ACADEMIA NAVALA “MIRCEA CEL BATRAN”

Referat la CSM

“MIJLOACE INDIVIDUALE DE SALVARE”

“NORMATIVE SOLAS IMPUSE PENTRU DOTAREA NAVELOR”

Studenta: David Andreea

Grupa: 4121 FR

1. Colaci de salvare

1.1. Cerinte generale pentru colacii de salvare:

- sa aiba un diametru exterior de cel mult 800 mm, si un diametru inferior de cel putin 400 mm;

- sa fie executat dintr-un material cu flotabilitate corespunzatoare, care nu trebuie sa fie stuf, talas sau granule de pluta sau alte deseuri de materiale fara coeziune proprie sau prin com-partimente cu aer a caror flotabilitate depinde de o insuflare prealabila;

- sa poata sustine în apa dulce timp de 24 ore o greutate de fier de cel putin 14,5 kg;

- sa aiba o masa e cel putin 2,5 kg;

- sa nu continue sa arda sau sa se topeasca dupa ce a fost acoperit complet de flacara timp de 2 secunde;

- sa fie construit astfel încât sa reziste la aruncarea în apa de la înaltimea la care este am-plasat deasupra liniei de plutire în conditii de navigatie la pescaj minim sau de la 30 m, care din -tre acestea este mai mare, fara a diminua capacitatea sa de functionare sau a elementelor care ii sunt atasate;

- daca se intentioneaza sa fie actionat mecanismul de degajare rapida prevazut pentru de-clansarea automata a semnalelor fumigene si aprinderea automata a luminilor, este necesara o greutate a colacului care sa actioneze mecanismul de degajare rapida sau de 4 kg, care dintre acestea este mai mare;

- sa fie prevazuta o saula de cel putin 9,5 mm în diametru si cu o lungime de cel putin pa-tru ori diametrul exterior al corpului colacului. Saula trebuie fixata în patru puncte echidistante în jurul circumferintei colacului ca sa formeze patru bucle egale;

- sa fie repartizati în mod egal în ambele borduri ale navei si amplasati în asa fel, încât la ei sa se poata ajunge usor si sa fie gata de folosire imediata pe orice vreme;

- sa fie în asa fel fixati încât sa poata fi repede desprinsi si sa nu aiba nici un dispozitiv de fixare permanenta;

- în fiecare din bordurile navei se va prevedea cel putin câte un colac de salvare prevazut cu o saula de salvare cu o lungime cel putin egala cu dublul înaltimii la care este fixat colacul de salvare deasupra liniei de plutire în conditii de pescaj minim al unei nave, sau de 30 m, care din valori este mai mare;

- cel putin jumatate din numarul total de colaci de salvare vor fi prevazuti cu lumini cu autoaprindere;

- doi colaci de salvare cu autoaprindere si semnal fumigen cu actionare automata trebuie sa fie amplasati în asa fel încât sa poata fi aruncati imediat de pe puntea de comanda. Saula de lansare a luminii cu autoaprindere sau a semnalului fumigen trebuie sa fie fixata în mod sigur de partile imobile ale navei lânga colacii de salvare daca constructia balizei sau a semnalului cere lansarea cu saula;

- pe fiecare colac de salvare se va scrie cu majuscule în caracter latin numele navei si al portului de înregistrare a navei, înaltimea literelor va fi de cel putin 6 cm;

- cel putin un colac de salvare trebuie sa fie amplasat aproape de pupa;

- colacii de salvare vor avea pe ambele parti benzi din material reflectorizant cu dimensi-unile de 50 - 100 mm.

- conform regulamentelor în vigoare, toate navele trebuie sa fie echipate cu un numar corespunzator de colaci de salvare:

- în cazurile din tabel pentru care se indica 4 sau mai multi colaci de salvare cu lumina cu autoaprindere, cel putin 2 dintre ei trebuie sa fie echipati cu semnale fumigene, cu actionare au-tomata.- luminile cu autoaprindere pentru colacii de salvare de pe petroliere trebuie sa fie de tip cu baterie electrica.

1.2. Dotarile colacilor de salvare

Echipamentul normal al fiecarui colac de salvare trebuie sa cuprinda:

1) Lumini cu autoaprindere

Caracteristicile luminilor cu autoaprindere pentru colacii de salvare:

- sa nu poata fi stinse de apa;

- sa poata arde continuu cu o intensitate luminoasa de cel putin 2 candela in toate directi -ile emisferei superioare sau sa emita eclaturi (descarcari luminoase) într-un ritm de cel putin 50 eclaturi pe minut, având cel putin intensitatea luminoasa efectiva corespunzatoare;

- sa fie prevazute cu o sursa de energie care sa satisfaca cerintele anterioare pentru o pe-rioada de cel putin 2 ore;

- sa poata rezista la soc in momentul aruncarii colacului în apa;

- lumina cu autoaprindere trebuie sa se prinda de colacul de salvare cu o saula de legatura la care aplicându-se o forta de 225 N, nici saula nici lumina sa nu se deterioreze. Lungimea saulei de legatura se stabileste in functie de constructia luminii cu autoaprindere.

2)Semnalele fumigene cu declansare automata

Semnalele fumigene cu declansare automata pentru colacii de salvare trebuie:

- sa emita un fum de culoare vizibila la un debit constant pentru o perioada de cel putin 15 minute când pluteste în apa calma;

- sa nu arda de o maniera exploziva si sa nu produca nici flama în timpul emiterii sem-nalului fumigen;

- sa nu fie scufundate de valuri;

- sa continue emiterea fumului când sunt scufundate complet în apa pentru o perioada de cel putin 10 secunde;

- sa reziste la soc în momentul aruncarii colacului în apa.

3) Saulele de salvare plutitoare

Saulele de salvare plutitoare trebuie:

- sa nu se rasuceasca;

- sa aiba un diametru de cel putin 8 mm;

- sa aiba o rezistenta la rupere de cel putin 5 kN.

2. Veste de salvare

2.1. Cerinte generale pentru vestele de salvare

Vestele de salvare trebuie sa fie amplasate astfel încât sa se poata ajunge usor la ele. Locul de pastrare a vestelor de salvare trebuie sa fie indicat clar. Daca vestele de salvare nu sunt distribuite la toate persoanele de pe nava, atunci pastrarea lor într-un singur loc nu se admite în cantitati mai mari de 20.

Pentru fiecare om care se afla la bordul navei trebuie sa se prevada câte o vesta de sal-vare. La fiecare nava de pasageri cu zona de navigatie nelimitata si limitata 1, trebuie sa fie pre-vazute suplimentar veste de salvare în cantitate de 5%, iar la navele cu zona de navigatie limitata 2, în cantitate de 3% fata de numarul de oameni aflati la bord.

Pe fiecare nava trebuie sa se prevada suplimentar veste de salvare pentru copii, în canti-tate egala cu minimum 10% din numar total de pasageri aflati la bord, astfel încât fiecare copil de pe nava sa aiba vesta de salvare.

Vestele de salvare suplimentare trebuie pastrate în locuri vizibile pe punte sau în locurile de adunare.

La fiecare nava, trebuie sa fie prevazute suplimentar veste de salvare pentru personalul de cart, în cantitate egala cu oamenii aflati într-un cart. Pentru navele cu zona de navigatie limitata 2R si 3, necesitatea suplimentarii cu veste de salvare formeaza, în fiecare caz în parte, obiectul unei avizari speciale a RNR.

Vestele de salvare prevazute pentru personalul de cart trebuie sa fie pastrate la locurile unde se executa serviciul de cart (la comanda, cabina radio si compartimentul masini).

2.2. Constructia vestei de salvare

Vesta de salvare pentru persoanele mature trebuie sa aiba o asemenea constructie, încât sa satisfaca urmatoarele cerinte:

- în masura posibilitatilor, sa elimine orice risc care poate aparea datorita îmbracarii in-corecte, totusi ea trebuie sa fie astfel confectionata încât sa se poata îmbraca si pe dos;

- sa asigure iesirea la suprafata a persoanei cazute în apa chiar în stare de inconstienta, si sa mentina gura acesteia la o înaltime de 12 cm deasupra nivelului apei, iar capul sa fie înclinat înapoi în raport cu pozitia verticala cu un unghi cuprins între 20° si 50°;

- sa asigure rasucirea corpului omului, în cazul scufundarii lui în apa, din orice pozitie în pozitia de plutire si sa-l mentina înclinat spre înapoi; timpul de rasucire din momentul scufun-darii si pâna în momentul iesirii la suprafata a gurii trebuie sa fie de cel mult 5 secunde;

- în cazul sariturii în apa de la înaltimea de 4,5 m cu picioarele în jos sa nu se provoace senzatii dureroase sau lovituri si vesta de salvare sa nu se deplaseze;

- sa permita persoanei care o poarta sa poata înota pe o distanta scurta si sa poata urca într-o ambarcatiune de salvare;

- trebuie sa fie usor de purtat.

- trebuie sa asigure îmbracarea ei rapida si cu usurinta de catre persoanele adulte de toate dimensiunile (atât peste îmbracamintea de vara cât si peste cea de iarna);

- dupa demonstratie, sa permita unei persoane sa o îmbrace în timp de 1 minut fara a primi ajutor;

- accesoriile pentru legarea si fixarea vestei de salvare trebuie sa fie simple, iar numarul lor cât mai mic posibil.

Vesta de salvare pentru copii trebuie sa fie ajustabila pe corpul copilului. Pe ele trebuie sa se faca inscriptia, cu vopsea care nu se spala, “Pentru copii”.

O vesta de salvare trebuie sa aiba o flotabilitate care sa nu scada cu mai mult de 5% dupa 24 ore de imersiune în apa dulce.

O vesta de salvare nu trebuie sa arda sau sa se înmoaie dupa ce a fost acoperita de flacari timp de 2 secunde.

Fiecare vesta de salvare trebuie sa aiba o marcare corespunzatoare, care sa indice ca a fost aprobata de RNR sau de alta organizatie competenta.

Vestele de salvare în partea superioara vor avea 6 benzi – pe ambele parti – din material reflectorizant cu dimensiunile de 50 - 100 mm.

2.3. Dotarile vestei de salvare

1) Fiecare vesta de salvare trebuie sa fie prevazuta cu un fluier bine legat cu un snur, care sa asigure un nivel al presiunii sunetului de circa 100 dB la distanta de 1 m.

2) Vestele de salvare pentru adulti pot fi dotate cu saule de salvare; un capat al saulei se prinde de vesta, iar cel liber va avea un cârlig tip carabina.

3) Luminile vestei de salvare

Fiecare lumina a vestei de salvare trebuie:

- sa aiba o intensitate luminoasa de cel putin 0,75 candela;

- sa aiba o sursa de energie care sa poata asigura o intensitate luminoasa de 0,75 candela pentru o perioada de cel putin 8 ore;

- sa fie vizibila pe cât posibil pe un sector cât mai larg din emisfera superioara când este atasata la vesta de salvare.

Daca lumina vestei de salvare este lumina cu eclaturi, trebuie în plus:

- sa fie prevazuta cu un comutator manual;

- sa nu fie prevazuta cu o oglinda care sa concentreze razele;

- sa un numar de eclaturi pe minut care sa nu fie mai mic de 50, având o intensitate lumi-noasa efectiva de cel putin 0,75 candela.

2.4. Veste de salvare gonflabile

O vesta de salvare a carei flotabilitate depinde de umflarea prealabila trebuie sa aiba cel putin doua compartimente separate si:

- sa fie umflata automat în imersiune, sa fie prevazuta cu un dispozitiv care sa permita umflarea printr-o singura miscare manuala si sa poata fi umflata cu gura;

- în cazul pierderii flotabilitatii unuia din compartimente, sa poata satisface cerintele de la paragraful a.;

- dupa umflarea cu ajutorul dispozitivului automat sa aiba o flotabilitate care sa satisfaca cerintele paragrafului a.;

- la presiunea de lucru trebuie sa fie asigurat coeficientul de siguranta 5 fata de rezistenta de rupere a vestei, când nu exista valvule de retinere si 3 când valvula exista;

- daca se prevad valvule de pastrare a presiunii, ele sa asigure aceeasi presiune în orice conditii. Presiunea maxima de deschidere va fi egala cu dublul presiunii de lucru;

- recipientele sub presiune folosite în sistemul de umflare automata cu gaz trebuie sa aiba documentele aprobate de organul de supraveghere tehnica împuternicit de RNR sau de catre RNR.

3. Costume de protectie hidrotermica

Pe navele la care se admite folosirea plutelor de salvare, ca mijloace principale de sal-vare, pentru fiecare om trebuie sa fie prevazut câte un costum de protectie hidrotermica, cu ex-ceptia navelor de pasageri si a navelor de marfa cu zona de navigatie limitata 3 si a navelor de pescuit cu o lungime mai mica de 45 m, la care îmbarcarea în plute se executa pe punti amplasate la o înaltime mai mica de 2 m deasupra liniei de apa la cel mai mic pescaj de exploatare a navei.Cu acordul RNR, se poate renunta la dotarea cu costume de protectie hidrotermica, daca navele:

- au plute de salvare deservite de instalatii de lansare, sau

- au plute de salvare deservite în fiecare bord de piste înclinate sau alte instalatii de îm-barcare acceptate, care permit executarea îmbarcarii oamenilor pe plute fara riscuri de cadere în apa, sau

- se exploateaza continuu în zonele cu conditii climatice calde.

La navele existente, la care se mai admit barci de salvare de tip deschis, vor fi prevazute costum de protectie hidrotermica pentru toate persoanele aflate la bord.

3.1. Cerinte generale pentru costumele de protectie hidrotermica.

Costumul de protectie hidrotermica trebuie sa fie confectionat, din materiale etanse la apa, astfel ca:

- sa nu permita infiltrarea unei cantitati excesive de apa când persoana care poarta costu-mul sare în mare de la o înaltime de cel putin 4,5 m;

- sa reduca la minimum intrarea aerului în partea inferioara a costumului cu ajutorul unui dispozitiv special;

- sa poata fi scos din punga în care se pastreaza si sa fie îmbracat fara ajutorul cuiva în timp de 2 minute. Daca costumul de protectie hidrotermica se utilizeaza împreuna cu vesta de salvare, a carei plutire depinde de umflare, atunci umflarea ei trebuie sa se faca în timpul indicat mai sus;

- sa nu continue sa arda sau sa se topeasca dupa ce a fost acoperit de flacari pentru o pe-rioada de 2 secunde;

Costumul de protectie hidrotermica trebuie sa acopere – cu exceptia fetei – tot corpul in-clusiv mâinile, daca nu se prevad manusi atasate permanent. Pentru asigurarea ajustarii pe corp a costumului de protectie hidrotermica, acesta trebuie sa se confectioneze de dimensiuni diferite. Între doua dimensiuni ale taliei sau volumului toracic, de regula, diferenta nu trebuie sa de-paseasca 10 cm. Costumul de protectie hidrotermica si vesta de salvare, daca constructia costu-mului cere îmbracarea vestei de salvare, trebuie sa permita celui care le poarta urmatoarele:

- sa urce si sa coboare o scara verticala cu o lungime de cel putin 5 m;

- sa execute sarcinile curente în timpul abandonarii navei;

- la saritura în apa de la înaltimea de cel putin 4,5 m sa nu se raneasca, iar costumul sa nu se deterioreze sau sa se deplaseze;

- sa înoate o distanta scurta si sa urce în ambarcatiunile de salvare.Daca un costum de protectie hidrotermica urmeaza sa fie purtat împreuna cu o vesta de salvare, vesta de salvare va fi îmbracata peste costum. O persoana care poarta un astfel de costum trebuie sa poata îmbraca vesta de salvare fara ajutor. Daca un costum de protectie hidrotermica are flota-bilitate si urmeaza sa fie purtat fara vesta de salvare, el trebuie sa fie prevazut cu:

- o lumina de cautare, de un tip aprobat, care sa lumineze cel putin 10 ore cu o intensitate de circa 1 candela;

- un fluier de semnalizare, montat permanent la costum;

- o saula de salvare fixata cu un capat de costum, iar celalalt capat dotat cu un cârlig tip carabina;

- benzi din material reflectorizant.

Un costum de protectie hidrotermica confectionat dintr-un material care nu are calitati izolante naturale, trebuie:

- sa poarte o mentiune indicând ca trebuie folosit împreuna cu o îmbracaminte cal-duroasa;

- sa fie confectionat astfel încât atunci când este folosit împreuna cu o îmbracaminte cal -duroasa si o vesta de salvare, daca costumul hidrotermic trebuie sa fie folosit cu o vesta de sal -vare, sa continue sa asigure persoanei care îl poarta, dupa o saritura în apa de la o înaltime de 4,5 m, o protectie termica suficienta pentru ca temperatura corpului persoanei sa nu scada mai mult de 2°C, dupa o scufundare timp de o ora în apa calma curgatoare la o temperatura de 5°C.

Un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care are calitati izolante naturale si este folosit fie cu, fie fara vesta de salvare, daca costumul trebuie sa fie folosit cu vesta de sal-vare, trebuie sa asigure persoanei care îl poarta, dupa o saritura în apa de la o înaltime de 4,5 m o protectie termica suficienta pentru ca temperatura corpului persoanei sa nu scada mai mult de 2°C, dupa o scufundare timp de 6 ore în apa calma si curgatoare la o temperatura cuprinsa între 0°C si 2°C.

Costumul hidrotermic trebuie sa permita persoanei care îl poarta, având mâinile acoperite, sa apuce un creion si sa scrie, dupa o scufundare în apa la o temperatura de 5°C pentru o perioada de o ora.

3.3. Cerinte de flotabilitate pentru costumele de protectie hidrotermica

- Omul îmbracat în costumul de protectie hidrotermica cu vesta de salvare trebuie sa se autoroteasca din pozitia cu fata în jos în pozitia cu fata în sus în timp de cel mult 5 secunde, ast -fel încât gura sa se afle deasupra apei la o înaltime de cel putin 120 mm.

- Daca costumul de protectie hidrotermica este dotat cu o vesta de salvare atasata perma-nent, atunci flotabilitatea acesteia, dupa scufundarea ei în apa dulce timp de 24 ore, nu trebuie sa scada cu mai mult de 5%.

4. Mijloace de protectie termica

Un mijloc de protectie termica va fi confectionat dintr-un material impermeabil la apa, având o conductibilitate termica scazuta si astfel realizat încât, atunci când este folosit pentru a proteja o persoana, sa reduca pierderea de caldura a corpului atât prin convectie cât si prin evap-orare.

Mijloacele de protectie termica trebuie:

1) sa acopere întreg corpul unei persoane care poarta o vesta de salvare, cu exceptia fetei. Mâinile vor fi de asemenea acoperite daca mijlocul de protectie termica nu este prevazut cu manusi;

2) sa poata fi despachetat si îmbracat usor fara ajutor într-o ambarcatiune de salvare;

3) sa permita persoanei care îl poarta sa-l dezbrace în apa în cel mult 2 minute daca îl împiedica sa înoate;

4) sa nu continue sa arda sau sa se topeasca dupa ce a fost acoperit de flacari pentru o pe-rioada de 2 secunde.Mijlocul de protectie termica trebuie sa functioneze satisfacator când tem-peratura aerului este cuprinsa în intervalul de la -30°C la +20°C.

NORMATIVE SOLAS IMPUSE PENTRU DOTAREA NAVELOR

Odată cu intensificarea navigaţiei şi cu dezvoltarea construcţiilor navale a apărut necesi-tatea obiectivă a unei supravegheri organizate a stării tehnice a navelor în care se investeau sume mari de bani şi care trebuiau să asigure, prin rezistenţa lor, atât viaţa echipajului, cât şi integri-tatea cantitativă şi calitativă a mărfurilor, care, la rândul lor, reprezentau de asemenea valori mari.

După marile pierderi de vieţi omeneşti în tragedia pasagerului “Titanic” (1912), a fost încheiată la Londra, în anul 1914, prima Convenţie Internaţională pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare, a cărei ultimă ediţie în vigoare este cea din 1974, redactată prin grija Organizaţiei Mar-itime Internaţionale (IMO). Totodată, IMO a adoptat în 1972 un Regulament internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare (COLREG), document complex care, prin conţinutul său, dis-tinge acest tip de reglementare de problemele generale ale salvării pe mare.

Regulamentul internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare, defineşte nava ca fiind “orice construcţie sau orice aparat indiferent de natură, inclusiv hidroavioanele, utilizată sau sus-ceptibilă de a fi utilizată ca mijloc de transport pe apă”. Încă din construcţie, o navă, în funcţie de destinaţie, trebuie să aibă anumite caracteristici şi dotări, absolut necesare prevenirii abordajelor şi a altor accidente de navigaţie. Dacă nu există asemenea dotări ori nava este folosită în alte scopuri decât cele pentru care a fost construită şi dotată, se crează posibilitatea producerii acci-dentelor. În concluzie, nava comercială maritimă poate fi definită ca fiind orice construcţie pluti-toare având formă, rezistenţă structurală, calităţi nautice şi echipamente care să-i permită navi-gaţia în apele mării şi utilizarea pentru transportarea în siguranţă a mărfurilor şi pasagerilor. Normele Regulamentului care a intrat în vigoare la 15 iulie 1977 sunt aplicabile tuturor navelor comerciale aflate în largul mării cu respectarea unor prescripţii speciale stabilite de legea naţion-ală. Acest act normativ conţine reguli clare privind prevenirea abordajului şi îndeosebi reguli privind conducerea navelor în condiţii de vizibilitate redusă, intersectare, depăşire, prioritate.

Pentru a mări siguranţa navei în navigaţie şi pentru ocrotirea vieţii echipajului, diferite conferinţe cu caracter internaţional au stabilit anumite limite de încărcare a navelor, pentru zone geografice şi anotimpuri diferite. O asemenea conferinţă s-a ţinut la Londra în anul 1966 şi a sta-bilit normele referitoare la limitele de încărcare a navelor, norme cunoscute sub denumirea de Convenţia Internaţională a Liniilor de Încărcare. Respectarea normelor prevăzute în această con-venţie este o obligaţie pe plan internaţional şi ea urmăreşte, în esenţă, normarea limitelor maxime de încărcare a navelor în raport de rezistenţa lor la solicitări şi asigurarea nescufundabilităţii prin aplicarea regulilor de bord liber.

Aceste Convenţii stau la baza activităţii principale a societăţilor de clasificare. Au apărut, astfel, noţiunile de clasa navei şi de clasificare. Clasa navei este categoria calitativă din punct de vedere constructiv şi al dotării acordată de către experţii Registrului Naval al fiecărei ţări, navelor aflate sub supravegherea sa. Operaţia de acordare a clasei poartă numele de clasificare şi se face prin calificative sub formă de simboluri (litere, cifre sau semne) şi arată: caracteristicile principale constructive şi de rezistenţă, în raport cu normativele sau standardele societăţii respec-tive privind materialul de construcţie a corpului; categoria de serviciu, în funcţie de planul gen-eral al construcţiei şi eşantionajul corpului; gradul de flotabilitate; categoria maşinilor principale; zona de navigaţie permisă; clasa acordată structurilor de lemn; arborada şi echipamentul navei. Normativele sau standardele constructive ale diferitelor societăţi de clasificare sunt foarte puţin diferenţiate între ele, deoarece au o bază comună, SOLAS.