AgresivitateaNicolae Mitrofan

Ce este agresivitatea?

Intr-un mod mai putin pretentios, agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte. Deci actul agresiv poate viza unele obiecte (casa, masina, mobila etc.), fiinta umana (individual uman izolat, microgrupurile, colectivitatea) sau ambele. Opusul agresivitatii ar fi comportamentul prosocial, care presupune cooperare, toleranta, echilibru. Pentru a gasi exemple privind comportamentul agresiv nu este nevoie de eforturi speciale.Datorita uriaselor disponibilitati privind mediatizarea, suntem, din nefericire, aproape zilnic martorii diferitelor forme de manifestare a agresivitatii (razboaie, crime, jafuri, talharii, violuri, incendieri, distrugeri etc.). Delincventa si infractionalitatea constituie formele de varf ale manifestarii agresivitatii, iar statisticile întocmite în diferite tari arata o crestere îngrijoratoare a ratelor acestui flagel Numai în SUA, de exemplu, la fiecare 6 minute se comite un viol; în fiecare minut, o alta persoana devine victima unui atac talharesc; la fiecare 22 de secunde se comite un furt de masina; la fiecare 25 de minute se comite un omor etc. (cf. A. Karmen, 1990).Referitor la încercarile de definire, analiza si interpretare a agresivitatii de catre specialisti, nu numai ca nu regasim un consens mai general, dar se pare ca nivelul de “împrastiere” a punctelor de vedere este chiar mai mare decat în cazul altor fenomene psihologice. Rezistenta extrem de crescuta întalnita la diversi cercetatori din domeniul socio-uman în fata încercarii de construire si utilizare a unei “grille” de analiza si interpretare a agresivitatii se explica, înainte de orice, prin marea complexitate a acestei realitati. Iata, totusi, cateva din punctele de vedere exprimate mai recent.Autorii lucrarii Intelegerea psihologiei sociale (cf. S. Worchel et al., 1991) pun problema daca, în definirea agresivitatii, trebuie sa punem accent pe actul agresiv în sine sau pe intentie? De exemplu, un parinte poate manifesta agresivitate fata de copil, dar cu intentia clara de a “face om din el”. Optiunea autorilor este mai mult pentru accentuarea asupra intentiei. Astfel, agresivitatea poate fi definita ca orice act ce are ca intentie producerea unui prejudiciu tintei vizate (cf. R.A. Baron, 1977). Acceptand faptul ca intentia este cel mai important factor în definirea agresivitatii, autorii mentionati ajung în fata unei alte dificultati, si anume, cea legata de modalitatile de determinare a intentiei.Privite din perspectiva scopului urmarit, unele conduite agresive sunt orientate îndirectia producerii “unui rau” altei persoane, în timp ce altele sunt orientate în directia demonstrarii “puterii” agresorului (cf. K.E. Boulding, 1989) sau a

masculinitatii (cf. M.H. Segall, 1988). Dupa alti autori, însa, nu este necesara aceasta diferentiere, deoarece “aceste variate scopuri nu sunt mutual exclusive si multe alte acte de agresiune pot fi orientate spre atingerea unora sau a tuturor acestor scopuri”. David G. Myers face o distinctie clara între comportamentul de tip cooperant-suportiv si cel agresiv. Acesta din urma poate fi definit ca fiind comportamentul fizic sau verbal orientat cu intentie spre a rani pe cineva. Cu toate acestea, pentru Myers, agresivitatea este un termen nebulos. El este folosit în multe feluri si pentru multe ratiuni.

In ceea ce ne priveste, consideram ca este necesar sa se faca, mai întai, anumite delimitari conceptuale. Agresivitatea nu se confunda cu un comportament antisocial, cu delincventa si infractionalitatea. Conduita boxerului nu este orientata antisocial si cu cat este mai agresiva, cu atat este mai performanta. Si invers, nu orice comportament antisocial, inclusiv infractional, poate fi caracterizat prin agresivitate. Sunt comise infractiuni prin inactiune, deci agresivitatea nu este prezenta. Destul de frecvent, agresivitatea este asociata si chiar confundata cu violenta. Desigur, de cele mai multe ori, comportamentul agresiv este si violent, dar sunt si cazuri de conduita agresiva (este clara intentia de a vatama, de a face rau), dar în forme nonviolente. Otravirea lent\ a unei persoane este o conduit\ agresiv\, dar nonviolent\. Privitor lacomportamntul agresiv cu r\sunet antisocial, unii autori (cf. T.V. Dragomirescu, 1990)diferen]iaz\ mai multe tipuri, cum ar fi:1. agresivitatea nediferen]iat\, ocazional\, care nu are un r\sunet antisocial obligatoriu;2. comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf [i cronic, în care se include [i comportamentulcriminal;3. comportamentul agresiv ca expresie integrant\, nemijlocit\ a unei st\ri patologice,fie consecutiv\ unei afec]iuni neuropsihice preexistente, fie dob`ndit\.Comportamentul agresiv este orientat nu numai în afara subiectului, ci [i asuprasinelui. {i aici trebuie s\ diferen]iem între actele comportamentale autoagresive, formacea mai grav\ fiind sinuciderea [i actele comportamentale care pot periclitas\n\tatea [i echilibrul organismului (fumat, alcool, droguri). Elementul esen]ial dediferen]iere îl constituie, desigur, prezen]a inten]iei autodistructive.A[adar, în sintez\, consider\m agresivitatea ca fiind orice form\ de conduit\orientat\ cu inten]ie c\tre obiecte, persoane sau c\tre sine, în vederea produceriiunor prejudicii, a unor r\niri, distrugeri [i daune.Forme ale agresivit\]iiDat\ fiind marea complexitate a acestui fenomen psihosociologic, orice încercare detipologizare se love[te de dificult\]i mai mari sau mai mici. Criteriile de clasificareies în eviden]\ în mod direct sau indirect din analiza coordonatelor de definire a

agresivit\]ii. F\r\ a ne pierde în prea multe detalii, consider\m c\ pot fi identificateurm\toarele criterii:4351. ~n func]ie de agresor sau de persoana care adopt\ o conduit\ agresiv\.2. ~n func]ie de mijloacele utilizate în vederea finaliz\rii inten]iilor agresive.3. ~n func]ie de obiectivele urm\rite.4. ~n func]ie de forma de manifestare a agresivit\]ii.~n raport cu primul criteriu, diferen]iem:. agresivitatea t`n\rului [i agresivitatea adultului;. agresivitatea masculin\ [i agresivitatea feminin\;. agresivitatea individual\ [i agresivitatea colectiv\;. agresivitatea spontan\ [i agresivitatea premeditat\.~n raport cu al doilea criteriu, diferen]iem:. agresivitatea fizic\ [i agresivitatea verbal\;. agresivitatea direct\, cu efecte directe asupra victimei, [i agresivitatea indirect\,între agresor [i victim\ exist`nd intermediari.Privitor la al treilea criteriu, diferen]iem:. agresivitatea ce urm\re[te ob]inerea unor beneficii, a unui c`[tig material;. agresivitatea ce urm\re[te predominant r\nirea [i chiar distrugerea victimei.~n aceast\ privin]\, unii autori (cf. S. Worchel et al., 1991) fac distinc]ie întreagresivitatea datorat\ sup\r\rii sau m`niei (angry aggression) [i agresivitatea instrumental\.Diferen]a principal\ const\ în faptul c\ prima form\ apare, mai ales, caurmare a sup\r\rii sau ostilit\]ii, în timp ce a doua (instrumental\) este orientat\, înprimul r`nd, în direc]ia ob]inerii unui c`[tig material (bani, obiecte etc.), iar actulagresiv în calitate de mijloc de ob]inere a unor asemenea achizi]ii. O form\ particular\de agresivitate instrumental\ o constituie conflictul realistic de grup, formularece apar]ine autorilor americani Levine [i Campbell (cf. P. Ilu], 1994). Specific pentruacest tip de conflict este faptul c\ anumite grupuri de dimensiuni diferite intr\ înraporturi competitive (de cele mai multe ori acutizate) pentru o resurs\ de existen]\limitat\ (teritoriu, locuri de munc\ etc.). Men]inerea st\rilor conflictuale, cu manifestareefectiv\, reciproc\, a agresivit\]ii, inclusiv fizice, conduce, din nefericire, în locde c`[tiguri, mai ales la pierderi, de cele mai multe ori irecuperabile, cum este cazulvie]ilor omene[ti.Privitor la al patrulea criteriu, putem diferen]ia:. agresivitatea violent\ [i agresivitatea nonviolent\;. agresivitatea latent\ [i agresivitatea manifest\.Desigur, nici pe departe nu se poate considera c\ aceste tipologii epuizeaz\ toatecriteriile de clasificare [i toate formele de existen]\ [i manifestare a agresivit\]ii. {i

aici, ca [i în alte cazuri, utilizarea unor scheme de clasificare for]eaz\ realitatea s\ sesimplifice [i s\ se subordoneze tendin]elor de realizare a unei .ordini. [tiin]ifice. Odovad\ clar\ o constituie faptul c\ agresivitatea manifestat\ la nivel interpersonal este,prin excelen]\, un fenomen psihosocial [i, ca atare, el ridic\ problema .co-particip\rii.celor doi membri ai rela]iei conflictului (agresor-agresat). Nu întotdeauna [i oriunde.rol-status-urile. celor doi membri ai diadei s`nt acelea[i [i exclusive (unul numaiatac\, numai face r\u, iar cel\lalt .are sarcina. numai de a suporta consecin]eledirecte [i indirecte ale agresivit\]ii). Un exemplu tipic pentru ceea ce încerc\m s\demonstr\m aici îl constituie cuplul penologic infractor-victim\. F\r\ a intra în detaliide ordin juridic, infractorul este persoana care comite o fapt\ de agresiune (love[te,atac\, ucide, violeaz\ etc.) asupra altei persoane (victima) care suport\ consecin]ele.A[a privind lucrurile, vina celor doi membri ai diadei penologice este foarte clar\:DISTORSIUNI {I RECONSTRUC}IE436 PSIHOLOGIE SOCIAL|primul, vinovat [i al doilea, complet nevinovat. Realitatea, îns\, demonstreaz\ c\lucrurile nu stau deloc a[a, deoarece, în multe cazuri, .vina. se împarte între cei doi,culmin`nd cu situa]ia în care victima poate s\ fie mai .vinovat\. chiar dec`tinfractorul. S\ ne referim la dou\ exemple concrete:1. So]ul r\m`ne infirm pe via]\ în urma unui act de agresiune din partea so]iei (înfa]a instan]ei juridice, so]ul apare în calitate de victim\, iar so]ia în calitate deinfractor). Se afl\, îns\, c\ actul de agresiune al so]iei a fost consecin]a b\t\ilorrepetate din partea so]ului [i, mai ales, a încerc\rilor acestuia de a viola feti]a înfa]a ei (deci, anterior actului de agresiune al so]iei, .rolurile. celor doi erauschimbate).2. O femeie t`n\r\, sub influen]a alcoolului, intr\ în miez de noapte într-un bar încare erau numai b\rba]i [i adopt\ o conduit\ provocatoare (danseaz\ obscen, sedezbrac\ par]ial etc.); la un moment dat, b\rba]ii o atac\ [i o oblig\ la un violcolectiv. Deci, în urma acestui act de agresiune, b\rba]ii apar în calitate de infractori,iar femeia în calitate de victim\. Care este, îns\, gradul ei de participare [i der\spundere privitor la actul de agresiune produs?Nu înt`mpl\tor, în cadrul unei clasific\ri a victimelor, cum este cea a lui StephanShaffer (1977) (T. Bogdan, 1988), apar categorii precum:a) victime provocatoare, care, anterior victimiz\rii lor, au comis ceva . con[tient sauincon[tient . fa]\ de infractor. Asemenea cazuri pot fi înt`lnite atunci c`nd opersoan\ (victima ulterioar\) se comport\ arogant fa]\ de viitorul infractor saudac\ nu-[i ]ine o promisiune dat\ solemn, ori dac\ intr\ în l\teguri amoroase cuiubita infractorului etc.;

b) victime care precipit\ declan[area ac]iunii r\uf\c\torilor. Este cazul persoanelorcare, prin conduita lor, influen]eaz\ r\uf\c\torii în a comite infrac]iuni, de[i întreei nu a existat niciodat\ vreo leg\tur\.Concluzia este c\, de multe ori, comportamentul agresiv este stimulat, provocat,declan[at, între]inut de conduita partenerului rela]iei interpersonale ce suport\ consecin]ele agresiunii. De aici, ideea clar\ pentru psilohogia aplicat\, cum este cazulpsihoterapiei, de a ac]iona nu unilateral (fie numai asupra celui acuzat de comportamentagresiv, fie numai asupra celui agresat), ci asupra cuplului (marital, parental,profesional etc.) care cap\t\ în timp proprietatea de a oferi .cadrul. manifest\riiagresivit\]ii (cel agresat poate, direct sau indirect, voluntar sau involuntar s\ se constituieîntr-un factor de poten]are a conduitei agresive a partenerului respectiv).Agresivitatea este o tr\s\tur\ înn\scut\ sau dob`ndit\?Una dintre cele mai vechi [i, totodat\, dificile întreb\ri adresate psihologilor a fostaceea dac\ .echipamentul. psihocomportamental al individului uman este dependentde factorul ereditar (zestrea ereditar\) sau de factorul de mediu. Dac\ problema s-apus în leg\tur\ cu .totul., desigur c\, [i în ceea ce prive[te .partea., ea a fost [ir\m`ne valabil\. Nu numai în leg\tur\ cu agresivitatea ne putem întreba dac\ este saunu înn\scut\, ci [i în leg\tur\ cu oricare alt\ tr\s\tur\ de personalitate.R\spunsurile date de speciali[ti, privitoare la agresivitate s`nt urm\toarele:1. Agresivitatea este înn\scut\, pozi]ie sus]inut\ de autori precum Sigmund Freud[i Konrad Lorenz. ~n viziunea lui Freud, agresivitatea este un instinct. Oamenii senasc cu instinctul de a agresa [i de a fi violen]i. ~ntruc`t aceast\ .presiune. ereditar\437nu poate fi înl\turat\, este necesar ca, în procesul influen]\rii educa]ional-culturale,s\ se g\seasc\ modalit\]i nedistructive de canalizare a tendin]elor agresive. Pe de alt\parte, cunoscutul etolog Konrad Lorenz . c`[tig\torul premiului Nobel în 1968 . maiales, dup\ publicarea lucr\rii sale On aggression, 1966, accentueaz\ asupra naturiibiologic-instinctuale a comportamentului agresiv, pe care-l reg\sim [i la nivel infrauman.~ns\, în timp ce la Freud agresivitatea ap\rea ca fiind predominant distructiv\,la Konrad Lorenz, agresivitatea interspecii are o valoare adaptiv\ [i este esen]ial\pentru supravie]uire. Animalul î[i ap\r\ teritoriul, disponibilit\]ile de hran\ [i, îndep\rt`ndu-i pe al]ii, previne supraaglomerarea. ~n plus, datorit\ faptului c\ cel puternic[i viguros îl învinge pe cel slab [i neputincios, se produce o selec]ie natural\ a celorcu un bun poten]ial genetic ce va permite, odat\ cu transmiterea lui urma[ilor, reproducereaagresivit\]ii.~n cadrul aceleia[i specii, este posibil, îns\, ca agresivitatea (conspecific\) s\ fiedublat\ de un alt instinct ce inhib\ distrugerea total\ a adversarului, înl\tur`ndu-se

astfel pericolul diminu\rii drastice a efectivului unei specii. De aceea, la multe speciide animale, înt`lnim comportament agresiv ritualizat (P. Ilu], 1994), ce const\ înfaptul c\, în desf\[urarea unei lupte dintre doi masculi, de exemplu, atunci c`nd.[ansele. de c`[tig ale unuia dintre ei devin evidente, cel învins d\ semne c\ seretrage [i p\r\se[te scena de lupt\, iar înving\torul se opre[te [i el [i nu-[i mai continu\atacul p`n\ la distrugerea total\ a adversarului.Teoriile ce au abordat agresivitatea ca pe un instinct au fost supuse unor multiplecritici. La animale, agresivitatea este influen]abil\ [i modificabil\ în mai mare m\sur\dec`t sugereaz\ aceste teorii. De exemplu, înc\ din anul 1930, Zing Young Kuo (S.Worchel, 1991) a crescut pui de pisic\ împreun\ cu mama ce m`nca [oareci, al]i puide pisic\ izola]i [i o a treia categorie de pui de pisic\ i-a crescut împreun\ cu [oarecii.C`nd au crescut mari, to]i puii de pisic\ au fost pu[i într-un loc în prezen]a unor[oareci. Comportamentul lor a fost foarte diferit: cei care au crescut cu mama m`nc\-toare de [oareci au omor`t [oareci în procent de 85%, iar cei care au crescut împreun\cu [oarecii au manifestat agresivitate numai în procent de 17%.Privitor la agresivitatea uman\, dac\ ea ar fi de natur\ instinctual\, ar fi de a[teptats\ înt`lnim foarte multe asem\n\ri între oameni, legate de modul de adoptare acomportamentului agresiv. Or, realitatea a demonstrat [i demonstreaz\ continuu c\exist\ mari diferen]e interindividuale în manifestarea agresivit\]ii. S`nt popula]ii, comunit\]i care aproape c\ nu cunosc agresivitatea [i altele care se manifest\ deosebitde agresiv. De exemplu, în cadrul unei statistici oferite de Archer [i Gartner, privitoarela rata omuciderilor, în perioada anilor .70 situa]ia (exprimat\ la 100.000 delocuitori) se prezint\ astfel: aproape zero (Norvegia); sub 1 (Anglia); 2 (Canada [iGhanda); 3 (India [i Italia); 4 (Ungaria); 9 (SUA); 13 (Irlanda de Nord); aproape14 (Thailanda).Respingerea cvasi-generalizat\ a naturii instinctuale a agresivit\]ii nu înseamn\,îns\, [i ignorarea unor influen]e biologice asupra ei, cum ar fi:. influen]e neuronale; exist\ anumite zone ale cortexului care, în urma stimul\riielectrice, faciliteaz\ adoptarea de c\tre individ a comportamentului agresiv;. influen]e hormonale; masculii s`nt mult mai agresivi dec`t femelele datorit\diferen]elor de natur\ hormonal\;. influen]e biochimice (cre[terea alcoolului în s`nge, sc\derea glicemiei potintensifica agresivitatea).2. Agresivitatea este un r\spuns la frustrare. Cei care sus]in aceast\ afirma]ie

pleac\ de la convingerea c\ agresivitatea este determinat\ de condi]iile externe. ~nDISTORSIUNI {I RECONSTRUC}IE438 PSIHOLOGIE SOCIAL|acest sens, cea mai popular\ [i cea mai cunoscut\ este teoria frustrare-agresivitate,formulat\ de John Dollard [i al]i colegi de la Yale University. Chiar în prima pagin\ alucr\rii lor, intitulat\ Frustrare [i agresivitate, apar cele dou\ postulate:- .agresivitatea este întotdeauna o consecin]\ a frustr\rii.;- .frustrarea întotdeauna conduce c\tre o anumit\ form\ de agresivitate..Blocarea c\ii de atingere a unui anumit scop creeaz\ frustr\ri, care, la r`ndul lor, seconstituie în surs\ de manifestare a agresivit\]ii. Destul de frecvent, îns\, agresivitateanu este îndreptat\ asupra sursei st\rii de frustrare, ci este reorientat\, redirec]ionat\(displacement) c\tre o ]int\ mai sigur\, în sensul c\ este foarte pu]in probabil ca ea s\se r\zbune. Un exemplu (cf. G.D. Myers, 1990) îl constituie anecdota privind omulcare, fiind umilit de [ef, î[i mu[truluie[te zdrav\n so]ia, care ]ip\ puternic la copil,acesta love[te c`inele, care mu[c\ po[ta[ul.Teoria lui Dollard a fost supus\ ulterior unor revizii. Astfel, Leonard Berkowitz(1978, 1988), consider`nd c\ teoria lui Dollard exagereaz\ leg\tura dintre frustrare [iagresivitate, sus]ine c\ frustrarea produce sup\rare, o stare de preg\tire emo]ional\pentru a agresa. O persoan\ frustrat\ poate s\ dea curs furiei atunci c`nd s`nt prezente[i anumite semne ale agresivit\]ii sau, uneori, c`nd nu s`nt prezente asemenea semne.~n primul caz, stimulii asocia]i pot amplifica agresivitatea.3. Agresivitatea este un comportament social înv\]at. Aceast\ pozi]ie este legat\,în special, de numele lui Albert Bandura, care formuleaz\ teoria înv\]\rii sociale aagresivit\]ii. Conform acestei teorii, comportamentul agresiv se înva]\ prin mai multemodalit\]i [i anume:. direct, deci prin înv\]are direct\ (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente);. prin observarea [i imitarea unor modele de conduit\ ale altora, mai ales aleadul]ilor.Cel mai frecvent, consider\ Bandura, modelele de conduit\ agresiv\ pot fi înt`lnite în:a. familie (p\rin]ii copiilor violen]i [i ai celor abuza]i [i maltrata]i, adesea, provin eiîn[i[i din familii în care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsafizic\);b. mediul social (în comunit\]ile în care modelele de conduit\ agresiv\ s`nt acceptate[i admirate, agresivitatea se transmite u[or noilor genera]ii; de exemplu, subculturaviolent\ a unor grupuri de adolescen]i ofer\ membrilor lor multe modele de

conduit\ agresiv\);c. mass-media (în special, televiziunea care ofer\ aproape zilnic modele de conduit\agresiv\ fizic\ sau verbal\).Surse de influen]are a agresivit\]iiDin nefericire, s`nt extrem de multe asemenea surse [i ele creeaz\ mari problemesociale, pentru a c\ror rezolvare este nevoie de uria[e investi]ii materiale [i eforturisocio-profesionale. Pentru o mai bun\ sistematizare, vom împ\r]i aceste surse în treicategorii:a. surse ce ]in mai mult de individ, de conduita [i de reactivitatea lui comportamental\;439b. surse ale agresivit\]ii în cadrul familiei;c. surse ce ]in de mijloacele de comunicare în mas\.~n prima categorie includem:. frustrarea, ce se men]ine ca una din cele mai frecvente surse de influen]are aagresivit\]ii;. atacul sau provocarea direct\, fizic\ sau verbal\, ce atrage, de cele mai multeori, r\spunsul agresiv al celui vizat; [i nu de pu]ine ori, [irul r\zbun\rilor devinepractic nesf`r[it (acte teroriste, r\zbun\ri tip vendet\, care fac multe victime dinpersoane nevinovate);. durerea fizic\ [i moral\ poate duce la cre[terea agresivit\]ii; `n urma unorcercet\ri efectuate, L. Berkowitz a ajuns la concluzia c\ stimularea aversiv\ poatedetermina `ntr-o m\sur\ mult mai mare dec`t frustrarea agresivitatea ostil\;. c\ldura . foarte multe cercet\ri au constatat o leg\tur\ direct\ între temperaturileînalte [i manifestarea agresivit\]ii; de exemplu, studiul diferitelor tulbur\risociale din SUA a conchis asupra faptului c\, la o temperatur\ mai mare de 100ºF, probabilitatea de a ap\rea tulbur\ri sociale (r\zmeri]e) se apropie de 45% (cf.J.M. Carlsmith [i Anderson. C.A., 1979);. aglomera]ia, în mijloacele de transport, în dormitorul unui c\min de colegiu, încasa de locuit etc., apare în calitate de agent stresor [i poate cre[te agresivitatea;. alcoolul [i drogurile; nu numai în r`ndul speciali[tilor, ci [i în r`ndul nespeciali[tilor este recunoscut demult faptul c\ alcoolul, consumat mai ales în cantit\]imari, se constituie într-un important factor de risc în comiterea unor acte antisocialebazate pe violen]\. Nu de pu]ine ori, infractorii ce au comis abominabile acte deviolen]\, încearc\ s\ se apere în fa]a organelor juridice prin faptul c\ au fost .subinfluen]a alcoolului.; consumat în cantit\]i mari, alcoolul reduce mult luciditatea[i realismul perceptiv, contribuind la accentuarea agresivit\]ii, at`t prin poten]areaei direct\, c`t [i prin neluarea în considerare a caracteristicilor agresorului [i anepl\cerilor provocate propriei persoane [i celor apropia]i (P. Ilu], 1994). Drogurilepot, de asemenea, s\ afecteze comportamentul agresiv, îns\, în ce m\sur\se poate realiza acest lucru depinde de mai mul]i factori, cum ar fi: tipul drogului(cocain\, marijuana etc.), dimensiunea dozei [i dac\ subiectul este sau nu realmente

amenin]at [i pus în pericol;. materialul sexy [i pornografic, care este accesibil oric\rei categorii de v`rst\, fieîn forma imaginii (poze din reviste, dar, mai ales, filmul, caseta video), fie înform\ scris\ (reviste, c\r]i). Printre multe alte aspecte, cercet\torii [i-au pus problemadac\ asemenea surse pot sau nu s\ provoace agresivitatea. R\spunsurile s`ntdiferite, în func]ie de rezultatele cercet\rilor efectuate. Pornind de la teoria etichet\rii a lui Schachter, Dolf Zillmann (1971, 1978) a formulat teoria transferuluiexcita]iei. Conform acestei teorii, ceea ce este important, nu este sursa real\ aprovoc\rii, ci percep]iile pe care le are individul privitor la aceast\ provocare.Pentru a verifica efectele provoc\rii sexuale asupra agresivit\]ii, Zillmann a oferitspre vizionare la trei grupe de subiec]i un film provocator sexual (pentru primulgrup), un film despre box foarte violent (al doilea grup) [i un film documentar(interesant [i neprovocator). To]i subiec]ii, dup\ vizionare, au fost sup\ra]i de uncoleg, pus anume s\ fac\ acest lucru. ~n final, subiec]ilor li s-a permis s\ ac]ionezeca profesori [i s\ pedepseasc\ prin [oc persoana care i-a sup\rat. S-a constatatc\ subiec]ii ce au vizionat filmul provocator sexual au fost cei mai agresivi,iar cei din grupul 3 (care au vizionat filmul documentar) au fost cel mai pu]inDISTORSIUNI {I RECONSTRUC}IE440 PSIHOLOGIE SOCIAL|agresivi. Pe de alt\ parte, alt grup de cercet\tori (cf. R.A. Baron, 1974; A.Frodi, 1977) au demonstrat c\ sexualitatea [i agresivitatea s`nt intrinsec incompatibile.Tr\irile emo]ionale ca efect al provoc\rii sexuale inhib\ tendin]ele agresive.Pentru a dep\[i aceste opinii contradictorii, Zillmann, împreun\ cu colaboratoriis\i, propune în 1981 modelul excita]ie-valen]\ privind efectele pornografiei asupraagresivit\]ii, care este o continuare a cercet\rilor efectuate de Donnerstein [i Evans.Prin intermediul cercet\rilor, s-a scos în eviden]\ faptul c\ filmele erotice pl\cutepot servi la reducerea comportamentului agresiv, în timp ce filmele erotice nepl\cute (bestialitate, sadomasochism) pot duce la cre[terea agresivit\]ii. Pornografiaviolent\, cum ar fi cazul filmelor ce combin\ scenele erotice cu actele de violen]\,produce efecte clare de ordin fiziologic [i cognitiv. ~n opinia unor autori (cf. E.Donnerstein, 1983), ar exista chiar o leg\tur\ direct cauzal\ între expunerea lascene erotice de mare agresivitate [i violen]a îndreptat\ împotriva femeilor.Din a doua categorie, cele mai grave forme de manifestare a agresivit\]ii în cadrulfamiliei s`nt b\taia [i incestul, cu consecin]e extrem de nefavorabile asupra procesuluide dezvoltare [i maturizare psihocomportamental\ a copilului. ~n ceea ce prive[teb\taia, cei mai arden]i .teoreticieni. sus]in c\ aceast\ metod\ are o dubl\ valoare:retroactiv\ . durere fizic\ [i moral\ resim]it\ pentru o conduit\ gre[it\ . [i proactiv\,adic\ inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. Ce mijloace

s`nt mai eficiente, c`t timp trebuie s\ dureze, c`t de mare trebuie s\ fie durerea pricinuit\,care este cel mai bun context de aplicare etc., s`nt doar unele din întreb\rile lacare nu s-a formulat înc\ un r\spuns unanim acceptat de c\tre .speciali[ti..Din nefericire îns\, în via]a de zi cu zi [i pe multe meridiane ale globului, b\taiaeste frecvent folosit\, lu`nd uneori forme deosebit de grave, provoc`nd copiilor leziunicorporale [i chiar decesul. Violen]a manifestat\ în cadrul familiei [i, mai ales, asupracopiilor a atras mai demult aten]ia speciali[tilor care, la r`ndul lor, au încercat s\eviden]ieze structurile de personalitate specifice celor ce maltrateaz\ copiii,mecanismele [i dispozitivele motiva]ionale care sus]in asemenea forme de conduit\,consecin]ele imediate [i de perspectiv\ asupra s\n\t\]ii fizice [i psihice a copiilorsupu[i unui asemenea tratament. Astfel, unii autori s-au str\duit s\ eviden]ieze [i s\sintetizeze tr\s\turile particulare ale grupurilor de p\rin]i care folosesc b\t\ia ca mijlocde puternic\ agresare fizic\ a copiilor (cf. H. Toch, 1986). De exemplu, Spineta [iRigler (1972), precum [i Gelles (1973), au eviden]iat urm\toarele tipuri de caracteristici:1. Caracteristici demografice. Cea mai mare frecven]\ o de]in p\rin]ii care auun mariaj instabil, care au divor]at [i cei care s-au separat, în fapt. Deasemenea, copilul b\tut este, adesea, rezultatul unei na[teri nedorite [i ceamai periculoas\ perioad\ pentru asemenea copii este perioada primilor treiani de via]\.2. .Istoria. propriei vie]i a p\rin]ilor. Cei mai mul]i p\rin]i ce-[i maltrateaz\copiii au fost ei în[i[i, la r`ndul lor, supu[i unui tratament similar de c\trepropriii lor p\rin]i sau au fost, în cea mai mare m\sur\, neglija]i emo]ionalde c\tre ace[tia.3. Atitudini parentale în raport cu cre[terea copiilor. P\rin]ii abuzivi în a utilizamijloacele de sanc]iune fizic\ privesc copilul ca pe o modalitate de a-[isatisface propriile lor nevoi, solicit`ndu-l în a întreprinde ac]iuni ce dep\[esc posibilit\]ile [i abilit\]ile lui psihice [i fizice. Ei înt`mpin\ maridificult\]i în a stabili leg\turi empatice cu propriii copii [i în a satisfacenevoile acestora de dependen]\.4414. Tulbur\ri psihologice [i psihiatrice. Destul de frecvent, se constat\ c\ p\-rin]ii care-[i maltrateaz\ fizic copiii prezint\ diverse tulbur\ri psihologice[i psihiatrice.O alt\ încercare de tipologizare a p\rin]ilor abuzivi în utilizarea agresiunii fiziceasupra copiilor [i care a influen]at multe alte încerc\ri mai recente apar]ine luiMerrill. ~n viziunea acestui autor exist\ patru tipuri de asemenea p\rin]i:tipul I: p\rin]i ce se caracterizeaz\ printr-un înalt grad de agresivitate, manifestat\

continuu, uneori fiind clar concentrat\ [i focalizat\, alteori, îns\, nu.Sup\rarea [i enervarea lor scap\ controlului, fiind nevoie de o minimal\ac]iune stimulativ\ iritativ\. Explica]ia unei asemenea conduite vizeaz\, înprincipal, propriile experien]e tr\ite în perioada copil\riei timpurii.tipul II: p\rin]ii s`nt rigizi, compulsivi, reci afectiv [i, dup\ modul în care procedeaz\în interac]iunea cu copiii, pledeaz\ mai mult pentru propriile lordrepturi. Ei resping copilul [i s`nt preocupa]i mai mult de propria lor pl\-cere.tipul III: p\rin]ii s`nt persoane pasive [i dependente. Ei s`nt oameni mode[ti [i reticen]i [i, totodat\, [ov\ielnici în a-[i exprima sentimentele [i dorin]ele.Aparent, s`nt foarte neagresivi, dar, adesea, intr\ în competi]ie cu copiiipentru a c`[tiga aten]ia so]ului, fiind de obicei depresivi, imaturi [i capricio[i.tipul IV: ace[ti p\rin]i s`nt persoane frustrate, de obicei, fie de ta]i foarte tineri, fiede oameni inteligen]i, dar care au anumite dizabilit\]i fizice care-i împiedic\s\-[i sprijine propria familie. Este posibil ca ei s\ stea acas\ [i s\ aib\grij\ de copii, iar so]ia s\ mearg\ la slujb\. ~n asemenea situa]ii, gradul lorde frustrare conduce la pedepsirea sever\ a propriilor copii.Din cea de-a treia categorie, se distinge, în special, violen]a expus\ prin intermediulteleviziunii [i presei. At`t în cadrul programelor de televiziune, c`t [i în unelesurse scrise (ziare, reviste, c\r]i), apar diferite acte de violen]\, de aceea s-a pusproblema dac\ expunerea la violen]\ poate determina cre[terea agresivit\]ii. Faptul c\un copil în v`rst\ de 16 ani (cf. S. Worchel, 1991) a fost .martorul. a peste 13.000de omucideri oferite de micul ecran are sau nu vreo influen]\ asupra comportamentuluiacestuia? {i aici p\rerile speciali[tilor s`nt împ\r]ite. Unii consider\ c\ expunereala violen]\ ar avea efecte cathartice, reduc`ndu-se astfel propriile nevoi de aac]iona agresiv. Al]i autori, îns\, ce se bazeaz\, mai ales, pe teoriile înv\]\rii sociale,consider\ c\ expunerea la violen]\ conduce în mai mare m\sur\ la cre[terea agresivit\]ii dec`t la catharsis. ~ntr-o anchet\ (cf. G.D. Myers, 1990) efectuat\ într-o închisoarepe 208 de]inu]i a reie[it c\ 9 din 10 de]inu]i recunosc c\ au înv\]at noi .trucuri.din programele TV [i 4 din 10 afirm\ c\ au încercat s\ aplice în practic\ modelele deac]iune criminal\ oferite de televiziune. ~n ultimul timp, îns\, se pare c\ majoritateaautorilor înclin\ balan]a tot mai clar în direc]ia efectelor negative ale expunerii laviolen]\. ~ncerc`nd o adaptare dup\ Baron [i Byrne (1991), P. Ilu] (1994) include înlista efectelor negative ale mass-mediei asupra agresivit\]ii (de[i nu poate fi ignorat\[i prezen]a unui efect cathartic) urm\toarele: dezinhibi]ia, înv\]area de tehnici deagresiune, afectarea opera]ionalit\]ii sistemului cognitiv, desensibilizarea fa]\ de

victim\. Susan Hearold, în urma prelucr\rii [i asambl\rii rezultatelor a 230 de studiicorela]ionale [i experimentale, implic`nd peste 100.000 de subiec]i, devine [i maicategoric\: vizionarea scenelor [i imaginilor cu violen]\ este asociat\ cu comportamentulagresiv.DISTORSIUNI {I RECONSTRUC}IE442 PSIHOLOGIE SOCIAL|Reducerea agresivit\]iiDate fiind efectele negative, predominant distructive, ale comportamentului agresiv(pierderea vie]ii, pierderea capacit\]ii de munc\, pierderi materiale etc.), se impunecu stringen]\ g\sirea unor c\i de influen]are în direc]ia reducerii agresivit\]ii. Formelede manifestare ale comportamentului agresiv au luat o mare amploare la nivel mondial,de aceea nu înt`mpl\tor anul 1995 a fost lansat de O.N.U. ca Anul Interna]ionalal Toleran]ei. Toleran]a [i comportamentul prosocial s`nt exact opuse comportamentuluiagresiv. Dar cum se poate reduce agresivitatea? S`nt cunoscute deja unele c\ipropuse de diver[i autori. Una dintre cele mai vechi este catharsisul, legat de a[a-numitul.model hidraulic. (energia agresiv\ acumulat\ ca urmare a impulsurilor instinctualesau a frustr\rii resimte nevoia desc\rc\rii). Trebuie g\site, îns\, modalit\]ile de desc\rcare a tensiunii emo]ionale [i de reducere a pornirii c\tre conduita agresiv\. Celemai frecvent înt`lnite par a fi urm\toarele (P. Ilu], 1994): a) vizionarea de materialecu multe scene violente, cum ar fi piese de teatru, filme, spectacole sportive etc.(idee teoretizat\ înc\ de Aristotel); b) consumarea tendin]ei agresive la nivelul imaginarului,al fanteziilor (teorie dezvoltat\ de S. Freud); c) angajarea în ac]iuni violenteefective, dar care nu au consecin]e antisociale (practicarea unor sporturi, agresivitatefa]\ de obiecte neînsufle]ite), idee anticipat\ deja de Platon. Cercet\rile experimentaleau condus, îns\, la concluzia cvasi-generalizat\ conform c\reia modalit\]ile de substituirea comportamentului agresiv nu conduc la o reducere a violen]ei, ci dimpotriv\,la o poten]are [i o intensificare a ei.O alt\ cale de reducere a agresivit\]ii, folosit\ din cele mai vechi timpuri [i în celemai diverse forme, este pedeapsa. De cele mai multe ori, ea se aplic\ în urma manifest\rii agresivit\]ii, în vederea sanc]ion\rii ei [i, totodat\, cu inten]ia clar\ de apreveni repetarea actelor de violen]\. Pedepsele pot fi institu]ionalizate (cum ar fi

cazul sanc]iunilor juridice) [i neinstitu]ionalizate (cum ar fi cele din cadrul familiei).~n ce m\sur\ pedeapsa aplicat\ previne reiterarea comportamentului agresiv este greude r\spuns. Recidivismul este un exemplu clar al e[ecului programului de recuperarebazat pe pedeaps\. ~n cadrul familiei, a[a dup\ cum s-a mai ar\tat, sistemul educa-]ional folosit de p\rin]i, bazat pe sanc]iuni severe, inclusiv agresiunea fizic\, are unimpact clar negativ asupra evolu]iei [i dezvolt\rii copilului. ~nc\ din 1953, Sears [icolegii lui (cf. R.R. Sears, 1953) au ar\tat c\ acei copii care au fost sever pedepsi]ide c\tre p\rin]i pentru comportamentul lor agresiv se comport\ mult mai agresiv înafara familiei dec`t acei copii ce au fost mai pu]in sever pedepsi]i în familie pentruactele lor comportamentale agresive.O alt\ cale de reducere a agresivit\]ii o constituie reducerea efectelor înv\]\riisociale. A[a dup\ cum demonstreaz\ teoriile înv\]\rii sociale (A. Bandura), comportamentulagresiv se imit\ [i se înva]\. Deci, pentru a preveni realizarea unor asemeneaachizi]ii comportamentale, trebuie evitat pe c`t posibil contactul copilului cu modelelede conduit\ agresiv\. De asemenea, în cadrul muncii educative trebuie insistat îndirec]ia realiz\rii unor .fr`ne agresivo-inhibitive. care s\-l fereasc\ pe subiect, dininterior, de angajarea în confrunt\ri de natur\ agresiv\. Un obiectiv central al munciieducative îl constituie formarea unui model de tip .conduit\ am`nat\. care, în urmara]ionaliz\rii situa]iei conflictuale, a efectelor [i consecin]elor posibile, îl ajut\ pesubiect s\ nu dea curs imediat oric\rei provoc\ri de natur\ agresiv\. Desigur, munca443educativ\, desf\[urat\ atent [i temeinic, conduce la formarea mai general\ a unordeprinderi [i abilit\]i de raportare [i comunicare interpersonal\ [i social\, la formareaunor capacit\]i empatice [i a unor aptitudini pentru parteneriat, toate acesteafunc]ion`nd, la r`ndul lor, ca mijloace de fr`nare [i reducere p`n\ la disparitate atendin]elor de adoptare a comportamentului agresiv