Misterele Moscovei. Ce se afla sub Kremlin?

Viorica Marin,

Incercarile de a gasi ascunzatori si pasaje subterane sub cea mai cunoscuta fortareata din Europa, Kremlinul, ii preocupa si astazi pe multi cercetatori.

Kremlinul este cea mai mare cetate activa din Europa care a supravietuit pana in prezent si detine inca multe secrete. Generatii de cercetatori au cautat biblioteca lui Ivan cel Groaznic in subteranele Kremlinului si pentru a stabili daca exista pasaje subterane care duc in alte parti ale orasului. Unele au fost descoperite, alte nu, scrie portalul rbth.com.  Fiecare cetate medievala are pasaje si iesiri secrete. Kremlinul nu face exceptie. De cand a fost creat, au existat tuneluri secrete care permit accesul la punctele de apa. Dar nici fortificatiile din lemn originale ale Kremlinului, nici cele din piatra alba construite sub Dmitri Donskoi nu au supravietuit.Ceea ce vedem astazi este Kremlinul lui Ivan cel Groaznic.  La sfarsitul secolului al XV-lea, a devenit clar ca cetatea Kremlinului nu mai era potrivita pentru razboiul modern: zidurile si turnurile deteriorate de asedii si incendii nu mai puteau suporta atacul inamicilor. Ivan i-a invitat pe arhitectii italieni sa ridice ziduri si turnuri din caramida, precum si sa construiasca bisericile si palatul Marelui Print. Italienii au creat structuri subterane de baza pentru Kremlin, lucruri comune oricarei cetati. In 1485, o ascunzatoare  a fost construita in apropierea turnului Tainitskaia, dar cu un scop necunoscut.

 In secolul al XVII-lea, a fost descoperita o ascunzatoare , dar ea nu mai era accesibila: treptele fusesera distruse, zidurile prabusite si accesul la usile incuiate  astupat cu resturi de constructie.  Tuneluri de ascultare Arhitectul Ilia Bondarenko, care a examinat Kremlinul in 1918, a scris ca intr-unul dintre turnuri ,,era amenajata o ascunzatoare pentru a impiedica dusmanii sa patrunda".  Tunelurile subterane faceau fortaretele puternice in acele timpuri. Pentru a feri cetatea de tentative ale inamicului de infiltrare, au fost sapate tuneluri  pana la zidurile exterioare, unde existau mici ,,dormitoare" de ascultare. Cel putin 20 de astfel de tuneluri exista si astazi sub Kremlin.

Temnite Din 1525, turnul Beklemicevskaia a fost folosit ca loc de retinere si tortura a prizonierilor. Turnul vecin, Sfintii Constantin si Elena, este conectat printr-un pasaj subteran cu turnul Beklemicevskaia. Acesta a fost transformat complet intr-o temnita (lungimea totala a acestor incaperi este de aproximativ 170 de metri). In cartea ,,Moscova veche", un pictor din secolul al XIX-lea, Mikhail Piliaev, a descris ,,un coridor acoperit cu ferestre inguste in care erau inchisi oameni condamnati la tortura ale caror guri erau nituite si le erau scoase botnitele doar  pentru a raspunde interogatoriilor si pentru manca, fiind inlantuiti de perete cu lanturi si inele de fier. Si langa catedrala Arhanghelul Mihail au fost candva temnite pentru debitorii bisericii care erau asezati pe scaune de tortura. Aceste temnite sunt inca intacte.   Ascunzatori pentru obiecte de valoare 

Unul dintre avantajele principale ale cetatii de piatra a fost ca putea ascunde obiecte de valoare chiar si in caz de incendiu. In 1840, in timpul sapaturilor de sub Catedrala Bunei Vestiri, a fost descoperit un pasaj secret, din caramizi de piatra si  piatra alba si patru ascunzatori subterane care se intindeau de la Palatul Fatetelor pana la Catedrala Bunei Vestiri - adica pe o distanta de 40 pana la 50 de metri. Subsolul Catedralei Bunei Vestiri a fost folosit pentru depozitarea obiectelor de valoare ale tarilor. In 1894, printul Nikolai Scerbatov, arheolog, a gasit ruinele ascunzatorii unde se depozita tezaurul tarilor, construita in 1484.

Biblioteca lui Ivan cel Groaznic Cercetatorii cauta si Biblioteca lui Ivan cel Groaznic. Numita ,,Liberey", de la latinescul ,,liber" -- carte, este o colectie legendara de carti si documente, al carei ultim proprietar a fost tarul Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nu se stie exact daca aceasta a fost pierduta sau ascunsa. Cautarea bibliotecii se desfasoara, cu mici intreruperi, de cateva sute de ani, dar, nici pana in prezent, aceasta nu a fost gasita. Unii cercetatori banuiesc ca ea nu a existat niciodata, iar altii au ajuns la concluzia ca ar fi ars in incendiile din timpul epidemiei de rapciuga.  Exemplarele din enigmatica biblioteca au fost adunate pe parcursul a mai multor sute de ani si, initial, au apartinut imparatilor bizantini, dintre care ultimul se presupune ca ar fi fost Constantin al XI-lea. Dupa caderea Constantinopolului, cartile au fost duse la Roma, apoi au fost transportate la Moscova in calitate de zestre pentru Sofia Paleologul, nepoata ultimului imparat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, casatorita cu tarul moscovit Ivan al III-lea. Cand Sofia Paleologul a sosit in Moscova, a vazut consecintele groaznicului incendiu din anul 1470. Sofia a inteles ca biblioteca ar putea fi nimicita de un incendiu si, pentru siguranta acestei unice colectii de carti, a poruncit ca aceasta sa fie pastrata in subsolul bisericii Nasterii Maicii Domnului din Kremlin. 

In 1518, printul Moscovei Vassili al III-lea l-a invitat pe calugar Maxime Grecul in Rusia sa traduca carti liturgice. Acest om a sistematizat si completat biblioteca lui Vassili III. Aceaste carti au stat la baza bibliotecii fiului sau Ivan cel Groaznic. In anii 1560, tarul Ivan i-a aratat biblioteca pastorului Johann Wettermann, care a descris-o ca pe o comoara pretioasa, pastrata in doua pivnite boltite de langa Kremlin.  Se presupune ca biblioteca Liberey a disparut dupa anul 1571, cand tarul ,,s-a izolat de lume" in zona orasului Aleksandrovsk.  S-ar putea ca ea sa fie inchisa ermetic in unul din subsolurile Kremlinului, lipsa de informatie explicandu-se prin faptul ca sangerosul tar i-a executat pe constructorii acelor pereti. Primele subsoluri in Moscova au fost sapate in secolul al XIII-lea, cand spre palatele tarului au fost instalate primele apeducte din oras, executate din tulpini de stejari. Primele sapaturi la scara larga pentru gasirea bibliotecii au fost efectuate la sfarsitul secolului al XIX-lea de filologul Edouard Tremer. In anii 1930, arheologul Ignatie Stelletski, cu permisiunea guvernului, a efectuat numeroase cautari in diferite parti ale Kremlinului, amenintand uneori integritatea cladirilor. Stelletski a gasit numeroase intrari ingropate sau umplute cu pietre care duceau in locuri necunoscute, dar nu nicio biblioteca. In 1963, sub palatul Terems, au fost gasite pasaje, dar nu au fost complet eliminate. De atunci, cercetarile nu s-au reluat, dar multi cercetatori spera ca biblioteca gasita. Metrou strategic

Sub Kremlin  exista si un sistem de transport subteran in caz de mobilizare militara. Acest lucru a fost confirmat intr-un interviu din 2006 de primul primar al Moscovei post-sovietice, Gavriil Popov. Acest sistem, denumit Metro-2 a fost creat probabil in acelasi timp cu metroul din Moscova sau putin mai tarziu si a fost destinat transportului de urgenta intre principalele locatii de aparare si management ale Moscovei (si pentru evacuarea liderilor institutiilor de stat in caz de conflict militar).  Acest Metrou se afla la o adancime foarte mare (50 pana la 250 de metri) si nu este un metrou in adevaratul sens al cuvantului, (cu trenuri alimentate cu sina de contact), ci o linie feroviara pe care circula locomotive electrice . In mai multe randuri au fost modernizate si reparate aceste locomotive electrice care servesc liniile de metrou secrete. O parte a acestui Metro-2 este situat sub Kremlin, de unde o linie duce la asa-numita ,,dacea apropiata" a lui Stalin - o locuinta secreta, strategica, de la periferia Moscovei a liderului sovietic. Probabil exista si alte

mijloace de transport sub Kremlin. Dar toate informatiile referitoare la acestea sunt clasificate. Kremlinul, cea mai mare fortareata activa din Europa continentala, nu-si dezvaluie toate secretele...