limita nordică porneşte din valea superioară a Oltului (confluenţa cu pîrîul Fîntîna lui Gal), trece prin înşeuarea frumos conturată din Poiana Tarcău (1 300 m altitudine), apoi pe la obîrşia pîrîului Iavardi şi se termină în valea superioară a Pîrîului cu Fagi. În lungul acestei linii de demarcaţie se face trecerea, aproape pe nesimţite, spre Munţii Hăşmaş.

• Limita de vest este clar exprimată şi urmăreşte cursul Oltului superior, din aval de oraşul Bălan pînă la Sîndominic; mai la sud, culmile prelungi ale muntelui pierd treptat din altitudine, iar formaţiunile flişului se afundă sub depozitele pleistocenului superior şi holocenului inferior din bazinul Ciucului, pe o linie ce trece prin apropierea localităţilor Mihăileni, Frumoasa, Delniţa, Păuleni-Ciuc, Miercurea-Ciuc, Sîncrăieni, Ciucsîngeorgiu, Sînmartin şi Cozmeni.

• În sud, prin intermediul pasului Caşin (870 m) şi al Depresiunii Caşinul Nou, se face trecerea spre Munţii Bodoc, îngustarea ariei montane sub 5 - 6 km, corelată cu o lăsare axială generală a acestor munţi ai flişului din sud, constituie criterii clare de separare a grupei centrale de cea de la curbura Carpaţilor Orientali.

• În est, ultimele culmi şi ramificaţii ale Masivului Cărunta coboară progresiv, formaţiunile litologice ale flişului oligocen fiind prinse sub depozitele depresiunii tectono-erozive a Comăneştilor, pentru că pe rama nord-estică, Trotuşul, între Ghimeş-Făget şi Asău, să se interpună între domeniul Munţilor Ciucului şi cei ai Tarcăului.

Substratul geologic si relieful• Relieful Muntilor Ciucului poarta, in mare parte, amprenta structurii

geologice de ansamblu, care dirijeaza de fapt si evolutia formelor sale majore. Sub aspect geologic, acest masiv prezinta mai multe unitati structurale, ce se succed de la vest la est. Cea mai mare parte a regiunii este constituita din depozitele sedimentare ale flisului, de varsta cretacica si paleogena. Acestea apartin mai multor unitati tectonice, a caror structura este dispusa in panze de sariaj. In nord-vestul ariei flisului apar la zi formatiuni ale zonei cristalino-mezozoice, care cuprind depozite sedimentare mezozoice si roci metamorfice foarte vechi (anteproterozoic - paleozoic). Ele sunt dispuse intr-o structura de tip alpin, cu mai multe panze de sariaj suprapuse. Cu totul local, la contactul cu Depresiunea Ciucului,, intre Livezi - Mihaileni si Sancraieni - Sumuleu, afloreaza depozite ale vulcanitelor neogene, ce reprezinta produsele unei activitati vulcanice de natura andezitica, dispuse sub forma unor formatiuni vulcanogen-sedimentare.

•Zona flisului are cea mai larga raspandire, alcatuind aproape in intregime Muntii Ciucului Mijlociu, de Sud si Masivul Carunta. Depozitele de varsta cretacica si paleogena sunt raspandite inegal, apartinand atat flisului intern, cat si celui extern.

• Aspectul general şi fundamental al reliefului Munţilor Ciucului, amprentat, fireşte, de structura geologică a lor, este aceea de puternică fragmentare: distingem o lungă şi sinuoasă culme principală, având ca orientare generală direcţia NV-SE, ce prezintă două largi concavitaţi la extreme, orientate spre sud-vest, între ele fiind prinsă o concavitate adâncă orientată spre nord-est. Înălţimile mai răsărite ale culmii rar depăşesc 1200 m, atingând totuşi aproape 1500 m spre cele două extremităţi: în nord-vest, în Vf. Viscolul, 1494 m şi în sud-est, în Vârful Capostaş, 1456 m.

Clima • Muntii Ciucului se afla in tinutul

climatic de tip boreal montan, caracterizat prin valori moderate ale principalelor elemente climatice. Dinamica sezoniera si anuala a acestora este in stransa corelatie cu pozitia fizico-geografica in cadrul Carpatilor Orientali, fiind generata de radiatia solara, circulatia generala a atmosferei si suprafata subiacenta activa.• Temperatura medie a aerului

oscileaza in functie de altitudine, fiind cuprinsa intre 2°C, la peste 1400 m, si 6 pina la 7°C, la poalele Muntilor Ciucului.

Hidrografia

• Raurile importante din Muntii Ciucului care colecteaza majoritatea cursurilor de apa sunt Olt si Trotus

• Oltul culege parauri precum:Fantana lui Gal si Sedloco, Lacasul lui Babos, Soarecul, Cadul, Fisag, Casin,

• Trotusul izvoraste de pe versantul nordic al muntelui lui Petru si colecteaza numeroase rauri precum: Ciugheş, Suita, Ciobanul, Uz,

• Cascadele Uzului de la Nasolea Mare si Nasolea Mica, modelate in aceleasi gresii dure ale flisului extern, constituie un spectacol captivant, greu de uitat.

• Lacurile naturale lipsesc din Muntii Ciucului, singurul bazin de retentie a apei fiind acumularea de la Poiana Uzului, care a luat fiinta prin construirea, in defileul Uzului de la -Pivniceri", a barajului de greutate cu contraforti, incastrat in gresiile dure de tip Tarcau.

Vegetatia • Alcatuirea invelisului vegetal al Muntilor Ciucului este deosebit de interesanta, de o mare

varietate floristica, determinata de factorul relief, clima si soluri. Pe ansamblu, se intalnesc etajul padurilor de foioase (nemoral) si etajul padurilor de molid (boreal), la care se adauga pajistile secundare.

• Primul etaj este reprezentat prin fagete pure, intalnite ceva mai rar, si paduri de amestec. Acest tip de padure este alcatuit din specii de fag (Fagus silvatica), in amestec cu bradul (Abies alba) si molidul (Picea abies), mai rar apare pinul (Pinus sylvestris), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), paltinul (Acer platanoides), teiul (Tilia cordata), zada (Larix decidua)t ulmul (Ulmus glabra) si scorusul (Sorbus aucuparia).

• Etajul padurilor de molid (boreal) este bine reprezentat atat in jumatatea estica a Muntilor Ciucului, unde se instaleaza la peste 1100 m altitudine, cat si in partea vestica, incepand de la nivelul depresiunii si pana pe cele mai inalte varfuri. Arboretele sunt alcatuite aproape in exclusivitate din molid (Picea abies), cu rare exemplare de scorus (Sorbus aucuparia) si mesteacan (Betula pendula).

• Pajistile au un caracter secundar si s-au instalat in locul padurilor defrisate. sunt raspandite inegal in teritoriu si se diferentiaza destul de mult sub aspect tipologic.

• Dintre speciile rare si endemice ale vegetatiei ierboase enumeram pe cele mai cunoscute si deosebit de reprezentative: clopoteii (Campanula carpatica), garofita (Dianthus superbus, Dianthus spicuifolius), sangele voinicului (Nigritella rubra), vulturica (Hieracium pojoritense), floarea miresei (Gypsophilla petraea), crinul de munte (Lilium martagon), bulbucii (Trollius europaeus), vinetele (Centaurea pinnatifida), ovasciorul carpatic (Avenastrum decoram), omagul (Aconitum moldavicum) etc.

Fauna

• Principalele caracteristici ale faunei sunt asemanatoare cu ale altor unitati muntoase, cu unele diferentieri in functie de altitudine, conditii climatice si etajul de vegetatie.

• In padurile de amestec, fara a face o delimitare stricta, intalnim dintre mamifere lupul (Canis lupus), mistretul (Sus scrofa), capriorul (Capreolus capreolus), vulpea (Vulpes vulpes), viezurele (Meles meles), pisica salbatica (Felis silvestris), veverita (Scirus vulgaris), parsul (Glis glis) .

• Dintre reptile mai frecvente sunt soparla (Lacerta agilis), gusterul (Lacerta viridis) si sarpele orb (Anguis fragilis).

• In zona padurilor de conifere, mamiferele sunt reprezentate prin urs (Ursus arctos), foarte des intalnit in jumatatea estica a Muntilor Ciucului, apoi prin cerb (Cervus elaphus), ras (Linx linx), jder (Martes martes).

Potential turistic

• Principalele obiective turistice:• Muntele Lung• Vf. Ascutit• Lacul de baraj Frumoasa• Lacul Poiana Uzului• Izvorul Trotusului• Cetatea de pe Vf. Sumuleul Mare• Cetatea de la Soimeni

Muntele Lung

Lacul Poiana Uzului• Lacul Poiana Uzului este un

lac de acumulare aflat pe cursul inferior al raului Uz, in amonte fata de orasul Darmanesti. Este situat intre varfurile Dealul Mare (909 m) si Farcu Mic (1364 m) din Muntii Nemira – aflate la sud si, Piciorul Arsurii (1050 m) si Obcina Laposului (1337 m) din Muntii Ciucului – aflate la nord.

Lacul Frumoasa

• Situat in localitatea Frumoasa, la 12 km de municipiul Miercurea Ciuc. Lac de acumulare, reprezinta principala surasa de apa potabila a municipiului Miercurea Ciuc. Barajul lacului a fost construit intre anii 1980 - 1986. Are o adancime maxima de 27 m si o capacitate de 10 milioane mc de apa. Recenta a fost desfasurat un studiu de impac asupra mediului acvatic al lacului.

Sumuleul Mare• Aceasta creasta reprezinta cea de

a treia caldare vulcanica din regiune, deschisa spre nord-est de Valea Loc, a carei apa se varsa in Mures intre Ciumani si Joseni. Pornind din versantul nordic al vaii şi ocolindu-i izvoarele pe la sud, distingem urmatoarele varfuri: Sumuleul Mare (1575m alt), Varful Varsag (1531m alt), Sumuleul Susenilor (1553m alt), Sumuleul Pietros (1412m alt) si Cetatea din Padure (1516m alt). Creasta Sumuleului se leaga cu Varful Ciumani - din creasta urmatoare - prin Saua de la cota 1405.

Biserica franciscana din Sumuleu Ciuc• Călugării franciscani s-au stabilit în

Şumuleu Ciuc în prima jumătate a anilor 1400, iar între anii 1442-1448 au construit o biserică în stil gotic care, în următoarele patru secole, a fost transformată şi completată de mai multe ori.

• Obiectul cel mai valoros al bisericii îl reprezintă statuia de pietate a Sfântei Fecioare, cioplită dintr-un trunchi de tei, în stil renascentist, la începutul secolului al XVI-lea (1510-1515). Dintre statuile de pietate (votive) din lume, aceasta este cea mai mare, cu o înălţime de 2,27 m. Creatorul ei este necunoscut. Această statuie înfăţişează Femeia Îmbrăcată în Soare, sub picioarele căreia se află Luna, iar pe capul ei o coroană din 12 stele. Statuia constituie punctul de atracţie al pelerinajelor dedicate Fecioarei.

• Anual vin in perioada sarbatorii Rusaliilor, zeci de mii de pelerine, fiind cel mai mare pelerinaj din Estul Europei

Trasee turistice

• 1. Poiana Tarcău (1 306 m) - cota 1491 m - vîrful Noşcolat (1 553 m) - vîrful Sălămaş (1 551 m) - Crucea Condra (1 501 m) - Vîrful Buciului (1 372 m) - Muntele Dulce (1 231 m) - vîrful Lacrima (1 315 m) - Muntele Păgînilor (1 351 m) - pasul Ghimeş (1 155 m)

• 2. Pasul Uz (1 085 m) - curmătura Botşarca - culmea Cotorca - vîrful Bobişca (1456 m) - Vîrful Repatului (1 292 m)

• 3. Halta Tarcău - Lunca de Jos - Valea Întunecoasă - Crucea Condra (1501 m) - vîrful Trei Pietre (1472 m) - Lunca de Jos (staţia C.F.R. Lunca de Mijloc)

• 4. Sîndominic - Bălan (DJ 125) - vîrful Fagul Ciobanului (1 231 m) - Muntele Noşcolat - Crucea Condra (1501 m)

• 5.Lunca de Jos - Valea Capelei - Vîrful Ascuţit (1516 m) - vîrful Popoiul (1397 m) - Muntele Alb - Muntele Nilinc - Muntele Lung (1403 m) - culmea Păltiniş (1412 m) - vîrful Viscol (1 493 m)

Infrastructura

• Reţeaua rutieră este alcătuită din cîteva şosele naţionale din care se desprind numeroase drumuri judeţene, comunale şi forestiere. Astfel, pentru jumătatea vestică a regiunii accesul se face -prin drumul naţional Braşov - Miercurea-Ciuc - Gheorgheni (DN 12). El trece pe la poalele vestice ale Munţilor Ciucului, urmărind îndeaproape valea Oltului.

• Pe valea Trotuşului, drumul naţional Oneşti - Miercurea-Ciuc (DN 12A) constituie una dintre cele mai importante căi de legătură dintre Moldova şi Transilvania. Şoseaua urmăreşte cursul Trotuşului pînă în localitatea Făgeţel, după care, prin pasul Ghimeş (1155 m), se îndreaptă spre Frumoasa şi, de aici, către Miercurea-Ciuc.

• Reţeaua feroviară este orientată pe două direcţii principale.

• Prima - calea ferată Adjud - Ciceu (linia 501) - urmăreşte valea Trotuşului pînă în localitatea Lunca de Sus, trece prin valea şi tunelul Gîrbea (1 250 m lungime) şi coboară apoi spre Ciceu. Între oraşul Comăneşti şi localitatea Mihăileni, situată pe faţada vestică a muntelui, se înşiruie mai multe staţii şi halte, cele mai importante pentru accesul în zonă fiind: Asău, Brusturoasa, Ghimeş, Lunca de Mijloc, Tarcău, Păltiniş-Ciuc, Livezi-Ciuc, Nădejdea şi Mihăileni.

• Cea de-a doua - calea ferată Braşov - Ciceu - Deda (linia 400) - se foloseşte pentru sectorul dintre Miercurea-Ciuc şi halta Izvoru Oltului (26 km lungime). Are cîteva staţii ce pot constitui puncte de plecare în drumeţie: Ciceu, Dăneşti, Cîrţani şi Izvoru Oltului.

Bibliografie

• https://www.mormota.ro/muntii-ciucului

• http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/ciuc-14

• https://sites.google.com/site/romanianatura46/home/carpatii-rasariteni/ciuc/soiul-mare-cel-mai-inalt-varf-din-muntii-ciuc

• www.Wikipedia.com

• www.google.com

Gradinaru AlinGT32