Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Codul ADER și denumirea proiectului:

ADER 8.1.1. Implementarea masurilor de bunastare a bivolilor, in relație cu indicatorii de producție, reproducție și economici in diferite module de ferme, cu impact asupra dezvoltarii durabile a speciei

Denumire contractor:

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bubalinelor Șercaia (S.C.D.C.B. Șercaia)

Adresa de contact (telefon, e-mail, adresa

poştală, CUI, cont):

Șercaia, str. Câmpului, nr. 2, cod poştal 507195, judeţul Brașov, tel/fax. 0268245890, e-mail scdcb.sercaia@yahoo.com, CUI RO3216360, Cont bancar RO94TREZ13220G332000XXXX, deschis la Trezoreria Făgăraș

Director general/director (nume, prenume, telefon

fix și mobil, e-mail):

Bota Adrian, tel. 0268245890/0726737908, e-mail: adrianbota68@yahoo.com

Director economic (nume, prenume, telefon fix și

mobil, e-mail):

Logrea Cătălina, tel. 0268245890/0723208167, e-mail : catalina_rogozea@yahoo.com

Director de proiect (nume, prenume, telefon fix și

mobil, e-mail):

Bota Adrian, tel. 0268245890/0726737908, e-mail adrianbota68@yahoo.com

Anul începerii proiectului: 2015 Anul finalizării proiectului : 2018 Durata (nr. luni): 34

RAPORT DE ACTIVITATE AL FAZEI

Contractul nr.: 811/01.10.2015 Proiectul: ADER 8.1.1. Implementarea masurilor de bunastare a bivolilor, in relație cu indicatorii de producție, reproducție și economici in diferite module de ferme, cu impact asupra dezvoltarii durabile a speciei Faza: nr. I ”Inventarierea fermelor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din zona Braşov şi Sibiu, prin conlucrare cu asociaţia de profil” Termen: 03.12.2015 1.Obiectivul proiectului: Suport tehnico-științific pentru asigurarea bunăstării și sănătății animalelor 2.Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului: - Elaborarea unei tehnologii moderne de creştere a bivolilor în ferme de dimensiuni medii şi mari; - Elaborarea ghidului de bunăstare pentru fermele de bivoli de dimensiuni medii şi mari, în vederea dezvoltării durabile a speciei; - Îmbunătăţirea parametrilor de producţie şi creşterea cantităţii de materie primă pentru piaţa produselor obţinute de la bivoli ; - Îmbunătăţirea parametrilor de reproducţie în fermele de dimensiuni mijlocii, în vederea rentabilizării creşterii bivolilor.

3.Obiectivul fazei: Inventarierea fermelor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din zona Braşov 4.Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului fazei: 4.1. Studiu ştiinţific privind analiza bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi

mari din judeţele Braşov şi Sibiu;

4.2. Lista fermelor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

5.REZUMATUL FAZEI Faza I a proiectului ADER 811/2015,are în componență 5 activități:

Activitatea 1.1. Analiza tehnologiei de creştere a bivolilor, diferenţiat pe dimensiuni de ferme şi zone de creştere

În activitatea 1.1. sunt identificate și prezentate recomandările minime din tehnologiile de creştere a bivolilor, diferențiate pe categorii de vârstă și stări fiziologie, în vederea respectării standardelor minime de bunăstare, și cuprind măsuri privind: adăpostul și cazarea, echipamentele mecanice sau automate folosite, bune practici pentru bivolițele gestante și în lactație, bune practici și standarde minime de bunăstare la viței, bune practici pentru hrană și apă, inspecția bivolilor.

Activitatea 1.2. Analiza bunăstării bivolilor prin aplicarea metodelor ştiinţifice de analiză

În activitatea 1.2. s-au stabilit metodele științifice de analiză pentru analiza bunăstării bivolilor și s-a elaborat un studiu ştiinţific privind bunăstarea bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu. Astfel s-a elaborat un ”Studiu privind metodele științifice de analiză a bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu”. Acest studiu va sta la baza analizei bunăstării bivolițelor, în fermele identificate pentru corectarea și implementarea măsurilor de bunăstare a animalelor, în etapele viitoare ale proiectului. Activitatea 1.3. Analiza parametrilor cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte în fermele de bivoliţe mijlocii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

Prin activitatea 1.3. s-au stabilit ce parametrii cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte din fermele fermele identificate pentru corectarea și implementarea măsurilor de bunăstare a animalelor de bivoliţe mijlocii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu, vor fi analizați și modalitatea de colectare a datelor. Acești parametrii sunt: durata lactaţiei totale, cantitatea de lapte pe lactaţie totală, şi lactaţie normală, cantitatea de grăsime şi cantitatea de proteină, procentul de grăsime şi procentul de proteină pe lactaţie totală şi normală, substanţa utilă totală şi substanţa utilă negrasă. Modalitatea de colectare a datelor va fi prin controlul periodic al producției de lapte – Metoda B .

Activitatea 1.4. Definitivarea listei fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare şi rentabilizare

În această activitate s-au identificat exploatațiile de dimensiuni medii și mari, din județele Brașov și Sibiu, în care se cresc bivoli. S-a considerat că o exploatație medie să aibă în structura sa un efectiv cuprins într 8 și 50 capete bivolițe, iar o fermă de mărime mare un efectiv de peste 50 capete bivolițe. Astfel, s-au identificat 26 exploatații medii și două mari (inclusiv SCDCB Șercaia), în județul Brașov, și 21 exploatații de mărime medie, în județul Sibiu. S-a definitivat lista fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare și rentabilizare. În județul Brașov s-au identificat 10 exploatații medii și o exploatație mare, iar în județul Sibiu 6 exploatații medii. Cu proprietarii exploatațiilor identificate, urmează a se încheia ”Protocoale de colaborare”, în vederea asigurării accesului în ferme a cercetătorilor din echipa de implementare.

Activitatea 1.5. Elaborarea site-ului proiectului si constituirea bazei de date

În activitatea 1.5. s-a elaborat o secțiune dedicată proiectului ADER 811, pe site-ul www.bivoli-sercaia.ro, în vederea prezentării planului de realizare, a acțiunilor realizate, rezultatelor obținute și diseminării acestora, și constituirii bazei de date.

Costuri faţă de Planul de realizare propus : Realizarea fazei I a proiectului s-a încadrat în costurile estimative din Planul de realizare propus. 6.Rezultate, stadiul realizării obiectivului, concluzii şi propuneri pentru continuarea proiectului:

Rezultate obținute:

- Studiu privind metodele științifice de analiză a bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu;

- Identificarea exploatațiilor de dimensiuni medii și mari, din județele Brașov și Sibiu, în care se cresc bivoli;

- Lista fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare și rentabilizare a bivolițelor;

- Elaborarea unei secțiuni pentru prezentarea derulării și a rezultatelor proiectului, pe site-ul www.bivoli-sercaia.ro.

LUCRAREA IN EXTENSO

Activitatea 1.1. Analiza tehnologiei de creştere a bivolilor, diferenţiat pe dimensiuni de ferme şi zone de creştere

Sistemele de creștere a bivolilor sunt condiţionate de relief, condiţii climatice, resursele vegetale, nivelul de dezvoltare al ştiinţei şi tehnicii, etc. Ca urmare, în stadiul actual, în marea majoritate a explatațiilor din țară, bivoliii sunt crescuți cu deosebire în sistemul extensiv şi semiintensiv. Recomandările și standardele minime de bunăstare la bivoli, indiferent de mărimea fermei și zona de creștere, cuprind măsuri privind: adăpostul și cazarea, echipamentele mecanice sau automate folosite, bune practici pentru bivolițele gestante și în lactație, bune practici și standarde minime de bunăstare la viței, bune practici pentru hrană și apă, inspecția bubalinelor.

Adăpostul și cazarea bivolilor

Fiecare animal din exploataţie trebuie să dispună în sistemul de întreţinere, de atâta libertate de mişcare cât îi este necesară pentru a se învârti fără dificultate. De asemenea, animalul întreţinut liber să-şi aleagă locul de odihnă, de hrănire şi adăpare, de îngrijire corporală şi investigare, fără nici o dificultate. Întreţinerea bivolilor necesită condiţiile următoare:

- să se adopte pe cât mai mult posibil sistemul de întreţinere liberă sau mixtă a animalelor;

- domeniile funcţionale din adăpost să se coreleze cu dimensiunile animalelor; - să asigure animalelor în adăpost un confort biometric şi de contact al cazării

(suprafaţa de contact cu animalele să fie netedă, nealunecoasă, rezistentă la coroziune, elastică, durabilă şi neagresivă asupra tegumentului şi ongloanelor);

- să se asigure confort hidrotermic, atmosferic şi luminos pentru animale. Adăposturile trebuie să protejeze animalele de condițiile meteorologice nefavorabile în special în timpul iernii, primăverilor și toamnelor cu ploi reci. Animalelor care nu sunt ținute în adăposturi trebuie, după caz și în măsura posibilităților, să li se asigure protecția necesară împotriva intemperiilor, animalelor de pradă și riscurilor privind sănătatea lor;

- Indiferent de modul în care este proiectat și utilat un adăpost, rănile sunt inevitabile (înțepături, striviri, răni ale ongolanelor, ecornaje accidentale, etc.). Cu toate acestea, proiectarea corespunzătoare a construcției reduce acest risc. Construcţiile aferente animalelor privind adăpostirea se recomandă a fi autorizate de organisme specializate;

- Adăposturile pentru creșterea bivolilor trebuie să asigure un microclimat corespunzător în ceea ce privește construcția în sine, care trebuie să fie facută din materiale termoizolante (căramidă, bolțari, lemn) cu căi de acces pentru administrarea furajelor și evacuarea dejecțiilor, canale de scurgere a purinului și spațiu de odihnă pavat cu caramidă moale sau scândură din lemn de esență moale;

- proaspăt (paie, pleavă, rumeguș) sau miros de Materialele utilizate pentru construcția adăpostului, pentru construirea de țarcuri, a cuștilor, și echipamentele cu care animalele pot intra în contact, trebuie să nu fie dăunătoare și trebuie să poată fi curățate și dezinfectate;

- Spațiile din adăpost sau sistemele de securizare a animalelelor nu trebuie să aibă margini ascuțite care să poată răni animalele. Spațiul să fie corespunzător cerințelor etologice. Spațiul să fie compartimentat pentru ca animalele să interacționeze între ele și pentru poziția ridicat și/sau culcat;

- Adăpostul să fie întreţinut în condiţii iginice. Acesta trebuie să fie aerisit zilnic, să fie prevăzut cu răsuflători sau cu geamuri mici, care să asigure un circuit constant și uniform al aerului în tot grajdul. Un grajd cu microclimat corespunzător în ceea ce privește temperatura, ventilația aerului și umiditatea, trebuie să prezinte la intrarea în acesta un miros de așternut fin, să nu prezinte miros de dejecții sau una dintre cele trei noxe (gaze) ce apar in grajd: bioxid de carbon, hidrogen sulfurat, amoniac;

- Bubalinele să beneficieze de îngrijiri corporale adecvate (buşumat, ţesălat, periat, ştergere şi pansaj ale pielii, îngrijirea şi ajustarea periodică a ongloanelor, iar pe timp călduros duşări sau scăldări în râuri);

Echipamente mecanice sau automate - Echipamentele și accesoriile pentru animale să nu prezinte muchii ascuțite sau

proeminente susceptibile de a provoca răniri; - Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea și

bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defecțiuni, acestea trebuie să fie remediate sau înlocuite imediat.

Bivolițe gestante și în lactație - În timpul fătării bivolițele trebuie să fie întreținute în cuști a căror dimensiune

permite accesul pentru asistare la fătare; - Bivolițele la fătare se vor separa de celelalte animale; - Îngrijitorii trebuie sa fie bine instruiți pentru asistarea bivolițelor la fătare; - Îngrijitorul trebuie să fie familiarizat cu toate semnele specifice pentru bivolița

ce urmează a făta; - În timpul fătării, spațiul trebuie să fie suficient pentru a permite bivolițelor să

aibă un comportament normal; - Înainte de fătare bivolițele trebuie să fie examinate pentru a fi siguri că se

prezintă corect (capul vițelului este poziționat înainte între cele două membre anterioare); se verifică dacă vițelul este prea mare pentru o fătare naturală;

- Cei care asistă la fătare vor respecta condițiile de igienă pentru ei și echipamente; - După fătare se va face dezinsecția în zona ombilicală în special când fătarea a

avut loc în adăpost; - Limitele optime ale standului pentru bivolița de lapte: 2,20 m lungime, 1,20 m

lățime, lățimea ieslei 0,50 m, cu adâncimea de 0,20-0,30 m. Creșterea tineretului

- Vițeii nou născuți trebuie să aibă o zonă solidă și așternut unde bivolițele nu au acces;

- Vițeii nu trebuie ținuți în boxe individuale după vârsta de 8 săptămâni, cu excepția cazului în care un medic veterinar certifică faptul că sănătatea sau comportamentul vițelului necesită ca acesta să fie izolat pentru a fi supus tratamentului;

- Lățimea oricărei boxe individuale pentru un vițel trebuie să fie cel puțin egală cu înălțimea vițelului la greabăn, masurată în poziție patrupedă, iar lungimea acesteia trebuie să fie cel puțin egală cu lungimea corpului vițelului, măsurată de la vârful nasului până la marginea caudală a tuberozității ischiatice, înmulțită cu 1,1;

- Boxele individuale pentru viței, exceptându-le pe cele pentru izolarea animalelor bolnave, trebuie să aibă pereți perforați care să permită vițeilor să aibă contacte vizuale și tactile;

- Tuturor vițeilor mai mici de 2 săptămâni trebuie să li se asigure un așternut corespunzător;

- Pentru vițeii crescuți în grupuri, spațiul liber alocat și disponibil trebuie să fie de cel puțin 1,5 m2 pentru fiecare vițel cu o greutate vie de până la 150 kg, de cel putin 1,7 m2 pentru fiecare vițel cu greutatea vie între 150 kg si 220 kg și de cel puțin 1,8 m2pentru fiecare vițel cu greutatea vie de 220 kg și peste;

- Animalele nu trebuie menținute în permanență în întuneric, și nici să fie expuse la lumina artificială fară întrerupere; în cazul iluminatului artificial, acesta trebuie să fie echivalent cu perioada de lumină naturală disponibilă în mod normal între orele 9,00 si 17,00;

- Praful trebuie să lipsească de pe pereți și tavan. Hrana și apa Consumul de furaje și cel de apă sunt interdependente. Furajele cu un conținut de apă mai ridicat diminuează nevoia de apă. Furnizarea apei în cantități insuficiente are un impact negativ asupra cantității de hrană ingerate și, în consecință, producția scade. Pășunatul Climatul temperat continental permite ca bivolii să fie întreținuți o lungă perioadă de timp din an pe pășuni, aceste asigurând în jur de160-180 de zile de furajare. În zonele ecologice care permit creşterea bivolilor pe păşune se impun o serie de măsuri de management (organizare) şi tenico-veterinare. Măsurile cu caracter organizatoric sunt următoarele:

- identificarea suprafeţelor de păşunat, delimitarea lor prin forme naturale existente (râuri, văi), semne convenţionale, precum şi a surselor de apă potabilă;

- amenajarea de căi de acces spre păşune, iar în cazul celor îndepărtate este necesar să se amenajeze şoproane (umbrare), padocuri, spaţii diverse;

- evaluarea producţiei de iarbă a păşunilor prin metode specifice; - elaborarea programului de păşunat (stabilirea începutului şi sfărşitului păşunatului,

a programului zilnic de păşunat etc.); Măsurile cu caracter zootehnic şi veterinar sunt redate în continuare:

• Pregătirea bivoliţelor pentru sezonul de păşunat: - controlul zootehnic şi sanitar veterinar al fiecărui animal, scoțându-se la păşune numai

cele sănătoase, cele suspecte se vor izola şi trata şi apoi se admit pentru scoaterea la păşune;

- se execută vaccinarea contra antraxului; - se verifică individual zona; - scurtarea şi ajustarea ongloanelor; - se lotizează bivoliţele pe stări fiziologice şi nivele de producţie (dacă efectivul este

mare); • Acomodarea treptată a bivoliţelor cu condiţiile de păşunat:

- acomodarea cu condiţiile de mediu prin scoaterea bivoliţelor în padocuri şi mişcarea dirijată în jurul exploataţiilor;

- obişnuirea treptată a bivoliţelor cu nutreţul verde, în decurs de 1-2 săptămâni (în perioadele premergătoare sezonului de păşunat, bivoliţele trebuiesc hrănite cu nutreţuri suculente de iarnă;

- în prima zi de păşunat înainte de scoaterea bivoliţelor la păşunat se administrează fân, sau paie pentru că iarba are foarte puţină substanţă uscată şi multă apă, putând provoca tulburări digestive şi se păşunează 1-2 ore, apoi durata de păşunat creşte graduat;

- la sfărşitul sezonului de păşunat se procedează astfel: se introduc şi cresc treptat nutreţurile suculente de iarnă, iar nutreţul verde se dă în amestec cu grosierele;

• Stabilirea modului de utilizare a nutreţului verde şi anume: prin păşunat liber sau mai bine raţional sau pe parcele) prin cosire şi administrarea la iesle şi mixt (păşunat şi cosit);

• Aplicarea lucrărilor de îngrijire şi îmbunătăţire a pajiştilor, în special naturale astfel: curăţirea pajiştilor, grăpatul, distrugerea muşuroaielor, fertilizare, combaterea buruienilor şi lucrări hidro-ameliorative (eliminarea excesului de umiditate, refacerea pajiştilor erodate, etc).

Consumul de hrană în adăpost În condiții de stabulație, este indicat ca nivelul dispozitivului de furajare să fie deasupra membrelor anterioare. La bivolițele de lapte, distanța accesibilă este de maxim 0,6 metri de la marginea din spate a ieslei, deoarece animalul nu poate ajunge mai departe. Ritmul de consum al furajelor depinde de orele de furajare pe durata unei zile. Atunci când hrănirea se face de doua ori pe zi (dimineata și după amiaza târziu), consumul de furaje are loc în aceste reprize. În cazul în care bivolii sunt întreținuți în condiții de stabulație, timpul de consum al furajelor scade (4 – 6 ore/zi) și numărul de reprize de furajare crește (6 –12 reprize/zi).

Hrănirea și adăparea - Bivolilor trebuie sa li se administreze hrană de o calitate corespunzătoare pentru o

bună stare de sanătate și bunăstare. Hrana administrată trebuie să asigure substanțele nutritive la nivelul cerințelor nutriționale ale organismului);

- Hrana și/sau apa nu trebuie să conțină substanțe care să le provoace suferințe sau vătămări inutile;

- Bivolii trebuie să aibă acces la hrană la intervale specifice necesităților lor fiziologice (cel puțin odată pe zi) cu excepția cazului în care veterinarul, în urma unei operații chirurgicale recomandă altfel;

- Factorii de care se ține seama la stabilirea cantității de hrană care se administrează și a calității acesteia sunt: starea fiziologică, vârstă, sex, greutate, necesarul metabolic în acord cu condiția corporală, stare de sănătate, rata de

creștere, nivelul de producție și hrănire, frecvența hrănirii, efect genetic, nivelul de activitate și exercițiu, perioadele maxime de privare de hrană (ex. în timpul transportului), compoziția nutrițională a materiilor prime furajere, introducerea unei noi structuri de rețetă de nutreț combinat și/sau rație furajeră, factorii climatici (temperaturi extreme) și existența adăpostului;

- Trebuie urmărit ca furajele de volum pentru bivoli să existe în cantitate suficientă, iar suplimentele nutritive să nu se administreze în exces;

- Toate animalele trebuie sa aibă acces la o rețea de alimentare cu apă potabilă; - Sistemele de alimentare cu hrană și de adăpare trebuie să fie proiectate, construite,

instalate și întreținute astfel încât să nu existe posibilitatea de contaminare a hranei și a apei;

- Nici o alta substanță, cu excepția celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice sau pentru scopul tratamentului zootehnic, nu trebuie sa fie administrată animalelor dacă nu a fost demonstrat prin studii științifice că efectul pe care substanța îl are nu este în detrimentul sănătății sau bunăstării animalelor;

În stabilirea suplimentului de hrană trebuie să se țină cont de următoarele aspecte: - în faza finală a gestației crește nivelul cerințelor de hrană; - în timpul lactației crește necesarul de hrană, în special în timpul fazei timpurii a lactației în scopul obținerii maximului de producție dar, și pentru reducerea pierderilor în greutate care pot afecta serios capacitatea de reproducție viitoare și starea de sănătate; - în perioada de creștere, gestație și lactație în special pentru perioadele din an când pășunatul nu se poate realiza sau pășunea este mai slabă calitativ, se asigură suplimentul de hrană necesar; - în perioada când creșterea pășunii este limitată, este necesară planificarea, în special în sezonul secetos sau pe timpul iernii; - este necesară creșterea cantității de hrană pe timpul rece, ploios sau perioadele cu vânt; Multe ingrediente furajere pot cauza îmbolnăviri în anumite circumstanțe. Crescătorii sunt conștienți de pericolele cauzate de acidoza ruminală, intoxicarea cu nitrați, nitriți, efectele contaminării cu fungi. Periodic vor fi recoltate probe de furaje pentru examenul de laborator, iar in caz de morbiditate – mortalitate, se fac recoltari de furaje incriminate. În cazul lactaţiei standard, bivoliţele ating vârful curbei de lactaţie la 4-6 săptămâni după fătare. La evaluarea necesarului de hrană la bivoliţe, o importanţă particulară o are compoziţia chimică a laptelui, care prezintă valori foarte mari (17,5% SU, grăsime 7,9 %, lactoză 4,9 % şi proteine 4,0%).

- Necesarul de energie la bivoliţe se stabileşte, în principal pentru întreţinerea şi producţia de lapte. Cerinţele pentru întreţinere sunt diferite, în special de greutatea corporală, iar cele de producţie de cantitatea şi calitatea laptelui (necesarul pentru producerea unui kg de lapte este mai mare cu aproximativ 60% la bivoliţe, faţă de vacile de lapte);

- Necesarul de azot digestibil în primele trei luni de lactaţie reprezintă 75-85 % din azotul digerat;

- Necesarul de PBD pentru întreţinerea funcţiilor vitale este de 65 g/100 kg greutate vie, fiind cu peste 8% mai mare comparativ cu al vacilor de lapte;

- Necesarul de proteine pentru producerea unui kg de lapte este de 90g PBD; - Raportul energo-proteic este de 73 g PBD/UN având valaore mai redusă cu 13,5 % faţă

de a vacilor de lapte; - În creșterea bivolilor, aprovizionarea cu apă, trebuie considerată ca un element

tehnologic esențial de asigurat la timp și în condiții de calitate. Trebuie să se folosească apa potabilă care corespunde cerințelor organismului, să satisfacă nevoia de apă și să nu prejudicieze sănătatea și producția animalului;

- Cantitatea zilnică de apă variază în mare masură în funcție de sezon, de starea fiziologică și de nivelul performanțelor (mai mari la bivolițele lactante);

- Vasele pentru apă trebuie amplasate în zone în care să fie ferite de murdărire, în care există un risc scăzut ca apa să înghețe în anotimpul rece, și într-un spațiu suficient de larg pentru ca mai multe animale să se poată adăpa confortabil la un moment dat. Aceste vase trebuie curățate zilnic. Adăpătorile automate trebuie de asemenea verificate zilnic;

- De preferat este ca apa să aibă o temperatura de 15 – 20°C; Pentru bivolii aflați la pășunat, dacă nu există surse de apă din râuri, trebuie să existe adapători de dimensiuni mai mari, în număr suficient, amplasate în zone nealunecoase și neaccidentate. De asemenea acestea trebuie să beneficieze, în zilele călduroase, de surse naturale de îmbăiere, iar dacă nu există li se vor face dușuri cu apă.

Inspecția bubalinelor Bubalinele crescute în sistem intensiv trebuie să fie inspectate amănunțit cel puțin o dată pe zi. Toți îngrijitorii trebuie să fie familiarizați cu comportamentul normal al animalelor și să observe semnele de boală sau de stres. Aceste semne includ: neliniște, separare de grup, comportament anormal, scăderea greutății corporale, pierderea apetitului, scăderea bruscă a producției de lapte, constipație, diaree, lipsa rumegării, scurgeri din nări sau din ochi, hipersalivație, tuse persistentă, respirație neregulată sau accelerate, odihnă în poziții anormale, articulații inflamate, șchiopatură, mastită.

Activitatea 1.2. Analiza bunăstării bivolilor prin aplicarea metodelor ştiinţifice de analiză

În cadrul acestei activtăţi s-a realizat un Studiu privind metodele științifice de analiză a bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu, care cuprinde un număr de 30 pagini, disponibil în secţiunea publică a site-ului www.bivoli-sercaia.ro. În continuare redăm o sinteză a activtăţii, realizată de partenerii implicaţi în proiect

Studiu ştiinţific privind privind bunăstarea bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu (prezentare sintetică)

Diversitatea sistemelor de creștere a animalelor și a condițiilor de mediu la nivelul statelor

membre ale UE, fac dificilă adoptarea unor reguli unitare privind bunăstarea animalelor. O

mare parte dintre statele membre UE (printre care și România) au adoptat deja o serie

de standarde minime și cerințe de bunăstare animală iar datele științifice obținute prin

experimentări directe pe animale stau la baza întocmirii ghidurilor de bune practică pentru

diferitele categorii de animale de interes zootehnic.

Sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, un anumit confort biologic minimal,

aceasta însemnând asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor

animalelor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilaţiei,

consumului de furaj şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Ţinând seama de reglementările internaţionale privind bunăstarea şi protecţia animalelor,

este evidentă necesitatea înlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne şi

performante, care să ţină seama de cerinţele fiziologice ale animalelor şi care să permită

valorificarea în cele mai bune condiţii a potenţialului biologic productiv al animalelor.

Modernizarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a animalelor este impusă şi din

considerente privind siguranţa alimentară, deoarece au apărut o serie de îmbolnăviri la

oameni, respectiv toxiinfecţii alimentare, infecţii cu virus gripal, cu E. coli, encefalopatii,

trichineloză, produse cu dioxină etc.

Tehnologiile noi prevăd excluderea unor pesticide din mediul de viaţă al animalelor,

interdicţia de folosire a hormonilor pentru sincronizarea fătărilor şi a antibioticelor ca

biostimulatori de creştere, restrângerea folosirii în hrană a reziduurilor industriale (borhot,

melasă etc.) şi aplicarea măsurilor de protecţie a mediului faţă de poluarea organică şi

biologică prin reziduurile zootehnice.

Obţinerea de produse animaliere de calitate superioară nu presupune în mod obligatoriu

renunţarea la folosirea sistemelor intensive de creştere şi de exploatare a animalelor,

deoarece asigurarea condiţiilor intensive de creştere a animalelor nu presupune întotdeauna

nesocotirea cerinţelor fiziologice ale animalelor, ci, dimpotrivă, cunoaşterea exactă a

acestora este importantă pentru evitarea suferinţei inutile a animalelor şi a pierderilor

economice, deoarece realizarea producţiilor mari este posibilă numai în condiţii de sănătate

productivă.

Conceptul de bunăstare a animalelor se referă la sănătatea, confortul productiv şi

protecţia animalelor.

În Declaraţia Universală privind Bunăstarea Animalelor, elaborată de către Societatea

Mondială pentru Protecţia Animalelor, bunăstarea este definită ca fiind: „gradul în care sunt

întrunite cerinţele fizice, comportamentale şi psihologice ale animalului”.

Unii specialişti definesc bunăstarea animalelor, luând în considerare mai ales simţămintele

animalelor. Astfel, bunăstarea animalelor poate fi interpretată ca fiind absenţa suferinţei.

Însă, bunăstarea nu trebuie definită numai prin prisma simţămintelor presupuse, deoarece

absenţa durerii şi a suferinţei nu semnifică neapărat bunăstare, după cum nici prezenţa

senzaţiilor neplăcute nu trebuie identificată cu absenţa bunăstării. Bunăstarea animalelor

poate fi considerată starea de armonie fizică şi psihică a organismului cumediul său de viaţă.

În anul 1965, au fost sugerate pentru prima dată în Raportul Brambell cele "cinci libertăți"

fundamentale ale animalelor:

Libertatea de foame și sete;

Libertatea de la disconfort;

Libertatea de la durere, rănire sau boală;

Libertatea de a-și exprima comportamentul normal;

Libertatea de la frică și pericol.

Bunăstarea este influenţată în egală măsură de condiţiile de hrănire, adăpare, de

microclimat, dar şi de circuitul informaţional dintre animale şi mediul lor de viaţă. De

exemplu, izolarea prelungită pe spaţii restrânse, închise, fără contact cu mediul natural şi cu

alte animale poate conduce la stres. Din aceste motive, chiar şi pentru animalele menţinute

în boxe individuale este obligatorie asigurarea comunicării vizuale şi prin miros cu animalele

aflate în acelaşi adăpost. La fel de dăunătoare sunt şi zgomotele care exercită efecte

negative asupra sănătăţii şi a comportamentului (stres psihic), prin efectele iritative

declanşate de intensitatea sunetelor, precum şi dereglarea condiţiilor de microclimat din

adăposturi.

La aceleaşi condiţii de creştere animalele pot să se acomodeze în mod diferit. Acomodarea

depinde de specie, dar şi în cadrul speciei, variază în funcţie de sex, stare fiziologică, vârstă,

rasă şi individ.

Animalele prezintă anumite necesităţi care, dacă nu sunt împlinite, conduc la disconfort,

stres şi la ameninţarea vieţii. Sunt importante mai ales necesităţile caracteristice fazelor

critice de dezvoltare: faza de hipotermie neonatală (până la maturizarea mecanismului de

termoreglare), criza imunologică la tineret (trecerea de la imunitatea maternă, pasivă la

imunitatea activă, proprie), criza de înţărcare şi altele.

De asemenea, la animalele exploatate în sisteme diferite, anumite forme de comportament

nu se pot manifesta, ca urmare a întreţinerii în spaţii adeseori prea mici, în cuşti, legate etc.

Ca urmare, pot apărea comportamente anormale, precum suptul nenutritiv, canibalismul,

ticurile (stereotipii) etc. De multe ori, tulburările de comportament pot constitui simptome

de boală.

Cele cinci libertăți ale animalelor, enunțate în 1965, au fost înlocuite în prezent cu

concepte ale necesităților definite mai științific:

Accesul ușor la apă proaspătă și o rație care să mențină vigoarea și starea

deplină de necesitate;

Asigurarea unui mediu corespunzător, inclusiv adăpostire și o zonă de odihnă

confortabilă;

Prevenirea durerilor, diagnosticul rapid al bolilor și tratamentul;

Asigurarea de spațiu suficient, adăposturi corespunzătoare și compania

animalelor de același fel;

Asigurarea condițiilor și a tratamentului care duce la evitarea suferinței

mintale.

Uniunea Europană acordă o importanță deosebită bunăstării animalelor, iar în ultimii ani,

datorită faptului ca s-a înțeles conceptul acesta, tot mai mulți cetățeni au devenit din ce în

ce mai interesați de bunăstare. Prin tratatul de la Lisabona, semnat în 2007, animalele au

fost recunoscute cafiind ființe ce au simțuri, iar datorită acestui lucru pot percepe durerea și

plăcerea. O dată recunoscut, acest concept a luat o amploare foarte mare în țările membre

Uniunii Europene, adoptându-se o nouă strategie pentru îmbunătățirea condițiilor de

bunăstare pentru animalele ce sunt exploatete de om, fie în scop experimental, fie în scop de

producție.

În țara noastră conceptul de bunăstare nu era foarte bine definit, neexistând nici o lege în

vigoare în acest sens, astfel în anul 2004 problema a fost soluționată prin punerea în vigoare a

Legii 205, ce poartă numele de Legea Protecției Animalelor. Legea cuprinde 28 de articole ce

sunt sistematizate pe 8 capitole și vizează reglementarea măsurilor necesare pentru

asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor.

Criterii și metode de evaluare a bunăstării animalelor

1. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza indicatorilor etologici

Pentru a fi evaluată bunăstarea animalelor pe baza acestor principii, se urmăresc următorii

indicatori de comportament [Bekoff M., 2007]:

- indicatorii comportamentali ai plăcerii;

- gradul de manifestare a preferințelor comportamentale;

- comportamentele normale manifestate ;

- gradul de aversiune;

- încercările comportamentale de adaptare.

Testele de specialitate manifestate în baza acestor comportamente se împart în două

categorii și anume: testele de preferință și testele de aversiune.

a) Testele de preferință – aceste teste sunt făcute pe un eșantion de animale, cărora

le sunt puse diverse spații la dispoziție, de cazare, furajare, adăpare, sunt lăsate

singure să iși formeze loturile, etc, fiind lăsate să aleagă singure unde se simt cel

mai bine și astfel să se formeze grupurile. Pe parcursul acestui studiu, animalele

sunt monitorizare în permanență.

b) Testele de aversiune – în cadrul acestor teste, animalele sunt supuse la diverși

stimuli, timp în care reacțiile acestora sunt studiate.

2. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management poate fi studiată din mai

multe puncte de vedere, iar dintre acestea cele mai importante sunt : densitatea efectivelor

și frecvența lotizării acestora, compoziția rației cât și modul de furajare.

3. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemelor numerice integrative

Evaluarea bunăstării pe baza sistemelor numerice integrative este apreciată deoarece are o

aplicabilitate largă, putând fi aplicată la toate speciile de animale și de asemenea indiferent

de modul de întreținere și exploatare, acestea pot genera rezultate exacte.

Sistemele numerice integrative sunt împărțite astfel:

- sisteme numerice– ANI 35 și ANI 200

- sisteme non-numerice – sisteme ce sunt destinate pe categorii de animale, cum ar fi

sistemele britanice din cadrul BWAP (Bristol Welfare Assurance Program), ce sunt destinate

bovinelor și păsărilor, pentru porcine sistemul american din cadrul SWAP (Swine Welfare

Assurance Program) și sistemul suedez de evaluare a bunăstării găinilor ouătoare.

Sistemele cele mai practicate sunt cele numerice, tocmai datorită rezultatelor exacte care

rezultă în urma studiilor.

4. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

Sistemul de evaluare are la bază 7 principii și anume:

- evaluarea riscurilor;

- determinarea punctelor critice prin care se pot ține sub control riscurile identificate;

- stabilirea limitelor critice care trebuie repetate în fiecare punct critic de control (PCC);

- stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control;

- stabilirea acțiunilor corective care vor fi aplicate în situația în care, în urma monitorizării punctelor critice de control, sunt detectate deviații de la limitele critice;

- organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilor care constituie documentația planului HACCP;

- stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul funcționează corect.

Metode de analiză a bunăstării bivolițelor în fermele de dimensiuni medii și mari din

județele Brașov și Sibiu

Pe teritoriul ţării noastre, bivolii se cresc din secolele IV-V, pătrunzând pe două căi: din Peninsula Balcanică, fiind aduşi de turci şi răspândiţi în Câmpia Română şi în Dobrogea şi din vest, fiind aduşi de huni şi raspândiţi de către avari, în special în secolele al IX-lea şi al XII-lea. Primele informaţii scrise s-au găsit în localitatea Porumbacul de Jos şi se refereau la bivolii din ţinutul Făgăraşului, iar primul nucleu de selecţie s-a format la Şercaia (1870-1879). Cronicarul Miron Costin relevă importanţa care se acorda bivolilor, în special în confruntările armate, când aceştia erau folosiţi la tractarea tunurilor, ca urmare a impresionantei forţe pe care aceştia o dezvoltau.

Creșterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu

Creşterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu este o activitate tradiţională a populației

din zona rurală, în exploatații private, de dimensiuni mici (1-7 capete) și medii (8-50 capete),

în sistem extensiv. După datele registrului genealogic la bubaline (anul 2015), în județul

Brașov un efectiv de 1731 capete sunt crescute în 772 de exploatații, iar în județul Sibiu un

efectiv de 956 capete sunt crescute în 318 exploatații.

Arealul de creştere al bivolițelor, în cele două județe, se caracterizează printr-un habitat

specific, ce se deosebeşte de al taurinelor. Acesta are următoarele caracteristici:

- relief variabil în funcţie de centrul de creştere (relief cu forme puţin înalte în

zonele colinare și submontane, şi mlaştini de-a lungul râului Olt;

- soluri slab evoluate, argilo-iluvional (cu reacţie acidă) şi soluri hidromorfe –

lăcoviştele. Fertilitatea naturală a solurilor este în general scăzută, cu excepţia

lăcoviştelor, care deşi au un potenţial de fertilitate ridicat, totuşi dau producţii

scăzute datorită regimului aerohidric defectuos;

- vegetaţia naturală sărăcăcioasă (cu valoare nutritivă scăzută) de pe pajiştile şi

stufărişurile existente pe cursul apelor, rogozurile de pe marginea drumurilor, de

pe islazurile comunale;

- condiţii climatice variabile, în funcție de cele patru anotimpuri, ceea ce limitează

posibilitățile de furajare cu nutrețuri verzi și proaspete și un microclimat adecvat.

Criterii luate în calculul analizei bunăstării bivolițelor

Analiza bunăstarii bivolițelor poate fi efectuată pe baza factorilor de management si pe

baza sistemelor numerice integrative.

1. Analiza bunastarii bivolițelor pe baza factorilor de management

Criteriile cele mai importante după care poate fi evaluată bunăstarea bivolițelor pe baza

factorilor de management sunt:

- densitatea efectivelor și frecvența lotizării acestora;

- compoziția rației cât și modul de furajare.

În cadrul metodei se disting trei etape ce trebuie să fie parcurse și anume:

- stabilirea criteriilor ce definește ferma respectivă;

- studierea și depistarea problemeor ce pot pune în pericol bunăstarea animalelor;

- rezolvara practică, a acestor cauze, fie că sunt legate de sistemul de management,

fie că sunt legate de practicile de management în sine.

Metoda este una simplă și la îndemâna fermierului și se dezvoltă pe ideea că este mai bine

să previi decât să fii nevoit să înlături anumiți factori de stres, care pâna la un moment dat,

al depistării a provocat daune în cadrul fermei.

2. Analiza bunăstării bivolițelor pe baza sistemelor numerice integrative

Sistemul numeric de analiză a bunăstării bivolițelor care se poate practica în prezent,

pentru bivolițele crescute în exploatațiile din județele Brașov și Sibiu, este Sistemul ANI 35.

Sistemul ANI 35, permite deteterminarea nivelului de bunăstare la bivolițe, are o

variabilitate a punctajului de la – 9 și se extinde pâna la + 46.

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:

- libertatea de mișcare;

- interacțiunile sociale;

- tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;

- iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;

- condițiile de îngrijire și întreținere.

Factorii enumerați mai sus se apreciază pe baza a două criterii și anume: fie pe baza

calificativului pe care sunt cotați; fie pe baza anumitor caracteristici bine determinate.

ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5

grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se

apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire

sunt mai bune.

Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală a

bivoliței. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini

nota finală/fișă.

Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare,

acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei

insuficienta, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa

numitul punctaj provizoriu.

Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza

sistemului ANI, sunt următoarele:

- evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și

pentru fiecare sistem de cazare a animalelor;

- determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an;

- evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de

întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în

care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.

Pentru bivolițe, suprafața minimă disponibilă și volumele de ventilație, se raportează la

unitate animal (Animal Weight Unit) și este echivalentul a cca. 450 kg greutate vie. Unitățile

se calculează pornind de la efectivul mediu din fermă, făra a lua în calcul numărul total al

efectivului, din data în care s-au efectuat evaluarea, reprezentând media aritmetică dintre

efectivul de animale de la începutul ciclului de producție (începutul unui an) și efectivul de

animale din perioada finală a ciclului de producție (sfârșitul unui an).

Calculul efectiv se face în baza următoarei formule:

N = Em x F, unde:

N – reprezintă numărul total de unități;

Em – reprezintă efectivul mediu din exploatație;

F – reprezintă factorul de corecție; iar pentru factorul de corecție avem următorile

valori tabelare:

- 1,4 - pentru bivolițele ce au greutatea corporală mai mare de 450 kg;

- 1,0 – pentru bivolițele ce au greutatea corporală sub 450 kg;

- 0,7 – pentru tineretul bubaline peste 6 luni;

- 0,2 – pentru tineretul bubaline 0-6 luni;

Pe baza sistemului ANI 35, bunăstarea bubalinelor, la finalul evaluării, se încadrează în

următoarele categorii:

- sub 16 puncte – bunăstare foarte precară

- între 16 și 20 puncte – bunăstare precară

- între 20 și 25 puncte – bunăstare medie

- între 25 și 28 puncte – bunăstare satisfăcătoare

- între 28 și 32 puncte – bunăstare deplină

- peste 32 puncte – bunăstare optima

Activitatea 1.3.

Analiza parametrilor cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte în fermele de bivoliţe mijlocii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

Laptele de bivoliţă este folosit atât pentru consum ca atare (lapte lichid), cât şi ca materie primă pentru prepararea a numeroase produse pe bază de lapte. Tehnologia folosită pentru prepararea diferitelor produse se bazează pe experienţa acumulată din vremuri străvechi. Aceasta este adaptată la condiţiile dure din zonele rurale ale ţărilor în curs de dezvoltare şi la cantităţile limitate de lapte disponibile pentru procesare. Metodele tradiţionale folosite lasă mult de dorit sub aspectul gradului de igienă şi a calităţii produselor obţinute, dar şi a randamentului de transformare. Laptele de bivoliţă este un produs total natural care poate fi consumat ca oricare alt lapte. De-a lungul timpului s-a constatat că laptele de bivoliţă a devenit preferat nu numai datorită compoziţiei acestuia, superioară celui de vacă, cât şi datorită gustului plăcut. Acesta este foarte alb, mai bogat în calciu şi cu mai puţin colesterol decât laptele de vacă, oaie sau capră, şi de asemenea, lipsit de aditivi şi alte adausuri chimice. Pe langa acestea, reprezintă si o sursa bogata de Fe, P şi vitamina A. Mai conţine şi un nivel crescut de antioxidanţi naturali cum ar fi tocoferolii. Dupa cum se ştie există un număr crescut de persoane alergice la laptele de vacă, însă în ceea ce priveşte laptele de bivoliţă, acesta este potrivit în aceste cazuri. Cantitatea de substanţă uscată din laptele de bivoliţă, nu numai că este ideală pentru procesarea acestuia în produse industriale, dar reduce semnificativ consumul de energie în fabricarea acestora. Atât laptele, cât şi produsele lactate măresc rezistenţa organismelor faţă de infecţii şi intoxicaţii, ridicând nivelul de sănătate a populaţiei.

Analiza parametrilor cantitativi şi calitativi ai producţiei de lapte la bivolițe, este o lucrare de importanță în selecția bivolilor. Parametrii cantitativi și calitativi ai producției de lapte ce vor fi analizați în etapele urămătoarele etape ale proiectlui sunt: durata lactaţiei totale, cantitatea de lapte pe lactaţie totală, şi lactaţie normală, cantitatea de grăsime şi cantitatea de proteină, procentul de grăsime şi procentul de proteină pe lactaţie totală şi normală, substanţa utilă totală şi

substanţa utilă negrasă. Modalitatea de colectare a datelor se va face prin controlul periodic al producției de lapte – Metoda B .

Activitatea 1.4. Definitivarea listei fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare şi

rentabilizare

Creşterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu este o activitate tradiţională a populației din zona rurală, în exploatații private, de dimensiuni mici (1-7 capete) și medii (8-50 capete), în sistem extensiv. După datele registrului genealogic la Bivolul românesc (anul 2015), în județul Brașov un efectiv de 1731 capete bivolițe de lapte sunt crescute în 772 de exploatații, iar în județul Sibiu un efectiv de 956 capete bivolițe sunt crescute în 318 exploatații. În această etapă a proiectului, s-au identificat exploatațiile de dimensiuni medii și mari, din județele Brașov și Sibiu, în care se cresc bivoli. S-a considerat că o exploatație medie să aibă în structura sa un efectiv cuprins într 8 și 50 capete bivolițe, iar o fermă de mărime mare un efectiv de peste 50 capete bivolițe. Astfel, s-au identificat 26 exploatații medii și două mari (inclusiv SCDCB Șercaia), în județul Brașov, și 21 exploatații de mărime medie, în județul Sibiu.

Lista exploatațiilor de bivoli de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu identificate sunt prezentate în tabelul următor: Nr. crt.

Denumire exploatație Adresa exploatației

Forma de organizare

Cod exploatație

Nr. cap. bivolițe matcă

Județul Sibiu 1 MANEA GHEORGHE PUIU VALEA VIILOR, nr. 244, județul Sibiu PF RO1459700059 15 2 RUSU MARIUS ADRIAN AGNITA, nr. 134, județul Sibiu PF RO1436910535 11 3 SARI CLAUDIA GEORGETA CÂRȚIȘOARA, nr. 199, județul Sibiu PFA RO1445440257 16 4 MOLEȘITU VASILE AVRIG, str. Unirii, nr. 97B, județul

Sibiu PF RO1440630011 13

5 ANGHELEA IOAN PORUMBACU DE SUS, nr. 30, județul Sibiu PF RO1453280085 20

6 PANDREA CONSTANTIN CARTISOARA, nr. 354, județul Sibiu PF RO1445440263 11 7 DOBRILĂ IOAN ARPASU DE SUS, nr. 130, județul

Sibiu PF RO1439770024 10

8 IENCIU MARIA CASOLT, nr. 191, județul Sibiu PF RO1454260166 9 10 STÂNGĂ NICOLAE AGNITA, Strada Horea, nr. 1,

județul Sibiu PF RO1436910004 31

11 ERHMAN MIHAI BRUIU, nr. 183, județul Sibiu PF RO1444290028 32 12 IENCIU MARIA CRISTINA SADU, nr. 397, județul Sibiu PF RO1454800447 27 13 COȚOFANĂ NICOLAE BRADU, nr. 122, județul Sibiu PF RO1440720001 12 14 SC SOBIS SOLUTIONS SRL ARPAȘU DE SUS, nr. 505, județul

Sibiu SC RO1439770245 44

15 CĂLDĂRAR SIMION CONSTANTIN

ARPASU DE JOS, nr. 204, județul Sibiu PF RO1439680226 9

16 CĂLDĂRAR VICTOR SIMION

ARPASU DE SUS, nr. 206, județul Sibiu PF RO1439680223 22

17 CĂLDĂRAR VIOREL ARPASU DE JOS, nr. 208, județul PF RO1439680234 8

Sibiu 18 CĂLDĂRAR VETA ARPASU DE JOS, nr. 206, județul

Sibiu PF RO1439680258 10

19 CĂLDĂRAR MARIA ARPASU DE JOS, nr. 204, județul Sibiu PFA RO1439680050 8

20 CĂLDĂRARIU ELISABETA ARPASU DE JOS, nr. 197, județul Sibiu PF RO1439680220 9

21 CĂLDĂRAR VICTOR ARPASU DE JOS, nr. 202, județul Sibiu PF RO1439680038 8

Județul Brașov 1 CHIUȘDEA IOAN I.I. COPACEL, nr. 159, județul Braşov II RO0411310225 9

2 ȘOFARIU SOFIA VISTEA DE SUS, nr. 117, județul Braşov PF RO0422810043 10

3 ȘANDRU MIRCEA VIȘTEA DE JOS, nr. 189, județul Brașov PF RO0422450020 18

4 S.C. SIMPLEWORKS SRL CAȚA, str. EXTRAVILAN, SPRE DRĂUȘENI, nr. -, județul Braşov SRL RO0407779005 61

5 BOERIU IOAN GRID, nr. 271, județul Brașov PF RO0415960009 9 6 MARIN RĂZVAN CRIZBAV, nr. 404, județul Brașov PF RO0410518222 15

7 METERNĂ DORINA VIȘTEA DE SUS, nr. 83, județul Brașov PF RO0422810145 9

8 STERMIN DANIELA VISTEA DE SUS, nr. 259, județul Braşov PF RO0422810148 10

9 ȘOFARIU SOFIA VISTEA DE SUS, nr. 117, județul Braşov PF RO0422810043 13

10 DRĂGHICI VICTOR GRID, nr. 187, județul Brașov PF RO0415960076 19

11 TĂTARU OLIMPIA VISTEA DE SUS, nr. 240, județul Brașov PF RO0422810131 11

12 CHICHERNEA IOANA P.F.A. GRID, nr. 37, județul Braşov PFA RO0415960093 6 13 CUCU SORIN SERCAITA, nr. 57, județul Brașov PF RO0419070154 9 14 CUCU LUCIA SERCAITA, nr. 119G, județul Brașov PF RO0419070159 9 15 KLOSS MARTIN LOVNIC, nr. 47, județul Brașov PF RO0413280035 12

16 S.C. TRANSYLVANIAN NAT. PROD. SRL

MESENDORF, județul Brașov SC RO0407319001 200

17 MIESS HANZ MICHAEL PREJMER, nr. 570, județul Brașov PF RO0416760005 20 18 TAFLAN ION DAN MANDRA, nr. 200A, județul Brașov PF RO0414260172 9 19 ANGHEL GHEORGHE RÂUSOR, nr. 79, județul Brașov PF RO0414440002 20 20 POPESCU FLORIN FELMER, nr. 39, județul Brașov PF RO0419700129 8

21 STOICA GHEORGHE VENETIA DE JOS, nr. 362, județul Brașov PF RO0416030033 11

22 BALAȘ IOAN VASILE VISTEA DE SUS, nr. 203, județul Brașov PF RO0422810181 10

23 MATHE MELINDA CUCIULATA, nr. 128, județul Braşov PF RO0412020224 11 24 COCIȘ VALERIA ELENA MANDRA, nr. 13, județul Brașov PF RO0414260193 18 25 BALCA DAN VICTOR SERCAIA, nr. 253F, județul Brașov PF RO0418270001 12 26 ȘERBAN IOAN BOGDAN CUCIULATA, nr. 98, județul Brasov PF RO0412020217 16

27 SCDCB ȘERCAIA SERCAIA, str. Campului, nr. 2, judetul Bra;ov Sc RO0418279001 197

28 PĂCURARIU ALEXANDRU APATA, nr. 114, județul Brasov PF RO0405350360 8 S-a stabilit lista fermelor în care se vor implementa măsurile de corectare și rentabilizare, astfel încât acestea să fie cât mai dispersate pe raza celor două județe. În județul Brașov s-au identificat 10 exploatații medii și o exploatație mare, iar în județul Sibiu 6 exploatații medii. Cu proprietarii exploatațiilor identificate, urmează a se încheia ”Protocoale de colaborare”, în vederea asigurării accesului în ferme a cercetătorilor din echipa de implementare.

Exploatațiile în care se vor implementa măsurile de corectare și rentabilizare sunt prezentate în tabelul alăturat:

Nr. crt.

Denumire exploatație Adresa exploatației

Forma de organizare

Cod exploatație

Nr. cap. bivolițe matcă

Județul Brașov 1 CHIUȘDEA IOAN I.I. COPACEL, nr. 159, județul Braşov II RO0411310225 9

2 METERNĂ DORINA VIȘTEA DE SUS, nr. 83, județul Brașov PF RO0422810145 9

3 DRĂGHICI VICTOR GRID, nr. 187, județul Brașov PF RO0415960076 19 4 ANGHEL GHEORGHE RÂUSOR, nr. 79, județul Brașov PF RO0414440002 20

5 BALAȘ IOAN VASILE VISTEA DE SUS, nr. 203, județul Brașov PF RO0422810181 10

6 CUCU SORIN SERCAITA, nr. 57, județul Brașov PF RO0419070154 9 7 CUCU LUCIA SERCAITA, nr. 119G, județul Brașov PF RO0419070159 9 8 TAFLAN ION DAN MANDRA, nr. 200A, județul Brașov PF RO0414260172 9 9 KLOSS MARTIN LOVNIC, nr. 47, județul Brașov PF RO0413280035 12

10 MIESS HANZ MICHAEL PREJMER, nr. 570, județul Brașov PF RO0416760005 20

11 SCDCB ȘERCAIA SERCAIA, str. Campului, nr. 2, judetul Bra;ov Sc RO0418279001 197

Județul Sibiu 1 MANEA GHEORGHE PUIU VALEA VIILOR, nr. 244, județul Sibiu PF RO1459700059 15 2 RUSU MARIUS ADRIAN AGNITA, nr. 134, județul Sibiu PF RO1436910535 11 3 SARI CLAUDIA GEORGETA CÂRȚIȘOARA, nr. 199, județul Sibiu PFA RO1445440257 16 4 ERHMAN MIHAI BRUIU, nr. 183, județul Sibiu PF RO1444290028 32 5 COȚOFANĂ NICOLAE BRADU, nr. 122, județul Sibiu PF RO1440720001 12

6 SC SOBIS SOLUTIONS SRL ARPAȘU DE SUS, nr. 505, județul Sibiu SC RO1439770245 44

Activitatea 1.5. Elaborarea site-ului proiectului si constituirea bazei de date

Scopul prezentului document este de a descrie la nivel arhitectural si funcţional aplicaţia bivoli-sercaiaWebsite în cadrul căreia s-a încărcat proiectul “ADER” nr. 811/2015.

Tehnologii utilizate Pentru dezvoltarea si implementarea aplicaţiei bivoli-sercaiaWebsite au fost fi utilizate următoarele tehnologii:

• Adobe Flash CS4 La nivel arhitectural, aplicaţia GoodlactWebsite este definita de următoarele zone:

- Zona publică: o Componenta website permite publicarea la adresa www.bivoli-

sercaia.ro a informaţiilor definite prin intermediul componentei de gestiune conţinut din zona privată a aplicaţiei

- Zona privată o Componenta de autentificare – este folosită pentru autentificarea

utilizatorilor şi pentru autorizarea acestora la funcţionalităţile de gestiune a conţinutului;

o Componenta de gestiune conţinut – permite utilizatorilor autentificaţi să gestioneze informaţia care va fi publicată in zona publică cu ajutorul

componentei website bivoli-sercaia; o Componenta de gestiune utilizatori – permite administratorului să

definească conturi de utilizatori împreună cu credenţialele de acces (nume utilizator şi parola) si drepturile pe care aceştia le vor avea in zona privata.

Descrierea structurii bazei de date Secţiunea publică

Componenta website Bivoli-sercaia va permite randarea in format HTML a informaţiei definite in zona privată prin intermediul platformei panel de gestiune conţinut. Meniul arborescent din partea stângă va fi generat automat pe baza structurii arborescente definite in zona privată prin intermediul componentei de gestiune conţinut. Informaţiile asociate fiecărei pagini vor fi de asemenea preluate automat din baza de date corespunzătoare paginii curente.

Secţiunea privată Componenta de autentificare

Accesul la zona privata a aplicaţiei scdcb-sercaiaWebsite si implicit la componenta de gestiune a conţinutului se realizează numai după ce au fost parcurşi următorii paşi:

1. Autentificare – aceasta presupune validarea cu succes a credenţialelor de tip username şi parola ale utilizatorului.

Daca numele de utilizator sau/si parola sunt greşite, autentificarea eşuează şi un mesaj de avertizare este afişat in caseta de autentificare.

2. Autorizare – presupune validarea si încărcarea drepturilor pe care utilizatorul autentificat la pasul 1 le are in zona privată

Componenta de gestiune conţinut Componenta de gestiune a conţinutului are ca principal scop gestiunea informaţiilor care vor fi afişate pe site-ul web disponibil la adresa www.bivoli-sercaia.ro. Toate tipurile de pagini vor fi afişate în secţiunea de administrare a site-ului sub forma de fisiere txt randate automat in format HTML. Editarea arborelui se va face de către administrator prin intermediul unui modul specializat care va putea modifica paginile existente la nivelul titlului, conţinutului şi poziţionării lor în structura site-ului şi va avea posibilitatea de a şterge şi adăuga noi pagini. Modulul va permite de asemenea inserarea aceluiaşi fişier (imagine, audio, video, etc.) în toate paginile site-ului sau doar în anumite pagini selectate de administrator. Publicarea unei versiuni noi de conţinut se va face numai de către utilizatorii care au rolul de publicare.

Interfaţa componentei de gestiune conţinut este formată din 2 secţiuni: 1. Structura arborescentă a paginilor web prin intermediul căreia utilizatorii pot efectua următoarele operaţiuni:

a. Creare pagina nouă b. Raportarea paginii în structura arborescentă la nivelul corespunzător menționat în menu c. Activarea unei pagini web (doar paginile active sunt afişate in zona publică)

d. Dezactivarea unei pagini web e. Ştergerea unei pagini web

2. Control de editare conținut pagina web prin intermediul căruia utilizatorii pot efectua următoarele operaţiuni (similar cu editarea documentelor in editorul Microsoft Office Word):

a. Editare descriere pagină

b. Editare conţinut HTML al paginii c. Schimbare caracteristici text (font, culoare, dimensiune) d. Adăugare link-uri externe e. Adăugare link-uri către alte pagini din structura arborescenta f. Adăugare imagini (prin controlul de gestiune a galeriei de imagini) g. Adăugare documente (prin controlul de gestiune a bibliotecii de documente) h. Inserare tabele

Componenta de administrare utilizatori Componenta de administrare utilizatori va permite administratorului următoarele operaţii:

1. Adăugarea unui utilizator nou definit de următoarele atribute: a. Nume b. Prenume c. Funcţie d. Cont utilizator e. Parola f. Status

2. Editare informaţiilor unui utilizator existent 3. Dezactivarea unui utilizator existent

4. Ştergerea unui utilizator existent

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

1

Proiectul: IMPLEMENTAREA MASURILOR DE BUNASTARE A BIVOLILOR, IN RELAȚIE CU INDICATORII DE PRODUCȚIE, REPRODUCȚIE ȘI ECONOMICI IN DIFERITE MODULE DE FERME,

CU IMPACT ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE A SPECIEI

Contract nr. 811/2015

Studiu privind metodele științifice de analiză a bunăstării bivoliţelor în fermele de dimensiuni medii şi mari din judeţele Braşov şi Sibiu

Faza I/2015

Coordonator: S.C.D.C.B. Șercaia

Partener: U.S.A.M.V. București

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

2

CUPRINS

INTRODUCERE pag 3

CAPITOLUL I: CONCEPTUL DE BUNĂSTARE A ANIMALELOR DE INTERES ECONOMIC pag 4

1.2. Definiții pag 5

1.3. Abordare multidisciplinară a bunăstării animalelor pag 8

1.4. Legislația internațională în domeniul bunăstării animalelor pag 10

1.5. Legislația națională în domeniul bunăstării animalelor pag 17

CAPITOLUL II: CRITERII ȘI METODE DE EVALUARE A BUNĂSTĂRII

ANIMALELOR pag 20

2.1.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza indicatorilor etologici pag 20

2.2.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management pag 21

2.3.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemelor numerice integrative pag 21

2.4.Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP pag 24

CAPITOLUL II: METODE DE ANALIZĂ A BUNĂSTĂRII BIVOLIȚELOR ÎN FERMELE

DE DIMENSIUNI MEDII ȘI MARI DIN JUDEȚELE BRAȘOV ȘI SIBIU pag 25

3.1. Creșterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu pag 25

3.2. Criterii luate în calculul analizei bunăstării bivolițelor pag 27

3.2.1. Analiza bunăstarii bivolițelor pe baza factorilor de management pag 27

3.2.2. Analiza bunăstării bivolițelor pe baza sistemelor numerice integrative pag 30

BIBLIOGRAFIE pag 31

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

3

INTRODUCERE

Relațiile dintre om și animal sunt dezbătute încă de la începuturile omenirii, omul având

față de acesta, fie sentimente religioase (cum este în India, unde vaca este considerată

animal sfânt și este protejată de lege), fie le consideră demne de respect, crezând că acestea

au rolul de a-i păzi sau pedepsi, acest lucru depinzând de faptele lor.

Diversitatea sistemelor de creștere a animalelor și a condițiilor de mediu la nivelul statelor

membre ale UE, fac dificilă adoptarea unor reguli unitare privind bunăstarea animalelor. O

mare parte dintre statele membre UE (printre care și România) au adoptat deja o serie

de standarde minime și cerințe de bunăstare animală iar datele științifice obținute prin

experimentări directe pe animale stau la baza întocmirii ghidurilor de bună practică pentru

diferitele categorii de animale de interes zootehnic.

Știința și tehnologia au condus la schimbări privind modul de creștere a animalelor. De la

sfârșitul secolului al XIX-lea, creșterea animalelor a început din ce în ce mai mult să fie

intensivizată, astfel încat mai multe animale să fie produse la o rată tot mai mare (Swabe,

1999) pentru a satisface cerințele de hrană crescute ale populației. După al Doilea Razboi

Mondial, (incepand cu 1945), aceste modificări au intensificat foarte mult progresele

tehnologice în ceea ce privește hrănirea și întreținerea animalelor, au apărut mașini de muls

și noi tehnici de reproducție care au permis ca animalele să fie ținute în număr mai mare pe

suprafețe mici. În unele țări (Italia), producția de lapte pe bivoliță a crescut mult în ultimii

20 de ani. Creșterea producției a fost însoțită de scăderea fertilității, creșterea incidenței

problemelor de sănătate și scăderea longevității, selecția pentru producții mari de lapte

fiind din ce în ce mai mult vazută ca o creștere a profitului în dauna scăderii bunăstării

animale.

În ceea ce priveşte specia bubalină deşi manifestă însuşiri biologice remarcabile

(rusticitate, adaptabilitate, rezistenţă la boli, etc.), adesea nu are condiţii de exploatare

favorabile, ceea ce face ca bunăstarea acestora să sufere.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

4

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE BUNĂSTARE A ANIMALELOR DE INTERES ECONOMIC

Bunăstarea animalelor constituie o problemă majoră a lumii contemporane, consumatorii

conştientizând implicaţiile bunăstării animalelor asupra sănătăţii publice, a siguranţei

alimentelor, a protecţiei mediului şi a diversităţii biologice.

O soluţie pentru asigurarea necesarului de proteină animală al populaţiei s-a considerat că

o constituie creşterea animalelor în condiţii intensive de creştere. Ulterior, s-a constatat că

sistemele intensive de creştere, de tip industrial, afectează sănătatea efectivelor şi pot

provoca o serie de boli, numite generic „boli ale civilizaţiei animalelor” (Decun M., 2003). Din

această categorie fac parte tehnopatiile, care sunt cauzate de tehnologiilor de creştere a

animalelor, respectiv: entero şi pneumopatiile, favorizate de microclimatul necorespunzător

şi de stres; afecţiunile podale, favorizate de pardoselile necorespunzătoare; mamitele

favorizate de exploatarea necorespunzătoare a aparatelor de muls etc. O altă categorie de

boli, generate de sistemele de tip industrial, o reprezintă tulburările de comportament:

canibalismul, coprofagia, malofagia, suptul nenutritiv, pica, ticul limbii etc. Înlocuirea

parţială sau totală a muncii manuale prin mijloace mecanice şi automatizarea unor tehnologii

a redus contactul omului cu fiecare animal în parte. Ca urmare, animalele nu mai sunt

supravegheate zilnic, iar îngrijitorii pierd treptat cunoştinţele privind comportamentul

animalelor pe fluxul tehnologic. Unii fermieri consideră că managementul zootehnic şi

veterinar, respectiv măsurile privind asigurarea sănătăţii şi a producţiei animaliere pot fi

asigurate fără a vedea zilnic toate animalele, urmărind doar cifrele privind producţia,

consumul de furaje, de apă, medicamente, vaccinuri etc., ceea ce poate determina

descoperirea cu mare întârziere a bolilor, de cele mai multe ori, după extinderea acestora.

Sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, un anumit confort biologic minimal,

aceasta însemnând asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor

animalelor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilaţiei,

consumului de furaj şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Ţinând seama de reglementările internaţionale privind bunăstarea şi protecţia animalelor,

este evidentă necesitatea înlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne şi

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

5

performante, care să ţină seama de cerinţele fiziologice ale animalelor şi care să permită

valorificarea în cele mai bune condiţii a potenţialului biologic productiv al animalelor.

Modernizarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a animalelor este impusă şi din

considerente privind siguranţa alimentară, deoarece au apărut o serie de îmbolnăviri la

oameni, respectiv toxiinfecţii alimentare, infecţii cu virus gripal, cu E. coli, encefalopatii,

trichineloză, produse cu dioxină etc.

Tehnologiile noi prevăd excluderea unor pesticide din mediul de viaţă al animalelor,

interdicţia de folosire a hormonilor pentru sincronizarea fătărilor şi a antibioticelor ca

biostimulatori de creştere, restrângerea folosirii în hrană a reziduurilor industriale (borhot,

melasă etc.) şi aplicarea măsurilor de protecţie a mediului faţă de poluarea organică şi

biologică prin reziduurile zootehnice.

În perspectivă, în România va deveni obligatorie şi respectarea Convenţiei Europene privind

Protecţia Animalelor de Fermă, cerinţele acesteia fiind deja transpuse în Ordinul Ministerului

Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 168/2000. Această Convenţie Europeană se referă la: evitarea

suferinţei în activitatea de creştere, exploatare, reproducţie, transport, vânzare, asomare şi

tăiere; asigurarea necesităţilor fiziologice şi comportamentale ale animalelor privind

furajarea, adăparea, adăpostirea şi îngrijirea; asigurarea libertăţii de mişcare şi a condiţiilor

de microclimat optime; supravegherea de specialitate a animalelor şi a echipamentelor

tehnologice din adăposturi.

Obţinerea de produse animaliere de calitate superioară nu presupune în mod obligatoriu

renunţarea la folosirea sistemelor intensive de creştere şi de exploatare a animalelor,

deoarece asigurarea condiţiilor intensive de creştere a animalelor nu presupune întotdeauna

nesocotirea cerinţelor fiziologice ale animalelor, ci, dimpotrivă, cunoaşterea exactă a

acestora este importantă pentru evitarea suferinţei inutile a animalelor şi a pierderilor

economice, deoarece realizarea producţiilor mari este posibilă numai în condiţii de sănătate

productivă.

1.2. Definiții

Conceptul de bunăstare a animalelor se referă la sănătatea, confortul productiv şi

protecţia animalelor.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

6

În Declaraţia Universală privind Bunăstarea Animalelor, elaborată de către Societatea

Mondială pentru Protecţia Animalelor, bunăstarea este definită ca fiind: „gradul în care sunt

întrunite cerinţele fizice, comportamentale şi psihologice ale animalului”.

Unii specialişti definesc bunăstarea animalelor, luând în considerare mai ales simţămintele

animalelor. Astfel, bunăstarea animalelor poate fi interpretată ca fiind absenţa suferinţei.

Însă, bunăstarea nu trebuie definită numai prin prisma simţămintelor presupuse, deoarece

absenţa durerii şi a suferinţei nu semnifică neapărat bunăstare, după cum nici prezenţa

senzaţiilor neplăcute nu trebuie identificată cu absenţa bunăstării. Bunăstarea animalelor

poate fi considerată starea de armonie fizică şi psihică a organismului cu mediul său de viaţă.

În anul 1965, au fost sugerate pentru prima dată în Raportul Brambell cele "cinci libertăți"

fundamentale ale animalelor (Cziszter și col., 2010):

Libertatea de foame și sete;

Libertatea de la disconfort;

Libertatea de la durere, rănire sau boală;

Libertatea de a-și exprima comportamentul normal;

Libertatea de la frică și pericol.

Sintagma "bunăstarea animalelor" a fost aleasă pentru a desemna calitatea vieții

animalelor. Ea derivă din limba engleză, în care se utilizează termenul welfare. În limba

română termenul de bunăstare este primit cu rezerve, traducerea părând forțată, dar, cu

toate acestea, este oficial acceptat și folosit în actele normative. Aceeași terminologie este

folosită și în alte limbi europene: bien-être (franceză), bienestar (spaniolă), benessere

(italiană) etc. (Decun, 2009).

Conceptul de bunăstare nu are încă o definiție precisă, dar toți specialiștii care au studiat

bunăstarea la animale sunt de acord că această noțiune include sănătatea, confortul

productiv și presupune și protecția animalelor. Declarația Universală privind Bunăstarea

Animalelor, elaborată de către Societatea Mondială pentru Protecția Animalelor, definește

bunăstarea prin: gradul în care sunt întrunite cerințele fizice, comportamentale și psihologice

ale animalului. În cadrul aceleiași Declarații, se prezintă, pentru animalele dependente de

om, cele cinci principii (pe care le-am amintit mai sus).

Broom (2003) definește bunăstarea animalelor ca fiind starea individului în relație cu

mediul său înconjurător. Altfel spus, bunăstrea reprezintă starea corpului și a minții în timp

ce animalul conștient încearcă să facă față, să se acomodeze mediului său înconjurător

(Fraser și Broom, 1990). În această definiție, a face față înseamnă a avea controlul mental și

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

7

stabilitatea corporală , deoarece un individ care încearcă să facă față poate eșua în această

acțiune (Broom, 2009, citat de Cziszter și col., 2010).

Aceste definiții au fost însușite şi de către Eurogrupul pentru Bunăstarea Animalelor de pe

lângă Consiliul Europei.

Acomodarea este prima fază a procesului de adaptare fenotipică a organismului

(Drăgănescu și Grosu, 2003), care asigură supravieţuirea individului în condiţii schimbate de

existenţă. Ea nu trebuie confundată cu aclimatizarea (treaptă intermediară a procesului de

adaptare, în care indivizii supraviețuiesc și chiar ajung să se reproducă în condiții schimate de

mediu) sau adaptarea propriu-zisă (care este genetică, se adresează întregii populații și este

echivalentă cu procesul de evoluție).

Bunăstarea nu poate fi conferită animalului; ea este o stare proprie individului, cât timp

depune efort de acomodare, în raport cu necesitățile proprii, particularitățile mediului și cu

modul în care sunt percepute informațiile. Pentru înțelegerea și descrierea raporturilor pe

care le poate avea animalul cu mediul său de viață, trebuie să admitem că există diferite

grade de bunăstare. În limba engleză se folosește expresia: from very good to very poor

welfare, ceea ce ar însemna: de la o bunăstare foarte bună la o bunăstare foarte săracă.

Pentru limba română ar fi mai potrivită exprimarea prin termenii de: bunăstarea deplină;

bunăstare precară și foarte precară. Prin urmare, bunăstarea la animale este cu totul altceva,

în comparație cu bunăstarea la om. Adică cuvântul bunăstare în cele două situații este

omonim, având înțelesuri diferite: la om, bunăstarea semnifică o situație materială bună,

prosperă, pe când bunăstarea la animale semnifică doar încercarea de a se acomoda

mediului, de a ierarhiza prioritățile și de a folosi energia disponibilă, în raport cu necesitățile.

A spune că „a fost asigurată bunăstarea” este aproape fără sens, dacă nu se precizează

despre ce bunăstare este vorba: deplină, precară sau foarte precară (Decun, 2009).

Pentru aceleaşi condiţii animalele dispun de o gamă variată de răspunsuri şi metode de

acomodare, care diferă în funcţie de specie, sex, stare fiziologică, vârstă, rasă, individ şi

capacitatea de învăţare care este inegală pe parcursul vieţii.

Bunăstarea este influenţată în egală măsură de condiţiile de hrănire, adăpare, de

microclimat, dar şi de circuitul informaţional dintre animale şi mediul lor de viaţă. De

exemplu, izolarea prelungită pe spaţii restrânse, închise, fără contact cu mediul natural şi cu

alte animale poate conduce la stres. Din aceste motive, chiar şi pentru animalele menţinute

în boxe individuale este obligatorie asigurarea comunicării vizuale şi prin miros cu animalele

aflate în acelaşi adăpost. La fel de dăunătoare sunt şi zgomotele care exercită efecte

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

8

negative asupra sănătăţii şi a comportamentului (stres psihic), prin efectele iritative

declanşate de intensitatea sunetelor, precum şi dereglarea condiţiilor de microclimat din

adăposturi.

La aceleaşi condiţii de creştere animalele pot să se acomodeze în mod diferit. Acomodarea

depinde de specie, dar şi în cadrul speciei, variază în funcţie de sex, stare fiziologică, vârstă,

rasă şi individ.

Animalele prezintă anumite necesităţi care, dacă nu sunt împlinite, conduc la disconfort,

stres şi la ameninţarea vieţii. Sunt importante mai ales necesităţile caracteristice fazelor

critice de dezvoltare: faza de hipotermie neonatală (până la maturizarea mecanismului de

termoreglare), criza imunologică la tineret (trecerea de la imunitatea maternă, pasivă la

imunitatea activă, proprie), criza de înţărcare şi altele.

De asemenea, la animalele exploatate în sisteme diferite, anumite forme de comportament

nu se pot manifesta, ca urmare a întreţinerii în spaţii adeseori prea mici, în cuşti, legate etc.

Ca urmare, pot apărea comportamente anormale, precum suptul nenutritiv, canibalismul,

ticurile (stereotipii) etc. De multe ori, tulburările de comportament pot constitui simptome

de boală.

1.3. Abordare multidisciplinară a bunăstării animalelor

Cele cinci libertăți ale animalelor, enunțate în 1965, au fost înlocuite în prezent cu

concepte ale necesităților definite mai științific (Cziszter și col., 2010):

Accesul ușor la apă proaspătă și o rație care să mențină vigoarea și starea

deplină de necesitate;

Asigurarea unui mediu corespunzător, inclusiv adăpostire și o zonă de odihnă

confortabilă;

Prevenirea durerilor, diagnosticul rapid al bolilor și tratamentul;

Asigurarea de spațiu suficient, adăposturi corespunzătoare și compania

animalelor de același fel;

Asigurarea condițiilor și a tratamentului care duce la evitarea suferinței

mintale.

În acest context al cerințelor ce pot și trebuie a fi investigate, numai o abordare

multidisciplinară poate fi utilizată pentru evaluarea stării de bunăstare. McGlone (2001)

imaginează și prezintă matricea bunăstării animale - figura 1.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

9

Animalele vor avea o bunăstare deplină atunci când au o bifă în fiecare din celulele

matricei prezentată în figura 1. În cazul existenței unor probleme identificate în cazul

anatomiei, fiziologiei, comportamentului și/sau productivității, atunci sistemul de creștere

este considerat problematic. Cu toate acestea, întrebarea este cum se evaluează bunăstarea

dacă ferma nu se califică pentru nici o celulă (Cziszter și col., 2010).

Stadiul vieții

Stage of life

Anatomie

Anatomy

Fiziologie/Sănătate

Physiology / Health

Comportament

Behavior

Productivitate

Productivity

Nou-născut

New born

Creștere

Growth

Reproducere

Reproduction

Lactație

Lactation

Fig. 1 Matricea bunăstării animale (după McGlone, 2001)

În evaluarea realistă, multidisciplinară a bunăstării animale, măsurătorile trebuie să

cuprindă următoarele (Cziszter și col., 2010):

Nivelul producției Productivitatea directă a animalului

Cerința de forță de muncă umană

Costurile de producție

Comportamentul

Comportamentul de întreținere (poziția ortostatică, mersul, așezarea,

consumul de furaje și apă)

Comportamentul anormal, inclusiv stereotipiile

Fiziologia

Măsurătorile endocrine ale stresului (glucocorticoizii și catecolaminele)

Presiunea sangvină, ritmul cardiac, rata respirației

Starea de sănătate și imunitatea

Incidența totală a bolilor

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

10

Nivelul protecției imune

Anatomia

Duritatea osului și rata de rănire

Rănire, în special a pielii (mușcături sau frecări)

În plus față de măsurătorile efectuate pe animale, și alte chestiuni trebuie luate în

considerare atunci când se evaluează impactul sistemului de producție asupra bunăstării

animalului, cum ar fi (Czister și col., 2010):

- impactul asupra mediului;

- starea de sănătate și siguranța angajaților și a lucrătorilor;

- economicitatea fermei;

- percepțiile publice (inclusiv a sistemelor de producție și a ingredientelor

utilizate, cum ar fi acelea de origine animală sau organisme modificate

genetic);

- interacțiunile comunitare ale fermei (în legătură cu poluarea sau alți

factori);

- reziduurile de medicamente și furaje derivate din animale;

- siguranța alimentelor (microbi și furaje de tip OMG);

- comerțul internațional și protecția producției locale de furaje. După McGlone (2001) aceste elemente acoperă majoritatea problemelor care se referă la

conceptul de sistem de producție agricolă sustenabilă. În cazul în care sistemul este în

armonie cu mediul înconjurător, animalele, lucrătorii și comunitate, iar ele sunt în același

timp și eficiente, respectiv competitive economic, atunci acel sistem poate fi considerat ca

fiind sustenabil. În loc să se concentreze pe o singură disciplină, măsurarea bunăstării animale

trebuie să fie abordată multidisciplinar pentru a îndeplini cerințele diferitelor segmente

științifice și ale publicului (Cziszter și col., 2010).

Pentru asigurarea bunăstării trebuie înțelese toate aspectele și problemele implicate,

chestiune extrem de complicată însă preferabilă abordării unui concept simplist, însă

convenabil (Cziszter și col., 2010).

1.4. Legislația internațională în domeniul bunăstării animalelor

În cadrul Uniunii Europene, la începutul anului 1980 a fost înființat Eurogrupul pentru

Bunăstara Animalelor. Acesta are rolul de intremediere între opinia publică și Comisia

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

11

Europeană, cu scopul de a transmite informațiile în timp util rezolvării problemelor apărute.

La rândul său Eurogrupul este sprijinit de Intergrupul pentru Bunăstarea Animalelor, acesta

din urmă fiind format din persoane cu orientări politice diferite, dar care au ca interes comun

susținerea și implementarea legilor cu privire la conceptul de bunăstare.

Eurogrupul vine în sprijinul țărilor candidate la aderarea în Uniunea Europeană, atât prin

sprijin material, cât și prin conducerea oficiului tehnic TAIEX al Direcției Generale de

Extindere a Comisiei.

În anul 1999, prioritățile cu privire la bunăstara animalelor au suportat o lărgire a

interesului public, o data cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, s-au pus bazele

Protocolului privind Protecția și Bunăstarea Animalelor. S-au luat în discuție și scoaterea de

sub lege a jocurilor care duce la maltratarea animalelor (lupta cu taurii ce se pracică în

Spania, corida).

Statele membre din Uniunea Europeană, au reacționat față de orice act de cruzime față de

animale, luându-și angajamentul de a răspunde deplin la problemele cetățenilor.

În ceea ce privește sacrificarea animalelor s-a ajuns la concluzia că acestora trebuie să li se

asigure o bunăstare specifică, să fie asomate și apoi sacrificate. O dată cu extinderea Uniunii

Europene, se extinde și interesul pentru bunăstarea animalelor, astfel făcând parte din

Uniune, statele membre trebuie să se ridice la standardele impuse și astfel trebuie să

respecte normele de bunăstare impuse [http://www.eupaw.eu/]. Măsurile cuprind

standardele legislative și explicarea acestora în așa fel încât omul de rând să înțeleagă și să

știe cum să le pună în practică. Monitorizarea și susținerea standardelor de bunăstare se face

prin (SVS), Serviciul Veterinar de Stat și (FAWC) Consiliul pentru Bunăstarea Animalelor de

Fermă.

Datorită eforturilor celor implicați în implementarea bunăstării, în prezent, fermele de

animale nu mai sunt privite ca simple arii de producere a alimenteleor, ci ca mijloace

fundamentale pentru scopuri sociale cheie și nu în ultimul rând pentru dezvoltarea rurală și

protejarea mediului înconjurător. Problema recunoașterea bunăstării animalelor a fost

rezolvată în anul 2000, când Comisia Uniunii Europene a implementat Foaia Albă pentru

Siguranța Animalelor.

Uniunea Europană acordă o importanță deosebită bunăstării animalelor, iar în ultimii ani,

datorită faptului ca s-a înțeles conceptul acesta, tot mai mulți cetățeni au devenit din ce în

ce mai interesați de bunăstare. Prin tratatul de la Lisabona, semnat în 2007, animalele au

fost recunoscute ca fiind ființe ce au simțuri, iar datorită acestui lucru pot percepe durerea și

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

12

plăcerea. O dată recunoscut, acest concept a luat o amploare foarte mare în țările membre

Uniunii Europene, adoptându-se o nouă strategie pentru îmbunătățirea condițiilor de

bunăstare pentru animalele ce sunt exploatete de om, fie în scop experimental, fie în scop de

producție.

Prin Tratatlui de la Lisabona, Uniunea Europeană își arată vastul interes pentru asigurarea

animalelor de fermă a condițiilor optime de exploatare și a pus bazele standardelor de

bunăstare din 2012 până în 2015, iar datoria morală este de a se asigura că aceste standarde

sunt respectate în toate țările Uniunii Europene.

Uniunea Europeană, pentu a implementa cât mai bine conceptul de bunăstare în rândul

țărilor memre, a înființat centre de cercetare de referința, care să aibă ca obiectiv,

intermedierea dintre respectiva țară/zonă și Comisia Uniunii Europene.

Tabelul 1

Istoricul principalelor evenimente și actelor normative în domeniul bunăstării animalelor

în Europa. (Furnaris Florin, teză de doctorat, 2005)

ANUL Europa

1950 Danemarca: Legea Protecției Animalelor interzice folosirea bateriilor

de cuști clasice

1964 Ruth Harrison publică - Animal Machines, carte de specialitate

1965 Este scris Raportul Braumbell asupra bunăstării animalelor de fermă

(Marea Britanie)

1968 Coduri de practică privind cazarea și managementul efectivelor de

animale (Marea Britanie)

1969 Convenția Consiliului Europei privind transportul animalelor

1971

Suedia: legea prin care se recunoaște necesitatea proiectării de noi

tipuri de adăposturi, din perspectiva asigurării bunăstarii animalelor

Direcția Consiliului European 71/118/CEE privind tăierea/sacrificarea

umanitară a păsărilor

1972 RFG: Legea protecției animalelor

1974 Direcția Consiliului European 74/577/CEE privind asomarea animalelor

înaintea tăierii/sacrificării

1976 Convenția Consiliului Europei asupra bunăstării animelelor de fermă

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

13

1977 Directiva Consiliului European 77/489/CEE privind transportul

animalelor

1978 Directiva Consiliului European 78/923/CEE pentru protecția

animalelor crescute în scopuri de fermă

1979

Convenția Consiliului Europei privind protecția animalelor pentru

sacrificare

Directiva Consiliului European privind bunăstarea animalelor de fermă

(Olanda )

1980

Este înființat Eurogrupul, cu sediul la Bruxelles

Raportul Camerei Comunelor asupra bunăstării păsărilor, suinelor și

bovinelor

1981 Noua lege elvețiană de protecție a animalelor intrzice cuști clasice la

păsări începând din 1991

1982 A doua Conferință europeană de bunăstare a animalelor de fermă

1985 Al doilea simpozion european de bunăstare a animalelor

1986

Suedia interzice utilizarea antibioticelor în doze subcutanate

( probiotice)

Convenția Consiliului Europei pentru protecția animalelor vertebrate

folosite în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice

Direcția Consiliului European 86/609/CEE privind protecția animalelor

utilizate în scopuri experimentale și alte scopuri științifice

1989

Al treilea simpozion european de bunăstare a animalelor

Convenția Consiliului Europei pentru protecția animalelor în timpul

transportului internațional

1990 Recomandarea Comitetului Miniștrilor din statele membre ale Comisiei

Europei 1/90 asupra transportului de bovine

1991

Directiva Consiliului European 91/628/CEE privind protecția

animalelor pe timpul transportului, care modifică directivele

90/425/EEC ȘI 91/496/EEC

1992 Parlamentul european adoptă amendamentul prin care sunt interzise

modificările genetice solide cu suferința animalelor

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

14

1993

Al patrulea simpozion european de bunăstare a animalelor

Directiva Consiliului European 93/119/CEE privind protecția

animalelor în timpul tăierii sau uciderii

1995 Direcția Consiliului European 95/29/CEE pentru modificarea Directivei

91/682/CEE privind protecția animalelor pe timpul transportului

1997

Protocolul 33 anexat tratatului de la Amsterdam - pentru prima dată

în istoria omenirii se recunoaște oficial faptul că animalele sunt ființe

sensibile ( sentiment beings )

Directiva Consiliului European 97/02/CEE privind standarde minime

pentru protecția vițeilor

Regulamentul Consiliului European 1255/97/CEE privind criterii pentru

punctele de oprire în timpul transportului animalelor

Directiva Consiliului European 98/58/CEE cu privire la protecția

animalelor de fermă

1998

Regulamentul Consiliului European 411/98/CEE privind condițiile

suplimentare de protecție a animalelor în timpul transportului cu

autovehiculelor cu o durată mai mare de 8 ore

2001 Decizia Comisiei Europene 2001/298/CEE privind protecția animalelor

în timpul transportului

OIE adoptă Revoluția asupra bunăstării animalelor

2003 Regulamentul Consiliului European 1040/2003/ CEE privind punctele

de oprire în transporturile de animale

2004

Consiliul European adoptă , la 22 noiembrie, Regulamentul asupra

protecției animalelor pe timpul transportului

Noul tratat pentru stabilirea Constituției Europene ( 29 noiembrie ),

care, la articolul III 121, prevede că Uniunea Europeană și statele

membre ale acesteia trebuie să asigure bunăstarea animalelor în

formularea și implementarea politicilor agricole, transportului, pieții

interne etc.

OIE organizează prima conferință mondială pe probleme de bunăstare

a animalelor ( 23 - 25 februarie )

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

15

2005

Regulamentul Consiliului European 1/2005/CEE privind protecția

animalelor în timpul transportului și a operațiunilor conexe -

amendament la Directivele 64/432/CEE, 93/119/CEE și la

Regulamentul 1255/1997/CEE

2006

Pentru prima dată planul de acțiune ce privește protecția și

bunăstarea animalelor, adoptat de Comisia Europeană, este grupat în

diferite aspecte ale politicii Uniunii Europene.

Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor în timpul

sacrificării sau uciderii, Dir. Cons. 93/119/CEE, Ordin

180/11.08.2006M. Of. 721/23.08 2006

Lege 305/12.07.2006 privind ratificarea Convenţiei europene pentru

protecţia animalelor

2007

Decizia Comisiei din 14 noiembrie 2007 privind o contribuţie

financiară a Comunităţii la anumite măsuri în domeniul sănătăţii şi al

bunăstării animalelor şi la anumite măsuri tehnice şi ştiinţifice.

Decizia Comisiei din 4 decembrie 2007 privind contribuţia financiară a

Comunităţii, pe anul 2007, pentru studii, evaluări de impact şi alte

evaluări în domeniile siguranţei alimentare, sănătăţii şi bunăstării

animale şi zootehniei.

Ordin 201/13.12.2007 privind Procedura de eliberare a certificatului

de competenţă profesională pentru conducătorii şi însoţitorii de pe

vehiculele rutiere care transportă animale

Refereat de aprobare Nr. 188.894 din 31 martie 2008, întocmit de

Direcția generală sanitar veterinară din cadrul Autorității Naționale

Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Animalelor.

2008

Directiva 2008/119/CE a Consiliului de stabilire a normelor minime

privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7)

Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 189, 20.7.2007) și

Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei (JO L 250, 18.9.2008, p.

1)

„Opţiuni de etichetare în domeniul bunăstării animale și stabilirea

unei rețele europene de centre de referință pentru protecția și

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

16

bunăstarea animalelor”, FCEC 26.1.2009

2009

Directiva 2008/119/CE a Consiliului de stabilire a normelor minime

privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7)

„Evaluarea politicii UE în domeniul bunăstării animalelor și

eventualele opțiuni strategice viitoare” decembrie 2010. A se vedea

anexa A1.7, a se vedea http://www.eupaw.eu/

2010

Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind

protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (JO L 276,

20.10.2010, p. 33).

Considerentul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1169/2011 al

Parlamentului European și al Consiliului privind informarea

consumatorilor cu privire la produsele alimentare (JO L 304

22.11.2011, p. 18

2011

Nouă standarde OIE privind bunăstarea animalelor au luat ființă (a se

vedea: http://www.oie.int). FAO a organizat reuniuni pentru

schimbul de experiență și pentru a facilita consolidarea capacităților

în diferite domenii legate de bunăstarea animalelor. De asemenea, a

creat un site specific privind bunăstarea animalelor de fermă

(http://www.fao.org/ag/againfo/themes/animalwelfare/en/)

2012

Punerea în aplicare a planului pentru regulamentul privind

sacrificarea (Regulamentul (CE) nr. 1099/2009)

Norme de aplicare sau orientări ale UE privind protecția animalelor în

timpul transportului

Raport către Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei

98/58/CE*

Studiu privind educația în materie de bunăstare a animalelor, precum

și privind activitățile de informare direcționate către publicul larg și

consumatori

Studiu privind posibilitatea de a oferi consumatorilor informații

relevante privind asomarea animalelor

Posibilă propunere legislativă pentru un cadru legislativ simplificat la

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

17

nivel de UE pentru bunăstarea animalelor

2014

Raport către Parlamentul European și Consiliu privind sistemul de

imobilizare a bovinelor în poziții inverse sau orice poziții nefirești

Orientări sau norme de aplicare ale UE privind protecția animalelor în

momentul sacrificării

1.5. Legislația națională în domeniul bunăstării animalelor

În țara noastră conceptul de bunăstare nu era foarte bine definit, neexistând nici o lege în

vigoare în acest sens, astfel în anul 2004 problema a fost soluționată prin punerea în vigoare a

Legii 205, ce poartă numele de Legea Protecției Animalelor. Legea cuprinde 28 de articole ce

sunt sistematizate pe 8 capitole și vizează reglementarea măsurilor necesare pentru

asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor.

Mai târziu, în urma cercetărilor efectuate, acestei legi i se aduc alte adăugiri sub forma

unor acte normative ce vizează o mai bună exemplificare a bunăstarii animalelor. Prezentăm

în Tabelul 2 legile și actele normative de specialitate:

Tabelul 2

Principalele acte normative care au apărut în România referitor la bunăstarea animalelor

(Furnaris, 2005)

Bunăstarea

animalelor din

exploatații

Legea nr. 40/1975 privind creșterea și ameliorarea

animalelor

Ordinul MAA Nr. 24/1982 ce aprobă Tehnologiile de

producție pentru animale

Ordinul MAA Nr. 55/1982 ce aprobă Tehnologia sanitar

veterinară pentru animalele crescute în fermă

Ordinu MAIA Nr. 76/1985 privind Normativul vererinar

pentru proiectarea, amplasarea, construirea și dotarea

obiectivelor zootehnice și a celor de industrie alimentară

Ordinul MAA Nr. 168/13.09.2000 pentru aprobarea normei

sanitare veterinare privind protecția animalelor de fermă

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

18

Ordinul MAA Nr. 169/13.09.2000 privind aprobarea

normei sanitare veterinare privind protecția vițeilor

Programul Național de dezvoltare rurală, Măsura

215/2014-plăți pentru bunăstarea animalelor

Ordinul ANSVSA 75/15 august 2005 aprobarea normei

sanitare veterinare pentru protecția animalelor de fermă

Ordinul ANSVSA 72/19 august 2005 privind aprobarea

normei sanitare veterinare ce stabilește standarde

minime pentru protecția vițeilor

Ordinul ANSVSA 70/2005 pentru aprobarea normei

sanitare veterinare privind cerințe minime pentru scopuri

de fermă

Protecția animalelor

în timpul

tăierii/sacrificării

Legea sanitară veterinară Nr. 60/1974, modificată și

completată prin Legea Nr. 75/1991

Legea Nr. 41/1975 privind tăierea animalelor

Ordinul MAIA Nr. 114/1975, Prtea a III-a, Partea a IV-a (

cap I, III ), Partea a V-a

Ordinul MAIA Nr. 76/1985

Ordinul MAA Nr. 172/13.09.2000 pentru aprobarea

Normei sanitare veterinare privind protecția animalelor

în timpul tăierii sau uciderii

Ordinul MAIA Nr. 114/1975, Partea a II-a Norme și măsuri

sanitare veterinare

Bunăstarea

animalelor în timpul

transportului

HGR Nr. 267/1991, prin care România aderă la Convenția

europeană cu privire la protecția animalelor în timpul

transportului

Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor în

timpul transportului, având ca bază Regulamentul

398/CE, Regulamentul 398R/0411/CE

Notă tehnică a ANSV Nr. 38376/1993 privind condiții

sanitare veterinare de transport și sănătate pentru vacile

de lapte importate din țările vest europene

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

19

Protocolul oficial 39294/848/1993 între ANSV și Direcția

medicală din Ministerul Transporturilor privind

colaborarea în domeniul veterinar

Bunăstarea

animalelor în timpul

transportului

HG Nr. 794/1993 modificată prin HG Nr. 820/1998 privind

stabilitatea și sancționarea contravențiilor la normele

sanitare veterinare.

Ordinul MAA Nr. 11/1998 privind Norma sanitară

veterinară referotoare la prerogativele și

responsabilitățile medicale veterinare din Ministerul

Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, alte ministere și

unități centrale ce au structuri veterinare altele decât

MAA

Ordinul MAA Nr. 170/13.09.2000 privind aprobarea

normei saitare veterinare pentru protecția animalelor pe

timpul transportului

Protecția animalelor

folosite în scopuri

experimentale sau

alte scopuri

științifice

Legea Nr. 471/09.07.2002, privind aprobarea Ordonanței

Guvernului Nr. 37/2002 pentru protecția animalelor

folosite în scopuri științifice sau în alte scopuri

experimentale

Ordinul ANSVSA 84/14 septembrie 2005 pentru aprobarea

normei sanitare veterinare care stabilește constituirea

unui comitet consultativ privind protecția animalelor

utilizate în scopuri experimentale și alte scopuri

științifice

Comisia UE a ajuns la concluzia că dacă conceptul de bunăstare nu este înțeles de la nivelul

de îngrijitor, atunci regulamentele și ordinele în vigoare nu pot funcționa. Marea dificultate a

fost aceea de a transmite cât mai transparent cum să fie implementată bunăstarea în

crescătorii și mai ales ce poate aduce bun acest lucru. Dacă se va înțelege că performanțele

productive sunt strâns legate de bunăstare, atunci crescătorii vor dori să implementeze acest

concept în exploatația proprie. Pe de altă parte, odată cu ajutorarea statelor membre,

Comisia UE, trebuie să fie și riguroasă și dacă se constată că nu se vor respecta normele ce

sunt în vigoare, acesta poate înainta o acțiune către Curtea Europeană de Justiție.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

20

CAPITOLUL 2

Criterii și metode de evaluare a bunăstării animalelor

2.1. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza indicatorilor etologici

Evaluarea bunăstării animalelor este foarte importantă, deoarece în urma acesteia,

crescătorii, raportându-se la standardele de specialitate, vor ști ce decizii să ia pentru buna

desfășurăre a activității. Una dintre cele cinci libertăți, prezentate în capitolul 1, este

libertatea de exprimare a comportamentului normal. Comportamentul din acest punct de

vedere, poate fi normal, dar și anormal. Comportamentul normal, este acel comportament

natural, pe care animalul îl desfășoară în mediul său natural, sau într-un mediu asemănător

acestuia. În schimb, comportamentul anormal, este acel comportament pe care animalul îl

adoptă, influențat fiind de simțurile acestuia [Broom D.M., Johnson K.G., 2000].

Starea nepotrivită a unui animal, este strâns legată de mediul necorespunzător, în care

acesta este crescut și exploatat.

Pentru a fi evaluată bunăstarea animalelor pe baza acestor principii, se urmăresc următorii

indicatori de comportament [Bekoff M., 2007]:

- indicatorii comportamentali ai plăcerii;

- gradul de manifestare a preferințelor comportamentale;

- comportamentele normale manifestate ;

- gradul de aversiune;

- încercările comportamentale de adaptare.

Testele de specialitate manifestate în baza acestor comportamente se împart în două

categorii și anume: testele de preferință și testele de aversiune.

a) Testele de preferință – aceste teste sunt făcute pe un eșantion de animale, cărora le

sunt puse diverse spații la dispoziție, de cazare, furajare, adăpare, sunt lăsate singure să iși

formeze loturile, etc, fiind lăsate să aleagă singure unde se simt cel mai bine și astfel să se

formeze grupurile. Pe parcursul acestui studiu, animalele sunt monitorizare în permanență.

b) Testele de aversiune – în cadrul acestor teste, animalele sunt supuse la diverși stimuli,

timp în care reacțiile acestora sunt studiate.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

21

2.2. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management poate fi studiată din mai

multe puncte de vedere, iar dintre acestea cele mai importante sunt : densitatea efectivelor

și frecvența lotizării acestora, compoziția rației cât și modul de furajare. Nu de fiecare dată

metoda prin care se studiază bunăstarea din punct de vedere managerial este ușor de definit,

unele metode fiind foarte dificil de definit și măsurat [Onaciu C., E. Jurco, 2009].

Densitatea efectivului - în situațiile în care este mai mare decât nivelul acceptat prin

standardele de bunăstare, poate provoca situații în care animalele să nu aibă suficient spațiu,

frontul de furajare și adăparea vor fi afectate, iar microclimatul din adăposturi va fi alterat,

deoarece acesta, cu ceea ce înseamnă, ventilație, fie naturală, fie artificială, a fost inițial

structurat pe un anumit efectiv de animale.

Lotizarea animalelor trebuie făcută cu atenție de către fermier, deoarece această măsura

managerială este foarte importantă atunci când vorbim de bunăstarea animalelor. Apar

situații în care în efectivul de animale se produce ruperea relațiilor de grup și implicit se

trece la luptele specifice formării de noi ierarhii de grup. Bunăstarea animalelor depinde

foarte mult și de competența îngrijitorilor. Acest factor de management, dificil de definit și

studiat, trebuie bine pus la punct în fermele în care se dorește ca bunăstarea animalelor să se

regăsesca la nivel practic.

2.3. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemelor numerice

integrative

Evaluarea bunăstării pe baza sistemelor numerice integrative este apreciată deoarece are o

aplicabilitate largă, putând fi aplicată la toate speciile de animale și de asemenea indiferent

de modul de întreținere și exploatare, acestea pot genera rezultate exacte.

Sistemele numerice integrative sunt împărțite astfel:

- sisteme numerice– ANI 35 și ANI 200

- sisteme non-numerice – sisteme ce sunt destinate pe categorii de animale, cum ar fi

sistemele britanice din cadrul BWAP (Bristol Welfare Assurance Program), ce sunt

destinate bovinelor și păsărilor, pentru porcine sistemul american din cadrul SWAP

(Swine Welfare Assurance Program) și sistemul suedez de evaluare a bunăstării găinilor

ouătoare.

Sistemele cele mai practicate sunt cele numerice, tocmai datorită rezultatelor exacte care

rezultă în urma studiilor.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

22

Sistemul ANI 35 (Animal Need Index)

Denumirea de ANI, este cea mai răspândită în cărțile și publicațiile științifice și provine din

literatura de specialitate, din limba engleză și se traduce prin Animal Need Index, termen

indexat de către Bartussek în anul 1991 [Bartussek H., 1991].

Principiul pe care s-a clădit sistemul ANI, este acela de a diferenția necesitățile diferitelor

specii de animale, prin importanța pe care o au acestea în asigurarea bunăstării animalelor.

Astfel s-au concretizat trei categorii și anume:

- pe baza necesităților de bază (life-sustaining)

- pe baza necesităților secundare (health-sustaining)

- pe baza necesităților facultative (comfort-sustaining)

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:

- libertatea de mișcare;

- interacțiunile sociale;

- tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;

- iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;

- condițiile de îngrijire și întreținere.

Pentru ficare dintre aceste categorii au fost elaborate criterii foarte bine delimitate de

apreciere și pe baza cărora să fie acordate punctajele, factorii se apreciază pe baza a două

criterii și anume: fie pe baza calificativului pe care sunt cotați; fie pe baza anumitor

caracteristici bine determinate.

ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5

grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se

apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire

sunt mai bune.

Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală. Ulterior

aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini nota finală/fișă.

Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare,

acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei

insuficientă, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa

numitul punctaj provizoriu.

Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza

sistemului ANI, sunt următoarele:

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

23

- evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și

pentru fiecare sistem de cazare a animalelor

- determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an

- evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de

întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în

care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.

Prin Ordonanța ANSVSA 72/2005 – s-a luat în discuție aprobarea Normei sanitare veterinare

ce stabilește standardele minime pentru protecția vițeilor [www.ansvsa.ro].

Sistemul ANI 200

Acesta este un al doilea sistem după care se poate studia termenul de bunăstarea animală,

a fost introdus de către Sundrum, în anul 1994, pentru a ajuta această evaluare. A fost

introdus pentru evaluarea animalelor din fermele organice de taurine, porcine și păsări din

Germania. Cuprinde termenul de 200, deoarece punctajul maxim la care se poate ajunge,

este 200.

Diferența dintre sistemul austriac ANI (ANI 35) și sistemul german (ANI 200), este că în

adoptarea sistemului ANI 35, trebuie ca evaluarea să se facă pe baza condițiilor de

adăpostire, iar în ANI 200, în prim plan este starea de sănătate a animalelor și libertatea de

mișcare.

Evaluarea în cadrul sistemului ANI 200, inițial, se făcea pe baza a 7 criterii (după Furnaris,

2005) și anume:

- locomoția;

- comportamentul de hrănire;

- comportamentul social;

- comportamentul de odihnă;

- confortul și exprimarea comportamentală a stării de confort;

- starea igienică a adăposturilor;

- condiții de îngrijire și întreținere.

Iar varianta readaptată pentru evaluarea prin sistemul ANI 200 se face în baza a 9 grupe de

bază (după Mitrănescu, 2012):

- comportamentul de odihnă;

- comportamentul de autotoaletare;

- comportamentul de hrănire;

- comportamentul de reproducție;

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

24

- confortul animalelor;

- locomoția;

- comportamentul social;

- comportamentul de exploatare;

- comportamentul ludic.

2.4. Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

HACCP – Hazard Analysis Critical Control Points – analiza riscului în puncte critice de

control.

Sistemul a fost definitivat în anul 1959 o dată cu dorința de a se obține produse alimentare

destinate membrilor misiunii spațiale, de către comisia americană Pillsbury. Compania

Pillsbury a fost cea care a obținut onoarea de a pregăti specialiști FDA (Food and Drugs a

U.S.A), o dată cu prima prezentare la Conferința Națională pentru Protecția Animalelor din

1971, ulterior acest sistemul HACCP, a fost adoptat și în zona bunăstării animalelor,

încercându-se ca pe lângă evaluarea bunăstării din exploatații și cel din timpul transportului

și cel de dinainte de sacrificare.

Sistemul de evaluare are la bază 7 principii și anume:

- evaluarea riscurilor;

- determinarea punctelor critice prin care se pot ține sub control riscurile identificate;

- stabilirea limitelor critice care trebuie repetate în fiecare punct critic de control

(PCC);

- stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control;

- stabilirea acțiunilor corective care vor fi aplicate în situația în care, în urma

monitorizării punctelor critice de control, sunt detectate deviații de la limitele critice;

- organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilor care constituie

documentația planului HACCP;

- stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul funcționează corect.

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP prezintă o serie de avantaje, dar

și dezavantaje, prezentate sintetic în Tabelul 3.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

25

Tabelul 3

Avantajele și dezavantajele evaluării bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

Avantaje Dezavantaje

Obiectivitatea garantată în

cazurile auditului de certificare a

sistemului HACCP și al auditului pe

bază de contract cu terți

Numărul redus de parametrii

referitor la bunăstarea

animalelor care se pot încadra în

cerințele sistemului HACCP,

deoarece cei mai mulți dintre

aceștia sunt dificil de cuantificat

Repetabilitatea foarte mare a

evaluării

Influența semnificativă a

perioadei în care se realizează

evaluarea asupra rezultatelor

acesteia

Posibilitatea elaborării unor

planuri specifice de monitorizare a

punctelor critice de control

Diferențele semnificative în ceea

ce privește punctele critice de

control și limitele critice

adoptate de către crescătorii de

animale, de către transportatori

sau producători

Sistemul HACCP se bazează pe punctele critice de control generale și cele specifice.

Punctele de control critice pot fi folosite în toate fermele și exploatațiile și vorbesc despre:

- tipul de adăpost și sistemul de cazare utilizat;

- posibilitatea eutanasierii în fermă a animalelor;

- accesul la apă și furaje corespunzătoare din punct de vedere calitativ, dar și

cantitativ.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

26

CAPITOLUL 3

METODE DE ANALIZĂ A BUNĂSTĂRII BIVOLIȚELOR ÎN FERMELE DE DIMENSIUNI MEDII ȘI MARI

DIN JUDEȚELE BRAȘOV ȘI SIBIU

Se ştie că bivolii reprezintă o resursă genetică animală valoroasă, dezvoltată cu

precădere în zonele sărace, acolo unde şi resursele furajere sunt deficitare. Din punct de

vedere al răspândirii, această specie este prezentă în aproximativ 29 ţări ale lumii, însă din

punct de vedere statistic producţia este înregistrată numai în 19 ţări. Dincolo de

aspectele sale economice imediate, rolul bivolului este de o importanţă deosebită în

măsura în care furnizează carne, lapte, piei, locuri de muncă, combustibil, etc, în multe

din zonele marginale rurale ale lumii. Se poate spune că în aceste zone oamenii trăiesc

împreună cu bivolii într-o simbioză perfectă.

Pe teritoriul ţării noastre, bivolii se cresc din secolele IV-V, pătrunzând pe două căi: din

Peninsula Balcanică, fiind aduşi de turci şi răspândiţi în Câmpia Română şi în Dobrogea şi

din vest, fiind aduşi de huni şi raspândiţi de către avari, în special în secolele al IX-lea şi al

XII-lea.

Primele informaţii scrise s-au găsit în localitatea Porumbacul de Jos şi se refereau

la bivolii din ţinutul Făgăraşului, iar primul nucleu de selecţie s-a format la Şercaia (1870-

1879). Cronicarul Miron Costin relevă importanţa care se acorda bivolilor, în special în

confruntările armate, când aceştia erau folosiţi la tractarea tunurilor, ca urmare a

impresionantei forţe pe care aceştia o dezvoltau.

3.1. Creșterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu

Creşterea bivolițelor în județele Brașov și Sibiu este o activitate tradiţională a populației

din zona rurală, în exploatații private, de dimensiuni mici (1-7 capete) și medii (8-50 capete),

în sistem extensiv. După datele registrului genealogic la bubaline (anul 2015), în județul

Brașov un efectiv de 1731 capete sunt crescute în 772 de exploatații, iar în județul Sibiu un

efectiv de 956 capete sunt crescute în 318 exploatații.

Arealul de creştere al bivolițelor, în cele două județe, se caracterizează printr-un habitat

specific, ce se deosebeşte de cel al taurinelor. Acesta are următoarele caracteristici:

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

27

- relief variabil în funcţie de centrul de creştere (relief cu forme puţin înalte în

zonele colinare și submontane, şi mlaştini de-a lungul râului Olt;

- soluri slab evoluate, argilo-iluvional (cu reacţie acidă) şi soluri hidromorfe –

lăcoviştele. Fertilitatea naturală a solurilor este în general scăzută, cu excepţia

lăcoviştelor, care deşi au un potenţial de fertilitate ridicat, totuşi dau producţii

scăzute datorită regimului aerohidric defectuos;

- vegetaţia naturală sărăcăcioasă (cu valoare nutritivă scăzută) de pe pajiştile şi

stufărişurile existente pe cursul apelor, rogozurile de pe marginea drumurilor, de

pe islazurile comunale;

- condiţii climatice variabile, în funcție de cele patru anotimpuri, ceea ce limitează

posibilitățile de furajare cu nutrețuri verzi și proaspete și un microclimat adecvat.

3.2. Criterii luate în calculul analizei bunăstării bivolițelor

Analiza bunăstării bivolițelor poate fi efectuată pe baza factorilor de management si pe

baza sistemelor numerice integrative.

3.2.1. Analiza bunastarii bivolițelor pe baza factorilor de management

Criteriile cele mai importante după care poate fi evaluată bunăstarea bivolițelor pe baza

factorilor de management sunt:

- densitatea efectivelor și frecvența lotizării acestora;

- compoziția rației cât și modul de furajare.

Densitatea efectivului - în situațiile în care este mai mare decât nivelul acceptat prin

standardele de bunăstare, poate provoca situații în care bivolițele să nu aibă suficient spațiu,

frontul de furajare și adăparea vor fi afectate, iar microclimatul din adăposturi va fi alterat,

deoarece acesta, cu ceea ce înseamnă, ventilație, fie naturală, fie artificială, a fost inițial

structurat pe un anumit efectiv de animale. Astfel este afectată bunăstarea bivolițelor,

acestea putând suferi stări de disconfort, îmbolnăviri la nivel respirator, scăderea producției

de lapte până la sistarea acesteia și slăbire accentuată.

O dată cu apariția acestor probleme în cadrul efectivului din fermă, este inevitabilă

apariția stresului și a simțământului de frică. Animalele percepând deficitul hranei și al apei,

pot ajunge la simțământul de stres alimentar, ceea ce înseamnă că starea de liniște la nivel

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

28

de individ va fi afectată, astfel într-un efectiv, animalele mai puternice pot să mănânce și să

se adape din abundență, iar celelalte pot suferi din acest motiv, urmările fiind grave,

ajungându-se chiar la deces.

Lotizarea bivolițelor trebuie făcută cu atenție de către fermier, deoarece această măsura

managerială este foarte importantă atunci când vorbim de bunăstarea animalelor. Apar

situații în care în efectivul de animale se produce ruperea relațiilor de grup și implicit se

trece la luptele specifice formării de noi ierarhii de grup. Acestă situație este cu atât mai

gravă cu cât animalele au o vârsta mai mare. Afectarea propriu-zisă a bunăstarii este

resimțită la nivel de individ prin tulburări ale sănătății psihice, dar și prin răni provocate de

lupta pentru ierarhie.

Bunăstarea bivolițelor depinde foarte mult și de competența îngrijitorilor. Acest factor de

management, dificil de definit și studiat, trebuie bine pus la punct în fermele în care se

dorește ca bunăstarea bivolițelor să se regăsescă la nivel practic. Atât atitudinea

îngrijitorului, cât și abilitatea și capacitatea acestuia de a se comporta cu animalele, sunt

acțiuni care pot provoca în mod direct neplaceri de ordin psihologic, dar și corporal.

Studiile de specialitate au arătat că un comportament neadecvat din partea îngrijitorului,

față de animal, poate duce la apariția nivelului de frică față de acesta. Experimentele arată

că bivolițele percep îngrijitorii în funcție de personalitatea fiecăruia. Pentru evitarea acestor

situații, este foarte importantă instruirea personalului de către organele de specialitate.

Implicarea îngrijitorului are un rol deosebit de important în menținerea stării de sănătate a

animalelor, prin faptul că acesta trebuie să depisteze și după caz, să intervină aspra

problemele care apar și pot afecta starea normală în care animalul își desfășoară activitatea.

Metodele de evaluare a bunăstării bivolițelor ce pot fi studiate pe baza sistemului și a

factorilor de management, pot fi considerate valide doar în situația în care atitudinea

îngrijitorului față de efectivul de animale este același pe toată durata observației.

În cadrul metodei se disting trei etape ce trebuie să fie parcurse și anume:

- stabilirea criteriilor ce definește ferma respectivă;

- studierea și depistarea problemeor ce pot pune în pericol bunăstarea animalelor;

- rezolvara practică, a acestor cauze, fie că sunt legate de sistemul de management,

fie că sunt legate de practicile de management în sine.

Metoda este una simplă și la îndemâna fermierului și se dezvoltă pe ideea că este mai bine

să previi decât să fii nevoit să înlături anumiți factori de stres, care pâna la un moment dat,

al depistării a provocat daune în cadrul fermei.

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

29

În cazul în care într-o fermă sunt întâlnite totuși situații ce afectează bunăstarea

bivolițelor, îngrijitorul trebuie, ca într-un timp scurt, să depisteze și să remedieze problema

cauzatoare, fie prin îmbunătățirea condițiilor de igienă, fie prin tratarea afecțiunilor, fie prin

revizuirea proteică și energetică a rațiilor și dacă este cazul a înlăturării din efectiv a

animalelor grav bolnave.

3.2.2.Analiza bunăstării bivolițelor pe baza sistemelor numerice integrative

Sistemul numeric de analiză a bunăstării bivolițelor care se poate practica în prezent,

pentru bivolițele crescute în exploatațiile din județele Brașov și Sibiu, este Sistemul ANI 35.

Sistemul ANI 35, permite deteterminarea nivelului de bunăstare la bivolițe, are o

variabilitate a punctajului de la – 9 și se extinde pâna la + 46.

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:

- libertatea de mișcare;

- interacțiunile sociale;

- tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;

- iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;

- condițiile de îngrijire și întreținere.

Factorii enumerați mai sus se apreciază pe baza a două criterii și anume: fie pe baza

calificativului pe care sunt cotați; fie pe baza anumitor caracteristici bine determinate.

ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5

grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se

apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire

sunt mai bune.

Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală a

bivoliței. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini

nota finală/fișă.

Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare,

acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei

insuficienta, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa

numitul punctaj provizoriu.

Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza

sistemului ANI, sunt următoarele:

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

30

- evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și

pentru fiecare sistem de cazare a animalelor;

- determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an;

- evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de

întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în

care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.

Pentru bivolițe, suprafața minimă disponibilă și volumele de ventilație, se raportează la

unitate animal (Animal Weight Unit) și este echivalentul a cca. 450 kg greutate vie. Unitățile

se calculează pornind de la efectivul mediu din fermă, făra a lua în calcul numărul total al

efectivului, din data în care s-au efectuat evaluarea, reprezentând media aritmetică dintre

efectivul de animale de la începutul ciclului de producție (începutul unui an) și efectivul de

animale din perioada finală a ciclului de producție (sfârșitul unui an).

Calculul efectiv se face în baza următoarei formule:

N = Em x F, unde:

N – reprezintă numărul total de unități;

Em – reprezintă efectivul mediu din exploatație;

F – reprezintă factorul de corecție; iar pentru factorul de corecție avem următorile

valori tabelare:

- 1,4 - pentru bivolițele ce au greutatea corporală mai mare de 450 kg;

- 1,0 – pentru bivolițele ce au greutatea corporală sub 450 kg;

- 0,7 – pentru tineretul bubaline peste 6 luni;

- 0,2 – pentru tineretul bubaline 0-6 luni;

Pe baza sistemului ANI 35, bunăstarea bubalinelor, la finalul evaluării, se încadrează în

următoarele categorii:

- sub 16 puncte – bunăstare foarte precară

- între 16 și 20 puncte – bunăstare precară

- între 20 și 25 puncte – bunăstare medie

- între 25 și 28 puncte – bunăstare satisfăcătoare

- între 28 și 32 puncte – bunăstare deplină

- peste 32 puncte – bunăstare optimă

Planul sectorial ADER 2020

Proiect 811/2015

31

BIBLIOGRAFIE

1. Bartussek H., 1991 – A concept to define naturalness in animal production, In

Boehncke E., and Volkenthin. Alternative in animal husbandry, Witzenhausen.

2. Bekoff M., 23 May, 2007 – Do animals have emotion? New Scientist.

3. Brambell R., 1965 – Raport of the Technical Committee to Enquire intro the Welfare

of Animals kept under Intensive Livestock Husbandry Systems, HMSO, London.

4. Broom D.M., Johnson K.G., 2000 – Stress and animal welfare.

5. Cornilescu , 2010 – Biblia

6. Drăgănescu C., Grosu H., 2003 – Ameliorarea animalelor. Editura AgroTehnica,

București;

7. Evaluarea politicii UE în domeniul bunăstării animalelor și eventualele opțiuni

strategice viitoare” decembrie 2010. A se vedea anexa A1.7, a se vedea

http://www.eupaw.eu/

8. Mihai Decun, 2003 – Bunăstarea animalelor, Revista de Zootehnie și Medicină

Veterinară, Nr.1.

9. Mihai Decun, 2004 – Etologia, bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Mirton,

Timișoara.

10. Mihai Decun, 2013 – Bioetica, bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Mirton,

Timișoara.

11. Mitrănescu Elena, Furnaris F., 2012 – Managementul Bunăstării animalelor, Ed.

Printech.

12. Onaciu C., E. Jurco, 2009 – Creșterea bovinelor – ghid practice. Ed. Casa Cărții de

Știință, Cluj-Napoca.

13. www.ansvsa.ro

14. Registrul genealogic la bivolul românesc 2015