Mihail Dancescu Neuropsihologia

74
Mihail DĂNCESCU NEUROPSIHOLOGIA BRAŞOV 2010

Transcript of Mihail Dancescu Neuropsihologia

  • Mihail DNCESCU

    NEUROPSIHOLOGIA

    BRAOV 2010

  • 1

    INTRODUCERE

    Stiinta contemporana se bazeaza din ce in ce mai mult pe intrepatrunderea domeniilor cunoasterii. Biologia exceleaza in acest sens, aparand domenii cu caracter interdisciplinar, in care aceeasi problema este studiata din unghiuri diferite, de catre specialisti apartinand unor specialitati diferite. De exemplu: biofizica, biochimia, bioingineria, neurocibernetica, neuropsihologia si altele.

    Neuropsihologia este o ramura a psihologiei care incearca sa explice cum structura si functionarea creierului relationeaza cu anumite procese psihologice. Marele Dictionar al Psihologiei Larousse, defineste neuropsihologia ca: stiinta care incearca sa stabileasca un raport inteligibil intre procesele psihologice superioare si functionarea cerebrala.

    Obiectivele cursului

    Cunoasterea neuroanatomiei structurilor care stau la baza functiilor psihice Cunoasterea neurofiziologiei principalelor arii corticale si a unor structuri subcorticale Corelatii anatomo functionale in explicarea unor functii psihice (perceptia, atentia,

    invatarea, orientare) Explicarea unor notiuni ca: frontalizare, emisfericitate, corticalizare, neuroregenerare.

    Cerinte preliminare Este necesara o revedere a notiunilor bazale de anatomia si fiziologia omului din clasele liceale.

    Mijloace de lucru Parcurgerea temelor de studiu individual, rezolvarea temelor de casa si activitatile tutoriale nu necesita mijloace de lucru speciale.

    Structura cursului

    Cursul este structurat pe 9 uniti de nvare, fiecare unitate de nvare coninnd att partea

    teoretic ct i exemple, teste, teme de control i teste de autoevaluare.

  • 2

    Materialul de curs conine dou teme de control a cror rezolvare este obligatorie.

    Temele de control vor fi date pe grupuri de studeni i vor fi trimise, n format electronic, prin

    email i ncrcate pe platforma eLearning, tutorelui pn la o dat comunicat de acesta la

    orele dedicate acestui tip de activitate. Comunicarea tematicii acestor teme de control dar i

    constituirea grupurilor de lucru se face n cadrul celor dou activiti de tip TC programate n

    orar.

    Durata medie de studiu individual

    Fiecare unitate de nvare este astfel structurat nct, parcurgerea prii teoretice,

    rezolvarea exerciiilor i a testelor de autoevaluare s poat fi realizat n 2, maxim 3 ore.

    Evaluri pe parcurs i evaluarea final

    Evalurile pe parcurs sunt reflectate de ctre cele dou teme de control care reprezint,

    fiecare 25% din nota final a disciplinei.

    Evaluarea final const n examen scris, timpul mediu de rezolvare fiind 45 min.

    Evaluarea final este dat dup ncheierea activitilor aplicative, n perioada de sesiune,

    ponderea acesteia n nota final fiind de 50%.

    Discipline deservite

    Neuropsihologia este utila pentru intelegerea tuturor disciplinelor din programa. Este o

    disciplina sine qua non pentru Fundamentele psihologiei, Psihologia varstelor, Psihologia

    invatarii, Psihopatologie.

  • 3

    UNITATEA DE INVATARE 1

    1. Notiuni de baza ale structurii sistemului nervos central Creierul uman este singura noastra structura performanta , in raport cu cel al tuturor

    celorlalte fiinte care ne preced pe firul evolutiei. Prin creier am facut saltul spre fiinta

    umana, prin numarul de neuroni, indeosebi cei de asociatie din structura scoartei cerebrale

    (cortex) suport al capacitatii noastre de a rationa!

    Tomografia cu emisie de pozitroni (TEP) si rezonanta magnetica nucleara functionala

    (RMNf) au pus la dispozitie date cu privire la neuroanatomia functionala a omului in

    timpul experimentelor comportamentale. Ne putem face o imagine clara cu privire la

    regiunile cerebrale implicate in multe functii cognitive complexe. Astfel, se poate urmari

    cu mare fidelitate fluxul informatiei senzoriale periferice prin maduva spinarii si creier,

    transformarea sa in comanda motorie si cursul comenzii catre organul efector.

    Trebuie sa observam ca anatomia si fiziologia clasica a sistemului nervos s-au

    constituit si dezvoltat facand abstractie aproape total de modul de implicare a diferitelor

    structuri si procese neurofiziologoce in producerea vietii si activitatii psihice. Asa s-a

    ajuns la elaborarea unor modele anatomice statice (considerarea structurii in sine ca ceva

    dat si inert) si a unor modele fiziologice de tip robot, in care functionare unui centru sau

    segment nervos este privita ca ceva autonom, independent de functionarea celorlelte.

    Concomitent, a fost infirmata si conceptia dualista cu privire la organizarea si

    functionarea sistemului nervos (Pfluger, Sherrington), care impartea in mod transant

    sistemul nervos in doua sisteme diametra opuse si incongruente: sistemul inferior (maduva

    spinarii si trunchiul cerebral) legat de realizarea actelor reflexe (se aveau in vedere doar

    reflexele neconditionate), considerat singurul accesibil studiului sistematic cu metode

    obiective de laborator, si sistemul superior (emisferele cerebrale) sediul actelor psihice in

    esenta lor: spirituale, extrareflexe, extramateriale a caror functionare este socotita

    inaccesibila cercetarilor experimentale obiective, trebuind sa ramana un fel de zona

    interzisa. Locul acestei conceptii este luat astazi de viziunea monista. Potrivit acesteia,

    sistemul nervos, in ciuda diferentierilor de ordin anatomic macro si microscopic

    alcatuieste un angrenaj functional unitar, care realizeaza un singur gen de activitate ca

  • 4

    raspuns fiziologic sau psihic (mediat fiziologic) la stimulii din mediul intern sau extern

    organismului.

    Sistemul nervos central este compus din creier si maduva spinarii, iar sistemul nervos

    periferic din ganglioni si nervi periferici situati in afara creierului si maduvei spinarii.

    Chiar daca anatomic cel doua sisteme sunt separate, functional ele se interconecteaza si

    actioneaza conjugat si unul asupra celuilalt.

    Sistemul nervos periferic are doua componente: somatic si autonom. Diviziunea

    somatica include neuronii senzoriali din radacinile dorsale si ganglionii cranieni care

    inerveaza pielea, muschii, articulatiile si aduc informatii senzoriale catre sistemul nervos

    central cu privire la pozitia muschilor, membrelor si a mediului din afara corpului.

    Axonii neuronilor somatici, care inerveaza muschii scheletici si care se proiecteaza

    catre periferie, sunt adesea considerati ca facand parte din diviziunea somatica, desi corpul

    lor celular apartine sistemului nervos central.

    Componenta autonoma a sistemului nervos periferic este reprezentata de sistemul

    motor pentru viscere, pentru muschii netezi si pentru glandele exocrine. El are doua

    subdiviziuni: sistemul simpatic si sistemul parasimpatic. Sistemul simpatic participa la

  • 5

    raspunsul organismului la stress iar sistemul parasimpatic actioneaza pentru conservarea

    resurselor organismului si restaurarea homeostaziei.

    Sistemul nervos central poate fi impartit in sase regiuni anatomice, fiecare dezvoltate

    dintr-o diviziune a tubului neural embrionar: 1)maduva spinarii; 2)bulbul rahidian;

    3)puntea si cerebelul; 4)mezencefalul; 5)diencefalul; 6)emisferele cerebrale.

    Desi sistemul nervos central este constituit din circa 100 miliarde de neuroni, sarcina

    studierii conexiunilor acestui imens numar de celule este facilitata de trei considerente:

    Neuronii individuali nu sunt unici. De exemplu, fiecare mie de neuroni motori

    spinali sau de celule piramidale indeplinesc functii similare.

    Diferite tipuri neuronale nu au distributie randomizata, ci sunt adunati in

    straturi sau in grupe celulare numite nuclei, care sunt conectati intre ei formand

    sisteme senzoriale, motorii sau motivationale. Astfel, pentru intelegerea

    sistemului nervos central uman avem nevoie de cunoasterea grupurilor

    nucleare majore ale diferitelor sisteme senzoriale si motorii, de aprecierea

    relatiilor dintre acestea, precum si de legatura lor cu sistemul motivational al

    creierului.

    Cunoasterea importantei functionale a multor grupe nucleare cheie.

    In prezent, anatomia creierului poate fi studiata nu numai static ci si dinamic, legata de

    activitatea comportamentala a individului.

    Sistemul nervos central este compus din creier si maduva spinarii, iar sistemul

    nervos periferic din ganglioni si nervi periferici situati in afara creierului si

    maduvei spinarii.

  • 6

    UNITATEA DE INVATARE 2

    2. Neuronul si sinapsele

    Sistemul nervos este format din doua tipuri de celule: neuronul si glia (nevroglia). Acestor

    celule le revin 75% din masa totala a tesutului nervos (35% celule neuronale si 40% celule

    nevroglice); la acestea se adauga lichid extracelular (15%) si vasele sanguine (10%).

    Toate celulele corpului uman sunt constituite pe acelasi tipar: membrana celulara,

    citoplasma cu organite celulare si nucleul, cu materialul genetic. Organitele celulare sunt

    unele comune (mitocondrii, aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic, ribozomii) si altele

    specifice unor anumite tipuri de celule. In cazul neuronilor, organitele specifice sunt

    corpusculii Nissl. As insista asupra mitocondriilor, organite celulare cu pereti dubli in care se

    produce ATP-ul, principala sursa de energie a unei celule. Bogatia mitocondriilor intr-o celula

    sau aglomerarea acestora intr-o anumita zona celulara, semnifica o activitate intensa, cu mare

    consum energetic.

    Desi neuronii variaza considerabil ca forma si marime, majoritatea lor au prelungiri

    celulipete, dendritele, care conduc influxul nervos spre corpul celular si prelungiri celulifuge,

    axonii, care conduc influxul nervos de la corpul celular spre periferie. Un neuron are de obicei

    mai multe dendrite si un singur axon. Axonii sunt inclusi intr-o teaca compusa din celule

    gliale, numita teaca Schwann. Teaca este o lipoproteina numita mielina, cu rol deosebit in

  • 7

    viteza conducerii influxului nervos. Teaca este intrerupta la intervale regulate strangulatiile

    lui Ranvier. Fiecare segment internodal este format de o singura celula Schwann.. Axonii mai

    scurti nu au noduri Ranvier. Un axon care transmite impulsurile de la maduva spinarii la

    muschii degetelor poate atinge lungimea de 0,7 1 metri. Daca distanta internodala (intre

    doua strangulatii Ranvier) este de 1 1,5 mm, un asemenea axon poate avea 500 1000

    strangulatii Ranvier. Una din bolile grave ale sistemului nervos central este scleroza multipla,

    datorata aparitiei unor zone mai mici sau mai mari de demielinizare (distrugere a tecii de

    mielina) in diferite zone ale creierului sau maduvei. Scleroza multipla se manifesta prin

    afectarea performantelor motorii si senzoriale, deoarece demielinizarea interfera cu

    conducerea impulsurilor si deci cu perceptia senzoriala si coordonarea motorie.

    Numarul neuronilor este de aproximativ 15 miliarde, din care 14 miliarde se afla la nivelul

    cortexului cerebral. Pe baza diferentelor structurale, a numarului si formei prelungirilor

    corpului celular, neuronii sunt clasificati in trei grupe:

    a. Neuroni unipolari cu o singura prelungire a corpului celular, care poate da nastere

    mai multor ramuri.

    b. Neuroni bipolari cu o dendrita si un axon; se gasesc la nivelul partilor specializate

    ale analizatorilor vizual, auditiv sau olfactiv.

    c. Neuronii multipolari predomina in sistemul nervos al vertebratelor; au un axon si mai

    multe dendrite. Numarul si extinderea proceselor dendritice coreleaza cu numarul

    contactelor sinaptice facute cu alti neuroni. De exemplu o celula spinala motoare, ale

    carei dendrite sunt moderate ca numar si extindere, are circa 10000 de contacte; marea

    arborizatie dendritica a unei celule Purkinje din cerebel primeste aproximativ 150000

    de contacte.

  • 8

    Pe baza diferentelor functionale, neuronii se clasifica tot in trei categorii:

    a. Neuronii senzoriali sau aferenti, care transporta impulsurile nervoase de la periferie

    spre creier sau maduva spinarii. Trebuie remarcat faptul ca exista o deosebire intre

    neuronii aferenti primari si cei senzoriali. Termenul de aferent este aplicat tuturor

    informatiilor constiente si inconstiente care ajung de la periferie la SNC. Termenul de

    senzorial este aplicat numai aferentelor care genereaza in creier perceptii constiente.

    b. Neuronii motori sau eferenti, transmit inpulsurile nervoase in afara creierului sau

    maduvei spinarii, la efectorii musculari sau glandulari.

    c. Neuronii de asociatie, sau intercalari se afla in interiorul creierului sau maduvei

    spinarii. Ei pot directiona impulsurile dintr-o parte a SNC in alta, catre centrii

    corespunzatori pentru prelucrare si interpretare.

    CELULELE NEVROGLIALE

    La nivelul sistemului nervos al vertebratelor celulele gliale sunt de 10 50 de ori mai

    numeroase decat neuronii. Ele sunt de doua feluri: microglia (care sunt fagocite si se

    mobilizeaza dupa traumatisme, infectii sau alte boli) si macroglia (astrocite, oligodendrocite si

    celule Schwann). Astrocitele sunt cele mai numeroase celule gliale dar si cele mai enigmatice.

    Ele se situeaza de obicei intre tesutul nervos si vasele sanguine, formand bariere hemato-

    encefalica. De asemenea, astrocitele formeaza cicatricile aparute dupa diferite agresiuni

    asupra sistemului nervos central. Oligodendrocitele au rol important in formarea mielinei, dar

    tecile neurilematoase (in jururl axonilor) le formeaza celulele Schwann.

    Diverse tipuri de celule nevrogliale.

  • 9

    Se presupune ca celulele gliale nu sunt esentiale in prelucrarea informatiei, dar au

    numeroase alte roluri:

    a. Servesc drept suport, dand fermitatea si structura creierului; separa unele de altele

    diferitele grupe neuronale.

    b. Formeaza mielina.

    c. Inlatura celulele neuronale care mor.

    d. Inlatura transmitatorii chimici eliberati de neuroni in timpul transmiterii sinaptice.

    e. Creaza bariera hemato encefalica.

    f. Sunt unele celule gliale cu rol nutritiv pentru celulele nervoase.

    SINAPSA

    La nivelul oricarei membrane celulare exista un potential membranar, reprezentat de

    diferenta de voltaj dintre cele doua fete ale membranei, dat de ionii intra si extracelulari.

    Sarcina fundamentala a oricarui neuron este aceea de a primi, conduce si transmite

    semnalele. Un neuron este stimulat de catre un semnal transmis intr-un anume loc de pe

    suprafata sa. Acest semnal initiaza la locul respectiv o modificare a potentialului

    membranar. Se activeaza pompa de Na K care prin modificarea concentratiei ionilor

    intra si extracelulari genereaza un potential de actiune. Fluxul electric astfel format se

    propaga din aproapein aproape, cu viteze cuprinse intre 0,5 m/sec in fibrele amielinice

    subtiri si 170 m/sec in fibrele mielinice foarte groase. Fiecare parte a membranei

    traversata de un impuls nervos ramane inactiva o perioada de circa 4 milisecunde. Astfel,

    rata de maxima transmitere a impulsurilor (frecventa) este de aproximativ 250/sec.

    Diametrul fibrelor nervoase variaza intre 0,3 si 22 microni. Fibrele pentru durere cu

    diametrul de 1 micron au o conducere de 1m/sec, iar cele aferente fusurilor musculare, cu

    diametrul de 13 microni, au o viteza de conducere de 75 m/sec. Fibrele pentru

    sensibilitatea profunda au un diametru de 3 microni si o viteza de conducere de 11 m/sec.

    O taietura pe piele provoaca mai intai senzatia de atingere si apoi senzatia dureroasa.

    Neuronii nu sunt interconectati fizic intre ei. Daca ar fi asa, potentialul de actiune s-ar

    propaga de la un neuron la altul la intamplare, de-a lungul cailor nervoase. Jonctiunile

    dintre neuroni ca si cele dintre ei, pe de o parte, si elementele receptoare si executive, pe

    de alta parte se realizeaza prin intermediul unor formatiuni si mecanisme complexe pe

  • 10

    care Foster si Scherringhton (1897) le-au denumit sinapse. Sinapsa este alcatuita dintr-o

    membrana presinaptica, spatiul sinaptic si membrana postsinaptica. In spatiul presinaptic

    sunt acumulate vezicule cu neurotransmitatori chimici, specifici fiecarei grupe functionale

    de neuroni. In acest spatiu se afla o concentratie mai mare de mitocondrii, care furnizeaza

    energia necesara transmiterii sinaptice. Spatiul sinaptic are aproximativ 30 nm. Membrana

    postsinaptica are niste locusi specifici care pot primi numai anumiti neurotransmitatori

    (corespunzator celor din zona presinaptica). Este locul unde actioneaza unele

    medicamente, cu componenta asemanatoare neurotransmitatorului a carui actiune dorim

    sa o contracaram, componenta care blocheaza locusul specific, fara insa a genera si

    potentialul de actiune.

    Practic, in momentul cand potentialul de actiune (electric) ajunge la nivelul spatiului

    presinaptic (butoni terminali ai axonului), veziculele cu neurotransmitatori elibereaza

    substantele chimice la nivelul membranei presinaptice. Neurotransmitatorii traverseaza

  • 11

    spatiul sinaptic si se aseaza in locusii specifici de pe membrana postsinaptica. Aici

    activeaza pompa ionica, declansand un potential de actiune

    Studii pe maimuta (macac) si mai recent pe om:

    - neuronii oglinda se activeaza cand maimuta (omul) efectueaza o anumita actiune sau

    CAND OBSERVA O ACTIUNE SIMILARA). Deci noi invatam imitandu-i pe cei din

    jur. Acesti neuroni sunt responsabili de comportamentul social, de contaminarea

    emotionala (rasul e molipsitor).

    Dincolo de activitatea cerebrala declansata de stimuli externi, exista si o activitate

    spontana al carei scop nu se cunoaste. Este ca si cum creierul s -ar afla in dialog cu sine

    insusi. Studiile de laborator au conchis ca cel mai mare consum de energie este

    solicitat de activitatea spontana si nu de raspuns la stimulii externi. Si mai curioasa

    este constatarea ca cel mai mare numar de sinapse este aparut spontan si nu ca urmare

    a stimulilor externi.

    E. M. Raichle, La Recherche, 2007

    Autoevaluare

    Care sunt criteriile de clasificare ale neuronilor? Cum se clasifica ei?

    Care sunt functiile nevrogliei?

  • 12

    UNITATEA DE INVATARE 3 3. Metode si tehnici de investigare

    Legistii si judecatorii apreciaza din ce in ce mai mult importanta disfunctiilor

    cerebrale in aparitia comportamentelor deviate sau criminale, in deteriorarea

    desfasurarii normale a vietii si in aparitia inconvenientelor familiale, dupa accidente,

    intoxicatii, stroke sau alte evenimente nocive, care duc la lezarea creierului. Prin

    urmare, metodele de investigare a anatomiei si fiziologiei creierului, precum si

    examenul neuropsihologic meticulos si repetat pot evidentia defecte subtile,

    inaccesibile unui observator neexperimentat.

    Abilitatile clinice si experienta neuropsihologica a examinatorului au un rol important

    in interpretarea corecta a modelelor de deficit, intrucat acestea pot fi generate si de alte

    circumstante decat afectarea creierului. Apoi, situatiile care tin de cultura, de factorii

    educationali sau de alti factori sociali, pot amplifica dezvoltarea anumitor functii in

    detrimentul altora, in timp ce deprivarile au tendinta de a diminua capacitatea

    cognitiva.

    Pentru cei cu leziuni cerebrale, documentatia asupra nivelului cognitiv premorbid ar

    putea sluji drept standard de comparatie in performanta actuala. Dar cum foarte putini

    indivizi isi fac examenul neuropsihologic complet cand sunt adulti, tineri si sanatosi,

    in majoritatea cazurilor standardul de comparatie trebuie evaluat in raport cu

    informatiile disponibile la momentul in care leziunea cerebrala este deja cunoscuta sau

    suspicionata. Desi unii autori au utilizat pentru standardul de comparatie medii

    populationale, nivelul profesional premorbid inalt sau marile realizari personale ale

    bolnavului permit obtinerea de catre examinator a unor criterii directe de identificare a

    unui standard de comparatie valabil in raport cu performanta actuala

    Lichidul cefalo-rahidian (LCR) recoltat prin punctie lombara, ofera date despre:

    biochimismul cerebral, prezenta particulelor virale sau microbiene (meningo -

    encefalite), hematii (hemoragii cerebrale).

    Importanta presiunii LCR, sau dificultati in curgerea libera in spatiul subdural

    cerebrospinal

  • 13

    .

    EEG - este metoda cel mai frecvent utilizata in clinica.

    Pornind de la lucrarile lui Galvani si Volta (1792), fiziologul englez Caton (1874) a

    evidentiat pentru prima data prezenta biocurentilor cerebrali ...la iepure. La om prima

    inregistrare a fost facuta de psihiatrul german Hans Berger in 1924 (publicata 1929).

    Orice structura vie genereaza prin functionare un biocurent.

    Creierul uman genereaza biocurenti, care au fost clasati in mai multe tipuri dupa

    frecventa si amplitudine.

  • 14

    Dupa forma lor sinusoidala in inregistrarile grafice au fost numiti unde cerebrale.

    Ritmul delta (0,5 3 Hz) apare la creierul imatur al copilului pana la 2 -3 ani, in

    somn si in suferinte cerebrale.

    Ritmul teta (3-7 Hz) constituie ritmul de baza al copilului de 2-7 ani. La adultul

    normal apare in 10-15% di totalitate traseului EEG.

    Ritmul alfa (8-12 Hz) este expresi activitatii electice de fond la omul normal, in

    stare de veghe si repaus psihosenzorial.

    Ritmul beta (peste 13 Hz) corespunde starii de activitate cerebrala. Cand percepem

    lumea exterioara suntem in ritm beta.

    Ritmurile : alfa, beta, delta si teta difera in functie de frecventa, durata si ampli tudine.

    La subiectii relaxati domina alfa si delta.

    Orice excitatie (luminoasa, psihosenzoriala, activitate psihica) anihileaza ritmul alfa

    (reactie de oprire).

    Activitatea psihica dezorganizeaza in mod necaracteristic traseul EEG, fara a se putea

    trage vreo concluzie asupra unui anumit act psihic. Elementele EEG nu coreleaza nici

    cu functiile psihice, nici cu capacitatile intelectuale. La debilii mintali traseele EEG

    pot fi normale. In starile patologice cerebrale apar fie unde prea lente, fie unde prea

    rapide, sau paroxistice.

    Examenul EEG este usor de efectuat intr-un interval de timp relativ scurt, nu produce

    senzatii neplacute si nu are contraindicatii.

    Marea utilitate a EEG este in studiul si diagnosticul epilepsiei, manifesta prin

    descarcari electrice anormale, hipersincrone, excesive si intermitente; aspectul este de

    varfuri paroxistice lente sau rapide, ca in epilepsia focala, sau complexe varf -unda ca

    in epilepsia generalizata sau petit mal la copil.

    15 20% dintre epileptici au trasee normale (Daly si Pedley,1990). In asemenea

    cazuri, pentru activarea anomaliilor epileptice, se utilizeaza hiperventilatia, stimularea

    luminoasa intermitenta, EEG de somn, activarea medicamentoasa, inregistrarea

    prelungita cu sau fara inregistrare video, retragerea medicatiei anticonvulsive, etc.

    Tomodensitometria, aparuta in anii 70 (premiul Nobel 1979), este examenul de

    prima intentie cerut in urgenta (traumatisme, accidente vasculare, etc.)

  • 15

    Fizicianul sud african Allan Cormack si inginerul englez Sir Gofrey Housfield,

    independent unul de altul, au elaborat principiile metodei.

    Tesuturile cu densitati diferite absorb cantitati diferite de raze X.

    In TC sunt expuse transe subtiri si consecutive ale corpului uman care sunt apoi

    analizate si reconstruite pe calculator.

  • 16

    PET Reconstructia tridimensionala a sectiunilor cerebrale utilizand radioelemente

    emitatoare de pozitroni.

    Debitul sanguin, metabolismul oxigenului, metabolismul glucozei, metabolismul

    neurotransmitatorilor.

    SPECT single photon emission computed tomography , permite analiza

    cantitativa si calitativa a relatiilor functionale ale structurilor cerebrare prin

    compararea activitatilor radioizotopice

  • 17

    Se pot studia accidente cerebro-vasculare, ischemii, crize de epilepsie, afectiuni

    psihiatrice si tulburari cognitive, sindrom de oboseala cronica, traumatisme cranio -

    cerebrale, etc.

    SPECT in boala Alzheimer:

  • 18

    Rezonanta Magnetica Nucleara - RMN - Fenomen cunoscut din 1946 Bloch si

    Purcell (premiul Nobel 1952): anumiti nuclei rezoneaza si emit semnale de

    radiofrecventa cand sunt intr-un camp magnetic si pulseaza cu undele radio cu

    frecventa corecta.

    In medicina la sfarsitul anilor 70.

    Imagistica functionala prin RMN vizualizarea regiunilor anatomice cerebrale unde

    se concentreaza activitatile cognitive sau motorii.

    ALTE METODE

    Metoda leziunilor anatomice distrugerea unui volum mic si localizat de tesut

    cerebral, printr-o boala neurologica sau interventie chirurgicala (lobotomia,

    leucotomia).

    Metode neuropatologice dimensiunea, localizarea leziunilor, etc.

  • 19

    UNITATEA DE INVATARE 4 4. Structura si functiile lobilor cerebrali

    Aria cortexului uman are aprox. 2200 cm, din care doar o treime vizibila,

    restul fiind ascunsa in sciziuni, santuri.

    - Cele mai importante santuri sunt:

    lateral (Sylvius)

    central (Rolando)

    perpendicular extern

    Acestea determina impartirea ariilor corticale in 4 lobi: frontal, parietal, occipital si

    temporal.

    Brodmann (cel mai cunoscut) 1909 - a descris 52 arii corticale iar von Economo -

    peste 100. Structura scoartei cerebrale difera de la o zona la alta (ca grosime, ca densitate a ?

    celulare, ca orientare a celulelor sau ca numar al acestora). Functie de acestea aspecte au fost

    descrise peste 50 de arii corticale (harta Brodmann). In functie de predominanta celulara,

  • 20

    anumite arii pot fi considerate motorii (predomina celulele piramidale) sau pot fi senzoriale

    (predomina straturile granulare) sau pot fi de asociatie (predomina straturile I, II si uneori III).

    Cortexul e o vasta zona de receptie, de comanda-control, dar si de integrare a

    impulsurilor. Din acest punct de vedere putem vorbi de cortex somato-senzorial si de cortexul

    motor (efector).

    Structura lor le face ca unele sa fie efectorii si altele receptorii, iar functia de asociatie

    apartine intregului neocortex omenesc

    Tendinta de a limita ariile corticale prin granite precise este gresita, deoarece au intre

    ele zone de trecere. Localizarile functionale nu respecta limitele citoarhitectonice ale

  • 21

    unei ariiScoarta cerebrala reprezinta o vasta suprafata de receptie sintezo-analizatoare

    pentru receptorii periferici dar si de comanda si reglare a efectorilor

    Lobul frontal = locul anatomic al constiintei de sine; este cea mai evoluata componenta a

    creierului uman

    Delimitat posterior de scizura (santul) Rolando (central), lateral de fisura sylviana si

    medial de sulcusul cingulat.

    Are trei sectoare functionale majore:

    1. Cortexul motor primar

    2. Cortexul premotor

    3. Cortexul prefrontal

  • 22

    Homunculus-ul motor este o schema in care este reprezentat fiecare segment

    osteomuscular al corpului, corespunzator importantei pe care o are in realizarea

    miscarilor voluntare instrumentale adica a praxiei

    Leziunile localizate la nivelul acestei zone afecteaza capacitatea de a efectua miscari

    intentionate

    Hemiparezele, hemiplegia, apraxiile

    Epilepsia motorie, partiala (jacksoniana) crize de miscari tonico-clonice care, in

    forma cea mai tipica, debuteaza la nivelul degetului mare, cuprinde celelalte degete

    dupa care se intinde spre brat, fata si in sfarsit la membrul inferior, reproducand astfel

    reprezentarea diferitelor segmente ale corpului la nivelul ariei 4.

    Implicat in integrarea abilitatilor motorii si in secventele actiunii de invatare.

  • 23

    Initierea si programarea miscarilor corpului

    La nivelul ariei 6 se inchide feedback-ul kinestezic, mecanism de optimizare a

    caracteristicilor miscarilor (amplitudine, directie, traiectorie, forma, viteza,

    flexibilitate, tempo, coordonare simultana, succesiva).

    ARIA BROCA

    Rol in integrarea vizualo-motorie, in testele de invatare vizualo-motorie si in

    activitatea posturala

    Situata in girusul frontal inferior si posterior si este responsabila de controlul vorbirii

    voluntare

    Aria 44

    In emisfera dominanta (stanga):

    Tulburari paroxistice de vorbire (oprirea vorbirii, pal ilalie), tulburari tranzitorii de

    vorbire, de cateva zile (afemie sau chiar mutism), tulburari in initierea vorbirii, gol de

    cuvinte, anomie, scaderea fluiditatii verbale.

    Alterarea ritmului tempoului vorbirii, adecvarii acesteia la continutul informationa l

    transmis si la particularitatile situatiei de comunicare

  • 24

    CORTEXUL PREFRONTAL

    Portiunea cea mai rostrala a lobului frontal caracterizata prin implicarea ei in functiile

    cerebrale cognitive si emotionale.

    S-a estimat ca ocupa aprox. o treime din intregul cortex cerebral uman. La om, aceasta

    zona care ocupa aproape 1/3 din cortexul cerebral, are o dezvoltare superioara fata de

    zonele similare ale creierului celorlalte animale. Filogenetic, salturi calitative in

    organizarea globala a comportamentului in raport cu solicitarile mediului extern si cu

    satisfacerea starilor proprii de motivatie se leaga, cu precadere, tocmai de constituirea

    si dezvoltarea mecanismelor de comanda-control ale cortexului prefrontal. De aceea

    nu este lipsit de temei ca principiul general al corticalizarii sa fie intregit cu principiul

    particular al FRONTALIZARII.

    Este instanta care constientizeaza emotiile si le confera girul ratiunii.

    Unii cercetatori considera ca dominarea ratiunii de catre emotie s-ar datora existentei

    mai multor circuite neuronale la acest nivel.

    Prin RMN functional s-a observat ca zona prefrontala stanga este activata de emotiile

    pozitive (empatie, compasiune, respect, calm, buna dispozitie, etc.), iar zona

    prefrontala dreapta de emotiile negative.

  • 25

    Cortexul prefrontal lateral - regiunea medio-laterala a cortexului prefrontal drept este

    implicata in monitorizarea informatiei recuperata din memoria episodica (Henson si

    colab., 1999); convexitatea prefrontala inferioara este implicata in procesele legate de

    semnificatia comportamentala a stimulilor si in recompensa

    Cortexul prefrontal medial (aria cingulara anterioara) este implicata in mod specific in

    coordonarea bimanuala, atentia sarcinilor cognitive cercetate, modularea trezirii

    corpului, memoria spatiala, miscarile auto-initiate, solutionarea conflictelor si in

    extragerea informatiei din memoria de lunga durata; de asemenea este implicat in

    perceptia durerii dar si in medierea raspunsului emotional initiat de perceperea de

    catre noi a durerii (Barbas, 1995; Goldman-Rakic,1987).

    Cortexul orbitofrontal este implicat in functiile autonome, emotionale, de inhibitie a

    raspunsului si de semnificatie a stimulului; are un rol semnificativ in comportamentul

    social si emotional precum si in formarea noilor date de memorie (Morecraft si

    Yeterian, 2002); este implicat in prelucrarea gustativa si olfactiva, precum si in

    aprecierea semnificatiei emotionale a stimulilor respectivi; leziunile la acest nivel pot

    produce modificari de personalitate, indiferenta, iritabilitate si comportament

    impulsiv.

    E important pentru gandirea abstracta; atitudinea abstracta nu poate fi adoptata de

    pacientii cu leziuni frontale (Goldstein, 1944)

    Pacientii cu leziuni frontale sunt deficitari in utilizarea erorilor in scopul ghidarii

    comportamentului lor (Luria, 1966)

    Activitatea de planificare: activitatea umana constienta necesita o lista de obiective si

    un set de actiuni asemanatoare structurii unui document

    Lobii frontali au functie inhibitoare, de suprimare a tendintei actiunilor dominante in

    favoarea comportamentelor cu scopuri destinate (Diamond, 1989)

    Memoria de lucru este o forma a memoriei pe termen scurt; studii pe maimute si

    neuroimagistice pe oameni o plaseaza prefrontal (Goldman-Rakic, 1987; Funahashi,

    1993; Cohen, 1994; DEsposito,1994)

  • 26

    LOBII TEMPORALI

    Se afla sub osul temporal

    Lobii temporali sunt mai mult imagini avantajoase decat entitati anatomice,

    delimitarile fata de lobii parietal si occipital neavand repere precise .

    Are trei circumvolutii: superioara (T1), medie (T2) si inferioara (T3)

    Ariile auditive primare (41 si 42 girusul Heschl) si aria auditiva secundara (22)

    Pe fata infero-laterala se gasesc proiectiile vizuale, arii de inalta integrare senzoriala

    (arii tertiare)

    Aria Wernicke PET (Positron Emission Tomography) arata activarea bilaterala a

    girusului Herschl si activarea unilaterala (stg.) a ariei Wernicke atunci cand subiectii

    dreptaci tipici asculta un material verbal sau narativ.

  • 27

    Lezarea temporala ant. in emisfera stg provoaca deficite in gasirea numelor proprii, iar

    in emisfera dr dau deficiente in denumirea expresiei faciale; leziunile bilaterale dau

    anomie si deficite de memorie retrograda.

    Lezarea regiunii mediale stg. provoaca memorie saraca pt. informatii verbale noi, iar

    lezarea in dr. da memorie saraca pt. informatii nonverbale noi (Buchtel, 2002).

    Lezarea lobului temporal inferior duce la aparitia prosopagnoziei pot vedea o fata dar nu

    recunosc persoana dupa fata respectiva; interesant este ca dupa ce persoanele vorbesc,

    identitatea lor este recunoscuta imediat

    1. Agnozia auditiva individul are o deficienta izolata de intelegere a sunetelor in prezenta

    unei audiograme aproape normala; pacientul nu intelege nici vorbirea si nici sunetele din

    mediul inconjurator; pot citi, vorbi, scrie s i numi corect obiectele.

    2. Surditatea corticala cand sunt afectate ariile 41 si 42 bolnavul ramane indiferent la orice

    stimuli auditivi de la o sursa pe care nu o are sub control vizual imediat

    3.Tulburari in recunoasterea vizuala prosopagnozia.

    4. Tulburari ale sferei afective si motivationale scaderea tonusului emotional general,

    reducerea agresivitatii si intensificarea emotiei de frica; indiferenta afectiva (in

    amigdalectomie bilaterala), instabilitate emotionala; perversiuni ale unor trebuinte, indeosebi

  • 28

    alimentare (ex. coprofagia) si sexuale; exacerbarea sau diminuarea unor trebuinte biologice

    primare.

    5.Tulburarea functiei mnezice experientele lui Milner (1962) privind invatarea unui labirint

    pe un lot de 79 bolnavi au evidentiat: a)leziunile hipocampice bilaterale determina deficitul

    cel mai important; b)lobectomiile temporale dr. provoaca un deficit mai sever decat cele stg.,

    care lasa performantele aproape normale; c)leziunile cortexului posterior temporal drept

    determina o reducere masiva a vitezei de invatare.

    6. Tulburarea gandirii leziunile de lob temporal provoaca tulburari in desfasurarea

    proceselor gandirii; in cazul emisferei dominante nu reusesc sa efectueze mental serii

    succesive de operatii, care presupun o permanenta sustinere si mediere verbala (ex. calcule

    multioperationale 4x5-3+7=?).

    7. Tulburarea comportamentului lobectomiile temporale dr. par a fi asociate cu paranoia,

    comportament egocentric si logoreic. (Kolb si Whishaw, 1980).

    8. Tulburarea perceptiei timpului.

    9. Tulburari vestibulare si de echilibru datorita proiectiilor vestibulare in lobul temporal

    vertije, senzatie de deplasare in plan vertical.

    10.Tulburari olfactive lezarea portiunii antero-mediale a lobului temporal, care include si

    hipocampul, poate cauza halucinatii olfactive. In cazul epilepsiei temporale pot aparea

    hiposmie, parosmie sau halucinatii olfactive.

    11. Tulburari viscero-vegetative stimularile stereotactice ale hipocampului si amigdalei au

    antrenat modificarea frecventei cardiace, a ritmului respirator, nevoia de a urina. (Young,

    1992)

    12. Tulburarea ritmului somn-veghe hipersomnii, uneori de tip narcoleptic sau aspecte de

    mutism akinetic rar intalnita.

    EPILEPSIA TEMPORALA

    Simptomele sunt extrem de polimorfe : halucinatii auditive simple si complexe,

    halucinatii olfactive, halucinatii vizuale complexe, stari de vis (dreamy state) cu

    alterarea constientei privind lumea exterioara (senzatie deja vu, jamais vu, jamais

    vecu) si tulburari paroxistice de vorbire.

    In timpul crizei bolnavul retraieste ca in vis, cateva minute, scene din viata anterioara,

    crede ca este in alta localitate, are halucinatii vizuale, olfactive (crize uncinate).

  • 29

    Criza epileptica se poate manifesta si prin halucinatii vestibulare, stari depresive,

    anxietate, euforie, automatisme simple (masticatie, supt) sau complexe (automatisme

    ambulatorii, cu stare de constienta aparent normala dar cu amnezie retrograda),

    tulburari paroxistice vegetative, manifestari critice erotice, epilepsie gelastica (acces

    de ras prostesc), epilepsie cursiva (nevoia de a alerga fara oprire), cosmaruri

    paroxistice.

    La ora acutala conceptul de personalitate epileptica este admis ca fiind relevant

    pentru epilepsia temporala

    Cazuri celebre: Dostoevski, Flaubert, van Gogh cu epilepsii temporale de etiologii

    diferite (familiala, anevrism, leziune traumatica)

    LOBUL PARIETAL

    Posterior de lobul frontal, de care e separat prin santul central (Rolando), pana la

    santul parieto-occipital.

    Structura superior dezvoltata filogenetic; la macac are 7,5 cm iar la om 150 cm

    In interactiune cu lobul frontal, lobul parietal alcatuieste mecanismul principal de

    integrare a proceselor cognitive superioare (reprezentarea, imaginatia si gandirea)

    Perceptia tactila sau somestezia, se refera la abilitatea noastra de a intelege informatia

    obtinuta prin atingere. Perceptia tactila rezulta din stimularea receptorilor cutanati si a

    celor proprioceptivi.

    Termoreceptorii contribuie la recunoasterea tactila a obiectelor

    CORTEXUL SOMATO-SENZORIAL: CSS primar include ariile1, 2 si 3

    CSS secundar unde reprezentarea degetelor mainii si a fetei ocupa aproape toata aria. Este o

    parte a unui centru asociativ de ordin inalt pentru recunoasterea tactila a obiectelor si invatare.

    Homunculus senzitiv exista o magnificare relativa a cantitatii de cortex dedicata

    partilor corpului cu cea mai inalta acuitate tactila si specializare senzoriala.

    Fiecare lob parietal construieste reprezentarea hemicorpului sau opus si ambii au

    predilectia de a inlocui pri fantome partile de corp pierdute.

    Harta corticala somatosenzoriala nu este statica!!!

    Antrenamentele de utilizare a varfului degetelor pot creste aria corticala care le

    reprezinta (ex: orbii care utilizeaza degetele pentru citirea Braille).

  • 30

    Astereognozia sau agnozia tactila nu pot identifica obiectele dupa pipait desi pe cale

    vizuala le recunosc fara dificultate.

    Epilepsia somatosenzitiva partiala parestezii, dureri, senzatii de curent electric si

    crize complexe cu tulburarea schemei corporale controlaterale (senzatie de alungire,

    marire de volum sau dezagregare a unui membru). Epilepsia reflexa declansata la

    lectura, sah, calcul, etc.

    Sindromul Gerstmann in lobul parietal dominant (stg.) agnozie digitala,

    dezorientare dreapta-stanga, acalculie si agrafie.

    Asimbolia la durere sau indiferenta fata de durere (hemiagnozie dureroasa) lob

    parietal stg.

    Tulburarea orientarii in spatiu si a constructivitatii obiectuale o dominanta a

    emisferei drepte; tulburare de recunoastere a lungimii si volumului, dificultati in

    divizarea unei linii in parti egale, in gasirea centrului unui cerc.

    Apraxia constructiva incapacitate de manipulare a obiectelor in spatiu incepand de la

    formele componente.

    Apraxia de imbracare.

  • 31

    Neglijarea spatiala unilaterala imposibilitatea de a descrie verbal, de a raspunde si de

    a se orienta in raport cu stimularile de partea controlaterala laziunii; ignora de obicei

    hemispatiul stang; au tulburari de citire pentru ca ignora jumatatea stanga a paginii.

    Tulburarea operatiilor logico-gramaticale leziunile inferioare ale lobului parietal din

    emisfera dominanta, mai ales cand se asociaza cu leziuni ale lobului temporal

    dezacorduri, inversiuni topice, incoerente logice, etc.

    Acalculie

    Tulburari ale gustului

    Tulburari trofice si vasomotorii - amiotrofii, edeme, hipersudoratie, unghii

    sfaramicioase,etc.

    LOBII OCCIPITALI

    Omul este in principal un animal vizual, iar perceptia vizuala si interpretarea acestei

    perceptii domina viata sa.

    Lobii occipitali, legati de prelucrarea si integrarea informatiei vizuale, realizeaza

    esentialmente o functie cognitiva

    Centrul vederii a fost plasat invariabil sub emisferele cerebrale, adica, in ventriculii

    laterali (Galen), in trunchiul cerebral (Willis), in corpul pineal (Descartes).

    Aria 17 Brodmann reprezinta nucleul analizatorului optic, realizeaza integrarea

    modala primara, concretizata prin capacitatea de a avea senzatii vizuale.

    Aria 17 = centrul experientei vizuale elementare

    Ariile 18 si 19, prin excelenta asociative, realizeaza integrarea secundara, pe care o

    putem denumi obiectuala sau sintactica

    Tulburarea perceptiei formei, dimensiunilor si miscarii obiectelor

    Palinopsie (paliopsie) persistenta vizuala in timp sub forma de persistenta sau

    recurenta a unei imagini (are impresia ca vede trecand din nou prin fata sa o persoana

    pe care a vazut-o cu cateva minute inainte.

    Agnozia vizuala poate fi conceputa ca rezultat al lezarii ariilor 18 si 19 care impiedica

    transmiterea si eventual integrarea informatiei sosite din aria 17.

    Cecitatea corticala sau cecitatea psihica se datoreaza lezarii bilaterale a ariei striate

    (aria 17). Deficitul este asociat uneori unui tablou confuzional, unei dezorientari

    temporo-spatiale si uneori unui usor deficit senzitivo-motor. Cel mai des bolnavul

    ignora deficitul sau este indiferent fata de acesta.

  • 32

    Acromatopsia un deficit dobandit al perceptiei culorilor, secundar unei leziuni

    corticale.

    Anomia culorilor o afazie optica pentru culori; pacientii pot potrivi fragmentele de

    culori si pot asocia culorile cu obiectele, dar cand prezentam o culoare specifica acesti

    pacienti sunt incapabili de a o denumi.

    EPILEPSIA OCCIPITALA

    Iluzii si halucinatii, modificari tonice si clonice ale capului si ochilor, inchiderea

    pleoapelor sau fluturarea lor, tulburari vegetative, timice si de automatism cand

    descarcarea se raspandeste.

    Cand fenomenele vizuale pot actiona ca un factor declansator al unei epilepsii

    nefocalizate, se vorbeste despre o epilepsie reflexa vizuala.

  • 33

    Neglijarea campului vizual lipsa de raportare, raspundere sau orientare la stimuli

    noi, semnificativi, prezentati de partea opusa leziunii cerebrale, la cazurile la care

    acest neajuns nu poate fi atribuit unor deficite motorii sau senzoriale (Jones, Tranel

    2001).

    EXEMPLU Epilepsia temporala

    Fiodor Dostoievski (1821-1881), Gustave Flaubert (1821-1880) si Vincent van

    Gogh (1853-1890) au suferit de epilepsie temporala. Iata o comparatie intre aspectul

    crizelor, inteligenta si modul de integrare sociala al celor trei genii, care au trait in

    aceeasi perioada istorica:

    Crize

    1. Tip crize grad mal n timpul somnului. Exceptional n stare de veghe precedate de

    o traire scurta a extazului.

  • 34

    2. Crize partiale elementare (fosfene) urmate de crize partiale complexe si finalizate

    prin generalizare n grand mal.

    3. Crize partiale complexe urmate de obicei de o perioada mai mult sau mai putin

    lunga de confuzie semannd cu un episod psihotic schizoid.

    Etiologie

    1. O posibila predispozitie familiala (status epilepticus la un fiu).

    2. Leziuni sigure la nivelul zonei occipito-temporale stngi, probabil un anevrism

    arterio-venos a provocat moartea.

    3. Probabila existenta unei leziuni temporale, locul si natura acesteia ramnnd

    necunoscute .

    Inteligenta globala

    1. Exceptional de stralucita. Fuga de idei productiva; spirit filozofic.

    2. n mod sigur foarte stralucita, desi pusa la ndoiala de cei care confundau

    inteligenta cu inteligenta verbala.

    3. Desigur foarte stralucita.

    Inteligenta verbala

    1. Excelenta; expresivitate vie: scriere febrila: improvizatie prin dictare; minte

    dialectica.

    2. Mediocra, daca nu slaba. Lentoarea expresiei orale si scrise. Enorma dificultate n

    gasirea cuvintelor.

    3. Exceptionala. Poliglot (4 limbi). Expresivitate vie scribomanie,

    hipergrafie.

    Comportament social

    1. Cald, desi iritabil, stilat potrivit, ordonat, dar jucator de noroc. Inconstant n

    angajamentele sale politice si religioase.

  • 35

    2. Rezervat, nengrijit, dezordonat, izolat la locuinta lui de la Croisset;

    angajamente politice, religioase.

    3. Rezervat, mbracamin nengrijita, ngrozitor de dezordonat ; angajamente

    religioase si politice temporare dar excesive (activitate de misionar la Borinage,

    socialist utopic, agnostic).

    Afectivitate

    1. Normala fata de familie si prieteni, irascibila fata de Beninski si Turgheniev.

    2. Dependenta in exces emotionala fata de apropiati ai familiei (nepoata,

    matusa) si prieteni (le Poitevin, Bouilhet); rigiditate, viscozitate.

    3. Dependenta emotional excesiva fata de prietenii apropiati (Theo) si prieteni

    (Gauguin); rigiditate, viscozitate.

    Dispozitie

    1. Normala, cu oscilatii afective habituale. Teribil de gelos fata de a doua sotie.

    2. Iesiri mnioase (strigate) n ciuda placiditatii si unei naturi complezente.

    3. Crize nemotivate de mnie, impulsuri agresive aproape homicidale uneori

    (Gaugain, Rey, Gachet) si tendinte autodistructive (mna arsa, urechi mutilate, suicid).

    Sexualitate

    1. Activa cu prima femeie. Iubitele (Suslova, Panina) si in special a doua nevasta.

    Aluzii erotice n corespondenta. Obsedat de violul unor adolescente.

    2. Activ n adolescenta, foarte diminuat, daca nu abolit, dupa nceperea crizelor (de

    aproape doi ani n-am avut nici o relatie sexuala). Onanism.

    3. Redus la putine relatii cu prostituate, n contrast cu relatia efemera fata de Kee si

    Ursula abolita dupa nceperea crizelor (nu functioneaza).

  • 36

    UNITATEA DE INVATARE 5 5. Corpul calos ; emisfericitatea

    Marea comisura transversa a creierului, conecteaza cele doua emisfere si formeaza

    tavanul ventriculilor larerali

    La om numarul total de fibre este de aproximativ 200 milioane

    Descrierea facuta de Galen (sec II i.d.Hr.), dar ipoteza conectarii emisferelor apartine

    lui Vesalius (1543)

    Sindromul de deconexiune interemisferica (split-brain, creierul divizat) bazat pe

    principiul specializarii emisferei stg. In comportamentul verbal si al

    emisferei dr. In abilitatile video-perceptuale si spatiale.

    Ariile somatice si senzitive sunt conectate cu cele controlaterale, dar ariile legate de

    mana si picior sunt lipsite de conexiuni calosale comisurale (Powell, 1981)

    Emisfericitatea este un termen introdus de biologi pentru a desemna specificitatea

    functionala a unei emisfere cerebrale. In anumite conditii, una dintre emisfere lucreaza

    mai mult decat cealalta.

  • 37

    Emisfericitatea nu inseamna ruptura sau independenta a celor doua emisfere, ci

    dimpotriva, ele se informeaza reciproc in mod constant permitand o actiune

    coordonata in totalitate.

    Functiile senzorio-motorii (motricitatea, sensibilitatea, miscarile mainilor si ale

    picioarelor, miscarile ochilor) sunt comandate de fiecare emisfera direct si invers

    (incrucisat). Fiecare emisfera comanda jumatatea de corp inversa ei, avand aceleasi

    functii si aceleasi roluri, ceea ce nu se intampla in cazul limbajului, gandirii etc.

    EMISFERA STANGA

    Este responsabila de ceea ce spunem,

    - se refera la limbaj, cuvant, aspectul lingvistic al limbajului scris, calcul logic, cifre,

    rationament, capacitate de analiza si de abstractizare, grija de a proceda metodic (dependenta

    de timp Hazel )

    Se intereseaza de arbori in dauna padurii".

    Preferinta pentru detalii si nu pentru ansamblu, prezentarea logica a faptelor, relatii

    de la cauza la efect sunt aspecte caracteristice emisferei stangi.

    Trasatura tipica pentru emisfera stanga este abordarea rationala. Persoanele care au

    amisfera stanga mai dezvoltata procedeaza metodic, nu trec la o etapa urmatoare pana nu au

    epuizat-o pe cea anterioara. Totul trebuie sa se inlantuiasca logic. Relativa rigiditate a

    demersului constituie uneori o garantie a validitatii acestuia (D. Chalvin, 1992).

    EMISFERA DREAPTA

    Este universul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor,

    al perceptiei spatiale.

    Emisfera dreapta da tonul si intonatiile vocii, ea priveste stilul de manifestare al unei

    persoane. Este apreciata ca locul ritmului, al muzicii, imaginilor si imaginatiei.

    Informatiile abordate in emisfera dreapta se refera la culori, analogii, structuri,

    scheme. Emisfera dreapta este universul visului, al imaginatiei, al culorii, al vederii in

    relief. Sarcina ei este sa sintetizeze si sa exprime experienta noastra intr-o imagine.

  • 38

    Modalitatile ei de exprimare sunt nonverbale, modul de functionare se bazeaza pe

    asociatii. Imaginatia si intuitia sunt functiile ei dominante, fapt pentru care este

    socotita sediul competentei artistice si muzicale.

    Emisfera dreapta are ca trasaturi specifice gandirea spatiala si capacitatea de a vedea

    abstract. Abordarea este intuitiva (opusa celei rationale); ea procedeaza prin asociatii

    de idei, prin abordarea interactiva, face sinteza relatiilor intre obiecte, ca sa

    reconstituie informatiile intr-un tot unitar. Avansarea se face in spirala, asteptand ca

    putin cate putin elementele sa se ordoneze intre ele, cat mai suplu posibil.

    Persoanele cu o dominanta dreapta sunt vizuale

    EMISFERICITATEA

    Studiile au demonstrat c rezolvarea problemelor este administrat la femei de

    ambele emisfere, n timp ce brbatii folosesc o singur emisfer.

    Zonele creierului raspunzatoare de dezvoltarea vorbirii sunt mai mari la femei.

    De asemenea, femeile pot percepe la fel de bine sunetele cu ambele urechi in timp ce

    barbatii se concentreaza mai degraba asupra unei surse dominante de zgomot

    In hipocamp, legat de prelucrarea si exprimarea emotiilor, creierul femeii dispune

    de mai multe celule nervoase decat al barbatului. Aici sunt coordonate si reactiile

    la stress, aceasta zona fiind foarte sensibila la estrogen ceea ce explica in parte

    instabilitatea emotionala declansata in perioada premenstruala. Findca femeia

    are mai multi neuroni in hipocamp, sentimentele ei sunt mai intim legate de

    atitudini comportamentale, aceasta fiind explicatia comportamentului in conditii de

    stress

    Concluziile acestui studiu ar putea explica o serie de alte informatii care pana acum

    pareau incerte. De exemplu, oamenii de stiinta vor putea analiza de ce femeile si

    barbatii au predispozitii diferite la probleme de sanatate mintala, sau de ce unele

    medicamente au efecte diferite in functie de sex.

    Conform statisticilor, femeile sunt de doua ori mai predispuse decat barbatii la

    depresii. Explicatia ar fi aceea ca la nivelul creierului feminin se produce doar

    jumatate din cantitatea necesara de serotonina, hormon care induce starea de bine.

  • 39

    In schimb, barbatii sunt mai predispusi la autism, sindromul Tourette, dislexia,

    deficit de atentie sau schizofrenie. Aceste boli sunt provocate de lipsa unei

    substante care are rolul de a masculiniza" creierul si de a-l feri de aceste tulburari.

    Cercetatorii au constatat ca barbatii sunt atenti la aspectele generale, pe cand

    femeile sunt mai concentrate pe detalii.

    Explicatia este data de faptul ca femeile si barbatii proceseaza diferit informatiile,

    folosind mecanisme cerebrale diferite.

    A ceste deosebiri implica un comportament predominant androgen la barbat care

    este dotat prin conformatia sa mai mult pentru o activitate fizica, de unde si experienta

    sa mai mare in durerea somatica. Pe de alta parte femeia are o dominanta

    estrogenica asociata cu o structura psiho-emotionla deosebita adaptata problemelor

    legate de ciclurile periodice, sarcina, alaptare, menopauza si afectiuni specifice care

    implica o experienta dureroasa viscerala mai mare ca la barbat.

    Diferentele intre sexe nu sunt numai de ordin structural si functional ci si

    metabolic, constantindu-se la varstnici scaderea mai pregnanta a metabolismului

    glucozei la nivelul hipocampusului la femei in timp ce la barbati declinul

    metabolismului glucozei nu este semnificativ.

    AUTOEVALUARE

    Explicati notiunile :

    - Corticalizare

    - Frontalizare

    - Emisfericitate

  • 40

    UNITATEA DE INVATARE 6 6. Sistemul limbic ; diencefalul ; cerebelul ; trunchiul cerebral

    Toata viata oscilam intre ratiune si afecte sau emotii.

    Structura care proceseaza emotivitatea este sistemul limbic.

    Rolul lui in evolutie era acela de a lua o decizie rapida aparare, atac sau fuga.

    Dupa unii autori, afectivitatea are un rol chiar mai mare decat capacitatea cognitiva in

    manifestarea personalitatii umane.

    Hipocampul si amigdala (situate in lobul temporal) fac parte din sistemul limbic

    (poate cele mai importante structuri!).

    Limbus in limba latina inseamna limita, granita

    Termenul de lob limbic introdus de Broca, 1878

    Componentele sistemului limbic:

    1. Nervii,bulbul,tractul si nucleii olfactivi.

    2. Striile olfactive si girusul olfactiv.

    3. Trigonul olfactiv, substanta perforata anterioara, tuberculul olfactiv si banda diagonala

    Broca.

  • 41

    4. Lobul piriform, aria periamigdaloida, uncusul hipocampic cu girusul uncinat, coada

    girusului dintat, girusul intralimbic, aria entorinala (28) si partea craniana a girusului

    parahipocampic.

    5. Complexul nuclear amigdaloid.

    6. Aria septala (septum pellucidum, septum verum).

    7. Formatiunea hipocampica.

    8. Fornixul cu variatele sale ramificatii si diviziuni.

    9. Stria terminalis.

    10. Stria medularis talamica (habenularis).

    11. Girusul cingulat si parahipocampic.

    12. Hipotalamusul.

    13. Nucleii talamici limbici si paralimbici.

    14. Aria limbica a ganglionilor bazali.

    15. Tegmentul mezencefalic ventral impreuna cu nucleii reticulari.

    16. Posibil rafeul dorsal serotonergic din mezencefal.

    17. Cortexul limbic.

    18. Cortexul paralimbic.

    (Fagarasan, 1991; Fischer, 1989; Katsuki, 1990)

    Functiile posibile ale hipocampului (Duvernoy, 2005):

    1. Invatare si memorie.

    2. Reglare a comportamentului emotional.

    3. Unele aspecte ale controlului motor.

    4. Reglare a functiilor hipotalamice

  • 42

    Hipocampul este implicat in toate sistemele memoriei declarative: memoria semantica

    (memoria faptelor si a conceptelor), memoria episodica (constientizarea amintirii

    evenimentelor si a relatiilor dintre ele), memoria spatiala (recunoasterea localizarii

    spatiale). Kopelman,1993; Markovitsch, 1995.

    DIENCEFALUL

    Structurile diencefalice se situeaza deasupra si in continuarea mezencefalului, in jurul

    ventriculului III, acoperite de emisferele cerebrale.

    Talamoencefal (talamus,metatalamus, subtalamus, epitalamus).

    Hipotalamus

    TALAMUS - Structura senzitiva subcorticala cruciala, subordonata cortexului

    cerebral; la acest nivel se intrerup in drumul lor catre scoarta cerebrala caile tuturor

    formelor de sensibilitate, cu exceptia celei olfactive, care ajunge direct la cortex.

    Morfologic sunt cinci grupe de nuclei talamici.

    Exista un sistem de proiectie talamocortical specific (vizual, auditiv, etc.) si unul

    nespecific.

    Exista si un feed-back talamo-cortico-talamic, cu efect frenator (inhibitor) sau

    facilitator la nivelul structurilor talamice.

    Functional, nucleii talamici se impart in:

    Nuclei de transmitere, cu urmatoarele caracteristici:

    1. a) fiecare prelucreaza o singura modalitate senzoriala sau un input de la o anumita

    parte a sistemului motor;

    b) fiecare se proiecteaza intr-o regiune specifica a cortexului cerebral;

    c) fiecare primeste inputuri recurente de la regiunea cortexului pe care s -a proiectat.

    2. Nuclei cu proiectie difuza fac parte din sistemul care guverneaza nivelul de

    trezire al creierului.

    Sindromul talamic :

  • 43

    - hemianestezia contralaterala

    - durerea de tip central, intensa (hiperpatie) cu caracter de arsura

    - miscari involuntare (tremor intentional)

    - tulburari de gust (uneori)

    - afazia (disfazia?) talamica

    Tulburarea de memorie se refera exclusiv la materialul verbal.

    Sindromul de neglijenta talamica (atat motorie cat si senzoriala).

    Dementa talamica (in leziuni bilaterale).

    Din talamencefal mai fac parte:

    - metatalamusul alcatuit din corpii geniculati laterali (cu rol in perceptia vizuala) si

    mediali (cu rol in perceptia auditiva);

    - epitalamusul al carui principal component este glanda epifiza (pineala);

    - subtalamusul cu rol in reglarea miscarilor.

    DUREREA

    Durerea = o experienta senzoriala si emotionala dezagreabila, data de o leziune

    tisulara veritabila sau potentiala, sau de o descriere cu termeni ce se refera la o

    asemenea leziune.(IASP International Association of the Study of Pain, 1994)

    Componentele Durerii:

    Senzitiv discriminativa, ce se refera la capacitatea de a analiza calitatea durerii (ca o

    arsura, intepatura, gheara, etc.), localizarea, intensitatea si durata stimulului.

    Motivationala care face ca perceptia dureroasa sa aiba un caracter dezagreabil.

    Cognitiva si evaluativa implicata in fenomene de anticipare, de atentie, de sugestie.

    Aceste procese actioneaza asupra celorlalte doua componente.

  • 44

    Clasificarea Durerii:

    Nociceptiva colici, crampe musculare, artrite, leziuni tisulare, etc.

    Neuropatica compresie sau distructie nervoasa (neuropatie diabetica, lombosciatica,

    nevralgie de trigemen, etc.)

    Caracteristicile Durerii:

    Factori declansatori

    Intensitate

    Caracter

    Durata

    Iradiere

    Fenomene asociate

    Tratamentul la care cedeaza

    EXEMPLE

    Schilder si Stenhgel (1930) au descris in leziunile lobului parietal asimbolia la

    durere. Structurile parietale lezate nu mai incadreaza durerea ca o senzatie de

    disconfort cu semnificatie nociceptiva. Reactiile afective nu sunt prezente si senzatia

    este perceputa numai informativ, similar celei tactile.

    Particularitati in perceptia si expresia durerii:

    Erbin Krafft, intr-un raport asupra perversiunilor sexuale publicat in 1942, releva,

    avand ca sursa de inspiratie un roman al scriitorului Sacher Masoch (1835-1895), ca

    autorul solicita sa fie flagelat de sotia sa pentru obtinerea unor satisfactii sexuale.

    Perturbarea sexuala numita masochism, a fost descrisa si de alti autori ca algolagnie

    (gr. algos = durere, lagnea = pofta) sau algofilie (algos = durere, philein = a iubi).

  • 45

    O alta implicatie a durerii in obtinerea satisfactiei sau erotismului sexual constituie

    sadismul, adica obtinerea satisfactiei sexuale prin chinuirea fizica a partenerului.

    Primele consemnari apartin marchizului de Sade (1740 1814) care in La

    philosophie dans le budoir comenteaza astfel de situatii carora ulterior li s-a dat

    numele de sadism.

    Ambele pervertiri sexuale legate de durere au in primul rand o determinare

    instinctuala diencefalica.

    Multi pacienti cu durere cronica au o coloratura psihica a durerii.

    Unele dimensiuni psihice pot fi benefice, ajutand vindecarea, in timp ce altele pot

    agrava simptomele.

  • 46

    HIPOTALAMUS (H)

    - Numit si creierul vegetativ al organismului, este organul nervos cu cele mai multe

    functii pe unitate de volum.

    Reprezinta sub 1% din masa cerebrala dar integreaza toate reglarile vegetative din

    organism, controleaza functiile endocrine si aspecte ale comportamentului emotional.

    Reglari vegetative portiunea anterioara coordoneaza activitatea parasimpaticului iar

    cea posterioara pe cea a simpaticului.

    H anterior favorizeaza procesele anabolice, iar cel posterior pe cele catabolice;

    lezarea H produce obezitate sau emaciere, in functie de sediu.

    Neuronii H anterior au proprietati secretorii endocrine. Toti hormonii secretati de H

    se numesc produsi de neurosecretie. Prin intermediul hipofizei anterioare H

    coordoneaza activitatea intregului sistem endocrin.

    H regleaza temperatura corpului homeotermia

    H regleaza echilibrul hidric al morganismului produce senzatia de sete si cotroleaza

    excreti renala a apei.

    H regleaza aportul alimentar aici se gasesc centrii foamei si satietatii.

    H regleaza activitatea de reproducere a organismului, prin participarea la geneza

    impulsului sexual si prin reglarea secretiei de hormoni gonadotropi hipofizari.

    H este un centru important al vietii afective, alaturi de sistemul limbic. La acest nivel

    se elaboreaza emotiile, sentimentele si pasiunile, precum si expresia vegetativa a

    acestora: variatiile frecventei cardiace, ale tensiunii arteriale, etc.

    H regleaza ritmul veghe-somn. Impreuna cu substanta reticulata a trunchiului cerebral

    si cu talamusul nespecific, participa la reactia de trezire, la cresterea starii de vigilenta

    corticala.

  • 47

    CEREBELUL

    120 150 grame, 1/8 din greutatea creierului.

    Doi lobi, uniti prin vermis

    Cortexul cerebelos are 1000 cm patrati.

    Leziunile emisferelor cerebeloase produc dismetrie, tremor intentional, asinergie si

    inabilitate in modificarea rapida a miscarilor ipsilaterale laziunii cerebeloase

    Adiadocochinezie (proba marionetelor)

    Joaca rol important in invatarea motorie.

    Erorile de directie, rata si ordine determinate de disfunctiile cerebeloase apartin

    conceptului traiectoriei (Cook, 1980), ca bucla de control supraspinal asupra unei

    singure miscari articulare.

    Leziunile cerebelului produc hipotonie, ataxie si tremor intentional la membrele

    ipsilaterale

    TRUNCHIUL CEREBRAL

  • 48

    MEZENCEFAL

    Substanta alba tracturi

    Substanta cenusie nucleul rosu, substanta neagra, nucleul trohlearului, nucleul oculomotorului, nucleul lui Darkschewitsch, etc.

    Substanta reticulata.

    PUNTEA

    Substanta cenusie la interior (nuclei) si substanta alba la exterior.

    Reflexele lacrimal, salivar, masticator, corneean, audiopalpebral, audiooculogir, secretorii (sudoripare si sebacee), mimica expresiva, tonusul muscular, etc.

    BULBUL

    Trunchi de con de 3/2/1,25 cm cu nuclei de substanta cenusie la interior (senzitivi, motori si vegetativi) si tracturi de substanta alba la exterior.

    Centru reflex respirator, cardiac, vasomotor; centrii unor procese digestive (salivatie, deglutitie, supt); centrii unor reactii de aparare (stranut, tuse, clipit, voma); centrii de reglare a tonusului muscular.

    Functia de conducere cai ascendente si descendente.

    Functia de reglare a tonusului si dinamicii activitatii psihice prin intermediul substantei reticulate

    I N. Olfactiv

    II N. Optic

    III N. Oculomotor

    IV N. Trohlear

    V N. Trigemen

    VI N. Abducens

    VII N facial

    VIII N. Acusticovestibular

    IX N. Glosofaringian

    X N. Vag

    XI N. Accesor (spinal)

    XII N. Hipoglos

  • 49

    UNITATEA DE INVATARE 7

    7. Integrarea neuro-endocrina

    Glandele cu secretie interna sunt formate din epitelii secretorii, ale caror celule produc

    substante active, numite hormoni, pe care ii elibereaza direct in sange. Aceste glande

    nu au canale excretoare.

    Sistem anatomo-functional complex, coordonat de sistemul nervos, avand rolul de a

    regla si coordona pe cale umorala activitatea diferitelor organe pe care le integreaza in

    ansamblul functiilor organismului.

    Hipofiza, suprarenala, tiroida, paratiroidele, testiculele, ovarele, epifiza, pancreasul

    insular, timusul si placenta (temporar).

    HIPOFIZA

    Localizata la baza encefalului, inapoia chiasmei optice, in saua turceasca; are 500 mg

    (ca un bob de fasole)

    Adenohipofiza (lob anterior si mijlociu) si neurohipofiza (lob posterior)

    Intre eminenta mediana a hipotalamusului si adenohipofiza exista sistemul port

    hipotalamo-hipofizar descris de Gr. T. Popa si Unna Fielding (premiul Nobel).

    Intre hipotalamusul anterior si neurohipofiza exista tractul nervos hipotalamo-

    hipofizar format din axonii nucleilor hipotalamici.

  • 50

    Hipotalamusul este si glanda endocrina, care secreta trei tipuri de hormoni: de inhibare

    a adenohipofizei, de stimulare a adenohipofizei si cei ce se depoziteaza in

    neurohipofiza

    Hormonii adenohipofizei sunt glandulotropi, avand ca organe tinta alte glande

    endocrine (ACTH, TSH, FSH, LH) si nonglandulotropi (STH si prolactina) Hormonul somatotrop (STH) este denumit si hormon de crestere (GH).

    Hipersecretia de STH inainte de pubertate produce gigantismul. Intelectul nu este

    afectat. Dupa pubertate produce acromegalia. Metabolic apare hiperglicemie

    permanenta.

    Hiposecretia produce la copil oprirea cresterii somatice, dar nu si a celei neuropsihice.

    Boala se numeste piticism (nanism) hipofizar, cu indivizi de talie mica, 1,2 1,3 m,

    proportional dezvoltati si cu intelect normal.

  • 51

    Acromegalia:

    Cresterea exagerata a oaselor fetei, a mandibulei, a oaselor late, ingrosarea buzelor,

    cresterea viscerelor (inima, ficat, rinichi, limba) si cresterea exagerata a mainilor si

    picioarelor.

  • 52

    Melatonina are ca precursor serotonina. Participa la sincronizarea circadiana,

    sezoniera Hormonul adenocorticotrop (ACTH) stimuleaza corticosuprarenalele.

    Hormonul tireotrop (TSH) stimuleaza secretia de hormoni tiroidieni.

    Hormonii gonadotropi: foliculostimulant (FSH) si luteinizant (LH).

    Sistemul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal are rol in raspunsul la stress prin

    reglarea secretiei de glucocorticoizi.

    Reglarea secretiei de hormoni adenohipofizari se face printr-un mecanism de

    autoreglare de tip feed-back negativ. Rolul cel mai important il are hipotalamusul ai

    carui neuroni secreta hormonii de eliberare (RH=releasing hormon) sau de inhibare

    (IH=inhibiting hormon).

    Cand concentratia hormonilor hipofizari sau ai glandelor periferice creste in sange, are

    loc blocarea RH si stimularea IH si invers. In acelasi timp, secretia hipotalamica este

    influentata direct, pe cale nervoasa, prin stimuli veniti de la sistemul limbic, sau reflex,

    prin stimuli veniti de la receptori.

    Vasopresina si oxitocina sunt hormoni secretati de neuronii hipotalamusului anterior,

    transportati prin tractul hipotalamo-hipofizar si eliberati in circulatie de neurohipofiza.

    Hormonul antidiuretic (ADH) sau vasopresina creste absorbtia facultativa a apei la

    nivelul rinichiului. Hiposecretia determina pierderi mari de apa (pana la 20 l/zi), boala

    numindu-se diabet insipid.

    Oxitocina (ocitocina) stimuleaza contractia musculaturii netede a uterului gravid,

    mai ales in preajma travaliului; ajuta la expulzia laptelui din glanda mamara.

    EPIFIZA

    Numita si glanda pineala (con de brad-pin).

    Intra in componenta epitalamusului.

    Principalul hormon este melatonina.

  • 53

    Are stranse legaturi cu retina

    al treilea ochi !?!?

    , si a altor cicluri vitale, cu rol de ceas biologic. Se produce noaptea si da somnul

    odihnitor.

    Intarzie declansarea pubertatii

    Stimulii luminosi reduc secretia (diferente de sexualizare zona arctica fata de zona

    tropicala).

  • 54

    AUTOEVALUARE

    1. Care sunt nervii cranieni ?

    2. Unde se afla neuroni cu proprietati secretorii ?

    3. Care este diferenta intre acromegalie si gigantism ?

  • 55

    UNITATEA DE INVATARE 8 8. Organele de simt ; mecanismele senzatiilor

    Nimic nu este in intelect, care mai inainte sa nu fi exista t in simturi. John Locke

    Eveniment psihic elementar care rezulta din prelucrarea informatiei in sistemul nervos

    central in urma unei stimulari a unui organ de simt.

    Senzatia = prim proces psihic de cunoastere.

    Senzatia = modelul informational-cognitiv cu structura cea mai simpla,

    unidimensionala, cuprinzand date despre insusiri singulare ale obiectelor-stimul, care

    actioneaza direct asupra receptorilor periferici.

    Senzatiile nu raman entitati izolate, ci se leaga unele de altele printr-o operatie de

    integrare sistemica, atat in cadrul aceluiasi analizator, cat si in cazul interactiunii

    dintre doi sau mai multi analizatori, dand nastere unui proces psihic de cunoastere de

    rang calitativ superior perceptia.

    In forma pura, senzatia se intalneste doar la nou-nascut, in primele 2-3 luni de viata; la

    adult ea poate fi obtinuta doar in conditii de laborator.

    5 clase mari de senzatii: vizuale, auditive, gustative, cutanate si olfactive.

    Dupa natura sursei si continutului informational: extero-informative (cele 5 clasice),

    proprio-kinezio-informative (pozitia segmentelor propriului corp) si intero-informative

    (foame, sete, urinare, defecare).

    Pe baza criteriului intensitatii-pregnantei, se delimiteaza doua categorii de senzatii:

    liminale, clar constientizabile si identificabile si subliminale, slab sau deloc

    constientizabile, care se integreaza la nivel subconstient sau inconstient.

    Pe baza selectivitatii de actiune a stimulilor, sunt senzatii specifice (ex. rosu sau

    inaltimea unui anumit sunet muzical) si senzatii nespecifice (ex.socul mecanic sau

    curentul electric).

    PROPRIETATILE SENZATIILOR

    Modalitatea senzatiile specifice se leaga de actiunea unor anumite categorii de

    stimuli.

    Intensitatea pregnanta cu care se constientizeaza senzatia (puternic, moderat, slab).

  • 56

    Durata intinderea in timp a senzatiei, depinde de durata de actiune a stimulului.

    Tonalitatea afectiva reflecta semnul rezonantei in sfera trairii subiective a

    insusirilor stimulului pe care le desmneaza sau le reprezin ta senzatia.

    SENZATIA VIZUALA

    Simtul vizual este unul din cele trei simturi (alaturi de auz si miros) capabile sa obtina

    informatia aflata la distanta de noi adesea vitala pentru supravietuire

    Lumina reprezinta o parte din spectrul de radiatii electromagnetice: lungimea de unda

    intre 400 si 700 nm spectrul vizibil.

    Mediile transparente: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea vitroasa.

    Lumina excita retina celulele cu conuri (vederea diurna, cromatica) si celulele cu

    bastonase (vederea nocturna, acromatica).

  • 57

    Fenomen care manifesta o discordanta intre o experienta perceptiva si proprietatile fizice ale stimularii.

  • 58

    SENZATIA AUDITIVA

    Senzatiile auditive apar ca rezultat al procesarii si constientizarii proprietatilor fizice

    ale vibratiilor (undelor) acustice

    Spectrul acustic intre 16 20 000 Hz (cicli/sec)

    Sub 16 Hz infrasunetele; peste 20 000 Hz - ultrasunetele

    Unda sonora poseda urmatoarele caracteristici fizice: amplitudinea (se finalizeaza cu

    senzatia de tarie a sunetului), frecventa (se finalizeaza cu senzatia de inaltime a

    sunetului), faza (succedarea sunetelor regulat sunete muzicale sau neregulat

    zgomote ) si forma (se finalizeaza cu senzatia de timbru, gratie careia putem deosebi

    doua sunete de aceeasi tarie si aceeasi inaltime.

    Daca nu sunt impiedicate, undele sonore se vor difuza in toate directiile de la sursa.

    Cateva valori ale vitezei undei sonore:

    aer 331,3 m/s

    cauciuc vulcanizat 54 m/s

    apa 1450 m/s

    fier 5130 m/s

    granit 6000 m/s

    Blocul periferic (receptor) urechea externa, urechea medie si urechea interna, cu

    organul lui Corti, blocul receptor propriu-zis.

    Blocul intermediar nervul acustic (VIII), nucleii cohleari la nivelul bulbului, nucleii

    talamici (metatalamici).

    Blocul central cortical in lobii temporali, ariile 41, 42 si 22.

    Pavilionul urechii cu proeminente: helix, antehelix, tragus si antitragus.

  • 59

    Conductul auditiv extern 2-3 cm, cu glande ceruminoase.

    Timpanul membrana fibroasa, elastica, subtire si rezistenta.

    Urechea medie (cavum timpani) o camera plina cu aer cu oscioarele urechii (ciocanul,

    nicovala si scarita ), cavitatile mastoidiene si tuba auditiva (trompa lui Eustachio).

    Oscioarele transmit vibratia de la timpan la fereastra ovala.

    Sapata in grosimea stancii temporalului. Este numita si labirint (osos si membranos);

    are trei segmente principale : vestibulul, canalele semicirculare si melcul.

    In melc, pe membrana bazilara se afla celulele auditive, ciliate, excitate de membrana

    tectoria.

    Membrana bazilara vibreaza prin schimbarea presiunii in rampa timpanica a melcului

    membramos

    Prin vibratia membranei bazilare se misca celulele auditive, ai caror cili ating

    membrana tecoria, produc excitatia ce se transmite la nervul acustic (VIII).

    Subsistemul auzului primar asigura simpla capacitate de a auzi si discrimina sunetele

    ca entitati pur fizice; lezarea lui duce la surditate.

    Subsistemul auzului fonematic, ale carui scheme se formeaza in ontogeneza prin

    comunicarea verbala intre adult si copil; lezarea acestui sistem duce la afazie

    senzoriala (Wernicke).

    Subsistemul auzului muzical capacitatea de a percepe, trai si intelege structurile

    muzicale; lezarea lui duce la amuzie.

    SENZATIILE VESTIBULARE (DE ECHILIBRU) Senzatiile vestibulare reflecta si furnizeaza informatii despre oscilatiile corpului de la

    starea de echilibru, atat in stare de repaus cat si in timpul miscarii.

    Este o veriga esentiala a reflexelor statice de postura si de redresare si a reflexelor

    statokinetice; ele asigura mentinerea pozitiei verticale a corpului cand stam pe loc,

    respectiv in timpul mersului, al sariturilor, al exercitiilor fizice, etc.

    Blocul periferic: Celulele senzoriale din utricula, sacula si canalele semicirculare, de la

    nivelul urechii interne (labirintul). Daca excitatiile aparatului vestibular depasesc o

  • 60

    anumita limita, provoaca o serie de reactii vegetative ameteli, transpiratii reci,

    roseata sau paloarea fetei, greata, voma, tulburari de ritm cardiac, tahipnee, etc.

    Blocul intermediar (de conducere): Nervul vestibular, VIII, alaturi de acustic ajunge

    la nucleii vestibulari bulbari si un alt ram, la nucleii vestibulari ponti ni.

    De la nucleii bulbari si pontini fibrele vestibulare iau diferite directii:

    Spre cerebel.

    Spre maduva miscari adecvate mentinerii echilibrului.

    Spre fasciculul longitudinal medial apoi la nucleii motori ai nervilor globilor oculari.

    Spre scoarta cerebrala.

    Spre substanta reticulata.

    Blocul central: Se presupune ca este situat in lobul frontal, la nivelul ariilor 4 si 6 si

    partial in operculul lobului parietal, in spatele zonei somestezice.

    SIMTUL TACTIL

    Senzatiile cutanate furnizeaza informatii despre proprietatile mecano-fizice ale

    obiectelor materiale care vin in contact direct cu invelisul nostru cutanat.

    Insusiri: duritatea,substantialitatea, asperitatea, rugozitatea, netezimea, rezistenta,

    temperatura, dimensiuni metrice (intindere, configuratie, unghiularitate, etc.) s.a.

    Dupa continut si modul de producere a excitatiei specifice senzatiile cutanate se

    impart in: senzatii tactile (de apasare), senzatii termice si senzatii algice (de durere).

    Blocul periferic receptor intreaga suprafata a pielii; patru tipuri de receptori:

    De atingere (tangoreceptori) corpusculii Meissner, discurile Merkel.

    De presiune (presoreceptori) corpusculii Vater-Pacini.

    De temperatura (termoreceptori) corpusculi Ruffini pentru cald si corpusculii Krause

    pentru rece.

    De durere (algoreceptori) terminatii nervoase libere.

  • 61

    Cea mai mare densitate de receptori tactili se afla la varful limbii, varful degetelor de

    la maini, buze, fata, iar cea mai mica densitate in pielea de pe spate.

    Receptorii durerosi sunt in medie 170/cm2; cele mai sensibile zone la durere sunt

    corneea, buzele, degetele, limba, alveolele dentare; sensibilitatea cea mai redusa

    palmele si spatele.

    Blocul intermediar (de conducere) fibre senzitive ale nervilor spinali si

    componenta senzitiva a unor nervi cranieni.

    Statii subcorticale in trunchiul cerebral si in talamus.

    Blocul cortical terminal circumvolutiunea parietala ascendenta, ariile 3,1,2,5 si 7

    Brodmann.

    Disfunctii Somatosenzoriale:

    Astereognosia inabilitatea de a recunoaste obiectele prin atingere.

    Agnozia digitala inabilitatea de a-si recunoaste degetele.

    Parestezia senzatia de arsuri, intepaturi.

    Neuropatia periferica disfunctia sistemului nervos periferic ce cauzeaza scaderea

    sensibilitatii (ex. in diabet).

    Membru fantoma durere in membru lipsa.

    Extinctie/ supresie/ inatentie tactila lipsa senzatiei tactile la un hemicorp.

    SIMTUL PROPRIOCEPTIV-KINESTEZIC

    Informatii privind propriul corp, despre starea si pozitia diferitelor segmente-membre,

    cap, trunchi. Cele proprioceptive reflecta starea si pozitia acestora in repaus, iar cele

    kinestezice in cursul efectuarii miscarilor.

    Informatia furnizata de cele doua categorii de senzatii sta la baza formarii si integrarii

    schemei corporale, a Eu-lui fizic si intra in structura constiintei de sine.

  • 62

    Blocul periferic receptor la nivelul muschilor, tendoanelor, ligamentelor,

    periostului si articulatiilor, cu receptori: fusurile neuromusculare, corpusculii Vater-

    Pacini, terminatii nervoase libere.

    Blocul intermediar fibrele senzitive ale nervilor spinali, care fac sinapsa in bulb si

    de acolo merg spre scoarta sau cerebel.

    Blocul central cortical la nivelul circumvolutiei frontale precentrale, ariile 4 si 6,

    unde se realizeaza homunculusul motor.

    La nivel cortical se proceseaza semnalele de intensitate mai mare, suprapragala,

    producand senzatiile constiente ale posturilor si miscarilor. Semnalele subpragale se

    proceseaza subcortical, ramanand neconstientizate si stand la baza reflexelor de

    tonicitate si redresare in somn sau veghe, in repaus sau miscare.

    SIMTUL OLFACTIV

    Informatia olfactiva se include atat in tabloul cognitiv general al lumii externe, cat si

    in reglarea comportamentelor alimentar si erotic sexual.

    O clasificare a mirosurilor (Zwaardemaker, 1914) : 1) eterice fructe, ceara de albine,

    eter, acetona; 2) aromatice camforate, anisonice, citrice, migdalate; 3) balsamice

    florale, vanilice; 4)moscoambroziace ambra, mosc; 5) aliacee ceapa, acetilena,

    mercaptan, sioricioaica; 6) empireumatice cafea prajita, paine arsa, benzol,

    naftalina; 7) caprilice acid caprilic, miros de branza; 8) repulsive narcoticele; 9)

    fetide putrefactie, indol, scatol.

    Alta clasificare (Henning) 6 clase principale de mirosuri:

    De fructe

    De flori

    De smoala

    Aromatice

    Fetide

    empireumatice

  • 63

    Blocul periferic prelungirile dendritice ale neuronilor bipolari de la nivelul

    mucoasei nazale olfactive (5 cm2 la om, 100 cm2 la caine). Neuronii se ofera direct

    stimulului.

    Mucusul asigura umezirea mucoasei, pentru dizolvarea substantelor.

    Blocul intermediar axonii neuronilor olfactivi primari (nervul olfactiv, perechea I

    de nervi cranieni

    Blocul terminal central structuri di partea inferomediana a emisferelor,

    hipocampul, elemente din sistemul limbic.

    Tulburari ale mirosului:

    Anosmia pierdera totala a mirosului.

    Disosmia distorsionare senzatiei de miros.

    Fantosmia experiente de mirosuri fantomatice sau halucinatorii.

    Hiposmia diminuarea senzatiei olfactive.

    SIMTUL GUSTATIV

    Este implicat primordial in medierea si reglarea comportamentului alimentar.

    La om, pe langa aceasta functie biologica primara, are si o functie cognitiva.

    Conditia principala pentru ca o substanta sa activeze receptorii gustativi, este ca ea sa

    fie solubila. Substantele care o poseda au gust, sunt sipide, cele care nu o poseda, nu

    au gust insipide (de ex piatra).

    Sunt 4 gusturi de baza: sarat, acru, dulce si amar. Din interactiunea celor patru

    senzatii de baza si prin amestecul substantelor-stimul deriva o gama foarte intinsa de

    senzatii gustative secundare.

    In cursul mesei, receptorii gustativi suporta temperaturi extreme, mancaruri picante si

    alte traume chimice. Probabil de aceea, acesti receptori au o rata a schimbarii de

    aproximativ 10 zile.

  • 64

    Receptorii pentru dulce (glucide, alcooli, cetone) se dispun cu precadere la varful

    limbii.

    Receptorii pentru amar (chinina, nicotina, morfina, cocaina) la baza limbii.

    Receptorii pentru acru (acizi, saruri acide) in regiunea mijlocie a suprafetei laterale.

    Receptorii pentru sarat (cloruri, ioduri, bromuri de Na, K, Mg) in marginile si partea

    anterioara a fetei superioare a limbii.

    Unii autori sugereaza si existenta unui al cincilea gust: umami cuvantul deriva din

    japoneza, unde inseamna delicios.

    Se pare ca hipotalamusul este responsabil de placerea mancarii.

    Blocul periferic receptor mugurii gustativi din papilele gustative dispuse in

    mucoasa linguala, dar si in peretii obrajilor, valul palatin, peretele posterior al

    faringelui.

    Blocul intermediar calea nervilor cranieni IX glosofaringian si partial VII, facial.

    Blocul central cortical piciorul circumvolutiei parietale ascendente, aria 43

    Brodmann.

    Tulburari ale gustului:

    Ageusia inabilitatea de a recunoaste gustul.

    Disgeuzia distorsiunea senzatiei gustative.

    Fantogeuzia experienta gustului fantoma sau halucinator.

    Hipogeuzia diminuarea sensibilitatii gustative.

  • 65

    Incercati sa imaginati calea pe care trebuie sa o parcurga influxul

    nervos pentru obtinerea unui raspuns verbal la un stimul auditiv (o intrebare) !

    AUTOEVALUARE

    1.Care sunt mediile transparente parcurse de lumina, pentru a forma imaginea pe

    retina ?

    2. Cre este deosebirea intre halucinatie si iluzie ?

  • 66

    UNITATEA DE INVATARE 9 9. Bazele neurofiziologice ale atentiei, memoriei, motivatiei, afectivitatii

    ATENTIA

    Definitie: proces de orientare, focalizare si potentare a functiilor si activitatilor

    psihocomportamentale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii, asigurandu-le

    un nivel optim de eficienta si performanta (M.Golu, 2003).

    Forme : involuntara, voluntara si postvoluntara.

    A. involuntara declansare si desfasurare spontane, fara efort special din partea subiectului;

    se bazeaza pe o schema de tip reflex neconditionat, provocat de orice modificare in ambianta,

    de orice stimul nou. Printre caracteristicile cu forta incitatoare cea mai mare sunt: intensitate,

    eterogenicitatea, contrastul, neregularitatea, miscarea. Durata de focalizare a atentiei

    involuntare este redusa (10 15 min), cu variatii individuale. Este atentia dominanta pana la

    varsta de 3-4 ani.