Ministerul Educațional al Republicii Moldova Universitatea de Stat ”Bogdan Petriceicu Hasdeu” Facultatea de Filologie și Istorie Specialitatea Limba și Literatura Română- Franceză

Profesor: Poștaru Snejana lector universitar Student: Macarenco Mariana Gr. FRF 1101

CAHUL 2011

Miron Costin s-a născut într-o Miron Costin s-a născut într-o familie de boieri moldoveni, avînd o familie de boieri moldoveni, avînd o

educație intelectuală. educație intelectuală. Și-a făcut școala în Polonia, Și-a făcut școala în Polonia,

constituindu-și un fond solid de constituindu-și un fond solid de cultură latină. Avea cunoștințe de cultură latină. Avea cunoștințe de

literatură și istorie antică, de literatură și istorie antică, de geografie, logică și teologie.geografie, logică și teologie.

Cunoștea latina, polona, rusa, turca Cunoștea latina, polona, rusa, turca și maghiara.și maghiara.

A debutat cu versuri despre primul descălecat al Moldovei tipărite în Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1673).

În 1675 scrie Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace iar în 1677, în limba polonă, Cronica Țărilor Moldovei și Munteniei (Cronica polonă).

Ca demnitar, a trecut prin dregătoriile de sluger, paharnic, pîrcălab, mare comis, mare vornic de Țara de Sus și Țara de Jos. În tot acest interval a fost martor la succedarea a 12 domnitori, fiind adînc implicat în evenimentele timpului. Intrigile țesute în Jurul Curții domnești i-au adus sfîrșitul tragic, cronicarul și fratele lui Velicico fiind decapitați din ordinul domnitorului Constantin Cantemir, datorită relațiilor secrete cu polonezii.

Alături de Grigore Ureche și

Ion Neculce, Miron Costin

compune triada cronicarilor

moldoveni, a căror operă

individuală, prin completare

reciprocă, a fost ades

considerată de tot unitar.

În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.

Opera Viața Lumii

-este prima sa operă originală, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, scris cam în aceeași perioadă cu psalmii lui Dosoftei.- În Predoslovia voroavă la cititor prezintă scopul lucrării: de a arăta în românește ce este stihul. Opera pune în circulație mai multe motive: timpul trecător și ireversibil, viața ca vis, amintirea, soarta nedreaptă. Unele versuri au avut un ecou considerabil în literatura noastră veche, fiind amintite în aproape toate compunerile lirice ale vremii: „A lumii cînt cu jale cumplită viața/ Cu griji și primejdii cum este și ața.Finalul operei este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu.

Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace- continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise.

N. Manolescu, în Istoria critică à literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei:

a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social;

b) folosirea frecventă a dialogului: opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare. c) aplecarea spre culisele istoriei: comunică, atunci cînd știe, bîrfele și stratagemele diplomatice, anticipîndu-l pe Neculce prin portretele precise.

d) stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe, cu verbul la sfîrșit, după model latin.

O altă operă importantă a cronicarului este cea intitulată ”De neamul moldovenilor”, din ce țară au ieșit strămoșii lor. Aici Miron Costin argumentează temeinic unitatea etnică a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor, aromânilor, care toți un neam și odată descălecați sântu, arată proveniența lor comună din români, prezintă convingător continuitatea lor pe meleagurile dacice și caracterul latin al limbii lor unice și comune- româna.

Miron Costin și marile cronici moldave

Miron Costin  este, de departe, cea mai reprezentativă personalitate a culturii moldoveneşti din secolul al XVII-lea. Nici Varlaam Moţoc, nici marele poet Dosoftei nu i se pot asemui. Meritele lui Dosoftei pentru introducerea limbii româneşti în biserică, tipărind Liturghierul şi Molitvelnicul sunt de subliniat, dar ele nu pot egala implicaţiile pe care le-a avut De neamul moldovenilor sau Cronica polonă în cunoaşterea de către străini a poporului român şi a Ţării Moldovei. Şi apoi, Miron Costin a fost el însuşi poet şi filosof.

Opera lui Miron Costin ocupă 65 de ani din istoria Moldovei. Prea puţini din aceştia s-au desfăşurat în vremea maturităţii cronicarului, mai puţin de zece. Şi totuşi, Letopiseţul are caracterul unei lucrări memorialiste, ce lasă adesea impresia că autorul a fost martorul unor întâmplări petrecute înainte de a se fi născut. Sunt acestea rezultatele unei excepţionale documentări din care n-au lipsit, mai ales, observaţiile şi relatările tatălui său care, fără cultură şi ştiinţă de carte, se pare că a fost un fin cunoscător al fenomenelor politice.

Cronica lui Miron Costin rămâne un unicat documentar de istorie moldovenească de până la 1661. Nimeni nu s-a încumetat să reia subiectul, să-l amplifice, să-l completeze, nici măcar fiul său Nicolae, nici măcar Ion Neculce. Toate cronicile din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, şi sunt cel puţin patru, încep cu domnia lui Dabija vodă, şi nu coboară sub anul 1661. Pentru epoca 1595-1661.

 Letopiseţul lui Miron Costin a fost autoritate pentru contemporani şi a rămas singurul izvor narativ pentru istoria noastră până azi.

Aprecieri criticeAprecieri criticeEugen Lovinescu:

Apariţia lui Grigore Ureche şi a compilatorului său Simion Dascălul, a lui Miron şi Niculae Costin, a lui Ion Neculce şi, mai apoi, a lui Dimitrie Cantemir, unii purtaţi pe la şcolile Poloniei, mai toţi cunoscători ai limbii latine, conştienţi şi mândri de originea lor romană, unii erudiţi, iar alţii de un însemnat talent literar, a făcut din Moldova veacului al XVII-lea şi începutul veacului al XVIII-lea, sub influenţa culturii apusene, filtrată prin catolica Polonie, adevăratul punct de plecare nu numai al unei culturi superioare, ci şi al difuziunii limbii româneşti în bezna ortodoxismului slavon şi grecesc.

Erudit, cunoscător de limbi Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă lăsând posterității o operă

valoroasă atât din perspectivă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din istorică, documentară, cât și din

punct de vedere literar.punct de vedere literar.

Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română...

Bibliografie:Bibliografie:

Ramiro Ortiz Fortuna Labilis;Ramiro Ortiz Fortuna Labilis; Nicolae Cartojan, Istoria literaturii Nicolae Cartojan, Istoria literaturii

române vechi;române vechi; Literatura Română în analize și sinteze, Literatura Română în analize și sinteze,

Asociația obștească Princeps;Asociația obștească Princeps; Literatura Română Dicționar Antologie Literatura Română Dicționar Antologie

de istorie și teorie literară. Museum de istorie și teorie literară. Museum 2001.2001.