1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE LITERE

CRIZA DE IDENTITATE ÎN PROZA HENRIETTEI YVONNE STAHL

REZUMAT

Coordonator ştiinţific, Prof. Univ. Dr. Ion Simuț

Doctorand, Antonia Cun

Oradea 2012

1

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE LITERE

CRIZA DE IDENTITATE ÎN PROZA HENRIETTEI YVONNE STAHL

Coordonator ştiinţific, Prof. Univ. Dr. Ion Simuţ

Doctorand,

Antonia Cun

Oradea 2012

3

CUPRINS ARGUMENT………………………………………………………………........6 CAPITOLUL 1 PROZA HENRIETTEI YVONNE STAHL ÎN CADRUL ROMANULUI DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ...............................................................................19 1.1. Privire generală asupra romanului de analiză psihologică……………......29 1.2. Abordarea crizei de identitate din punct de vedere psihologic…………....38 1.3. Tendinţe care au dus la evoluţia prozei de factură psihologică…………...48 1.4. Dimensiunea modernistă a romanului românesc de analiză………………50 1.5. Contextul interpretativ al psihologiei feminine la scriitoarele noastre interbelice...........................................................................................................59 CAPITOLUL 2 VIAŢA ÎN MIRAJUL TEXTULUI…………………………….......................67 2.1. Criza conştiinţei europene………………………………………...............70 2.1.1. Ruptura de mit - un preambul al modernităţii………………………......72 2.1.2. Modernitatea vieneză şi criza identităţii…………………………….......73 2.1.3.Modernitatea în confruntare cu tradiţia………………………………….74 2.2. Romanul ca formă a modernităţii………………………………………....79 2.3. Romanul ca model gnoseologic. Identitatea individului la graniţa confruntării.........................................................................................................82 2.4. Identitatea individului în condiţii de criză…………………………….......86 2.4.1. Criza identităţii în modernitate……………………………………….....86 2.4.2. Nevrozele societăţii moderne……………………………………….......88 2.4.3. Influenţele contextelor asupra individului……………………………....90 2.5. Romanele Henriettei Yvonne Stahl şi identitatea feminină…………...92 2.6. Criza de identitate a personajului feminin la Henriette Yvonne Stahl între „pactul autobiografic” şi contradicţiile subiectivităţii……………………......100 2.6.1. Voica…………………………………………………………………...108 2.6.2. Steaua Robilor…………………………………………........................114 2.6.3. Între zi şi noapte………………………………………….....................117 2.6.4. Marea bucurie……………………………………………....................121 2.6.5. Fratele meu, omul……………………………………………………...122 2.6.6. Pontiful………………………………………………...........................124

4

2.6.7. Martorul eternităţii………………………………………………….....127 2.6.8. Lena, fata lui Anghel Mărgărit………………………………………...128 2.6.9. Drum de foc……………………………………………………………129 2.7. Roman sau jurnal ? ……………………………………………………...129 2.8. Autoarea şi oglinda personajelor…………………………………….......133 CAPITOLUL 3 O ABORDARE CRONOLOGICĂ CRITICĂ A OPERELOR HENRIETTEI YVONNE STAHL PRIN PRISMA CRIZEI DE IDENTITATE A PERSONAJELOR PRINCIPALE …………………………………………...137

3.1. Romanul realist al cuplului- Voica………………………………….......140 3.1.1.Psihologia personajului feminin stahlian-dimensiunea modernă a romanului……..................................................................................................142 3.1.2.Vigoarea realismului tradiţionalist ………………………………….....144 3.2. Între realitate şi ficţiune în volumul de nuvele Mătuşa Matilda ……......151 3.3.Iluzii înrobitoare sub emblema stelei vieţii în romanul Steaua Robilor …162 3.4. Antinomii existenţiale în romanul Între zi şi noapte …………................173 3.4.1. Simbolismul diurn şi nocturn …………………………………............182 3.4.2. Criza de identitate …………………………………………..................185 3.4.3. Poetica elementelor …………………………………………………....189 3.5.Pasiunea, imbold pentru existanţa sublimă în romanul Marea Bucurie …191 3.6. Fratele meu, omul: trei nivele tipologice de conştiinţă a crizei şi culpabilităţii......................................................................................................199 3.7. Destăinuiri ale amurgului pasiunilor imperfecte în romanul Pontiful …..217 3.8. Henriette Yvonne Stahl: romanciera, ca ,,martor al Eternităţii” şi al propriei vieţi ..................................................................................................................224 3.9. O viaţă ascunsă printre ,,labirintele terorii” în romanul Lena, fata lui Anghel Mărgărit………………………………………………………...........231 3.10. Conştiinţe disipate sub influenţe oculte în Drum de Foc: Drum de Foc, Pontiful-autobiografie sau jurnal intim? …………………………………......236 CONCLUZII …………………………………………………………………251 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………......267

5

REZUMAT

Această teză de doctorat intitulată CRIZA DE IDENTITATE ÎN PROZA HENRIETTEI YVONNE STAHL își propune să cerceteze conceptul de criză a identității ca fenomen inerent vieții interioare a principalelor personaje feminine stahliene.

Teza de faţă propune abordarea universului artistic al Henriettei Yvonne Stahl prin prisma crizei de identitate, criză prezentă în toate operele sale în proză. Sunt puse astfel în relaţie două componente majore ale romanului interbelic şi postbelic: analiza psihologică şi evoluţia personajului feminin.

În teză m-am preocupat în mod preponderent de modul în care criza de identitate se reflectă la personajele feminine din opera Henriettei Yvonne Stahl, considerând că această temă a fracturilor psihologice se potrivește tuturor personajelor feminine din opera scriitoarei. Criza personajelor feminine o determină pe scriitoare să caute noi structuri ale romanului. Această criză este amplificată, printre altele, și de paradoxul însoțirii trăirilor interioare bogate de transcrierea lor lucidă, paradox al cărui chintesență reprezintă sintagma mult folosită de autoare și anume ,,realitatea iluziei”. La Henriette Yvonne Stahl, dacă criza de identitate își are rolul său în sondarea eului, neasumarea unei probe complete a labirintului în propria viață va duce în cele din urmă la o involuție pe plan literar. Eșecul romanelor Drum de foc și Pontiful se datorează dezicerii scriitoarei de explorarea lucidă a propriilor sentimente. Această dezicere reprezintă o parcurgere superficială a zonei labirintice a ființei, determinată de nevoia de a minimiza rana provocată de despărțirea de Petru Dumitriu. Am structurat teza în felul următor: argument, trei capitole mari fiecare cu mai multe subcapitole, concluziile și bibliografia consultată.

În primul capitol al tezei intitulat PROZA HENRIETTEI YVONNE STAHL ÎN CADRUL ROMANULUI DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ am încercat o încadrare a romanelor Henriettei Yvonne Stahl în universul romanului interbelic: pe de o parte în cel general, al istoriei literaturii române interbelice cu prelungiri în perioada postbelică, respectiv al istoriei romanului românesc, pe de altă parte în cel particular, al literaturii feminine care începe să-şi afirme valorile de prim rang în epoca interbelică.

Romanele Henriettei Yvonne Stahl – Voica; Steaua robilor; Între zi şi noapte; Marea bucurie; Fratele meu, omul; Pontiful; Le Témoin de l’Éternité (Martorul Eternităţii); Lena, fata lui Anghel Mărgărit; Drum de foc, alături de volumele de nuvele Mătuşa Matilda; Nu mă călca pe umbră – străbat mai multe vârste ale romanului românesc. Este surprinzător faptul că scriitoarea nu este preocupată deloc de adoptarea unor formule noi sau tehnici narative, ea nu asimilează cuceririle romaneştide până atunci, ci urmează un drum propriu,

6

părând a fi mai preocupată de mesajul romanelor sale, de filosofia existenţei, de felul în care actul scrisului se împleteşte cu viaţa, decât de cucerirea poziţiei de mare doamnă a romanului românesc, pe care o avea Hortensia Papadat-Bengescu.

Proza Henriettei Yvonne Stahl este greu de încadrat în categoriile pe care critica literară le-a impus pentru a conceptualiza eterogenitatea romanului. O astfel de clasificare la care ne-am raportat este cea teoretizată de Nicolae Manolescu1 în Arca lui Noe prin doric, ionic, corintic. Romanele prozatoarei noastre se situează într-un punct sensibil al tranziţiei dintre doric şi ionic, fără a aparţine exclusiv nici uneia din aceste vârste ale romanului. Viaţa interioară a personajelor create de Henriette Yvonne Stahl aparţine indubitabil ionicului, dar cadrul în care personajele îşi duc existenţa se dezice de această categorie, aparţinând în mod evident doricului.

Tot în acest capitol am încercat să fac o expunere mai amănunțită a ceea ce semnifică noțiunea de criză de identitate din punct de vedere psihologic, aducând în prim plan definiții ale identității, ale crizei de identitate formulate de trei mari psihanaliști: Erik Erikson, Karen Horney și Emil Verza. În acest context am adus în prim plan și argumente care atestă faptul că această criză a identității se înscrie de fapt într-un context mult mai larg, cel al crizei societății, al crizei mondiale, economice, sociale, spirituale, politice care reprezintă de fapt punctul de plecare, obârșia crizei individului.

Criza este indiscutabil legată de psihologie. Aceste aspecte le-am evidenţiat în capitolul al doilea intitulat VIAȚA ÎN MIRAJUL TEXTULUI. Criza personajelor Henriettei Yvonne Stahl este o criză a identităţii, în mod special a identităţii feminine. Criza identităţii este legată de nevoia de a ajunge la profunzimile eului. Această nevoie are şi un aspect autobiografic. Necesitatea de a ajunge la stratul de profunzime al conştiinţei se realizează prin scris. Prin urmare, numai scrisul este elementul unificator al crizei, al identităţii în schimbare, al mesajului pe care autoarea vrea să îl transmită celorlalţi oameni. Trecerea în revistă a personajului feminin din opera Henriettei Yvonne Stahl se face cu scopul de a o vedea pe scriitoare în oglinda textului şi a personajelor sale feminine care se remarcă prin faptul că sunt preocupate de căutări proprii, au preocupări intelectuale şi artistice sau au o inteligenţă nativă ieşită din comun. Ori de câte ori semnul eşecului devine evident, personajele feminine se refugiază într-o altă căutare a unui sens mai deplin al existenţei, situat într-un transcendent la care se ajunge doar pe calea doctrinelor oculte. Acel transcendent poate fi, în unele romane, în spiritul filosofiilor indiene, cel mai ascuns centru al sinelui. Lipsa de prejudecăţi a personajelor feminine din romanele Henriettei Yvonne Stahl, fragilitatea cu care se expun judecăţii publice le dă un anume sens al demnităţii feminine. Întreaga

1 Vezi Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Editura Gramar, Bucureşti, 2001

7

chestiune a demnităţii interioare îi redă personajului feminin din opera Henriettei Yvonne Stahl o aură aristocratică. Este vorba de o aristocraţie autentică, provenită din cultură şi rafinament, o aristocraţie a spiritului care sfidează ipocrizia şi minciunile cotidiene, precum şi lumea aparenţei. Seducţia pe care personajul feminin o exercită asupra celorlalţi este una firească, naturală, provenită dintr-o superioritate a spiritului şi alimentată de flacăra iubirii. Seducţia malefică, demonică apare de obicei întruchipată de alte personaje decât cele care ar fi putut constitui alter-ego-ul scriitoarei. Singura manifestare a feminităţii devoratoare este cea a unei necesităţi ieşite din comun de a trăi o iubire absolută, o iubire în planul spiritului. În sensul acesta, personajele feminine principale ale Henriettei Yvonne Stahl sunt mai apropiate ca aspiraţie de eroii lui Camil Petrescu. În raporturile cu lumea masculină, personajele feminine ale Henriettei Yvonne Stahl se remarcă printr-o continuă căutare de sine, ceea ce le dă şi o anume autosuficienţă, precum şi o nedisimulată puritate și o dăm aici de exemplu pe Ana Stavri din romanul Între zi şi noapte. În raporturile lor cu iubirea, nici măcar nu se poate spune că eroinele Henriettei Yvonne Stahl sunt dezamăgite. Ele depăşesc graniţa dezamăgirii provocate de iubirea contingentă care le este oferită. Suferinţa, depresia, tristeţea, dezamăgirea sunt modalităţi de sondare profundă a eului, fiind condiţia unor stări de trăire nelimitate la care au acces numai prin iubire. Împlinirea prin iubire se poate realiza, dar este temporară. Alteori nu este altceva decât oprirea din goana după eterna iluzie a dragostei, redeşteptarea speranţei şi regăsirea sinelui. În căutarea adevărului existențial, personajul feminin stahlian recurge la autoanaliză, la analiza reacţiilor celorlalţi, la analiza sentimentelor contradictorii, parcurgând un drum cu numeroase revelaţii, care sunt tot atâtea momente de deschidere a lumii interioare. Propensiunea spre căutare a personajului feminin face din criză un factor sine-qua-non al dezvoltării vieţii individuale, criza fiind pasul cel mai important spre autodepășire şi spre situarea într-un alt orizont.

Capitolul al-III-lea intitulat O ABORDARE CRONOLOGICĂ CRITICĂ A OPERELOR HENRIETTEI YVONNE STAHL PRIN PRISMA CRIZEI DE IDENTITATE A PERSONAJELOR PRINCIPALE reflectă în cea mai mare parte interpretarea personală și contribuțiile personale pe care le-am adus conceptualizării crizei de identitate prin intermediul analizei conștiințelor personajelor feminine.

În general, în romanele şi nuvelele Henriettei Yvonne Stahl, criza de identitate a personajelor se manifestă în planul identităţii feminine. Meritul scriitoarei este de a fi reuşit să surprindă veridic, credibil, această criză, generată paradoxal, de multe ori, de capacitatea de auto-iluzionare a eroinelor, prin atributele ficţionale ale unei lucidităţi foarte puternice, aproape tăioase. Sunt mai multe aspecte, mai multe faţete ale acestei crize, detaliate în acest capitol. Sentimentul prezent în aproape toate scrierile sale, asociat cu

8

această criză a identităţii feminine, este unul al vacuumului sufletesc. Prezenţa masculină nu compensează și nu anihilează senzaţia de gol, ci provoacă anumite scurtcircuite care suspendă temporar durerea, alimentând-o și făcând-o să reverbereze ulterior, cu accente intensificate, departe de orice rezolvare. O formă a acestei dureri, a acestei pierderi în plan sentimental, se poate manifesta și prin concentrarea asupra unui spaţiu anume.

Criza identităţii se asociază cu conturarea unor forme specifice prin care zbuciumul sufletesc se extinde și asupra spaţiului din jur, asupra obiectelor, asupra felului în care e percepută camera, casa etc. Uneori nu e vorba numai de înstrăinarea pe care o resimte personajul feminin faţă de obiectele din casă, ci chiar de o pierdere a sensului vieţii, după cum se întâmplă în nuvela Lisaveta, cu fetiţa crescută de altcineva, îndepărtată de propria sa mamă. Alteori decorul preia și amplifică drama interioară, ilustrative în acest sens fiind camerele care joacă un rol important în romanul Steaua robilor, ele devenind, prin forța cu care întrețin acest proces de combustie interioară, un fel de suprapersonaj. Subiectele care se bazează pe criza de identitate sunt de multe ori în premieră faţă de alte scrieri ale epocii, Henriette Yvonne Stahl reuşind să creeze un adevărat bloc analitic cu multiple faţete care surprind cititorul de azi prin curajul temelor abordate. Vecinătatea cu boala, cu nevroza şi isteria s-a făcut pe un fundal al autoanalizei pregnante, mai în apropirea scrisului lui M. Blecher, fără să activeze însă și o invazie a visceralului, cum se întâmplă la Hortensia Papadat-Bengescu.

În privinţa crizei de identitate a personajului feminin, dintre toţi scriitorii interbelici, considerăm că Henriette Yvonne Stahl reuşeşte cel mai bine stăpânirea unui material imens, foarte sensibil şi greu de transpus în ficţiune, astfel încât să aibă o anumită coerenţă şi veridicitate. Şi alţi scriitori au fost preocupați de problematica situațiilor limită și a crizei de identitate, dar dintr-o altă perspectivă, integrată unei viziuni de ansamblu, pe fundalul căreia ea apare fragmentar, ca parte a unui sistem, ca falie dintr-o structură mai mare. Pasionată de formele iluziei, scriitoarea poate să le vadă cu maximă luciditate, nu se pierde într-un joc gratuit al fantasmelor, ci le recunoaşte, le caută înţelesul şi mecanismele. Iluzia face parte din viaţă, are o realitate a ei, după sintagma pe care scriitoarea o preferă,, realitatea iluziei”. Niciun alt scriitor nu a reuşit să surprindă atât de bine acest lucru, poate pentru că a pornit la drum cu o perspectivă separatistă, în care între realitate şi iluzie există o ruptură, dar trăirea și nivelul ei de intensitate depind în bună parte de tensiunea pe care o creează și o întreține tocmai această falie. Criza de identitate se formează tocmai pe această rivalitate a puterii și a contururilor dintre viaţă şi iluzie, dar este o ruptură inevitabilă, o ruptură transformatoare, care face conştiinţa să iasă din sine şi să cunoască mai mult. Scriitoarea nu gândește în termeni radicali și nu tranșează niciodată cele două aspecte ale vieţii, dându-le șansa de a se contamina și îmbogăți reciproc, de a-și

9

transmite și amalgama substanța, construind astfel un corp unitar și credibil psihologic.

Am încercat să redau și să interpretez modul de manifestare a crizei de identitate la personajele feminine din romanele cele mai importante ale scriitoarei Henriette Yvonne Stahl. Astfel, siguranţa vieţii cotidiene la Voica, personajul principal feminin din romanul cu același nume apărut în anul 1924, care reprezintă și romanul exponențial al scriitoarei, este dată de posesia a două pogoane de pământ prin care eroinei i se poate oferi cu certitudine un statut social înalt în cadrul propriei comunități rurale, pe când o posibilă deposedare a acestuia va putea constitui începutul unui brutal dezechilibru interior. Criza de identitate la Voica se va declanșa, ca o consecinţă a modernităţii, a necesităţii de tehnologizare şi renunţării la tradiţie. Miza pe independenţa financiară o duce aproape în culmea nebuniei, determinându-i manifestări şi atitudini nefireşti şi contradictorii. Neîncrederea Voicăi în viitor şi neîncrederea în fidelitatea soţului său vor declanşa criza de identitate care se va manifesta printr-o inepuizabilă căutare de sine, angoasă și atitudini dintre cele mai nefirești. Explicaţia psihologică ar fi invazia urii înregistrate în subconştient, ură determinată de micile certuri permanentizate şi de lipsa de afecţiune a soțului său, acumulate înainte de evenimentul catalizator al romanului, și anume aducerea bastardului în gospodăria legitimă. Conflictele familiale şi lipsa de respect a soțului o determină pe Voica să recurgă la atitudini extreme, cum ar fi- părăsirea domiciliului. Criza psihologică prin care trece eroina reprezintă de fapt gândul acesteia la o posibilă pierdere a statutului său bine stabilit în comunitatea rurală. Un alt motiv al declanșării crizei de identitate la Voica este faptul că aceasta este privată de sentimentul matern prin imposibilitatea de a da naștere unui copil.

În romanul Între zi și noapte, apărut în anul 1942, criza de identitate se manifestă preponderent la Zoe Mihalcea Vrânceanu, această criză fiind declanşată de incestul la care tatăl ei a supus-o la vârsta inocenţei absolute. De atunci, eroina devine incapabilă de a-și mai găsi energia necesară pentru o existenţă normală, refugiindu-se în droguri care îi vor înlesni să uite de trecut şi o vor ajuta într-un mod fals să-şi continue viața. În mod paradoxal, existenţa Zoei înseamnă „viaţă” pentru Ana Stavri, care, numai prin moartea Zoei, va reuşi să înțeleagă pe deplin sensul existenței. Prin asumarea suferinţei, a acestei afecțiuni stranii pentru Zoe izvorâtă din interior cu un scop mai înalt, soteriologic, Ana va putea înţelege cu adevărat sensul vieţii şi se va putea împlini ca om.

Tensiunea existenţei o determină pe Zoe să se refugieze într-o iluzie a realităţii, o formă imaginară a ei. Timpul îşi pierde durabilitatea, se dilată și se eternizează într-o lume conturată numai prin senzaţii, iar aşteptarea unor zile mai luminoase se consumă în momente de apogeu ale unei crize nervoase. Zoe trăieşte propria-i denudare existenţială, propriul colaps existenţial. Criza de

10

identitate la Zoe culminează cu gândul sinuciderii, ea simte că numai prin moarte îşi va putea regăsi liniştea interioară. Simţind că nimic nu o mai leagă de prezent, viaţa eroinei eşuează atât pe plan spiritual cât şi pe plan psihologic. Trecutul o domină, îi macină fiinţa, acaparându-i întreaga conştiinţă. Criza de identitate și incapacitatea de a se detaşa de trecut se manifestă la Zoe printr-o formă de schizofrenie fobică paranoidă care se conturează prin psihoza ei pentru trecut, declanșându-i diverse tulburări de comportament și manifestări demențiale: agorafobie, care o determină să nu mai iasă în lume, fiindu-i frică de oameni, manifestând totală neîncredere, delir, halucinaţii în timpul nopţii-vede fantoma tatălui ei prin geam, asemuirea curţii din strada Lânăriei cu un cimitir, obsesia faţă de morţi, obsesia faţă de trecut, neputinţa de a iubi, lipsa unui scop în viaţă. Toate acestea definesc un sindrom discordant grav care va avea consecinţe distructive atât asupra familiei cât şi asupra psihicului şi a integrităţii sale morale. Nebunia ei culminează cu perceperea unor sonorităţi imaginative distorsionate.

Așa cum am spus, întregul comportament schizoid al Zoei îşi are sorgintea în trauma suferită în copilărie, cea care a activat și torsiunile propriului său teren psihic labil, declanșând acest comportament discordant cu tendinţă spre suicid. Practic Zoe se află între zi şi noapte, între viaţă şi moarte, i se pare că nu există ca fiinţă, că toate acţiunile se petrec independent de ea. Ea se detaşează cu uşurinţă de exterior, de mediu, de evenimente şi fapte, atitudine manifestată prin autoabandon. Identitatea ei s-a spulberat încă din copilărie prin trauma la care a fost supusă. Ana, aflată la vârsta adolescenței trece și ea printr-o criză de identitate specifică acestei vârste. Ea începe să-şi disece existenţa, să-şi facă propria autopsie spirituală şi psihică, simţind că trăieşte inutil într-o lume fără sens, într-o lume a războaielor, a conflictelor și a morții, de unde și dorința ei de a-și ajuta semenii. Din acest moment va începe prietenia cu frivola Zoe Mihalcea Vrânceanu, pe care Ana o va ajuta cum putea ea cel mai bine să o facă. Legătura cu Zoe se dovedește pentru Ana o experienţă inițiatică care o va duce la a putea înţelege sensul vieţii și a se autodesăvârși ca om. Finalul aduce cu el promisiunea fericirii, ideea că, de fapt, legea perfectă există şi poate fi cucerită în fiecare clipă, de fiecare om. Ana va înțelege la final sensul existenței prin accederea la valori spirituale mai înalte.

Dintre toate romanele Henriettei Yvonne Stahl, romanul Fratele meu, omul(1973) realizează adâncirea cea mai completă în abisurile conştiinţei, înfăţişând un caz de demenţă care duce la crimă. Dar romanul nu se limitează la a ilustra sau la a explicita istoria unui omor, ci este în acelaşi timp o radiografie a epocii care a trecut printr-un fel de cutremur odată cu instalarea comunismului. Patru conştiinţe sunt în prim-plan, încercând să elucideze întrebări fundamentale ale existenţei şi să-şi înţeleagă raporturile de familie, dar în acelaşi timp să înţeleagă omul în sensul cel mai înalt, acela al interiorităţii

11

sale şi al relaţiei cu celălalt. Fratele meu, omul este romanul cel mai complex dintre toate scrierile Henriettei Yvonne Stahl, fără a fi cel mai bine realizat. Meritul romanului este de a surprinde gradaţia, creşterea în intensitate a crizei, până la o tulburare paroxistică care culminează cu un omor. Dacă personajul Zoe din Între zi şi noapte se păstra încă în limitele conştiinţei afectate de patologia gravă a traumei săvârşite asupra psihicului său, dar nu trecea cu totul în teritoriul demenţei, Pia Anestin, în schimb, reprezintă din start un caz patologic care se agravează până la paroxismul reprezentat de crimă. E un destin agravat într-un fel și de datele fizice ale eroinei, ea fiind descrisă ca urâtă, marginalizată, comparată mereu cu sora ei, Adina, înzestrată cu o frumuseţe răpitoare. În acest roman criza de identitate se manifestă, cel mai pregnant, la personajul feminin Pia care se va sinucide după ce își omoară sora cu stricnină. Criza de identitate are drept cauză incapacitatea Piei de a tolera superioritatea surorii sale și admirația celor din jur pentru aceasta. Destrămarea condiţiei umane şi debutul crizei de identitate la Pia încep odată cu dezacordul dintre conştiinţă şi inconştient, coduri morale şi conduită şi duc la înstrăinare de sine şi de societate în general şi la estompare a valențelor și puterii de acțiune a sinelui. Astfel, apare fenomenul de discontinuitate psihică, pe suportul căruia vor fi afectate în mod remanent atât raportul cu lumea, cât şi contiguitatea cu normele sociale şi armonizarea dintre gând, idee şi faptă. Continuitatea, unitatea identităţii şi individualităţii se vor descompune, astfel, înlesnind procesul de depersonalizare. Boala mentală a Piei constă în dezacordul dintre cele trei etaje ale ,,aparatului psihic’’: sine, eu şi supraeu. Identitatea Piei se dezintegrează prin desfiinţarea legăturii conştient-inconştient, care determină în mod vertiginos alienarea mintală a acesteia. Așa cum tulburările psihice și comportamentale ale Zoei, datorită incestului survenit în copilărie se vor acutiza până la sinucidere, la fel se întâmplă şi cu Pia care suferă din copilărie de o redutabilă gelozie care-i va afecta atât viața cât și psihicul. După Erik Erikson, problemele crizei identităţii pot să apară atât ca urmare a unei tulburări grave survenite în copilărie cât și de pe urma unei disocieri de personalitate nerezolvate (incestul dintre Zoe şi tatăl său şi gelozia Piei netratată).

Personajul feminin stahlian preferă autoanaliza, ajungând să-şi zgândărească rănile sufleteşti pentru a avea garanţia că nu trăieşte doar la suprafaţă şi că nu duce o viaţă lipsită de întrebări sau lipsită de un scop superior. De multe ori, personajul feminin stahlian este victima unui circuit al orientării sentimentelor. Caută fericirea, în cele mai multe cazuri o fericire provocată de iubire, uitând că ea nu este decât efectul indus de „torsiunea interiorităţii”2, o experienţă proprie care nu îl poate influenţa pe celălalt, este

2 Vianu Mureşan, Pavese, Omul jignit, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006, p. 46

12

intransferabilă. Dar celălaltul relaţiei apare ca necesitate, apare ca sursă a transformărilor în conştiinţă pe care le parcurge eul. Eroinele Henriettei Yvonne Stahl se afundă în situaţii ireconciliabile, fără ieşire, din care câştigă teren analiza. Prozatoarea de origine franceză (şi germană) este una din cele mai subtile romanciere care stăpâneşte perfect graniţa dintre iluzie şi auto-iluzionare. Iluzia este o necesitate a vieţii, în timp ce auto-iluzionarea poate fi trecută prin filtrul obiectivităţii şi privită cu maximă luciditate. Romanul Henriettei Yvonne Stahl devine atât o radiografie a crizei, cât şi o circumscriere a raporturilor cu lumea pe care le stabileşte personajul feminin, raporturi care amplifică reflexivitatea. Eroinele Henriettei Yvonne Stahl nu ating complexitatea şi galeria de nuanţe a aspectelor multiple ale feminităţii, dimensiunea nefastă a personajului feminin, aşa cum apar ele în opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Există un tip principal, care se regăseşte cu anumite variaţii în mai toată proza Henriettei Yvonne Stahl, eroina pentru care lumea este unde este inima ei, pe de o parte, iar pe de alta celelalte personaje feminine cu care interacţionează, personaje care nu mai pot prelua toată gama de stări introspective şi care astfel sunt văzute în dimensiunea persoanei a treia a obiectivităţii realismului tradiţional. Astfel este văzută mama Zoei din casa Vrâncenilor, identificându-se cu mediul în care trăieşte, cu anormalitatea condiţiilor de trai zilnic. Uneori personajul masculin este cel care preia situarea în criza de identitate specifică personajului feminin. Aşa este cazul lui Matei Ventura şi al lui Petre Kristian, aspecte asupra cărora am insistat în capitolul dedicat analizei romanelor. Aceasta este drama personajului stahlian: pe de o parte, nu poate să îşi definească rostul în lume fără iubire, fără aspiraţia spre un ideal, pe de altă parte stările pe care le aduce iubirea sunt zbuciumul propriei conştiinţe, ele nu vor garanta niciodată transformarea efectivă a persoanei iubite într-un ideal. Luciditatea critică, simţurile hiperanalitice ale scriitoarei înregistrează această realitate, de care fuge uneori.

Puntea de legătură între segmentul interiorităţii şi cel al realităţii exterioare este posibilă prin prezenţa celui mai important personaj din punct de vedere al tehnicii scrisului, anume naratorul3. Romanele Henriettei Yvonne Stahl ilustrează acest mod prin care exterioritatea este asimilată interiorităţii.

Identitatea presupune construirea unei individualităţi prin trecerea succesivă prin mai multe etape şi anume: identificarea şi imputarea, după cum afirmă şi Jacques le Rider: „identitatea unui individ reprezintă un proces continuu de construcţie, după stadii succesive (individualizare, identificare, imputare) care corespund corelaţiei dintre eu şi non-eu (lume, ceilalţi, altul). Prin criza de identitate putem înţelege punerea sub semnul întrebării a sinelui,

3 Florian Bratu, Romanul de introspecţie, Iaşi, Universitas, 2005, p. 67

13

(...) regresiuni ale individului către stadiile anterioare construirii identităţii sale personale”.4

Alţi factori care duc la o criză de identitate pot fi: conflictul dintre eul real şi eul ideal (neconcordanţa dintre ceea ce ar dori un individ să fie, ceea ce crede că este şi ceea ce este de fapt); opinia despre sine versus opinia altora; iluzie versus realitate; dorinţe versus deziluzii; ţeluri personale versus imposibilitatea îndeplinirii lor; subiectivitate versus obiectivitate. Identitatea poate fi şi o sinteză a mai multor tipuri de „sine” pe care le experimentăm. Dezvoltarea identităţii are loc într-un context socio-cultural ţinând seama de patru aspecte ale personalităţii, şi anume: de simţul conştient al identităţii individului; de lupta inconştientă pentru continuitatea sinelui; de sinteza eului şi de o solidaritate internă cu idealurile unor grupuri. În mod particular, identitatea se referă la introspecţie, identificare şi formarea identităţii. Prin introspecţie, individul încearcă să „digere” cerinţele sociale, pentru a-şi forma un univers interior în conformitate cu acestea; prin identificare, să se identifice cu oamenii care au o anumită însemnătate pentru el; prin formarea identităţii, să ajungă să răspundă la întrebarea ,,cine sunt eu”, ultima etapă din procesul identificării. Relaţia dintre eu şi sine este analizată de Jung5 prin intermediul corelaţiei dintre „agentul mişcării” sau „sistemul ordonator al întregii personalităţi” care este sinele şi „centrul conştiinţei” sau „eul” implicat în probleme precum identitatea personală, menţinerea şi continuitatea în timp a personalităţii, medierea între tărâmurile conştiinţei şi cele ale inconştientului.

Criza de identitate survine în momentul în care eul nu poate răzbate din strânsa sa legătură cu sinele şi prin urmare este incapabil de a face faţă cerinţelor lumii exterioare. Când eul rupe legătura cu sinele, intervine o involuţie pe calea funcţiei conştiinţei, şi astfel apare fenomenul de disipare a eului la nivelul etajelor mentalului. Spre deosebire de eu, reprezentant al centrului conştiinţei, sinele desemnează unitatea mentalului care cuprinde atât conştiinţa cât şi inconştientul6. Eul, reprezentând „centrarea psihică a insului, nuclearizarea psihică a acestuia, autoreflectarea sa în propria-i conştiinţă”7, este instanţa prin care sinele are şi va avea întotdeauna conexiune cu realitatea, cu exteriorul sistemului psihic.

În consecinţă, în domeniul psihologiei sociale şi al sociologiei, individul se recunoaşte pe sine, îşi recunoaşte identitatea în raport cu aşteptările celorlalţi

4 Jacques le Rider, Modernitatea vieneză şi crizele identităţii, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1995, p. 54 5Andrew Samuels, Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, trad. Corin Braga, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, p. 93 6 Ibidem, p. 238 7 Ion Alexandrescu, Persoană, personalitate, personaj, Editura Junimea, Iaşi, 1988, p. 53

14

de la el. În cadrul acestui fenomen, ca individul să devină membru acceptat al societăţii, el trebuie să interiorizeze anumite norme8. Romanul surprinde acest proces, având o libertate mai mare de cuprindere. Romanul obiectiv pune accentul pe felul în care individul interiorizează sau nu aceste norme pentru a fi acceptat în societate.

Romanul de analiză psihologică, implicit opera Henriettei Yvonne Stahl se dezvoltă din reacţia angoasantă a individului în raport cu cerinţa societăţii. Grupul îi impune individului anumite roluri sociale pentru a fi recunoscut de ceilalţi ca identitate. Individul trebuie să-și inhibe angoasele fără să se bazeze pe niciun ajutor din afară, fără să poată apela la ajutorul legii morale sau la ajutorul transcendenţei, resimţind din plin singurătatea şi incapacitatea sa de a se integra grupului, chiar dacă nevoia de confirmare a solidarităţii umane este una din dorinţele sale secrete.

Henriette Yvonne Stahl este personajul care ilustrează cel mai bine libertatea femeii intelectuale din epoca interbelică, frământările sale, căutarea fericirii, dar şi acceptarea vieţii cu misterul şi forţa ei năvălitoare. Romanele sale surprind momentul de formare a unei noi identităţi a personajului feminin – femeia intelectuală în raporturile pe care le are ea, ca pură conştiinţă, cu sine şi cu dragostea, precum şi momentele de criză care permit o explorare mai profundă a psihicului abisal feminin.

Drept concluzie: criza de identitate este generată de o complexitate de situații fără ieșire, realimentate de un psihic labil și oscilant. Astfel se creează un cerc vicios din care nu se poate ieși decât printr-o lucidă radioscopie a propriei conștiințe și o reflexivitate care să sondeze lăuntricul ființei și să-l sublimeze pe fundalul căutării absolutului și al transcendenței.

8 Identitate personală, identitate socială în Enciclopedie de Filosofie şi Ştiinţe Umane, Bucureşti, Editura All, 2004, p. 469

15

I. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Bibliografia operei analizate Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Editura Minerva, Bucureşti, 1996 Henriette Yvonne Stahl, Drum de foc, Editura Minerva, Bucureşti, 1981 Henriette Yvonne Stahl, Fratele meu, omul, Editura Minerva, Bucureşti, 1989 Henriette Yvonne Stahl, Între zi şi noapte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988 Henriette Yvonne Stahl, Lena, fata lui Anghel Mărgărit, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977 Henriette Yvonne Stahl, Marea bucurie, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970 Henriette Yvonne Stahl, Martorul eternităţii, prefaţă de Jean Herbert ; traducere din franceză Viorica D. Ciorbagiu, Editura Universul Dalsi, 1995 Henriette Yvonne Stahl, Mătuşa Matilda, Nuvele, Editura Minerva, Bucureşti, 1977 Henriette Yvonne Stahl, Pontiful, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972 Henriette Yvonne Stahl, Steaua Robilor, Bucureşti, Editura Minerva, 1979 Henriette Yvonne Stahl , Voica, Editura Minerva, Bucureşti, 1966 Henriette Yvonne Stahl, Voica. Pontiful, prefaţă de Elena Zaharia Filipaş, Editura Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2010. II. BIBLIOGRAFIE CRITICĂ SELECTIVĂ 1. Istorii ale literaturii, sinteze R. M. Albérès, Istoria romanului modern, trad. Leonid Dimov, Editura pentru Literatură Universală, 1968 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Ediţie şi prefaţă de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1985 Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, Vol.I, Editura Minerva, Bucureşti, 1972 E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. IV, Editura Ancora, Bucureşti, 1928 E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. III, Editura Minerva, Bucureşti, 1981 N. Manolescu, Romanul românesc modern: ,,creaţie şi analiză”, în volumul Istoria literaturii române-studii, coordonator: Zoe Dumitrescu Buşulenga, Editura R. S. R, Bucureşti, 1979

16

2. Dicţionare şi volume colective Doina Curticăpeanu, Dicţionar analitic de opere literare româneşti, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007 Roland Doron/Françoise Parot, Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri, Editura Vox, Bucureşti, 2007 Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara, 2001 Ivan Evseev, Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale, Timişoara, Amarcord, 1999 Gasset José/Ortega Y, Studii despre iubire, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002 Dumitru Micu, Dicţionarul general al literaturii române (coord. Eugen Simion), Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007 Iolanda Mitrofan/Cristian Ciupercă, Psihologia relaţiilor dintre sexe. Mutaţii şi alternative, Editura Alternative, 1997 Ursula Şchiopu/Emil Verza, Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981 3. Studii de critică literară, teorie literară, antropologie, psihologie, filozofie, psihanaliză în volume Alfred Adler, Cunoaşterea omului, trad., cuv. înainte, note de dr. Leonard Gavriliu, Editura Iri, Bucureşti, 1996 Alfred Adler, Sensul vieţii, trad., cuv. înainte, note de dr. Leonard Gavriliu, Editura Iri, Bucureşti, 1995 Ion Alexandrescu, Persoană, personalitate, personaj, Editura Junimea, Iaşi, 1988 Gaston Bachelard, Apa şi visele. Eseu despre imaginaţia materiei, Editura Univers, Bucureşti, 1997 Gaston Bachelard, Pământul şi reveriile voinţei, Editura Univers, Bucureşti, 1998 Gaston Bachelard, Psihanaliza focului, trad. Lucia Ruxandra Munteanu, Editura Univers, Bucureşti, 1989 Nicolae Balotă, Romanul românesc în secolul XX, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1997 Nicolae Balotă, Universul prozei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976 Jurgis Baltrušaitis, Oglinda, traducere Marcel Petrişor, Editura Meridiane, 1981 Simone de Beauvoir, Al doilea sex, Ediția a-II-a,Vol.II, Editura Univers, Bucureşti, 2004 Mariana Boca, Criza europeană şi modernismul românesc, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2008

17

Andrea Boroli, Enciclopedie de filosofie şi ştiinţe umane, Editura DeAgostini, Bucureşti, 2004 Florian Bratu, Identitatea. Imagine şi destin, Universitas XXI, Iaşi, 2005 Florian Bratu, Romanul de introspecţie, Universitas, Iaşi, 2005 Bianca Burţa-Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2011 Emil Cioran, Pe culmile disperării, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990 Aurel Codoban, Amurgul iubirii, Colecţia Balcon, Idea Design & Print Editură, Bucureşti, 2004 Robert Coles, The Erik Erikson Reader, W.W.Norton&Company, London, 2001 Pompiliu Constantinescu, Scrieri, IV, Editura Minerva, Bucureşti, 1970 Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic, Editura Minerva, Bucureşti, 1977 Liana Cozea, Cvartet cu prozatoare, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1997 Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1994 Tinca Creţu, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, Bucureşti, 2009 Dan Cristea, Versiune şi subversiune: paradoxul autobiografiei, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1999 C.I. Cucu, Psihiatria adolescentului, Editura Litera, Oradea, 1979 Melinda Dincă, Sociologia identitaţii, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2008 Ion Dumitrescu, Adolescenţii, lumea lor spirituală şi activitatea educativă, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980 Dana Dumitriu, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1976 Mircea Eliade, Yoga-Nemurire şi Libertate, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Erik H. Erikson, Identity youth and crisis, W.W. Norton&Company, London, 1968 Erik H. Erikson, Identity and the life cycle, W.W.Norton&Company, London, 1980 Erik H. Erikson, The Life cycle completed, W.W.Norton&Company, London, 1982 Erik H. Erikson, Childhood and society, Vintage Books, London, 1963 Julius Evola, Metafizica sexului, trad. Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002 Elena Zaharia Filipaş, Studii de literatură feminină, Editura Paideia, Bucureşti, 2004 Erich Fromm, Arta de a iubi, Editura Anima, 1995 Jules, de Gaultier, Bovarismul, trad. Ani Bobocea, Institutul European, Iaşi, 1993

18

Alexandru George, În jurul lui E. Lovinescu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1975 Dumitru Gheorghiu, Dincolo de limitele gândirii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007 Anthony Giddens, Transformarea intimităţii, trad. Mihnea Columbeanu, Editura Antet, Bucureşti, 2002 Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului interbelic, Ideea Europeană, București, 2007 René Guénon, Criza lumii moderne, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008 Jad Hatem, Hiperbola mistică a iubirii pure, trad. Anca Manolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 Ioan Holban, Literatura subiectivă. I. Jurnalul intim. Autobiografia literară, Bucureşti, Editura Minerva, 1989 Karen Horney, Conflictele noastre interioare, Editura IRI, Bucureşti, 1998 Karen Horney, Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Editura IRI, Bucureşti, 1996 Livia Iacob, Romancieri interbelici, Institutul European, Iaşi, 2006 G. Ibrăileanu, Opere, vol. 3, Ediţie critică de Rodica Rotaru, Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1976 G. Ibrăileanu, Scriitori români şi străini, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968 Vladimir Jankélévitch, Paradoxul moralei, trad. Janina Ianoşi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997 Vladimir Jankélévitch, Pur şi impur, trad. Elena-Brânduşa Steiciuc, Editura Nemira, Bucureşti, 2001 Milan Kundera, Arta romanului, eseu; traducerea din franceză de Simona Cioculescu, Humanitas, Bucureşti, 2008 Gh. Lăzărescu, Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică, Momente şi sinteze, Editura Minerva, Bucureşti, 1983 E. Lovinescu, Scrieri critice, VII, Bucureşti, E.L., 1986 E. Lovinescu, Texte critice, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Editura Gramar, Bucureşti, 2005 Nicolae Manolescu, Romanul românesc modern: creaţie si analiză, Polirom, Iaşi, 2003 Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, ed. îngr. de Mircea Mihăieş, Polirom, Iaşi, 2003 Pompiliu Marcea, Atitudini critice, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985 Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969 Nicolae Mărgineanu, Condiţia umană. Aspectul ei bio-psiho-social şi cultural, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973

19

N. Munteanu, Aspecte şi direcţii în romanul românesc de la primele începuturi până azi. Sinteză literară, Editura Oficiul de Librărie, Bucureşti, 1937 Vianu Mureşan, Pavese, Omul jignit, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006 I. Negoiţescu, Scriitori contemporani, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994 Vasile Pavelcu, Culmi şi abisuri ale personalităţii, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974 Vasile Pavelcu, Un profil Psihologic al feminităţii – dialog, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1971 Jacques Le Rider, Modernitatea vieneză şi crizele identităţii, trad. Magda Jeanrenaud, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1995 Jacques Le Rider, Jurnale intime vieneze, traducere din limba franceză şi prefaţă de Magda Jeanrenaund, Iaşi, Polirom, 2001 Alexandru Roșca, Psihologie generală, Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1976 Jean Rousselet, Adolescentul, acest necunoscut, trad. Iulia Giroveanu, Redacţia Literatura pentru Tineret, Bucureşti, 1969 Dana Sala, Abisurile oglindirii, Configuraţii ale mitului lui Narcis în literatura română, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007 Max Scheler, Omul resentimentului, trad. Radu Gabriel Pârvu, Editura Trei, Bucureşti, 1998 Arthur Schopenhauer, Scrieri despre filozofie şi religie, trad. Anca Rădulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995 M. Sebastian, Eseuri, cronici, memorial, Editura Minerva, Bucureşti, 1972 Eugen Simion, Ficţiunea jurnalului intim, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001 Eugen Simion, Fragmente critice, vol.III, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999 Eugen Simion, Fragmente critice, vol.IV, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999 Ion Simuţ, Reabilitarea ficţiunii, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2004 Richard Stevens, Erik Erikson, Sharper of identity, Palgrave Macmillan, New York, 2008 I. Şerbu, Vitrina cu amintiri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1973 Rodica Tomescu, Experienţe iniţiatice ale adolescenţei în romanul francez şi românesc al secolului XX, Editura Universităţii din Oradea, 2005 Mircea Tomuş, Romanul romanului românesc, vol. II, Despre identitatea unui gen fără identitate; romanul ca personaj al propriului său roman, Ed. Gramar, Bucureşti, 2000 Mircea Tomuş, Romanul romanului românesc, Bucureşti, 100+1 Gramar, 1999-2000. – 2 vol., vol I

20

Cornel Ungureanu, Proza românească de azi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985 Emil Verza, Psihologia vârstelor, Editura ProHumanitate, Bucureşti, 2000 Kit Welchman, Erik Erikson, his life, work and significance, Open University Press, Buckingham, 2000 Şt. Zisulescu, Adolescenţa, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968 4. Referinţe critice în periodice Matei Alexandrescu, 60 de minute cu d-ra Henriette Yvonne Stahl, Facla, an. XIII, nr. 888, 12 ianuarie 1934 ( reprodus şi în volumul Voica. Pontiful, de la editura Litera Internaţional, 2010) Nicolae Balotă, HenrietteYvonne Stahl, Între zi şi noapte, în România literară IV (1971), nr. 14 Aurelia Batali, Voica, Gazeta literară nr. 40 din anul 1967, 5 octombrie Olga Caba, Specificul prozei feminine, anchetă realizată de Liana Cozea, în Familia, nr. 4, apr. 1989 N. Carandino, în Contemporanul, nr. 23, 1984 L. Călin, în România literară, nr. 22, 1984 Paraschiva Câncea, Începuturile luptei pentru emanciparea femeii în România, în Studii şi articole de istorie, V, (1963) M. Coman, în Luceafărul, nr. 23, 1981 V. Crăciun, în Contemporanul, nr. 16, 1985 Mihaela Cristea, în Luceafărul, nr. 36, 1996 Cella Delavrancea, Proza feminină interbelică, ancheta realizată de Liana Cozea, în Familia, nr. 12, dec. 1986 G. Ibrăileanu, Psihologia de clasă în Evenimentul literar, nr. 2, din 27 decembrie 1893 Nicolae Manolescu, Psihologie şi romanesc, în România literară, an XI, nr.25, 22 iunie 1978 Nicolae Manolescu, Profilul unei scriitoare: Henriette Yvonne Stahl, Contemporanul, nr. 15 (1018), 15 aprilie 1966, reprodus la Referinţe critice în cartea Voica. Pontiful, Editura Litera, 2010 Z. Ornea, în Contemporanul, nr. 23, 1981 Z. Ornea, în România literară, nr. 11, 1997 M. Sebastian, Notă despre romanul nostru feminin, în Revista Fundaţiilor Regale, an III, 1 mai 1936, nr. 5 Simona Sora, Calea abruptă, în Dilema veche, Anul III, nr.116 - 14 aprilie 2006 Alex. Ştefănescu, în România literară, nr. 4, 1997 Elena Tacciu, în România literară, nr. 2, 1980 România literară nr. 11 din 19-25 martie 1997 România literară nr. 2, 10 ianuarie 1980

21

5. e- bibliografie http:// h74.125.77.132:www.filosofie.ugal.ro http://74.125.77.132:www.filosofie.ugal.ro http://www.scribd.com/doc/2453072/Criza personalităţii adolescentului http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/henriette-yvonne-stahl-printre-stele-norocoase-538571.html http://www.revistatango.ro/mihaela_miroiu_traim_intr_o_cultura_jegos_misogina_practicata_si_de_femei_si_de_barbati-705.html