UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ISTORIE

Referat la Cursul special – anul III

Student : Lepăr Ana-MariaAnul III

Data predării : 8 februarie 2010

Cuprins

Războiul rece.........................................................................................3

Contextul internaţional al Blocadei Berlinului(1948-1949)...................5

Blocada Berlinului – operaţiunile Aliaţilor.............................................6

Câteva personalităţi care au fost implicate în gestionarea podului aerian de la Berlin.................................................................................9

Consecinţele blocadei în plan economic, politic şi ideologic..............12

Viziunea lui Duroselle şi a lui Kaspi asupra Blocadei Berlinului.........13

Concluzii..............................................................................................15

Bibliografie..........................................................................................16

2

Războiul rece

Sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial aduce în planul

relaţiilor internaţionale o lume bipolară, concentrată în jurul Statelor

Unite ale Americii, promotoare a valorilor democratice, şi Uniunii

Sovietice, al cărei scop era extinderea regimului comunist într-un

număr cât mai mare de ţări de pe glob. Principiile diametral opuse

ale celor două state împreună cu dorinţa de supremaţie la nivel

mondial au adus pe scena istoriei un nou tip de conflict, cunoscut sub

numele de „Războiul rece”. Prin această sintagmă, se înţelege o serie

de confruntări indirecte în plan politic, militar, economic şi ideologic

între cele două supraputeri: „blocul occidental sau apusean”1 şi cel

„oriental sau răsăritean”2.

Concret, Războiul rece s-a constituit printr-o serie de crize, care

nu au adus cele două state într-o confruntare militară directă, ceea ce

i-a determinat pe istorici să considere această rivalitate ca o

confruntare „deschisă, nonmilitară şi limitată”. Acestea s-au reflectat

în plan politico-militar prin crearea celor două blocuri: NATO3 şi

Pactul de la Varşovia4, din punct de vedere economic prin rivalitatea

dintre capitalism5 şi socialism6, iar în ceea ce priveşte aspectele

1 Grupa Statele Unite şi aliaţii săi : Franţa, Marea Britanie etc.2 Era reprezentat de Rusia sovietică, împreună cu statele–satelit, în care reuşise să exporte deja regimul comunist.3 Abreviere de la Tratatul Atlanticului de Nord, reprezintă o alianţa militară fondată în 1949 de 12 state democrate cu scopul întrajutorării reciproce, în cazul unui atac. Iniţial, a fost îndreptată împotriva URSS. 4 Pe numele oficial „Tratatul de prietenie, cooperare şi asistenţă mutuală”, reprezintă o organizaţie militară, aflată sub conducerea URSS. Aceasta grupa toate statele comuniste. A fost înfiinţată în 1955, fiind un răspuns şi la crearea NATO. O dată cu căderea regimului comunist în Europa, a încetat să mai existe.5 Sistem econimic care caracterizează statele democratice, având la bază existenţa proprietăţii private, schimburile comerciale libere, existenţa unei pieţe de desfacere, în care se stabilesc preţurile, principiul cererii şi ofertei.6 Sistem economic caracteristic statelor comuniste, în care se promovează colectivismul economic, economia mixtă şi autogestiunea. Se preferă o economie planificată, în care o pondere foarte mare o are industria grea.

3

ideologice – opoziţia între societatea deschisă reprezentată de

„democraţiile libere” şi cea inchisă, în care erau impuse regimuri

comuniste totalitare.

Analiza Războiului rece ridică două probleme care încă nu au

fost lămurite total: momentul exact al declanşării conflictului şi cine a

ieşit învingător din această confruntare. În ceea ce priveşte prima

controversă, unii istorici consideră începutul Războiului rece sfârşitul

celui de-al doilea Război Mondial (1945), alţii, printre care şi Henry

Kissinger, sunt de părere că Churchill „a fost cel care a inaugurat

Războiul rece, atunci când şi-a ţinut discursul Cortinei de Fier la

Fulton, în Missouri, [...] descriind o Cortină de fier care se lăsase

<<din Stettin, în Balcani, până în Triest, în Adriatica>>”7. În ceea ce

priveşte învingătorul, nu se poate stabili clar cine a fost acesta,

întrucât nu a existat o confruntare directă între cele două

supraputeri.

Cert este că o dată cu destrămarea Uniunii Sovietice şi

dispariţiei regimului comunist din majoritatea statelor, se poate spune

că Războiul rece s-a încheiat, rămânând o lume unipolară,

caracterizată de hegemonia Statelor Unite ale Americii.

7 Henry Kissinger, Diplomaţia, ed. All, Bucureşti, 2001, p.388, 408.

4

Contextul internaţional al Blocadei Berlinului(1948-1949)

Blocada Berlinului (1948-1949) reprezintă prima criză majoră

din cadrul Războiului rece.

Cauzele acestui

eveniment care a afectat

spaţiul german între 24 iunie

1948 şi 11 mai 1949 se

regăsesc şi în prevederile

Conferinţei de la Postdam (17

iulie 1945 – 2 august 1945), în

cadrul căreia, Aliaţii au decis

soarta Europei postbelice şi

implicit şi cea a Germaniei.

Considerată vinovată de

declanşarea celui de-al doilea

Război Mondial, aceasta urma

să fie împărţită în patru zone

de ocupaţie: americană,

engleză, franceză şi sovietică.

Acelaşi regim îl avea şi capitala

sa, Berlinul, fiind divizat în

Berlinul de Vest, asociat principiilor democratice şi ocupaţiei

5

americane, franceze şi britanice şi Berlinul de Est, aflat sub

conducerea unui regim comunist, supus Moscovei. Din punct de

vedere geografic, Berlinul se află în partea de est a Germaniei, deci,

implicit în zona de influenţă rusească, fapt ce îi determina pe

comunişti să considere cele trei sectoare ale Aliaţilor o enclavă. 8

URSS solicită despăgubiri de la marile uzine din zona de vest a

Germaniei, aflate sub conducere occidentală, lucru cu care

preşedintele SUA, Harry Truman, nu este de acord. Acest fapt este

folosit doar ca pretext de Stalin, care voia să despartă tot Berlinul din

zona de influenţă democratică. Ca răspuns la atitudinea preşedintelui

SUA, Stalin separă sectorul ce îi revenea într-un stat comunist.

Acţiunea lui nu rămâne fără riposte din partea rivalilor săi

ideologici şi, drept urmare, pe 18 iunie 1948, se adoptă noi legi în

sectoarele occidentale, prin care este scoasă din circulaţie moneda de

ocupaţie şi este înlocuită cu marca germană9. Acestea intrau în

vigoare două zile mai târziu. Scopul ascuns era şi pregătirea unei

unificări a Germaniei, fapt care îl determină pe Stalin să considere că

sunt încălcate prevederile Conferinţei de la Postdam, care aveau

drept scop aplicarea „politicii celor 4D”10. Astfel, URSS blochează

toate căile de acces terestre şi fluviale către Berlinul de Vest pe 24

iunie 1948. Mai mult decât atât, izolează cele trei sectoare de la

reţeaua electrică11.

Astfel, era impusă blocada asupra Berlinului12.

8 Miller, G. Roger, To Save a City: The Berlin Airlift 1948-1949, US Government printing office, 1998, p. 2-10.9 Deutsche Mark.10 Acesta consta în denazificare, decartificare, demilitarizare, democratizare.11 Prin aceste măsuri, Stalin vroia, de fapt, să îi determine pe Aliaţi să renunţe la Berlinul de Vest, care ar fi intrat în componenţa zonei sovietice de ocupaţie a Germaniei.12 Roger G.Miller, op.cit., p.11-12,18-19.

6

Blocada Berlinului – operaţiunile Aliaţilor

Tinând cont că populaţia din Berlinul de Vest era lăsată fără

niciun fel de aprovizionare, riscând astfel să moară de foame, Aliaţii

au căutat o serie de soluţii pentru a rezolva temporar această

problemă.

Prima propunere a venit din partea generalului american Lucius

D.Clay, care dorea trimiterea unei coloane blindate pe autostrada din

vestul Germaniei către Berlinul de Vest, care să nu atace posturile

sovietice. Preşedintele american a refuzat ideea lui Lucius,

considerând-o riscantă pentru un conflict armat cu URSS. Soluţia care

părea cea mai bună a fost crearea unui pod aerian peste Berlin, după

modelul celui din India, peste Himalaya. Organizarea a revenit

generalilor William Tunner, Clay, Curtis LeMay şi Wedemeyer13.

Cum nu mai era timp de pierdut, pe 24 iunie 1948, Clay

lansează această operaţiune, care a durat timp de 462 de zile. Primul

avion cu alimente a survolat spaţiul Berlinului începând cu 26 iunie,

iar prima misiune umanitară britanică a avut loc pe 28 iunie 1948.

13 idem, p.20-22.

7

In planurile militare ale celor două ţări implicate, blocada

Berlinului a rămas sub denumirea de :

Operaţiunea Vittles - pentru americani

Planul Knicker, care e devenit apoi planul Carter

Peterson, iar după primele zile ale lui iulie 1948,

operaţiunea Plainfare – pentru britanici

Au fost implicate atât avioane americane şi britanice, cât şi cele

aparţinând flotei franceze.

Unul dintre piloţii americani, Gail Halvirsen, a venit cu ideea

trimiterii dulciurilor şi gumei de mestecat pentru copii, folosind

paraşute minuscule. Operaţiunea a primit numele de cod „Little

Vittles”.

8

Britanicii au participat cu 150 de avioane C-47 Dakota14, 40

Avro York15. Acestea au transportat până pe 18 iulie 1948 995 de tone

zilnic. Începând cu această lună, au mai adăugat încă 10 avioane

Short Sunderland16 şi 2 Hythe17, care decolau din zona Elbei şi

aterizau în apropierea râului Havel. Aceste ultime două tipuri de

avioane transportau sare brută, care pentru alte aeronave se dovedise

a fi corozivă. Din noiembrie 1948, au fost adăugate şi avioanele

Handley Page Hastings18.

Data de 16 aprilie 1949 s-a considerat a fi apogeul operaţiunii,

la fiecare minut ateriza un avion cu 12,480 tone de marfă19.

Pe 11 mai 1949, ora 23:59, URSS a ridicat blocada, însă

zbouririle de alimentare a oraşului au continuat până pe 1 octombrie

1949, întrucât Aliaţilor le era teamă ca nu cumva Rusia sovietică să

reinstituie regimul de izolare anterior. Ultimul zbor de alimentare a

fost realizat de căpitanul american Harry D.Immel, care s-a numărat

14 Cunoscut şi sub numele de C-47 Skytrain, reprezintă o aeronavă militară folosită pentru transport. A fost dezvoltat pornind de la modelul Douglas DC-3, care a fost modificat pentru a permite transportul trupelor, cargo şi răniţilor. A fost folosit de Aliaţi în timpul celui de-al doilea Război Mondial. A mai efectuat zboururi până în 1950, când a fost retras din circulaţie.15 Aeronavă britanică folosită pentru transport în timpul celui de-al doilea Război Mondial. A fost proiectată pornind de la bombardierul Lancaster. A fost utilizat atât în zboruri de linie, civile, cât şi în operaţiuni militare în perioada 1943 – 1964.16 Numele complet este Short S.25 Sunderland. Hidroavion britanic folosit pentru bombardare şi survolare. A fost creat de fraţii Short pentru Royal Air Force (Forţele Aeriene Regale). A pornit de la modelul S.23 Empire. A fost unul dintre cele mai puternice aeronave folosite în cel de-al doilea Război Mondial. A fost folosit în bătălia Atlanticului. Primul zbor a avut loc în 1937 şi a fost retras din circulaţie în 1967.17 Hidroavion, folosit pentru a lega Australia de Regatul Unit. Era făcut din lemn şi metal. A fost produs în perioada 1940-1950 şi folosit în timpul celui de-al doilea Război Mondial. 18 Aeronavă britanică folosită pentru transportul trupelor şi proviziilor. A fost proiectată de compania Handley Page pentru Royal Air Force (Forţele Aeriene Regale). La vremea aceea, a fost cel mai mare avion de transport din flota militară a Marii Britanii. A înlocuit avionul Avro York. Primul zbor de testare a avut loc în 1946. S-a dezvoltat şi o versiune pentru aviaţia civilă, Handley Page Hermes. A fost introdus în operaţiunile militare o dată cu podul aerian al Berlinului, primul zbor având loc pe 11 noiembrie 1948. A fost folosit pentru a transporta cărbune. Retras din armată în 1968, a fost înlocuit cu modelul Lockheed Hercules. Zborurile de linie au continuat până în 1977.19 Roger G.Miller, op.cit., p. 26-40.

9

printre primii participanţi la operaţiunea de aprovizionare a

Berlinului.

Statisticile privind cantităţile transportate variază de la o sursă

la alta. Conform rezumatului oficial al USAFE, au fost purtate pe calea

aerului 2.325.509,6 tone, dintre care 1.783.572,7 doar de operaţiunea

Vittles, iar restul de Plainfare. Cele mai mare cantităţi au fost

transportate de SUA: 1.421.118,8 tone de cărbune, 296.319,3 tone de

alimente şi 66.134,6 tone de provizii amestecate, în special

combustibili. Britanicii au trimis 164.910,5 tone de cărbune, 240.386

tone de mâncare şi 136.640,4 tone de combustibili. Aceştia au folosit

atât aviaţia militară, cât şi pe cea civilă. Procentual vorbind, raportul

de contriibuţie a SUA fost de 76,7% , Royal Air Force 17%, iar aviaţia

civilă britanică 6,3%. Operaţiunile efectuate în cadrul podului aerian

al Berlinului au fost costisitoare în ceea ce priveşte vieţile omeneşti,

Royal Air Force pierzând 18 oameni, aviaţia civilă engleză 21, iar SUA

31. S-au efectuat 277.569 de zboruri, dintre care 189.963 au fost

realizate de americani.20

Câteva personalităţi care au fost implicate în gestionarea podului aerian de la Berlin

Harry Truman(1884 - 1972) 21

L-a succedat la conducerea Statelor Unite ale

Americii pe Franklin Delano Rooservelt

Cel de-al 33-lea preşedinte al SUA, în perioada

1945 – 1953

20 Roger G. Miller, op.cit., p.108-109.21 http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_S._Truman

10

A autorizat folosirea bombei atomice împotriva Japoniei în cel de-

al doilea Război Mondial

A formulat doctrina ce îi poartă numele şi planul Marshall pentru

refacerea statelor care nu se aflau sub influenţa comuniştilor

Sprijină populaţia Berlinului de Vest între 1948-1949, având un rol

activ în crearea podului aerian

Lucius D.Clay (1897 - 1978) 22

Comandant în cadrul armatei americane (unul

dintre cei mai importanţi generali)

Numele său de cod era Kaiserul

S-a remarcat pe parcursului celui de-al doilea

Război Mondial, fiind distins cu Legiunea de

Onoare, Steaua de Bronz

A fost numit guvernator al Germaniei

postbelice în timpul Guvernului militar al Aliaţilor

Considerat „tatăl” podului aerian de la Berlin, mulţi văzându-l ca

pe un erou

După ce s-a retras din armată, s-a reorientat către politică

Curtis LeMay (1906 – 1990) 23

General în aviaţia militară americană

A participat la bătăliile din Al doilea

Război Mondial

În 1968, a ocupat funcţia de

vicepreşedinte

22 http://en.wikipedia.org/wiki/Lucius_D._Clay

23 http://en.wikipedia.org/wiki/Curtis_LeMay

11

A participat la operaţiunea de creare a podului aerian al Berlinului.

Sub comanda sa, s-au folosit avioane cargo C-54, care puteau

transporta fiecare câte 10 tone de provizii.

A reorganizat SAC(Strategic Air Command) în vederea unui posibil

război nuclear

Albert Coady Wedemeyer(1897 - 1989) 24

Soldat american, a luptat în cel de-al doilea Război

Mondial pe frontul din Asia de Sud-Est, cele mai

importante operaţiuni la care a participat fiind cele

din China

La întoarcerea din China, a fost promovat şef al Planurilor şi

operaţiunilor militare americane

Unul dintre şefii operaţiunii pentru podul aerian al Berlinului în

timpul blocadei

1951 – s-a retras din armată

1954 – a fost promovat la gradul de general

William Tunner (1906 - 1983)25

Ofiţer în cadrul Forţelor Aeriene Americane

Cunoscut pentru experienţa sa de a comanda

poduri aeriene în misiuni militare

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, a

comandat operaţiunea Movila (The Hump),

pilotând un avion C-46

A fost pionul principal în cadrul podului aerian de la Berlin,

organizând timp de cinci săptămâni operaţiunile de aprovizionare a

populaţiei. S-a folosit de două tipuri de avioane: C-54 Skymasters şi

C-47 Skytrains. Sistemul de aruncare a hranei folosit de Tunner era

24 http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Coady_Wedemeyer 25 http://en.wikipedia.org/wiki/William_H._Tunner

12

asemănător cu cel prin care se bombardau oraşele. Din iulie 1948,

a fost ajutat şi de Hoyt S. Vandenberg. Tunner a organizat atât de

bine operaţiunile, încât s-a ajuns la concluzia că tonajul de provizii

aduse pe cale aeriană era aproape egal cu cel care ar fi fost

transportat de un tren. Din octombrie 1948, a fost înlocuit cu

generalul K.Cannon. Din nefericire, nu i-au fost recunoscute

meritele, acestea fiindu-i atribuite generalului LeMay.

1950, a mai comandat podul aerian organizat de Forţele Aeriene

din Estul îndepărtat (Far East Air Forces), din Tokyo

A participat la dezvoltarea avionului Lockheed C-141 Starlifter,

creat special pentru operaţiuni de aprovizionare a populaţiei pe

calea aerului

S-a retras din armată în 1960.

Consecinţele blocadei în plan economic, politic şi ideologic

Blocada Berlinului a avut consecinţe atât în plan politic, cât şi

economic şi ideologic. Aceasta nu a afectat doar populaţia berlineză,

ci şi evoluţia relaţiilor internaţionale şi a politicii externe a Marilor

Puteri – SUA şi Rusia sovietică.

Din punct de vedere economic, populaţia din Berlinul de Vest a

avut de suportat un regres faţă de cea din Est, mai ales în prima

perioadă a blocadei. S-au produs numeroase pierderi economice şi

industriale pentru partea occidentală a oraşului, producţia fiind

aproape nesemnificativă. Mai mult decât atât, legăturile economice cu

alte zone au fost rupte complet.

Din punct de vedere politic, tensiunile dintre cele două blocuri

au crescut şi mai mult. Acest lucru este ilustrat şi de crearea NATO în

1949, prin semnarea Tratatului Atalnticului de Nord, la care au aderat

imediat 12 state democratice anti-comuniste: SUA, Marea Britanie,

13

Franţa etc. Totodată, Germania a rămas divizată, în 1949 fiind

înfiinţate cele două republici : Germania de Vest (RGF) , cu capitala la

Bonn, aflată sub influenţa occidentalilor şi Germania de Est (RDG), cu

capitala în Berlinul de Est, în care era implementat sistemul totalitar

comunist sovietic. Statutul Berlinului se trata separat. Acesta

rămânea împărţit în cele două sfere de influenţă. El nu făcea parte din

Germania de Est sau de Vest. „Tot Berlinul era acum o insulă în

interiorul a ceea ce devenise Republica Democrată Germană. Cu

trecerea anilor, est-germanilor şi sovieticilor cele trei sectoare ale

Berlinului le-au apărut ca un ghimpe, o vitrină a prosperităţii în

mijlocul cenuşiului deprimant al blocului comunist.”26 Cei care îşi

doreau libertatea nu aveau decât să ia metroul către Berlinul de Vest

şi apoi să depună o cerere de emigrare. În ciuda problemelor generate

de blocadă, statutul accesului liber în oraş a rămas în continuare vag.

Din punct de vedere ideologic, Berlinul de Vest prin rezistenţa

pe care a opus-o dominaţiei sovietice a devenit un simbol al rezisteţei

democratice împotriva comunismului.

Viziunea lui Duroselle şi a lui Kaspi asupra Blocadei Berlinului

Blocada Berlinului este tratată în primul capitol al volumului al

II-lea din lucrarea Istoria relaţiilor internaţionale 1948- până în zilele

noastre, intitulat „Războiul rece şi conflictele localizate (1948-1953)”.

Cei doi autori adoptă un stil narativ, analizând mai întâi evoluţia

problemelor Germaniei, după cel de-al doilea Război Mondial. Este

consemnată conferinţa de la Londra, care s-a desfăşurat în două faze

principale:

Prima – 23 februarie – 6 martie participanţii nu au

căzut de acord, iar mareşalul rus, Sokolovski a părăsit

26 Henry Kissinger, op.cit., p 495-496.

14

negocierile, considerându-le inutile. Acesta a desfiinţat

toate organismele cvadripartite de la Berlin, cu

excepţia Kommandaturii27.

Cea de-a doua – 28 aprilie – 1 iunie după negocieri

destul de intense, participanţii s-au pus de acord

privind statutul celor trei zone occidentale din

Germania. Aceştia doreau crearea unei Adunări

Constituante, aleasă prin sufragiu direct28, însă până la

urmă s-a ajuns la un compromis, fiind ales un sistem

parlamentar propriu fiecarui land. Francezii trebuia să

renunţe la planul de desprindere politică a Ruhr-ului de

Germania, fiind înfiinţată Autoritatea Internaţională

pentru Ruhr, formată din mai multe state, cu rol de

control. Se crea un Oficiu militar de securitate, care se

ocupa de demilitarizarea Germaniei.

Desfăşurarea Blocadei este consemnată în subcapitolul „Blocada

Berlinului”, în care sunt narate evenimentele importante din punct de

vedere politic :

31 martie - mareşalul Sokolovski decide să controleze

militar toate relaţiile zonelor occidentale ale Berlinlui cu

Germania de Vest. Scopul ascuns fiind ca ţările

democratice să părăsească Berlinul definitiv.

7 iunie - mareşalul Sokolovski este informat în legătură cu

acordurile de la Londra

Impunerea unei noi monede în zona occidentală şi

înfiinţarea Băncii de Stat unică pentru cele trei zone atrag

reforma monetară şi închiderea pe 1 iulie a

27 Controla administraţia municipală a oraşului.28 Aceasta era dorinţa britanicilor, însă francezii se opuneau, întrucât ar fi avut ca efect apariţia unui guvern german central foarte puternic, ceea ce ar fi contravenit intereselor lor naţionale.

15

Kommandaturii din Berlin, urmată apoi de blocada

instituită de ruşi.

Nu sunt surprinse detalii legate de modul în care s-a ajuns la

organizarea podului aerian de la Berlin, doar se aminteşte acest

eveniment în lucrarea celor doi profesori de la Sorbona. Este

consemnată hotărârea celor trei state occidentale de a aduce în

discuţie problema Berlinului în Consiliul de Securitate. În ciuda

efortului delegatului argentinian, Bramuglia, nu s-a ajuns la nicio

înţelegere privind problema oraşului german, ca dovadă când s-a

decis pe 25 octombrie să se voteze în privinţa unei soluţii pentru

rezolvarea acestei chestiuni, URSS a făcut uz de dreptul de veto, ceea

ce a determinat pe majoritatea participanţilor să „evoce făţiş

posibilitatea uniui nou război mondial”29.

Finalul conflictului este descris în subcapitolul „Conferinţa de la

Paris şi sfârşitul blocadei Berlinului”. După o scurtă notă statistică, în

care se notează că traficul aerian ajunsese la 5000 de tone pe zi în

ianuarie şi că pe an se evalua un cost de 300 de milioane de dolari,

adică 0.4% din bugetul SUA, autorii consemnează conferinţa

miniştrilor de externe ai celor patru Mari Puteri, care a avut ca efect

impunerea anluării restricţiilor de comunicaţie create de comunişti.

Pe 12 mai 1949, blocada sovietică este ridicată, însă doar parţial, fiind

redeschisă doar o singură autostradă.

La iniţiativa secretarului de stat american, Dean Acheson, s-a

elaborat un proiect în care să fie organizate alegeri libere în cele

patru sectoare ale oraşului şi reînfiinţarea Kommandaturei, iar

deciziile privind Germania să fie luate în unanimitate de cele patru

state. Vîşinski respinge acest proiect, sub pretextul că „nu era lăsată

mai multă liberate de acţiune dreptului de veto”, iar Molotov vine cu

ideea încheierii câte unui tratat cu Germania şi retragerea forţelor de

29 Duroselle, Jean-Baptiste, Kaspi, Andre, Istoria relaţiilor internaţionale 1948- până în zilele noastre, ed.Ştiinţelor sociale şi politice, 2006, p.13.

16

ocupaţie la un an după ratificarea acestuia. După cum şi autorii

observă, Rusia sovietică dorea să utilizeze conferinţa ca propagandă.

În secţiunile dedicate blocadei Berlinului, faţa de alte lucrări,

autorii consemnează doar evenimentele politice majore care au avut

legătură cu această criză, nepunând accept pe aspectele economice

sau pe descrierea operaţiunilor militare care au fost organizate. Ei o

încadrează în sistemul relaţiilor internaţionale.

Concluzii

Blocada Berlinului este considerată prima criză majoră din

cadrul Războiului rece, fiind un conflict localizat, care, în cele din

urmă, a dovedit eficacitatea politicii de îngrădire pusă în aplicare de

Statele Unite. Aceasta nu a implicat doar cele două supraputeri, SUA

şi URSS, ci şi aliaţii lor, mai precis Franţa şi Marea Britanie, care au

participat activ la derularea conflictului, cu ajutoare alimentare,

oameni şi echipament militar.

Asemeni lui Neagu Djuvara în cartea Războiul de şaptezeci şi

şapte de ani şi premisele hegemoniei americane (1914-1991), putem

conchide că: „Blocada Berlinului n-a făcut, în cele din urmă, decât să

grăbească uşurarea condiţiilor politice şi economice impuse

germanilor de cele trei puteri occidentale: renunţarea, în 1948, la

limitarea producţiei industriale decise la început şi crearea unei

monede naţionale, marca germană, care îngăduie renaşterea

spectaculoasă a economiei. Landurile germane federalizate sunt

autorizate să creeze Republica Federală Germană [...]. Altă consecinţă

cu bătaie lungă a pericolului sovietic: semnarea, la Washington, la 4

aprilie 1949, de către douăsprezece state [...] a Tratatului Atlanticului

17

de Nord (NATO), cu sediul la Bruxelles. Acestea au fost, aşadar,

principalele rezultate ale primului bluff încercat de URSS pentru a

testa rezistenţa Occidentului.”30

Bibliografie

Lucrări generale:

Buffet, Cyril, Istoria Berlinului – de la origini până în zilele noastre,

ed. Corint, Bucureşti, 2002.

Djuvara, Neagu, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele

hegemoniei americane (1914-1991), ed. Humanitas, Bucureşti,

2008.

Duroselle, Jean-Baptiste, Kaspi André, Istoria relaţiilor

internaţionale 1948 -până în zilele noastre, vol II, ed. Ştiinţelor

sociale şi politice, Bucureşti, 2006.

Kissinger, Henry, Diplomaţia, ed. All, Bucureşti, 2001.

Lucrări speciale:

Miller, G. Roger, To Save a City: The Berlin Airlift 1948-1949, US

Government printing office, 1998.

Linkuri Internet:

http://en.wikipedia.org/wiki/Lucius_D._Clay [7 februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_S._Truman [7 februarie 2010]

http://www.trumanlibrary.org/whistlestop/BERLIN_A/

PAGE_11.HTM [7 februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/Curtis_LeMay [7 februarie 2010]

30 Djuvara, Neagu, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele hegemoniei americane (1914-1991), ed. Humanitas, Bucureşti, 2008.

18

http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Coady_Wedemeyer [ 7

februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/William_H._Tunner [7 februarie 2010]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Socialism [8 februarie 2010]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Capitalism [8 februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/C-47_Skytrain [8 februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/Avro_York [8 februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/Short_Sunderland [8 februarie 2010]

http://www.dhub.org/object/241755 [8 februarie 2010]

Linkuri pentru imagini :

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi

%C5%9Fier:Besatzungszonen_ohne_text.gif [7 februarie 2010]

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/50/Lemay4.jpg

[7 februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Albert_Coady_Wedemeyer.gif [7

februarie 2010]

http://en.wikipedia.org/wiki/File:William_Tunner_at_desk.jpg [7

februarie 2010]

http://www.hanscomfamily.com/wp-content/uploads/

2009/06/79602-004-3953EDBF.jpg [8 februarie 2010]

19