Modul sanatos de viata

Citat “ O minte sănatoasă într-un corp sănătos”

Întotdeauna mulţi dintre noi(oamenii) nu atrag atenţia asupra multor lucruri atît de mici,elimentare,dar cu un rol foarte important în viaţa cotidiană,drept exemplu putem lua modul de a ne organiza timpul,de a ne alimenta ,de a ne informa...Odată cu apariţia pe lumea indivizolor,începe o continuă adaptare şi acomodare la modul de viaţă,însă nu întotdeauna se implimentează unele concepte ce pot fi urmate şi dezvoltate,căci dacă din copilarie,copiii ar fi învaţat cum sa se alimenteze,sa-şi păstreze igiena,sa facă gimnastică;atunci totul ar fi mult mai simplu-odata cu înaintarea în vîrstă.

Sănătatea omului se formează sub influenţa factorilor in¬terdependenţi naturali şi social-economici. Acestea sînt aerul, apa, solul, factorii climaterici, precum şi condiţiile de muncă alimentare, de trai etc.

Influenţa factorilor naturali şi social este interconexată, adi¬că dezvoltarea industriei, transportului, dezvoltarea oraşelor exercită influenţă asupra componenţei naturale a apei, aerului, solului, iar factorii naturali se răsfrîng asupra caracterului ali¬mentării şi condiţiilor de viaţă ale populaţiei, asupra dezvol¬taţii industriei, alegerii locului de trai etc.

Factorul esenţial ce determină sănătatea omului constituie modul lui de viaţă, în această noţiune întră regimul corect de muncă şi odihnă, alimentarea raţională, menţinerea la un nivel cuvenit a activităţii fizice, călirea, respectarea regulilor de igi¬enă individuală, renunţarea la deprinderile cotidiene dăunătoa¬re, priceperea de a menţine echilibrul ncuro-emoţional îţi situa¬ţiile conflictuale — conform aprecierii O.M.S., sănătatea este starea depşlinei bunăstări fizice, spirituale şi sociale, dar nu nu¬mai i lipsa bolilor sau a defectelor fizice.Modul de viaţă influenţează substanţial asupra multor pro¬cese sociale şi a caracteristicilor societăţii. Una din cele mai importante este interdependenţa modului de viaţă şi sănătăţii populaţiei. Formarea modului sănătos de viaţă nu se limitează doar la propagandă sau la anumite forme de activitate medico-socialiâ. Modul sănătos de viaţă este determinat de toate aspectele şi manifestările societăţii. Pentru consolidarea modului sănătos de viaţă este necesară concentrarea eforturilor asupra depăşirii factorilor de risc ai diferitelor boli, luptei cu alcoolismul, fu¬matul, hipodinamia. alimentarea neraţională, relaţiile conflictuale.Modul sănătos de viaţă este temelia profilaxiei bolilor. Trebuie să subliniem că el realizează cel mai preţios mod de profilaxie — profilaxia iniţială a bolilor ce preîntîmpină apari¬ţia lor, extinde diapazonul posibilităţilor de adaptare a omului.

Copilul sănătos poate fi educat mai uşor. Este un fapt ge¬neral cunoscut. Lui i se formează mai repede toate priceperile şi deprinderile necesare, el se adaptează mai uşor la schimbufl condiţiilor şi percepe toate cerinţele care îi sînlt înaintate. Sănătatea este cea mai imiportantă premisă a formării corecte a ca-racterului'i, iniţiativei, a voinţei puternice, capacităţilor şi apti¬tudinilor naturale.Igiena si igiena personala  Igiena este foarte importanta in viatza fiecarei persoane,insa cu toate acestea,fiecare are viziune diferita privitor la ea.Multi dintre noi au ajuns sa confunde termenii de „igiena” in general, cu cel de „igiena intima”. "Igiena" este stiinta care se ocupa cu promovarea si mentinerea sanatatii individului si comunitatii.

Cu toate ca in general termenul "igiena" este inteles ca simpla "spalare" sau, ceva mai complex, "prevenirea imbolnavirii prin spalare", "igiena" reprezinta de fapt o serie intreaga de conditii si practici care au ca scop sa mentina sanatatea si viata sanatoasa. Este adevarat ca majoritatea acestor reguli se refera la simpla spalare, dar "igiena" nu inseamna numai aceasta practica. Ceea ce urmeaza este putin cam "arid" dar crede-ma, merita sa le citesti, pentru a-ti face (cat de cat) o idee despre complexitatea acestei notiuni. "Igiena" are multe aspecte care incep cu igiena personala (deprinderi de viata sanatoasa, curatenia corpului si a hainelor, alimentatie sanatoasa, un regim echilibrat de odihna si miscare), continua cu igiena gospodariei (pregatirea in conditii igienice a alimentelor, curatenia, iluminarea si aerisirea casei), terminand cu igiena muncii (masuri care au ca scop eliminarea riscurilor aparitiei bolilor profesionale si a accidentelor), sanatate publica (supravegherea alimentarii cu apa si alimente, prevenirea raspandirii bolilor infectioase, eliminarea gunoaielor menajere si a apelor reziduale, controloul poluarii aerului si a apei) si igiena mentala - recunoasterea factorilor psicologici si emotionali care contribuie la o viata sanatoasa.Si acum, cateva practici de igiena personala, mare parte din ceea ce ne spunea mama:• spalarea frecventa a corpului, a mainilor in special, iar dupa folosirea toaletei - obligatoriu, intotdeuna 

• spalarea dintilor (igiena orala) macar de doua ori pe zi daca nu dupa fiecare data cand mananci

• spalarea parului oridecate ori consideri ca este necesar

• spalarea frecventa a mainilor si picioarelor

• spalarea urechilor, atat la exterior cat si la intrarea in canalulauditiv• folosirea lenjeriei curate si schimbarea ei (cat mai) frecventa

• pastrarea curateniei hainelor 

• evitarea contactului cu fluide ale corpului (fecale, urina, voma) 

• evitarea mancatului cu mainile murdare 

• acoperirea gurii cu o batista in momentul tusei sau stranutului (nu cu mana ... gandeste-te cum ar fi sa stanute cineva in mana si apoi sa ti-o intinda pentru a-ti strange mana in semn de salut ...) 

• evitarea bagatului degetelor in nas 

• evitarea atingerii fetei cu mainile murdare 

• evitarea lingerii degetelor pentru numararea banilor sau rasfoire

• evitarea "rontzairii" unghiilor

• pastrarea curateniei zonei de locuit 

JOCURILE OLIMPICE

Jocurile Olimpice sunt cele mai faimoase dintre marile serbari ale grecilor antici .

Jocurile Olimpice antice erau celebrate din 4 in 4 ani numai vara. Aceste serbari erau inchinate lui Zeus in sanctuarul acestuia dim Olimpia. Primele Jocuri Olimpice dateaza 776 ien .

De la inceputul anului in care se desfasurau Jocurile erau trimise prin toata Grecia invitatii pentru toate orasele –state de a se alatura la aceste jocuri ,astfel platind tribut luiZeus.

Orasele – state trimiteau pe cei mai buni dintre

cetateni,pentru a participa la aceste probe in costume de toata splendoarea. Castigatosul din fiacare oras-stat era cel mai onorat om din Grecia.

Probabil ordinea in care se desfasurau probele J.O

era aceasta:

-in prima zi se faceau sacrificii ptr zei

- a II a zi se faceau alergari , zi in care stadioanele se umpleau.- In celelalte zile urmau : boxul,care erea foarte brutal in acea vreme , cei care luptau erau

foarte rezistenti ,iar cei care castigau isi rupeau degetele de la maini . Urma apoi o lupta corp la corp, care se solda cu moartea celui invins. Dupa lupte urmau cursele de cai.Aceste curse aveau obstacole pe care caii trebuiau sa le sara. Urma aruncarea cu discul .Discul era facut din bronz,la aceasta proba discul trebuia aruncat la o distanta cat mai mare .Jocurile se terminau cu proba de alergare in armura cu sarituri peste obstacole.

Campionii erau premiati cu coroane de maslin salbatic si medalii ,erau cantati de poeti in operele lor si isi traiau restul vietii pe cheltuiala publica.

J.O.au atins popularitate max . in sec. IV si V i.e.n .In aproximativ 393 e.n. imparatul Teodosiu I le-a suspendat , ele renascand in 1800e.n.

Deşi jocurile antice s-au desfăşurat la Olympia, în Grecia, din anul 776 î.d.Hr. până în anul 393 d.Hr., a fost nevoie de 1503 ani pentru a fi reluate. Primele Jocuri Olimpice moderne s-au ţinut la Atena, Grecia, în 1896. Omul responsabil pentru renaşterea lor a fost un francez, baronul Pierre de Coubertin, care şi-a prezentat ideea în 1894. După părerea sa, trebuia ca jocurile moderne să se reia iniţial în 1900 în oraşul său natal Paris, dar delegaţii din 34 de ţări unde el şi-a susţinut ideea l-au convins să organizeze jocurile începând cu anul 1896, iar prima gazdă să fie Atena.

Ştiaţi că?

Steagul olimpic modern cu 5 cercuri înlănţuite, fiecare dintr-o culoare primară utilizată în steagurile ţărilor participante la jocuri, a fost introdus în 1908. Nu există o bază pentru simbolul modern.

Efortul fizic

 Efortul fizic este mijlocul prin care se poate trata o deficienta fizica sau o afectiune cum ar fi de exemplu, diabetul (9). Poate fi un mijloc de mentinere a sanatatii chiar si la varste inaintate (6). Practicarea alergrarii, a culturismului, sau ma rog a unui program de ridicare a greutati poate fi inceputa la orice varsta (8). Nu in ultimul rand efortul fizic este mijlocul de baza pentru obtinerea de inalte performante in toate ramurile sportive. Sa stiti ca si sahistii alearga. Specificul ramurii de sport este insa cel care determina natura efortului fizic la care sunt supusi sportivii de performanta Contractia musculara Exista multe moduri de a clasifica sau defini contractia musculara. Eu personal nu ma dau in vant dupa invatarea si apoi reproducerea unor definitii stricte si nu de putine ori destul de lungi. Am considerat potrivit a vorbi putin de spre contractia musculara inainte de a discuta despre capacitatea de efort.

3. Capacitatea de efort si intensitatea efortului Determinata de prezenta oxigenului in producerea energiei necesara contractiei, capacitatea de efort poate fi considerata a fi aeroba si anaeroba.

Intensitatea efortului si consumul de oxigen

In fig 1. este prezentat consumul de O2 la diferite intensitati ale extensiei piciorului. Pentru ca efortul in cazul experimentului este foarte bine limitat doar la actiune muschilor coapsei, prin masurarea schimbului de gaze de la nivelul plamanilori, poate fi determinat cu destul de mare exactitate consumul de O2 din muschii angajati in efort. Astfel consumul de O2 masurat la nivelul plamanilor corespunde cu cel consumat in mitocondrii pentru producerea ATP-ului in cazul eforturilor moderate de pana la 50% din consumul maxim (VO2max). La o privire mai atenta a figurii se poate observa cum, in cadrul intensitatilor mai mari curba care reprezinta consumul de oxigen nu atinge un platou. La aceste mari intensitati ( 30W,43W, 50W si 66W) ea tinde sa creasca mai departe (vezi diferenta dintre curba consum de O2 si linia visine intrerupta). Din experimentele efectuate am constatat ca o medie de 50-60W reprezinta intensitatea maxima la care s-a ajuns in efectuarea acestui exercitiu. Prin urmare de la 30W in sus (peste 50% VO2max) se poate observa ca, consumul de O2 continua sa creasca. Desi exista inca multe pareri impartite, unul dintre motivele pentru care in eforturile intense consumul de O2creste in continuare fara sa se stabilizeze, este recrutarea de noi fibre musculare, mai ales a celor de tipul II, care au o eficienta scazuta in producerea ATP-ului pe baza consumului de O2 (Krustrup et al., 2004; Barstow et al., 1991; Jones 2004a ).

Fig 1. Cresterea intensitatii efortului duce la cresterea proportionala a consumului de oxigen. in aceasta figura este prezentat consumul de O2 ce are loc in muschii coapsei (quadriceps) ca raspuns la diferite intensitati in efectoarea de extensii ale piciorului din pozitia asezat.

 In acest caz are loc si o crestere a producerii ATP-lui pe seama glicolizei si prin urmare o crestere in producerea si eliminarea acidului lactic.  Acesta ajuns in sange disociaza imediat in lactatat, care este sarea acidului lactic (lactatul de sodiu) si care reactioneaza cu bicarbonatul de sodiu si formeaza acidul carbonic. Acesta imediat disociaza in CO2 si H2O si mai departe CO2 urmeaza a fi eliminat la nivelul plamanilor.  Deci este foarte important ca in evaluarea intensitatii efortului aerob sa se tina seama de acest aspect, pentru ca, aparitia lactatului in sange face mai precisa precizarea intensitatii efortului. S-a stabilit ca o concentratie de 1 mM L-1 semnifica pragul de acumulare a lactatului. Daca vreti nivelul minim al lactatului in sange la care se considera ca acesta incepe sa se acumuleze determinat de intensitatea efortului. Valoarea lactatului in sange in stare de repaus este de ~ 0.7 mM L -1 (3). Asa cum se poate vedea in fig 2 un nivel de 4 mM L-1 al lactatului in sange, poate fi cauzat de o viteza de alergare de aproximativ 13 km h-1. Multi antrenori considera eficienta intensitatea fortului care determina acest nivel de lactat in sange si considera ca au lucrat suficient de intens pentru a dezvolta capacitatea aeroba a sportivului. Ramane de stabilit daca acesta este adevarul complet.

Fig 2. Acumularea lactatului in sange poate fi un bun indicator in dozarea intensitatii efortului in timpul antrenamentului. (datele prezentate in fig provin din Ex Phys. 2001)

Desi aceasta metoda este foarte eficienta in determinarea intensitati efortului, din nou problema costului materialelor necesare folosirii ei, o face dificil de folosit pe scara larga in Romania si nu numai. Aceasta consta in recoltarea unei picaturi de sange de la sportiv si introducerea acesteia intr-un mic dispozitiv care indica imediat nivelul lactatului.

Metoda care este cel mai la indemana antrenorilor in stabilirea si urmarirea intensitatii efortului in in timpul antrenamentelor este insa, masurarea frecventei cardiace si stabilirea relatiei acesteia cu consumul de oxigen. Despre aceasta in articolul urmator.

Calirea organismului

Calirea organismului,desi este cosiderata de foarte multi inutila si grea,este din contra necesara,utila si foarte buna pentru ca organismul nostru sa functioneze in conditii cat mai bune si cat mai bine,fapt ce noua ne creeaza o stare mai buna.

La fiecare corp excitatiile venite din mediul exterior si in special de la factorii naturali transmit scoartei cerebrale prin terminatiile nervoase de la nivelul pielii si apoi prin caile nervoase senzitive.

Intrucat calirea este in esenta un proces de antrenament,ea trebuie sa se desfasoare dupa niste reguli bine stabilite de care trebiue sa tina cont orice om,indiferent de varsta sex,pentru ca ele au fost facute ca sa nu existe nereguli.Nerespectarea acestor reguli poate duce la complicatii simple(receala,cefalee etc.) pana la cele foarte grave care pot provoca mari nereguli la nivelul organismului.

Deaoarece „Calirea organismului” este relativ simpla, dar foarte precisa,ea cuprinde mai multe etape de care trebiue sa tina neaparat cont fiecare dintre cei care vor sa se caleasca.

I.Sitematizarea si continuitatea.

Acestea doua implica o anumita calire a copilului inca de la nastere de unde poate incepe aceasta prima calire.Aceasta calire poate incepe de la prima copilarie aceasta continuind astfel pana la batranete,bineinteles,cu schimbarea unor moduri ale acesteia.

Copilul trebuie invatat cu metodele de calire astfel incat sa nu aiba anumite dificultati la inceperea acestui proces,precum dormitul cu ferestrele si cu obelihtul deschise vara si iarna,scaldarea pana la brau in fiecare dimineata de vara,frictionarea pe tot corpul cu zapada iarna,imbracarea cu cat mai putine haine posibile in orice anotimp.

II.Varietatea intensitatii

Este normal ca la fel ca celelalte exercitii,si aceasta calire a organismului sa aiba etape din ce in ce mai dificile odata cu inaintarea in aceasta practica.De exemplu modul prin care un cpil de 15 ani isi caleste organismului nu este acelasi ca al unui adult de 35-40 de ani.Dificultatea creste cu cat fiecare inainteaza mai mult in varsta sau cu cat persoana respectiva este mai initiata.

III.Diversitatea formelor de calire

Pentru ca organismul sa fie cat mai capabil sa se caleasca atunci cand e nevoie,exercitiile practicate pentru aceasta vor fi cat se poate de variate deoarece corpul trebuie sa fie obisnuit cu mai multe situatii in care e nevoit sa reziste factorilor ce il fac sa actioneze in diverse feluri.

IV.Individualizarea metodelor de calire

Odata incepute aceste metode de calire a organismului trebiue sa intre in sange celui care le practica deoarece acestea sunt necesare si binefacatoare corpului si mintii si ajuta la o mai buna dezvoltare care include pe cea fizica,dar sa nu uitam si de cea psihica asupra careia are un efect foarte mare si pozitiv.Aceste efecte nu intotdeauna sunt pozitive ori datorita icorectitudinii cu care au fost facute sau neadaptarii corpului la aceste exercitii.In caz ca efectele sunt pozitive,se recomanda continuarea acestor exercitii,iar in caz ca efectul acestora este negativ si nu intocmai cel asteptat,se recomanda incetinirea intensitatii acestuia sau chiar intreruperea acestuia pe o perioada de timp bine si corect stabilita.

In cazul celor care inaite de a porni aceasta metoda de calire a corpului au avut o boala mai grava sau chiar una nu chiar complicata,este recomandat sa ceara sfatul unui medic si sa respecte cu strictete recomandarile acestuia.

Sanatatea omului - valoarea suprema

Sănătatea privită ca un ideal, dar si ca o cerinta fundamentala a vietii este o problema ce preocupa fiecare individ dar si societatea în ansamblu, la realizarea ei concurând o multitudine de factori: tehnici, economici, sociali, culturali, ecologici, spirituali etc. De aceea, a o încadra într-o noţiune absolută sau unanim acceptata este foarte dificil. De obicei, dupa unghiul prin care este privită, are trei înţelesuri si anume în:

a - lumea ştiinţifică medicală;

b - politica socială a statului;

c - conştiinţa individuala.

Hipocrat, parintele medicinei europene (secolul V a.hr.) o denumea ca pe "o stare de echilibru între corp, minte si mediu", definitia data de el fiind foarte apropiata si uneori chiar mai completa decât multe dintre cele enuntate de autori moderni. Spre exemplu "absenta bolii, lipsa confortului si invaliditatii" (Beisser-1979); "stare completa de bine, confort si fericire care presupune pe lânga factorii biologici si interventia sau mai bine zis satisfacerea unor factori emotionali afectivi" (Prinee-1970); "stare de bine fizic, moral si social si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii" (OMS-1982).

Privita ca o problema complexa bio-psiho-sociala, se poate observa ca sanatatea nu poate fi opera exclusiva a sistemului medical caruia dupa unele statistici internationale îi revine doar 11-12% în conservarea ei, restul revenind situatiei economico-sociale a populatiei, calitatii aerului si apei, hranei, conditiilor de locuit, educatiei etc. Clasic, se considera ca medicina are doua parti prin care poate interveni asupra starii de sanatate: terapia ("arta vindecarii bolilor") si profilaxia sau "ansamblul masurilor care permit sa se evite aparitia, agravarea si extinderea unei boli" (definitie propusa de O.M.S.). Din pacate aceasta parte, profilaxia, este mai putin luata în seama. Doctorul Emil Magureanu remarca într-o lucrare că, "aserţiunea care spune ca este mai usor sa previi decât sa vindeci se poate banaliza prin uzaj daca nu i se asigura o baza reala, iar medicina omului sanatos poate deveni doar un domeniu declarativ". Trebuie amplificate si aplicate cercetarile din domeniul alimentatiei, educatiei, exercitiului fizic, comportamentului igienic etc.

Un alt factor esential pentru lumea noastra pragmatica este acela ca nu este numai "mai usor sa previi, ci si cu mult mai ieftin". Costul actual medical1)1) terapeutic este în continua crestere printre altele datorita înmulţirii numarului bolnavilor cronici, vârstnicilor cu probleme medicale majore, cresterii numarului de analize si a tehnicilor sofisticate de laborator si bineînteles a costului medicamentelor. O analiza recenta UNESCO remarca faptul ca pe plan mondial din bugetul pentru sănătate se acordă 70% terapiei şi 10% profilaxiei, restul proportiei revenind depistării bolilor, recuperării, etc.

1)

S-a observat însă că, şi dacă se creşte foarte mult suma alocata terapiei cum este cazul unor ţări avansate, cum ar fi, SUA, Canada, Suedia, care ating cifre de 2500-3000 $/bolnav, sănătatea nu se îmbunătăţeşte semnificativ şi proporţional cu suma alocată dacă nu se pune accent pe profilaxie.

Profesorul Tom Edvan der Crinter de la Universitatea "Erasmus" din Rotterdam trecând în revista strategiile pentru sănătate încearcă să întocmeasca un clasament care se prezintă astfel:

- loc 1 - promovarea sanatatii, fapt care presupune informarea generala a populatiei;

- loc 2 - protectia împotriva bolilor si informare specifica pe diferite grupe de afectiuni;

- loc 3 - prevenirea îmbolnavirilor si evidentierea factorilor de risc;

- loc 4 - tratament cu tot ceea ce implica: spitale, policlinici, specialisti, medicatie, etc;

- loc 5 - recuperare;

- loc 6 - îngrijirea bolnavilor cronici.

Nenumarate exemple vin astfel, în sprijinul ideii ca p rof i l ax ia nu este numai o necesitate strict umana, ci una economica. Evaluarea eficientei economice a programului "cardiopatia reumatismala" efectuat cu ani în urma de catre cercetatorii sibieni a aratat ca tratarea unui singur caz de cardiopatie post streptococica poate atinge pe întreaga durata a îngrijirii sume de 2-3 ori mai mari decât cele necesare întregului program profilactiv.

Un studiu francez analizând costurile cerute în îngrijirea de urgenta a unui bolnav ce a suferit un infarct miocardic (statia terminus a cardiopatiei ischiemice) acesta se ridica pentru acea perioada (1979) la cca. 19.000 franci. Ne închipuim ce sume ar putea fi economisite daca s-ar diminua cu câteva procente aceasta maladie.

Evaluarea economica a programului "sănătatea inimii", lansat cu ani în urmă în unele ţări industrializate şi care urmărea reducerea factorilor de risc pentru bolile cardiace (stres, sedentarism, surmenaj, supraalimentatie, fumat, poluare etc.) constata că, aceasta a dus la o scădere a proporţiei bolnavilor cardiovasculari de la cca. 12% la cca. 10% şi la economii bugetare de ordinul zecilor de miliarde de $.

Aceste argumente şi încă multe altele au determinat o serie de acţiuni pe plan mondial cum ar fi: axarea unor cercetări pe aprofundarea cunoaşterii fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viaţa modernă în scopul evitării sau limitării proceselor degenerative, prelungirea duratei vietii, dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă; a crescut interesul specialiştilor pentru rolul exercitiului fizic în cadrul medicinii omului sănătos deoarece sedentarismul este considerat ca factor de risc într-o serie de boli cronice cu determinare multifactorială cum sunt cele cardiovasculare, nutriţie şi metabolism, somatopsihice etc. Medicina modernă cu orientarea pronuntata de medicamente (în special sintetice) constata cu

îngrijorare că efectele pozitive ale acestora încep nu numai să scadă, dar chiar să devină un factor important de agresiune. Se încearcă reintroducerea sau introducerea unor remedii naturale inclusiv din sfera mişcării şi a exerciţiului fizic. De altfel, O.M.S., în apelul lansat la 7 aprilie 1988 cu ocazia zilei mondiale a sanatatii recomanda orientarea spre "exerciţiu fizic, alimentaţie ştiinţifică şi responsabilitate individuală".

Desigur ca problema introducerii exercitiului fizic ca factor profilactic nu este nici pe departe noua, ba chiar putem spune ca este foarte veche, culturile antice si medievale ca si medicinile traditionale acordând un rol deosebit acestui element.

O scurta prezentare a unor asemenea metode si mijloace consideram ca poate avea nu numai o valoare istorica, dar ca ne si poate dezvalui noi valente profilactice ale exercitiului fizic, valente pe care fie le-am uitat, fie le neglijăm.

Nutritia corporala

Te gandesti vreodata de ce mananci? Raspunsul este simplu, deoarece iti este foame, esti

obosita iar stomacul iti chioraie. Uneori poti sa mananci si din plictiseala, tristete sau bucurie,

doar pentru ca e ora mesei sau pur si simplu pentru ca gogoasa cu glazura de ciocolata arata

atat de apetisant.

Iata cateva din motivele emotionale si fizice pentru care mananci, insa te-ai gandit vreodata

de ce corpul tau are nevoie de mancare? Nu doar de orice fel de mancare, apropo, ci de

mancare sanatoasa care iti face bine? De ce este importanta o alimentatie buna?

O alimentatie buna asigura energie

Alimentele consumate asigura corpului tau energia de care are nevoie pentru a

functiona. Astfel cum trebuie sa iti alimentezi masina cu benzina sau sa reincarci bateria

telefonului mobil, tot la fel corpul trebuie hranit cu alimente care sa ii ofere energie in fiecare

zi. Carbohidratii reprezinta principala forma de energie de care corpul tau are nevoie.

Corpul digera cel mai usor carbohidrati precum zaharul si amidonul. Carbohidratii sunt

descompusi in unitati separate de glucoza, fructoza sau galactoza. Glucoza este forma de

energie preferata a corpului tau. Daca nu primeste suficienti carbohidrati, organismul poate

produce glucoza din proteine sau grasime – iar daca primeste prea multi carbohidrati, acesta

se pricepe de minune sa ii depoziteze sub forma de grasime.

O alimentatie buna asigura materia prima

Proteinele din alimentele consumate sunt descompuse in aminoacizi.  Organismul tau

foloseste aminoacizi pentru a construi si repara diferitele parti ale corpului. Muschii contin

multe proteine si trebuie sa refaci aceste proteine pe intreaga durata a dietei.Organismul are

nevoie si de proteine pentru componentele sistemului tau imunitar, hormoni, sistemul nervos

si organe.

O alta materie prima de care corpul tau are nevoie este calciul. Calciul are mai multe functii,

insa este cel mai bine cunoscut ca substanta minerala depozitata in oase si dinti. Ai nevoie de

calciu pentru a-ti pastra oasele si dintii puternici.

De asemenea, corpul tau are nevoie de grasimi pentru a fi sanatos. Membranele care contin

grasimi inconjoara toate celulele din corpul tau. Creierul contine acizi grasi iar grasimile sunt,

de asemenea, necesare pentru hormoni senzoriali.

„Micile ajutoare”

Vitaminele si mineralele incluse in dieta sunt la fel de importante ca si carbohidratii,

proteinele si grasimile; totusi, acestea sunt necesare doar in cantitati mici. De obicei,

vitaminele si mineralele functioneaza ca co-enzime, ceea ce inseamna ca acestea accelereaza

reactiile chimice din corp. De exemplu, multe vitamine din complexul B ajuta corpul sa arda

carbohidrati pentru energie. Vitamina A este necesara pentru vedere, zincul este implicat in

multe procese metabolice iar vitamina C ajuta la consolidarea tesutului conjunctiv si

functionarea sistemului imunitar.

Dieta ta trebuie sa asigure cantitati adecvate din toate aceste „mici ajutoare”. O dieta

sanatoasa si echilibrata trebuie sa contina multe vitamine si minerale. O dieta nesanatoasa

poate conduce la lipsa unuia sau mai multor din aceste „mici ajutoare" din organismul tau.

Dincolo de elementele de baza

O alimentatie buna asigura mai mult decat energie; asigura componente structurale, vitamine

si minerale. In alimentele consumate, exista alte substante care au devenit mai bine cunoscute

in ultimii cativa ani.

Fitochimicalele se gasesc in partile colorate ale fructelor si legumelor.  Desi nu sunt necesare

in functionarea corpului, acestea pot avea un impact foarte puternic asupra sanatatii. De

exemplu, quercetina (continuta de merele rosii) functioneaza precum o antihistamina si are

efect antiinflamator. Resveratrolul, intalnit in cojile si semintele de struguri, este un puternic

antioxidant.

Antioxidantii ajuta la protejarea corpului impotriva deteriorarii provocate de soare, poluare,

fum si alegeri nutritionale neinspirate.   Acestia se gasesc in fitochimicalele din fructe si

legume, precum si in unele vitamine si aminoacizi.  

Atunci cand mancati un aliment, nu consumati doar un carbohidrat, o grasime sau o

proteina. Mancati o felie de placinta cu mere, o friptura sau o cantitate mare de piure.

Majoritatea alimentelor pe care le consumati contin cantitati variate din toate aceste trei

componente nutritionale. O alimentatie buna inseamna obtinerea echilibrului corect de

carbohidrati, grasimi si proteine, plus vitaminele si mineralele necesare. O alimentatie

excelenta inseamna asigurarea unei cantitati mari de fitochimicale si antioxidanti.

Sa luam carbohidratii, de exemplu: Care sunt carbohidratii buni, care sunt carbohidratii rai si

care este diferenta dintre acestia? Din moment ce corpul tau le descompune pe toate in unitati

separate, carbohidratii in sine nu sunt neaparat rai sau buni. Problema apare atunci cand

consumi prea multi sau daca celelalte ingrediente din alimentele care contin carbohidrati nu

sunt foarte bune.

De exemplu, fursecurile cu glazura de ciocolata contin mult zahar si faina alba; daca mancati

prea multe, veti acumula calorii suplimentare care vor fi depozitate in corp sub forma de

grasime. De asemenea, gogoasa contine multe grasimi, probabil grasimi transformate, care

pot creste riscul afectiunilor cardiace. Gogoasa nu iti asigura aproape deloc vitamine,

minerale sau alte substante, precum antioxidanti naturali sau acizi grasi sanatosi.  Atunci cand

pui problema astfel, gogoasa respectiva poate sa nu mai para asa de buna.

Aproape orice fruct sau leguma este un exemplu de sursa buna de carbohidrati. Aceste optiuni

iti permit sa obtii carbohidratii de care ai nevoie pentru energie, plus fibra pentru un sistem

digestiv sanatos, vitamine, minerale si antioxidanti. Aproape jumatate din caloriile tale zilnice

ar trebui sa provina din carbohidrati. Acesti carbohidrati provin din fructe, legume, paine si

cereale integrale – si nu din dulciuri, sucuri si produse de patiserie.

Acest concept functioneaza si cu proteine si grasimi. O sursa sanatoasa de proteine este sursa

care nu furnizeaza grasimi nesanatoase in exces si care, din fericire, asigura si unele grasimi

care sunt benefice corpului tau, precum fasolea alba. Acest tip de fasole asigura proteine,

fibre, vitamine, minerale si carbohidrati. Un exemplu de proteina nesanatoasa este

sunca.Sunca si alte carnuri procesate precum aceasta contin multe grasimi saturate si calorii

care pot afecta sanatatea inimii, ingrosa talia si chiar mari riscul de cancer. 

Grasimile sanatoase provin din alimente ce contin grasimi polinesaturate si mononesaturate,

precum uleiul de masline, pestele, alunele, soia, semintele de in si uleiul de rapita. Desi aceste

grasimi si uleiuri contin multe calorii, ai nevoie de acizii grasi pe care acestea le asigura. Din

nefericire, exista multi acizi grasi nesanatosi de care trebuie sa te feresti. Grasimile saturate

din carnea rosie si grasimile transformate din unele tipuri de margarina, produse de patiserie

si alimente procesate nu sunt benefice pentru sanatate.  

O alimentatie buna inseamna un corp sanatos

Printr-o dieta sanatoasa corpul tau va avea cantitatea perfecta de energie, suficienta materie

prima si toate „micile ajutoare” de care are nevoie pentru a ramane sanatos. O alimentatie

buna va include, de asemenea, fitochimicale si antioxidanti care te vor face sa te simti tanara,

sa arati bine si poate chiar te vor feri de boli. Printr-o dieta nesanatoasa corpul tau va dispune

de prea multe sau prea putine calorii, de insuficiente vitamine si minerale, de fapt, vei avea

nevoie de o cantitate mai mare de antioxidantii pe care nu-i obtii din aceasta. 

Educatia fizica in familie

Administrarea activitatilor sportive in raport cu nevoia de miscare Se alege un sport care-i educa respiratia. Daca scolarul are dificultati respiratorii, parintii se vor consulta cu medicul si cu profesorul de educatie fizica.  In ceea ce priveste baile  de aer, se stie ca pielea este si un organ de respiratie.  Prin miile de pori ea absoarbe aerul si elimina otravuri. Pentru ca pielea sa respire, un copil nu trebuie infofolit. Baia de aer este tot asa de binefacatoare, ca si baia de soare sau baia in apa. Vara, trebuie imbracat cat mai sumar; pielea va fi lasata cat mai mult posibil in contact cu aerul. Purtarea de pantaloni lungi de baieti si mai ales de fete este o greseala. In timpul iernii se va purta imbracaminte larga, care lasa sa circule aerul.

Atentie mare la nevoia copilului de a dormi. Activitatea scolara nu trebuie sa se faca pe seama timpului de stat in pat. Orele de somn trebuie respectate cu strictete. Nu este permis ca un copil sa se culce tarziu din cauza lectiilor, televizorului sau unor seri incarcate ale familiei. Pana la 10 ani copilul are nevoie de cel putin 10 ore de somn de noapte. Nu se va incalca aceasta recomandatie!Nevoia de miscare Organismul copilului are nevoie de miscare. Sportul are o influenta favorabila asupra oxigenarii globulelor rosii, circulatiei sangelui si digestiei. Un copil sportiv creste mai bine, el are pofta de mancare, asimileaza mai bine alimentele. Un copil sportiv este mai echilibrat fizic (muschi puternici, articulatii suple, spate drept, abdomen plat, talie mai subtire, miscari mai gratioase, reflexe mai bune si psihic (nervi stapaniti, echilibrati, competitivi). Se alege sportul care convine copilului. Cat mai multa miscare afara din casa! Copiii au nevoie de activitate fizica: sa participe la "treburile" gospodariei, sa alerge, sa sara, sa se catere. Nu trebuie sa traiasca inchisi in casa. Cum isi termina temele, vor fi "scosi" afara sa se joace intr-o curte si chiar pe o strada sau pe alee, chiar daca acestea ar contraria dorinta legitima de ordine si curatenie a unor locatari. Din nenorocire in orasele mari spatiile de joc sunt tot mai limitate, iar strada reprezinta un loc unde pot surveni multe accidente.

Sportul

Toti parintii stiu astazi ca sportul este bun pentru sanatate si mai ales ca este indispensabil dezvoltarii armonioase a copilului. Un copil sportiv este mai sanatos.  Exercitiile fizice il fac sa transpire abundent, favorizand si accelerand eliminarea toxinelor care otravesc organismul. Nu avem intentia de a spune multe despre sport neavand nici spatiu si nici priceperea necesara. 

Pediatrul de familie, medicul scolar, medicul sportiv si profesorul de educatie fizica sunt cei care stabilesc daca un copil este apt pentru a practica un anumit sport; pentru cei la care se impun exercitii pentru recuperare a unor defecte neuromotorii, indicatiile se fac in colaborare cu neuropsihiatrul si medicul specialist de cultura fizica si medicala. De la 6 la 11 ani este

varsta de inflorire a posibilitatilor fizice ale copilului.  Scopul exercitiilor fizice nu este de a-1 face sa dobandeasca forta, ci de a-i dezvolta "tonusul de sustinere", adica de a-i cali o musculatura capabila sa-i sustina scheletul si de a-i ajuta dezvoltarea armonioasa a scheletului.  

Sportul este cel mai bun mijloc de a lupta impotriva prejudiciilor vietii scolare, indeosebi contra deformarii coloanei vertebrale, care constituie o boala profesionala a scolarului.

Trebuie evitata specializarea timpurie Nu se face un singur sport, deoarece se favorizeaza dezvoltarea unora din partile corpului in detrimentul altora.  Nu trebuie lasat orice copil sa se consacre competitiei. Un sport, oricat ar fi de binefacator, practicat pana la exces la aceasta varsta in plina crestere, este contrar dezvoltarii armonioase.  Numai in cazurile cu totul exceptionale, se admite pentru unele individualitati (cu vocatie si cu rezistenta deosebita fizica si psihica) antrenament intensiv de competitie. In general, se interzic exercitiile de forta. Practicate prea regulat, ele dezvolta intens musculatura. Muschii supradezvoltati, in loc de a favoriza cresterea, o incetinesc: nu mai sunt extensibili pentru a insoti impulsul de lungire a oaselor, o franeaza si pot chiar s-o blocheze.  De aceea, trebuie proscrise halterele si tot ce risca sa faca sa lucreze muschii in forta sau numai anumite grupe de muschi. Apare riscul de a face din astfel de copii mici fiinte scunde, robuste, prea musculoase. Copilul trebuie sa se odihneasca sufficient Activitatile scolare sunt deja acaparante. Nu trebuie supraincarcat cu activitati extrascolare. Un singur sport, dar bine ales, este suficient.  Orele de sport nu trebuie sa antreneze o oboseala excesiva, din cauza unor orare prea incarcate sau eforturi mari. inainte de practicarea unui sport, trebuie consultat medicul.  Unele sporturi, excelente pentru copiii sanatosi, pot fi cu totul contraindicate in caz de afectiuni ale inimii, plamanilor, ficatului, rinichilor sau ale coloanei vertebrale

  Forta ,  viteza ,  rezistenta   si mobilitate

Datorica faptului ca fiecare dintre noi avem diferite scopuri si motivatii pentru care facem miscare, avem si programe diferite. Antrenamentul unui boxer este diferit de cel al unui atlet, care este diferit de cel al unui schior samd. Ceea ce noi va recomandam pentru sanatatea dvs. pe de-a-ntregul este un antremanent complet, care sa includa exercitii de forta, viteza, rezistenta si evident mobilitate. Sincer imi este destul de greu sa nu imi lucrez tot corpul la un antrenament, ci sa il lucrez pe parti (precum in cazul culturistilor - pe grupe musculare).Forta musculara: 

Ridicatul greutatilor, flotari, genuflexiuni, abdomene etc. toate acestea dezvolta forta musculara. Despre ridicatul greutatilor am dori sa va spunem ca acesta nu trebuie sa va sperie ca va va transforma intr-un monstru cu muschi. Daca executati un numar de repetitii adaptate dvs. cu greutatile corespunzatoare, atunci totul va fi PERFECT! Ridicatul greutatilor va ajuta oasele: este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteti face pentru a va mentine densitatea oaselor si a preveni osteoporoza. Nu uitati ca va puteti folosi in unele cazul doar de greutatea propriului corp!

Rezistenta:Maratonul, inotul de rezistenta, ciclismul etc. Antrenamentul de rezistenta va fortifica muschii, oasele si articulatiile. Totusi nu trebuie exagerat pentru ca uzura ne distruge articulatiile! Fiti rezonabil, stabiliti-va un program de antrenament care sa inceapa de la simplu la complex, de la usor la greu, de la putin la mult. Nu fortati si eventual, daca nu aveti experienta suficienta, cautati-va o sala sau un instructor personal care sa va faca un program de exercitii.

Viteza:Alergarea de viteza, inotul viteza, patinaj viteza, artele martiale etc. Sa fim rapizi, sa avem suflu, sa dam cat mai mult din noi intr-un timp cat mai scurt. Sa fim explozivi, sa nu ne observe adversarul cand am pornit atacul/lovitura...Exercitiile de viteza sunt foarte intense si in urma lor obosim rapid: pulsul creste, simtim tamplele cum bat iar sangele cum zvacneste prin vene; respiram rapid si cu forta. in cazul exercitiilor de viteza tehnica are o mare importanta! Ca si incepator nu puteti trece direct la viteza pana cand nu va insusiti tehnica! Altfel accidentari grave pot aparea instant!

Supletea, flexibilitatea sau streching-ul:

Dupa ce am lucrat muschii prin atatea si atatea exercitii, dupa ce i-am stresat, tonifiat, transpirat sau cum mai doriti dvs. ce poate fi mai relaxand si mai binevenit decat o intindere, un streching? muschii ni se intind dandu-ne o mai mare usurinta in exercitii, o mai mare eleganta in miscari; aspectul muschilor devine alungit si nu "ghemotoc", gramada, asa cum vedem in cazul culturistilor. Incercati exerciti de streching pentru toate zonele corpului: cap, gat, brate, trunchi si picioare.

Jocuri sportive

"Sport- baschet"Palma mâinii de aruncare este desfăşurată pe minge înapoi şi puţin sub ea cu faţa spre direcţia de aruncare, cealaltă mână sprijină mingea din lateral; cotul mâinii de aruncare se află sub minge, puţin lateral lângă corp, orientat pe direcţia aruncării. Execuţia începe cu îndoirea genunchilor, apoi cu împingerea în picioare concomitent cu întinderea braţului cu mingea în sus şi uşor înainte.

Mingea este susţinută de ambele mâini până în dreptul capului, după care este conduşă numai de mâna care execută aruncarea, care îşi continuă ridicarea în sus şi înainte, iar prin întinderea cotului şi prin impulsul dat din articulaţia pumnului-din poignet- şi a degetelor se asigură mingii traiectoria şi rotaţia dorită. 

În poziţia finală jucătorul se află uşor ridicat pe vârfuri, cu braţul de aruncare întins oblic în sus şi înainte, palma privind spre sol.I.Descrieţi acţiunea tactică individuală în apărare marcajul individual. Prezentaţi cel puţin 3 structuri de exerciţii pentru iniţiere şi consolidare.

II. Exemplificaţi grafic sistemul de atac în semicerc cu aplicarea pătrunderii, depăşirii şi combinaţiei de “dă şi du-te”

III. Încercuiţi răspunsul corect la întrebările din regulamentul oficial al jocului de baschet.

a.)Echipele trebuie să utilizeze pe maieuri numai numere de la 4 la 15 DA b.)Cronometru de joc va fi oprit de către cronometror la fiecare fluier al arbitrilor DAc.)Penalizarea la regula celor 10 secunde se va face prin repunerea din lateral de către echipa adversă din dreptul liniei de centru a terenului DA

I. Marcajul este acţiunea tactică individuală prin care un apărător încearcă, în limitele regulamentului de joc, să anihileze acţiunile atacantului direct. Pentru realizarea marcajului, apărătorul trebuie să posede o bună pregătire fizică, să stăpânească elementele tehnice fără minge care formează jocul de picioare, poziţia fundamentală, pasul adăugat, lucru cu braţele, deplasările în special cu spatele. De asemenea apărătorul trebuie să posede o bună orientare în teren, o pregătire tactică temeinică, să reacţioneze prompt şi eficace, să anticipeze, să aibă fantezie.

În funcţie de situaţiile de joc şi de acţiunile atacanţilor, marcajul poate fi aplicat la jucătorul cu minge sau la cel fără minge, deosebind următoarele situaţii:-marcaj normal şi marcaj agresiv;

-marcaj diferenţiat;

-marcaj special.

a.) 1x1: apărătorul execută marcaj încercând oprirea atacantului din dribling şi scoaterea mingii din dribling. Atacantul cu mingea execută deplasare cu dribling înapoi, lateral, cu mâna stângp, ca mâna dreaptă, cu variaţii de ritm şi dribling protejat.b.) “Leapşa în perechi” cu atingerea gambeic.) 3x3 pe ½ teren cu tema: marcaj de la centrul terenului; atacantul aplică demarcajul, pătrunderea, depăşirea şi recuperarea.

Volei

I. Descrieţi principalele calităţi motrice necesare practicării jocului de volei, la nivelul echipei reprezentative şcolare.

I. Înainte de începerea meciului

II. În jocul de volei obţinerea unei performanţe este de conceput fără dezvoltarea corespunzătoare a componentei fizice sub toate aspectele ei complexe. 

Datorită specificului jocului de volei, pe lângă pregătirea tehnică, psihologică şi valorificarea potenţialului tehnico-tactic trebuie legată permanent şi pregătirea fizică (multilaterală şi specifică). 

La acest nivel calităţile motrice care se educă în principal sunt viteza şi îndemânarea iar în secundar forţa şi rezistenţa.

Viteza reprezintă trei forme de manifestare:

- viteza de reacţie;

- viteza de execuţie;

- viteza de repetiţie.

Toate aceste forme de manifestare a vitezei îmbracă aspecte specifice în fiecare acţiune tehnico-tactică de joc. În volei predomină reacţiile complexe în cadrul cărora semnalul nu este cunoscut dinainte şi uneori nici mişcarea identică de răspuns.

Reacţiile specifice voleiului sunt legate mai ales de deplasarea jucătorilor şi a mingii. Deşi sunt reacţii complexe, viteza poate fi educată aproape tot atât de mult ca la reacţiile simple, datorită faptului că voleibalistul anticipează acţiunile coechipierilor, adversarului şi traiectoria mingii. Anticiparea poate fi efectuată în funcţie de poziţia centrului de greutate, de orientarea primirii, de poziţia segmentelor, de traiectoria ascendentă a mingii etc.

Pentru viteza de execuţie o mare importanţă o are însuşirea la nivel înalt a tehnicii. 

Viteza de repetiţie se manifestă în joc şi în antrenament în cadrul săriturilor din linia I, a repetărilor multiple a acţiunilor, etc. În cadrul educării vitezei de repetiţie a mişcărilor trebuie executate degajat, fără încordări inutile, viteza de repetiţie a săriturilor necesitând dezvoltarea complexului viteză-forţă.

Viteza de deplasare şi de schimbare a direcţiei se manifestă în cadrul majorităţii acţiunilor (preluare din serviciu, din atac, lovitură de atac, blocaj etc.). Se poate vorbi de viteza de deplasare înainte, lateral şi înapoi. Deşi viteza de deplasare la voleibalişti este mai puţin perfectibilă, se poate interveni prin ameliorarea tehnicii specifice, dezvoltarea complexului forţă-viteză şi mai ales prin mişcarea continuă premergătoare intervenţiei la minge.

Gimnastica stortiva

Gimnastica sportiva este unul dintre cele mai frumoase sporturi, oferind un spectacol de mare virtuozitate, maiestrie si arta. Ea a ajutat la cunoasterea tarii noastre, ducand faima acestei discipline in cele mai indepartate colturi ale lumii, ridicand sportul romanesc pe cele mai inalte culmi ale gloriei.Termenul de «gimnastica» vine de la cuvintul grecesc «gymnos» care inseamna gol, dezbracat, deoarece grecii executau exercitiile fizice in «palestrele» si «gimnaziile» lor, fara imbracaminte.Parcurgand treptele de evolutie ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia fizica si a evoluat din timpurile cele mai indepartate si pana in zilele noastre. Astfel, egiptenii preconizau o educatie fizica armonioasa, pentru formarea multilaterala a omului, prin practicarea exercitiilor fizice, a muzicii si a dansului; hindusii dadeau o deosebita importanta exercitiilor fizice avand un sistem de gimnastica si educatie fizica denumit «Pranaiama».La chinezi gasim un sistem de gimnastica respiratorie recomandat ca mijloc de aparare a organismului impotriva imbolnavirilor, creat de medicul Kong Fu (cu 2698 ani i.e.n.). Poporul care a acordat insa cea mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec. El a creat cuvantul «gimnastica» pentru a da un nume generic totalitatii exercitiilor fizice practicate in scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea corpului si la infrumusetarea vietii spirituale. In conceptia lor au existat trei laturi: igienica, militara si armonica. Latura militara a fost fundamentata si practicata de catre spartani, iar latura idealului armonic de atenieni.In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica (bara fixa si paralelele) a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a pus bazele sistemului de «gimnastica suedeza» a fost P.H. Ling.La noi in fara se aminteste pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie de invatamant in a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea la «Scoala Domneasca de la St. Sava». Una dintre figurile luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic Ludwig a fost Gheorghe Moceanu. In 1981 s-au implinit 110 ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit de la Cluj la Bucuresti - infiintase pe langa societatea «Tirul», prima «Scoala de gimnastica pentru scolari»!Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa va ramane perena: la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza dansurile nafionale ca mijloace de educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect facultativ; scrie si publica (in 1869) prima «Carte de gimnastica»; initiaza gimnastica acrobatica; scrie o lucrare despre gimnastica feminina.RAMURILE GIMNASTICIIDupa scopul urmarit si mijioacele specitice de practicare, gimnastica poate fi impartita in urmatoarete ramuri:

1. gimnastica elementara, care cuprinde:- gimnastica de baza- gimnastica igienica sau de inviorare- gimnastica in productie

2. gimnastica ajutatoare, care cuprinde:- gimnastica cu caracter de pregatire pentru alte discipline sportive- gimnastica medicala;3. gimnastica sportiva, care cuprinde probe:

- pentru femei- pentru barbate- gimnastica ritmica- gimnastica acrobatica

Gimnastica de baza se adreseaza tuturor varstelor si se poate practica oriunde, chiar si acasa, cuprinzand exercitii simple, libere. Gimnastica igienica poate fi practicata de la orice varsta, pana la cea mai inaintata. Exercitiile de gimnastica igienica executate dimineata au scopul de «a trezi», de «a inviora» organismul, de aceea poarta denumirea si de «gimnastica de inviorare».Gimnastica in productie foloseste exercitiile de gimnastica in scopul de a intari sanatatea, de a inlatura oboseala si de a mari capacitatea de lucru. Gimnastica ajutatoare pentru alte sporturi este reprezentata prin exercitiile imprumutate diferitelor sporturi sau jocuri sportive, ridicand calitativ valoarea pregatirii sportive.Gimnastica medicala contribuie la refacerea capacitatii de munca a organismului in urma unor accidente survenite sau a imbolnavirii organismului. De asemenea ea mai contribuie la corectarea unor deficiente fizice sau vicii de atitudine, adresandu-se deci numai unei categorii de copii, tineri si adulti.Gimnastica sportiva este ramura gimnasticii cu caracter competitiv, desfasurata pe baza unui program de exercitii diferentiate pe categorii de virsta, sex si valoare, in vederea ridicarii maiestriei sportive. Aceasta disciplina sportiva presupune o pregatire speciala, datorita aparatelor care, fiecare dintre ele avand caracteristici deosebite, ofera posibilitatea de a transforma exercitiul respectiv intr-un minunat spectacol. Gimnastica sportiva se poate practica de la varsta de 5-6 ani, iar rezultatele se pot culege dupa cel putin 6-7 ani de munca, asa cum dealtfel s-a petrecut si cu Nadia Comaneci si cu ceilalti gimnasti de valoare, fete si baieti.Aparatele folosite sau probele in gimnastica sportiva pentru fete sunt: paralelele inegale, barna, solul si calul pentru sarituri. Pentru baieti paralele egale, calul cu manere, inelele, solul, bara fixa si calul pentru sarituri.

La concursuri exercitiile la aceste aparate se impart in doua categorii:- exercitii impuse sau obligatorii, care sunt alcatuite de Federatia de Gimnastica pentru toate aparatele si toate categoriile de varsta, sex si clasificare sportiva, concurentii avand obligativitatea sa le execute in concurs;- exercitii liber alese, care, spre deosebire de cele obligatorii, sunt compuse de concurenti si antrenorii lor, in concordanta cu cerintele stabilite de Federatia de gimnastica.Atat exercitiile libere cat si cele impuse sunt apreciate in timpul concursului de catre arbitri. Ei urmaresc modul de executie, gradul de dificultate si originalitate a elementelor pe care le contin, precum si valoarea artistica a combinatiilor, a legaturilor dintre elementele care formeaza exercitiul respectiv. Valoarea exercitiilor se apreciaza in note de la «0» la «10», ultima fiind nota maxima din care arbitrii scad suma greselilor comise de concurent in proba respective, luandu-se in consideratie si zecimalele; apoi se arata nota acordata pentru executie.La fiecare aparat exista o brigada de arbitri, compusa din cate 4 arbitri si un arbitru principal, iar nota acordata este constituita din media celor patru note. Nota maxima s-a acordat pentru prima data in istoria gimnasticii la J.O. de la Montreal, unde micuta noastra Nadia a obtinut 3 medalii de aur (individual compus, barna, paralele inegale) si 5 note de 10 (tehnicienii de la

calculatoarele electronice nefiind pregatiti sa exprime nota maxima, deoarece niciodata nu s-a mai intimplat acest lucru, au fost nevoiti sa arate nota 1,00). La J.O. de la Moscova (1980) a cucerit medalia de aur la barna si sol.Gimnastica ritmica moderna, sau artistica dupa cum era denumita mai demult, este o alta ramura a gimnasticii sportive, dar cu caracter pur. Ea si-a facut loc pe taramul competitional mult mai tirziu decat gimnastica sportiva la aparate. Pentru prima data s-au alcatuit regulamente de concurs, categorii si programe de concurs in Uniunea Sovietica.La noi in tara s-a initiat primul concurs in anul 1956. Apoi s-a extins, a devenit o ramura de sine statatoare, cu concursuri interne si internationale si regulamente intocmite de Federatia de specialitate. Ca si la gimnastica sportiva, exercitiile sunt impuse si liber alese. Aparatele folosite sunt obiecte portative, iar exercitiile alcatuite pot fi libere fara sau cu obiect portativ.Acestea sint: mingea, cercul.coarda, panglica, esarfa.O importanta deosebita o are acompaniamentul muzical, toate exercitiile si miscarile trebuind sa fie in concordanta cu caracterul si ritmul muzicii.

Tenisul

Tenisul este un joc sportiv care se impune prin frumusetea si spectaculozitatea sa. Miscarile sportivilor au gratie si ritm, sunt armonioase si precise in ciuda marelui efort la care sunt supusi.

Marea sa atractivitate consta in faptul ca este accesibil la orice varsta, partenerii de joc se pot alege intre ei in functie de preferinte sau nivel de pregatire. El presupune calitati ca: perspicacitate, curaj, indemanare, reflex, viteza, forta etc.

Primele mentiuni despre inceputurile acestui sport atesta existenta sa in secolul al Xll-lea. Se presupune ca tenisul s-a jucat mai intai in mediul de la curtile regilor Frantei si Angliei. Raspandirea sa in randul populatiei s-a datorat inventiei cauciucului, care a permis ca mingea elastica sa fie jucata pe orice teren si nu nurnai in sali unde se juca cu mingi de piele umplute cu calti si par.

Din anul 1870, tenisul a inceput sa-si desavarseasca forma pe care o cunoastem si noi in prezent, fiind denumit initial «lawn-tenis» (tenis de camp, in englezeste) spre a-l deosebi de cel vechi numit «jeu de paume» (joc cu palma - in franceza).

Etimologia cuvintului «tenis», provine de la francezul «tenez» (tine!) cu care jucatorii isi anuntau adversarii ca arunca mingea pentru serviciu si pe care englezii, preluand in secolul XV «jocul cu palma», l-au numit «tennis». Denumit multa vreme si «sportul alb» (datorita echipamentului alb obligatoriu al sportivilor), tenisul cunoaste, dupa 1968, introducerea echipamentului colorat, care a trebuit sa fie acceptat si de catre organizatori, mai ales datorita transmisiunilor televiziunii.

La noi in tara tenisul a aparut concomitent la Bucuresti si Galati, unde iau fiinta si primele cluburi de tenis; dupa 1907, in capitala fiind organizate primele competitii inter-cluburi. In 1911 se desfasoara primul campionat national. Prin Nicolae Misu se participa la competitii internationale in 1921 si la Jocurile Olimpice de la Paris (1924). In 1922 participam pentru prima oara la «Cupa Davis», iar prin marii jucatori Ilie Nastase si Ion Tiriac, tara noastra va ajunge de 3 ori in finala acestei prestigioase competitii, numele Romaniei fiind inscris pe «Salatiera» in 1969, 1971 si 1972.

In prezent, acest joc sportiv este extrem de raspandit in tara noastra, Federatia Romana de Tenis organizand numeroase sectii si avand jucatori legitimati, la care se adauga zecile de mii de copii, tineri si adulti care joaca de placere. Acest interes deosebit pentru tenis se datoreaza transmisiunilor prin televiziune a marilor competitii internationale dar, mai ales, fostilor mari campioni Ion Tiriac si Ilie Nastase care, asa cum afirma publicistul francez Christian Quidet: «au marcat cu amprenta lor viitorul tenisului modern. In Romania, ca si in alte tari, ei au facut ca tenisul sa coboare in strada, acest sport, pe care uneori l-au dramatizat, iar alteori l-au inveselit peste masura».

Cata deosebire ca valoare a spectacolului sportiv intre ceea ce vedem acum pe terenurile de tenis si afirmatia, de acum citeva zeci de ani a lui Jean Giraudoux: «Tenisul este un dans trist in asteptarea ceaiului.». De altfel, datorita dezvoltarii , a cresterii spectaculozitatii si

popularitatii sale, tenisul a fost inclus in programul J.O. incepand cu anul 1984.

CONDITII MATERIALE SI TEHNICA JOCULUI

RegulamentuI elaborat de catre Federatia Internationala de Tenis (F.l.T.) este respectat si aplicat in tara de catre Federatia Romana de Tenis. Terenul de joc este foarte diferit ca suprafata de joc. Astfel se joaca pe iarba, pe zgura, pe bitum, pe suprafete acoperite cu materiale sintetice - plastic, in aer liber sau in sala.

Mingile sunt de dimensiuni standardizate, fabricandu-se si tipuri speciale (diferite ca greutate, saritura si culoare).

Rachetele pot fi alese in functie de preferintele jucatorilor, dar lungimea lor se mentine intre 63,5 cm si 69 cm, iar greutatea in jurul a 400 g.

Fileul este confectionat din nylon sau sfoara impletita, avand ochiurile foarte mici, o banda alba care-l delimiteaza lateral si deasupra, fiind fixat la o inaltime la centru de 0,91 m (verificarea se face printr-o racheta asezata vertical si o alta orizontala pusa deasupra primei).

Jocul se desfasoara intre doi jucatori (simplu) sau patru (dublu). Mingea este trimisa in spatiul de servici al adversarului de catre un jucator; daca aceasta nu este returnata in mod regulamentar, se obtine un punct.

Punctajul se face astfel: primul punct se noteaza cu «15», al doilea cu «30», al treilea «40», iar cu cel de al patrulea se obtine un ghem (game - engl.= joc). In situatia de 40-40 (engl. deuce, se citeste djus = egalitate) sunt necesare doua mingi, castigate consecutiv. Cel ce castiga 6 ghemuri (cu o diferenta de 2 ghemuri), castiga un set. In cazul mentinerii egalitatii de 6 ghemuri la 6, se va juca Tie Break, unde castiga cel care ajunge primul la 7 puncte.

In competitii se joaca dupa sistemul «cel mai bun din 3 sau 5 seturi» (mai ales la barbati) si «cel mai bun din «trei seturi» (femei, copii, juniori).

Este foarte util ca initierea voastra in tenis sa se faca sub indrumarea unui antrenor sau instructor care sa va invete corect cum sa tineti racheta (priza), cum sa loviti pe dreapta (forehand) si pe stanga , cum sa serviti , sa va deplasati in teren etc. Si nu uitati inca un lucru: tenisul se invata jucand mult timp mingea la perete sau la zidul de antrenament, acolo unde puteti aplica si repeta sfaturile primite de la antrenor.

Daca va place tenisul, procurati-va materialele necesare (minge si racheta) precum si echipamentul de sport si adresati-va asociatiilor si cluburilor sportive de tenis.