Muntii Carpati

Am ales aceasta unitate de relief deoarece Munţii Carpaţi , una dintre cele mai semnificative unităţi de relief din Europa (lungime de aproximativ 1.500 kilometri şi suprafaţă de 170 000 km²),

Se desfăşoară de la Poarta Viena-Bratislava (traversată de Dunăre) până la Valea Timocului, dincolo de care urmează Munţii Balcani. Prezintă trei sectoare bine individualizate : Carpaţii Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă aproape în totalitate pe teritoriul României, deţinând 54% din lanţul carpatic. Înălţimea maximă se înregistrează în Munţii Tatra (vârful Gerlachovka, 2.663 m).

În continuare ne vom opri asupra Carpaţilor Româneşti. Aceştia sunt alcătuiţi, la rândul lor, din trei mari diviziuni : Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali.

(ANEXA 1)

Limitele Carpaţilor Româneşti Carpaţii Româneşti sunt delimitaţi, în partea de nord, de graniţa cu Ucraina, iar în partea de sud, de Serbia (prin intermediul Dunării). Restul limitelor aparţin în totalitate teritoriului României, atât la exterior, spre unităţile de podişuri, dealuri şi câmpii, cât şi la interior, spre Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Din punct de

vedere altimetric, limita Carpaţi-Subcarpaţi este apreciată în jurul valorii de 800 metri, în timp ce înspre Dealurile de Vestcoboară până la 250-400 metri, iar în interior, spre Depresiunea Transilvaniei, ecartul este foarte larg, respectiv 200-800 metri. Între limitele menţionate, Carpaţii Româneşti cuprind o suprafaţă de aproximativ 66.300 km2 (27,8% din teritoriul ţării), iar lungimea este de peste 910 kilometri.În ceea ce priveşte apele de suprafaţă, în Munţii Carpaţi îşi au obârşiile cele mai multe dintre râurile mari ale ţării, cu excepţia Dunării. Astfel, Carpaţii Orientali cuprind sectoarele superioare ale Oltului şiMureşului, ale râurilor Siret, Prut, Someşul Mare, Bistriţa, Trotuş, Ialomiţa, Prahova ş.a. În Carpaţii Meridionali se află izvoarele şi sectoarele superioare ale Dâmboviţei, Argeşului, Gilortului, Jiului,Sebeşului, Motrului, Cernei ş.a., iar Carpaţii Occidentali asigură o bună parte a apei râurilor din vestul şi sud-vestul ţării : Barcăul, Crişul Negru, Crişul Alb, Timişul, Nera etc.

Croindu-si drumul prin inima Romaniei, Muntii Carpati au ramas unul din ultimele locuri ramase nealterate din toata Europa. Alaturi de Dunare si Marea Neagra constituie elementul geografic fundamental pentru definirea teritoriala a statului roman.

Privelistile alpine incredibile, dar si frumusetea incredibila a unui taram al carui timp parea se opri – ciobanii isi mana oile, caii la carute alearga incet, iar asezarile medievale isi retin traditiile si obiceiurile – fac din Carpatii romanesti un muzeu deschis spectaculos, ocupand deasemenea o pozitie aparte in circuitul turistic al tarii prin peisajele deosebit de impresionante vai glaciare, regiuni calcaroase, forme unice si neregulate ale stancilor.

Legendele Carpatilor

Legendele Dochiei. Baba Dochia   @   Masivul Ceahlău

În ceea ce priveşte Stânca Dochiei, ea este, poate, locul cel mai învăluit în mister. Despre această stâncă unii spun că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobăniţe, care, înveşmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile şi caprele sale, spre vârful muntelui, deşi vremea nu-i îngăduia. Şi, cum mergea ea, a început să plouă şi să ningă. Şi, fiindcă cojocul de deasupra se

uda mereu şi se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniţă a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a îngheţat-o împreună cu oile şi caprele sale.

Alţii povestesc că despre Baba Dochia se spune că era aşa de rea încât şi copiii, care cum creşteau, fugeau de ea, pentru a scăpa de răutăţile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar şi cel mai puţin la minte, i-a fost rămas dintre toţi copiii în preajmă. Dragomir, c-aşa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile şi numai biata nevastă-sa, harnică şi bună la suflet, răbda şi suferea toate hachiţele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri. Se munci săraca fată cât se munci, dar după trei zile de trudă lâna tot albă era. Necăjită că nu reuşeşte să îndeplinească porunca soacrei, fata începu să plângă. Şi pe când plângea ea, numai ce se trezi cu doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu şi Sf. Petru. Auzindu-i necazul şi făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar şi cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori şi fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile şi fragii, uită de lână, îl chemă repede pe Dragomir şi-i spuse: "Măi Dragomire, dac-au înflorit fragii înseamnă c-a venit vremea să mergem la munte, la stână, să măsurăm oile". Şi răpezită cum era baba, îl luă pe Dragomir şi plecă îmbrăcată aşa cum o prinse vremea, cu nouă cojoace pe ea şi cu oile în urmă. Afară se încălzise bine şi, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse şi începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeşoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniţă cu zloată, de au îngheţat şi baba şi oile, cu Dragomir alăturea

Tăblițele de la Sinaia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tăblițele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. Conform tradiției locale, sau a unor informații care au circulat în zonă la vremea respectivă, Tăblițele de la Sinaiase referă la un număr impresionant de tăblițe de aur inscripționate într-o limbă si o scriere misterioasă, descoperite cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana și Peleș, pentru aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, și de asanare a mlaștinilor din Poiana Văcăria. Pe lângă plăcile de aur, lucrătorii ar fi descoperit și monede de tip Maia și Sarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I. Astăzi, Tăblițele de la Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăblițe de plumb neinventariate care se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol. Tradiția locală explică existența prezentelor plăcuțe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele originale, valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleș, după ce plăcile ar fi fost copiate în plumb.

Monede de aur clandestine la temelia Peleșului[modificare]

La 10 august 1875 a început construcția Castelului Peleș. Conform scrierilor vremii, într-un cilindru de cărora se afla România la acea vreme, nu i-au permis domnitorului Carol al României să bată monedă cu chipul său.

În 1867, a fost promulgată legea noului sistem monetar. Guvernul României ajusese la un acord cu Poarta, care prevedea ca divizionara leului, banul de aramă, să poarte stema țării, în timp ce monedele de argint și cele de aur să fie bătute cu semiluna otomană, în semn al dependenței politice. S-a trecut imediat la baterea monedelor de aramă, de valoare mică, evitându-se baterea unor monede de aur și de argint. Printr-un artificiu legislativ, au fost rezolvate temporar cele două condiții de batere a monedelor de bază (a fost declarată legală circulația monedelor Uniunii Latine, până la emisiunea națională). Acest fapt a permis amînarea baterii leului cu semilună și totodată au fost asigurate lichiditățile necesare unei activități economice normale. Totuși, Carol I a bătut moneda de aur, în valoare de 20 de lei, menționată mai sus, purtând efigia sa pe avers, iar pe revers fiind inscripționată valoarea nominală, anul

baterii (1868) și legenda "Carol I Domnulu Romaniloru". [1] Aflând despre manevra lui Carol I, Imperiul Țarist și cel Austro-Ungar au protestat din cauza legendei inscripționate. Așa se face că moneda nu a fost pusă în circulație, iar jumătate din tirajul bătut (circa 50-100 de monede) a fost îngropat la temelia Castelului Peleș.[2] Monedele rămase au fost făcute cadou apropiaților și curtenilor, unele dintre ele ajungând în colecții numismatice. Astăzi, o asemenea monedă este cotată la peste 10.000 de euro.[3][1]

plumb au fost puse circa 100 de monede de aur de 20 de lei, emise în anul 1868, împreună cu un pergament pe care era scris actul de ctitorie. Cilindrul a fost îngropat sub piatra de temelie a castelului, pusă în prezența domnitorului, Carol I, dorind poate să imite un obicei stravechi întâlnit în toate zonele țării (țăranii mai înstăriți puneau sub talpa casei sau sub prag o monedă din argint sau din aur, pentru protecția locuinței și belșugul familiei care urma să locuiască în ea), prin gestul său, Carol conformându-se ancestralei tradiții românești. Emisiunea monetară însuma în total 200 de piese, care nu au fost puse în circulație niciodată și nici nu au fost făcute mai multe pentru că turcii, sub suzeranitatea

Carpatii Meridionali

Zona cea mai spectaculoasa a Carpatilor o constituie Carpatii Meridionali care se impart in 4 grupe : 1. Grupa Bucegi

2. Grupa Fagaras

3. Grupa Parang

4. Grupa Retezat-Godeanu

Carpații Meridionali, alături de Carpații Orientali și Carpații Occidentali reprezintă cele trei mari grupe

muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la sud,

deci meridionali ca poziție) față de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita

lor nordică.

Carpații Meridionali reprezintă cea mai masivă, tipică și spectaculoasă regiune montană a țării, având

unele similitudini cu Alpii. Parte distinctă a Carpaților Meridionali, Munții Făgăraș, cei mai spectaculoși,

înalți și sălbatici munți ai României, i-au inspirat pe geograful francezEmmanuel de Martonne să-i

denumească și Alpii Transilvaniei, conform lucrării sale Recherches sur l'Evolution morphologique des

Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales), publicată la Paris, Editura Delagrave, 1906.

Limita lor vestică, spre Carpații Occidentali, este culoarul depresionar Cerna-Timiș-Bistra-Hațeg-Ștei-

Orăștie, iar limita lor estică (spreCarpații Curburii) o reprezintă Valea Prahovei. Limita sudică a Carpaților

Meridionali o reprezintă un abrupt major (pe alocuri având o diferență de nivel până la 1000 m) format din

trei grupe: Subcarpații Curburii (între Prahova și Dâmbovița), Subcarpații Getici (între Dâmbovițași Motru)

și Podișul Mehedinți (între Motru și Dunăre).

Muntii Fagaras

Munţii Făgăraş văzuţi dinspre nord dinspre Olt(Anexa2)

Munții Făgărașului reprezintă un masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali, și în care se află cel mai înalt vârf montan dinRomânia, vârful Moldoveanu 2.544 de metri ce ofera privelisti superbe si drumetii intr-un peisaj mirifc.. Până în perioada interbelică Vârful Negoiu, cu o altitudine de 2.536 de metri, era considerat cel mai înalt vârf din Carpați, exceptând vârfurile din Munții Tatra.

(Vf Moldoveanu 2544m (Anexa 3)

Munții Făgărașului sunt delimitați la vest de Valea Oltului, iar la est de râul Bârsa Groșetului și Râul Dâmbovița. La nord sunt delimitați, printr-un mare abrupt tectonic, de Depresiunea Făgărașului,

cunoscută și sub denumirea de Țara Oltului. Înspre nord, pe o distanță de doar 8–10 km, diferența de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai puțin accentuată, fiind făcută, după culmi lungi 30–40 km (Olanului, Robița, Scărișoara, Nisipuri, Zârna, etc.), de șirul depresiunilor Câmpulung, Brădetu, Arefu și Jiblea.

Transfagarasan

Transfăgărășanul (de la prefixul „trans-” + Făgăraș) face parte din Drumul Național 7C (DN7C) și este

unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, numit și „drumul din nori”,[2] care leagă regiunea

istorică a Munteniei cu Transilvania.

Drumul construit peste Munții Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România, care face parte din Carpații

Meridionali, este un drum asfaltatcare în apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, ajunge

la altitudinea de 2042 m.[1] Transfăgărășanul este situat pe locul al doilea ca altitudine în România după

șoseaua Transalpina (DN67C) cu 2145 m din Munții Parâng.

(Anexa3)

Lacul VidraruDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lacul Vidraru este un lac de acumulare, creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în județul Argeș, pe râul Argeș,

pentru producția de energieelectrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De asemenea, lacul si instalațiile

adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi.

Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva afluenți direcți

(Râul Doamnei, Cernatul șiVâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea), cu un debit total de cca

5,5 m 3 /s .

Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în zona Valea

Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km.

Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de

307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retenție este de 830,00 metri

deasupra nivelului mării (mdM).

Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960 [1] . Pentru această realizare au

fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m 3  de rocă, din care aproximativ 1 milion

în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 în subteran și, de asemenea, au fost

instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.

La data de finalizare aceasta s-a situat, masurat la înălțime, aproximativ pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-

lea în lume.

Pe Barajul Vidraru se poate practica sportul extrem de Bungee jumping [2] .

Într-un an hidrologic mediu, uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran poate produce energie

electrică de aproximativ 400 GWh. Ea are o capacitate instalată de 220 MW.

De la orașul Curtea de Argeș venind spre DN1 (comuna Cărțișoară, SB), drumul care trece prin față uzinei

hidroenergetice Vidraru, pe baraj, urmat prin dreapta lacului Vidraru este spectaculosul Transfăgărășan

(DN7C).

(Imagine panoramică a lacului Vidraru) Anexa 4

Barajul Vidraru (Anexa 5)

Barajul Vidraru a fost dat în folosință în anul 1966. Pe atunci se situa în primele cinci baraje în arc din Europa,

având o înălțime de 166,6 de metri. În acest moment Barajul Vidraru este cel mai mare baraj în arc din România.

Construcția Barajului Vidraru a început în anul 1961 și tot în această perioadă s-a lucrat și la Hidrocentrala de

pe Argeș.

(Lacul Vidraru si Barajul Vidraru ) Anexa6

Cascada Balea si Lacul glaciar Balea

Telecabina care urca pe Transfagarasan pana la cabana Balea Lac. Anexa 7

Cascada Balea, situata in Muntii Fagaras, este una dintre cele mai renumite din Romania, se afla la

altitudinea de 1234 metri, iar cadere apei se face de la 68 de metri.

Cascada Balea anexa 8

Lacul glaciar Balea este un adevarat monument al naturii (format in circ glaciar), avand o lungime

de 360 metri, latimea de 240 metri si o adancime de 11 metri. Situat la altitudinea de 2034 metri, lacul

se afla intre Defileul Oltului si Poalele Muntilor Piatra Craiului. 

In timpul verii se poate ajunge cu masina iar iarna cu telecabina de la cabana “Balea Cascada”. 

Din 1932, lacul si o circa 180 de hectare din jur au fost declarate rezervatie stiintifica. Trebuie

mentionat faptul ca in 2006 a fost construit, in apropierea lacului Balea, primul hotel de gheata din

Europa de Est.

Anexa 10

Cabana Balea Lac si Lacul Glaciar Balea se afla la altitudinea de 2034 m. Anexa 9

Vara pe suprafata lacului se poate practica canotajul, in timp ce iarna, pe suprafata inghetata se poate

patina, se joaca hokey sau curling. 

De asemenea, de la Cascada se poate cobori cu schiurile pe un traseu de circa 10 kilometri si o

diferenta de nivel de 600 de metri.

Muntii Bucegi

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

Muntii Bucegi Anexa11

În munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune și forme de acumulare. Conformația masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunerea și direcția de curgere a râurilor. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zăpezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axuluisinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării stratelor. Numeroși afluenti cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. In general, afluenții sunt seci în cursul mediu și superior dar în timpul averselor de ploaie au un regim torențial.

Cheile Tatarului Bucegi Anexa 12

Cheile Tătarului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni.

Cheile Zanoagei Anexa 12

Cascada UrlătoareaDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cascada Urlătoarea este o cascadă formată de pârâul Urlătoarea, în apropierea orașului Bușteni, România,

aflată la altitudinea de 1100m, în apropierea traseului turistic care duce din Bușteni spre Platoul

Bucegi pe Valea Jepilor. Se poate ajunge și din localitateaPoiana Țapului.

În afara principalei căderi de apă (15 metri), există și alte căderi de apă mai mici, desfășurate pe câteva zeci de

metri mai sus, pe cele două pâraie, Urlătoarea Mare și Urlătoarea Mică.[1]

Peștera IalomițeiPeștera Ialomiței este o peșteră în Munții Bucegi, una din cele mai cunoscute din România. Se

desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor,

până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și sali. Diferență de

nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii

cât și săli.

Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m

deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mânăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-

lea, ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Mănăstirea a ars de mai multe ori până acum

Anexa13

Vârful Babele, Munții BucegiDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Formațiunea de eroziune Babele

Anexa 14

Babele sunt formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (2292 m), situat în

masivul Bucegi din Carpații Meridionali. Important obiectiv turistic, Cabana Babele este situată sub vârful cu

același nume și este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi.

Babele sunt „martori de eroziune”, formate prin erodarea eoliană diferențiată a diferitelor strate geologice în

care sunt sculptate (conglomeratecretacice) și se găsesc în imediata vecinătate a cabanei cu același nume.

Sfinxul din Bucegi

Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Munților Bucegi, la 2216

metri altitudine, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime. Anexa 15

Sfinxul din Munții Bucegi este un megalit antropomorf situat la 2.216 m altitudine. Originea

numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu asemănărea Sfinxului

Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene (vântului). Format dintr-ul bloc mare de piatră ce a

căpătat forma de astăzi intr-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi măsoara 8

metri în înălțime și 12 metri în lățime.

Din punct de vedere istoric și chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinități supreme din timpuri

pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate și putere, acest lucru fiind evidențiat

prin fața proporționată, buze severe si bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost

răspândite mai ales în zona Mării Egee. Mulți istorici merg până acolo încât spun căMarele Sfinx de la Giza,

Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor. Acest lucru se bazează pe niște asemănări care sunt mai

mult sau mai puțin întâmplătoare, cum ar fi faptul ca Sfinxul din Bucegi are aceeași înăltime cu cel egiptean, de

la Gizeh.

Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât și legendele si

istoria locului, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă.

Se spune că acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri, multe legende circulând prin

părțile locului în acest sens. În imediata apropiere a Sfinxului se află o anume peșteră ce ar strânge mistere

energetice deosebite. Aceste mistere energetice sunt atracția multor oameni pasionați de acest subiect. Alte

zvonuri spun că tot aici ar exista o mină de uraniu, părăsită, ce nu mai este în funcțiune din al doilea război

mondial.

În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși: Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la

Piatra Arsă, Sfinxul Lainicilor, Sfinxul Bratocei, Sfinxul Bănățean cunoscut și sub denumirea de „Sfinxul de la

Topleț”, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon, Sfinxul din Munții Gutâiului [1]  etc.

Crucea Eroilor Neamului

Anexa 16

Crucea de pe Caraiman.

Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la

altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. La baza

vârfului Caraiman se află orașul Bușteni.

Denumirea monumentului este cel de Crucea Eroilor Neamului, dar popular este denumit Crucea de pe

Caraiman, fiind trecut pe lista monumentelor istorice cu codul PH-IV-m-A-16887.

Bran

Pârtia Bran - Zănoaga a fost inaugurată în anul 2005, și este situată la mai puțin de 4 km de Castelul

Bran. Aceasta prezintă o dificultate medie, potrivită atât schiorilor începători, cât și celor avansați. Pârtia

are o lungime de 1000 de metri, și este dotată cu teleschi. Diferența de altitudine este de 170 de metri.

Pasionații sporturilor de iarnǎ se pot bucura de disponibilitatea pârtiei datoritǎ tunurilor de zǎpadă

artificială, ce o fac practicabilă și în iernile cu mai puțină zăpadă. 

Castelul BranCastelul Bran se situează la mai puțin de 30 km de Brașov, pe șoseaua ce iese prin vechiul cartier

Bartolomeu și care leagă Brașovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct

cheie din punct de vedere strategic. El adăpostește în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde

pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colecții de ceramică, mobilier, arme și armuri, iar în

curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiționale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.

În anul 2000, castelul Bran a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale,

Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii castelului[1]. În luna mai 2006, aceștia

au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent în urma unei decizii guvernamentale de

retrocedare[1]. Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009[1].

Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la

Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat

castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009

Curtea Castelului Bran (Anexa 17)

Sinaia

Sinaia, "perla Carpaților", așa cum a fost adesea numită, se află pe Valea Prahovei, la poalele

Bucegilor. Sinaia are statut de stațiune turistică și balneo-climaterică. Altitudinea orașului variază între

767 m și 1.055 m.

Stațiunea este renumită pentru atracțiile sale turistice. printre care: Castelul Peleș, Mănăstirea Sinaia,

Cazinoul etc.

În Sinaia există numeroase facilități pentru turiști și pentru amatorii sporturilor de iarnă: hoteluri, pensiuni,

transport pe cablu (telecabină și telegondolă) și pârtii de schi amenajate.

Castelul Peleș este un castel din Sinaia, România, construit între 1873 și 1914. Este considerat unul

dintre cele mai frumoase din România și din Europa.

Anexa18

Istoria[

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al

României (1866 - 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch [1]  și Karel Liman, și

a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard

Ludwig din Viena.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de

unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel

din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a

acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat

de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și

pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările

încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman.

Lacul Bolboci

Anexa 19

Lacul Bolboci este un lac de baraj natural în Masivul Bucegi, pe râul Ialomița, în spatele barajului

Bolboci, cu un volum util de 13 milioane m³. În lacul Bolboci se varsă și râul Bolboci.

Cabana Bolboci se află pe malul lacului și a fost construită în 1928. Până în 1971 putea fi folosită doar

vara, pentru ca nu avea sobă și nu era acoperită cu tablă. Este la o distanță de 8 km de Sinaia și la 10 km

(2 ore de mers) de Peștera Ialomiței.

Munții ParângMunții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Parâng-Șureanu-Lotrului, fiind cea mai mare

ca suprafață dintre masivele muntoase ale României. De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km iar de

la nord la sud circa 25 km.

Munții Parâng sunt delimitați la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Olteț și râul Lotru. La nord sunt delimitați

de Munții Șureanu, prin valea râului Jiul de Est Spre sud, delimitarea este făcută de șirul depresiunilor Novaci,

și Baia de Fier.

Sunt străbătuți de cea mai înaltă șosea de la noi din țară, Transalpina, care ajunge până la altitudinea de 2.200

m, oferind imagini rar întâlnite.[judecată de valoare]

Pe cuprinsul întinderii munților Parâng se găsesc un vârf muntos de peste 2.500 de metri, și anume

vârful Parângul Mare, cu 2.519 m și trei vârfuri de peste 2.400 de metri: Gemănarea, cu 2.426 m, Stoinița, cu

2.421 m și Cârja cu 2.405 m și aproximativ 15 vârfuri de peste 2.300 m.

Munții Parâng se remarcă prin masivitatea lor, care îi fac a fi asemănători cu Munții Făgăraș și multitudinea de

lacuri glaciare (Mija,Câlcescu, Roșiile, Iezerul Înghețat) care îi aseamănă cu Munții Retezat. Faptul că pe

traseele sale sunt puține cabane și refugii montane îl face să fie unul dintre cele mai sălbatice masive

muntoase din România.

Partea sa sudică se remarcă prin existența unor formațiuni calcaroase, care au dat naștere unor peșteri, cum

ar fi: Peștera Muierilor, aflată pe valea Râului Galbena și Peștera Polovragi, aflată pe valea râului Olteț.

Munţii Parâng văzuţi de pe Vârful Ieşu (în extrema stângă, Vârful Parângul Mare.) Anexa 20

Parangul este considerat unul dintre cele mai salbatice masive muntoase din Romania intrucat

numarul cabanelor sau al traseelor montane este destul de mic. Zona turistica amenajata cu cabane

turistice si diverse complexe sportive si de odihna este cea din regiunea Parangului Mic, atragand

in special turisti care vor sa practice ski sau alpinism. Statiunea Ranca de pe Muntele Cornesu

Mare este o alta zona turistica preferata atat in sezonul rece, pentru ski, cat si in sezonul cald,

pentru diversele drumetii. Statiunea Obarsia Lotrului atrage in sfera sa si Valea Lotrului,

impreuna cu Lacul Vidra, Defileul Jiului si impreuna cu Depresiunea Petrosani. O parte din

potentialul turistic al Defileului Jiului este inglobata si de Pasul Lainici, loc de popas turistic, unde

poate fi vizitata Manastirea Lainici.

Lacul Galcescu

Anexa 21

Lacul Gâlcescu se iveşte chiar la marginea celei mai bătute poteci turistice care străbate muntele. Este declarat monument al naturii, iar împrejurimile constituie o rezervaţie naturală (geologică, floristică şi peisagistică).Într-o vale imensă, după şase ore de mers prin abruptul Parâng, cu plecare din   Staţiunea Rânca , vă aşteaptă Lacul Gâlcescu şi aproape alte zece lacuri mai mici. 

TransalpinaTransalpina [1] (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă

șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura între

orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe

perioada iernii.

Transalpina străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba - traversând Munții Parâng de la sud la nord,

altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se

prezintă ca o "șosea de creastă".[2] Dacă la începerea lucrărilor de modernizare, în 2009, drumul dinspre

Novaci era asfaltat numai până la Rânca (1.600 m). În prezent drumul este asfaltat până la Sebeș.

Drumul este bun, fiind finalizat in 2012, insă dificil după ce se ajunge in zona alpină datorită serpentinelor

si curbelor foarte stramte.

Anexa 22

Mănăstirea LainiciMănăstirea Lainici este o mănăstire ortodoxă de călugări din România situată în defileul Jiului, județul

Gorj la 32 de kilometri deTârgu-Jiu și la 25 de kilometri de Petroșani, aparține de Arhiepiscopia

Craiovei, Mitropolia Olteniei. Mănăstirea are hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Biserica veche a mănăstirii, construită la începutul secolului al XIX-lea, apare în Lista monumentelor

istorice din județul Gorj avândcod LMI GJ-II-m-B-09254.

Actuala șosea ce tranzitează trecătoarea din Defileul Jiului a fost construită începând cu anii 1880 de

meșteri pietrari aduși dinItalia. S-a continuat în perioada interbelică și s-a asfaltat abia după anii `50. În

paralel, începând cu perioada interbelică, s-a construit și linia ferată Bumbești-Jiu – Livezeni având 38 de

tuneluri. Până în 1880, trecătoarea principală între Oltenia și Ardeal, din zona Gorj și Hunedoara,

era Pasul Vulcan, drumul lui Mihai Viteazul, pe acolo pe unde a trecut domnitorul Țării Românești, în anul

1600, când a unit pentru prima dată Principatele Române. Se pornea din Turcinești, se trecea

prin Schela, Arsuri, Pasul Vulcan, la o altitudine de 1621 m, și se cobora în Vulcan, Paroșeni, Valea

Jiului. Mănăstirea Lainici era izolată total. Se ajungea foarte greu aici pe cărări, pe marginea albiei Jiului.

Anexa 23

Muntii Retezat

Munții RetezatDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Anexa 24

Retezat Vedere spre lacul Bucura, foto by Daniel Ighisan

Anexa 25

Varful Peleaga, foto by Daniel Ighisan

Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Se înalță între

două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează

la nord și est și Jiul de Vest, care îi delimitează la sud. Sunt înconjurați de Munții Țarcu lavest, Munții Godeanu,

la sud-vest și Munții Vâlcan, la sud.

Cel mai inalt varf din Muntii Retezat este Vf. Peleaga avand o altitudine de 2509m. Este un varf pe care se

poate ajunge destul de usor dinspre Poiana Pelegii trecand pe la lacul Bucura, lac care poate fi admirat in toata

splendoarea lui de la inaltimea celor 2509 metrii ai Pelegii. Se urmeaza Curmatura Bucurei, apoi custura. Pe

Varful Peleaga putem ajunge si din Valea Pelegii pe la Lacul Pelegii; in apropierea lui se afla Varful Papusa

(2508m).

Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită în principal din roci cristaline și se numește Retezatul

Mare; partea sudică, cu relief dezvoltat și în mase mai importante de calcare, se numește Retezatul Mic. ele se

unesc în apropierea lacului Bucura.

Parcul Național RetezatDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Anexa 26

Retezatul central (fotografie - Emi Cristea, 2007)

Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate sectoarele geografice

aleCarpaților românești. Originalitatea sa constă în existența unor spectaculoase creste alpine care depășesc

2000 de m înălțime și un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două mari glaciații(Riss și Würm),

făcându-se remarcată existența unei puternice modelări climatice, sub formă de trepte (Platforma de eroziune

alpină Borăscu, Râul Șes, Gornovița).

Parcul Național Retezat s-a înființat în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorulGrădinii

Botanice din Cluj-Napoca și Emil Racoviță. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes

național și internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a Biosferei din anul 1979. Prin constituirea Parcului

Național Retezat se urmărește protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul

biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic,

faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic și peisagistic.

Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de vest a Carpaților Meridionali, cuprinzând o

suprafață de 38.138 ha din Masivul Retezat-Godeanu.

În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul

Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară. Parcul este renumit pentru diversitatea floristică și

faunistică, adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici, 130 de plante rare sau

vulnerabile, 50 specii mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii amfibieni.

În rezervație se întâlnesc plante ocrotite de lege : garofița, floarea-de-colț, smirdarul, ghințura

galbenă, zâmbrul etc. Dintre animale se bucură de o atenție deosebita capra neagră, ursul, râsul,cerbul,

căpriorii, mistrețul etc., iar ca păsări, cocoșul-de-munte, ciocănitoarea neagră etc.

Începând din anul 1999, Parcul Național Retezat are administrație proprie; din luna septembrie 2004 Parcul

Național Retezat a devenit membru al fundației PAN Parks, iar din anul 2007 este protejat ca propunere de sit

pentru rețeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de

plante și animale sălbatice de interes comunitar.

Munții GodeanuDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Munții Godeanu

Turiști pe platforma de eroziune alpină Borăscu Anexa 27

Munții Godeanu reprezintă o unitate montană aparținând părții vestice a Carpaților Meridionali. Alături

de Munții Retezat, se constituie ca nodul orografic și hidrografic al acestei grupe montane. Altitudinea maximă

este atinsă în vârful Gugu cu 2.291 m.

Masivul Godeanu prezintă o asimetrie pronunțată. Cele mai mari înalțimi se situează de-alungul culmii

principale, respectiv la nord de aceasta. Astfel, se pot menționa piscurile de peste 2.000

de metri, Godeanu cu 2.229 m, Moraru cu 2.284 m, Gugu (cel mai înalt) cu 2.291 m, Scărișoara cu 2.245

m, Galbena cu 2.191 m, Borăscul Mare cu 2.158 m și Gârdomanul cu 2.077 m. Versanții dinspre

văile râurilor Lăpușnicul Mare  și Șes sunt abrupți și stâncoși, fiind dificil de urcat.

Una din caracteristicile cele mai interesante ale munților Godeanu este prezența unei platforme de eroziune

glaciară la mare altitudine, numită platforma de eroziune Borăscu.

Masivul Godeanu intră în contact spre est cu Munții Piule-Iorgovanu iar prin aceștia mai departe cu Munții

Retezat; spre vest și nord-vest se leagă prin Culmea Prislop-Corhale cu Munții Țarcu, iar spre sud-vest

creasta principală se continuă cu Munții Cernei. Râurile ce străbat acești munți aparțin a patru bazine

hidrografice, Râul Cerna către sud și sud-vest, Râul Rece (și de aici în Timiș) către nord-vest, Jiul de

Vest către est, respectiv Râul Lăpușnicul Mare - Râul Mare către nord.

Particularitatea cea mai importantă a Munților Godeanu o reprezintă marea extensie a suprafețelor de

nivelare. În partea superioară cel mai bine reprezentat este complexul sculptural sau platforma de

eroziune alpină Borăscu (denumită după localitatea omonimă din Gorj), ce afectează culmea principală în

jurul altitudinilor de 2.000 - 2.200 m. Acesta platformă are cea mai bună reprezentare în Muntele Borăscu,

unde întreaga structură alpină are o orizontalitate remarcabilă. Mai jos, în jurul altitudinilor de 1.400 -

1.600 m, nivelul Râului Șes afectează în special culmile secundare.

Platforma de eroziune alpină BorăscuDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la platforma de eroziune glaciară alpină Borăscu din Munții Godeanu. Pentru alte sensuri,

vedeți Borăscu (dezambiguizare).

Munții Godeanu

Imagine de pe platforma de eroziune alpină Borăscu Anexa 28

Platforma şi Vârful Borăscu.

Platforma de eroziune alpină Borăscu este o platformă de eroziune de tip glaciar aflată în Munții

Godeanu la o înălțime medie de peste 2.000 de metri. Punctul cel mai înalt al acestei platforme alpine

este unul din vârfurile de peste 2.100 de m ale Masivului Godeanu, Vârful Borăscu Mare.

Bibliografie:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i#Bibliografie

http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/muntii-carpati

http://relaxare.wordpress.com/category/legendele-carpatilor/

http://ro.wikipedia.org/

CuprinsPaginile 1-2 Muntii Carpati caracteristici generale

Paginile 2-5 Legendele Carpatilor

Paginia 5 Carpatii Meridionali

Paginile 6-10 Muntii Fagaras

Paginile 11-19 Muntii Bucegi

Paginile 19-22 Muntii Parang

Paginile 23-25 Muntii Retezat

Paginile 25-26 Muntii Godeanu

Pagina 27 Bibliografie -Cuprins