Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană Proiect ... preview_v4.pdf · Revista este...

Migrant în România - nr. 20, 2014 1

Inspectoratul General pentru Imigrări

Direcţia Schengen

Proiect finanţatde Uniunea Europeană

Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană

MigrantRomâniaînwww. migrant.ro

nr. 20 / 2014

Reţeaua de mediatori interculturali din România

pagina 28

Interviu cu Matthew Hodes, director al Alianţei Civilizaţiilor a Naţiunilor Unite

pagina 8

Importanţa dialogului inter-religiospagina 4

Foto

: Olim

piu

Vuia

Migrant în România - nr. 20, 2014 Migrant în România - nr. 20, 20142 3

În contextul activităților noastre centrate pe promovarea consultării și participării migranților, propunerea de a identifica persoane din comunitățile de migranți care să activeze ca mediatori între membrii comunității și diferite instituții publice a apărut în cadrul unuia dintre primele seminarii naționale, în 2010, la Timișoara. În 2011, partenerii noștri de la Liga Apărării Drepturilor Omului din Cluj au propus să trecem la fapte și să solicităm sprijin pentru crearea unei rețele de mediatori interculturali în proiectul nostru finanțat prin Fondul European pentru Integrare. Astfel, în noiembrie 2011 avea loc la Timișoara primul seminar adresat mediatorilor interculturali din cele cinci orașe implicate: București, Cluj, Constanța, Iași și Timișoara.

În perioada ce a urmat, activitatea mediatorilor s-a dovedit importantă și utilă atât pentru migranți, cât și pentru dinamica relațiilor între aceștia și autorități, respectiv structuri ale societății civile. Efectele pozitive ale prezenței mediatorilor și potențialul pe care îl reprezintă implicarea acestora pentru susținerea integrării migranților au fost apreciate și recunocute de mai multe organizații active în acest domeniu și de reprezentanții Inspectoratului General pentru

Imigrări, în special în prima parte a anului 2013. Evaluările realizate cu diferite ocazii, inclusiv în cadrul conferințelor naționale de la București din 2012 și 2013 au scos însă în evidență și necesitatea precizării și clarificării rolului mediatorilor interculturali, precum și importanța recunoașterii acestora de către instituțiile publice. Mai mulți mediatori ne-au solicitat să facem demersuri pentru ca poziția de mediator intercultural să devină una oficială în sistemul instituțional din România, iar cei care ocupă o astfel de poziție să dețină, pe lângă dorința și disponibilitatea de a face ceva pentru membrii comunității, competențe profesionale specifice.Ca răspuns la aceste nevoi și solicitări, în noiembrie 2013 a avut loc primul curs de formare acreditat adresat mediatorilor interculturali, în urma căruia cei 22 de absolvenți au primit certificate profesionale de mediatori sociali cu specializare interculturală.

Existența acestor 22 de mediatori certificați reprezintă, fără îndoială,un progres semnificativ. Cu toate acestea, rămân încă multe de făcut până la o adevărată recunoaștere instituțională. Prezentăm în paginile acestui număr al revistei o parte dintre membrii rețelei mediatorilor interculturali. Ceilalți mediatori vor fi prezentați în numărul

următor. Aceste scurte prezentări confirmă și ele potențialul deosebit al membrilor rețelei. Din punctul nostru de vedere, mediatorii interculturali pot fi considerați ca modele de implicare civică pentru întreaga societate românească, exemplul lor meritând a fi un reper pentru societatea civilă din România. Utilizarea acestui potențial depinde însă de sprijinul pe care îl vor primi din partea instituțiilor publice. Facem așadar un apel la instituțiile din diferite domenii, din administrația publică locală, de la nivelul prefecturilor, din domeniul educației, sănătății, protecției sociale, dar și la structurile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, să susțină activitatea mediatorilor interculturali, să le solicite implicarea în situațiile în care contribuția lor este considerată utilă și să colaboreze cu aceștia în spiritul principiilor democrației participative incluzive.

Mediatori interculturali certificați

editorial

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu LADO filiala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa şi Asociaţia ADIS – Bucureşti

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimişoaraTel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în

România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01 /2012,

finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General

„Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“,

gestionat în România de Inspectoratul General pentru

Imigrări.

Comitetul de redacţie:Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Mbela Nzuzi, Oana Bajka, Romina Matei, Daniela Cervinschi. Grafica: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro

Călin RusDirector

Institutul Intercultural Timișoara


oPiNii

păstrează atributele religiei sale proprii, însă o tolerează, o acceptă și o respectă pe cealaltă, cel puțin din necesitatea vizibilă de a conviețui. Pentru aceasta este nevoie însă de cunoașterea reciprocă a dogmelor, de clarificare a acestora, de descoperire a principiilor comune și de promovare a mesajului comun.

Când mă refer la mesajul comun, pot oferi ca exemplu pe profeții Moise, Isus și Mohamed, pacea și binecuvântarea fie asupra lor. Vom vedea că ei sunt aceiași pentru omenire, indiferent dacă vorbim de religia iudeică, creștină sau musulmană. Ei nu

au o nouă față, o nouă identitate sau noi mesaje în funcție de religie ci sunt aceiași, iar mesajul lor este același.

Nu trebuie să uităm că toți am venit la naștere cu mâna goală, toți muncim și alergăm după probleme pământești, iar într-o zi, indiferent de bogăție și de intelect, toți vom pleca înapoi cu mâinile goale, așa cum am venit.

În loc să ne concentrăm pe ceea ce ne diferențiază, mai constructiv este să ne îndreptăm atenția către respectarea individualității fiecăruia și către construirea unei înțelegeri civile comune, ce permite aprofundarea libertății culturale și religioase, respectarea drepturilor omului și înțelegerea conceptului de toleranță, în orizonturile sociale și umane.

De asemenea, în final, nu trebuie să uităm că persoanele implicate în dialogul interreligios și intercultural trebuie să fie în permanență la curent și interesate și de problemele actuale ecologice, sociale, economice și financiare, pentru a putea avea o mai mare posibilitate de a înțelege masele de oameni și de mări receptivitatea acestora la adoptarea unei poziții comune, indiferent de religie și nu în ultimul rând pentru că însuși dialogul interreligios și intercultural are ca scop ajutarea la crearea unei lumi mai bune și la înlăturarea efectelor negative ale problemelor cu care pământul se confruntă.

către direcții umane, drepte și egale, în care aceasta se poate bucura de libertatea conștiinței și a religiei proprii. Societatea de astăzi arată o nevoie de purificare, de întoarcere la căile religiei și de profunzime morală și spirituală. Fără găsirea unei căi de comunicare, într-o societate ca aceasta în care trăim, se pot declanșa o serie de alte conflicte deschise, distrugeri și poate chiar războaie.

Sarcina fundamentală în proiectul dialogului interreligios al religiilor monoteiste este aceea de a purta și de a promova un permanent dialog constructiv, în care fiecare

înțelegerea elementelor fundamentale ce constituie obstacolele comunicării și căile de combatere a acestora.

Civilizația este cel mai complex fenomen istoric din care omul face parte și pe care omul l-a creat, ea nu poate fi rezumată la un trib, la o națiune sau la o cultură, întrucât este un produs al istoriei, al experienței acumulate la care a participat fiecare națiune și fiecare etnie cu cultura sa.

Pentru ca civilizația să poată înflori într-o lume unită, trebuie să descoperim și să purificăm izvoarele istoriei comune ale celor trei religii monoteiste, pentru ghidarea umanității

reafirme conținutul religios și filozofia spirituală a fiecărei religii în defavoarea celeilalte, în timp ce fiecare dintre acestea promovează același set de valori precum celelalte.

Este necesar, deci, să continuăm calea dialogului, pe două direcții:

Purificarea orizontului cultural, social și politic de toate amprentele trecutului și de toate efectele războaielor și operațiunilor de îndepărtare a religiilor, printr-un dialog în primul rând cultural deschis, transparent, un dialog în care fiecare parte exercită o evaluare deschisă și profundă a structurii culturale proprii. Distanțele pot fi apropiate la nivel cultural și intelectual, prin continuarea construirii unui concept ale cărui origini se află în Antichitate.

Construirea unor realități culturale, sociale și politice noi, ce pot sprijini umanitatea să depășească dialogul dogmatic și să își focalizeze atenția și eforturile către orizontul uman, individual și de grup, participând împreună la crearea unui regim mondial în sprijinul omului, pentru ca acesta să se poată bucura de dreptate, libertate și egalitate. Pentru a face toate acestea este nevoie de stăruință, credință și de o conștiință morală integră, dar și de

După cum știm, dialogul inter-religious se referă la interacțiunea constructivă între persoane și chiar comunități adepte ale unor religii diferite, promovând înțelegerea punctelor de convergență între religiile respective și amplificarea nivelului de acceptare al celorlalte persoane, spre obținerea unei păci mondiale durabile.

Această „Eră a Convergenței”, după cum o numește Universitatea Indiană Dhaka, se referă la faptul că istoria relațiilor între adepții religiilor de-a lungul mileniilor a reprezentat o povară pentru deschiderea orizonturilor acestora și pentru alinierea la un viitor comun. Tensiunile create în timp, în mare parte din cauza lipsei de informare și a intereselor politice ale unor lideri mai mult sau mai puțin regionali au favorizat neglijarea dialogului interreligios, cel care se află la punctul de convergență al religiilor și astfel la baza păcii mondiale.

Ideile separatiste împiedică dialogul și comunicarea, favorizează suspiciuni și idei preconcepute ale apartenenților oricăror religii, față de adepții unor religii diferite.

Pentru a elimina însă amprentele grele ale istoriei și pentru a le depăși, avem nevoie la nivelul dialogului interreligios de a pune la o parte discuțiile de natură dogmatică, care nu pot face altceva decât să

Importanţa dialogului

inter-religios

Ahmed Jaber


reFleCtii

indivizi, fie ca grup sau ca sistem, chiar și statele colonialiste au complotat pentru ca noi să nu reușim.Mi-am dat seama aici că sunt un om obișnuit, cu puţine cunoștinţe, cu experienţă limitată, cu o gândire simplă, cu multă suspiciune. Nu am încredere în ceilalţi și le minimalizez posibilităţile.

După ce am descoperit că am această boală am pornit în încearcarea de a o vindeca până la însănătoșire totală. Aici m-am reinventat după ce am învăţat să abordez orice subiect în mod direct fără ocolișuri, fără lingușiri, fără încercări de parvenire. Aici m-am preschimbat într-un alt om, lăsând deoparte multe din obiceiurile moștenite și aruncând la coșul de gunoi amintirile.

Mi-am schimbat pielea, așa cum îmi spune prietenul meu Radwan, însă în ciuda acestui lucru încă mi-e dor de rădăcinile mele. În ciuda faptul că acum sunt cetăţean al acestei ţări în care mă bucur de toată libertatea, sunt mereu în defensivă faţă de apartenenţa mea, cu precădere în faţa copiilor mei care refuză să accepte obiceiuri ce le sunt străine, după ce au învăţat libertatea de a alege și după ce au fost inoculaţi cu fel de fel de obiceiuri. A devenit foarte greu să îi educi și să îi duci pe un teren sigur.

Doctorul Sadiq nu suferă din cauza acestei probleme, deoarece copiii săi sunt izolaţi de această societate. Nu cunosc din acest oraș decât câteva clădiri: casa, școala arabă, casele prietenilor arabi, locurile de

Nu știu de ce deschid ochii în fiecare dimineaţă asupra amintirilor din patrie și a celor dragi de acolo. Clipe din banda amintirilor mi se derulează în minte ocupând timpul dintre trezire și ridicarea din pat. Îmi apare în visele de la trezire mica mea cameră din casa noastră cea simplă și aproape că aud aievea glasurile vânzătorilor ambulanţi, strigătele copiilor, vacarmul străzii și claxoane supărătoare ale mașinilor. Lucruri care îmi lipsesc aici, lucruri pe care le-am schimbat pe ţârâitul ceasului deșteptător, pe liniștea naturii, pe foșnetul frunzelor din copaci și pe ciripitul păsărelelor.

Mă întreb, ca în fiecare dimineaţă, cui aparţin: rădăcinilor mele sau realităţii trăite. Întrebarea dispare odată cu începutul zilei ca să-mi revină apoi în zilele următoare.

Bucuriile vieţii m-au făcut să dau uitării ani de zile această întrebare, însă astăzi ea a revenit în forţă și se impune dimineaţă de dimineaţă, făcându-mă să caut fără putinţa de a găsi răspunsuri simple.

Of! Cât de grea este această viaţă și cât de greu este să iei decizii. Oare sunt capabil să iau decizii? Şi dacă aș face-o, ar fi cu putinţă punerea lor în practică?

În patria mea, deschideam ochii visând la plecarea în străinătate, la a avea o mașină, o soţie zveltă, îmbrăcată în jeanși. Eram convins că sunt o persoană ce nu dă greș niciodată, ce este potrivită pentru orice timp și loc, că știu totul, și că toţi din jurul meu sunt mai puţin capabili și mai puţin inteligenţi și de aceea complotează împotriva mea!

Chiar la puţin timp după venirea mea aici aveam în minte că noi suntem un grup de bărbaţi orientali care nu greșim și ale căror decizii sunt juste întotdeauna. Dacă nu puteam să le punem în practică, atunci de vină erau ceilalţi despre care aveam întotdeauna ceva de comentat. Au eșuat fie ca

cumpărături de la sfârșit de săptămână. De aceea, imamii, atunci când le-am cerut sfatul, m-au acuzat că mi-am stricat copiii și că o să plătesc preţul atât pe lumea aceasta, cât și pe cealaltă.

Fiica mea, Sara, este sunată de către un coleg de școală, iar eu sunt cel care răspunde la telefon și care o strigă să vorbească cu tânărul ei prieten. În ciuda faptului că m-am lepădat de multe obiceiuri și tradiţii, în ciuda schimbării pielii, firea mea orientală mă hărţuiește cu cruzime, iar mintea mea refuză să accepte multe din realităţile ce se petrec chiar în faţa mea și probabil acesta este motivul pentru care în fiecare dimineaţă reevaluez totul, căutând esenţa obârșiei mele.

Am auzit discuţia dintre Sara și prietenul ei. Cuvintele îmi macină nervii, iar închipuirea mea sare precum un cal nărăvaș. Mă trezesc obligat să fac o mică anchetă cu fiica mea, prefăcându-mă nepăsător, sfătuind-o să-și continue studiile, să-și dea interesul să obţină diplomele de studiu, sperând ca gândurile mele cele negre să nu se adeverească.

Până în zilele noastre societatea arabă pune limite în ceea ce privește relaţia unui baiat cu o fată, aceste limite ajungând până la o responsabilitate oficială pentru ambii tineri. Această responsabilitate pune capăt aventurilor sentimentale ale adolescenţilor și pune accent pe importanţa familiei într-o societate. De aceea, orice relaţie între

un băiat și o fată în afara căsătoriei este considerată o relaţie haotică și societatea arabă o privește fără respect și cu batjocură. În cele mai multe cazuri responsabilitatea cade asupra fetei care plătește un preţ mare, de aceea părinţii au grijă ca fetelelor să nu intre într-o relaţie care are loc în afara căsătoriei, în acest fel protejându-le onoarea, viitorul și imaginea în faţa societăţii din care fac parte.

Reîntoarcerea la rădăcini este singura soluţie de a o proteja pe fiica mea. Dar va accepta Sara ceva străin? Va primi noua realitate? Sau o s-o pierd pentru totdeauna?

Întrebări multe ce au nevoie de răspunsuri. Care să fie soluţia? Cine greșește? Ce să facă? Amintirile mele matinale bat la ușă impunând o realitatea unei vieţi în care duc o luptă înverșunată.

Am venit aici să-mi îndeplinesc visurile, iar visurile mele s-au împlinit: am mașină, am avut lângă mine cele mai frumoase fete și m-am însurat cu cea mai deșteaptă dintre ele, iar astăzi iată-mă căutând o evadare a fiicei mele din ţinutul visurilor mele.

Mă întreb dacă am scăpat de trăsăturile mele orientale așa cum am pretins. Sau continui să cred că sunt o persoană ce nu dă greș niciodată, ce este potrivită pentru orice timp și loc, că știu totul și că toţi din jurul meu sunt mai puţin capabili și mai puţin inteligenţi și de aceea complotează împotriva mea?

Mazen Rifai

Fiica mea, Sara


Alianţa Civilizaţiilor a fost înfiinţată în 2005 la inițiativa guvernelor Spaniei şi Turciei sub auspiciile Naţiunilor Unite, cu scopul de a îmbunătăţi înţelegerea şi relaţiile de cooperare între naţiuni şi popoare, între culturi şi religii şi de a combate forţele care alimentează polarizarea şi extremismul.Matthew Hodes este director al Alianţei Civlizaţiilor din februarie 2013 şi a vizitat România în octombrie 2013.

Care sunt aspectele care oferă unicitate Alianţei Civilizaţiilor (AC) faţă de celelalte agenţii ale ONU?

Alianţa Cilvizaţiilor lucrează atât cu guverne cât și cu societatea civilă. Majoritatea celorlaltor departamente ONU acţionează prin intermediul Misiunilor Permanente din New York sau uneori prin intermediul Ministerelor de Externe. AC are nu doar un interes în a lucra cu societatea civilă, ci și o obligaţie.

Alianţa Civilizaţiilor este o entitate care are o formă de legitimitate politică, deoarece suntem o inițiativă a Secretarului General, dar și o presiune suplimentară, deoarece toate acţiunile noastre trebuie explicate statelor membre. Spre deosebire de societatea civilă, datorită faptului că facem parte din sistemul ONU avem sprijin de la statele membre atât financiar, cât și politic sau în unele cazuri operaţional.

Care sunt principalele realizări ale UNAOC?

Istoria UNAOC începe din anul 2005, iar etapa operaţională din 2007.

avut niciodată parte de o formare adecvată pentru ca în articolele lor să nu apeleze la prejudecăţi și stereotipuri, la opinia publică sau la furia publică. Deci da, există un element de educaţie, în sens mai larg în multe dintre activităţile pe care le facem.

Care sunt mecanismele prin care Alianţa Civilizaţiilor contribuie la o mai bună reprezentare a migranţilor în mass-media?

Am organizat workshop-uri pentru jurnaliști în Europa pe tema migraţiei la Paris și la Berna. Am discutat modul în care jurnaliștii aleg să folosească anumite cuvinte și un anumit limbaj pentru a descrie migranţii și experienţele migratorii și am putut să le arătăm jurnaliștilor că, fără să își dea seama, limbajul pe care îl folosesc poate fi interpretat într-un mod care să genereze neînţelegeri referitoare la migranţi. Acest tip de activităţi au fost foarte binevenite și cu siguranţă le vom extinde în viitor.

În prezent realizăm, de asemenea, un proiect referitor la discursul instigator la ură. Vom alege trei ţări din Europa și trei din Orientul Mijlociu și Nordul Africii pentru a identifica și studia limbajul pe care îl folosesc, pentru a monitoriza cât de des discursul instigator la ură este reflectat în mass-media și ce se întâmplă atunci când este identificat ca atare, ce măsuri se iau. Apoi vom face comparaţii între ţările de pe cele două maluri ale Mediteranei. După ce vom avea datele brute vom realiza un studiu cu privire la impactul pe care limbajul folosit îl are asupra modului în care sunt descrise experienţele migranţilor.

În cadrul proiectului Migrant în România interculturală realizăm un curs de formare adresat jurnaliştilor, pentru dezvoltarea competenţei interculturale. Ce recomandări

le faceţi jurnaliştilor pentru a asigura o mai bună reprezentare a migranţilor, a diferitelor grupuri culturale şi a fenomenelor migratorii în media?

Jurnaliștii trebuie să fie capabili să identifice contextul în care scriu. Cu alte cuvinte, dacă sunt centraţi doar pe ce se întâmplă în orașul lor, acest lucru se va reflecta în articolele lor. Este nevoie ca ei singuri să încerce să aibă o privire mai de ansamblu, să înţeleagă importanţa stabilirii unui context care este mai larg decât ceea ce se întâmplă în „colţul lor”. Şi vor putea întotdeauna să aducă această perspectivă în subiectul despre care scriu. Însă pentru a înţelege de ce un subiect este important dincolo de colţul în care se petrece e nevoie de o auto-educare cu privire la importanţa unei înţelegeri globale a subiectului respectiv. Așadar, dacă vorbești despre un subiect legat de migraţie în România este important să ai cunoștinţe mai largi despre modul în care oamenii se mută din Africa sau Orientul Mijlociu în Europa. Altfel, te

Activitatea noastră este organizată în jurul a patru piloni principali: tineret, educaţie, mass-media și migraţie. Însă aceste patru domenii nu sunt ușor de corelat. Tineretul este un grup ţintă, educaţia și mass-media sunt vehicule pentru realizarea activităţilor, iar migraţia este un domeniu foarte vast. Acest lucru înseamnă că activităţile noastre combină adesea specificităţi

ale diferiţilor piloni. Practic, toate activităţile noastre educaţionale au legătură cu mass-media. Multe dintre activităţile noastre de tineret se întrepătrund cu educaţia sau cu migraţia. Cu toate acestea, noul Înalt Reprezentant al UNAOC (n.r. Nassir Abdulaziz Al-Nasser) se centrează pe aspectele de substanţă pentru a avea impact în prevenirea conflictelor,

reconcilierea grupurilor după conflict și a pentru ne asigura că aspectele culturale joacă un rol important în dezbaterea privind planificarea dezvoltării ce are loc acum, în apropierea anului 2015. Așadar, atunci când realizăm proiecte de tineret sau încercăm să avem un impact asupra sistemului de educaţie, încercăm să găsim modalităţi prin care acest impact să fie în relaţie cu prevenirea conflictelor sau reconcilierea după conflict.

Secretarul General a afirmat că Alianţa Civilizaţiilor reprezintă un instrument de putere „soft” în diplomaţia ONU. Acest lucru nu înseamnă că acţionăm pentru ca toată lumea să trăiască fericită până la adânci bătrâneţi ca într-un film Diseny ci pentru că oamenii mor din cauza intoleranţei. În Pakistan copii mici, fete, sunt omorâte pentru că îndrăznesc să meargă la școală. Iar cel care comite crima spune că o face în numele lui Dumnezeu. Ce mesaj poţi trimite în spiritul dialogului intercultural pentru a-i face pe acești oameni să-și schimbe modul de a gândi? Ce le poţi spune unor oameni care are face așa ceva unei fetiţe doar pentru că vrea să meargă la școală? Şi nu e vorba doar de Pakistan. În Nigeria oamenii au fost arși de vii pentru că au dorit să aibă parte de educaţie laică. Cum să promovăm mesaje de toleranţă și nu doar de toleranţă ci de respect reciproc... aceasta este una dintre provocările pe care le avem.

Am putea spune că educaţia este elementul cheie care le uneşte pe toate celelalte?

Este oarecum adevărat. Activităţile referitoare la mass-media pe care le realizăm sunt mai puţin frecvent elemente de advocacy și mai mult un mod de promovare a bunelor practici în domeniul jurnalismului și adesea chiar de educaţie pentru jurnaliștii care, deși sunt profesioniști, nu au

Matthew Hodes

Director al Alianţei Civilizaţiilor a Organizaţiei Naţiunilor Unite

iNterviu

Oana Neștian SanduInstitutul Intercultural Timișoara


iNterviu

vei centra doar pe ceea ce se întâmplă astăzi în România. Oamenii despre care scrii pot vedea România ca o destinaţie sau ca un punct de trecere în drum spre Germania sau Franţa... Înţelegerea contextului te poate ajuta să îţi dai seama cât de corect sau de relevant este articolul pe care îl scrii despre migranţi.

Adesea jurnaliştii încearcă să scrie despre ceva senzaţional şi în plus se află şi sub presiunea timpului. Ar putea aceste aspecte interfera cu bunele intenţii de a relata subiecte corecte, relevante şi lipsite de prejudecăţi?

De asta cred eu că jurnaliștii nu se opresc niciodată din lucru. Fac pariu că mulţi dintre cei foarte buni au mereu un carneţel la îndemână. Tot ceea ce citesc, tot ceea ce văd la televizor, orice conversaţie pe care o au într-un bar, face parte din încercarea de a înţelege contextul mai larg și de a avea o perspectivă care le permite să scrie cu mai mare acurateţe și relevanţă.

Un alt lucru pe care societatea civilă ar trebui să îl facă este să aibă atât o abordare de jos în sus, cât și de sus în jos. Să se adreseze atât editorilor șefi, cât și tinerilor jurnaliști. Pe de-o parte pentru ca jurnaliștii să înţeleagă anumite principii, iar editorii șefi să ofere spaţiul și timpul necesar penru articole de calitate.

Jurnaliştii care participă la cursul nostru au câteva întrebări pentru dumneavoastră. Una dintre ele se referă la situaţia refugiaţilor. De exemplu, în Timişoara există un Centru pentru refugiaţi, însă populaţia locală ştie foarte puţine lucruri despre ei. Cum am putea contribui la mai bună integrare a refugiaţilor în societăţile în care trăiesc, pentru a putea vorbi cu adevărat de o alianţă a civilizaţiilor?

Este vorba despre ceea ce ai menţionat tu mai devreme, și anume, educaţie. Cred că este important ca populaţia din România să înţeleagă că refugiaţii și migranţii reprezintă, în general, o valoare adăugată la viaţa economică în orice comunitate și că

dacă sunt acceptaţi în comunitatea locală vor avea locuri de muncă stabile și vor investi banii câștigaţi înapoi în economia locală prin cumpărăturile pe care le fac. Cel mai simplu aspect este ca populaţia locală să înţeleagă că poate exista și un motiv egoist în a-i primi pe străini, și anume creșterea economică. Apoi este mai greu să îi facem să accepte că noi toţi, ca fiinţe umane care împart acest spaţiu, avem o obligaţie morală de a-i trata pe oameni așa cum vrem noi să fim trataţi. Pe toţi oamenii, inclusiv pe migranţi.

Un alt aspect important al diversităţii culturale se referă la religie şi credinţe. Cine sunt, în opinia dumneavoastră, principalii actori care contribuie la dialogul inter-religios şi care ar trebui să fie contribuţia lor în crearea de punţi între culturi?

Tocmai m-am întors de la Viena unde am participat la două evenimente referitoare la dialog inter-religios și dialog intercultural. La aceste întâlniri participă lideri religioși din diferite

confesiuni. Un cardinal, un muftiu... atunci când te uiţi la acești oameni este ușor să uţi că acest domni cu părul alb au început ca tineri care lucrau în parohia lor, o parohie poate cu doar cateva sute de oameni, câteva zeci de copii. Ce făceau ei atunci? Una dintre principalele activităţi era să educe copiii. Responsabilitatea lor nu este să îi înveţe pe copii cele 10 porunci, sau alte texte de acest tip, ci să îi înveţe aspectele umaniste ale religiilor și credinţelor. Şi din păcate nu fac acest lucru. Situaţia din nordul Nigeriei, în care peste 1000 de oameni au murit într-un singur an, ne arată că vocile extremiștilor au mai mare rezonanţă în acea parte a Nigeriei decât vocea unui cleric musulman moderat. În România, de exemplu, un preot ortodox sau catolic are o putere imensă asupra comunităţii. Întrebarea este, însă, în ce scop își folosește această putere. Atunci cât vorbim despre educaţie religioasă, ceea ce contează pentru noi este nu cum vorbești despre Biblie, ci interesul umanistic reprezentat de valorile tuturor celor trei religii abrahamice (iudaism, creștinism și islam) și ale religiilor estice. Religia

are puterea de a-i aduce pe oameni împreună iar liderii religioși ar trebui să folosească această oportunitate și să distingă între pasajele din cărţile sfinte care pot fi folosite să excludă oamenii și cele care sunt făcute să îi includă. Liderii religioși nu sunt și nu ar trebui să se comporte ca niște roboţi. Iar unul dintre mesajele pe care am încercat să le transmit se referă la imensa responsabilitate pe care aceștia o au.

Desigur, nu vreau să subminez importanţa pe care o au aspectele care ţin de ritualuri sau de interprerarea pe care religia respectivă o are despre Dumnezeu. Cineva care a decis să devină preot cu siguranţă a făcut acest lucru pentru că ceva din religia respectivă, drumul spre Dumnezeu l-a atras și dorește astfel să transmită specificităţile religiei respective și altor oameni. Însă e important să existe un echilibru între învăţăturile de acest tip și cele seculare. Aici intervine creativitatea. Poti să menţii un echilibru asfel încât promovarea ritualurilor și credinţelor unice religiei tale să nu creeze excluziune și lipsă de respect pentru ceilalţi?

Înaltul Reprezentant al AC a vorbit recent despre importanţa medierii. În România am lansat în urmă cu doi ani o reţea naţională de mediatori interculturali care contribuie la integrarea migranţilor. Cum vedeţi rolul mediatorilor în societăţile actuale?

Adesea oamenii nu pot vorbi unii cu alţii. Şi chiar și atunci când încearcă, au nevoie de cineva care să faciliteze dialogul. Acesta este rolul mediatorului. Interesul Înaltului Reprezentant în mediere este foarte clar. Din perspectivă operaţională se referă la aspecte de dialog inter-religios și intercultural. Aspectele ce ţin de medierea la nivel înalt între state se realizează de alte departamente ale ONU. Însă niciun departament al ONU nu a avut pe agendă dialogul intercultural și inter-religios, acest rol revenindu-i așadar Alianţei Civilizaţiilor. În ceea ce privește folosirea medierii la nivelul comunităţii, există câteva exemple în vest, în special în zonele urbane unde au fost înfiinţate consilii ale

relaţiilor comunitare cu scopul de a media relaţia dintre autorităţile locale și oamenii din cartiere. În anumite cazuri este vorba doar de a explica, pe înţelesul oamenilor, ceea ce spun autorităţile. Aceste consilii ale relaţiilor comunitare pot oferi multe exemple de bună practică.

Care sunt planurile de viitor ale Alianţei Civilizaţiilor?

Sub îndrumarea Înaltului Reprezentant ne vom centra în perioada următoare pe consolidare. Acest lucru nu înseamnă că vom reduce activitatea, dar o vom eficientiza și o vom centra pe aspecte de prevenţie și reconciliere. Şi o să dau un exemplu. Unul dintre programele pe care le realizăm pentru tineret este Youth Solidarity Fund, prin care oferim finanţare organizaţiilor de tineret la nivel local. Nu trebuie să facem schimbări majore, însă dacă criteriile de selecţie a proiectelor care vor fi finanţate sunt centrate pe aspecte care ţin de prevenţie și reconciliere, atunci acest tip de proiecte vor deveni competitive și vor obţine finanţare.

Aşadar viitorul înseamă consolidare, recentrare, dar fără a ne îndepărta de proiectele şi activităţile principale.

Există multe organizaţii care lucrează pentru dialog intercultural, drepturile omului și solidaritate. Cu toate acestea, nivelul de rasism și sprijinul pentru partidele de extremă dreaptă a crescut. Ce putem face pentru a ne asigura că aceste organizaţii nu își pierd încrederea în efortul de a contribui la o societate mai bună?

Dacă am fi știut răspunsul la această întrebare ne-am fi ocupat demult de acest aspect. Cred că încă încercăm să aflăm. Şi vom continua în această încercare. Avem obligaţia de a găsi nu doar un singur răspuns, ci toate răspunsurile posibile care pot contribui la discuţia pentru combaterea rasismului și intoleranţei. Există situaţii asemnănătoare în toate ţările din Europa, Orientul Mijlociu și Nordul Africii. Chiar dacă e important să contextualizăm abordările pe care le avem, cred că vom constanta în timp că există mai multe asemănări decât diferenţe.


My placeareîn principal un program de zi și funcționează de luni până vineri. Totuși, având în vedere specificul și caracterul activităților care se desfășoară în Centrul My place, precum și nevoile și cerințele străinilor,existămulte activități care au loc seara sau/și în zilele de sâmbătă sau dumincă. Mai multe detalii privind programul și activitățile curente ale Centrului My place se găsesc pe www.imyplace.ro.

Centrul Cultural Multifuncțional My place se află în București, pe strada Ilie Opriș nr. 54, sector 4, la doar 5 minute de mers de Parcul Tineretului și Orășelul Copiilor. Accesul se face în mod facil, având în apropiere stațiile de metrou Constantin Brâncoveanu și Eroii Revoluției, precum și stația RATB Opriș Ilie (autobuz - 116, 141, 232; tramvai - 11). Accesul persoanelor cu dizabilități este asigurat printr-o rampă specială de acces, iar activitățile și facilitățile oferite în Centru sunt gratuite și destinate tuturor categoriilor de străini, indiferent de cetățenie, religie și cultură.

ProieCt

Asociația Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi din România în parteneriat cu Asociaţia Novapolis - Centrul de Analize și Iniţiative pentru Dezvoltare a lansat în luna octombrie 2013 etapa I a proiectului „My Place - Centrul Cultural Multifuncţional – o punte pentru integrarea RTT în România".Proiectul este finanţat din Fondul European de Integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, prin Programul General “Solidaritatea și Gestionarea fluxurilor migratorii” (ref: IF/12.02-04.01) al Uniunii Europene, gestionat în România de Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia Schengen, ca Autoritate Responsabilă, și Inspectoratul General pentru Imigrări, ca Autoritate Contractantă.

Proiectul are o durată de 21 luni și va fi implementat în două etape. Etapa I a proiectului se derulează începând cu luna octombrie 2013 până în luna iunie 2014.

Obiectivul general al proiectului vizează sprijinirea comunităţilor de străini, a resortisanţilor ţărilor terţe (RTT) prin crearea unui Centru Cultural Multifuncţional și dezvoltarea în cadrul Centrului a unor activităţi recreative, socio-educaţionale și culturale care să faciliteze existenţa unui mediu adecvat pentru susţinerea activităţilor multi și interculturale, cu sprijinul și implicarea directă a străinilor.

Până în acest moment s-au făcut toate pregătirile pentru deschiderea oficială a Centrului Cultural Multifuncțional My place, primul și singurul spațiu din România dedicat activităților socio-educaționale, culturaleși recreaționale pentru străini, urmând ca inaugurarea Centrului să aibă loc în cadrul unui eveniment dedicat la începutul anului 2014, în luna ianuarie.

Evenimentul de inaugurare a Centrului My placeva beneficia de prezența imigranților, a reprezentanților asociațiilor de străini, lideri de

comunitate, mediatori interculturali, reprezentanți ai ambasadelor comunităților de străini din România, ai instituțiilor active în domeniul imigrației și al integrării străinilor în România, ai organizațiilor non-guvernamentale și reprezentanți mass-media, reprezentanți ai unităților educaționale și ai centrelor culturale relevante pentru străinii din România.

Centrul Cultural Multifuncţional My place este un loc pentru străini, în care aceștia au acces la servicii educaţionale specializate și adaptate cultural, pot să-și petreacă timpul liber într-un mediu sigur și plăcut, să-și dezvolte aptitudinile și competenţele prin participarea la ateliere de lucru și creaţie, precum și la o serie de activităţi culturale sub îndrumarea

Centrul Cultural Multifuncţional My place o punte pentru integrarea RTT în România

unor cadre specializate și cu ajutorul unor echipamente de ultimă generaţie. Centrul My place dorește să-i stimuleze pe străini să se implice în promovarea valorilor și rezolvarea nevoilor comunității proprii și locale, folosindu-se de resurselelor: timp, cunoștinţe, abilităţi, energie, talente sau experienţă, pentru construirea unei comunități solidare și pentru a se integra mai ușor.

Centrul Cultural Multifuncțional My place se constituie, în același timp, într-un punct de sprijin pentru asociațiile și comunitățile de străini și pentru organizațiile care activează în domeniul integrării străinilor.

Centrul My place este dotat cu echipamentele necesare și amenajat astfel încât să poată susține o gamă largă de activități ale comunităților de

străini, cum ar fi: evenimente culturale și recreaționale, activități educaționale, ateliere de creație, întâlniri ale comunităților de străini, întâlniri cu reprezentanți și formatori de opinie din societatea românească sau lideri din comunitate, seminarii, colocvii pe diferite teme de interes, evenimente cultural-artistice și de socializare, loc de joacă pentru copii și pentru activități sportive, expoziții, întâlniri tematice, bibliotecă, evenimente la cererea RTT, seri deschise, sală media, ceainărie, internet-cafe, grădină de vară etc. Un element de valoare adaugată pe care îl aduce Centrul My place îl reprezintă posibilitatea de a asigura pentru familiile cu copii un spațiu în cadrul Centrului în care copiii sunt supravegheați și implicați

Narcisa Alexe

în jocuri specifice vârstei lor iar părinții au timp la dispoziție pentru a participa la activitățileorganizate.

Activitățile desfășurate în Centrul Cultural Multifuncțional My place au beneficii și o importanță majorăpentrudezvoltarea personală, pentru îmbunătățireasănătății mintale și fizice șipentru coeziuneasocială și totodată, sunt de natură să facă cunoscute aspirațiile și valorile comunităților de străini din București și din țară, respectiv contribuția și participarea activă a străinilor la viața socială, culturală, a comunității locale, în zonele în care aceștia s-au stabilit, precum și la viața culturală, socială și civică a societății românești în ansamblul său.

Centrul Cultural Multifuncțional

Datele de contact ale Punctului de Informare din Centrul Cultural Multifuncțional My place:

Responsabil de comunicare și relații publice Ștefan Leonescu tel. 0732 129 236.


Mediatori

O reţea formată din peste 20 de migranţi care activează ca mediatori interculturali în cinci oraşe din România (Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Constanţa) a fost constituită în ultimii doi ani în baza consultărilor de la nivel local şi național realizate în cadrul proiectelor pentru integrarea migranţilor implementate de Institutul Intercultural Timişoara şi colaboratorii săi începând din 2009.Mediatorii interculturali acţionează ca un un liant între comunităţile pe care le reprezintă, instituţiile publice şi populaţia locală, reprezentând în acelaşi timp „vocea” comunităţilor lor în situaţii relevante dar şi „traducerea” informaţiilor şi legislaţiei pentru membrii comunităţii. Experienţa lor de pe teren este completată şi de participarea anuală la cursuri de formare, fiind acreditaţi ca mediatori sociali cu specializare interculturală.Vă prezentăm în acest număr o parte din mediatorii interculturali, urmând ca în numărul viitor să puteţi face cunoştinţă şi cu ceilalţi. Mai multe informaţii despre reţeaua de mediatori şi date de contact găsiţi pe www.migrant.ro.

Reţeaua de mediatori interculturali din RomâniaAmeen Abdallah Ahmed

Sunt mediator social intercultural pentru comunitatea arabă, comunitatea musulmană și alte comunităţi de străini din București. Locuiesc în capitala României din 2005, m-am născut în Damasc, Siria și sunt palestinian.

Am pregătire profesională în domeniul comunicării și al relaţiilor publice și am absolvit în 2013 această specializare la Universitatea din București, Facultatea de Litere. Îmi place să comunic cu oameni de toate naţionalităţile și vorbesc fluent limbile română și engleză, iar limba arabă este limba mea maternă.

Mă pasionează jurnalismul și am publicat mai mult de 10 articole în limba arabă pe web-site-ul Modern Discussion (www.ahewar.org). Interesul pentru comunicare m-a făcut să creez un blog personal care poate fi accesat la adresa: politicainorientulmijlociu.wordpress.com.

E-mail: [email protected];Tel. 0720428169.

Mohamed Daoud

M-am născut în Alexandria, Egipt, de unde mi se trage și numele de Alex, pe care îl folosesc adesea.

Am venit în România la vârsta de 16 ani, am învăţat limba română și am studiat la U.M.F. „Gr. T. Popa” Iași, localitate în care m-am stabilit. Sunt medic specialist de obstetrică-ginecologie, doctor în știinţe medicale, și am înfiinţat în 2006 Asociaţia Centrul Cultural Oriental.

Considerat de obicei mai român decât românii, am visat să fac ceva

pentru a ajuta oamenii care se confruntă cu greutăţi precum mentalitatea rasistă.

Provin dintr-o familie educată și relativ înstărită iar visul meu a fost să studiez regie film sau să devin pilot militar.

Numele meu este asociat cu profesionalism, perseverenţă, seriozitate, cinste, etică, morală, fiind considerat practic și lider, ajungând la consideraţii de tipul „Faraonul din România”.


Rima Tayara

Am absolvit Facultatea de Construcţii Civile din Timișoara, dar profesez ca și consultant financiar. Tot timpul mi-a plăcut să lucrez cu oameni de diferite culturi. La vârsta de 18 ani am părăsit ţara mea, Siria, pentru a studia în România și știu câte greutăţi poate întâmpina o persoană când ajunge de una singură într-o ţară străină încercând să se integreze într-o societate în care se vorbește o limbă necunoscută.

Sunt una dintre cele mai vechi femei arabe în Timisoara, așa că am avut destul timp să cunosc foarte bine obiceiurile și modul de gândire. Sunt foarte deschisă faţă de ceilalţi, nu am avut parte de niciun conflict timp de 33 ani. Îmi place să ajut doar pentru simplul fapt de a face pe cineva fericit.


Cristina Răilean

Sunt din Republica Moldova și studiez la Cluj-Napoca. Fac voluntariat de 7 ani de zile, iar la Cluj sunt membru al Grupului de Inițiativă Basarabeană (GIB- Cluj), unde am fost și președinte. GIB-Cluj este o experienţă frumoasă pentru că înveți într-adevăr cât de greu e să muncești ca să ai rezultate, să reprezinți studenții basarabeni de la Cluj în relația cu instituțiile publice, să lucrezi cu ei și să-i ajuți să se integreze cât mai

bine în mediul academic clujean.

Consider că un mediator intercultural trebuie să știe nevoile și problemele comunităţii pe care o reprezintă, iar odată cu asta poate mobiliza oamenii să facă lucruri frumoase prin diverse activităţi. Îmi place să lucrez cu ceilalți mediatori astfel încât vocea noastră să fie auzită prin proiecte comune.

E-mail: [email protected]; Tel. 0752668774.

David Erisola Popoola

Sunt din Nigeria și studiez medicina la Constanţa. Am o diplomă în Microbiologie și un masterat în Management de proiect.

Mă bucur să îi pot ajuta pe oameni, cred că o persoană, organizație sau instituție nu pot supraviețui singure, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi poate contribui la o bună coexistență și conviețuire. Locuiesc în Constanţa de aproximativ 5 ani, așa că am o cunoaștere corectă a autorităților și instituţiilor din județ și doresc să ajut migranţii care au nevoie de sprijin.



Mediatori

Diana Costaș

Sunt studentă în anul III la Şcoala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Ştiințe Politice din București. Sunt din Republica Moldova și am urmat cursul de la Timișoara de mediator intercultural din dorința de a ajuta migranții ca mine în relația noastră cu autoritățile publice. Vorbesc limbile rusă, engleză și franceză. Dacă aveți nevoie de ajutor, vă stau la dispoziție și puteți apela cu încredere. Împreună vom găsi soluții mai ușor!


Mazen Rifai

Sunt jurnalist (corespondent) acreditat de MAE și membru fondator al Clubului Româno-Arab de Cultură și Presă și membru în conducerea Clubului Cultural Siriano-Român din București.

Am creat o categorie specială pe situl Arabic News Agency (www.ana-news.ro) pentru a prezenta informaţii de actualitate în limba arabă pentru refugiaţi și imigranți, precum și alte informaţii necesare pentru vorbitorii de limba arabă. Am o relaţie strânsă cu comunitatea siriană și arabă și doresc să sprijin valul mare de refugiaţi care vine din ţara mea, Siria, aflată în continuă stare de război, unde sute de mii de copii suferă și nu au nicio vină pentru ce se întâmplă acolo.


Udearo Chrisitian Chigozie

Am venit din Nigeria acum cinci ani și m-am stabilit în Timișoara. Am văzut imigranţi din diferite ţări, oameni cu tradiţii diferite, cu diferite culturi, vorbind diferite limbi, având diferite religii și diferite culori. În același timp am observat că toţi se confruntau cu anumite probleme legate de venirea lor într-o ţara străină. Am dorit să mă implic în ajutorarea acestora, ţinând cont de faptul că am lucrat în domeniul voluntariatului și în

sprijinul oamenilor, am fost Președinte al Asociaţiei Naţionale a Studenţilor din Anambra State (Federal Politehnic Nekede Owerri), Finance Cadet în Nigeria Road Safty Club din Yobe State și membru în Editors Comitee al Asociaţiei Studenţești. Așa că, atunci cand s-a ivit oportunitatea de a activa ca mediator intercultural pentru comunitatea mea, în anul 2011, am fost bucuros că m-am putut implica.

E-mail: [email protected]; Tel. 0726 004 925.

Alexander Jacho

Sunt casatorit cu o româncă și trăiesc în Cluj-Napoca din 2009. Am venit din Ecuador și încerc să descopăr oportunităţiile pentru străinii care locuiesc în această ţară. Şi dacă le găsesc vreau să le divulg cât mai repede posibil pentru a sprijini integrarea comunităţii latino-americane în societatea civilă românească.

Vreau să schimb părerile greșite ale românilor despre sudamericani și

să demonstrez că această comunitate poate îmbogăţi cultura deja complexă a românilor. Sunt hotărât să rămân în această ţară și vreau să construiesc o comunitate puternică, sociabilă și unită. Marea mea provocare este ca toţii străinii non-UE să fie în legalitate pentru a evita situaţiile dificile din alte state europene, unde au ramas mulţi fără acte și loc de muncă demn și unde există o mare discriminare socială.


Ounouna Fouad

Am 31 de ani și sunt de naționalitate marocană. Am venit în România în anul 2010 când m-am căsătorit cu o româncă din Constanța. Am studiat 2 ani la Facultatea de Litere și am o diplomă de tehnician specializat în dezvoltare informatică. Am lucrat în telemarketing la Rabat în Maroc timp de 2 ani și acum în România lucrez ca profesor de limba arabă și mediator social intercultural pentru comunitatea arabă și francofonă din Constanța. Vorbesc limbile arabă, franceză și română. Ca orice nou venit, m-am confruntat în

primul an cu un șoc cultural care începe cu necunoașterea limbii. Am învățat multe în acești ani și cu ajutorul unor oameni minunați și dedicați, români, arabi și francofoni deopotrivă, pot spune că m-am integrat și am realizat rolul pe care îl are medierea pentru integrare. Cursul de mediator intercultural pe care l-am urmat la Timișoara mi-a deschis noi orizonturi și îmi doresc să mă dedic acestei profesii care este plină de împlinire sufletească atunci când reușești să rezolvi problemele comunității tale.

Email: [email protected];Tel. 0727887180.

Sukaina Jasim Hashim – (Abeer)

Sunt profesor de limba arabă și președintele asociației „Bud’s Flowers” București, al cărui scop este promovarea și apărarea drepturilor omului, promovarea schimburilor interculturale. Sunt din Irak, vorbesc limbile arabă, engleză și română. Am ales să devin mediator social intercultural pentru a facilita integrarea străinilor în România și a facilita accesul la servicii, atât publice, cât și private. Pot ajuta comunităţile de migranţi prin acordarea

de consultanţă și consiliere persoanelor interesate, în domeniile drepturilor omului, dezvoltării conștiinţei civice precum și în alte domenii de interes general ce privesc viaţa publică, asigurarea de sprijin material pentru acţiunile având ca scop integrarea cetăţenilor străini în România. Am un protocol de colaborare cu Direcția de Azil și Integrare și pot oferi consiliere și ajutor refugiaţilor și solicitanţilor de azil.


Ahmed Rashidi Hassan

Sunt din Egipt și locuiesc în Timișoara. Sunt lector de Limba și cultura arabă la Universitatea de Vest din Timișoara și consilier la Centrul Cultural Româno-Arab. Predau la școala arabă limba și literatura arabă și religie; am desfășurat mai multe activităţi de îndrumare a refugiaţilor din ţările arabe.

Din aceste activităţi pe care

le-am desfășurat în România am observat foarte multe probleme și lipsuri ale migranţilor.

Având în vedere toată experienţa mea în legătură cu migranţii am decis să particip la programul de formare organizat de Institutul Intercultural Timișoara și am devenit mediator social intercultural.



aNaliZa

În data de 19 decembrie 2013 a avut loc, la Sinaia, întâlnirea de lucru cu profesorii care predau limba româna ca limbă străină, acţiune organizată de Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi prin proiectul „Integrarea refugiaţilor în România”, proiect finanţat de către Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiați și Inspectoratul General pentru Imigrări.

Întâlnirea vizează identificarea bunelor practici și discutarea dificultăţilor întâmpinate în predarea cursurilor de limba română și acomodare culturală pentru persoanele refugiate care beneficiază de o formă de protecţie în România.

În deschiderea evenimentului de consultare și pregătire în domeniul integrării refugiaţilor, președintele Consiliului Naţional Român pentru Refugiaţi, domnul Niculae Cârcu, într-un mod firesc și cu o mare încărcătură emoţională, dovedindu-se a fi un bun profesionist, a prezentat care sunt categoriile de migranţi și diferenţierea lor, ca apoi să explice câteva aspecte cu privire la procedurile de determinare a unei forme de protecţie în România, toate aceste noţiuni fiind raportate la cadrul legal naţional și internaţional.

Au fost aduse în discuţie câteva modalităţi de integrare a copiilor refugiaţi în sistemul învăţământului de stat din România, conform prevederilor Legii învăţământului nr. 84/1995 și a Hotărârii de Guvern nr. 51/2009 privind organizarea și desfășurarea cursului de iniţiere în limba română, precum și școlarizarea copiilor străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau drept de ședere în ţara noastră.

Au fost dezbatute aspecte privind Metodologia de organizare și desfășurare a acestor cursuri, precum și procedurile privind elaborarea, aprobarea și distribuirea programelor și manualelor cursului de iniţiere în limba română.

S-a dovedit a fi foarte important să existe o practică unitară în desfășurarea acestor proceduri iar integrarea refugiaţilor să beneficieze de o soluţie durabilă.

De remarcat este faptul că în anul 2009 la Timișoara s-a desfășurat un seminar de limba română, organizat de către Institutul Intercultural Timișoara în cadrul proiectului finanţat prin programul general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” și un curs de limba română și de orientare socio-culturală pentru resortisanţii din ţările terţe. Iniţiativa Institutului Intercultural Timișoara a fost finalizată prin pregătirea profesorilor pentru acest tip de predare și prin formarea de formatori la nivel naţional, specializați în predarea limbii române ca limbă străină unor adulți RTT.

Astfel, se are în vedere pregătirea profesorilor pentru predarea limbii române ca limbă străină pentru persoanele care beneficiază de o formă de protecţie în România.

Pe de altă parte, au fost relatate câteva aspecte de bună practică de către domnul Doru Crăciun, reprezentant al Inspectoratului General pentru Imigrări și al Centrului

pentru refugiaţi din Timișoara, cu privire la modalitatea de integrare a refugiaţilor în mediul românesc.

Din experienţa invitaţilor din București și Timișoara s-au desprins câteva aspecte de bună practică referitor la facilitarea accesului la educaţie atât pentru copiii din această categorie, cât și pentru adulţii refugiaţi.

O concretă reglementare a studiului limbii române de către refugiaţi este Ghidul profesorului, care a fost conceput ca un instrument de

un mijloc de integrare pentru refugiaţi

Limba română

Maria Luiza Mohamed

Centrul Cultural Româno-Arab

predare și învăţare a limbii române, și raspunde unor nevoi particularizate pe situaţia refugiaţilor. Acesta pune la dispoziţia profesorului informaţii utile despre profilul refugiaţilor, integrarea acestora la noi în ţară și aspecte legate de accesul la educaţie și la învăţarea limbii române, precum și câteva modalităţi și lecţii de predare a limbii române ca limbă străină.

Pe această cale îmi exprim aprecierile și profunda consideraţie faţă de competenţa și desăvârșitul

profesionalism de care a dat dovadă domnișoara Corina Popa, reprezentanta Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi din București, care a prezentat cu multă naturaleţe și claritate câteva soluţii cu privire la manualele și materialele didactice pe care le pot folosi profesorii de limba română, punctând anumite aspecte pozitive și arătându-și disponibilitatea în a ne îndruma, sprijini și ajuta în această direcţie pe tot parcursul acestor demersuri. Domnia sa

ne-a mai sugerat ca pentru această activitate să fim ajutaţi de învăţători.

În acest sens, dovedindu-se un excelent profesionist, domnișoara Corina Popa a arătat deschiderea vis-à-vis de colaborarea cu organizaţii care au ca obiect general de activitate respectarea drepturilor omului și integrarea socio-culturală a diferitelor grupuri umane în societate. Împreună vom reuși să apropiem spiritele de unda umanistă a Universului, mergând pe calea înţelegerii și apropierii culturilor și idealurilor, prin exponenţii ei, oameni de diferite culturi și etnii, aflaţi pe teritoriul ţării noastre.

Organizaţiile și instituţiile statului român promovează deschiderea faţă de tradiţiile și spiritualitatea refugiaţilor, pentru că necunoașterea acestora poate genera, uneori, contacte sociale bazate pe neîncredere și reticenţă.

Ca partener umanitar, ţara noastră reprezintă un punct de sprijin , de înţelegere și consiliere, precum și un factor civilizator, dar și locul unde este preţuită tradiţia, credinţa și limba acestor oameni. Raporturile firești între cetăţenii străini și români vor fundamenta colaborarea și integrarea prin spiritul înţelegerii reciproce, a respectării particularităţilor entice specifice, într-un spirit european profund democratic.

Maniera de a aborda deschis problemele semenilor noștri cu care împărţim o lume din ce in ce mai mică, ne-a făcut să înţelegem că trebuie să cultivăm legături pacifiste și umane, iar obiectivele acestei întâlniri sunt precum niște ancore, care, din vârtejul social-ocupaţional cotidian în mijlocul căruia uităm de multe ori esenţa umanismului real al civilizaţiilor, ne ţine aproape de solul puternic și de forţa credinţei de a face bine.


iNterviu

Jeanina a locuit în Taipei timp de 2 ani şi în Shanghai 10 ani, lucrând ca Senior Pre-Sales Manager şi Regional Product Line Manager în regiunea Asia-Pacific pentru o companie multinaţională. Din martie 2013 s-a reîntors în Timişoara pentru a înfiinţa o companie alături de soţul ei.

Ce te-a determinat să iei decizia de a pleca şi cât de greu ţi-a fost să te desprinzi de România?

Nu a fost foarte dificil, încă din liceu îmi doream să călătoresc și să vad lumea, îmi doream mult și să cunosc cultura managerială din alte organizaţii. A fost ușor să plecăm, având o companie multinaţională în spate. Am plecat cu o viză turistică iar acolo am fost ajutaţi și îndrumaţi pentru a primi permis de rezidenţă si permis de muncă pe care-l înnoiam la fiecare 2 ani.

Cum te-ai adaptat acolo?

Impactul cultural a fost destul de mare. Nu înţelegeam niciun cuvânt, nu reușeam să reţin chipurile, nu știam să mănânc cu beţele și nici nu înţelegeam felurile de mâncare. Dar nu a durat mult până m-am obișnuit. Taipei este foarte primitor și e ușor de trăit acolo. În 2004 ne-am mutat în Shanghai. Primele luni au fost destul de grele pentru că Shanghai este un oraș foarte mare, cu aproximativ 22 milioane de locuitori, unde interesul individual primează respectului faţă de ceilalţi, trebuind și noi să învăţăm să „dăm din coate”. În cei zece ani Shanghai s-a dezvoltat extraordinar. De exemplu, în Pudong, în 2000 încă se cultivau cartofi si orez iar în 2004 ne-am mutat acolo într-un cartier foarte modern și elegant. Ca să nu mai vorbim de infrastructură: peste noapte apăreau noi șosele suspendate, clădiri de locuinţe din ce în ce mai elegante, mall-uri, clădiri de birouri...

se simţea tot mai mult deschiderea spre Vest în privinţa supermarketurilor, patiseriilor, restaurantelor, barurilor.

Ce te-a determinat să petreci 10 ani acolo?

Au fost mai multe la un loc. La început a fost dragostea, ca să fiu foarte deschisă, cu soţul meu aș fi putut trăi în orice colţ de pe pământ pentru căare o minte deschisă și știe să se bucure de viaţă șisă

vadă ce e mai bun în locul respectiv. Apoi am început să simt frumuseţea limbii chineze și miracolul înţelegerii oamenilor și când spun înţelegere nu e doar comunicare prin vorbe, ci și bucuria citirii chipurilor. Îmi placeau oamenii simpli care vindeau fructe la colţul străzii. Le plăceau străinii și nu se sfiau să pună o grămadă de întrebări;se străduiau să ţină minte ce ne plăcea și de multe ori primeam și ceva gratuit.Apoi mi-a placut jobul și faptul că

tehnic ridicat și precizia în răspunsuri erau primordiale, termenele trebuiau respectate cu stricteţe, iar în întâlnirile cu clienţii echipa locală trebuia să fie pregătită să răspundăpe moment la toate întrebările de clarificare. A lua notă de o întrebare și a clarifica răspunsul ulterior nu era acceptat. Așadar, ne pregăteam până la cel mai mic detaliu și încercam să anticipăm întrebările, colegii japonezi lucrând până la ore imposibile, uneori dormeau în birou sau la hoteluri din împrejurimi și își vedea familia doar la sfârșit de săptămână. Cum poţi să nu respecţi și să nu te închini în faţa unei asemenea dedicaţii, conștiinciozităţi și pierderi personale?

Ce te-a determinat să vii înapoi în România?

A fost un cumul de forţe, compania trecea prin momente dificile, ca și multe alte companii foarte mari, băieţelul urma să înceapă școala și o dată ce o începea în sistemul internaţional și în limba engleză i-ar fi fost greu să se mai adapteze și să intre în sistemul românesc de învăţământ. Costurile nu erau de neglijat pentru că Shanghai este un oraș foarte scump – mă refer la chirii, școli internaţionale, sistem medical privat. Proprietarii apartamentului în care locuiam au hotărât să-l vândă și deci trebuia să ne mutăm din casa în care locuiam din 2007 și în care ne-am obișnuit, iar noi începeam să simţim din ce în ce mai mult dorinţa de a ne așeza la casa noastră, cum simte orice om plecat de atâta vreme și atunci, în tot acest context, ce loc mai bun de ales decât acasă?

Ce ai face diferit dacă ar fi să te întorci în timp?

Aș face multe lucruri diferit. Ca lecţie de viaţă, aș fi trăit mai mult în partea pozitivăși m-aș fi lăsat mai puţin copleșită de griji și emoţii, le-aș fi rezolvat cu mai multă înţelepciune așa cum vin, chiar le-așfi„parcat” pe unele până când ajung la gradul necesar de inteligenţă emoţională ca să le înfrunt. Ca și job mi-aș face o strategie de ieșire încă dinainte de a semna contractul, un plan clar de a sta 4-5 ani, pentru că 1-2 ani e prea puţin, atât din punct de vedere al job-ului cât și cultural, după

Interviu realizat de Senta Paler

care să revii înapoi acasă, de exemplu. În acest fel re-adaptarea nu mai are așa un impact mare. După întoarcere noi am re-învăţat să trăim în propriul nostru oraș, a trebuit să ne refacem, să reformăm reţeaua de contacte.Nu aș schimba în niciun fel traiectoria vieţii mele. Asia va rămâne mereu o parte a fiinţei mele și sper să mă reîntorc într-o zi și sătrăiesc în Coreea și Japonia și să învăţ coreeana și japoneza.

Ce sfaturi ai da migranţilor români în China? Dar migranţilor chinezi în România?

Sfaturi simple: să se bucure de ceeace le oferă orașul respectiv, cultura în care se află și să o respecte, să construiască „acasă” din ceea ce au la îndemână, să nu se străduiască să aducă „acasă” de acasă pentru că vor fi în permanenţă nefericiți. Şi îmi îngăduiesc săsubliniez, să respecte cultura ţării în care se află, atât în viaţa personală cât și în viaţa profesională.În ultimii ani mi-am dorit foarte mult să vin acasă, în Timișoara și nu am crezut nici o clipă că Shanghaiul îmi va rămâne atât de adânc întipărit în minte și în suflet încât să îmi fie dor, dor încât să visez noaptea căsunt în acele locuri, anumite chipuri, anume străzi bătute zilnic, acea normalitate casă-job pe care am construit-o acolo.Aș încheia cu un truism: învaţă să găsești partea bună a lucrurilor și să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima în locul respectiv cu familia, cu prietenii, cu colegii și atunci poţi considera că trăiești profund.

am lucrat în toatăzona Asia-Pacific, cu atâtea culturi, mi-a plăcut echipa.Uitându-mă în urmă pot spune că am realizat atât de multe și am schimbat atât de multe, am avut posibilitatea să schimb ceva șisă las ceva în urma mea. În ultimele zile în Shanghai am primit așa de multe mesaje de apreciere de la cei cu care am lucrat din multe colţuri ale lumii, iar echipa a lăcrimat în ziua despărţirii, ceea ce a însemnat foarte mult, pentru că așa cum se știe, ei își înfrânează bine emoţiile. Aceste lucruri nu se uită niciodată, nu voi uita chipurile celor care au contat pentru mine și nu-mi voi uita prietenii și pe cei care m-au ajutat.

Cum ai ajuns să înţelegi limba chineză?

Chineza am început să o învăţ în Taipei, după o lună-două de la sosire. Am luat ore, individual, la Taipei Language Institute. Nu erau foarte mulţi străini care studiau în Taipei, iar clasele se formau cu studenţi japonezi care aveau nivelul mult mai avansat, unii au studiat-o la școală, ca limbă străină.În mandarină sunt patru 4 tonuri și mi-a luat destul de mult timp să mă obișnuiesc cu ele și să acumulez destule cuvinte încât să port o minimă conversaţie. Şi mai mult mi-a luat până am înţeles răspunsurile oamenilor. Tonurile și contextul sunt foarte importante pentru că „si” spus cu ton scăzând înseamnă moarte, iar tot cu tonul scăzând înseamnă cifra 4. Dacă mergeţi în multe părţi din Asia vorbitoare de limba chineză veţi observa că cifra 4 lipsește de la lift, practic etajul 4 nu există din cauza superstiţiei. „Tang” cu ton plat înseamna supă, iar cu tonul crescând înseamnă zahăr, dulce.

Cum a fost la început la locul de muncă?

Începutul a fost dificil, ca orice început. Dar mi-a plăcut job-ul încă de la prima sarcină și mi s-a părut foarte interesant și complex. Am avut multe de învăţat, nu doar la nivel tehnic, ci și managerial, ca de exemplu importanţa culturii în procesul de management. Lucrând în toată regiunea Asia-Pacific am învăţat în timp cum să lucrez cu fiecare unitate locală în parte și cum să răspund cerinţelor clienţilor lor. De exemplu lucrând cu Japonia, nivelul

Jeanina IvanExperienţa

unei migrante românce în China


euroPa

În perioada 26-27 noiembrie 2013 a avut loc cea de-a 10-a ediţie a Forumului European pentru Integrare, o platformă de dialog privind integrarea migranţilor, care reunește la masa discuţiilor reprezentanţi din mediul organizaţiilor neguvernamentale, decidenţi politici de la nivel naţional și european din domeniul integrării migranţilor.

Tema acestei ediţii a fost: „Participarea migranţilor la procesul democratic – pentru o cetăţenie mai inclusivă”. Discuţiile în cadrul acestei ediţii a Forumului s-au axat pe trei teme specifice: drepturile politice și încurajarea participării migranţilor, participarea civică a migranţilor și dobândirea cetăţeniei.

Participanţii în cadrul celei de a 10-a ediţii a Forumului au adoptat o serie de recomandări către guvernele statelor membre și instituţiile europene pentru a lua măsuri concrete care să faciliteze accesul la drepturile omului și participarea publică a migranţilor. Conform afirmaţiilor din recomandările Forumului, un proces de integrare de succes este în strânsă legătură cu protecţia drepturilor civile, culturale, economice, politice și sociale pentru toţi membrii societăţii. Este de asemenea esenţial să existe un cadrul legal și structural pentru ca fiecare individ, membru al societăţii să participe în mod egal. Accesul la cetăţenie precum și participarea cetăţenilor ţărilor terţe rezidenţi într-unul dintre statele membre UE în cadrul unor organisme consultative, sunt elemente cruciale pentru ca fiecare individ din societate să beneficieze pe deplin de aceste drepturi.

Recomandările către guvernele Statelor Membre sunt următoare:

După o perioadă de nu mai mult de 5 cinci ani de rezidenţă legală pe teritoriu unui stat membru, un

rezident străin ar trebui să obţină permisul de ședere permanentă și să se bucure de aceleași drepturi ca și un cetăţean al ţării respective. Rezidenţii străini ar trebui să deţină acces la cetăţenie după nu mai mult de 5 ani de rezidenţă legală. Condiţiile pentru a obţine cetăţenia trebuie să fie rezonabile și să fie clar explicate în legea statului. Cerinţele pentru noii cetăţeni trebuie să fie aceleași ca și pentru oricare cetăţean al statului. Condiţia financiară sau economică a unei persoane nu ar trebui să fie un obstacol în obţinerea cetăţeniei. Statele membre sunt încurajate să elimine obstacolele legale și procedurale în vedera obţinerii cetăţeniei și sunt încurajate să promoveze obţinerea cetăţeniei. Statele membre sunt încurajate să permită dublă sau multiplă cetăţenie, permiţând unui rezident care aplică pentru cetăţenia statului gazdă să își păstreze cetăţenia iniţială. Copiii născuţi într-o ţară gazdă ar trebui să obţină cetăţenia ţării gazdă la naștere dacă cel puţin unul dintre părinţi este rezident legal în acea ţară de cel puţin 5 ani. Copiii părinţilor rezidenţi care nu sunt născuţi în ţara gazdă, ar trebui să aibă dreptul la cetăţenie după o rezidenţă de 5 ani. Introducerea conceptului de cetăţenie europeană. Pentru a facilita participarea publică, dreptul de a vota și de a candida la alegerile locale, regionale, naţionale și europene ar trebui să fie garantat după maximum 5 ani de rezidenţă legală pentru străini. Organismele de consultare pentru rezidenţi trebuie să fie puternice și independente pentru a reprezenta în mod eficient interesele rezidenţilor. Aceștia sunt cei care trebuie să conducă aceste structuri și să-și aleagă reprezentanţii în mod liber. Reprezentanţii societăţii civile fac apel la statele membre să

nu închidă fondurile pentru aceste structuri iar în statele membre în care nu există astfel de mecanisme este încurajată înfiinţarea lor. Dreptul de a se afilia sau de a înfiinţa asociaţii sau partide politice ar trebui să fie un drept garantat pentru toţi rezidenţii și trebuie extins și în statele membre care restricţionează acest drept pe bază de naţionalitate. Partidele politice ar trebui să fie încurajate să includă membri ai minorităţilor etnice, migranţi, printre candidaţii lor.

Recomandările pentru instituţiile europene sunt:

Instituţiile europene ar trebui să încurajeze statele membre să ratifice Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei din 1997 și să promoveze dezbateri și schimbul de bune practici pe ceea ce înseamnă cetăţenie și accesul la cetăţenie. Instituţiile europene ar trebui să încurajeze statele membre să ratifice Convenţia Europeană privind Participarea Străinilor la Viaţa Publică Locală. Reprezentanţii societăţii civile fac apel la Comisia Europeană să atenţioneze statele membre care nu

transpun în mod corect Directiva Europeană privind rezidenţa pe termen lung, de exemplu statele care pun extra-condiţii care nu sunt prevăzute în Directivă, cum sunt taxele foarte mari care au drept consecinţă împedicarea exercitării de către cetăţenii străini a tuturor drepturilor prevăzute de legislaţia UE. Membrii Forumului European pentru Integrare salută lansarea de proiecte de cercetare privind cetățenia UE finanțate de către Comisia Europeană și se recomandă difuzarea amplă a rezultatelor produse. Toate instituţiile europene ar trebui să încurajeze consultări deschise cu privire la cadrul legislativ referitor la rezidenţii care au stat 5 ani într-unul dintre statele membre, pentru ca aceștia să beneficieze de aceleași drepturi economice și sociale ca și cetăţenii și să deţină dreptul de a vota și candida la alegerile locale, regionale și Europene.

Participarea publică a străinilor în România

România a semnat Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei în 1997 și a ratificat-o cu rezerve în 2005 în timp ce Convenţia Europeană privind

Participarea Străinilor la Viaţa Publică Locală nu fost semnată și nici ratificată de ţara noastră. Dacă facem referire la Indexul de Politici de Integrare a Migranţilor realizat de către Centrul pentru Afaceri Internaţionale din Barcelona împreună cu Grupul de Politici Publice pentru Migraţie (Migration Policy Group) la secţiunea destinată participării politice, România a obţinut cel mai scăzut punctaj, ceea ce arată tendinţa statului de a limita în continuare participarea politică a străinilor și accesul restrictiv la cetățenie în ciuda noilor tendințe în Europa.

Referitor la participarea publică a migranţilor în România, singurul organism de consultare publică existent îl reprezintă mecanismul de consultare tripartită dezvoltat începând din 2009, în cadrul proiectului Integrare și Coeziune Socială pentru Resortisanţii Ţărilor Terţe și continuat în prezent prin proiectul „Migrant în România interculturală”, iniţiativă coordonată de Institutul Intercultural Timișoara împreună cu partenerii săi. În timpul celor 4 ani de derulare a acestui mecanism de consultare au fost invitaţi la masa discuţiilor un număr de aproximativ 1400 de persoane, în timpul a 55 de întâlniri în orașele București, Constanţa, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara. La întâlniri au participat reprezentanţi ai comunităţilor de migranţi din România, ai societăţii civile și a diferitelor instituţii publice locale, regionale sau naţionale. În timpul întâlnirilor au fost discutate multe dintre nevoile străinilor din România și problemele cu care aceștia se confruntă în procesul de integrare.

În multe cazuri au fost semnalate nevoi care se regăsesc și în cele 13 recomandări ale Forumului, ca de exemplu facilitarea accesului la cetăţenie și participarea publică și politică a migranţilor. Însă momentan, chiar dacă aceste nevoi au fost

comunicate instituţiilor vizate, nu a fost luată nici o măsură legislativă care să vină în întâmpinarea lor. Au existat mai multe invitaţii de participare publică la nivel local. De exemplu, în Timișoara, reprezentanţii comunităţilor de migranţi au fost invitaţi să participe în cadrul Consiliilor Consultative de Cartier, însă nu există la nivelul niciunui oraș din România un Consiliu Consultativ pentru Străini / Rezidenţi, în care cetăţenii străini să fie consultaţi și implicaţi constant în crearea de politici publice locale, chiar dacă o parte dintre reprezentanţii comunităţilor de străini au declarat că ar fi nevoie de o astfel de structură. Este nevoie, așadar, nu doar de un cadru legal de participare ci și de crearea unei culturi a participării publice în rândul rezidenţilor străini.

Echipa proiectului Migrant în România interculturală, împreună cu reţeaua de mediatori interculturali, va continua demersurile de a facilita participarea publică a străinilor din România și în anul 2014, cu scopul de a crea un mecanism constant de consultare care să fie asumat și de autorităţile locale din cel puţin cele cinci orașe în care ne desfășurăm activitatea: București, Constanţa, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara.

Cu paşi mici înspre o democraţie participativă pentru toţi

Romina MateiInstitutul Intercultural

Timișoara


ProieCt

Vizita mea de studiu în Bolgona a fost ocazia perfectă pentru a pune întrebări, pentru a analiza și a înţelege cum funcţionează sistemul italian de integrare și management al migraţiei. În cadrul acestei vizite de studiu, finanţate printr-un grant Grundtvig au fost organizate o serie de 11 întâlniri cu asociaţii, organizaţii, grupuri de iniţiativă, instituţii publice.

Întâlnirea cu reprezentanţii Oficiului pentru Politici privind Migraţia din cadrul Direcţiei de Politici Sociale și Sănătate a Provinciei Bologna mi-a furnizat multe informaţii interesante despre structura administrativă, proiectele de integrare și legislaţia în vigoare în domeniul integrării și imigraţiei. Aceștia mi-au explicat că în Italia statul are puterea legislativă directă asupra sistemului de reglemantare a imigraţiei, în particular asupra intrării și șederii străinilor în ţară. Dar în privinţa integrării puterea legislativă este deţinută de regiuni. Italia fiind alcătuită din regiuni care au o formă de autonomie, având puterea de a face legi, emite directive, dar numai în interiorul cadrului general legislativ stabilit de către stat. Regiunea Emilia Romagna cuprinde un număr de 9 provincii (Bologna este una dintre provincii) și un număr de 60 de comune. La randul lor, cele 60 de comune sunt agregate în 7 districte. Structura administrativă a regiunii se compune dintr-un organ legislativ care este numit consiliu și un organ executiv numit junta. Rolul principal al provinciei este să realizeze planurile zonale teritoriale pentru cele 7 districte. Planurile sunt finanţate de către stat și regiune. În cadrul acestor planuri este încadrată și tema integrării migranţilor. Iar Oficiul pentru Politici privind Migraţia se ocupa în mod special de realizarea planurilor zonale luând în considerare mai exact tema integrării imigranţilor din cele 60 de comune.

Daniela CervinschiLADO Cluj

Practici şi programe de integrare a migranţilor în Bologna

La baza realizării planurilor stau întâlniri anuale ale primarilor comunelor, cercetătorilor, asociaţiilor de imigranţi și alte entităţi care propun măsuri sau direcţii ce trebuie introduse în planuri. De asemenea, pe lângă realizarea planurilor zonale care sunt de importanţă capitală pentru politici și legi, provincia Bologna mai implementează o serie de programe și proiecte care au ca scop integrarea imigranţilor și încurajarea participării în viaţa publică. Unul dintre proiectele de acest tip este Consiliul cetăţenilor străini, un forum consultativ care întrunește reprezentanţii organizaţiilor de străini. Prin acest Consiliu sunt puse pe agenda publică problemele, nevoile imigranţilor. De asemenea, Consiliul poate contribui la elaborarea planului zonal.

Un alt program al Provinciei este Centrul de Cercetare pentru migraţie care evaluează, cercetează, analizează impactul programelor de integrare, colectează date statistice despre imigranţi și realizează rapoarte de cercetare. Provincia mai oferă diverse tipuri de cursuri de formare a operatorilor (funcţionarilor publici) din comune care lucrează direct cu imigranţii. Aceștia sunt pregătiţi din punct de vedere lingvistic și al relaţionării cu străinii. Formarea are un caracter intercultural. Sunt organizate, de asemenea, campanii de sensibilizare a populaţiei asupra discriminării și rasismului, campanii finanţate din fonduri UE. Un alt rol important pe care îl are Provincia este împuternicirea și susţinerea financiară a școlilor publice și private pentru oferirea de cursuri gratuite de limbă italiană pentru străini.

Cu doi ani în urmă statul italian a introdus acordul de integrare. La intrarea în ţară imigrantul este obligat să semneze acest contract care prevede ca în decurs de doi ani imigrantul să atingă un număr minim de puncte pentru a onora contractul și a dovedi că a atins un anumit nivel al integrării. Migrantul trebuie să dovedească în mod oficial că are un nivel de limbă italiană de A2, are un loc de muncă, plătește asigurarea de sănătate, are medic de familie, școlarizează copiii, platește taxele fiscale ș.a.m.d. În cazul noilor veniţi se pune foarte mare accent pe certificatul de limbă, astfel aceștia trebuie să urmeze cursuri de limbă care sunt gratuite, trebuie să dea un examen și apoi obţin acel certificat. În cazul în care imigrantul nu îndeplinește condiţiile din contract

și nu reușește să obţină un certificat de limbă, va fi expulzat din ţară.

Centrul Zonarelli este finanţat de Provincie pentru a găzdui diverse evenimente culturale ale comunităţilor de străini. Centrul dispune de o clădire cu cele mai moderne dotări, săli pentru conferinţe și spectacole, teren sportiv. Reprezentantul Centrului ne-a explicat că are în evidenţă mai mult de 150 de organizaţii de străini și că încurajează colaborarea dintre acestea și implementarea diverselor proiecte comune. Au organizat: expoziţii gastronomice, festivaluri de carte, au înfiinţat propriile lor reviste. Sunt organizate cercuri de pictură și lucru manual.

O altă asociaţie cu al cărui reprezentant am reușit să mă întâlnesc este Aprimondo. Este de fapt o școală informală care organizează cursuri de limbă gratuite pentru străini. Profesorii sunt voluntari din rândurile studenţilor de la litere. Şcoala este susţinută de Provincie și are foarte mulţi cursanţi. Cursurile sunt realizate folosind exemple din viaţa de zi cu zi și sunt invitaţi și avocaţi care îi pot sfătui pe imigranţi cum pot să își rezolve problemele. Un alt aspect interesant este că în cadrul acestor cursuri migranţiilor li se face cunoștinţă cu drepturile și obligaţiile pe care le au ca și rezidenţi in Italia. Şcoala acceptă și imigranţi fără acte legale de ședere, pentru înregistrarea acestora nu este nevoie de un act, ci doar de un formular la înscriere.

M-am întâlnit și cu reprezentantul unui centru de informare pentru străini, Xenia din Bologna care oferă aceleași tipuri de servicii ca și Centrele de informare din România, însă are mai puţini beneficiari. O altă organizaţie ASPHI care este activă de aproape 30 de ani în domeniul incluziunii sociale

prin tehnologie a persoanelor cu dizabilităţi, a început de câţiva ani să dezvolte programe și pentru imigranţi. Unul dintre proiectele organizaţiei este simplificarea testelor în privinţa limbii la diverse materii pentru copii în vârstă de 12-14 ani. Profesorii sunt încurajaţi să folosească cuvinte mai simple pentru a explica materiile, însă fără a le banaliza. A fost creată o platformă electronică în care se pot înregistra profesorii și crea propriile teste la diverse materii, utilizând diverse imagini și filmuleţe într-o limbă italiană pe înţelesul copiilor migranţi. La rândul lor copii rezolvă acele teste doar cu scopul ameliorării cunoștinţelor și nu cu scopul de a fi evaluaţi. Înaintea lansării platformei, profesorii au fost instruiţi cum să o folosească. În acest moment proiectul se desfășoară în câteva școli și funcţionează destul de bine. Un astfel de instrument va fi aplicat și în predarea limbii italiene pentru adulţi. Reprezentantul organizaţiei ne-a mărturisit că are o fetiţă și că dorește ca fetiţa ei să știe cât mai multe limbi străine și să înveţe cât mai multe despre alte culturi, de accea a dorit ca ea să înveţe într-o clasă cu alţi copii străini.

În concluzie, am fost suprinsă de deschiderea organizaţiilor și de dorinţa lor de a împărtăși informaţii importante cu mine.


iNterviu

Pentru început vă rog să vă prezentaţi.

Mă numesc Ahmed Chams, medic oftalmolog de origine marocană. Am venit în România la studii iar după finalizarea studiilor am decis să rămân în Constanța.

Care au fost principalele dificultăţi dar şi aspectele care v-au facilitat integrarea?

Încă de la început primul meu handicap a fost limba, pentru că toate cursurile erau în română. Acesta a fost primul meu obiectiv: de a învăța limba română cât mai repede, ceea ce în cazul meu s-a realizat cu ajutorul cercului de prieteni și colegi români pe care i-am cunoscut. În plus limba română este o limbă latină care se apropie de spaniolă și este o limbă care se scrie așa cum se aude.

Cum s-au derulat studiile universitare în România?

După ce am obținut bacalaureatul în Maroc, iniţial am plecat în Tunisia să studiez optica și să fac inginerie dar în adâncul sufletului mă vedeam

chirurg și nu inginer; după șase luni am decis să mă opresc și să iau avionul spre România pentru a începe cursurile de medicină cum îmi doream dintotdeauna. Dintotdeauna am avut contact cu domeniul medicinei, părinții mei fiind medici, deci am fost influențat cumva și apoi nu mă vedeam făcând altceva decât medicină, era evident și mulțumită lui Dumnezeu am reușit.

După ce am terminat medicina generală m-am îndreptat către domeniul oftalmologiei și cinci ani mai târziu am obținut diploma în specialitatea oftalmologie. Aveam două posibilități: să mă întorc în Maroc sau să rămân în România și am ales-o pe cea de-a doua.

De ce aţi ales să veniţi în România şi mai ales la Constanţa ?

Aveam un prieten care era student în România la farmacie și care m-a convins să vin să fac medicina, lăudând meritele facultății sale. Constanța este un oraș agreabil cu un climat bun și plaje departe de stresul marilor orașe.

Care este secretul reuşitei dumneavoastră profesionale?

Sunt chirurg oftalmolog și în acest moment îmi pregătesc doctoratul. Pentru moment colaborez cu o clinică clasată

printre cele mai moderne din țară, care aparține unui coleg și prieten marocan. Cred că secretul reușitei mele este perseverența și încrederea în mine și mulțumită lui Dumnezeu am ajuns unde sunt.

Vă consideraţi integrat în societatea românească?

Da, perfect integrat, și eu și familia mea. Localnicii sunt călduroși și primitori, la fel ca cei din Maroc.

Care sunt sfaturile dvs. pentru imigranţii din România?

Să fie corecţi, ambițioși și muncitori.

Reuşita unui imigrant

marocan în RomâniaOunouna Fouad

Mediator intercultural pentru comunitatea arabă și francofonă din Constanța

Dr. Ahmed Chams,medic specialist oftalmolog


orGaNiZatii

Cine suntem noi?

Organizația Studenților Basarabeni din București a apărut ca grup de iniţiativă în anul 2005, iar din 2008 este o organizație non-guvernamentală, non-profit și apolitică, care are drept scop promovarea valorilor românești în rândul tinerilor basarabeni prin susţinerea activităţii educaţionale și promovarea acţiunilor cultural civice și educarea lor în spirit naţional, democratic și pro-european.

Una dintre principalele activități de reprezentare a organizației este cea de la începutul anului universitar, și anume Campania Adoptă un Boboc, în care OSB se implică activ în informarea privind admiterea tinerilor veniți la studii în România, ca mai apoi, cei care au fost admiși să fie „adoptați” de către studenți pentru a le facilita integrarea în societate.

Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti

Diana Costaș

De curând OSB și-a ales un nou birou și un nou președinte, despre care puteți afla mai multe în interviul următor:

Elena Guşanu, spune-ne ceva despre tine.

Salutare!Sunt o basarabeancă venită în

România în căutarea a ceva diferit. Am găsit acel ceva diferit? Da. Sunt Studentă în anul al III-lea la Academia de Studii Economice din București și fac voluntariat. Sunt o fire deschisă și prietenoasă. Îmi plac trupa „Vama”, arta și dansul. Mediul dinamic este mediul în care mă simt cel mai bine, deoarece totul e într-o continuă mișcare și nu reușești să te plictisești, de aceea am decis să urmez studiile la București. Sunt în România de 7 ani, timp în care am reușit să mă adaptez și să ajut și pe alții să facă la fel. Îmi place diversitatea. În fiecare vară lucrez în diferite domenii și în diferite orașe. Sunt un pic zăpăcită dar asta mă scoate de multe ori din belele. Cred că sunt una dintre persoanele norocoase care fac ce iubesc mergând cu pași mărunți spre cariera la care visez.

Ce te-a motivat sa candidezi la preşedinția OSB?

Voluntariatul mi-a permis să fac ceea ce îmi doream dintotdeauna: să ajut oamenii, să fac lucruri care să aducă un plus de valoare în mediul în care trăim. În OSB București am descoperit oameni care au aceleași scopuri ca și mine. Poziția pe care am avut-o anul trecut m-a ajutat să trec peste anumite bariere și să deschid anumite uși. M-am bucurat că alături de colegii mei am reușit să oferim sprijin elevilor și studenților

basarabeni. Oamenii m-au motivat să candidez la președinția Eu sunt people-oriented, consider că într-o organizație oamenii sunt cei care aduc rezultate și care fac lucrurile posibile. Am considerat că din poziția de președinte voi putea săfac mai multe lucruri având mai multă libertate de decizie. De asemenea, am șașe oameni frumoși pe lângă mine care m-au motivat să candidez oferindu-mi sprijinul lor. Sunt mândră să contribui la misiunea OSB București.

Ce înseamnă OSB pentru tine?

OSB pentru mine înseamnă primul răspuns la email-ul meu privind admiterea la facultate. OSB pentru mine înseamnă oamenii pe care i-am cunoscut și cu care am avut și am parte de momente frumoase, înseamnă muncă, dorință, responsabilitate, practică și oportunitate. Făcând o sumă a celor 3 idei, OSB înseamnă un pas către viitor, un loc unde ai șansa să experimentezi și, de ce nu, să încerci să acționezi, fiecare are dreptul la o încercare!

Care sunt problemele cu care se confruntă basarabenii în prezent?

Problemele se schimbă odată cu guvernarea. Dacă în trecut erau probleme privind bursa mică, în prezent problema este mascată puțin altfel. În București, începând cu anul 2012 nu se mai oferă burse, doar locuri la buget și cazare gratuită. Din 2013, la Universitatea București și cazarea deja se plătește. Începe să se ignore metodologia de admitere și să se elimine din beneficiile oferite elevilor și studenților basarabeni, ca să nu mai vorbim de faptul că elevii sunt obligați

să plăteascăserviciile de cantină, care presupun costuri mult peste bursă, dar cum nu se mai dau nici burse, sunt nevoiți să achite taxa pentru cantina pe care mulți nu o frecventează, deoarece mâncarea nu corespunde standardelor necesare. O problemă frecventă în rândul basarabenilor este și transferul în diferite împrejurări. Noi lucrăm acum la găsirea unor soluții pentru problemele menționate anterior pentru a oferi atât elevilor, cât și studentilor basarabeni, o experiență frumoasă în București.

În încheiere, te rog să transmiți un mesaj cititorilor revistei „Migrant în România”

Anul 2014 se preconizează a fi un an bun. De aceea, îți urez un an prosper, la mai multe articole și la mai mulți mesageri!

Printre rezultatele cele mai importante ale OSB se numără:

Realizarea unei petiții pentru a declara ziua de 31 august Ziua Limbii Române; Sondarea studenților basarabeni

pe portalul basarabeni.ro; Inițiativă privind numirea

unei străzi din București Doina și Ion Aldea Teodorovici; Introducerea urnelor de votare în

București pentru studenții basarabeni în cadrul alegerilor din 2009; Creșterea bursei studenților; Creșterea numărului de

locuri pentru studenți; Eliminarea taxei pentru obținerea

permisului de ședere în România; Proteste în București cu privire la

situația din regiunea Transnistreană.

Pe parcursul drumului OSB amintim cele mai importante evenimentele organizate de către organizație:

Primul Pas DeOSBit Comemorare Ion și

Doina Aldea-Teodorovici Co-organizator la proiecţia

filmului Golgota Basarabiei Campania „Votează

pentru Basarabia” Seri de socializare Proiect „Ziua Naţională a

Tuturor Românilor la Cernăuţi” Campania caritabilă

„OSB pentru un zâmbet” Participarea voluntarilor OSB

la „TAINA CARE MĂ APĂRĂ” Festivalul „Zilele Basarabiei” Organizarea Concursului

de creaţie „Basarabia 1918-2011. Unirea între realitate și vis”. OSB te invită la teatru Expoziţie de Fotografii Campanie și Experiment

– Basarabenii pentru o Românie Curată (BRC).


Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 și 10000 de caractere și să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum și alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceștia asumându-și întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timișoara să îl publice în revista Migrant în România și pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani și să aibă o formă de ședere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceștia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

Mediatori interculturali certificați . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Importanța dialogului inter-religios . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

Fiica mea, Sara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Interviu cu Matthew Hodes, director al Alianței Civilizațiilor a Națiunilor Unite . . . . . . 8

Centrul Cultural Multifuncțional My Place . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Rețeaua de mediatori interculturali din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Limba română, un mijloc de integrare pentru refugiați . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Experiența unei migrante românce în China . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Cu pași mici înspre o democrație participativă pentru toți . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

Practici și programe de integrare a migranților în Bologna . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Reușita unui imigrant marocan în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

Organizația Studenților Basarabeni din București . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

Rețete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

CuliNar CuPriNs

Reţete din bucătăria lumii

Ingrediente pentru aluat:

l 4 pahare făinăl 1 pahar apă calduţăl ½ pahar uleil puţină sarel puţin zahăr

Ingrediente pentru umplutură:

l 1 kg spanacl 2 cepel 3 linguri sirop de rodiil susanl sare l 1 linguriţă sare de lămâie

Mod de preparare:

l Spanacul se spală și se taie mărunt.l Se pun 2-3 linguriţe de sare peste spanac și se lasă să se înmoaie, apoi se scurge foarte bine zeama din el.l Se adaugă ceapa tăiată foarte mărunt, siropul, susanul și sarea de lămâie.l Se amestecă și se așează o lingură din acest amestec pe o bucată de aluat cu diametrul de 7-8 cm și grosime de 20-30 mm.l Se închid marginile formând un triunghi.l Se așază plăcintele într-o tavă pe hârtie de copt.l Se dau la cuptorul preîncălzit timp de 20 minute sau până se rumenesc.l Se servesc cu sos de iaurt și usturoi.

Plăcintă cu spanac – reţetă siriană

Rima Tayaramediator intercultural

Poftă bună!

Migrant în România - nr. 20, 201432

migrant.ro

Nr. 10 - 2011

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin «Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe» în cadrul proiectului „Migrant în România

interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timișoara

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2011

Editor: Institutul Intercultural Timișoara Data publicării: ianuarie 2014 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565

migrant.ro

Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană Proiect ... preview_v4.pdf · Revista este...

Documents

Transcript of Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană Proiect ... preview_v4.pdf · Revista este...