O oră de literatură cu

Mihail Sebastian

Centenarul Mihai

Sebastian(declarat de UNESCO in

2007)

100 ani de la nastere

"Singurul fel de a apara limba e s-o ataci.

Caci nu rezisti, nu faci buna figura fata de scriitorii de altadata, decat cu conditia

sa scrii cu totul altfel decat ei"

Mihail Sebastian

• Pseudonim:Victor Mincu• Data naşterii:18 octombrie 1907

Brăila• Data decesului:29 mai 1945

Bucureşti• Profesiune:Scriitor, dramaturg, eseist• Naţionalitate:scriitor român de origine evreiască• Perioadă activă

ca scriitor:interbelică• Mişcare literară:Modernism• Operă/e de debut:Fragmente dintr-un carnet

găsit• Influenţe:André Gide, Marcel Proust

Biografie Iosef M. Hechter (Mihail Sebastian)

•

1907--se naste la Braila, la 18 octombrie, Iosef M. Hecher, devenit cunoscut, ulterior, sub pseudonimul Mihail Sebastian;

• 1921--primul contact cu lumea teatrului; il vede pe Nottara jucand in \"Fantana Blanduziei\";

• 1927--sprijinit de Camil Baltazar, se stabileste in Bucuresti; colaboreaza cu ziarul \"Cuvantul\";

• 1929--isi ia licenta la Facultatea de Drept din Bucuresti;

• 1931--se afla la Paris pentru pregatirea doctoratului in drept;

• 1932--incepe sa colaboreze la \"Romania literara\" si \"Azi\"; apare primul sau volum, \"Fragmente dintr-un carnet gasit\";

• 1933--apare a doua carte a sa, \"Femei\";

• 1934--apare \"De doua mii de ani\";

• 1935--scriitorul raspunde atacurilor si criticillor tendentioase iscate de volumul anterior cu lucrarea \"Cum am devenit huligan.Texte, fapte, oameni\"; apare \"Orasul cu salcami\";

• 1938--are primul succes ca dramaturg: \"Jocul de-a vacanta\";

• 1939--publica studiul \"Corespondenta lui Marcel Proust\";

• 1940--apare \"Accidentul\";

• 1943--scrie \"Steaua fara nume\";

• 1945--scrie \"Insula\" si \"Ultima ora\";in drum spre prima sa ora de curs, este accidentat mortal, in plin centru al Bucurestiului.

Descoperit de Nae Ionescu, preşedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze

la revista Cuvântul, unde s-a împrietenit cu Mircea Eliade.

Odată cu explozia antisemitismului i s-a interzis să mai funcţioneze ca jurnalist, şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant, şi se transformă în dramaturg, semnându-şi piesa Steaua fără nume cu pseudonimul Victor Mincu.

A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit,

apoi în acelaşi an a publicat un volum de nuvele, Femei.

• A publicat mai multe romane, Oraşul cu salcâmi(1935) (roman al adolescenţei), Accidentul(1940) (roman de dragoste), influenţate de Marcel Proust, Gustave Flaubert şi de alţi romancieri francezi.

•

• În anul 1934 publică un alt roman De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România

• La scurt timp va publica şi Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale.

Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fără nume, Jocul de-a vacanţa,

Ultima oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată.

• A murit călcat de un camion în 1945, la numai câteva luni după ce naziştii fuseseră alungaţi din România, în plină tinereţe creatoare.

• După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în atenţia publicului mai ales ca autor de teatru.

• Atât criticul cât şi romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeşteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian.

Jurnalul intim

• Jurnalul său intim ţinut în anii unei sălbatice resurecţii a antisemitismului, adică în perioada 1935-1944, şi a fost publicat postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din ţară prin curier diplomatic de fratele său mai mic Andrei Benu Sebastian şi a fost dus la Ierusalim.

• În prezent originalul se găseşte la Universitatea din Ierusalim, fraţii săi aflându-se în posesia unor copii fotografice.

Cartea este un document de mare valoare istorică, care documentează antisemitismul societăţii româneşti

în anii războiului (care a dus la masacrarea a circa 200.000 de evrei) şi rinocerizarea (aderarea la fascism) a unor intelectuali ca Mircea Eliade şi

Nae Ionescu.

• Jurnalul a fost publicat în Franţa, SUA, Olanda şi de curând şi în Germania. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperită atât în ţară cât şi în străinătate.

• 2007 a fost anul centenarului naşterii sale, în ţară şi în străinătate au fost publicate noi studii despre Mihail Sebastian.

• Fragmente dintr-un carnet gasit (1932)• Femei, nuvele, 1932 • Oraşul cu salcâmi (1935), roman• Accidentul (1940), roman. A fost reeditat la

Editura EST-Samuel Tastet Editeur, in 2001• De două mii de ani. Texte, fapte, oameni (1935),

roman şi • Cum am devenit huligan, dosarul receptării sale

Proza

Piese de teatru

A avut interdicţie de reprezentare a pieselor din cauză că era evreu. Piesa Jocul de-a vacanţa a fost interzisă şi pentru Steaua fără nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu.

• Jocul de-a vacanţa (1939), • Steaua fără nume (1942), Restul operei dramatice a fost publicată postum.• Ultima oră • Insula - text neterminat, a scris doar primele

două acte, cel de-al treilea fiind completat de prietenul său Mircea Ştefănescu

Publicistică

• Criticul foiletonist a fost recuperat postum de editorul Cornelia Ştefănescu. Publicistica sa se gaseste in volumele:

• ''Corespondenţa lui Marcel Proust'' (1939)

• Mihail Sebastian, Cronici. eseuri. Memorial, ediţie de Cornelia Ştefănescu, editura Minerva, 1972

• Mihail Sebastian, Opere, vol. I, ediţie de Cornelia Ştefănescu, editura Minerva, 1990

• Mihail Sebastian, Jurnal de epocă. Publicistică • Mihail Sebastian, Jurnal indirect, 2006, ediţie de Teşu

Solomovici

• “…a fost una dintre inteligentele cele mai subtile si mai rafinate ale tinerei generatii de la 1930. A fost un om al nuantelor, al observatiilor atente a sentimentelor si a sensibilitatii feminine, un martor al vietii mai degraba decat un actor al comediei umane. … Avea o frumoasa cultura literara, mai ales franceza si scriitorii sai preferati erau Marcel Proust, Paul Valery, Henri de Montherlant si Andre Maurois, cu care avea mai multe inrudiri spirituale. Era discret, modest, de o eleganta fireasca in atitudini. Uneori, un zambet ironic ii inflorea pe buze, dar nu devenea niciodata violent sau agresiv. Detesta exagerarile si extravagantele, dar privea cu interes incercarile inovatoare ale vietii artistice din acea epoca.”  

Ionel Jianu critic si istoric de arta

• Incredintez aceste foi unui om tanar, care le va primi cu buna-credinta si le va citi asa cum ar sta de vorba cu el insusi. Nu-l cunosc pe acest tanar si nu stiu unde este. Dar sunt convins ca este.

Mihai Sebastian

(ultimul cuvant al unui eseu din 1934)