MODELUL UNUI SISTEM INFORMATIC BANCAR

1. Prezentare generală a sistemului informatic bancar

Una din componentele importante ale unei instituţii de credit este sistemul informatic şi de comunicaţii, “motorul” care asigură suportul informaţiilor necesare bunei funcţionări, dar şi accesul rapid şi securizat la aceste informaţii.

Sistemul informatic are două componente majore: infrastructura hardware şi de comunicaţii pe de o parte (echipamentele de calcul, servere, staţii de lucru, elemente de conectică - hub-uri, switch-uri, modem-uri, routere, firewall-uri etc.), şi componenta software (sisteme de operare, sisteme de gestiune a bazelor de date – SGBD -, baze de date, aplicaţii etc.), pe de altă parte. Elementul de legatură între aceste două componente este politica de securitate, ca ansamblu de reguli şi proceduri de asigurare a integrităţii şi confidentialităţii informaţiilor.

In condiţiile în care accesul rapid la informaţii este un element vital al succesului în orice domeniu de activitate, sistemele informatice cu operare “în timp real” a datelor între locaţiile băncilor sunt singurele viabile la momentul actual.

O altă caracteristică vitală a sistemelor informatice bancare este disponibilitatea: asigurarea continuităţii în funcţionare. De asemenea, consistenţa, integritatea şi securitatea datelor fac dintr-un sistem informatic bancar elementul principal în cadrul managementului riscului operaţional şi reputaţional.

Inima unui sistem informatic bancar este constituită din baza de date a acestuia, de sistemul de stocare, înregistrare, prelucrare şi analiză al informaţiilor necesare operaţiilor zilnice, dar şi ca element de decizie pentru strategia de management.

In funcţie de strategia de funcţionare şi de dezvoltare a băncilor sunt folosite două tipuri de sisteme informatice client/server: cu baze de date centralizate şi cu baze de date distribuite.

Modelul cu bază de date centralizată presupune că toate locaţiile (sucursale, agenţii, centrală) folosesc o baza de date unică, ce conţine toate informaţiile legate de clienţi, conturi, operaţii, produse bancare. Planul de conturi conţine informaţii despre locaţia contului respectiv, iar fiecare client are ataşat la codul unic de identificare, codul sucursalei.

Avantajele sunt constituite de administrarea unica, centralizata, usurinta de a se efectua cautari în baza de date pentru identificare clienti, grupuri etc. Accesul la date agregate şi la raportari sintetice este foarte rapid. Nu necesita administrare la nivelul sucursalelor.

Ca dezavantaj se poate considera investiţia necesară serverului central (de cele mai multe ori este necesar un cluster de servere pentru asigurarea continuităţii în funcţionare în cazul unor erori hardware) şi sistemului de comunicaţii.

Este necesară asigurarea unui sistem de comunicaţii fiabil (cu linii terestre dublate de backup radio). De asemenea, dimensionarea lăţimii de bandă pentru liniile de comunicaţii trebuie să asigure traficul important generat de conectarea utilizatorilor la baza centrală de date.

Modelul cu baze de date distribuite presupune că fiecare sucursală şi centrală are propria bază de date, gazduită de un server local; comunicaţia se efectuează în timp real, prin execuţie de proceduri la distanţă pe serverele destinaţie (exemplu pentru operaţii între sedii sau pentru consolidarea datelor conturilor la nivel centralizator). Structura planului de conturi este arborescentă, fiecare locaţie având un nod unic de identificare.

Avanajul principal este independenţa funcţionării sucusalelor în cazul eventualelor întreruperi de comunicaţie sau în cazul în care serverul central este nefuncţional.

Ca dezavantaj poate fi considerată administrarea locală, viteza de acces mai mică la resurse pentru căutari simultane în toate locaţiile (exemplu, raportări centralizatoare).

La nivelul planului de conturi structura este arborescentă şi se prezintă asifel (figura 1.):

Figura 1. Structura arborescentă a planului de conturi

Pentru căutari în bazele de date distribuite ale sucursalelor se folosesc proceduri RPC care încetinesc viteza de căutare şi pot duce la o creştere a traficului pe liniile de comunicaţii.

Structura unui sistem informatic bancar distribuit se prezintă ca în figura 2.

Din punct de vedere al infrastructurii sistemelor informatice bancare, pentru asigurarea accesului securizat la resursele sistemului intern (baze de date, server e-mail) sau la sistene externe (reţele de comunicaţii bancare internaţionale - SWIFT, internet, REUTERS etc.) se definesc trei zone: zona securizată (reţeaua privată a băncii, inclusiv zona serverelor de producţie), zona demilitarizată (unde sunt amplasate serverele care permit acces controlat din alte reţele - serverul WEB, servere pentru mesaje Internet Banking - şi zona nesecurizată ( reţeaua Internet).

Configurarea securităţii se efectuează prin sisteme dedicate (firewall-uri, routere, sisteme de detectare a intruziunilor) şi prin reguli de permisiuni şi restricţii aplicate acestor sisteme.

La nivelul reţelei virtuale private se stabilesc politici de securitate la nivel de acces la resursele din reţea (servere de fişiere, staţii de lucru, e-mail, web) prin aplicaţii ale sistemelor de operare (exemplu Active Directory al sistemului de operare Microsoft Windows 2000 server).

În ceea ce priveşte nivelul bazelor de date şi al aplicaţiilor, aici se definesc politici de securitate pentru a se permite accesul controlat şi securizat (exemplu: securitatea SGBD Ms SQL Server sau Oracle, certificate digitale, criptare de date).

Fiecare instituţie de credit trebuie să comunice în mod real şi securizat cu alte instituţii şi organizaţii în vederea schimbului de informaţii şi operaţii electronice (alte bănci, banca centrală, instituţii de control, agenţii de ştiri, sisteme de plăţi, organizaţii internaţionale).

Reţeaua de comunicaţii interbancare este o retea privată care permite comunicarea între băncile româneşti , Banca Naţională a României pentru raportari (Centrala Riscului Bancar, Centrala Incidentelor de Plăţi etc.), cât şi pentru accesul la componenta ACH (Automated Clearing House) din cadrul SEP (Sistemul Electronic de Plăţi).

Sistemul electronic de plati (SEP) permite compensarea în timp real a ordinelor de plată şi efectuarea de operaţii cu titluri şi are trei componente: RTGS prin care se efectuează plăţile în lei de mare valoare (> 50 000

RON) sau urgente; foloseşte infrastructura SWIFT şi facilitatea de grup de utilizatori (grupul RON pentru toate băncile din România), cât şi mesaje securizate care permit verificarea contului bănci plătitoare înainte efectuării compensării efective;

ACH (plăţile de mică valoare) care permite, prin folosirea unei reţele proprietare, efectuarea de compensări electronice în trei sesiuni zilnice, a plăţilor de mică valoare;

GSRS pentru gestionarea tranzacţiilor cu titluri de stat, care foloseşte infrastructura SWIFT.

Reţeaua REUTERS permite accesul on line la informaţii şi date financiare, cât şi accesul la aplicaţii de dealing folosite în operaţiile interbancare.

Reţeaua SWIFT este o reţea securizată prin care băncile din întreaga lume pot efectua plăţi şi operaţii electronice, folosind mesaje standard.

Aplicaţia permite conectarea şi schimbul automat de informaţii cu aplicaţia bancară, eliminând erorile umane în procesarea mesajelor specifice şi crescând viteza de prelucrare a acestor informaţii şi viteza de efectuare a operaţiilor interbancare (plăţi, depozite, plasamente, schimburi valutare, transferuri, operaţii cu titluri de stat, extrase de cont etc.).

Reteaua SWIFT este recunoscută ca fiind cea mai sigura reţea de comunicatii interbancare la nivel mondial, functionând din anii ‘80.

Reţelele organizaţiilor de carduri sunt sisteme complexe de comunicaţii între băncile membre ale organizaţiilor respective (ex. VISA, EUROPAY). Prin aceste sisteme de compensare se efectuează decontările operaţiilor cu carduri, între băncile emitente şi cele primitoare.

Indiferent că este centralizată sau distribuită, aplicaţia bancară asigură stocarea şi prelucrarea tuturor informaţiilor în cadrul activităţii instituţiilor de credit.

De cele mai multe ori aplicaţia este integrată, fiind alcătuită dintr-o serie de module şi interfeţe prin care se efectuează accesul la baza de date de producţie a băncii.

2. Structura bazei de date

La nivelul bazelor de date structura permite accesul obiectelor (tabele, proceduri stocate, triggere etc.) de către modulele aplicaţiei bancare, prin intermediul sistemului de securitate asigurat de aplicaţiile client/server (datele sunt stocate pe server iar staţia utilizatorului le accesează fără a le stoca local).

Elementele cele mai importante ale structurii bazei de date (core-ul aplicaţiei) sunt constituite din tabele care stochează informaţiile necesare activităţii, cât şi informaţiile pentru trasabilitatea sistemului (log-uri privind

intervenţiile utilizatorilor asupra bazelor de date sau pentru restaurarea informaţiilor în caz de eroare).

Baza de date a unei instituţii bancare permite stocarea şi utilizarea tuturor informaţiilor legate de clienţii, conturile, produsele şi operaţiile acelei instituţii de credit.

Principalele categorii de informaţii sunt stocate în tabele general intâlnite în structurile bazelor de date bancare şi anume:

• tabela de OPERAŢII (stochează informaţiile cu privire la operaţii: codul unic de identificare, nodul sucursalei iniţiatoare, al celei de destinaţie, data execuţiei, codul monografiei contabile folosite, contul debitor, contul creditor, suma etc.);

• tabela de TRANZACŢII cuprinde: codul tranzacţiei , acelaşi cu codul operaţiei asociate, nodul sucursalei, contul debitor, contul creditor, suma, data tranzacţiei, data execuţiei (se pot programa tranzacţii pentru a fi executate la o anumită dată), tipul tranzacţiei (comision, transfer etc.); există tabele speciale pentru tranzacţii (TRANZACTII_AN_CURENT, TRANZACTII_ZI_CURENTA)

• tabela CONTURI (conţine structura conturilor sintetice şi analitice, cu subordonarea arborescentă din punct de vedere al nodului şi din punct de vedere al părintelui sintetic, nod, cod de cont, cont, titlu, funcţia contlui - activ, pasiv, bifuncţional -, tip cont - disponibil, depozit, persoana fizică, juridică, resident, nerezident - , codul contului superior – părinte -, sold iniţial debitor, sold iniţial creditor, sume totale debitoare, sume totale creditoare, rulaje zilnice derbitoare , rulaje zilnice creditoare, sold final - debitor sau creditor -;

• tabela CLIENŢI conţine: nod sucursala, cod client, tip client - fizic, juridic - , nume, prenume, cod unic de identificare, adresa;

• tabela MONOGRAFII descrie toate monografiile contabile folosite pentru operaţiile în conturi;

• tabela REŢEA defineşte structura arborescentă a planului de conturi (nod, nume server, denumire sucursala, tipul sucursalei - ex. agenţie - , sucursala căreia îi este subordonată);

• tabela de RULAJE poate fi folosită pentru actualizarea rulajelor zilnice (debitoroare, creditoare) asociate fiecărui cod de cont;

• DEVIZE; • COTAŢII; • MONETAR (conţine câmpuri ca deviza, coupura, cantitatea, nr. casa); • TIPURI_DE_CONTURI (structura arborescentă: conturi interne,

conturi clientelă); • TIPURI_DE OPERAŢII;

• TIPURI_DE COMISIOANE; • TIPURI_DE_DOBÂNZI; • ASOCIERI_CONTURI; • TIPURI_DE_DEPOZITE; • DEPOZITE; • DOBÂNZI_DEPOZITE; • CATEGORII_DE_CREDITE; •CONTRACTE_CREDIT; • DOBÂNZI_CREDITE;

Alte tabele importante pot fi asociate mijloacelor de plată (ex tipizate: CEC-uri, BILETE LA ORDIN etc.) pentru a evidenţia codul clientului căruia i-au fost plasate, data plasării, data utilizării, valabilitatea etc.

Conectarea la bazele de date se face folosind sistemul client/server, prin care clientul foloseşte o interfaţă grafică şi are asociat un protocol de conectare la baza de date, cât şi drepturi specifice, asociate procedurilor stocate.

Toate băncile au în aria lor de activitate câteva elemente operaţionale importante şi anume:

Operaţiunile (activitatea curentă de Front Office şi Casierie); Managementul resurselor atrase (clientela bancară şi non bancară)

- depozite; Managementul resurselor plasate (clientela bancară şi non bancară)

plasamente - ; Activitatea de Contabilitate şi Planificare; Modulul de asociere a drepturilor de utilizator; Evidenţa personalului şi a salariilor; Managementul riscurilor (stabilire de limite, configurări pentru

dubla validare a operaţiilor); Evidenţa imobilizărilor corporale şi a obiectelor de inventar; Activitatea de finanţare (credite, scrisori de garanţie, asigurări); Activitatea de raportări către Banca Naţională şi Organismele de

control; Comunicarea operaţiilor şi informaţiilor între locaţii şi

centralizarea datelor.

3. Structura sistemului informatic bancar

In funcţie de specificul activităţii instituţiei de credit (banca comercială, banca de dezvoltare etc.), structura sistemului informatic cuprinde diverse module, asociate activităţilor principale ale băncii.

Modulul de Contabilitate (administrare a planului de conturi) permite Departamentelor de Contabilitate definirea planului de conturi, adăugarea de noi clase şi conturi sintetice, interne sau analitice, conform planului de conturi general, prin definirea contului superior, a tipului de cont (sintetic, intern, analitic), a codului, a locaţiei, a denumirii contului (titlu), a devizei.

De asemenea, acest modul permite definirea monografiilor contabile, cu asocierea notelor contabile fiecărei monografii, a datei la care se doreşte efectuarea operaţiilor, a tipului de tranzacţie (comision, plată).

Tot din acest modul se stabilesc elementele definitorii ale calculelor pentru dobânzi (anul de 360 sau 365 zile, conturile de venituri şi cheltuieli, conturile contrapartidă).

Pentru baze de date distribuite, un cont sintetic definit la nivel centralizator trebuie să se propage în toate planurile de conturi ale sucursalelor:

Exemplu, un cont de casa:

La nivel centralizator: Nod -1 Cont 101

Nod 0 Cont 101 (centralizator centralei) Nod 1 Cont 101 (centralizator pentru sucursala 1) Nod 2 Cont 101 (centralizator pentru sucursala 2)

.

.

. Nod n Cont 101 (pentru sucursala n)

La nivelul unei sucursale:

Nod -1 Cont 101 (centalizatorul pentru sucursala n) Nod n Cont 101 (nodul local al sucursalei n)

Toate conturile vor avea acelaşi titlu, acelaşi tip de cont, aceeaşi deviză şi acelaşi cont sintetic superior, orice raport de tip balanţă putând verifica centralizarea operaţiilor la nivelul acestui cont (prin rularea balanţei

pe nodul local, dar şi pe nodul centralizator). Modelul unui cont sintetic şi anume „Casa”, este prezentat în figura 3.

Figura 3. Modelul contului „Casa”

Tot din acest modul se pot defini atributele conturilor (dobânda ataşată, comisioane pentru diverse tipuri de operaţii, limite inferioare sub care nu se bonifică).

De asemenea, se pot efectua modificări asupra anumitor elemente (titlu, cont, dacă nu este deja alocat).

O altă facilitate importantă a Modulului de Contabilitate este efectuarea de note contabile generale, prin indicarea conturilor debitor, creditor şi a sumei. Aplicaţia trebuie să verifice corectitudinea notelor contabile, în concordanţă cu planul de conturi, astfel încât să nu permită efectuarea de operaţii eronate (pe conturi care au subordonaţi, operaţii între conturi bilanţiere şi extrabilanţiere, sau operaţii care să inverseze soldurile conturilor).

Pentru asigurarea respectării standardelor de management al riscurilor şi segregare a responsabilităţilor, aplicaţiile bancare trebuie să permită dubla validare a operaţiilor efectuate atât asupra conturilor, cât şi asupra produselor bancare (depozite, credite, garanţii); toate aceste operaţii trebuie să fie validate de două persoane diferite, în funcţie de nivelul de competenţe al instituţiei de credit.

Definirea limitelor pentru dubla validare a operaţiilor se poate face tot din acest modul de contabilitate şi setări, prin definirea tipului de operaţie (ex. ordin de plată, creare depozit, aprobare credit), a limitei pe devize pentru care este necesară dubla validare.

De asemenea, din modulul de contabilitate se poate face definirea devizelor (cod deviză, nume), cât şi a coupurilor (diviziunilor).

Alte elemente importante pentru configurarea operaţiilor bancare ce pot fi definite din modulul de contabilitate sunt:

societăţile bancare participante la compensarea naţională (denumire, regiune, acronim, cod SWIFT, loc de compensare);

băncile (societate, sucursala, cod compensare, locul compensarii, dacă este sucursală compensatoare sau nu);

regiunile de compensare; Modulul Clientelă (Front Office) permite:

definirea clienţilor; actualizarea informaţiilor cu privire la clienţi; definirea produselor oferite clienţilor (depozite, certificare de depozit cu

specificarea tipului de depozite, (a termenului, tipul clientilor - persoane fizice, juridice, rezidenti, nerezidenţi - , dobânzile acordate;

definirea operaţiilor pe care clienţii le pot efectua: (ordine de plată în lei şi valuta, dispoziţii de plată (plăţi la bugetul statului, plăţi şi încasari în valută, plasare tipizate, remitere spre încasare tipizate - CEC-uri, bilete la ordin etc.- , constituire depozite, convenţii de lucru - business account - , lichidare depozite, cumpărare şi răscumpărare certificate de depozit, depunere de numerar, retragere de numerar, schimburi valutare; cumpărare/ vânzare de titluri de stat);

trimitere de mesaje către casierie pentru efectuare de depuneri/retrageri de numerar din/în conturile clienţilor;

creare de conturi ale clienţilor (conturi curente, depozite); vizualizare rapoarte: extrase de cont, fişe de cont, situaţii ale depozitelor; definire comisioane şi dobânzi şi ataşarea lor anumitor conturi; achiziţie şi distribuţie certificate de depozit; administrare dobânzi şi conturi certificate de depozit; management cereri certificate de depozit; situaţia vânzărilor la certificate de depozit; gestionare certificate de depozit (nominative sau nenominative); vânzare certificate de depozit din cont la casierie; răscumpărare certificate de depozit în cont sau la casierie;

Alte facilităţi ale Modulului Clientela trebuie să includă evaluări periodice ale clienţilor, căutari în bazele de date cu persoane non-grata, baze de date cu incidente de plată, definire modele de evaluare, definire grupuri de clienţi, relaţii speciale, înregistrare delegaţi şi titulari, blocări/deblocări conturi, închidere/reactivare clienţi, transfer clienţi, creare de rapoarte specifice (fişe de cont, extrase de cont, documente deschidere conturi), definire de operaţii speciale ( de exemplu business account, prin care se convine ca pentru diverse plaje de sold, la închiderea de zi să se constituie automat depozite overnight la dobânzi negociate);

Modulul de Plăţi Externe gestionează operaţiile de plăţi externe: încasari şi plăţi ale clienţilor, operaţii tip acreditive, incassouri. Ca şi modulul de Trezorerie are două componente: front office şi back office şi asigură: administrarea ordinelor de plată emise de clienţii băncii; administrarea ordinelor de plată primite de clienţii băncii; setări coduri statistice pentru evidenţierea operaţiilor în funcţie de scop; configurări comisioane şi speze generale sau preferenţiale, pentru tipurile

de operaţii şi asociate clienţilor; configurare raportări specifice: balanţa de plăţi externe; operaţii privind acreditive; operaţii privind incasso-uri;

Acest modul poate schimba automat mesaje cu sistemul SWIFT prin importul de mesaje de plată în conturile clienţilor sau prin generarea automată a mesajelor prin care clienţii băncii efectuează plaţi în valută.

Modulul Casierie efectuează operaţii de depunere şi retragere de numerar, cât şi de schimb valutar.

In cadrul sucursalelor bancilor comerciale exista în general trei tipuri de casierii: casieria centrală, casierii operative şi casierii de schimb valutar.

Administrarea casieriilor implică ataşarea de conturi specifice, în funcţie de tipul de casierie şi de deviză, alocarea casierilor la casierii pentru evidenţierea operăriilor efectuate de fiecare casier.

Operaţiile efectuate la casierie implică atât operaţii în conturi (intrari/ieşiri în funcţie de direcţia operaţiei: alimentare/predare sau depunere/retragere), dar şi evidenţa în tabelele de monetar a coupiurilor intrate/ieşite, în funcţie de deviză. Astfel, în tabelele de evidenţa monetară apar: codul tranzactiei, tipul acesteia (alimentare, predare, schimb valutar), casa sau casele folosite, coupiurile: număr (semnul minus însemnând ieşire de monetar), coupura (cu flag dacă sunt subdiviziuni sau multipli).

Zilnic fiecare bancă stabileşte cotaţiile proprii de schimb pentru vânzare/cumpărare atât pentru casa de schimb, cât şi pentru licitaţii (spot).

De multe ori, dacă piaţa valutară suferă modificări importante, cele două categorii de cotaţii pot fi modificate de mai multe ori în cursul aceleiaşi zile.

De asemenea, operaţiile cu numerar, dar şi altele , sunt supuse unor analize complexe pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor, facând obiectul unor raportări zilnice.

Modulul Trezorerie realizează activităţile legate de operaţiile de arbitraj şi trezorerie.

Acest modul specializat pentru astfel de operaţii acoperă cele două tipuri principale de activităţi: licitaţii valuare (FOREX) şi piaţa interbancară (MONEY MARKET).

Pentru segregarea responsabilităţilor, modulul are două componente: front office care introduce operaţiile şi face validarea primară şi backoffice, care efectuează a doua validare şi generează operaţia efectivă.

In cadrul modulului Trezorerie există următoarele opţiuni: introducerea în sistem a cotaţiilor valutelor (zilnic); definirea şi configurarea operatiilor de FOREX şi MONEY MAKET ; managementul bancilor corespondente; managementul conturilor loro/nostro (deschidere conturi nostro –

oglinda conturilor nostro la bancile corespondente, deschidere conturi loro);

Money Market efectuează operaţiile: management Depozite şi Plasamente interbancare (definire tipuri de

depozite, conturile în care se virează dobânzile); management transferuri interbancare; raportări specifice;

FOREX se ocupă de: definire operatii de schimb valutar şi conversie pentru clienţi bancari

şi nebancari; raportări specifice;

gestionarea operaţiilor cu titluri de stat.

De asemenea, acest modul poate include facilităţi de management al lichidităţilor, import şi export de mesaje SWIFT.

Modulul Credite asigura atât evidenţa creditelor, cât şi analiza acestora (evaluare, provizionare) conform normelor în vigoare. Principalele asctivităţi ale modulului de credite sunt:

definirea categoriilor de credite; definirea stărilor creditelor (credit curent, dobânda curentă, credit

restant, comisioane, penalităţi, provizioane, venituri, credite în afara bilanţului);

definirea conturilor sintetice asociate categoriilor şi stărilor; asociere conturi pentru stările specifice unui credit; definire tipuri de garanţii; definirea dobânzilor (fixe sau variabile); definirea comisioanelor, procentelor de penalitate; definirea creditelor de tip părinte/fiu (exemplu linii de credit); introducerea contractelor de credit; asocierea de garanţii; acordarea de utilizări; introducerea de amendamente (rescadenţări, modificări utilizări,

modificări date aniversare);

generare planuri de rambursare; lichidare credite; efectuare de rambursări anticipate; modificări dobânzi; definire modele de evaluare; evaluare credite; provizionare credite; generare de rapoarte (situaţii credite curente, scadenţare, situaţii

credite restante etc.).

Definirea produselor (categorii) cât şi configurarea acestora trebuie să fie unice pentru toate sucursalele unei bănci, pentru a permite analize pe categorii, definiri de limite (exemplu: limita pe categorie de credit, pe sucursală, pe grup de clienti).

Modulul Gestiunea Imobilizărilor Corporale are avantajul de a efectua automat legătura între operaţiile de gestiune a imobilizărilor corporale şi a obiectelor de inventar (achiziţie, dare în folosinţă, amortizare, transfer, casare) şi operaţiile de evidenţă contabilă. Facilităţi:

evidenţa imobilizărilor corporale; transferuri de imobilizări corporale; configurare conturi imobilizări corporale; calcul amortizare imobilizări corporale; rapoarte.

Modulul Salarii şi Resurse Umane permite efectuarea de activităţi privind evidenţa salariaţilor şi gestiunea salariilor, astfel:

configurări salarizare (grila impozite, deduceri etc.); asigura flexibilitate pentru implementarea de noi reglementări; gestionează evidenţa personalului (pregătire, încadrare); evidenţierea timpului efectiv lucrat, a concediilor, a indemnizaţiilor, a

reţinerilor etc..

Modulul Definire şi Generare Rapoarte permite definirea de rapoarte prin creare de proceduri stocate care returnează informaţii şi asocierea de şabloane pentru afişare a acestor informaţii. Se pot configura

exporturi de informaţii în formate standard (xls,.dbf, GESMES), în vederea efectuării raportărilor către Banca Naţională a României sau alte organizaţii, conform reglementărilor.

Rapoartele pot fi configurate grafic, permitând selecţii de conturi pentru care să se returneze solduri, rulaje, echivalenţă etc., dar şi sume ca urmare a unor procese de calcul (dobânzi medii, împărţiri pe scadenţe etc.).

Modulul de Administrare şi Configurare permite administrarea din cadrul Departamentelor Informatice sau Operaţiuni, atât a configuraţiilor parametrilor generali, cât şi a operaţiilor zilnice şi anume:

definire parametri generali ai băncii (acronim, cod SWIFT, denumire bancă, informaţii de identificare etc.);

definire profile de utilizatori ai aplicaţiei bancare; definire utilizatori şi grupuri; asociere utilizatori sau grupuri la unul sau mai multe profile (exemplu:

operare front office, vizualizare rapoarte); monitorizare operaţii (vizualizare şi administrare blocaje sistem); efectuare deschideri/închideri de zi (operaţie care procesează zilnic

produsele: credite, depozite, tranzacţii programate); monitorizare comunicaţii între sedii: se folosesc tabele şi proceduri

specifice transmiterii de date între locaţii, care permit efectuarea operaţiilor în locaţia destinaţie şi confirmarea în locaţia sursă;

definire tipuri de operaţii; definire operaţii programate; efectuări de back-up pentru bazele de date; configurări operaţii pentru interfeţe cu alte sisteme (SWIFT); import date;

Modulul SEP este folosit de toate instituţiile de credit româneşti care participă la sistemul de compensare în timp real (SEP), permiţând aplicaţiei bancare schimbul de informaţii cu cele două reţele: SWIFT pentru plăţi de mare valoare şi urgente şi RCI (reţeaua de comunicaţii interbancare) pentru plăţile de mică valoare.

Funcţiile de bază ale acestui modul, permit: centralizarea tuturor plăţilor emise de clienţi (din sucursalele

băncii), validarea acestor plăţi şi conversia (în format SWIFT pentru plăţile de mare valoare, urmată de trimiterea în reţeaua SWIFT) şi respectiv gruparea pe bănci beneficiare urmată de conversia în format XML pentru plăţile de mică valoare şi trimiterea acestor pachete în cadrul reţelei ACH;

importul şi prelucrarea informaţiilor (confirmări, refuzuri, extrase de cont) dinspre cele două reţele în vederea efectuării operaţiilor în baza de date.

Module Internet Banking execută următoarele tipuri de operaţii: ordine de plata (în lei şi valută), dispoziţii de plată, creare/lichidare depozite, schimburi valutare, vizualizări de rapoarte (extrase de cont, fisa de cont, soldul contului în timp real).

De asemenea, clienţii au acces la informaţiile cu privire la cotaţiile valutare din ziua respectivă, cursuri de schimb proprii, pot defini beneficiarii cu detaliile de plată, pot defini ordine de plată standard.

Ca soluţie de securitate se alege serverul care este accesat de clienţi şi se află în zona demiliatrizată, cu acces controlat.

Clienţii, prin accesarea opţiunilor din interfaţă, trimit mesaje către acest server (cereri de extrase, mesaje de plată).

Sistemul autentifică clientul (certificate digital, utilizator şi parola) după care trimit aceste mesaje prin protocoale securizate către serverele de producţie, în zone tampon, separate de bazele de date.

De acolo, mesajele sunt verificate şi procesate periodic (automat sau manual), generând apeluri de proceduri stocate specifice în bazele de date.

Deci pornind de la infrastructura hardware şi de comunicaţii, continuând cu bazele de date, stocarea şi prelucrarea informaţiilor, şi în cele

din urmă fiind suport pentru asigurarea bunei funcţionări şi pentru strategia de dezvoltare a respectivei instituţii, sistemele informatice bancare trebuie să asigure siguranţă, performanţă şi securitate.