Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Texte alese de Î. P. S. Pimen

Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi RãdãuþilorSuceava, 2006Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi RãdãuþilorSuceava, 2006

Cuvânt înainte

Aflaþi la rãscruce de drumuri, de orientãri ºiprincipii de viaþã, de gândire ºi de lucrare, unelecu totul diferite de cele de pânã mai ieri, avemnevoie de o îndrumare, de o întãrire sufleteascã înviaþa ºi activitatea noastrã.

Pentru noi, Românii, timp de douã mii de ani, Biserica, maica spiritualã a poporului nostru, cuma numit-o Mihai Eminescu ne-a fost cãlãuzã întoate cele bune.

În vâltoarea trãirii libertãþii, a unei libertãþianarhice, îndeosebi de o bunã parte a tinerilornoºtri, suntem încredinþaþi cã Biserica, instituþiesfântã – Trupul lui Hristos – va rãmâne maideparte limanul nostru sufletesc. Aceastãîncredinþare ne este datã de Însuºi Domnul nostruIisus Hristos, când spune: „Nici porþile iadului nuvor birui Biserica Mea” (Matei 16, 18). Într-adevãr,cuvintele Mântuitorului s-au adeverit, dacã luãmaminte la persecuþiile din primele veacuri creºtine, când Biserica a rãmas neclintitã iar numãrultrãitorilor ºi mãrturisitorilor credinþei creºtine asporit.

Cu câtã ferocitate slujitorii doctrineicomuniste-atee din Uniunea Sovieticã ºi nu numai

3

au vrut sã smulgã Biserica, credinþa creºtinã dininimile oamenilor însã n-au reuºit; cu câtã perfidievor sã o facã ºi cei din Uniunea Europeanã folosind nu sila – persecuþiile, ci momeala libertãþii totalecare distruge moralitatea dar nu vor reuºi nici ei,aºa cum avertizeazã Sfântul Apostol Pavel: „Nu vãamãgiþi: Dumnezeu nu Se lasã batjocorit; cãci ce va semãna omul, aceea va ºi secera” (Gal. 6, 7). Deaceea vom rosti ºi noi cu Psalmistul: „Cã, iatã, cei ce se depãrteazã de Tine, Doamne, vor pieri;nimicit-ai pe tot cel ce se leapãdã de Tine” (Ps. 72,26).

Nãdãjuim cã paginile de faþã din gândirea ºiscrisul lui Mihai Eminescu vor contribui laîntãrirea noastrã sufleteascã în trãirea valorilornemuritoare ale Bisericii ºi Neamului nostruromânesc din care facem parte.

= P I M E N

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR

4

MIHAI EMINESCU

TRÃITOR ªI MÃRTURISITOR

AL CREDINÞEI ORTODOXE

„Nu merge la mormintele domnilor tãi cusãmânþa dezbinãrii în inimã ci, precum mergi ºi teîmpãrtãºeºti cu sângele Mântuitorului, astfelîmpãrtãºeºte-þi sufletul tãu cu reamintireatrecutului, fãrã patimã ºi fãrã urã între fiii aceluiaºipãmânt; oricât de deosebiþi ar fi în pãreri, fraþisunt, fiii aceleiaºi mame sunt... ”

(Grigore Ghica Voievod, p. 34*)*

„Avem nãdejdea în Dumnezeu, avemîncredere în braþele oºtenilor români ºi nu neîndoim cã marile puteri europene, recunoscândcã suntem un popor trainic ºi vrednic de viaþãneatârnatã, vor recunoaºte ºi vor scutiindependenþa noastrã.”

(Vasalitatea României – 17 noiembrie1877, p. 70*)

„În zadar cautã un popor în întinderiteritoriale, în cuceriri, în rãzboaie ceea ce-i lipseºte

Notã: Textele însemnate cu un asterisc au fost extrase dinlucrarea Eminescu: sens, timp ºi devenire istoricã, volum îngrijit deGh. Buzatu, ªtefan Lemny ºi I. Saizu, Iaºi, Universitatea „Al. I.Cuza”, 1988, iar cele notate cu douã asteriscuri au fost selectatedin Mihai Eminescu, Scrieri politice, ediþia a III-a, comentate dedr. Dumitru Murãraºu, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova.

7

în chiar sufletul lui; sub nici o zonã din lume nu vagãsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat, sau mai binezicând, ceea ce Dumnezeu a voit ca sã fie rezultatul muncii a multe generaþii dedate la lucru.”

(Tendinþele de cucerire, p. 112*)

„Religia, cu credinþele ei fericite, carestabileau în mod dogmatic toate rãspunsurile laîntrebãrile cele mari ce preocupã o minteomeneascã, a suferit grele lovituri, însã numainegative, din partea unor ultime raþionamentematerialiste, care în sine sunt tot atât deneîntemeiate ca ºi mitologia greceascã.”

(Bellum Omnium contra omnesRãzboiul tuturor contra tuturor, p. 185*)

„Barbarii cuceritori sunt însãrcinaþi deDumnezeu sã pedepseascã viciile ºi nedreptãþilelumii romane.”

(Realitatea, p. 420*)

„Dar, dacã timpul nostru este epitropist, nu ne trebuie epitrop sufletului nostru nicãieri, cãci acelepitrop e sentimentul conservaþiunii noastre capopor, e Dumnezeul din inima noastrã.”

(Fragmente Ms. 2264, f. 380, p. 532*)

8

„Oamenii degeneraþi sufleteºte ajung sã-ºiîngroape morþii (hoiturile) fãrã preot, ca ºi peniºte câini.”

(Fragmente Ms. 2264, f. 207 v, p. 539*)

„Robia sufleteascã e mai greu de purtat decâtrobia trupului.”

(Strãinii de origine românã, p. 357*)

„De ce Hristos e aºa de mare? Pentru cã priniubire El a fãcut cearta între voinþe, imposibilã.”

(Fragmentarium Ms. 2257, f. 50-51, p. 529*)

„Astfel, pãmântul românesc primeºte înbraþele sale pe copiii sãi adormiþi, cu aceeaºiblândeþe ca sânul mamei; el, în care zac comorilesufletului nostru, îºi adaugã câte o nouã comoarã;ºi astfel ni se face mai scump. Dormi dulce înpãmântul din care te-ai nãscut, pe care l-ai iubit, pe care l-ai apãrat viaþa toatã ºi fie-þi þãrâna uºoarã ºireamintirea veºnicã.”

(Pierderea lui Constantin Negri, p. 36*)

„Ajunºi în piaþã, în faþa bustului de marmurãal martirului Grigore Ghica Voievod, clericiiîncepurã cu citirea acelor molcome ºi tânguitoare

9

versete bisericeºti, scrise în dulcea limbã atrecutului, pline de sfinþenie ºi pace sufleteascãprin care se cere de la Stãpânul lumii repausul deveci, vecinica amintire ºi orânduirea sufletuluimartir în corturile drepþilor.”

(Grigore Ghica Voievod, p. 35*)

10

MIHAI EMINESCU

ROLUL BISERICII

ORTODOXE ÎN

ISTORIA, VIAÞA ªI

CULTURA POPORULUI

„Idealul românilor din pãrþile Daciei luiTraian este menþinerea unitãþii reale a limbiistrãmoºeºti ºi a Bisericii naþionale... Biserica ºiºcoala, atâta cer românii din Austroungaria peseama lor ºi, prin aceasta, ºi-au cerut pãstrareanaþionalitãþii ºi nimic mai mult... Nu veleitãþileunei vieþi de stat... nu deºertãciunea zgomotului înistorie este lucrul pe care-l voim... ceea ce voiescromânii sã aibã e libertatea spiritului ºi conºtiinþeilor în deplinul înþeles al cuvântului. ªi fiindcãspirit ºi limbã sunt aproape identice, iar limba ºinaþionalitatea asemenea, se vede uºor cã românulse vrea pe sine, îºi vrea naþionalitatea, dar aceasta ovrea pe deplin.

ªi nu sunt aºa de multe condiþiile pentrupãstrarea naþionalitãþii. Cãci mai mulþi oameni nusunt meniþi de a-ºi apropia rezultatele supreme aleºtiinþei, nu sunt meniþi de a reprezenta ceva, darfiecare are nevoie de un tezaur sufletesc, de unreazim moral într-o lume a mizeriei ºi durerii, ºiacest tezaur i-l pãstreazã limba sa proprie în cãrþilebisericeºti ºi mirene. În limba sa numai, i se lipescde suflet perceptele bãtrâneºti, istoria pãrinþilorsãi, bucuriile ºi durerile semenilor sãi... Prinurmare, faptul cã noi, românii, câþi ne aflãm pe

13

pãmânt, vorbim o singurã limbã, «una singurã» canealte

1 popoare streine ce ne încongiurã, e

dovadã destulã ºi cã aºa voim sã fim noi, nu altfel.” (Idealul unitãþii politicea românilor, p. 46-47*)

„Orice s-ar zice despre alte popoare, nu sepoate contesta în ele un fel de respect faþã cutrecutul, ºi acesta este un semn cã o naþiune are însufletul sãu „religia umanitãþii”. ªi religiaumanitãþii consistã tocmai în recunoaºtereaexistenþei unui principiu moral în istorie. ªi n-areprezentat Mitropolia Sucevei un principiumoral? N-a fost ea aceea care a dat reazemulevanghelic populaþiilor aservite în Polonia, n-a fost ea care a apãrat intactã creºtinãtatea faþã cuagresiunea mahomedanã, n-a fost ea aceea care-npersoana lui Varlaam Mitropolitul a fãcut ca Duhul Sfânt sã vorbeascã în limba neamului românesc, sãredea în graiul de miere al coborâtorilor armiilorromâne, Sfânta Scripturã ºi perceptele blânduluiNazarinean?”

(Idealul unitãþii politicea românilor, p. 56*)

1 Nu ca alte

14

„Sã mulþumim Bisericii noastre, care, prindumnezeiasca liniºte ºi statornicie pe care a avut-oîn vremurile cele mai tulburate, ne-a pãstrat prinînsemnãrile ei acest argument zdrobitor faþã deorice subtilitate diplomaticã. Dar, acest argumentdevine ºi mai tare în veacul al XVIII-lea, cândgroful Rumhantof „lui-même” aprobã desfiinþarea(deºi numai trecãtoare) a Mitropoliei Proilaviei ºiîmparte eparhia, dând toatã Basarabia pânã laBender (Tighina) eparhiei de Huºi, de care s-aþinut mai înainte ºi Brãila, eparhiei de Buzãu.”

(Cinci secole de istorie, p. 99-100*)

„Biserica, maica spiritualã a neamuluiromânesc, care a nãscut unitatea limbii ºi unitateaetnicã a poporului, Ea, care domneºte puternicdincolo de graniþele noastre [...] e azilul demântuire naþionalã în þãri unde românul nu arestat... ”

(Instituþiile þãrii în lumina lor istoricã, p. 376*)

„Cãrþile bisericeºti tipãrite în Ardeal, înMoldova, în Þara Româneascã, opresc procesul dediversificare ºi de dialectizare a graiului viu; acestaprimeºte prin cãrþi o normã unitarã de vorbire ºiînscriere.”

(Unitatea preexistentã, p. 409*)

15

„Biserica rãsãriteanã e naþionalã; nu numai cãadmite, comandã chiar ca Serviciul în bisericã sã se facã în limba grãitã de popor.”

(Macedoromânii, p. 414*)

„În citirea documentelor nu e permis a visa.” (Cãtre Ioan Al. Samurcaºi, p. 546*)

16

MIHAI EMINESCU

CIVILIZAÞIE – PROGRES

TRADIÞIE – PATRIOTISM

„Mãsurariul civilisaþiunii unui popor în ziuade azi e o limbã sonorã ºi aptã de a exprima prinsunete noþiuni, prin ºir ºi accent logic cugete, prinaccent etic sentimente. Afarã de aceea,civilizaþiunea unui popor constã cu deosebire îndezvoltarea acelor aplecãri umane în genere, caresunt neapãrate tuturor oamenilor, fie aceºtia mariori mici, sãraci ori bogaþi, acelor principii, caretrebuie sã constituie fundamentul, directiva a toatã viaþa ºi a toatã activitatea omeneascã. Cu cât acestecunoºtinþe ºi principii, care sã le fie tuturorcomune, sunt mai dezvoltate, cu atât poporulrespectiv e mai civilizat. ªtiinþele (afarã de ceea cee domeniu public) trebuie sã prezinte lucrãriproprii ale naþiunii, prin care ea ar fi contribuit laluminarea ºi înaintarea omenirii; artele frumoase ºi literatura trebuie sã fie oglinzi de aur alerealitãþii în care se miºcã poporul, o coardã nouã,originalã, proprie pe bina2 cea mare a lumii.Legislaþia trebuie sã fie aplicarea celei maiînaintate idei de drept pusã în raport cutrebuinþele poporului, astfel încât explicarea oriaplicarea drepturilor prin lege sã nu contrazicã

19

2 Scena

spiritul acelora. Industria trebuie sã fie a naþiuniiaceleia ºi pãzitã de concurenþã, iar purtãtorul ei,comerþul, sã o schimbe pe aur, dar aurul, punga cehrãneºte pe industriaº ºi îmbracã pe agricultortrebuie asemenea sã fie în mâinile aceleiaºinaþiuni. Declarãm a înþelege, deºi nu concedem3

ca cineva sã fie aservit vreunei naþiuni viguroase cete supune cu puterea brutã, ori unei alteia, ce teorbeºte cu lustrul civilizaþiei sale. Dar sã fimservitorii... cui?”

(Echilibrul, p. 85-86**)

„Introducând legile cele mai perfecte ºi maifrumoase într-o þarã, cu care nu se potrivesc, ducisocietatea de râpã, oricât de curat þi-ar fi cugetul ºide bunã inima.”

(Bãtrânii ºi tinerii, p. 184-185**)

„Ca ºi fiul pierdut din parabola Evangheliei,noi ne-am pierdut din calea istoriei noastreadevãrate, am cheltuit în mare parte moºtenireapãrinteascã pe formele goale ale unei civilizaþiistrãine, pe care n-am avut nici timpul, nicimijloacele îndeajuns spre a ne-o apropia... ”.

(Dreptul nostru istoric, p. 176*)

20

3 Încuviinþãm

„... bogãþia nu este în aer sau în pãmânt, ci înbraþe ºi, unde lipsesc braþele sau calitateaproducþiei e proastã, nu poate fi nici vorbã mãcarde þarã bogatã...

Deci, în þarã sãracã am voit sã introducem,de-a gata, toate formele civilizaþiei apusene.

Trebuiau ºcoli. Prin ce le puteai înfiinþa?Dupã cum am spus, buruiana noastrã de leac –prin muncã. Trebuia ca ºcolile, puþine câte erau, sã se ridice la cel mai înalt grad de dezvoltare cuputinþã...

Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare: prinmuncã. Am luat calea contrarã. Pe vechii profesoride liceu i-am prefãcut în profesori de universitate,deºi nu se potriveau deloc, cãci nu se ocupaserãtoatã viaþa cu un singur obiect, apoi am fãcut omulþime de ºcoli secundare, pe care le-am umplutcu cei care ne-au ieºit înainte, apoi mii de ºcoliprimare, la numirea personalului cãrora chiar decap ne-am fãcut. Afirmãm cã sunt sute deînvãþãtori care nu ºtiu sã despartã cuvintele unulde altul, nici sã punã punct ºi virgulã unde trebuie.Nu pomenim de sintaxã sau de ortografie, cãci înprivinþa aceasta e vavilonie curatã, ºi fiecare credecã poate scrie cum îi place...

Oameni care nu ºtiu bine a scrie ºi a citi în þara noastrã sunt mulþi ºi vor fi din ce în ce mai mulþi.

21

Toþi au dreptul de a fi funcþionari ai statului, subdiferite forme, ºi toþi aspirã ca mãcar subprefecþi sã le dea Dumnezeu sã ajungã...

ªi astfel de oameni râvnesc în þara aceasta sãcapete avere ºi onori4 pe calea statului, sau, celpuþin, sã trãiascã de la dânsul.”

(Ilustraþii administrative, p. 192-198**)

„În veacul nostru se înmulþeau trebuinþele,deci trebuia înmulþitã producþia ºi braþeleproducãtoare. Din contrã am urmat. Numãrulproducãtorilor care în þara noastrã sunt absolutnumai þãranii dã îndãrãt, deci e supus la o trudãmult mai mare decât poate purta; ºi se înmulþesc –cine? Cei cari precupeþesc munca lui în þarã ºi înafarã ºi clasele parazite. La þarã putrezesc grâneleomului nevândute, în oraº plãteºti pâinea cupreþul cu care se vinde la Viena sau la Paris. Cãcifirul de grâu trece prin douãzeci de mâini de laproducãtor pânã la consumator ºi, pe aceastã cale,se scumpeºte, pentru cã cele douãzeci de mâinicorespund cu cincizeci de guri, care având a trãi depe dânsul, produc o scumpire artificialã...

Azi þãranul scade pe zi ce merge, proprietarul,ale cãrui interese sunt identice cu ale þãranului,

22

4 Onoruri

asemenea, bresle nu mai avem, negoþul încape pemâini strãine, încât mâine sã vrem sã vindem ceavem, gãsim cumpãrãtori strãini chiar în þarã, ºi am putea sã ne luãm lucrurile în spinare ºi sã emigrãmîn America. Chiar ar fi bine sã ne luãm de pe acumo bucatã de loc în Mexic, în care sã pornim cutoate ale noastre, când nu vom mai avea nimic înRomânia.

Sã nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastrãeconomicã am ajuns ca toate guvernele, spunã elece-or pofti, sã atârne mai mult ori mai puþin deînrâuriri strãine. Nu doar cã ar sta în relaþie cuconsulii, aceastã acuzare ar fi prea gravã, pentru cas-o facem cuiva. Ne înnegrim unii pe alþii, vorbescde naturile mai nobile, fie ele în orice parte, nu destârpituri ne înnegrim – zic, unii pe alþii, pentru cãsimþim cã starea poporului românesc e nesuferitãºi cã ne-am încurcat rãu.”

(Frazã ºi adevãr, p. 210-212**)

„Noi susþinem cã poporul românesc nu se vaputea dezvolta ca popor românesc decât pãstrânddrept baze pentru dezvoltarea sa, tradiþiile saleistorice, aºa cum ele s-au stabilit în curgereavremurilor; cel ce e de altã pãrere, sã o spunã þãrii.

Noi susþinem cã e mai bine sã înaintãm încet,dar pãstrând firea noastrã româneascã, decât sã

23

mergem repede înainte, dezbrãcându-ne de dânsa prin strãine legi ºi strãine obiceiuri; cel ce e de altãpãrere, sã aibã îndrãzneala de a ne-o spune.”

(Reacþionismul partiduluiconservator, p. 262-263**)

„Golul nostru intelectual, setos de civilizaþie, a primit fãrã control, fãrã cântãrire, idei ºi bune ºirele, ºi potrivite ºi nepotrivite; ba, naþiuneaîntreagã, cu prea puþine excepþii, nu vedea cãniciodatã o vorbã nu poate înlocui o realitate, cãniciodatã fraza culturii nu e echivalentã cu muncarealã a inteligenþei ºi, mai ales, cu întãrireapropriei judecãþi, care e cultura adevãratã, cãniciodatã fraza libertãþii nu e echivalentã culibertatea adevãratã, care e facultatea de a dispunede sine însuºi prin muncã ºi prin capitalizareamuncii. Nu o utopie, o mie de utopii populaucapetele generaþiei trecute, care-ºi închipuialibertatea fãrã muncã, cultura fãrã învãþãturã,organizaþia modernã fãrã o dezvoltare economicãanalogã.

O serie de fraze ieftine copiate din gazetestrãine, din scriitori de mâna a doua, dindiscursurile unor politici5 trãiþi ºi crescuþi în alte

24

5 Politicieni

þãri, a înlocuit ºi înlocuieºte încã în mare partesilinþa de-a învãþa singur; raþionamente strãine,rãsãrite din alte stãri de lucruri, înlocuiescexerciþiul propriei judecãþi.”

(Despre program, p. 279**)

„ªi þinta noastrã a fost totdeauna conservareaelementului naþional ºi ocrotirea acestui elementcontra concurenþei excesive ºi a propriei luineprevederi. Fiece zi care trece ne convinge maimult cã aceasta trebuie sã fie þinta supremã, nunumai a oricãrui conservator, dar a oricãrui român care vrea sã aibã o þarã româneascã; conservareamai cu seamã a proprietãþii mici în mânaproprietarului român, conservarea meseriilor înmâna meseriaºilor români.”

(Program de reforme, p. 378**)

„Civilizaþia adevãratã a unui popor consistã nu în adoptarea cu deridicata6 de legi, forme,instituþii, etichete, haine strãine. Ea constã îndezvoltarea naturalã, organicã, a propriilor puteriºi a propriilor sale facultãþi. Nu existã o civilizaþieumanã generalã, accesibilã tuturor oamenilor înacelaºi grad ºi în acelaºi chip, ºi fiecare popor îºi

6 Haoticã

25

are civilizaþia sa proprie, deºi în ea intrã o mulþimede elemente comune ºi altor popoare...

Deci, orice civilizaþie adevãratã nu poateconsista decât într-o parþialã întoarcere la trecut, la elementele bune, sãnãtoase, proprii dedezvoltare.”

(Semibarbaria, p. 373, 375**)

„Se zice, ºi cu drept cuvânt, cã pentru a scrieistoria unei epoci trebuie sã fi trecut câteva sute deani de atunci încoace; contemporanii sunt cei mairãi istorici.”

(A scrie istoria unei epoci, p. 225*)

„Simþul istoric, singurul care întãreºteîmpãrãþiile.”

(Idealul unitãþii politice a românilor, p. 50*)

„Patriotismul... nu este iubire a þãrânei, ciiubirea trecutului. Fãrã cultul trecutului nu existãiubire de þarã.”

(Cultul trecutului, p. 252**)

„Moravurile fãrã legi pot totul, legea fãrãmoravuri aproape nimic.”

(Dezvoltarea istoricã a României, p. 346**)

26

„Limba singurã nu constituie însã naþionalita-tea. Calitãþile morale ºi intelectuale ale rasei auînsemnãtate cu mult mai mare.”

(Distinguendum est, p. 329*)

„E micã þãriºoara noastrã, îi sunt strâmtehotarele, greutãþile vremurilor au ºtirbit-o; daraceastã þarã micã ºi ºtirbitã e þara noastrã, e þararomâneascã, e patria iubitã a oricãrui sufletromânesc; într-însa gãsim toate putinþeledezvoltãrii, întocmai ca într-una oricât de întinsã.Athena era un petic de pãmânt ºi totuºi numai dincomorile ei ºi-a luat împãrãþia lui Alexandrupodoabele mãririi.

S-o facem mare pe þãriºoara noastrã prinroadele muncii noastre ºi prin mãrimeavredniciilor noastre.”

(Misiunea noastrã ca stat, p. 200*)

Noi susþinem cã poporul românesc nu se vaputea dezvolta ca popor românesc decât pãstrânddrept baze pentru dezvoltarea sa, tradiþiile saleistorice astfel cum ele s-au stabilit în curgereavremurilor; cel ce este de altã pãrere s-o spunãþãrii.

Noi susþinem cã e mai bine sã înaintãm încet,dar pãstrând firea noastrã româneascã, decât sã

27

mergem repede înainte dezbrãcându-ne de dânsaprin strãine legi ºi strãine obiceiuri; cel ce e de altãpãrere sã aibã îndrãzneala de a ne-o spune.

(Tradiþii istorice, p. 202*)

28

Rugãciune de Mihai Eminescu

Crãiasã alegându-teÎngenunchem rugându-te,Înalþã-ne, ne mântuieDin valul ce ne bântuie;Fii scut de întãrireªi zid de mântuire,Privirea-þi adoratãAsuprã-ne coboarã,O, Maicã prea curatãªi pururea Fecioarã,Marie !

Noi, ce din mila SfântuluiUmbrã facem pãmântului,Rugãmu-ne-ndurãrilor,Luceafãrului mãrilor;Ascultã-a noastre plângeri,Reginã peste îngeri,Din neguri te aratã,Luminã dulce, clarã,O, Maicã prea curatãªi pururea Fecioarã,Marie !