Modificari Biologice La Pui Hraniti Cu Uleiuri Peroxidate

Modificări morfologice şi biochimice induse prin administrarea de uleiuri peroxidate la puii de carne

1

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA DDEE ŞŞTTIIIINNŢŢEE AAGGRRIICCOOLLEE ŞŞII MMEEDDIICCIINNǍǍ VVEETTEERRIINNAARRǍǍ

CCLLUUJJ NNAAPPOOCCAA

–– ŞŞCCOOAALLAA DDOOCCTTOORRAALLĂĂ ––

FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE MMEEDDIICCIINNǍǍ VVEETTEERRIINNAARRǍǍ

SSCCUURRTTUU IIUULLIIUU CCĂĂLLIINN

RREEZZUUMMAATTUULL TTEEZZEEII DDEE DDOOCCTTOORRAATT

MMooddiiffiiccăărrii mmoorrffoollooggiiccee şşii bbiioocchhiimmiiccee iinndduussee pprriinn aaddmmiinniissttrraarreeaa ddee uulleeiiuurrii ppeerrooxxiiddaattee llaa ppuuiiii ddee ccaarrnnee

CCOONNDDUUCCǍǍTTOORR ŞŞTTIIIINNŢŢIIFFIICC

PPRROOFF.. UUNNIIVV.. DDRR.. ddrr.. hh..cc.. AALLEECCSSAANNDDRRUU IIOOAANN BBAABBAA MMeemmbbrruu ttiittuullaarr aall AAccaaddeemmiieeii ddee ŞŞttiiiinnţţee AAggrriiccoollee şşii SSiillvviiccee

CCLLUUJJ--NNAAPPOOCCAA

–– 22001111-- Introducere


La ora actuală, este cunoscută implicarea radicalilor liberi şi a stresului oxidativ în numeroase entităţi patologice. Dintre acestea, putem să amintim de diabet, cancer, boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza laterală amiotrofică, afecţiunile cardiovasculare, glaucom, îmbătrânire, hipertensiune etc. Sursele de radicali liberi sunt extrem de numeroase şi variate, putând fi atât endogene cât şi exogene organismelor.

În ţările dezvoltate, mâncarea de tip fast-food reprezintă o importantă sursă de radicali liberi. În urma prelucrării necorespunzătoare a uleiului, rezultă produşi de oxidare cum ar fi malonildialdehida şi 4-hidroxi-2 nonenal, care s-a dovedit că pot induce modificări mutagenice ADN-ului, având loc astfel iniţierea procesului tumoral. Stresul oxidativ şi peroxidarea lipidcă sunt considerate a juca un factor cheie în carcinogeneza mediată prin nutriţie. De asemenea, ingestia de grăsimi care au suferit un proces de termo-oxidare s-a dovedit a fi implicate în inducerea, dezvoltarea şi progresia afecţiunilor cardiovasculare. S-a constat existenţa unui paralelism între cantitatea de lipide oxidate preluate prin hrană şi concentraţia acestora de la nivelul limfonodurilor mesenterice. Deteriorarea oxidativă a cărnii duce la pierderea caracteristicilor nutritive şi de calitate a acesteia.

Efectele negative ale radicalilor liberi şi al produşilor de oxidare lipidică sunt combătute prin administrarea de antioxidanţi. α-tocoferolul este unul dintre cele mai importante substanţe liposolubile care întrerupe lanţul de formare a peroxizilor lipidici. Vitamina E este încorporată la nivel subcelular, la nivel de membrana celulară, unde există o concentraţie ridicată de acizi graşi polinesaturaţi, elemente care sunt extrem de sensibile la atacurile oxidative. De asemenea, seleniul, intră în structura GPx, enzimă implicată în neutralizarea apei oxigenate şi a peroxizilor lipidici.

Malonildialdehida (MDA) este un produs final de oxidare al lipidelor, şi este folosit ca barometru al nivelului de oxidare lipidică. Determinarea valorii MDA, este una dintre cele mai vechi metode de apreciere a gradului de oxidare al lipidelor şi totodată unul dintre markerii stresului oxidativ cei mai utilizaţi [15].

Creşterea valorii MDA, este în legătură directă cu creşterea nivelului de oxidare lipidică. Nivelul MDA este întotdeauna o expresie a mai multor factori: sinteza MDA, capacitatea organismului de a elimina acest produs final cât şi nivelul substanţelor cu rol antioxidant. Când nivelul oxidării lipidice, depăşeşte capacitatea antioxidantă a organismului, apar distrugerile celulare.

Proteinele prin structura lor complexă, prezintă numeroase puncte unde pot suferi atacuri oxidative, făcându-le una dintre primele ţinte ale radicalilor liberi. Oxidarea proteinelor poate duce la formarea unor legături disulfhidrice, reversibile, sau poate determina formarea unor derivaţi non-biologic reductibili (baza Schiff). Aldehidele pot reacţiona cu grupările sulfidril (SH) sau amino (NH2) formând diferite legături intramoleculare sau formează punţi de legătură intermoleculare. Structurile rezultate după aceste atacuri oxidative au de obicei funcţia pierdută [9]. Degradarea oxidativă a proteinelor, duce la diverse consecinţe fucţionale, cum ar fi inactivarea unor enzime, creşterea susceptibilităţii la agregare şi proteoliză. Carnea de pasăre este foarte sensibilă la atacurile oxidative, datorită conţinutului ridicat al acizilor graşi polinesaturaţi. Modificările consecutive acţiunii radicalilor liberi, pot să apară atât în timpul refrigerării, congelării sau preparării produselor din carne.

Scop. Prin lucrarea de faţă ne-am propus evidenţierea modificărilor morfologice şi biochimice induse prin administrarea de ulei oxidat la puii de carne. Administrarea de ulei oxidat este o formă de a induce stres oxidativ, dar sursele ce pot iniţia formarea de radicali liberi sunt extrem de numeroase. În condiţiile în care, asupra puilor acţioneaza elemente capabile să inducă stres oxidativ (stres caloric, alimentar, presiunea infecţioasă, deficitul în substanţe cu rol antioxidant etc.) produsele şi subprodusele din carne provenite de la aceşti indivizi se constitue în elemente toxice sau potenţial toxice asupra sănătăţii oamenilor. De asemenea ne-am propus testarea eficienţei unor antioxidanţi (combinaţia dintre vitamina E şi seleniu) de a limita modificările determinate de radicalii liberi la puii de carne.

Condiţii experimentale. Material şi metodă Prin protocolul experimental conceput, ne-am propus evidenţierea modificărilor induse de radicalii liberi la puii de carne. De asemenea, alt obiectiv a fost testarea eficienţei unor antioxidanţi, în reducerea efectelor nocive induse de speciile reactive ale oxigenului. Ca şi sursă de radicali liberi am folosit uleiul de floarea soarelui oxidat termic. Astfel, începând cu ziua a II-a de viaţă, puilor din lotul UO li s-a administrat ulei oxidat de floarea soarelui, într-o proporţie de 20 %. La subiecţii din lotul UO+A, pe lângă uleiul oxidat, au primit un surplus de antioxidanţi (seleniu organic 200 g/t furaj şi vitamina E 300 mg/kg furaj). De asemenea, pe lângă loturile UO şi UO+A experimentul a cuprins şi un lot martor. Toate condiţiile de microclimat, alimentaţie, tratamente au fost conforme cu normele în vigoare.

2


Markerii determinaţi pentru caracterizarea efectelor radicalilor liberi şi a antioxidanţilor asupra puilor broiler au fost: greutatea puilor în zile diferite de viaţă, nivelul MDA plasmatic şi tisular, nivelul PCO plasmatic şi tisular, nivelurile SOD, GPx, CAT şi TAS plasmatice şi tisulare cât şi modificarile morfologice tisulare.

Uleiul de floarea soarelui a fost oxidat prin menţinerea la o temperatură de 130 °C timp de 48 ore [6], rezultând o creştere a nivelului de oxidare lipidică, de la 0,2 x 10-9 MDA/ml la 2,4 x 10-9 MDA/ml. Omogenizarea uleiului cu furajul şi/sau cu antioxidanţii s-a realizat tot la două zile

Aprecierea grutăţii puilor Rezultate şi discuţii

Pentru aprecierea diferenţelor de greutate între cele trei loturi, am urmărit evoluţia greutăţii puilor la vârsta de 10, 20, 30 şi 38 de zile. La vârsta de 10 zile, media greutăţii puilor a fost de 203,61±8,17 g la lotul UO, de 206,81±8,21 g la lotul UO+A, iar la lotul martor de 207,57±7,34 g. La vârsta de 10 zile, nu s-au constatat diferenţe asigurate statistic ale greutăţii puilor între cele trei loturi. La vârsta de 20 de zile, greutatea puilor la lotul UO a fost de 631,12±15,20 g, la lotul UO+A a fost de 640,85±11,62 g , iar la lotul martor a fost de 681,71±10,95 g. Nici la această vârstă, nu s-au constatat diferenţe asigurate statistic la cele trei loturi. Aprecind greutatea puilor la vârsta de 30 zile, constatăm lipsa diferenţelor semnificative între cele trei loturi. Greutatea puilor la lotul martor a fost de 1440,84±22,06 g, la lotul UO+A a fost de 1400,15±15,06 g, iar la lotul UO a fost de 1385,57±22,16 g. Cântărind pui la vârsta tăierii constatăm lipsa unei diferenţe asigurate statistic între cele trei loturi. Greutatea puilor la 38 zile la lotul martor a fost de 2244,94±117,85 g, la lotul UO+A a fost de 2053,67±95,24 g, iar la lotul UO a fost de 1992,07±81,58 g. Rezultate asemănătoare constată şi Racanicci [21], care adminstrează grăsime oxidată puilor de carne, şi nu evidenţiază nicio diferenţă între cele două loturi în ce priveşte greutatea la tăiere, greutatea carcasei, greutatea membrelor şi greutatea pieptului.

Concluzii Administrarea de antioxidanţi şi ulei oxidat nu a evidenţiat nicio diferenţă asigurată statistic între cele trei loturi, la niciun palier de măsurare a greutăţii.

Aprecierea stresului oxidativ plasmatic şi tisular Material şi metodă

Markerii stresului oxidativ evaluaţi în experimentul desfăşurat de către noi, au fost MDA (plasmatic şi tisular) şi PCO (plasmatice şi tisulare). Evaluarea MDA s-a făcut în dinamică în cazul ţesuturilor. Astfel, în cazul ţesuturilor am determinat valoarea MDA în ziua sacrificării, la cinci zile de menţinere a carcasei la temperatura de 5º C (ziua5), şi după 90 zile (ziua90) de menţinere a carcasei la temperatura de -18 º C. MDA plasmatic, cât şi PCO plasmatice şi tisulare s-au determinat doar din probele prelevate în ziua sacrificării. Pentru determinarea MDA am folosit metoda cu acid tiobarbituric, iar pentru determinarea PCO am utilizat metoda cu 2,4-dinitrofenil-hidrazina.

Rezultate şi discuţii Valoarea MDA de la nivel plasmatic, a suferit variaţii consecutiv administrării de ulei oxidat şi antioxidanţi. Valoarea MDA la lotul martor a fost de 0,625±0,315 nmol/ml plasmă, la lotul UO+A a fost de 1,955±0,291 nmnol/ml plasmă, iar la lotul UO de 2,595±0,219 nmnol/ml plasmă. Administrarea de substanţe antioxidante, determină o reducere asigurată statistic (p<0,0007) a nivelului stresului oxidativ plasmatic, valoarea MDA fiind redusă la lotul UO+A comparativ cu lotul UO. Uşurinţa inducerii stresului oxidativ la nivel plasmatic este subliniată de numeroşi autori. Lin [17] induce stres oxidativ la puii de carne prin menţinerea lor la o temperatură de 32º C la vârsta de cinci săptămâni. Comparativ cu lotul menţinut la o temperatură termoneutră, Lin [17] constată o diferenţă asigurată statistic (p<0,05). Aydemir [4] constată eficienţa crescută a combinaţiei dintre vitamina E şi seleniu în reducerea MDA plasmatic, comparativ cu lotul martor. Yen [32] constată nivele crescute ale MDA plasmatic la şobolani a căror dietă a fost suplimentată cu ulei oxidat, comparativ cu lotul martor. Diferenţa dintre aceste loturi fiind asigurată statistic (p<0,05). La nivelul musculaturii albe, suplimentarea dietei cu antioxidanţi, determină o reducere a nivelului MDA la lotul UO+A în ziua sacrificării, comparativ cu lotul UO. Această reducere este asigurată statistic, p<0,02. În cazul lotului UO nivelul MDA din musculatura albă, în ziua sacrificării este de 0,117±0,07 nmol/mg proteină, comparativ cu lotul UO+A la care valoarea este de 0,05±0,02 nmol/mg proteină. Valoarea MDA din musculatura albă, din ziua sacrificării la lotul martor este de 0,013±0,005 nmol/mg proteină.

3


Evaluând valoarea MDA în cazul musculaturii albe, după cinci zile de menţinere a carcasei la temperatura de refrigerare, constatăm că valoarea MDA la lotul martor este de 0,015±0,006 nmol/mg proteină, la lotul UO+A este de 0,045±0,02 nmol/mg proteină, iar la lotul UO este de 0,144±0,07 nmol/mg proteină. Diferenţa dintre loturile UO+A şi UO este asigurată statistic, (p<0,003). Aşadar, suplimentarea dietei cu antioxidanţi, determină o protecţie antioxidantă şi după o periodă de cinci zile de refrigerare a carcasei.

Valoarea MDA înregistrată la cele trei loturi în musculatura albă, după 90 zile de congelare, a fost la lotul martor de 0,034±0,007 nmol/mg proteină, la lotul UO+A de 0,082±0,06 nmol/mg proteină iar la lotul UO de 0,428±0,133 nmol/mg proteină. Procesele de lipoperoxidare sunt prezente şi la temperatura de congelare, sunt mult mai intense la lotul UO, comparativ cu lotul UO+A, diferenţele fiind asigurate statistic (p<0,001).

Evaluând valoarea MDA în cazul musculaturii roşii, în ziua sacrificării, constatăm în cazul lotului martor o valoare de 0,065±0,034 nmol/mg proteină, în cazul lotului UO+A nivelul MDA a fost de 0,136±0,051 nmol/mg proteină, iar la lotul UO a fost de 0,169±0,061 nmol/mg proteină.

Dacă facem o comparaţie între valoarea MDA din ziua 0 în cazul musculaturii albe şi valoarea MDA din ziua 0 în cazul musculaturii roşii, constatăm rezultate mult mai mari la nivelul musculaturi roşii.

Procesul de lipoperoxidare este continuu şi în musculatura roşie, la cinci zile de menţinere a ţesuturilor la temperatura de refrigerare. În ziua cinci de determinare a MDA din musculatura roşie, constatăm o valoare de 0,136±0,046 nmol/mg proteină la lotul martor, valoarea MDA la lotul UO+A este de 0,154±0,024 nmol/mg proteină, iar la lotul UO de 0,342±0,175 nmol/mg proteină. Administrarea de antioxidanţi, determină o scădere asigurată statistic (p<0,007) a MDA la nivelul musculaturii roşii la lotul UO+A comparativ cu lotul UO în ziua cinci de refrigerare.

La 90 zile, după menţinerea carcasei la temperatura de congelare, valoarea MDA din musculatura roşie la lotul martor este de 0,301±0,094 nmol/mg proteină, la lotul UO+A este de 0,381±0,08 nmol/mg proteină, iar la lotul UO este de 0,969±0,283 nmol/mg proteină. Diferenţa dintre lotul UO+A, lotul cu antioxidanţi, şi lotul UO, este asigurată statistic, p<0,001.

Compararând nivelul MDA din musculatura roşie, cu nivelul MDA din musculatura albă, constatăm valori crescute la nivelul musculaturii roşii. Aceste rezultate pot fi explicate prin procentul de acizi graşi polinesaturaţi net superior în cazul muşchiului roşu, acizi care sunt mai susceptibili la peroxidare comparativ cu acizi graşi monnesaturaţi, prin prezenţa în cantitate crescută a elementelor cu efect pro-oxidant cu origine la nivelul mioglobinei (fierul) cât şi densitatea crescută a mitocondrilor, la care se adaugă catena de respiraţie.

Evaluând MDA-ului din ţesutul hepatic, în ziua sacrificării, constatăm la lotul martor o valoare de 0,006±0,005 nmol/mg proteină, la lotul UO+A este de 0,056±0,018 nmol/mg proteină, iar la lotul UO este de 0,068±0,033 nmol/mg proteină. Administrarea de antioxidanţi nu determină nicio diferenţă asigurată statistic între lotul UO+A şi lotul UO.

Monitorizarea valorii MDA la nivel hepatic şi în ziua cinci, confirmă continuarea proceselor de lipoperoxidare. Astfel, în cazul lotului martor valoarea MDA este 0,007±0,017 nmol/mg proteină, în cazul lotului UO+A de 0,110±0,036 nmol/mg proteină, iar la lotul UO de 0,162±0,027 nmol/mg proteină. Administrarea de antioxidanţi determină o reducere a nivelului MDA la nivelul ficatului după cinci zile de refrigerare, diferenţa dintre lotul UO+A şi lotul UO fiind asigurată statistic (p<0,005).

La nivelul ţesutului hepatic, valoarea MDA după 90 zile de congelare, în cazul lotului martor, este de 0,062±0,034 nmol/mg proteină, în cazul lotului UO+A este de 0,475±0,263 nmol/mg proteină, iar la lotul UO de 0,872±0,141 nmol/mg proteină. Diferenţa dintre nivelul MDA, la lotul OU+A şi lotul UO, la nivelul ficatului, la 90 zile de congelare, este asigurată statistic (p<0,002).

La nivel plasmatic, valoarea proteinelor carbonilate la lotul martor este de 0,405±0,22 nmol/mg proteină, la lotul UO+A este de 2,123±0,82 nmol/mg proteină, iar la lotul UO de 3,415±0,800 nmol/mg proteină. Constatăm existenţa unei creşteri asigurate statistic a valorii proteinelor carbonilate la lotul UO comparativ cu lotul UO+A (p<0,01). Nivelul scăzut al PCO la nivel plasmatic la lotul UO+A este consecutiv administrării antioxidanţilor.

În cazul musculaturii albe, valoarea PCO la lotul martor a fost de 0,731±0,499 nmol/mg proteină, la lotul UO+A nivelul PCO a fost de 1,082±0,863 nmol/mg proteină, iar la lotul UO valoarea PCO este de 2,465±0,927 nmol/mg proteină. Diferenţa dintre loturile UO şi UO+A este asigurată statistic, p<0,006.

4


La nivelul musculaturii roşii, valoarea PCO la lotul martor a fost de 0,764±0,260 nmol/mg proteină, la lotul UO+A a fost de 1,895±0,679 nmol/mg proteină, iar la lotul UO valoarea PCO a fost de 2,014±0,672 prot nmol/mg proteină. Deşi între loturile UO şi UO+A există o diferenţă, aceasta nu este asigurată statistic. Suplimentarea dietei cu substanţe antioxidante, nu determină o scădere asigurată statistic a PCO la nivelul musculaturii roşii între loturile UO şi UO+A.

Valoarea proteinelor carbonilate tisulare hepatice la lotul martor este de 1,728±0,483 nmol/mg proteină, la lotul UO+A este de 2,758±0,801 nmol/mg proteină, iar la lotul UO este de 3,88±0,944 nmol/mg proteină. Suplimentarea dietei cu antioxidanţi determină o reducere asigurată statistic (p<0,01) a PCO la lotul UO+A comparativ cu lotul UO.

Administrarea de seleniu şi vitamina E determină în general o reducere a nivelului stresului oxidativ plasmatic şi tisular la lotul UO+A comparativ cu lotul UO. De asemenea, dacă luăm în discuţie stresul oxidativ la nivelul musculaturii albe şi roşii, constatăm nivele net superioare ale acestuia în musculatura roşie. Tipul muscular roşu este caracterizat de nivele crescute ale stresului oxidativ, datorită conţinutului ridicat în AGPN, a prezenţei unei cantităţi crescute de fier, elemente implicate în formarea radicalilor liberi. De asemenea, o sursă importantă de radicali liberi în cazul musculaturii roşii o constitue catena de respiraţie.

Carnea de pasăre este extrem de sensibilă la oxidare datorită conţinutului ridicat în acizi graşi polinesaturaţi. Creşterea graduală a nivelului MDA după sacrificare o constată şi Alasnier [2]. Dacă în ziua sacrificării, nivelul MDA din musculatura albă a fost de 0,03 mg MDA/kg ţesut, la 14 zile după sacrificare constatăm o valoare de 0,10 mg MDA/kg. Valoarea MDA din musculatura roşie din ziua sacrificării a fost de 0,07 mg /kg ţesut, iar la 14 zile după sacrificare constatăm o valoare de 0,30 mg MDA/kg. Nam [19] constată eficienţa vitaminei E, la puii de carne, ca şi antioxidant, pentru reducerea nivelului MDA. Diferenţa dintre lotul cu vitamina E şi lotul martor este asigurată statistic (p<0,05). De asemenea, Russell [22] constată eficienţa dependentă de doză a vitaminei E ca şi substanţă cu acţiune antioxidantă. Russell [22] evidenţiază existenţa unei diferenţe asigurate statistic (p<0,05), între nivelul MDA din musculatura membrelor şi musculatura pieptului la lotul care a primit un supliment de vitamina E de 20 mg/kg, comparativ cu lotul care a primit un suplimet de 400 mg/kg furaj vitamina E. Guo [12] suplimentând furajul puilor cu doze mici de vitamina E, obţine o corelaţie negativă (R2–0,93) între doza de vitamina E suplimentată şi nivelul de lipoperoxidare.

Pentru stabilirea exactă a necesarului de vitamina E şi seleniu din furaj, trebuie să renunţăm la aspectele legate doar de sporul zilnic al puilor sau de gradul de conversie al furajului. Valoarea MDA tisulară şi serică ar fi un indice bun pentru aprecierea necesarului, întrucât obţinerea unui produs sănătos care să nu pună în pericol sănătatea consumatorului trebuie să fie prioritară.

Experimentele noastre au arătat că administrarea de vitamina E şi seleniu asigură o protecţie antioxidantă eficientă atât la nivel plasmatic şi tisular. De asemenea, aceşti antioxidanţi determină o bună protecţie antioxidantă la nivel tisular, atât în condiţiile păstrării carcasei la temperatura de refrigerare cât şi la temperatura de congelare.

Aprecierea nivelului enzimelor antioxidante şi TAS sanguine şi tisulare

În cursul evoluţiei, organsimele şi-au dezvoltat un sistem de apărare antioxidantă care face posibilă viaţa în mediul aerob. Din acest sistem fac parte şi SOD, GPx şi catalaza. Aceste enzime sunt implicate în reducerea diferitelor substrate cu rol pro-oxidant, activitatea lor fiind interconectată.

Material şi metodă Pentru determinarea activităţii SOD, GPx şi TAS am folosit kiturile produse de către firma

RANDOX, respectând specificaţiile producătorului, iar pentru determinarea catalazei am utilizat metoda Bach – Zubkova.

Rezultate şi discuţii Valoarea SOD la nivel eritrocitar la lotul martor este 2092±481,118 U/g proteină, la lotul UO+A

valoare SOD este de 9410,667±1036,814 U/g proteină iar la lotul UO valoare SOD este de 8153,567±1225,411 U/g proteină. Administrarea de antioxidanţi determină o creştere asigurată statistic (p<0,001) a SOD la nivel eritrocitar la lotul UO+A comparativ cu lotul UO.

Valoarea SOD, în cazul musculaturii albe, la lotul UO+A este de 708,714±122,061 U/g proteină iar la lotul UO este de 617,522±247,857 U/g proteină, iar la lotul martor a fost de 119,314±53,980 U/g proteină. În cazul musculaturii albe, deşi între nivelul SOD la lotul UO şi lotul UO+A există o diferenţă, aceasta nu este asigurată statistic. Lipsa unei diferenţe asigurate statistic între loturile UO+A şi UO o constatăm şi la nivelul musculaturii roşii. Nivelul SOD la lotul UO este de 1665,89±279,625 U/g

5


proteină, la lotul UO+A este de 1834,857±139,693 U/g proteină iar la lotul martor este de 528,210±160,307 U/g proteină. Lipsa unor diferenţe asigurate statistic între loturile UO şi UO+A în cazul ţesuturilor musculare, este consecinţa existenţei anionul superoxid în concentraţii relativ egale la cele două loturi.

Valoarea SOD de la nivelul ţesutului hepatic în cazul lotului martor a fost de 1528±335,564 U/g proteină, la lotul UO+A a fost de 6767,571±419,983 U/g proteină iar la lotul UO a fost de 5620,266±563,603 U/g proteină. Administrarea de antioxidanţi, a determinat un nivel crescut de sinteză enzimatică în ţesutul hepatic a SOD, astfel, între loturile UO şi UO+A există diferenţe asigurate statistic (p<0,001).

Administrând seleniu la puii de carne (Sel-Plex – 1 mg/kg dietă), Plancha [20] a constatat o creştere a SOD eritrocitar, (deşi SOD nu este o enzimă care conţine seleniu) asigurând o protecţie eficientă împotriva stresului oxidativ. Efectul vitaminei E şi al seleniului, în creşterea nivelului eritrocitar al SOD a fost demonstrată şi la şobolani. Konar [15] induce stres oxidativ prin administrarea de clorură de cadmium (1 mg/kg s.c.) şi constată la nivel eritrocitar o scădere asigurată statistic (p<0,05) a SOD comparativ cu lotul care a primit pe lângă clorura de cadmiu şi vitamina E şi seleniu.

Variaţii ale SOD la nivel muscular constată şi Shireen [25]. Autorul determină activitatea SOD la şoarice, în două tipuri musculare diferite, unul oxidativ, muşchi roşu (sartorius) şi unul glicolitic, muşchi alb (pectoralis), şi constată că diferenţele dintre acestea sunt asigurate statistic (p<0,05), valorile fiind net superioare în musculatura roşie.

La toate cele trei loturile luate în discuţie valorile cele mai mari ale SOD sunt înregistrate la nivel eritrocitar>hepatic>muşchi roşu>muşchi alb. Aceaste diferenţe între loturi, nu sunt numai expresia stresului oxidativ, indus de anionul superoxid mai intens la nivelul unui ţesut comparativ cu altul, ci pot să fie consecutiv unor variaţii tisulare ale SOD. Hernandez [13] constată variaţii asigurate statistic (p<0,05) ale SOD muscular, la porci din rase diferite. În timp ce valoarea SOD în muşchiul psoas major este de 636 U/g ţesut la marele alb iar la metisul Iberain x Duroc valoarea SOD este de 928 U/g ţesut.

Administrarea de vitamina E şi seleniu infleunţează nivelul GPx eritrocitar. Valoarea GPx în cazul lotului martor este de 0,705±0,271 U/g proteină, la lotul UO+A este de 18,691±3,326 U/g proteină, iar la lotul UO valoarea GPx este de 2,590±0,691 U/g proteină. Constatăm astfel, existenţa unei diferenţe asigurate statistic (p<0,001) între lotul UO+A şi lotul UO.

În musculatura albă, evoluţia GPx urmăreşte acelaşi tipar ca şi la nivel eritrocitar, diferenţa dintre loturile UO+A şi UO fiind asigurată statistic (p<0,006). Astfel, valoarea GPx în cazul lotului martor a fost de 0,84 U/g proteină, în cazul lotului UO+A a fost de 3,84 U/g proteină iar la lotul UO de 2,2 U/g proteină.

În cazul musculaturii roşii valoarea GPx la lotul martor este de 1,031±0,357 U/g proteină, la lotul UO+A este de 5,09±1,156 GPx U/g proteină, iar la lotul UO de 2,847±0,970 U/g proteină, diferenţa dintre lotul cu antioxidanţi şi cel fără antioxidanţi fiind asigurată statistic (p<0,001).

La nivelul ţesutului hepatic, valoarea GPx la lotul martor a fost de 5,410±2,090 U/g proteină, lotul UO+A a fost de 37,200±4,450 U/g proteină, în timp ce la lotul UO a fost de 15,540±3,015 U/g proteină. Între valoarea GPx de la lotul OU şi valoarea GPx de la lotul UO+A există diferenţe asigurate statistic (p<0,001).

Constatăm astfel, existenţa unor diferenţe asigurate statistic între lotul UO şi lotul UO+A. Aceste diferenţe sunt rezultatul administrării de seleniu, element care este co-factor la nivelul părţii active a GPx.

Corelaţia pozitivă dintre nivelul seleniu şi GPx la nivel eritrocitar o realizează şi Urek [29], care obţine o creştere semnificativă (p<0,05) a GPx la lotul care a primit un supliment de seleniu în hrană, comparativ cu lotul martor. Chang [7] administrând puilor de carne seleniu (0,2 ppm selenit de sodiu) sau o combinaţie dintre seleniu şi vitamina E (100 UI/kg) constată nivele crescute (semnificative statistic) ale GPx la nivel eritrocitar, la loturile cu seleniu compartiv cu lotul martor. Wang [31] insistă pe importanţa tipului sursei de seleniu pentru modularea nivelului GPx plasmatic şi hepatic. Wang [31] obţine valori crescute, asigurate statistic, ale GPx în urma suplimentării dietei puilor cu seleniu organic, comparativ cu suplimentarea dietei puilor cu seleniu anorganic.

Comparând nivelul GPx în cele două tipuri musculare, constatăm valori crescute în cazul musculaturii roşii. Acest lucru se explica prin capacitatea crescută a muşchiului oxidativ, roşu de a fixa seleniul într-o concentraţie mai ridicată.

Legătură dintre seleniu şi GPx la nivel hepatic o face Urek [29]. Suplimentând dieta puilor cu seleniu, obţine valori crescute ale GPx la nivel hepatic comparativ cu lotul martor (p<0,001).

6


Suplimentarea dietei cu seleniu, determină creşterea activităţii GPx. Nivelul tisular al seleniului diferă foarte mult în funcţie de forma de prezentarea a seleniului. Nivelele cele mai mari ale GPx, la nivel sanguin şi tisular, sunt asigurate în condiţiile utilizării sursei organice de seleniu comparativ cu sursa anorganică.

Nivelul cel mai ridic al GPx, în ordinea afiniţăţii pentru ţesuturi constatat de noi este ficat>sânge>muşchi roşu>muşchi alb.

Administrarea de ulei oxidat şi antioxidanţi a determinat variaţii ale nivelului catalazei la nivel eritrocitar. La lotul martor, catalaza eritrocitară este de 43,293±20,071 U/g proteină, la lotul UO+A este de 223,278±69,850 U/g proteină, iar la lotul UO este de 156,451±57,575 U/g proteină. Administrarea de antioxidanţi, determină o creştere asigurată statistic (p<0,05), a catalazei la lotul UO+A comparativ cu lotul UO.

La nivelul musculaturii albe, catalaza are o valoare de 82,408±32,810 U/g proteină la lotul UO, în timp ce la lotul UO+A valoarea catalazei este de 104,892±57,537 U/g proteină, iar la lotul martor catalaza are o valoare de 23,881±12,662 U/g proteină. În cazul musculaturii albe, administrarea de vitamina E şi seleniu nu asigură o diferenţă statistic între loturile UO şi UO+A.

Pentru musculatura roşie, valoarea catalazei la lotul martor este de 62,068±31,960 U/g proteină, la lotul UO+A catalaza este 280,541±110,332 U/g proteină, iar la lotul UO de 206,567±74,152 U/g proteină. Şi la nivelul musculaturii roşii, administrarea de substanţe antioxidante nu determină o valoare asigurată statistic a CAT la lotul UO+A comparativ cu lotul UO.

În situaţia ţesutului hepatic, valoarea catalazei la lotul martor a fost de 498,837±198,629 U/g proteină, la lotul UO+A a fost de 2028,614±137,793 U/g proteină, iar la lotul UO a fost de 1604,520±324,207 U/g proteină. Administrarea de antioxidanţi determină o creştere asigurată statistic (p<0,01) a catalazei hepatice la lotul UO+A comparativ cu lotul UO.

Efectul benefic al vitaminei E pentru creşterea nivelului CAT este semnalată şi de Srilatha [26]. Autorul administrând puilor vitamina E în doză de 50 mg/kg, constată valori semnificativ crescute ale catalazei eritrocitare (p<0,01), faţă de lotul martor (fără vitamina E). Nivelul hepatic al catalazei este influenţat de administrarea de vitamina E şi la şoareci. Vitamina E determină o creştere asigurată statistic (p<0,01) a catalazei hepatice, în urma inducerii stresului oxidativ cu formaldehidă [11].

Chen [8] prin manipulare genetică obţine şoareci transgenici care prezintă o activitate a CAT de până la 600x mai mare la nivelul musculaturii cardiace, ţesut care a prezentat o rezistenţă la efectul citotoxic indus de doxorubicină, la alternanţa ischemie-reperfusie şi hipoxie-reoxigenare [8, 14]. Administrarea de seleniu, determină reducerea stresului oxidativ şi creşterea CAT la nivelul SNC, în urma inducerii stresului oxidativ cu metamizol. Diferenţele între loturile cu metamizol la care s-a adăugat sau nu seleniu, prezintă diferenţe semnificative, nivelul catalazei fiind crescut la lotul cu seleniu [3].

Ordinea activităţii tisulare a CAT la puii de carne constatată de către noi este ficat>muşchi roşu>eritrocite>muşchi alb.

Urmare a administrării de vitamina E şi seleniu constatăm creşteri semnificative ale nivelului TAS la nivel sanguin. Valoarea TAS la nivel plasmatic la lotul UO+A este de 1,686±0,448 μmol/ml plasmă, iar la lotul UO este de 0,999±0,253 μmol/ml diferenţă care este asigurată statistic (p<0,04). Administrarea de vitamina E şi seleniu a determinat creşterea valorii TAS la nivelul musculaturii albe la lotul UO+A şi implicit o protecţie antioxidantă mai eficientă. Dacă la lotul UO+A valoarea TAS din musculatura albă este de 0,084±0,027 μmol/mg proteină, la lotul UO valoarea TAS este de 0,057±0,005 μmol/mg proteină, astfel, între lotul UO+A şi UO este o diferenţă asigurată statistic (p<0,01).

Nivelul TAS din musculatura roşie în cazul lotului UO a fost de 0,0778±0,012 μmol/mg proteină, iar la lotul UO+A a fost de 0,138±0,040 μmol/mg proteină, diferenţa dintre aceste loturi fiind asigurate statistic (p<0.001).

Dacă comparăm nivelul TAS din musculatura albă cu nivelul TAS din musculatura roşie constatăm existenţa unei diferenţe asigurate statistic. Aceste diferenţe ale valorii TAS în favoarea muşchiului roşu sunt în legătură pe de o parte cu capacitatea ridicată a muschiului roşu de a fixa vitamina E şi seleniu (probabil şi alţi antioxidanţi preluaţi prin hrană) într-o concentraţie mai mare decât musculatura albă, şi pe de altă parte, datorită unei valori nativ mai mari a statusului antioxidant total la nivelul musculaturii roşii.

Comparând nivelul TAS la porc în două tipuri musculare, unul glicolitic şi unul oxidativ, în urma administrării de seleniu, Zhan [33] constată existenţa unei diferenţe asigurate statististic, valoarea TAS în

7


muscultura roşie fiind net superioară faţă de nivelul TAS din musculatura albă, aspecte confirmate şi în experimentul nostru la puii de carne.

În concluzie putem afirma că, administrarea de vitamina E şi seleniu, determină o protecţie antioxidantă eficientă. Aproape în toate situaţiile luate în discuţie, atât la nivel sanguin cât şi la nivel tisular, valorile elementelor cu rol antioxidant luate în discuţie, au prezentat nivele crescute, asigurate statistic, la lotul care a primit un surplus de vitamina E şi seleniu în hrană.

Aprecierea modificărilor tisulare În momentul sacrificării puilor am efectuat examenul necropsic general, aprecindu-se

modificările macroscopice, după care s-au prelevat probe de ţesut pentru caracterizarea modificărilor histologice.

Modificări tisulare apărute la pui în urma administrării de ulei oxidat (UO) Administrarea de ulei oxidat a determinat apariţia de leziuni localizate la nivelul diferitelor

organe. Cele mai evidente modificări s-au conturat la nivel muscular, cu gravitate mai mare în musculatura internă a coapsei, dar şi în musculatura pectorală. De asemenea, modificări au fost întâlnite şi în sistemul nervos central (SNC), miocard, la nivel os, hepatic, sau în ţesutul conjunctiv subcutanat.

Modificări ale musculaturii striate (scheletice) Modificări macroscopice musculare Musculatura internă a coapsei (m. gracillis) prezenta o alternanţă de fascicule musculare normale

cu fascicule musculare de culoare alb-gălbuie, care erau în număr mult mai mare. Pe secţiune zonele cu fibre decolorate aveau o consistenţă crescută, fiind ceroase şi seci. Unii subiecţii aveau porţiuini mari (chiar jumătate din muşchiul gracilis) cu aspect omogen, dens, ceros care contrasta faţă de fibrele normale (figura 1).

Musculatura pieptului (m. pectoralis major) a prezentat zone cu striaţiuni de culoare alb-gălbuie, ceroasă, paralele cu fibrele musculare nemodificate (figura 2). La palpaţia superficială şi profundă muşchiul aveau o consistenţă mai crescută.

Modificări microscopice musculare La nivel muscular (musculatura internă a coapsei şi musculatura pectorală) se constată la

examinarea cu microscopul optic, în fază iniţială deformări cu segmente mai groase, alternând cu altele mai înguste la nivelul miofibrilelor, cu pierderea striaţiunilor şi omogenizarea citoplasmei. Leziunile avansate se traduceau prin întreruperea fibrelor cu apariţia blocurilor de hialin şi/sau zone cu necroză (figura 3, figura 4).

În cazul miocardului, cu toate că macroscopic nu au fost observate modificări, microscopic au fost constatate: aspectul granular al fibrelor musculare cu întreruperea acestora.

Modificări ale sistemului nervos central (SNC) la lotul cu ulei oxidat Modificări macroscopice În cazul SNC se constată prezenţa de edem şi congestie, mai ales la nivelul cerebelului dar şi în

meninge şi encefal. Cerebelul apare turgescent, umed, cu circomvoluţiunile umflate şi ştergerea sulcusurilor. S-a constatat existenţa de hemoragii punctiforme sau radiare în substanţa nervoasă a cerebelului (figura 5).

Microscopic se evidenţiază vacuole de edem localizate în toate structurile cerebelului: zona moleculară, zona granulară şi în jurul celulelor Purkine. Modificările celulelor Purkine constau în condensarea cu aspect picnotic, atrofie de compresiune; din loc în loc hemoragii şi zone de necroză de lichefiere. La baza acestor alteraţii grave stau microtronbozele hialine din lamele vermisului cerebelos, cu ischemie, micronecroze litice punciforme ce pot fi confluente, expansive şi hemoragii (figura 6).

Modificări osteoarticulare Macroscopic. Oasele membrelor inferioare erau moi, îndoindu-se cu uşurinţă, fără a pocni,

capetele articulare, epifizele erau groase iar periostul era gros şi bine vascularizat (figura 7). Microscopic am constatat invazia cartilajului de creştere de către capilare cu lumen larg şi traiect

neregulat, nedegenerarea condrocitelor cu persistenţa insulelor de cartilaj înconjurate de osteoid nemineralizat la distanţă de linia de eroziune. Osul compact din corticala osoasă incomplet mineralizat şi hiperplazia periostului şi endostului (figura 8).

Modificările macroscopice şi microscopice denotă prezenţa rahitismului. Modificări tisulare hepatice ca urmare a administrării de ulei oxidat

Unii subiecţi din lotul care a primit doar ulei oxidat au prezentat, microscopic, în spaţiile portobiliare infiltrat limfo-histiocitar şi/sau fibroză, ceea ce indică o suferinţă hepatică (figura 9, figura 10).

8


Ţesutul conjunctiv subcutanat prezenta o infiltraţie edematoasă. Pe secţiune la comprimarea acestuia, se exprima un lichid citrin, limpede care nu a coagulat la contactul cu aerul. De asemea acelaşi tip de lichid cu aspect citrin s-a regăsit şi la unii indivizi la nivelul sacului pericardic.

Modificări tisulare la lotul cu ulei oxidat şi antioxidanţi (UO+A) Administrarea de antioxidanţi (vitamina E şi seleniu) determină o reducere semnificativă a leziunilor induse de uleiurile oxidate la nivel tisular. La nivel muscular am constatat lipsa unor modificări macroscopice în musculatura pieptului, iar în cazul musculaturii interne a coapsei, intensitatea leziunilor era net mai discretă comparativ cu cea găsită la lotul UO. Totuşi, histologic am pus în evidenţă leziuni miodistrofice discrete, mai ales la nivelul musculaturii interne a coapsei. La nivelul musculaturii pectorale prezenţa unor leziuni miodistrofice a fost întâmplătoare. În SNC nu am constat leziuni macroscopice caracterizate prin edem şi/sau congestie meningeală. De asemenea, la examenul microscopic, nu am evidenţiat leziuni de malacie la nivel cerebelos. Leziunile osteoarticulare au fost mai discrete comparativ cu cele găsite la lotul UO. Modificările ţesutului conjunctiv subcutanat întâlnite în cazul lotului UO nu au mai fost evidenţiate şi la lotul UO+A.

Discuţii Administrarea de ulei oxidat determină la lotul UO apariţia unor leziuni la nivelul sistemul nervos central, muscular, osos şi hepatic. Suplimentarea dietei cu ulei oxidat aduce un aport consistent de radicali liberi care stau la baza leziunilor apărute.

Aceleaşi tip de leziuni sunt prezentate şi de alţi cercetări şi sunt puse pe seama fie a excesului de radicali liberi, fie a deficitului de substanţe cu rol antioxidant. Cel mai probabil, apariţia acestor modificări este consecinţa dezechilibrului dintre substanţele cu acţiune antioxidantă şi elementele pro-oxidante.

Van Vleet [30] constată în caz de carenţă de vitamina E şi seleniu prezenţa unor fibre musculare care au suferit o degenerare de tip hialin, iar Baba [5] prezintă aceleşi tip de leziuni constate de noi, ca fiind una dintre manifestările hiposelenozei şi hipovitaminozei E la puii de carne. Adameşteanu [1] face referire la implicarea vitaminei E în protecţia musculară împotriva miodistrofiei Zenker, cât şi faptul că acest tip de leziune poate să fie reprodusă prin administrarea de substanţe capabile să inducă o hipovitaminoză E. Apariţia encefalomalaciei la puii de carne este considerată ca fiind una dintre cele mai importante manifestări ale deficitului de antioxidanţi (mai ales vitamina E şi seleniu), în condiţiile administrării unei diete bogate în acid linoleic şi/sau arahidonic, acizi graşi polinesaturaţi care sunt extrem de sensibili la atacurile oxidative [18]. Fuhrman [10] constată că apariţia leziunilor caracteristice encefalomalaciei este consecinţa scăderii concentraiei vitaminei E de la nivelul cerebelului, asociat cu creşterea concentraţiei acidului linoleic, acid gras care este extrem de sensibil atacului radicalilor liberi. De asemenea Fuhrman [10] susţine rolul important jucat de produşi de oxidare ai acidului arahidonic în apariţia encefalomalaciei. Putem astfel concluziona că apariţia encefalomalaciei este rezultatul stresul oxidativ, consecinţa scăderii apărării antioxidante. Rolul protectiv al combinaţiei dintre vitamina E şi seleniu în limitarea apariţiei encefalomalaciei este dovedit de Surai [27], aspecte confirmate şi în lucrarea de faţă.

Implicarea stresului oxidativ în distrugerea membranelor celulare rezultând o structură cu funcţie alterată nu mai prezintă niciun dubiu. Totuşi pentru clarificarea mecanismului intim de apariţie a miodistrofie cât şi a encefalomalaciei sunt necesare cercetări suplimentare.

Prezenţa aspectelor caracteristice rahitismului la lotul UO poate fi o consecinţă a stresului oxidativ crescut. Date foarte recente realizează o punte de legătură între stresul oxidativ şi rahitism [28]. Administrarea injectabilă de fier la şoareci determină de o manieră doză-dependentă creşterea stresului oxidativ şi resorbţie osoasă. Administrarea de antioxidanţi (N-acetil-cisteină) determină reducerea stresului oxidativ cât şi a modificărilor osoase.

În urma experimentelor desfăşurate putem concluziona că, administrarea de elemente pro-oxidante determină apariţia unor leziuni tisulare caracteristice. Suplimentarea dietei cu antioxidanţi limiteaza apariţia şi intensitatea lezională, astfel că putem sublinia rolul vitaminei E şi al seleniului în limitarea acţiunii distructive cauzate la radicalii liberi.

9


Figura 1. Muşchi gracilis (UO) cu aspect decolorat şi striat

Figura 2. Muşchi pectoral (lot UO) uşor decolorat, cu numeroase striaţiuni

10


Figura 3. Muşchi gracilis (lot UO) fibre musculare: aspect tulbure, dispariţia striaţiunilor

Figura 4. Muşchi gracilis (lot UO) fragmentarea fibrelor musculare, formarea blocurilor de hialin, HE×200

11


Figura 5. Sistem nervos central (lot UO) aspect edematos

Figura 6. Cerebel (lot UO) – edem şi necroza celulelor Purkinje, HE×200

12


Figura 7. Hipertrofia cartilajului de creştere la lotul UO

Figura 8. Tibie (lot UO) – insule cartilaginoase în osteoidul nemineralizat, HE×200

13


Figura 9. Ficat (lot UO) – fibroză şi infiltrat limfo-histiocitar perilobular, HE×200

Figura 10. Ficat (lot UO) – fibroză şi infiltrat limfo-histiocitar perilobular, HE×200

Bibliografie

1. ADAMEŞTEANU I., 1957, Patologia medicală a animalelor domestice, Ed. Agro-Silvică de Stat.

14


2. ALASNIER C., MEYNIER A., VIAU M., GANDEMER G., 2000, Hydrolytic and oxidative changes in

the lipids of chicken breast and tigh muscle during refrigerared storage, J of Food Sci, 65(1):9-14.

3. AMARA I.B., FETOUI H., GUERMAZI F., 2009, Dietary selenium addition improves cerebrum and

cerebellum impairments induced by methimazole in suckling rats, Int. J. Devl. Neu, 27:719-726.

4. AYDEMIR T., ORTURK R., BOZKAYA L.A., TARHAN L., 2000, Effects of antioxidant vitamins

A,C,E and trace elements Cu, Se, on CuZn SOD, GSH-Px and LPO levels in chickens erytrocytes, Cell

Biochem and Funct, 18:109-115.

5. BABA A.I., CĂTOI, C., 2003, Morfopatologie generală, Ed. Academicpres, Cluj-Napoca; 68-80,154-

156.

6. BRANDSCH C., EDER K., 2004, Effects of peroxidation products in thermoxidised dietary oil in female

rats during rearing, pregnancy and lactation of their reproductive performance and antioxidative status of

their offspring, Brit J of Nutr, 92:267-275.

7. CHANG W.P., COMBS G.F., SCANES G.C., MARSH J.A., 2005, The effects of dietary vitamin E and

selenium deficiencies on plasma thyroid and thymic hormone concentrations in the chickens, Develop and

compar immuno, 29:265-273.

8. CHEN X., LIANG H., REMMEN H., VIJG J., RICHARDSON A., 2004, Catalase transgenic mice:

characterization of sensitivity to oxdative stress, Arch of Biochem and Biophy, 422:197-210.

9. DEJICA D., 2000, Stresul oxidative in bolile interne, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 30-60.

10. FUHRMANN H., BALTHAZARY S.T., SALLMANN H.P., 1994, Bioefficiency of different

tocopherols in chicken as assessed by haemolysis test and microsomal pentane production, British J of

Nutr, 71:605-614.

11. GULEC M., GUREL A., ARMUTVU F., 2006, Vitamin E protects against oxidative damage caused by

formaldehide in the liver and plasma of rats, Molec and Cell Biochem, 290:61-67.

12. GUO Y., TANG Q., YUAN J., JIANG Z., 2001, Effects of supplementation with vitamin E on the

performance and tissue peroxidation of broiler chickes and the stability of thight meat against oxidative

deterioration, Animal Feed Science and Technology, 89:165-173.

13. HERNANDEZ P., ZOMENO L., ARINO B., BLASCO A., 2003, Antioxidant, lipolytic and proteolytic

enzymes activities in pork meat from different genotypes, Meat Science, 66:525-529.

14. KANG Y.J., CHEN Y., EPSTEIN P.N., 1996 , Uppression of doxorubicin cardiotoxicity by

overexpression of catalase in the heart of transgenic mice, J. Biol. Chem. 271:12610–12616.

15. KONAR V., KARA K., YILMAZ M., DAYANGAC A., KARATAS F., 2007, Effects of selenium and

vitamin Ein addition to melatonin against oxidative stress caused by cadmium in rats, Biol Trace Elem Res,

118:131-137.

16. LADIKOS D, LOUGOVOIS V., 1990, Lipdi oxidation in muscle foods. Food Chem, 35:295–314.

17. LIN H., DECUYPERE E., BUYSE J., 2006, Acute heat stress induces oxidative stress in broiler

chickens, Comp Biochem and Physiol, 144:11-17.

18. MARTHEDAL H.E., 1973, Encephalomalacia in chicks with special reference to frequency and the

occurrence of pathological and anatomical changes, Acta Agri Scand, Supp, 19:58-63.

19. NAM KI-TAEG, LEE HUI-AE, BANG SIK MIN, CHANG-WON KANG, 1997, Influence of dietary

supplementation with linseed and vitamina E on fatty acids, α tocopherol and lipid peroxidation in muscles

of broiler chicks, Anim Food Sci Tech, 66:149-158.

15


20. PLACHA I., BORUTOVA L., GRESAKOVA L., PETROVIC V., FAIX S., LENG L., 2009, Effects of

excesive selenium supplementation to diet contaminated with deoxynivalenol on blood phagocytic activity

and antioxidative status of broilers, J of Anim Physiol and Anim Nutr, 93:695-702.

21. RACANICCI A.M.C, MENTEN J.F.M, REGITANO-D’ARCE M.A.B., TORRES E.A.F.S., PINO

L.M., PEDROSO A.A., 2008, Dietary oxidizez poultry offal fat: broiler performance and oxidative

stability of thight meat during chilled storage, Rev Bras de Cien Avicola, 10(1):1-11.

22. RUSSELL E.A., LYNCH P.B., O’SULLIVAN K., KERRZ P.J., 2004, Dietary supplementation of α-

tocopherol levels in duck tissues and its influence on meat storage stability, Inter J of Food Sci and Tech,

39:331-340.

23. SCURTU I., SANDA ANDREI., ELENA ZINVELIU, GIURGIU G., 2007, Organic selenium – it’s

antioxidant role test in vivo, Buletin USMV-CN, 64:531-535.

24. SCURTU I., GIURGIU G., MIRCEAN M., SPANU M., SANDRU D., M. NICULAE, L. LIVITCHI,

2010, Effect of a pro-oxidant dietary supplement on cell mediated immunity in broillers, Proc of Nutr Soc,

69 (OCE3): E314.

25. SHIREEN K .F., PACE R.D., MAHBOOB M., KHAN A.T., 2008, Effects of dietary vitamin E, C and

soybean oil supplementation on antioxidant enzyme activities in liver and muscle of rats, Food and

Chemical Toxicology, 46:3290-3294.

26. SRILATHA T., REDDY RAVINDER V., QUDRATULLAH S., RAJU M.V.L.N., 2010, Effect of

alpha-lipoic acid and vitamina E in diet on the performance antioxidantion and immune response in broiler

chicken, Intern J of Poultry Scie, 9(7):678-683.

27. SURAI P.F., IONOV I.A., SAKHATSKY N.I., YAROSHENKO F.A., 1994, Vitamin E and chicken

meat quality, Ukraine, Donetsk.

28. TSAY J., YANG Z., ROSS P., SUSANNA CUNNINGHAM-RUNDLES, LIN H., RHIMA

COLEMAN, MAYER-KUCKUK P., DOTY S., GRADY R.W., PATRICIA J. GIARDINA, ADELE

L. BOSKEY,MARIA G. VOGIATZI, 2010, Bone loss caused by iron overload in a murine model:

importance of oxidative stress, Blood, 116(14):2582-2589.

29. UREK R.O., BOZKAYA L.A., TARMAN L., 2001, The effects of some antioxidant vitamin and trace

element supplemented diets on activities of SOD, CAT, GSH-Px and LPO levels in chicken tissues, Cell

Biochem Funct, 19:125-132.

30. VAN VLEET J.F., FERRANS V.J., 1976, Ultrasctructural changes in skeletal muscle of selenium-

vitamin E-deficien chicks, American J of Vet Res, 37:1081-1089

31. WANG YAN-BO, BAO-HUA XU, 2008, Effect of different selenium source (sodium selenite and

selenium yeast) on broiler chickens, Anim Feed Sci and Tech, 144:306-314.

32. YEN PEI-LING, BING-HUEI CHEN, FEILI LO ZANG, 2009, Effects of deep-frzing oil on blood

pressure and oxidative stress in spontaneously hypertensive and normotensive rats, Nutrition, 26:331-336.

33. ZHAN X., QIE Y., WANG M., LI X., YHAO R., 2010, Selenomethionine: an effective selenium source

for sow lto improve Se distribution, antioxidant status and growth performance of pig offspring, Biol Trace

Elem Res, 10:1007-1018.

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCE AND VETERINARY MEDICINE

CCLLUUJJ NNAAPPOOCCAA

–– PPhhDD SSCCHHOOOOLL ––

16

Modificari Biologice La Pui Hraniti Cu Uleiuri Peroxidate

Documents

Transcript of Modificari Biologice La Pui Hraniti Cu Uleiuri Peroxidate