ZIUA I

Cuvânt introductiv - Importanța unui Parteneriat transparent și durabil al Guvernului cu administraţia publică locală - LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza 1

Dacian Cioloş:....................................................................................................1Vasile Dincu.......................................................................................................6Robert Negoiță..................................................................................................9Petre Gigi.........................................................................................................12Emil Drăghici,..................................................................................................13Mădălin Teodosescu.......................................................................................17

Comunicare în Plen - Prezentarea Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR) - LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator: Mihaela Vrabete, Secretar de Stat 18

Vasile Dîncu.....................................................................................................18Mihaela Vrabete..............................................................................................19Vasile Dîncu.....................................................................................................24Radu Necșuliu..................................................................................................25Vasile Dîncu.....................................................................................................27

Atelierul 1 - Dezvoltare economică și strategii naționale în sprijinul autorităților locale. Competitivitate în contextul tranziţiei către economia verde - LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator: Mihaela Vrabete, Secretar de Stat, MDRAP 28

Mihaela Vrabete..............................................................................................28Cristiana Paşca Palmer:.................................................................................28Mihaela Vrabete..............................................................................................34Costin Borc.......................................................................................................34Mihaela Vrabete:...........................................................................................36Dan Costescu:..................................................................................................36Mihaela Vrabete:............................................................................................39Doru Ciocan:....................................................................................................40Mihaela Vrabete..............................................................................................42Bogdan Pușcaș................................................................................................43Mihaela Vrabete..............................................................................................44Marius Bostan.................................................................................................44Mihaela Vrabete.............................................................................................47

Atelierul 2 – Finanțări prin fonduri europene și de la bugetul de stat pentru dezvoltare locală și regională - LOCAȚIA: Sala C.A. Rosetti, Moderator: Sirma Caraman, Secretar de Stat, MDRAP 47

Sirma Caraman................................................................................................47Cristian Ghinea................................................................................................47Sirma Caraman...............................................................................................50Camelia Coporan.............................................................................................50Sirma Caraman................................................................................................57Carmen Dobrotă..............................................................................................57

Diana Țenea.....................................................................................................58Sirma Caraman................................................................................................61

Atelierul 3 – Cadastru, amenajarea teritoriului, urbanism și dezvoltare durabilă, LOCAȚIA -Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator -Mihai Busuioc , secretar general, MDRAP 61

Mihai Busuioc..................................................................................................61Viorel Lascu.....................................................................................................66

Intrebări..............................................................................................................68Viorel Lascu.....................................................................................................68Primar...............................................................................................................68Viorel Lascu.....................................................................................................68Primar...............................................................................................................69Viorel Lascu.....................................................................................................69Mihai Busuioc..................................................................................................69

Mihaela Vrabete:................................................................................................69Mihai Busuioc..................................................................................................74Simona Munteanu...........................................................................................75

Intrebări..............................................................................................................81Truşcă...............................................................................................................81Simona Munteanu...........................................................................................81Anca Ginavar...................................................................................................82Basarabu Nicolae Petru.................................................................................83Simona Munteanu...........................................................................................83Mihai Busuioc..................................................................................................83Gabriel Pascariu..............................................................................................83Mihai Busuioc..................................................................................................89

Atelierul 4 – Direcții strategice în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale şi valorificarea capitalului natural prin economia verde, LOCAȚIA - Sala C.A. Rosetti, Moderator - Sirma Caraman, Secretar de Stat, MDRAP 89

Nicolae Noica...................................................................................................89Sirma Caraman................................................................................................90Elisabeta Lipă..................................................................................................90Sirma Caraman................................................................................................93Achim Irimescu................................................................................................94Sirma Caraman................................................................................................99Nini Săpunaru..................................................................................................99Sirma Caraman..............................................................................................100Erika Stanciu.................................................................................................100Sirma Caraman..............................................................................................102David Eugen Popescu...................................................................................103Sirma Caraman..............................................................................................105

Intrebări............................................................................................................105Sorin Ioniţă....................................................................................................105David Eugen Popescu...................................................................................106David Eugen Popescu...................................................................................106

Nini Săpunaru................................................................................................106Sirma Caraman..............................................................................................106Dicu Leonard.................................................................................................107David Eugen Popescu...................................................................................107Sirma Caraman..............................................................................................109Dinuţ Constantin...........................................................................................109David Eugen Popescu...................................................................................109Dinuţ Constantin...........................................................................................110Virgil Baciu.....................................................................................................111Achim Irimescu..............................................................................................114Chiran Gheorghe...........................................................................................115Sirma Caraman..............................................................................................115Maricel Petrea...............................................................................................116Sirma Caraman..............................................................................................116David Eugen Popescu...................................................................................117Ion Horăscu....................................................................................................117Nini Săpunaru................................................................................................118Cosmina Pandele..........................................................................................118David Eugen Popescu...................................................................................119Elisabeta Lipă................................................................................................120Cosmina Pandele..........................................................................................120Berechet Cristian..........................................................................................120Sirma Caraman..............................................................................................121

ZIUA II

Comunicare în Plen – Transparență și managementul funcției publice în administrația publică locală, LOCAȚIA - Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator - Violeta Alexandru, Ministrul pentru Consultare Publică și Dialog Civic 121

Violeta Alexandru.........................................................................................121Luca Ciubotaru..............................................................................................124Violeta Alexandru.........................................................................................125Luca Ciubotaru..............................................................................................125Violeta Alexandru.........................................................................................126

Intrebări............................................................................................................126Violeta Alexandru.........................................................................................126Octavian Motoc.............................................................................................126Violeta Alexandru.........................................................................................127Marin Bădiţă:.................................................................................................127Violeta Alexandru.........................................................................................128Dragoş Pâslaru..............................................................................................128Violeta Alexandru.........................................................................................128Mariana Gâju.................................................................................................128Violeta Alexandru.........................................................................................129Primar.............................................................................................................130Violeta Alexandru.........................................................................................131Dragoş Pîslaru...............................................................................................132Violeta Alexandru.........................................................................................133

Primar.............................................................................................................133Dragoş Pîslaru...............................................................................................133Violeta Alexandru.........................................................................................133Violeta Alexandru.........................................................................................134Raluca Prună.................................................................................................134Violeta Alexandru.........................................................................................139Emilian Gheorghe Pop..................................................................................139Raluca Prună.................................................................................................140Mitică Voicu...................................................................................................141Raluca Prună.................................................................................................141Vasile Lincu....................................................................................................142Violeta Alexandru.........................................................................................142Vasile Lincu....................................................................................................143Raluca Prună.................................................................................................143Raluca Prună.................................................................................................143Cristian Berechet..........................................................................................144Violeta Alexandru.........................................................................................145Dragoș Pîslaru...............................................................................................145

Intrebari............................................................................................................149Violeta Alexandru.........................................................................................149Antal Árpád....................................................................................................149Violeta Alexandru.........................................................................................150Robert Negoiţă..............................................................................................150Gabriel Doban................................................................................................151Dragoş Pâslaru..............................................................................................151Violeta Alexandru.........................................................................................153Sirma Caraman..............................................................................................154Violeta Alexandru.........................................................................................155Victor Giosan.................................................................................................155

Intrebari............................................................................................................156Primar.............................................................................................................156Maricel Petrea...............................................................................................157Silviu Ponoran...............................................................................................157Violeta Alexandru.........................................................................................158Dragoş Pâslaru..............................................................................................158Violeta Alexandru.........................................................................................159

Comunicare în Plen - Descentralizare, autonomie locală, Codul Administrativ și Codul de Procedură Administrativă, LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza 159

Vasile Dîncu...................................................................................................159Anca Dragu....................................................................................................160Vasile Dâncu..................................................................................................163Constantin Marius Profiroiu........................................................................163Vasile Dîncu...................................................................................................164Dacian Dragoş...............................................................................................164Vasile Dîncu...................................................................................................166Verginia Vedinaş...........................................................................................166

Vasile Dîncu...................................................................................................168Daniel Marinescu..........................................................................................168

Prezentarea concluziilor și închiderea conferinței 169Vasile Dincu:.....................................................................................................169

Vasile Dâncu..................................................................................................170Dacian Cioloş:...................................................................................................171

Vasile Dîncu...................................................................................................173Dacian Cioloş.................................................................................................173

Vasile Dîncu:.....................................................................................................173

Cuvânt introductiv - Importanța unui Parteneriat transparent și durabil al Guvernului cu administraţia publică locală - LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza

Dacian Cioloş: Domnule vicepremier, doamnelor şi domnilor miniştri membri ai guvernului, doamnelor şi domnilor membri ai corpului diplomatic, dragi parteneri - aş îndrăzni să spun - aleşi locali, aşa cum am promis înainte de alegeri - dacă mai ţineţi minte, am participat la diferitele întâlniri ale asociaţiilor aleşilor locali ai comunelor, oraşelor, municipiilor din România, şi v-am sugerat atunci, v-am propus să ne vedem în acest format după alegerile locale, să veniţi dumneavoastră în buzunar cu un mandat întreg pe care îl aveţi în faţă, cu siguranţă cu proiecte, şi cred că este cea mai bună oportunitate de a discuta deschis despre aceste proiecte şi mai ales despre un parteneriat care ar trebui să fie firesc între guvernul României şi dumneavoastră. Este şi un exerciţiu de dialog pe care noi ni-l dorim să devină o tradiţie. Sperăm ca şi guvernele care vor veni după noi să preia acest model de întâlnire şi, chiar dacă sunt guverne politice, dincolo de întâlnirile de partid sau în alte formate, cred că e util să existe cel puţin o dată pe an o astfel de întâlnire, în care membri ai guvernului - şi o să vedeţi aici, cred că cu câteva mici excepţii, practic toți membrii guvernului sunt prezenţi şi o să participe la acest forum astăzi şi mâine, la grupurile de lucru, atelierele care sunt organizate, pentru că este un interes reciproc, cred, şi obiectivul acesta este al acestui forum: pe de-o parte, de a vă prezenta care sunt proiectele, obiectivele noaste pe următoarele luni, care sunt proiectele pentru a căror implementare avem nevoie de sprijinul şi de colaborarea dumneavoastră, dar şi să vă ascultăm şi să vedem care sunt aşteptările dumneavoastră, ideile, propunerile dumneavoastră vizavi de guvern, lucruri pe care le putem face până la sfârşitul mandatului.Acesta este, deci, obiectivul întâlnirii. Vreau să putem discuta astăzi despre proiecte de interes naţional, dar în acelaşi timp proiecte care sunt şi de utilitate maximă pentru dumneavoastră la nivel local, să trecem în revistă anumite proiecte, programe pe care le-am gândit şi care vă privesc în mod direct, dar şi să discutăm despre măsurile pe care le putem lua pentru a schimba lucrurile, pentru a face ca lucrurile să evolueze acolo unde ele nu funcţionează suficient de bine, pentru că, e clar, avem nevoie de schimbare. Aşa cum avem nevoie de schimbare şi de evoluţie în administraţia publică la nivel central, aşa avem nevoie şi la nivel local, şi cred că această schimbare, ca să nu rămână doar pe hârtie, are nevoie de parteneriatul dumneavoastră.

Aş vrea să trec în revistă câteva domenii pe care noi vrem să le supunem discuţiei astăzi şi mâine. În primul rând, reforma administraţiei publice locale. Trebuie să găsim împreună soluţii pentru această reformă, care să constituie o bază solidă pentru un aparat de lucru care să fie funcţional. Ne lovim şi noi şi dumneavoastră  de o serie de disfuncţionalităţi în acest moment în relaţia dintre administraţia centrală şi administraţia publică locală, şi în gândirea de politici publice - mă refer aici la fragmentare, la o descentralizare incompletă sau de multe ori nefuncţională, la dezechilibre în finanţare şi în salarizare, la o insuficientă transparenţă, atât a implementării politicilor publice, cât şi a cheltuirii fondurilor publice, şi de aici ştiţi că apar şi o serie de suspiciuni despre modul cum sunt cheltuiţi banii publici, de o regionalizare care a rămas în continuare înrădăcinată în gândirea tranzitorie, temporară, dinainte de aderarea la Uniunea Europeană şi care nu mai răspunde aşteptărilor şi nevoilor actuale. Şi de aceea avem nevoie, pentru viitor, de soluţii realiste şi pentru această problemă a fragmentării unităţilor administrativ teritoriale. Şi aici nu ne gândim la soluţii-miracol în perioada imediat următoare, dar vrem să venim cu câteva idei şi am vrea să discutăm cu dumneavoastră  - probabil că aveţi şi dumneavoastră alte idei. Ne gândim în primul rând să stimulăm asocierile intercomunale, care pot deveni în timp soluţii viabile la această problemă a fragmentării, asocieri intercomunale cu o legislaţie mai clară, cu reguli mai clare şi privind responsabilitatea participării în cadrul Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunală. Am auzit din partea multora dintre dumneavoastră  că apar probleme atunci când mai multe comune, oraşe, se asociază într-o astfel de structură, lansează proiecte în comun, după care unii dintre membrii ADI-urilor decid să părăsească structura şi ceilalţi rămân cu proiectele în aer sau cu insuficientă claritate legat de responsabilitatea aplicării acestor proiecte. Cred că şi din acest punct de vedere, pentru a da mai multă consistenţă asociaţiilor de dezvoltare intercomunală, avem nevoie de reguli mai clare, dar cu siguranţă şi de legislaţie care să vă permită să folosiţi resurse financiare pentru o paletă mai largă de proiecte decât cele permise în momentul de faţă. Mă gândesc totodată, tot pentru a aduce un răspuns la această problemă a fragmentării, să vedem în ce măsură putem construi structuri mai consistente pe experienţa Grupurilor de Acţiune Locală, acolo unde acestea se dovedesc un succes şi să mergem dincolo de responsabilităţile GAL-urilor, aşa cum sunt prevăzute acum în gestiunea fondurilor europene, să putem finanţa şi proiecte cu fonduri de la bugetul de stat pentru astfel de grupuri de acţiune locală care au o strategie de dezvoltare locală, o gândire care merge dincolo de posibilităţile de finanţare prin fonduri europene. Totodată, ar trebui să ne gândim şi la alte forme de regrupări voluntare de comune, care să ducă la o mai eficientă utilizare a fondurilor publice şi a resurselor de personal din cadrul administraţiilor comunale. Astfel de asocieri pot acoperi furnizări mai eficiente ale fondurilor publice în domenii cum ar fi serviciile comunale, servicii sociale sau dezvoltare de infrastructură, şi ele ar putea fi finanţate şi din fonduri europene, dar şi din fonduri de la bugetul de stat. Oricum, ideea pe care vrem s-o promovăm în acest an este voluntariatul în acest mod de abordare al asocierilor între comune şi oraşe, iar după câţiva ani de voluntariat să vedem în ce măsură putem formaliza într-un cadru mai precis aceste structuri. Oricum, trebuie să fie clar că în anii următori avem nevoie de astfel de instrumente care să ne ducă la o utilizare mai eficientă a resurselor pe care le avem la dispoziţie.Un al doilea punct pe care vrem să-l dezbatem cu dumneavoastră astăzi sunt proiectele sau programele integrate. Avem nevoie de o mai bună integrare a diferitelor proiecte care până acum au fost tratate sectorial, atât pentru dezvoltarea

infrastructurii, cât şi pentru dezvoltarea serviciilor comunale sau a unor proiecte de dezvoltare economică şi de incluziune socială. Şi aici noi am venit deja cu câteva pachete, atât pachetul naţional de măsuri antisărăcie sau pachetul pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate, care sunt reuniuni de măsuri, de fapt, care până acum au fost tratate secvenţial sau izolat şi pe care vrem să vi le propunem sub formă de pachet, pentru că, chiar dacă de multe ori, pentru administraţia centrală probabil că e mai simplu, fiecare minister, fiecare agenţie să îşi trateze în mod specific un program sau altul sau o măsură sau alta, dumneavoastră, la nivel local, de multe ori vă confruntaţi cu această fragmentare, care vă creează probleme şi de implementare, dar şi de rezultat. Astfel încât, obiectivul nostru, în acest an, şi pe fonduri europene, dar, cum spuneam, şi pe bugetul naţional, este să venim cu abordări de pachete de măsuri pe care dumneavoastră să le puteţi trata integrat şi să puteţi veni inclusiv cu proiecte integrate de măsuri, care să combine aceste măsuri într-o gândire care să fie logică şi care să ducă la mai multă eficienţă. Vă spuneam de aceste două pachete care vizează şi fonduri europene, şi bugetul naţional. Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Agriculturii lucrează deja la ghiduri ale beneficiarului pe diferite măsuri din programele cu finanţare europeană, care să vă permită să veniţi cu astfel de proiecte integrate, care să poată să finanţeze, de exemplu, la şcoli sau în centre de asistenţă socială, atât partea de investiţii, cât şi partea de asistenţă pentru educaţie sau asistenţă socială ca atare, şi să nu trebuiască să depuneţi diferite proiecte. Această abordare integrată vă va putea da şi un punctaj mai bun atunci când depuneţi aceste proiecte, dacă dumneavoastră, la nivel local, faceţi acest efort. Problema regionalizării, am mai ridicat-o şi la întâlnirile pe care le-am avut cu asociaţiile dumneavoastră, ale primarilor, şi cu diferite discuţii ale responsabililor consiliilor judeţene. Sigur, nu o să facem noi, nu o să decidem noi regionalizarea în acest mandat, până la sfâşitul anului, dar cred că este important să folosim această perioadă şi să relansăm această dezbatere, în aşa fel încât după alegerile parlamentare să putem intra în linie dreaptă, în funcţie, sigur, de obiectivele pe care şi le va asuma şi viitorul guvern, cu această temă, dar este o temă la care, în anii următori, va trebui să găsim un răspuns. Pentru că este din ce în ce mai clar că această abordare a regiunilor de dezvolare, care înseamnă, de fapt, o asociere a judeţelor, şi unde, din păcate, eu, cel puţin, ce pot să observ este că, în general, judeţele vin cu abordarea judeţeană, încercând să obţinem maximum pentru judeţul respectiv în aceste discuţii de forme de asociere ale judeţelor pentru proiecte de dezvoltare regională. Pe când, noi ar trebui să avem o abordare integrată de dezvoltare ale unor regiuni, o dezvoltare coerentă, pornind de la realităţile din teren, şi nu doar de la priorităţile politice ale unui preşedinte de consiliu judeţean sau altul. Deci, această temă ar trebui să o punem în dezbatere, să vedem ce responsabilităţi ar trebui să îndeplinească viitoarele regiuni administrative, ce resurse financiare să aibă la dispoziţie şi cum să fie acestea alocate, care să fie instrumentele de cooperare cu autorităţile locale, cu autorităţile judeţene, şi, mai ales, cum să facem pentru ca aceste structuri regionale să nu fie doar o adăugire a unui nou strat administrativ şi de complexitate birocratică, ci să fie într-adevăr o valoare adăugată în organizarea administrativ teritorială a ţării. Regionalizarea ar trebui să ducă, deci, la o simplificare şi la o reducere a cheltuielilor cu administraţia publică locală, şi nu o încărcătură administrativă în plus. În acelaşi context, vrem să lucrăm şi la continuarea procesului de descentralizare, cu acele funcţii pentru a căror furnizare de către autorităţile publice locale se pot obţine beneficii suplimentare pentru cetăţeni. Şi, aici, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Centrale

lucrează la finalizarea analizei ultimelor domenii, sectoare pe care le putem propune pentru descentralizare, cum ar fi agricultura, cultura, turismul, educaţia, tineretul şi sportul. Este însă important ca acest transfer de responsabilitate să se facă într-un mod coerent, în aşa fel încât să ne asigurăm că politicile publice care sunt decise la nivel central pot fi aplicate eficient la nivel local, să nu trecem dintr-o extremă în alta, să nu trecem de la o centralizare excesivă, cu toate deciziile şi implementările care să fie la nivel central, spre o descentralizare în care să dăm autorităţilor locale, sigur, responsabilitatea implementării unor proiecte, dar trebuie în acelaşi timp să ne gândim să păstrăm şi pentru autorităţile centrale instrumentele pentru a ne asigura că politicile publice decise la nivel central chiar se aplică la nivel local. Altfel ajungem la situaţii, cum am văzut în aceste ultime luni şi săptămâni în domeniul sănătăţii, de exemplu, unde, atunci când apar crize sau apar probleme la nivel naţional, practic, Ministerul Sănătăţii a rămas fără aproape orice instrument de intervenţie la nivel local pentru a se asigura că unităţi spitaliceşti, unităţi de sănătate publică îşi asumă responsabilitatea aplicării unor decizii care se iau la nivel central, cu impact care merge dincolo de interesul unui spital sau altul. Cred că aici trebuie să gândim împreună o modalitate echilibrată în care, pe de o parte, dumneavoastră, având noi responsabilităţi, să aveţi şi resursele financiare pentru a vi le putea asuma, dar să putem integra astfel de unităţi cu management descentralizat şi în anumite proiecte de politici publice care sunt decise la nivel central. Vom vorbi cu siguranţă, astăzi şi mâine, şi despre finanţare, despre finanţarea autorităţilor publice locale, unde trebuie să discutăm atât de volumul lor, cât mai ales de responsabilitatea pentru cheltuirea acestora şi pentru eficienţa chletuirii acestora. Avem constrângeri bugetare evidente, care nu vin din austeritate, aşa cum le place unora să spună că, din nou, guvernul vine cu politici de austeritate. Nu este vorba de asta, este vorba că avem resurse bugetare care sunt limitate, pentru că am luat şi anumite măsuri de relaxare fiscală, care să stimuleze mediul economic. Dar, în general, oricât de multe resurse financiare ar fi la nivelul guvernului, ele trebuie cheltuite în mod eficient şi în mod transparent. Şi de aceea avem nevoie de mai multă claritate în modul în care resursele pe care le avem la dispoziţia guvernului le repartizăm la nivelul autorităţilor locale şi, mai ales, cum urmărim utilizarea lor eficientă. Şi vedem că sunt exemple, din păcate, de risipă, de incompetenţă, chiar de corupţie, care duc la utilizarea ineficientă a acestor fonduri. Avem nevoie să îmbunătăţim sistemul de transfer şi de echilibrare, care ar trebui să se concentreze, eu vă propun să discutăm asupra acestor lucruri, asupra a patru principii. Pe de o parte echitate, să oferim resurse proporţional judeţelor şi localităţilor în funcţie şi de gradul lor de dezvoltare sau, altfel spus, acolo unde este nevoie de mai multă resursă pentru dezvoltare să putem aloca mai multă resursă, dar să legăm alocarea acestei resurse şi de eficienţă sau, altfel spus, să stimulăm nu doar cheltuirea eficientă a banilor care pleacă de la nivel central, dar să stimulăm şi o mai bună colectare la nivel local, sigur, în funcţie de potenţialul pe care-l are fiecare localitate, fiecare unitate administrativ-teritorială. Însă să încercăm să folosim alocările bugetare de la nivel central în aşa fel încât să stimulăm şi la nivel local mai multă eficienţă atât în colectarea fondurilor, cât şi în utilizarea lor. Apoi, un al treilea principiu pe care vi-l propun e cel al transparenţei, să avem reguli clare, stabile şi publice legat de cheltuirea banilor publici şi din acest punct de vedere noi v-am propus deja anumite instrumente. Dar şi un al patrulea principiu, cel al responsabilităţii în chetuirea acestor fonduri. Apoi, legat de dezvoltarea economică locală, din prespectiva noastră sunt câteva elemente cheie

pe care trebuie să le avem în vedere pentru a asigura un echilibru de dezvoltare între rural şi urban, venind cu o viziune integrată, o viziune integrată a dezvoltării în profil teritorial, dar şi în profil economic, astfel încât să asigurăm pe viitor o dezvoltare atât a zonelor urbane, inclusiv ariile metropolitane, cât şi zonele rurale, pe care să le putem trata într-un mod unitar, şi nu preferenţial pentru unii sau pentru alţii. Din acest punct de vedere, lucrăm acum la finalizarea unei strategii de dezvoltare teritorială a României, la care a început să se lucreze de câţiva ani de zile şi care a fost tot tergiversată. Suntem în măsură acum să punem pe masa de lucru a dumneavoastră şi a dezbaterii această strategie de dezvoltare teritorială integrată, numită şi “România policentrică la orizontul 2035”, pe care ne-am dori-o ca şi un cadru unitar pentru dezvoltarea teritorială pe termen lung a României, în aşa fel încât să avem această abordare de dezvoltare echilibrată a teritoriului României, în care stimulăm cooperarea intercomunală, să stimulăm cooperarea între centrele urbane sau poliurbane şi zonele rurale, să asigurăm legătura atât de comunicaţii, cât şi prin infrastructură a întreg teritoriului ţării şi să creăm oportunităţi pe cât posibil echilibrate şi egale pentru toate regiunile ţării, pentru dezvoltarea activităţii economice. Observăm deja acest fenomen, că investiţiile economice se concentrează din ce în ce mai mult în regiunile care deja sunt dezvoltate şi, dacă nu venim cu o abordare integrată şi vizionară asupra dezvoltării teritoriale a României, riscăm ca în câţiva ani de zile, chiar dacă la nivel macro vom avea o dezvoltare economică bună, aceasta să fie inechilibrat repartizată între diferitele regiuni ale ţării. Vă vom propune, domnul vicepremier Dîncu o să vă facă o prezentare, probabil chiar astăzi, a acestei strategii, care porneşte de la analize şi de la date pe care le-am cules din teritoriu şi care vă va propune această abordare. Aş vrea să abordez cu dumneavoastră şi să discutăm, astăzi şi mâine, şi subiectul legat de transparenţă. Vă spuneam, transparenţă mai ales în cheltuirea fondurilor publice. Această transparenţă este esenţială pentru cointeresarea şi coparticiparea cetăţenilor la fundamentarea şi la implementarea proiectelor care implică dezvoltarea comunităţilor lor. Noi am început acest proces de transparenţă la nivel central, atât în procesul decizional, la nivelul guvernului, cât şi în utilizarea fondurilor publice şi vrem să vă propunem acelaşi lucru şi pentru administraţia publică locală. Ministerul Dezbaterii Publice şi al Comunicării a lucrat pe un astfel de ghid, pe care vi l-a propus. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră aţi făcut deja eforturi de a transparentiza activitatea dumneavoastră şi utilizarea fondurilor publice. Sper să putem generaliza această abordare, pentru că prin această transparentizare putem câştiga şi încrederea cetăţenilor, care este cu atât mai mult necesară la nivelul dumneavoastră. E normal ca oamenii să ştie pe ce sunt cheltuiţi banii lor şi eu cred că prin această transparentizare putem creşte inclusiv gradul de colectare, pentru că atunci când oamenii ştiu în ce fel sunt folosite resursele pe care ei le cedează Administraţie Publice Locale, cu siguranţă vor contribui într-un mod mult mai proactiv la consolidarea acestor resurse.Aici avem, vă spuneam, atât un proces de transparenţă al procedurilor administrative, care sunt folosite la nivel local, dar şi al resurselor pe care le folosiţi. Şi aici inclusiv Ministerul Finanţelor ştiţi că a creat acea platformă a transparentizării alocării şi utilizării resurselor bugetare, care este la dispoziţia tuturor cetăţenilor şi pe care sper să o folosiţi cu toţii. Ce resurse şi cum vrem noi să sprijinim autorităţile publice locale, vom discuta şi despre asta astăzi. În primul rând, o mai bună utilizare a fondurilor europene. Aici, miniştrii care au în responsabilitate fondurile europene o să vă prezinte stadiul în care ne aflăm cu lansarea unor programe şi cu pregătirea ghidurilor pe care le aşteptaţi, pentru a putea pregăti proiecte. Avem,

aici, cinci apeluri de proiecte unde autorităţile locale pot fi beneficiari, care au fost lansate deja de Ministerul Fondurilor Europene, dar şi de MDRAP, pe Programul Operaţional Regional. Pe Programul Naţional de Dezvoltare Rurală sunt trei apeluri lansate, iar până în luna iulie vor mai fi lansate încă trei apeluri pe măsuri pe care puteţi depune şi dumneavoastră proiecte. Ne dorim, totodată, să avem o mai bună coordonare a programelor cu finanţare europeană şi programelor cu finanţare de la bugetul de stat, astfel încât, cum vă spuneam, să avem proiecte cu finanţare integrată, care să aducă mai multă claritate şi mai multă simplificare pentru dumneavoastră. În acest context, şi pe baza experienţei Proiectului de dezvoltare integrată teritorială ITI, în Delta Dunării, vrem să ne gândim la astfel de programe specifice integrate. Chiar dacă nu o să reuşim, probabil, până la sfârşitul anului să construim noi ITI-uri sau noi instrumente teritoriale integrate de dezvoltare, aşa cum avem în Delta Dunării, dar cel puţin să venim cu o abordare integrată a unor ghiduri de măsuri la care să puteţi depune proiecte. Ne gândim, în primul rând, pentru câteva regiuni prioritare, vrem să venim cu o astfel de abordare integrată pentru dezvoltarea Văii Jiului, aşa cum am promis şi înainte de alegerile locale. Dar şi pentru Roşia Montană, care a suscitat multe discuţii. Vrem să venim nu doar cu reguli şi cu constrângeri, dar şi cu proiecte de dezvoltare acolo. Am avut, totodată, o discuţie cu aleşii locali din regiunea Moldovei, pentru o dezvoltare integrată pentru această zonă. Deci, pentru aceste trei zone-teritorii - Valea Jiului, zona Moldovei, Roşia Montană - intenţia noastră este ca, până la sfârşitul mandatului, să vă propunem, sigur, împreună cu dumneavoastră, cu localnicii, să vă propunem abordări integrate de dezvoltare teritorială, care să pună împreună atât fondurile europene, cât şi resurse de la bugetul de stat, pentru a vă putea finanţa proiectele. Şi sperăm ca, de la aceste exemple, în anii următori, să se poată merge pe o astfel de abordare integrată şi în alte regiuni ale ţării. Aş vrea să închei cu un subiect la care eu ţin foarte mult şi unde cred că, prin o mai bună cooperare între guvern şi dumneavoastră, putem avansa mult în acest an şi în următorii ani. Este vorba de cadastru. Şi mă refer, sigur, în primul rând, aici, la cadastrul agricol, la cadastrul în mediul rural, şi asta nu pentru că cadastrul agricol ar fi mai important decât cadastrul, eu ştiu, în mediul urban, unde, sigur, avem şi acolo proiecte de investiţii, care nu se pot dezvolta fără a finaliza acest proces, dar în agricultură, pe de o parte, vedeţi că ajungem la un punct de blocaj atunci când nu avem cadastru, când anumite proiecte de investiţii nu pot să decurgă normal, când nu putem avea o viziune de dezvoltare teritorială rurală, atâta timp cât nu avem pusă în valoare această resursă care este fondul funciar. Ca să nu mai vorbesc de faptul că, în câţiva ani de zile, nu vom mai putea acorda subvenţiile, dacă nu avem acest cadastru, pentru că este o condiţionalitate asumată de toate statele membre al Uniunii Europene şi, deci, trebuie să finalizăm şi noi acest proces. V-am spus, la întâlnirile pe care le-am avut, mai ales cu Asociaţia Comunelor Rurale din România, că vrem ca după alegeri să vă propunem un parteneriat din acest punct de vedere. Noi, de partea noastră ne-am făcut într-un anumit fel treaba, pentru că, chiar în şedinţa de guvern de săptămâna trecută, am aprobat în Guvern o modificare a Legii cadastrului, prin ordonanţă de urgenţă, care dă Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară o serie de instrumente prin care va putea să vă sprijine acolo unde primarii de la nivelul comunelor vreţi să aveţi această abordare integrată, să mergem până la capăt cu cadastrarea, să nu o facem doar pe bucăţi, deci, să ne asumăm ca, eu ştiu, într-un an, un an şi jumătate, doi ani, să finalizăm cadastrarea la nivelul unei comune. Acolo unde vă veţi propune acest lucru, vă asigur că veţi avea tot sprijinul Agenţiei de Cadastru, inclusiv financiar, inclusiv prin subvenţionare

sau prin finanţarea unei părţi din aceste lucrări cadastru. Am venit inclusiv cu o abordare unitară în ceea ce priveşte unele acte notariale care sunt necesare pentru a putea finaliza aceste activităţi de cadastru, pentru a putea rezolva mai rapid anumite probleme de moştenire şi de succesiune. Deci, există acum, la nivelul Agenţiei de Cadastru, un pachet de instrumente şi de măsuri care sunt la dispoziţia dvs pentru acei dintre dvs care doresc să îşi asume la nivelul comunei acest proces. Şi eu am cerut deja Agenţiei de Cadastru ca, după acest forum, să facem un inventar al acelor comune care doresc să aibă această abordare integrată şi vă garantez că veţi avea tot sprijinul nostru pentru a finaliza acest proces cât mai repede şi pentru a da exemple că putem să avem şi această abordare integrată, care poate să fie mult mai eficientă decât această abordare secvenţială. O să închei aici introducerea pe care vroiam să o fac. A fost mai consistentă, pentru că vroiam să vă livrez mai multe teme pe care aş vrea să le supunem dezbaterii astăzi şi mâine. Veţi avea, deci, începând de astăzi, discuţii cu miniştrii, care vor participa la ateliere, grupurile de lucru care vor fi organizate. Obiectivul nostru este acela de a colecta idei, sugestii din partea dvs, pe care să le putem materializa în decizii la nivelul guvernului în perioada imediat următoare, să vedem ce se poate face în şase luni pentru a eficientiza activitatea dvs şi, mai ales, pentru a eficientiza implementarea unor decizii pe care le ia guvernul la nivelul autorităţilor locale şi la ce proiecte ne putem gândi pentru perioada următoare, ce putem pregăti împreună, ce decizii putem să pregătim. O să ne revedem mâine, la concluzii, când sper să fim în măsură să sintetizăm câteva idei şi sugestii pe care să ni le asumăm până la sfârşitul mandatului acestui guvern. Mult succes şi multă inspiraţie, deci, pentru astăzi şi mâine! Şi vă mulţumesc că aţi răspuns invitaţiei noastre.

Vasile DincuÎmi cer scuze că îmi dau cuvântul mie...În închiderea acestei sesiuni de deschidere, aş vrea să spun câteva lucruri. M-a ajutat domnul prim-ministru, pentru că a făcut o trecere prin agenda..., prin temele cele mai importante pe care le propunem noi în cadrul acestui forum. Aş vrea să spun însă câteva lucruri care cred că ţin tot de poziţia noastră faţă de o serie de probleme ale administraţiei locale, în primul rând, şi despre modul în care vreau să înţelegeţi că înţelegem noi înşine colaborarea şi parteneriatul cu administraţia publică locală.

În primul rând, de ce ne-am gândit să organizăm acest forum? Nu e un forum în care să ne prezentăm realizările, deşi pregătisem şi un speech destul de lung cu efortul nostru de simplificare administrativă - un efort remarcabil pe care l-aţi constatat şi dvs şi pe care îl constată şi opinia publică -, nici să spulberăm miturile legate de absorbţie zero sau alte lucruri. Cred că, pe ateliere, miniştrii guvernului, cărora le mulţumesc că au acceptat să vină lângă noi, vor fi prezenţi şi vor răspunde cu eficienţă şi la întrebările dvs practice. În primul rând, noi am gândit şi gândim cu adevărat o guvernare deschisă. Încercăm, prin ceea ce facem, să luăm punctul de vedere al opiniei publice, punctul de vedere al cetăţenilor. Încercăm, şi este un proiect al nostru, să construim o guvernare eficientă. Acum, atunci când vorbim despre guvernare eficientă există cel puţin două moduri de a calcula eficienţa unei guvernări. Poţi să calculezi eficienţa unei guvernări în funcţie de proiectele pe care ţi le-ai propus. Dar proiectele pe care şi le propune guvernul pot să fie şi greşite, câteodată. 

Nu întotdeauna guvernul are dreptate. De aceea, este important să vedem şi punctul celălalt de vedere, acela al oamenilor. Ce cred oamenii despre asta, în ce măsură ei sunt satisfăcuţi de eficienţa guvernamentală. Şi noi, prin dvs, încercăm să luăm acest aspect, să cuantificăm acest aspect. Apar contradicţii - şi vă spun o contradicţie care a apărut aici încă de la început, în care guvernul trebuie să fie mediator, trebuie să vină cu o politică de echilibru. Ce facem, de exemplu, cu satul românesc, cu colectivităţile locale din zona rurală? Dacă privim discursul unui eficient primar, sau preşedintelui Asociaţiei Municipiilor din România - şi care are dreptate când spune că dezvoltarea se produce la oraş; e adevărat, dezvoltarea se produce la oraş -, atunci ar trebui să abandonăm comunităţile rurale. Ce facem cu domnul Draghici atunci, care, pe bună dreptate, ne cere un fel de autonomie rurală finanţată exclusiv de către stat, nu neapărat organizată sau orientată spre a construi proiecte de dezvoltare? Pe de altă parte, cum să construieşti proiecte de dezvoltare eficiente atunci când nu ai resurse? Deci, la toate aceste întrebări guvernul trebuie să răspundă, şi nu este uşor de răspuns. De aceea, vrem să ne vede, cu dvs şi să lucrăm împreună la o guvernare partenerială. E adevărat, eu cred că timp de 26 de ani guvernele centrale au rămas datoare guvernării locale. Nici n-am teoretizat, nici n-am conceptualizat foarte bine până acum ce înseamnă o guvernare locală, cum folosim puterile locale, cum respectăm puterile locale şi cum le oferim independenţă şi autonomie. 

Discursurile preşedinţilor de organizaţii ale primarilor sunt relevante în acest sens şi este important, noi le luăm în calcul. Pe de altă parte, eu cred că în ultima vreme este necesar... s-a născut o dezbatere importantă legată de dezvoltare. Şi este important să vedem în ce măsură administraţia locală şi administraţia centrală pot participa la dezvoltare, pot fi actori importanţi ai dezvoltării. Ideea că numai mediul privat dezvoltă România nu este una care să poată fi susţinută până la capăt. E adevărat, mediul privat susţine dezvoltarea economică, susţine crearea PIB-ului şi a bugetului, dar la dezvoltare sunt mult mai mulţi actori şi o dezvoltare sistematică, planificată, pe care încercăm s-o orchestrăm noi în acest moment, nu poate fi făcută fără administraţie. 

Pe de altă parte, s-a încheiat un mandat al administraţiei locale şi am vrut ca în acest moment, când se deschide un nou ciclu pentru administraţia locală, iar în toamnă şi unul pentru administraţia centrală, când va veni un nou guvern şi un nou parlament, să aducem câteva instrumente, strategii pe care noi le lansăm cu ocazia acestui forum, proiecte de legi, proiecte de ordonanţe şi alte sisteme de planificare, încă de la început să ştim despre ce vorbim. Ce poate să pună guvernul la dispoziţia administraţiei locale în acest moment. Şi aici mă gândesc la faptul că cele mai multe dintre cererile domnului Drăghici, de exemplu, preşedintele Asociaţiei Comunelor din România, legate de statutul primarilor, de competenţe, incompatibilităţi şi alte lucruri, sunt rezolvabile, şi le-am trecut deja prin discuţia cu societatea civilă, prin modificările pe care le aducem funcţiei publice. Este strategia legată de funcţia publică; a fost prezentată deja public, este în acest moment în avizare şi în câteva săptămâni va fi lansată printr-un proiect de lege. 

De asemenea, o altă parte din aceste probleme sunt şi vor fi rezolvate prin proiectul unui nou Cod administrativ şi un nou Cod de procedură administrativă. Este în curs de elaborare, avem o echipă şi în septembrie vom prezenta în guvern şi societăţii Codul administrativ al României - sper ca în luna octombrie să-l putem prezenta

parlamentului -, prin care urmărim reducerea şi simplificarea legislaţiei, eliminarea prevederilor legale paralele sau contradictorii, îmbunătăţirea prevederilor legale actuale. Este vorba de codificarea integrală a 18 legi care guvernează administraţia centrală şi locală. Credem că este un pas important ca şi Codul de procedură administrativă a României, care reglementează principiile care guvernează procedura administrativă, clarifică concepte, termeni, instituţii şi proceduri... E adevărat, aş putea să spun că în ultima vreme noi, ca reprezentanţi ai puterii centrale, putem recunoaşte că există o serie de deficienţe pe care nu am reuşit să le rezolvăm în cele nouă luni, sau opt luni de când suntem la guvernare. Ceea ce spuneau preşedinţii, mai ales în zona municipiilor sau oraşelor mai mici, care deservesc comune din zonă, poate fi reglementat şi poate fi sprijinit legislativ prin accelerarea unei proceduri legate de zonele metropolitane, mult mai eficientă decât cele care există în acest moment. Deci, vrem să intensificăm şi să stimulăm colaborarea în asociere şi parteneriat local. De multe ori, dvs primarii spuneţi că sunteţi prea mici pentru proiectele mari, dar oamenii care se unesc, care se asociază pot face şi proiecte mari. /Pe lângă/ această unire a UAT-urilor, vine şi guvernul, şi va veni întotdeauna şi guvernul cu o parte, cu o participare, pentru ca să existe resurse destule pentru un proiect mai mare. Vrem, de asemenea, şi aici ne interesează foarte mult, să organizăm târguri şi burse de proiecte. Vrem să vedem cum funcţionează colaborarea descentralizată. Vrem să facem schimburi de formule, de poveşti de succes, de proiecte care vin din interiorul administraţiei locale. Administraţia locală este de foarte multe ori mult mai creativă decât administraţia centrală, mult mai inovativă decât administraţia centrală, şi noi vom stimula asta şi vom premia acest lucru în viitor.

Vrem, de asemenea, să luăm în calcul ceea ce se întâmplă în... Au invocat colegii noştri de la asociaţiile comunelor sau ale municipiilor experienţa lor europeană. Sigur, acolo se întâmplă asta. Vrem, de asemenea, să luăm în calcul planurile de acţiune locală sau regională, strategiile pe care le aveţi atunci când facem strategiile naţionale. Nu se poate merge numai integrându-vă dumneavoastră în strategiile pe care le facem noi, la nivel naţional. Noi am luat, şi în Strategia de Dezvoltare Teritorială, şi în alte strategii pe care o să le prezentăm la acest forum - Strategia locuirii, de exemplu, sau strategiile legate de Codul urbanismului -, foarte multe experienţe şi observaţii din teritoriu în aceste luni, şi ne sunt importante, s-au transformat în principii generale, pe care le vom aplica peste tot. Vrem, de asemenea, să simplificăm cât mai mult. Am vrut să vorbesc mai mult despre asta acum, dar, fiindcă suntem destul de întârziaţi, n-o să mai dezvolt acest subiect. Se va dezvolta, probabil, în ateliere. 

Ne-am luptat de la începutul guvernării noastre să simplificăm cât mai mult administraţia, pentru că, simplificând administraţia, simplificăm şi viaţa oamenilor. Am făcut un prim efort, aţi văzut ultimele ordonanţe de urgenţă sau proiecte de lege legate de simplificare. Cu ajutorul dumneavoastră - noi, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, suntem aproape şi colaborăm foarte bine cu asociaţiile -, vă provoc să lansăm în septembrie un proiect de 100 de măsuri de simplificare administrativă în ceea ce priveşte administraţia locală. Putem să găsim, am colecţionat deja foarte multe din cererile dumneavoastră şi le vom transforma în elemente de simplificare administrativă. Cred că aici putem să facem foarte mult pentru oameni şi pentru ca să schimbăm ceva acolo unde nu există, în acest moment, destul pragmatism.

Apoi, problema echităţii. E adevărat, sistemul de salarizare este în acest moment inechitabil. Aţi văzut, am făcut un prim efort cu o ordonanţă de urgenţă pentru a aduce un minim echilibru şi a promova două urgenţe care până la urmă ţin şi de administraţia publică locală. Contractualii din domeniul învăţământului sau din domeniul sănătăţii fac parte, până la urmă, din aceeaşi problemă a administraţiei locale. Există o diferenţă între salarizarea de la centru şi salarizarea din teritoriu, şi o să încercăm să facem într-o nouă lege, într-un proiect viitor de lege, pe care-l vom lăsa probabil moştenire unui guvern rezultat altfel. Încercăm să găsim soluţii, dar totul se poate face numai în limita resurselor pe care le avem în acest moment. Şi acesta este un lucru pe care cred că dumneavoastră îl înţelegeţi. Noi înţelegem că în acest moment există încă incoerenţă legislativă, că există o transferare a unor responsabilităţi financiare şi decizionale primăriilor sau consiliilor judeţene, fără să se fi alocat sume pentru toate acestea. Şi încercăm să reparăm toate aceste lucruri. Nu vrem să creăm responsabilităţi în plus pentru primari în domenii în care funcţionează instituţiile publice, de exemplu - sănătate, protecţie socială -, fără a aloca resurse. Încercăm să reparăm toate aceste lucruri. Le avem în proiect şi o să le discutăm şi la acest forum. Preiau o idee pe care primit-o aici; este şi una dintre ideile noastre şi o vom dezvolta cât se poate în viitor - ideea unor centre de dezvoltare zonale. E adevărat, avem un deficit de expertiză în administraţia locală, avem şi un deficit de personal în administraţia locală. Prin modificările la 215 vom crea criterii mult mai clare şi standarde de cost pentru funcţiile din administraţia publică, aşa încât nu va mai exista acest aleatoriu sau acest hazard moral care funcţionează de multe ori fiindcă s-au acumulat legi şi privilegii pentru unele tipuri de funcţionari. 

Încercăm, de asemenea, pactul naţional de parteneriat pe care ni-l propuneţi, domnule Drăghici. Îl analizăm, în vom discuta aici şi cu siguranţă că îşi va găsi un ecou în ceea ce priveşte activitatea noastră şi parteneriatul. Dar, dincolo de asta, eu cred, şi din experienţa mea pot să spun foarte sigur, am lucrat, în aceste nouă luni de activitate a guvernului, foarte strâns cu toate asociaţiile primarilor şi ale preşedinţilor de consilii judeţene, am preluat foarte multe şi am aplicat foarte multe dintre cerinţele care ne-au fost aduse. Sigur că nu am putut să reparăm tot ceea ce, timp de 25 de ani, s-a stricat sau nu s-a făcut. 

Aşa încât, fără a mai lungi treaba, după ce fiecare ne-am spus discursurile care trebuia spuse, vă propun să ne apucăm de treabă; să lucrăm pe teme, să lucrăm sincer şi realist, să lucrăm pragmatic şi să vedem ce se poate face în acest moment şi ceea ce putem face doar într-un viitor sper cât mai apropiat. Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţă! Vă mulţumesc mult pentru acest parteneriat

Robert NegoițăDomnule prim-ministru, domnule viceprim-ministru, doamnelor şi domnilor miniştri, domnilor ambasadori, doamnelor şi domnilor parlamentari, domnilor primari de municipii, domnilor primari, Asociaţia Municipiilor a răspuns cu multă bunăvoinţă şi cu mult entuziasm acestei propuneri şi acestei invitaţii la acest forum.

Vă felicităm pentru această iniţiativă şi chiar dorim ca aceste întâlniri să fie mai dese şi nu neapărat publice, să fie întâlniri de lucru. Asociaţia Municipiilor, cele 109

municipii din România, care găzduieşte şi care se ocupă de jumătate /din/ populaţia ţării, zece milioane de locuitori aproximativ, şi care sunt generatoare de dezvoltare nu doar economică, dar şi culturală, dezvoltare socială, suntem şi ne implicăm activ pentru tot ce înseamnă îmbunătăţirea activităţii publice şi administraţiei publice.

Apropo de câţi locuitori locuiesc în oraşe, suntem cea mai ruralizată ţară din Europa de departe şi, domnule prim-ministru, haideţi să vedem ce strategie facem, tocmai în ideea în care spuneam că oraşele întotdeauna din istorie şi în toată omenirea au generat creştere de toate felurile, au generat dezvoltare. Părinţii mei şi şi eu sunt de la ţară şi am fost acum ceva timp, părinţii mei nu mai locuiesc acolo. A rămas doar casa. Vecinii de o parte şi de alta au murit, vecinii de vizavi au plecat şi dânşii de acolo, locuiesc toţi /.../ din zonă prin Bucureşti şi prin alte oraşe mari, iar acolo se investeşte în apă, canal, şcoală, unde nu are cine merge evident, terenuri de fotbal... săli de sport. Eu nu zic că să nu se facă investiţii în comune, dar haideţi să vedem, să nu cumva să îngropăm banii. Poate investiţia în locuinţe, în oraşe, acolo unde tinerii mai ales vin de la ţară şi au nevoie cu adevărat. Ar trebui să gândim la aceste aspecte, domnule prim-ministru şi domnilor miniştri.

Câteva probleme care trebuie rezolvate urgent în administraţia publică. Am făcut o analiză comparativă, noi de la Asociaţia Municipiilor, în ce înseamnă salarizarea în administraţia publică locală, salarizarea în administraţia publică centrală şi în privat. Nu vreţi să ştiţi care au fost rezultatele acestei analize. Este la jumătate în administraţia publică locală, salariile sunt la jumătate chiar mai puţin de jumătate faţă de zona privată şi se duce până la o treime. Adică în administraţia publică centrală sunt salariile de două ori şi chiar de trei ori mai mari decât în administraţia publică locală. Am încercat să vedem dacă mai există undeva în Europa sau în lumea civilizată aşa ceva. Nu există nicăieri astfel de diferenţe. Adică un jurist, dacă lucrează la primărie, are zece lei, dacă lucrează într-un minister are 30 de lei. Aici sunt afectate mai ales oraşele mari şi în primul rând Bucureştiul.

Ce să vă spun, că am văzut că scoate la concurs ANAF vreo 400 de posturi cu salarii de trei ori mai mari decât la noi, la primărie, făcând acelaşi lucru sau poate nici măcar, în situaţia în care oricum primăriile sunt depopulate, din cauza faptului că salariile sunt foarte mici, şi atunci vrem să luptăm împotriva corupţiei. Este un demers pe care noi, Asociaţia Muncipiilor, îl susţinem. Cum poate să stea un arhitect şef pe salariu de 3.000 de lei într-un oraş de jumătate de milion de locuitori, în situaţia în care colegii dânsului mai puţin pregătiţi i-au salariul ăsta aproape în fiecare zi sau dacă nu chiar mai mult. Ar trebui să vedem că acestea sunt probleme reale ale administraţiei publice. Am întrebat şi eu: Domnule, dar de ce avem aşa oameni puţini în primărie? La sectorul 3 - 300 şi ceva de oameni, 400 la o comunitate de 500.000 de locuitori aproape. Şi am văzut alte primării, ca să nu comparăm primărie cu prefectură, nu, alte primării la jumătate populaţie personal dublu, şi am întrebat: Domnule, au stat la bază criterii, cum s-a făcut grila de personal? Ca astea s-au dat de la guvern, nu le-am făcut noi. Nu, nu a stat la bază nimic. Cineva într-un birou a scris pe o hârtie şi noi nu facem altceva decât să respectăm. Stimulez ca tot ce se face, haideţi să aibă la bază nişte criterii, să aibă nişte principii, să ştim şi noi de ce şi cum se face.

Despre fonduri europene şi mă bucur, domnule prim-ministru că aţi vorbit, dar vă spun cu multă preocupare, chiar cu îngrijorare... pe alocuri că încă suntem în al

treilea an de exerciţiu financiar şi cele mai multe ghiduri nu sunt lansate. Noi vrem să depunem proiecte, nu avem pe ce, domnule prim-ministru, că ghidurile, repet, nu sunt gata. Doamne fereşte! - şi sunt convins şi am încredere în dumneavoastră că nu veţi lăsa să vă închideţi mandatul în toamnă, acest mandat, nu ştiu ce va urma - Doamne ajută! - cu absorbţie zero de fonduri europene, în situaţia în care este, repet, al treilea an de exerciţiu financiar. Vă mai spun o problemă reală, şi anume zeci de instituţii controlează primăriile astăzi. Acum ceva timp exista din partea Curţii de Conturi şi alte instituţii şi un soi de îndrumare. Domnule, aici chiar nu ştiu cum să fac, legea e ambiguă. De multe ori, legile se bat cap în cap, oricum ai face, încalci una din ele şi vrem şi noi să solicităm un punct de vedere. De multă vreme, Curtea de Conturi nu mai dă nici un fel de răspuns şi noi suntem calul de bătaie. Şi să vă spun o situaţie reală, vorbeam de salarii sub limita de decenţă.

Oamenii din primărie sunt controlaţi, vă repet, de zeci, zeci de instituţii, care cei care vin în control au salariile, şi dânşii făcând parte din administraţia centrală, de trei ori mai mari sau chiar de zece ori mai mari decât le au cei din primărie. Stimaţi participanţi la această dezbatere, dacă unul din primărie greşeşte, plăteşte cu vârf şi îndesat. Dacă unul care ne controleaza comite o eroare, greşeşte şi se dovedeşte în justiţie că a greşit, nu se întâmplă nimic. Indiferent de unde, de la ce control ar veni, îşi pot permite să facă orice, chiar aberaţii, pentru că ştiu că nu li se întâmplă nimic, ceea ce nu este în regulă. Vrem să deblocăm administraţia publică locală, că despre asta vorbim. Susţin ce a spus şi domnul preşedinte al Asociaţiei Comunelor, două treimi, pentru că acolo se vorbeşte de patrimoniu, două treimi, da, susţinem cu toată tăria noastră, dar când discutăm de vânzare sau cumpărare de active, când iese şi când intră în patrimoniu. Eu dacă vreau o clădire de la asistenţa socială, să o fac creşă, de ce am nevoie de două treimi? Care este riscul major? Vorbim din experienţă, nu din cărţi. Ni se transmite: domnule, să negociem şi noi. Să negociem ce? Haideţi să deblocăm administraţia publică şi să lăsăm cele două treimi doar pentru vânzare sau cumpărare de active.

Vreau să vă mulţumesc că împreună cu parlamentul şi cu guvernul am reuşit să facem câteva lucruri foarte importante. Una dintre ele, şi vreau doar să o amintesc în treacăt, este supraimpozitarea proprietăţilor lăsate în paragină./ovidiu/ Şi vreau să vă mulţumesc că am reuşit chestiunea asta şi iată că împreună chiar putem să mişcăm lucrurile înainte. Despre ce este vorba? Acel clădiri, acele terenuri care sunt înp aragină în oraşele mari mai ales, de care nu se ocupă nimeni şi se constituie în gropi de gunoaie şi focare de infecţie. Despre descentralizare cred că s-a vorbit atât de mult şi, pradoxal, s-a făcut atât de puţin! Domnule prim-ministru, cred că suntem cea mai centralizată ţară din Europa. Şi s-a demonstrat, nu vorbim din cărţi, din practică, atunci când s-a transmis în administraţia publică... Nu eo generalitate, a nu se înţelege că primarii sunt aşa, dar în general principiul ăsta este, a funcţionat mai bine, protecţia copilului şi şcolile când s-au transmis la administraţia publică locală s-a văzut o îmbunătăţire semnificativă.

Despre finanţare aţi vorbit, domnule prim-ministru, şi s-a vorbit aici că IVG-ul era la 47%. Domnul Boc a tăiat şi am zis cu toţii că n-a fost bine, nu vreau să mă exprim eu neapărat aşa cum facem când ne întâlnim noi, dar nimeni n-a mai revenit. Haideţi să şi finanţăm administraţia publică locală şi susţin total ce au spus şi ce au susţinut şi cei de la Asociaţia Comunelor şi Asociaţia Oraşelor, pentru că este o realitate. Domnule prim-ministru, haideţi să vedem pe criteriile pe care le facem să

nu mai încurajăm pe cei care fac rău şi cei care nu-şi fac treaba. Pe PNDL, bunăoară, am vrut să aplicăm şi noi, pentru că avem un oraş de elevi în sectorul 3, 50.000 de elevi în sectorul 3, şi normal că avem nevoie de finanţare pentru că, de exemplu, pe cap de locuitor, în sectorul 3... Şi să ştiţi că discrepanţele sunt foarte mari. Nu vreau să dau decât un exemplu cu titlu de informare, de argument, în sectorul 3 bugetul pe persoan este la sfert decât în sectorul 1. Şi am cerut şi noi, domnule, vrem şi noi să avem finanţare şi ni s-a spus că acum prioritate sunt acele şcoli, unităţi de învăţământ care nu sunt autorizate. Am chemat şi eu directorii şi le-am zis, domnule, noicâte şcoli avem neautorizate? Şi mi-au spus că nici una, că sunt toate autorizate. N-aţveţi idee cât de mult i-am certat. Să le fie ruşine, anul viitor să n-avem nici una autorizată pentru că vrem şi noi finanţare. Păi câtă vreme finanţăm lipsa de performanţă... Îmi aduc aminte acum câţiva ani, guvernul venea şi astupa mereu arieratele şi ne miram de ce fac primarii arieratele. Păi de aia, premiază repetenţii.

Haideţi să punem criterii de performanţă, nu criterii de ineficienţă. Aş încheia cu o chestiune care e atât deimportantă şi oarecum spinoasă pe partea de lege a achiziţiilor publice, despre care s-a vorbit atât de mult şi actuala lege pare-se că nu rezolvă mare lucru. Am cerut şi o facem în continuare, să se facă standarde de cost şi standarde de calitate. Felicit MDRAP că a început acest demers şi avem pe câteva zone standarde de cost, standardele de calitate, nu stăm foarte rău, ar trebui lucrat şi acolo, iar în momentul în care nu poţi să te duci în cost pentru că ai un standard de cost care trebuie să fie obligatoriu şi nu poţi să cazi sub standardul de calitate, ai o bandă relativ îngustă unde te poţi mişca şi de aici vom elimina foarte mult din corupţie. Dacă vrem cu adevărat să facem ordine în România, să avem o administrare eficientă şi mai puţin coruptă, este absolut nevoie să avem la dispoziţie aceste standarde de cost şi de calitate. Nu e cazul să vă spun pentru că ştim cu toţii, legea actuală, care sunt minusurile, şi nu mici.

Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie. Ne dorim aceste întâlniri să fie cât mai dese şi urmate de acţiuni în care, de la una la alta, să facem bilanţul din ce ne-am propus şi concluziile care vor fi mâine, ce s-a întreprins, ce s-a îndeplinit deja. Vă doresc şi le dorim mult succes! Mulţumesc.Vasile Dîncu: Mulţumim.

Petre Gigi:Domnule prim-ministru, domnule viceprim-ministru, domnilor miniştri, stimaţi membri ai Corpului Diplomatic, domnilor parlamentari, doamnelor şi domnilor, sunt onorat în calitate de preşedinte al Asociaţiei Prefecţilor şi a Subprefecţilor să mă adresez unui aşa înalt for de dezbatere, pentru că în contextul actual, al declanşării unui profes de reformare şi eficientizare a administraţiei publice. Se impune clarificarea cu celeritate a statutului prefectului, care este reprezentantul guvernului în teritoriu şi care devine un actor esenţial al schimbării şi care trebuie să se angajeze în realizarea unei administraţii moderne şi deschise parteneriatului. Reforma în administraţia publică trebuie să răspundă unei duble cerinţe: satisfacerea nevoilor cetăţenilor şi alinierea administraţiei publice la cea comunitară. Situaţia actuală a prefectului între demnitar şi înalt funcţionar public necesită a fi lămurite, întrucât recentele încercări de a repolitiza această funcţie publică întorc România în perioada de preaderare. Depolitizarea administraţiei publice locale şi menţinerea statutului de înalt funcţionar public apolitic al

prefectului reprezintă pilonii principali ai unei dezvoltări durabile, credibile şi performante a democraţiei româneşti în cadrul UE. Prefectul trebuie să se afle într-o poziţie de neutralitate faţă de spectrul politic. În momentul actual, înalţii funcţionari publici reprezintă categoria cea mai expusă influenţelor politice, iar primii funcţionari înlocuiţi din funcţie atunci când se schimbă puterea politică sunt tocmai înalţii funcţionari publici. 

Prefectul trebuie să fie un profesionist, care să poată aplica politicile oricărui guvern şi să se poată adresa autorităţilor publice locale de orice culoare politică, el rămânând un specialist în arhitectura administrativă, asigurând un echilibru binevenit şi necesar chiar în mijlocul acestei scări ierarhice administrative. Statutul prefectului este acela de înalt funcţionar public, numit însă prin hotărâre de guvern. Cariera sa este marcată de principiul mobilităţii, ceea ce presupune un anumit grad de flexibilitate. Apariţia categoriei înalţilor funcţionari publici a fost motiavtă prin nevoia de profesionalizare a administraţiei publice, profesionalizare ce nu poate fi separată de principiile independenţei şi stabilităţii. Mobilitatea şi revocările frecvente pot afecta atât stabilitatea, cât şi profesionalizarea prefectului şi a subprefectului. Până în prezent au fost utilizate excepţii în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de prefect şi subprefect pe tipul numirii temporare pe o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici. Aceste excepţii ar trebui limitate, impunându-se titularizarea prin examen naţional a persoanelor numite în aceste funcţii, pentru a putea profesionaliza acel corp de funcţionari ce asigură managementul superior în administraţia publică. 

Utilizarea princpiului mobilităţii destinată să îmbunătăţească calitatea corpului de funcţionari publici şi să promoveze eficienţa în exercitarea funcţiei a fost mai degrabă utilizată ca sancţiune pentru schimbarea prefecţilor şi subprefecţilor. În măsura în care aceasta este utilizată doar pentru înlocuirea prefecţilor şi subprefecţilor, se poate rezuma în conflict cu dezideratele de profesionalizare. În acest sens, prevederea legală a mobilităţii funcţiei trebuie să fie dublată prin lege de aspecte capabile să contracareze eventualele evaluări subiective şi şi posibilitatea de a face schimbări politice mascate demotive legale. În ceea ce priveşte evoluţia carierei şi profesionalizării prefecţilor şi suibprefecţilor, o primă concluzie este dificultatea evaluării profesionale a acestora din cauza frecventelor numiri şi revocări de pe post. Evaluarea acestora cuprinde mai degrabă aspecte operaţionale decât cele de strategie ale activităţii. Este dificil să fie evaluate obiectivele strategice de medie şi lungă durată din moment ce acesta ocupă postul pe o scurtă durată. 

Ceea ce trebuie reglementat în privinţa ocupării cu caracter temporar a funcţiei de prefect de către persoane care nu au dat concurs este şi durata maximă a ocupării funcţiei cu caracter temporar şi precizarea clară a posibilităţilor şi condiţiilor şi termenului în care se poaet prelungi această situaţie. Lipsa acestor precizări în legislaţie a dus la ocuparea funcţiei cu caracter temporar  serii succesive de către şase luni de către aceeaşi persoană, eludându-se astfel posibilitatea legală a guvernului de a organiza concurs. Propunerea noastră de reînfiinţare a funcţiei de secretar general a instituţiei prefectului, funcţie publică de conducere sau de înalt funcţionar public, eventual prin ocuparea funcţiei vacante de subprefect sau numit prin concurs cu studii juridice obligatorii, va reprezenta funcţia publică stabilă care poate asigura şi în perioada de schimbare a managementului superior continuitatea

activităţii instituţiei prefectului şi profesionalizarea funcţiei. În condiţiile cadrului legal şi a resurselor alocate şi a modelului actual, varietatea şi diversitatea activităţilor şi atribuţiunilor prefectului nu pot fi implementate la standarde de calitate, iar prefectul nu poate fi conducător fără să aibă instrumentele administrative de sancţionare. 

Astfel, deşi legea acoperă un spectru larg, prefectului nu i se oferă şi mijlocele de a realiza efectiv aceste atribuţiuni. Nu există suficiente instrumente administrative de conducere reală a serviciilor publice deconcentrate. În lipsa unui aviz conform sau a unor precizări exprese cu privire la exercitarea controlului şi coordonării, prefectul nu poate conduce activitatea acestor instituţii publice locale.

Ca /şi/ concluzii la acest punct de vedere, operarea de modificări pentru aplicarea cadrului legal vizează continuarea situaţiei de fapt fără modificări de fond în ceea ce priveşte statutul prefecţilor şi subprefecţilor, dar cu modificări de instrumente administrative ce vizează asigurarea coerenţei legale în ceea ce priveşte activitatea acestora. Aşadar, norme există dar trebuie respectate şi aplicate. Apreciem totodată adoptarea de către guvern a Hotărârii 172 din martie 2016 privind modificarea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, prin înfiinţarea unui post de secretar de stat căruia îi vor reveni sarcini în coordonarea unitară a instituţiilor prefectului. 

Folosesc acest prilej pentru a vă asigura de întreaga disponibilitate a corpului prefecţilor şi subprefecţilor şi a înalţilor funcţionari publici de implicarea deplină în toate aspectele activităţii pentru atingerea dezideratelor de reformă administrativă. Vă mulţumesc.

Emil Drăghici, preşedintele Asociaţiei Comunelor din România: Stimate dle prim-ministru, stimate dle viceprim-ministru, stimaţi miniştri, stimaţi parlamentari, dragi colegi, eu, din fire, sunt optimist, poate excesiv de optimist, dar asta nu mă face să fiu realist. Se ştie foarte bine că Asociaţia Comunelor din România are întocmit şi semnat, la data de 12 septembrie 2013, Acordul de parteneriat cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. A mers vreo şase luni, este stopat.

Respectul personal faţă de domniile voastre m-a determinat să fiu aici, însoţit de mai mulţi colegi, zeci de colegi, primari ai comunelor din România. Şi nu puteam să nu o fac, pentru că dl Dacian Cioloş a fost prezent la noi în toate calităţile, de ministru al agriculturii, de comisar european la Comitetul Regiunilor, la Asociaţia Comunelor din România, şi ca prim-ministru. La fel şi dl viceprim-ministru Vasile Dîncu. La fel ca şi mulţi alţi colaboratori ai domniilor lor.

Am avut sprijin şi nu pot să nu îl scot în evidenţă. Totuşi, mi-aş dori acest forum să conducă la acte şi fapte nu doar pe durata Forumului. Nu mi-aş dori ca acest forum să fie o bifă într-o agendă publică, la care să facem fotografii şi să aibă de dezbătut presa naţională sau internaţională. Sper să fiu înţeles că am experienţa multor sfârşituri neîncepute sau doar începute, dar niciodată la începuturi care să aibă continuări. Dl viceprim-ministru chiar spunea, un prim pas. Vă rog să mă credeţi că fiecare ministru, fiecare secretar de stat cu care m-am întâlnit spunea: acum este primul pas.

Aş vrea să vină guvernul care să spună: ăsta este pasul pe care îl urmăm de la guvernul celălalt, pentru că administraţia publică locală are şi trebuie să aibă o continuitate. Înainte de a da citire unui pact naţional pentru autonomie locală, care dacă va fi dorit va fi şi semnat şi, bineînţeles, îmbunătăţit, daţi-mi voie să spun câteva lucruri, deosebit de grave aş putea spune. Titlul IX Codul fiscal a fost făcut pentru un grup de interese împotriva persoanelor juridice, împotriva organelor fiscale locale. Am făcut nenumărate demersuri - vreo 500 de semnături au fost trimise, şi vreau să îi mulţumesc dnei ministru Violeta Alexandru, dlui viceprim-ministru Vasile Dîncu pentru că au preluat acele proteste ale noastre -, au fost trimise la Ministerul Finanţelor Publice, dar până acum niciun răspuns.

De asemenea, vreau să semnalez faptul că avem reglementări, dar nu prea le urmărim. Avem Hotărârea Guvernului 521/2005, privind consultarea noastră, a autorităţilor locale. Există obligativitate de prezentat în guvern a unui raport anual cu privire la această hotărâre a guvernului. Din 2005 până astăzi, niciunul. Există Comitetul finanţelor publice locale, care ar fi trebuit să funcţioneze din 2007. Până astăzi, nu avem decât o hotărâre luată, deşi trebuia să treacă prin acest comitet zeci, sute de reglementări.

De aceea, sunt puţin, nu sceptic, realist. Dar nu pot să /.../. Sunt totuşi lucruri bune şi mă bucură foarte mult mesajul dlui prim-ministru vizavi de cadastru. Şi nu pot să nu semnalez, de la dl director director general Busuioc încoace, am avut o colaborare foarte bună cu Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, de aceea şi reglementările sunt deosebit de utile autorităţilor locale - şi ţin să le mulţumesc tuturor pentru acest lucru. Aşadar, să ştiţi că scot în evidenţă şi ce trebuie scos. Voi da citire unui proiect al acestui pact naţional şi mi-aş dori să îl combateţi, punct cu punct, dacă doriţi.\

Dacă nu, să îl aprobaţi. Conştienţi de faptul că autorităţi ale administraţiilor publice locale reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim democratic pe de o parte şi că acestea au un rol activ şi decisiv în dezvoltarea colectivităţii locale pe de altă parte, de aceea şi spun că dacă lucrurile merg prost în România şi vă rog să nu o luaţi, pentru că ţările merg prost din cauza noastră a primarilor pentru că poate nu ne implicăm în mod mult mai activ şi de a veni la acest forum, şi de lua poziţie atunci când unii nu iau poziţia corespunzătoare, convinşi că existenţa autorităţii administraţiei publice locale împuternicită cu responsabilităţi efective permite o administraţie în acelaşi timp eficientă şi apropiată de cetăţeni, preocupaţi de a îmbunătăţi calitatea vieţii în mediul rural prin creşterea capacităţii de acţiune a resurselor şi eficienţei administraţiei publice locale, astfel încât decalajul faţă de mediul urban să fie în continuă scădere, iar cetăţeanul indiferent de unde ar fi, de la sate sau de la oraş să aibă acces la servicii publice realizate la standarde asemănătoare şi la condiţii de viaţă decente, întrucât structurile asociative ale autorităţii administraţiei publice locale joacă un rol tot mai important în termeni de informare, de consolidare a capacităţii de dialog, în toate sferele vieţii sociale şi politice, precum şi pe toate planurile, naţional, european şi extraeuropean, acest lucru contribuind la promovarea valorilor de solidaritate şi ajutor pentru dezvoltare între colectivităţile locale şi chiar între state. Îmi pare rău şi nici eu nu am avut iniţiativa, trebuia să fi avut aici şi primari din Republica Moldova,. cu siguranţă ar fi venit pentru că trebuie să acţionăm în comun.

Edificaţi asupra faptului că autorităţile administraţiei publice locale şi structurile lor asociative joacă un rol cheie în informarea, mobilizarea şi sensibilizarea opiniei publice, la nivel local, implicând în mod direct cetăţenii, convinşi că autorităţile administraţiei publice locale care fiind mai aproape de situaţia locală decât oricare alt factor de decizie, noi, semnatarii care vor să fie venim cu următoarele obiective: sunt şase mari obiective, modernizarea statului prin descentralizare, ceea ce nu determină înfiinţarea de noi instituţii publice, ci doar aducerea structurilor statului către colectivitatea locală, către cetăţean, care să răspundă nevoilor acestuia.

Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie să revină autorităţilor administraţiei publice locale, ţinând seama că acestea sunt cele mai apropiate de cetăţean. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, ne obligăm să identificăm acele competenţe ce în prezent sunt îndeplinite de servicii publice deconcentrate şi care pot fi realizate la nivelul administraţiei publice locale şi aici vă aduc în discuţie ordonanţa 84/2001, sper să nu greşesc, unde vorbim de /.../, 2001, suntem în 2016, s-a făcut nimic deşi avem reglementarea activă. 

Doi - consolidarea autonomiei locale în România, în sensul întăririi capacitaţii administrative a autorităţilor administraţiei publice locale pe de o parte, precum şi a capacităţii financiare a unităţilor administrativ teritoriale pe de altă parte. Ne obligăm să conferim pe deplin autorităţilor administraţiei publice locale dreptul de a decide structurile lor administrative interne, în vederea adaptării acestora nevoilor lor specifice şi asigurării uneo gestiuni eficiente, precum şi de a administra patrimoniul unităţii administrativ teritoriale în limitele şi în condiţiile legii, fără a fi supuse obligaţiei de a obţine avize, acorduri sau autorizaţii de la alte autorităţi. Acea lege 213 nu aş dori să ştiţi ce povară şi ce piedică reprezintă pentru autorităţile publice locale, un astfel de exemplu nemaiexistând în Uniunea Europeană. De asemenea, în ceea ce priveşte capacitatea financiară, garantăm că începând cu anul 2017 să trecem la elaborarea bugetului de stat în sistemul trianual şi includerea în legile anuale pentru următorii cinci ani, a fost foarte greu, s-a făcut pentru următorii 3 ani în urmă cu câţiva ani, am avut o înţelegere la acea oră pe baza unei activităţi pe care am avut-o la Budva pe relaţia cu NALAS, reţeaua autorităţilor locale din sud-estul Europei. Trei - elaborarea Codului finanţelor publice locale, la ora aceasta daţi-mi voie să vă spun, nu este academic, nu e normal ce spun, dar este o zăpăceală. Avem tot felul de reglementări, neaduse laolaltă, şi ne este greu să le urmărim chiar noi care am participat la elaborarea lor. Ce înseamnă Codul finanţelor publice locale? Înseamnă un proiect carea fost în urmă cu ... 2007-2008 s-au cheltuit bani grei pentru acel proiect, dar a murit. Sistematizarea şi concentrarea normelor juridice specifice acestui domeniu, subordonarea unor principii comune cu precizarea acestora. Asanarea legislaţiei active astfel că se abrogă expres dispoziţiile legale căzute /../ sau care înregistrează aspecte de /../ în domeniul finanţelor publice locale. O structură omogenă care să înlesnească cunoaşterea acestor prevederi de către contribuabili. Codul finanţelor publice locale, aşa cum am spus, trebuie să adune totul laolaltă. Un alt punct deosebit de important care vine în concordanţă cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, recunoaşterea capacităţii depline a autoritătilor administraţiei publice locale de a-şi exercita iniţiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competenţelor lor sau care nu sunt stabilite unei alte autorităţi. 

Actuala reglementare condiţionează dreptul la iniţiativă a autorităţilor administraţiei publice locale, de existenţa unei legi, în absenţa căreia autorităţile neputând începe vreo acţiune, fapt ce frânează spiritul novator şi emulaţia în dezvoltarea capacităţii administrative şi implicit a colectivităţilor locale. Poliţia trebuie să spună ce nu poate să facă o autoritate, iar acolo unde legea nu spune cum să facă şi ce să facă autorităţile să poată decide, să poată asuma, potrivit intereselor şi nevoilor locale.

Cinci - consultarea autoritătilor administraţiei publice locale în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile ce le privesc în mod direct. Aici a fost o oponenţă în a băga o frază în legea 215, care este aceea? Chiar dacă în prezent sunt asemenea prevederi, recunoaştem că acestea nu sunt respectate foarte multe cazuri deoarece reglementările respective nu conţin sancţiuni, de aceea consultarea structurilor asociative ale administraţiilor publice locale trebuie să fie definită ca un drept legitim al acestora, iar nerespectarea acestora să garanteze fără echivoc posibilitatea structurilor respective să atace în justiţie actul adoptat cu încălcarea acestui drept.

Şase - modificarea şi completarea legii administraţiei publice locale. Există o cerere mai veche, să trecem la votul nominal în colectivităţile locale mici, nu să ajungă măsură ca primii de pe listă adoptând capitalul electoral ultimii pe listă. Şedinţele consiliului local să fie conduse de primari, nu cu drept de vot, dar ca şi conducător al acelui for pentru că fără acestea să se asigure continuitate. Viceprimarul, viceprimarii să fie numiţi în această funcţie prin dispoziţia primarului. Vă închipuiţi câte frecuşuri sunt în ţară la ora asta când ajunge să fie viceprimarul contracandidatul primarului şi acolo numai administraţie publică locală nu se face. Se fac numai săpături unii contra altuia şi nu pentru. Este o ignoranţă faţă de realitate. Revenirea, începând cu anul 2020 la numărul de consilii locale stabilit în legea 286/2006, adică mai puţin decât acum. Gândiţi-vă vă rog că la nivelul unei comune avem o încărcătură politică că avem 9 consilieri la 3000, cred că zic bine, faceţi raportul, spre deosebire de 35, unde sunt 200-300.000 de locuitori. Adoptarea oricăror hotărâri să se facă cu majoritatea consiliilor locale în funcţie. Acum avem trei tipuri de majorităţi în aceeaşi lege, mai ales acea majoritate de două treimi pentru cele ce privesc patrimoniul, deci e discutabilă, multe din prevederi privesc patrimoniul, aşadar un singur fel de majoritate. Stabilirea indemnizaţiilor primarilor şi viceprimarilor precum şi a salariilor secretarilor să aibă drept unic criteriu numărul locuitorilor din unitatea administrativ teritorială şi nu faptul că este comună, oraş sau municipiu. V-aş ruga să vedeţi care este raportul între salariul ălora mulţi, cum zic eu, de la Vrancea şi ceilalţi din alte state din Uniunea Europeană. Să vedeţi cât de mic e decalajul.

Numai la noi nu există o asemenea apreciere asupra responsabilităţilor pe care le au primarii. Remunerarea corespunzătoare şi motivantă pentru întregul personal din administraţia publică locală, că nu putem face nimic fără oameni bine pregătiţi şi ne văităm că nu putem accesa diverse programe, păi nu putem că nu avem cu cine, că nu vin oamenii pe un salariu de 1000 de lei. Iniţiatorii pactului propun să desemneze o comisie care să monitorizeze aplicarea acestuia şi să prezinte anual în Parlament astfel încât să avem o continuare a acestui pas, un raport privind gradul

de realizare a celor şase obiective sus menţionate, precum şi măsurile care se impun pentru îndeplinirea integrală a acestora. Raportul să fie supus dezbaterii publice şi aici sunt convins că doamna Alexandru îmbrăţişează această idee pentru că o apreciez în mod deosebit asupra a ceea ce face în acest minister. Prezentul pact cuprinde reperele elaborării până în noiembrie 2016 a tuturor proiectelor de acte normative vizate pentru îndeplinirea integrală a celor 6 obiective, cu transpunerea lor în reglementări până la 30 iulie 2017. De ce până aici să vedem care sunt aceste reglementări, să ne facem o agendă de lucru astfel încât să putem modifica şi completa reglementările şi să nu ne mai trezim la alegerile din 2020 că trebuie să dăm o ordonanţă de urgenţă înainte de alegeri. Vă mulţumesc şi vă rog să mă iertaţi că am fost realist.

Mădălin TeodosescuDomnule prim-ministru Dacian Cioloş, domnule vicepremier Vasile Dîncu, dragi colegi, doamnelor şi domnilor, stimaţi invitaţi,Asociaţia oraşelor din România este o organizaţie nonguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ  reprezentând interesele celor 218 unităţi administrativ teritoriale cu statut de oraş din România. Încă de la înfiinţarea sa AOR şi-a asumat ca principal scop să devină un partener activ de dialog urmărind cu atenţie agenda administrativă a administraţiei publice centrale susţinând prin expertiza sa venită de la nivel local modificări legislative necesare modernizării şi creşterii performanţei administraţiei publice locale. Asociaţia Oraşelor din România este unul dintre partenerii reprezentativi de mediere cu autorităţile administraţiei centrale şi de reprezentare pe plan intern.

 În plan internaţional AOR este un membru al Consiliului European al Municipallităţior şi Regiunilor, membru fondator al Conferinţei oraşelor mici din Europa, fiind reprezentată în Congresul puterilor locale şi regionale de la Strasbourg şi în Comitetul regiunilor de la Bruxelles. Considerând că modernizarea şi creşterea performanţei administraţiei publice locale nu pot fi realizate decât prin crearea unui cadru adecvat să asigure resursele legislative, instituţionale, financiare şi umane corespunzătoare acestor scopuri cerem Guvernului României consultare permanentă pentru discutarea problemelor cu care se confruntă autorităţile administraţiei publice locale având ca principale teme de dialog următoarele:

Susţinerea descentralizării bazate pe principiile subsidiarităţii autonomiei locale şi întăririi capacităţii administrative prin corelarea competenţelor autorităţilor publice locale cu resursele instituţionale financiare şi umane de care acestea dispun în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Constituţie şi celelalte legi în vigoare.

Asigurarea surselor de finanţare corespunzătoare îndeplinirii comopetenţelor autorităţilor administraţiei publice locale precum şi a uui mecanism de echilibrre a bugetelor locale pentru repartizarea sumeloro din impozitul pe venit şî sumelor defalcate din TVA pe unităţi administrativ teritoriale adecvate etapei actuale, incusivpenfru corelarea echilibrări bugetelor locael pentru care Asociaţi Oraşelor a făcut propuneri soţite de smulări.Accesul oraşelor la programele oraşelor cu finanţare europeană în exerciţiul financiar 2014-2020, promovarea unei legislaţii clare şi uşor de înţeles şi fără echivoc care să le susţină.

Găsirea unor soluţii pentru clarificarea şi armonizarea legislaţiei din domeniul administraţiei publice locale prin revizuirea actelor normative existente, în multe cazuri acestea fiind contradictorii.Întărirea pe baze democratice a instituţiei primaruui şi clarificarea statutului de încadrare, inclusiv a drepturilor salariale pentru primari şi viceprimari.Necesitatea elaborării statutului primarului care să reglementeze fără echivoc alegerea şi validarea primarului, atribuţiile şi răspunderea /.../ mandatului, obligaţiile şi drepturile primarului.Sprijinirea funcţionarilor publici şi angajaţilor din administraţie pentru obţinerea drepturilor de angajaţi şi stoparea plecărilor din administraţie.

Cerem Guvernului României promovarea unui program naţional pentru promovarea unor centre de dezvoltare zonală care să sprijine organizarea la nivelul oraşelor a unor structuri instituţionale şi edilitar-urbane capabile să asigure condiţii de viaţă acceptabile pentru toţi cetăţenii ţării.Singurul model acceptabil de urmat este cel pe care Asociaţia Oraşelor din România printr-un parteneriat reciproc avantajos l-a dezvoltat în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu care a reuşit să dialogheze şi să deruleze mai multe programe de un real folos colectivităţilor locale pe care le reprezentăm urmărind cu perseverenţă îndeplinirea obiectivelor stabilite prin acordul de parteneriat încheiat între AOR şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Consecinţele neluării în seamă a prounerilor făcute de Asociaţia Oraşelor la modificarea Codului Fiscal au fost resimţite de colectivităţile locale, capacitatea administrativă a unităţilor administrativ-teritoriale rămânând cu mult sub responsbilităţile pe care /.../ le au stabilite prin lege şi sporind dependenţa de mecanisme de finanţare din pixul consiliului judeţean sau al ministerului prin decizii de apartenenţă politică. Sufocaţi de competenţele transmise la nivel local neînsoţite de resurse financiare, cu organigrame decimate prin intervenţii legislative nefundamentate şi care nu au ţinut cont că în oraşe funcţionează o multitudine de instituţii care în afara locuitorilor oraşului deservesc locuitori ai mai multor comune învecinate: licee, spitale, servicii de evidenţă a populaţiei, instituţii de asistenţă socială, poliţie locală, parchet, judecătorie, administraţie financiară şi trezorerie, excluşi logic de la mai multe programe care privesc accesarea fondurilor europene cu cetăţeni dispreţuiţi prin decizii injuste ca în cazul desfiinţării celor 67 de spitale primarii de oraşe îşi exprimă dorinţa realizării unui parteneriat cu Guvernul României, cu structura noastră asociativă în vederea stabilirii unor măsuri urgente pentru deblocarea unor situaţii critice.

Noi nu dorim să fim dependenţi nici de consiliul judeţean şi nici de ministerul binevoitor şi de aceea vă solicităm, domnule prim-ministru, să devenim parteneri reali la masa dialogului pentru a putea face o administraţie publică locală performantă în folosul cetăţeanului. Vă mulţumesc

Comunicare în Plen - Prezentarea Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR) - LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator: Mihaela Vrabete, Secretar de Stat

Vasile Dîncu: /.../ despre un proiect care putem spune foarte bine că ţine loc de o dimensiune a proiectului de ţară. Şi n-o să spun că este primul pas pe care-l facem noi, ca să-i răspund domnului Draghici, este o strategie care arată că guvernul nostru... am preluat toate strategiile, toate proiectele, iniţiativele pe care guvernele trecute le-au avut, unele chiar şi ei le-au lăsat şi n-au mai avut încredere în ele, le-am preluat şi le-am dus mai departe, am venit şi cu lucrur noi, am venit şi cu modificări, dar am considerat întotdeauna că un efect cumulativ este singura cale prin care România se poate dezvolta.Strategia de Dezvoltare Teritorială a României este o necesitate. Vine cu întârziere, după ce conceptul a fost aprobat în şedinţă de guvern cred că în 2008, dacă nu mă înşel. Au trecut opt ani de atunci, in care au lucrat sute de specialişti, s-au făcut zece de studii, am lucrat cu asociaţiile primarilor, am lucrat cu asociaţii profesionale, cu urbanişti şi cred că şi dezbaterile pe care le facem astăzi vor fi valoroase pentru noi. Sigur, noi vom prezenta şi câţiva paşi care urmează în ceea ce priveşte acest proiect fundamental pentru România.Deocamdată, ca să trasăm câteva elemente esenţiale ale acestui proiect, o invit pe doamna secretar de stat Mihaela Vrabete să ne prezinte elementele esenţiale şi încă doi colaboratori vor urma imediat.

Mihaela Vrabete: Bună ziua. Stimată audienţă, am marea onoare şi profundă bucurie de a prezenta, desigur nu atât de bine ca şi colegii mei care au muncit în ultimii ani pentru detaliile acestui document, dar destul de apropiat de ceea ce se întâmplă şi ceea ce comunică el, şi anume Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. O Românie competitivă, armonioasă şi prosperă, România policentrică 2035.Este un document fundamental pentru dezvoltarea ţării nostre. Şi oricât ar fi de tehnic, în aceeaşi măsură el priveşte ceea ce fiecare dintre noi consideră că fiind acasă. Ca fiind legat de sentimentul pe care-l încearcă după o plecare lungă din ţară. Legat de sentimentul pe care îl încercăm când ne amintim de oraşul sau satul copilăriei noastre. Este vorba despre România aşa cum cunoaştem fiecare dintre noi, aşa cum nu se poate să n-o iubească fiecare dintre noi. Este România noastră, a tuturor, si acest document o îmbrăţişează cu totul. Cu frumuseţea sa, cu problemele sale, cu oportunităţile de dezvoltare, cu pericolele pe care le poate întâmpina din perspectiva patrimoniului cultural, a scăderii populaţiei, a problemelor sociale, a riscurilor teritoriale, a problemelor economice, a compromiterii zonelor naturale valoroase, a resurselor pe care le deţinem. Şi cu alte crize pe care cu toţii ştim că le traversăm. Prezentarea noastră nu va fi una foarte riguros tehnică, pentru că suntem siguri că, într-un fel sau altul, la cea mai mare parte dintre dvs acest document a ajuns, într-o suită largă de consultări de-a lungul etapelor de elaborare şi ca document integral din toamna anului 2015.

Vom trece cu mare plăcere prin acest document, nu înainte de a menţiona, exact aşa cum o făcea dl vicepremier, suita de guverne şi preşedinţii care s-au aplecat asupra acestui demers, o largă suită de specialişti şi o constantă pe care mă onorează s-o salut, şi anume echipa de proiect din cadrul ministerului, specialişti pe care cândva i-am lăsat tineri şi acum îi găsesc adulţi plini de experienţă, ataşaţi valorilor în numele cărora lucrează. Felicit pe toţi cei implicaţi şi, desigur, în special, echipa de proiect: pe dl Teofil Gherca, pe dl 

Radu Necşuliu; lângă dânşii, era să spun în spate, lângă dânşi se află o largă echipă şi, desigur, toţi factorii de decizie cărora li se datorează de fapt ieşirea la suprafaţă a acestui document. După cum ştiţi, tehnicienii pot propune, dar întotdeauna factorul politic le pune în valoare şi le promovează. Sigur că acest demers se bazează pe faptul că multe domenii trebuiesc corelate şi că ele se întâlnesc şi se exprimă pe una şi aceeaşi hartă, faptul că politicile sectoriale se intersectează pe acelaşi teritoriu, al ţării noastre, şi faptul că trebuie să avem un document de bază, care să asigure tranziţia de la o perioadă de programare la o alta, având undeva în faţă o stea călăuzitoare, şi anume viziunea de dezvoltare a României.

În sistemul de politici naţionale, Strategia de Dezvoltare Teritorială a României se leagă sectorial de strategiile sectoriale, de politicile care derivă din acestea şi furnizează un cadru comprehensiv pentru corelarea şi integrarea lor. Desigur că un catalizator foarte puternic a fost ansamblul demersurilor care se desfăşoară de multă vreme la nivelul Uniunii Europene şi care, prin documente programatice, prin pachete de principii, prin direcţii strategice a sprijinit demersul nostru de a configura Strategia de Dezvoltare Teritorială a României.

Mai întâi, între anii 2005 şi 2008, sub forma unui concept de dezvoltare strategică, care apoi a fost consolidat şi abordat la nivelul complet al unei strategii. Trebuie spus că într-adevăr, aşa cum spunea şi dl prim-ministru, demersul acesta a cunoscut perioade de stagnare sau perioade de penumbră, în care a aşteptat oportunităţi pentru a fi repornit şi dezvoltat până la capăt. Astfel încât, deşi în 2008 eram umăr la umăr cu cele mai multe ţări europene în elaborarea acestei strategii şi înaintea unora, noi acum ne aflăm din păcate în ultimul eşalon, dar vom trece clasa cu bine, pentru că este vorba de un document care ne priveşte pe toţi. Este un document de politică de factură orizontală, care furnizează date şi orientări pentru toate sectoarele implicate din perspectivă teritorială în dezvoltarea României.

Desigur că un asemenea demers are nevoie de o consolidare instituţională în domeniile urbanism şi planificare strategică urbană şi teritorială la toate nivelurile administrative, inclusiv în cadrul agenţiilor de dezvoltare regională, şi necesită regenerarea conceptului de lucrări publice şi instrumentarul aferent, deoarece aceste măsuri în cele din urmă se traduc prin pachete de proiecte, cele mai multe de factură publică, pachete de proiecte care vor sprijini implementarea strategiei. De asemenea, avem nevoie de o consolidare a lanţului logic privind planificarea teritorială, regională, locală şi programarea finanţării acestora, de cunoaşterea şi de asumarea actului şi de acţiuni administrative privind dezvoltarea în toate componentele sale /.../ teritoriale. Am spus că necesită şi structuri regionale de expertiză şi planificare, pentru că ele asigură tranziţia din perspectiva nivelului judeţean către nivelul naţional şi invers, cu toate componentele euroregionale şi transfrontaliere, şi nu în ultimul rând necesită proceduri de avizare integrată, astfel încât factorii de decizie să poată discuta, cumpăni şi decide la o aceeaşi masă, având în vedere caracterul intersectorial orizontal al strategiei.

Din punct de vedere tehnicm, procesul a fost orientat la două niveluri, şi anume cel strategic şi cel operaţional. Ideea este că o strategie trebuie valorificată implementând-o. Principiile care stau la baza elaborării şi funcţionării Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României sunt cooperarea între instituţii în asigurarea unui cadru armonizat de dezvoltare, coordonarea demersurilor de planificare pe niveluri

teritoriale multiple, concentrarea eforturilor pe zonele cu o masă critică economică de populaţie, dar de asemenea o bună conectare a teritoriului, pentru că şi zonele care au mai multe probleme trebuie să intre în dinamica dezvoltării şi trebuiesc alimentate şi susţinute de un asemenea sistem.

Pentru a putea fi vizibile, îmi pare rău că am pierdut plăcerea de a vă arăta schema modului în care se îmbină obiectivele generale cu obiectivele specifice, dar ele vă sunt prezentate pachet cu pachet, respectiv în primul rând este vizată asigurarea integrării funcţionale a teritoriului naţional în spaţiul european, în spaţiul internaţional prin sprijinirea interconectării eficiente pe căi de transport, a reţelelor de energie şi de broadband. Apoi, este esenţială creşterea calităţii vieţii. Suntem o ţară bogată, suntem o ţară cu un potenţial extraordinar, acesta trebuie valorificat în favoarea creşterii atractivităţii şi a calităţii vieţii pentru toată lumea, pentru oraş şi pentru sat, pentru zonele mai accesibile sau pentru cele periferice, dezvoltarea unei reţele de localităţi competitive pe baza unei minunate reţele de localităţi urbane şi rurale. România este acoperită într-un fel extraordinar de reţeaua de localităţi într-un mod echilibrat şi bine structurat între zonele urbane şi cele rurale, acoperă frumos toate zonele cu resurse şi face bine legătură cu pieţele de desfacere. Reţeaua de localităţi este extraordinară, doar că ea trebuie mai bine corelată, astfel încât să dăm şansa ca resursele să fie procesate, să-şi ajungă pieţele şi bunăstarea să poată funcţiona după potenţialul de dezvoltare al României. Ne defineşte patrimoniul natural pe care îl gestionăm şi îl adăposteşte teritoriul şi de asemenea şi pe cel cultural. Ele sunt două componente esenţiale pentru definirea identităţii teritoriale şi a valorilor care ne orientează dezvoltarea. Şi nu în ultimul rând, cu asemenea bogăţie potenţial, dar şi pe măsură riscuri şi pericole, avem nevoie de structuri instituţionale puternice, capabile, orientate către implementare şi bune cunoscătoare a ceea ce trebuie făcut pentru a avea o Românie competitivă, echilibrată, armonioasă şi prosperă.

Aveţi aici detalierea celor cinci obiective în obiective specifice. Astfel privind accesibilitatea teritorială şi integrarea, funcţionarea României în cadrul concertului european de state, avem nevoie de reţele de transport eficiente, diversificate, sisteme de transport intermodale, avem nevoie de infrastructură portuară şi aeroportuară, să participe în sistemul de relaţionare a localităţilor, regiunile să fie accesibile, localităţile să fie accesibile pentru a putea să-şi demonstreze potenţialul de dezvoltare şi nu în ultimul rând consolidarea infrastructurii de transport al energiei şi conectarea acesteia la proiectele paneuropene cu impact regional şi naţional.

La obiectivul al doilea, obiectivele specifice se orientează către o echipare completă cu infrastructură de utilităţi publice pentru toate localităţile, cu accesibilitatea crescută la nivelul teritoriului şi conectivitate eficientă între oraşe mari şi zonele urbane funcţionale, sunt producătoarele de PIB ale României şi lucrul acesta trebuie considerat ca atare şi oraşele sunt responsabile faţă de comunităţile lor, dar sunt responsabile faţă de dezvoltarea regională şi faţă de dezvoltarea naţională, fără doar şi poate. Atractivitatea spaţiilor urbane şi rurale pentru o bună locuire şi echiparea acestora cu servicii publice care să contribuie la calitatea vieţii şi nu în ultimul rând servicii sociale care să sprijine incluziunea care să favorizeze participarea tuturor grupurilor sociale în acest concert al unei dezvoltări sustenabile şi creative. 

Obiectivul trei este detaliat în patru obiective specifice care se referă la dezvoltarea centrelor urbane specializate şi inteligente cu vocaţie de poli internaţionali. Normal, dorim să ne manifestăm în concertul naţiunilor cu ceea ce ştim mai bine şi printr-o utilizare creativă a resurselor. Avem nevoie să încurajăm dezvoltarea zonelor urbane funcţionale în jurul oraşelor, avem nevoie să sprijinim localităţile rurale care au potenţial de polarizare şi să le ajutăm să disemineze şi să răspândească dezvoltarea în teritoriu şi nu în ultimul rând sistemele urbane şi axele de dezvoltare trebuiesc susţinute pentru că, încă o dată, reţeaua de localităţi trebuie să funcţioneze ca o reţea la nivel regional, zonal, naţional şi european. 

Obiectivul 4, care se referă la patrimoniul natural şi construit, urmăreşte în mod specific măsuri de regenerare a capitalului natural, măsuri de regenerare a patrimoniului construit de valorificare a acestuia în moduri sustenabile şi inovative pentru creşterea atractivităţii zonelor unde sunt adăpostite, reducerea vulnerabilităţii zonelor care sunt marcate de riscuri naturale şi nu în ultimul rând un echilibru sustenabil între localităţile urbane şi cele rurale. 

Şi, iată, ultimul obiectiv se referă la... în detalierea sa are trei obiective specifice care privesc şi se orientează către consolidarea capacităţii structurilor de guvernanţă pe maimulte niveluri. Este voba nu de a contrazice autonomia locală, ci de a face din autonomia locală un instrument de colaborare pe mai multe nivele între administraţii pentru a putea în mod armonios şi în parteneriat zone, teritorii. Consolidarea instrumentelor de planificare spaţială este obligatorie pentru că trebuie să fim conştienţi de ceea ce facem şi investiţiile să aibă un impact maximizat cu minimum de resurse şi nu în ultimul rând capacitatea de cooperare şi planificare în zonele transfrontaliere, şi domeniile de interes transnaţional constituie un alt set de instrumente în sprijinul implementării Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României. 

Avem două categorii mari de seturi de măsuri la nivel naţiona privind sistemul conectiv, sistemul de aşezări şi sistemul natural, cu toate caracetristicile sale, şi din perspectiva diverselor zone cu diverse caracteristici, şi aici ne referim la zonele urbane, la cele rurale, montane, costieră şi transfrontalieră. Câteva exemple de ţinte. Deci, toată această strategie, prin planul său de implementare, oferă un meniu, un foarte bogat meniu de ţinte. Ţintele reprezintă necesităţi. Necesităţile însă trebuiesc comensurate, negociate, prioritizate prin vot de către factorii competenţi, responsabili, de către factorii asupra cărora aceste decizii vor avea impact şi nu în ultimul rând, ba chiar în primul rând din perspectiva felului în care aceste ţinte sau aceste proiecte ating ţintele interesante şi bune pentru România. Ceea ce vedeţi în acest slide şi în slide-ul următor sunt doar nişte exemple. Ele sunt propuse din punct de vedere tehnic dar decise din punct de vedere politic, după cum, aşa este şi corect şi slavă Domnului că avem exerciţiul democratic care ne sprijină în parcurgerea acestor paşi şi luarea acestor decizii. 

Mai avem chiar nişte instrumente tehnice în acest sens care vor fi prezentate imediat. Ideea este că viziunea de dezvoltare a Strategiei Teritoriale a României capătă diverse perspective, după domeniile pe care le priveşte sau pe care le vizează. Astfel, din punct de vedere al sistemului de aşezări, am dori ca structura policentrică a acestuia să fie încurajată, astfel încât resursele să fie valorificate în

modul cel mai bun, cu valoarea adăugată cea mai ridicată şi în sprijinul prosperităţii şi competitivităţii reţelei de localităţi. Din perspectiva sistemului de conectare, am dori să putem, pe lângă a asigura conexiuni eficiente între cel puţin capitalele regionale, dar de asemenea să putem conecta într-un mod cuvenit zonele periferice care, sigur, au farmecul lor, au valorile lor, nu vrem să fie parcurse neapărat de autostrăzi dar comunităţile de acolo trebuie să fie accesibile, cu toate valorile pe care le deţin. Sistemul teritorial de valori naturale, şi el trebuie pus în valoare, având însă în vedere, desigur, şi condiţiile protective, pentru că îl dorim să marcheze şi să îmbunătăţească România de aici înainte. 

Operaţionalizarea strategiei, după cum aţi văzut, vizează atât nivelul naţional, prn pachetul acela de trei categorii de măsuri, cât şi la nivel de zonă. Iată perspectiva... din acest punct de vedere, avem pentru zonele urbane, le dorim mai accesibile, le dorim mai bine relaţionate şi într-un mod sustenabil cu zonele rurale din care se adăpostesc şi de care profită dar într-nu mod sănătos şi nu în ultimul rând să ne sprijinim zonele... funcţionarea zonelor urbane funcţionale. Zonele rurale. Sunt bogăţia noastră.

E adevărat că 86-87% din teritoriul României este rural. Nu reprezintă o greutate, reprezintă o bogăţie fabuloasă şi n-am să descriu sau n-am să menţionez decât lucruri legate de peisaj, de tradiţii, de identitate, de cultură, legate de alimentaţia publică, de turism, de resursele de apă şi lista continuă. Zonele montane. Zonele montane sunt din punct de vedere teritorial de o suprafaţă comparabilă cu a Austriei. Ar trebui să valorificăm această ţară în ţară într-un anume fel. Există instituţii, există Forumul Montan, există un centru de cercetare a economiei montane, există personalităţi şi reţele de interes pentru domeniul acesta, ele trebuiesc mobiilzate şi această extraordinare resursă pusă în valoare. Aici aveţi câteva perspective pe care conceptul strategic le evidenţiază, dar mai sunt şi altele, vă vom arăta îndată, şi care privesc nivelul de echipare, gradul de accesibilitate, aspecte privind riscurile şi calitatea mediului. Zona costieră. Este un mănunchi, este integrarea a foarte multor calităţi, este o zonă strategică, este o zonă turistică, aduce multe valori culturale, naturale, comercială, este conectată cu zona Deltei Dunării, este o zonă fabuloasă, expusă şi ea la eroziune, expusă la anumite riscuri, dorită, vânată, exploatată, trebuie să ne îngrijim de ea pentru că, în numele acelor valori pe care le înmănunchează, este crucială pentru România. Zonele transfrontaliere. Ne leagă şi ne despart, favorizează contacte interculturale, intereconomice, ele trebuiesc puse în valoare şi monitorizate. Am să dau doar un exemplu. 

Proiectele transfrontaliere poate că n-ar trebui să constituie un prilej de concurenţă crâncenă, ci poate un prilej de asociere în proiectele esenţiale care, tot aşa, prin negociere împreună cu partenerii noştri de dincolo de graniţă, să le determinăm o listă scurtă, o listă de rezervă şi pe ce mergem aia să şi câştigăm. Zonele cu declin demografic şi destructurare economică constituie o problemă cu atât mai mult cu cât ele de regulă se află în zone bogate, bogăţie a căror exploatare a încetat sau a intrat în derizoriu sau a fost stopată. Ele constuie un subiect major pentru regenerarea economică şi a comunităţilor din România. Pe scurt şi însumar, această strategie priveşte România din punct de vedere al implementării al Strategiei Teritoriale sub trei aspecte: un aspect normativ şi de reglementare legat de instituţii şi de legi, o dimensiune strategică, care implică relaţia orizontală şi pe verticală cu

alte strategii şi cu teritorii de o mai mică sau mai mare anvergură şi, de asemenea, dimensiunea investiţională.

Strategia trebuie să se finalizeze prin acel plan de acţiune, de altfel aşa se şi întâmplă, care este concretizat în pachete de proiecte care vizează ţinte dar care trebuiesc negociate. Aceasta este o imagine, o schemă în care strategia se poziţionează în raport cu alte strategii sectoriale şi Strategia de Dezvoltare Durabilă, şi aici am ajuns la un instrument extrem de valoros pentru noi şi, sperăm, pentru din ce în ce mai mulţi parteneri cu care încheiem protocoale de colaborare, şi anume o bază de date în care, pe unităţi administrativ-teritoriale, sunt înmagazinate date pornind de la fişele localităţii în evoluţia lor istorică, date de la ministerele de linie, astfel încât să facem din această strategie exact ceea ce trebuie să fie: un furnizor de date, un instrument pe care să-l puteţi utiliza pentru fundamentare de strategii, de rapoarte, de situaţii pe care trebuie să le faceţi, elaborare de planuri de urbanism sau deplanuri de amenajare a teritoriului, negociere de proiecte integrate. Iată de exemplu, printr-o suită de studii, colegii noştri de la minister au dezvoltat mecanisme care să ordoneze investiţiile în prioritatea lor în domeniul infrastructurii de drumuri, după seturi de criterii, judecate, cântărite şi care au anumite ponderi sau ordonarea după prioritate a investiţiilor în domeniul infrastructurii culturale. 

Monitorizarea strategiei constuie un must. Având atâtea seturi de indicatori şi atâtea seturi de date, lucrul acesta devine posibil, dar condiţia majoră este colaborarea intersectorială, interministerială şi pe verticală între autorităţile locale. Iată, pe baza valorilor deja înmagazinate în Observatorul Teritorial, avem imaginea colorată a indexului de dezvoltare teritorială care măsoară nivelul relativ de dezvoltare teritorială, analizează potenţialul de dezvoltare teritorială şi identifică zonele vulnerabile şi categoriile de vulnerabilităţi şi, de asemenea, poate monitoriza implementarea strategiei.

Despre Observatorul Teritorial, după cum vi l-am descris sumar, el este o uriaşă bază de date cu o interfaţă foarte prietenoasă şi în acelaşi timp foarte sofisticată din punct de vedere tehnic, la dispoziţia dvs. Intraţi, căutaţi Observator Teritorial pe internet şi veţi găsi site-ul care furnizează informaţii, după cum v-am spus, centralizează şi concentrează informaţii necesare, monitorizează proiectele şi presupune creşterea colaborării interinstituţionale. Colegul meu domnul Radu Necşuliu va face o demonstraţie în acest sens îndată.

Câteva ceva despre impactul elaborării strategiei şi al asigurării şi dezvoltării acestui instrument. Este un tablou de bord naţional complet al instrumentelor de fundamentare a deciziilor privind intervenţiile în dezvoltare pentru factorii de decizie. Desigur, Observatorul nu este plin sută la sută cu date... Şi, am uitat să spun, aceste date sunt actualizabile. Deci, prin protocoalele de colaborare datele sunt actualizabile de către fiecare instituţie, astfel încât fiecare instituţie poate la rândul său să beneficieze şi de alte date din alte domenii. Asigură acest serviciu orizontal, se pot face mult mai uşor strategiile, planurile urbanistice, planurile de amenajare a teritoriului şi, de asemenea, vă furnizează datele necesare pentru diverse scopuri în administraţia publică. Ne relaţionăm cu directiva INSPIRE, bineînţeles, asta contribuie la scăderea costurilor şi a timpului de elaborare a documentelor pe care le menţionam. Presupune o aliniere a datelor şi consolidarea documentelor strategice, ele provenind şi fiind fundamentate dintr-o aceeaşi sursă

de date. Se abordează mai facil, orice proiecte le fundamnetezi mai rapid, mai uşor. Şi, de asemenea, pe baza acestor date, putem furniza raportul primarului, de exemplu, starea localităţii sau dinamica localităţii, starea judeţului sau diverse dinamici ale judeţului, la nivel regional, de asemenea, monitorizează aceste dinamici.

Sigur că avem nevoie de specialişti, analişti teritoriali şi de specialişti de linie dar, prin aceste protocoale, această colaborare în principiu ar trebui să fie asigurată. Ce o să mai facem? Păi, o să oficializăm, o să instituţionalizăm strategia şi planul de implementare şi anumite legi care contribuie la implementări specifice, cum ar fi de exemplu dezvoltarea zonelor metropolitane.

În acest sens, structurile asociative, Federaţia Zonelor Metropolitane şi a Aglomerărilor Urbane, grupurile de acţiune locală, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, cum este de exemplu Ţara Maramureşului, sunt structuri care ne întind mâna şi ministerul le-o întinde lor. Aceste colaborări trebuie să meargă mai departe pentru că ele contribuie la dezvoltări pe zone cu caractere puternice. Codul amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor urmează să alinieze legislaţia şi s-o facă comprehensivă, coerentă, consistentă pentru toată lumea.

De asemenea, din punct de vedere al contribuţiilor României la politicile şi instrumentarul de planificare al UE, avem lucruri bune pe care le-am făcut. Vom intra în Agenda urbană, nădăjduim, pe tema prioritară - locuri de muncă şi competenţe în dezvoltarea economică locală, ne orientăm în perioada următoare şi spre oraşele mici şi mijlocii care necesită acest sprijin şi mobilizare. Târgul de proiecte de care menţiona domnul vicepremier nădăjduim să aibă loc în acest an cu desfăşurare regională şi să avem concluzii favorabile pentru toată lumea. Şi multe lucruri în sprjinul dezvoltării capacităţii instituţionale în care POCA nădăjduim să ne ajute şi am şi iniţiat paşi în această direcţie. O să vă mai răpim puţin timp, nădăjduim că el va fi util sau îl veţi găsi util şi am să-l rog pe colegul meu, domnul Radu Necşuliu, să facă o mică demonstraţie cu Observatorul Teritorial.

Vasile DîncuMulţumim Mihaela. Ascultăm o scurtă prezentare. Am vrut să vă arătăm că există un instrument pentru planificare, că există un instrument la care trebuie să lucrăm împreună, să-l completăm tot timpul cu date. Ne poate sprijini în a face de la cele mai mici până la cele mai mari proiecte locale. Nu este normal ca dvs, primarii mai ales, să umblaţi căutând un primar cu un plic arătându-i că este o necesitate. Mi se pare că este nefiresc ca într-o ţară în secolul XXI dezvoltarea să stea în pixul unui ministru atunci când este vorba de nevoia unor strategii şi a unor probleme  de dezvoltare locală. De la asfaltarea unui drum, să spunem, până la construcţia unei şcoli într-o anumită arie, acest Observator Teritorial ne poate da expertiza exactă. Puteţi lua datele dvs direct online de pe acest Observator Teritorial, structuraţi proiectul şi îl trimiteţi după aceea unui minister care se ocupă cu dezvoltarea. Nu este nevoie să mai bateţi la uşi pe la ministere şi să pierdeţi zile întregi pentru asta. De aceea vrem să insistăm un pic, chiar dacă timpul este foarte scurt, să insistăm un pic pe cum se foloseşte un Observator Teritorial. Să ştiţi că este un instrument pe care îl avem la dispoziţie şi pe care îl putem folosi.

Radu NecșuliuMulţumesc.Permiteţi-mi să fac prezentarea din acest colţ, pentru a avea acces la un computer cu acces la internet, pentru a face o demonstraţie rapidă a avantajelor pe care le poate avea oricare dintre dumneavoastră, atunci când utilizaţi Observatorul Teritorial. De aceea, am pornit de la o serie de situaţii ipotetice, care demonstrează utilitatea abordării teritoriale şi capabilităţile acestui instrument. Instrumentul poate fi accesat la pagina observator.mdrap.ro. Prima situaţie cu care /.../ întotdeauna la repetiţie lucrurile merge bine şi la situaţia reală mai puţin bine, o primă situaţie cu care credem că vă confruntaţi foarte frecvent este cea în care trebuie elaborată o documentaţie de urbanism la nivelul unei unităţi administrativ teritoriale sau a unei documentaţii de amenajarea teritoriului, un plan urbanistic general, un plan de amenajare a teritoriului judeţean. Şi de regulă, când se contractează o asemenea lucrare, se porneşte de la premisa că se va duce o muncă intensă pentru adunarea datelor relevante, ceea ce înseamnă costuri mai mari ale serviciilor de elaborare a acestor documentaţii, solicitări la Institutul Naţional de Statistică, direcţii judeţene statistice şi alţi furnizori de date, ceea ce înseamnă şi încărcarea suplimentară a personalului din acele instituţii şi faptul că durează până se primesc acest date. În sfârşit, eforturile sunt concentrate pe obţinerea datelor şi o să-mi permiteţi să fac o demonstraţie. 

Aceasta este pagina Observator Teritorial. Dacă apăsăm aici pe fişa /OAT/, eu am încărcat deja pentru a ajunge mai repede, pentru a nu pierde timp în timpul demonstraţiei, durează cam zece secunde până se încarcă această pagină. Aceasta este fişa unui OAT, oraş Azuga, ales la întâmplare. Se văd informaţii direct din baza de date, care este pe serverul nostru, cum vă spunea şi doamna secretar de stat, date actualizabile. Sunt cele mai recente date şi în fişă sunt deja şi principalele tendinţe la nivelul acestei unităţi administrativ-teritoriale, vizibile prin grafice. Aici este evoluţia populaţiei din 1990 în 2014. În partea stângă avem numărul de autorizaţii de construire şi locuinţele noi terminate. Sunt informaţii privind categoriile de folosinţă a terenurilor atât sub formă numerică în partea dreaptă, cât şi sub formă grafică, această diagramă circulară în partea stângă. În partea de jos este structura populaţiei pe grupe de vârstă şi pe sexe şi structura etnică de asemenea. Este doar, ceea ce vedeţi aici este de fapt o demonstraţie a capabilităţilor. Doar fişa va fi mult îmbunătăţită, în sensul că putem schimba. Deci în momentul acesta se alege doar dintr-o listă, însă în scurt timp se va putea căuta unitatea administrativ teritorială, deci va fi mai uşor de ajuns la informaţie. Ne întoarcem la prezentare. Este important să precizăm că este vorba de date care provin din numeroase surse oficiale. În acest moment avem date statistice din baza de date TEMPO de la INS, datele de la recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2011. 

De asemenea, sunt date spaţiale agregate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. De exemplu, noi am prelucrat datele spaţiale publicate de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor privind ariile protejate şi se poate face bilanţul teritorial al numărului şi suprafeţei fiecărei categorii de arii protejate, inclusiv ţinând cont de suprapunerile care există între categoriile de arii protejate. Deci aceasta este valoarea adăugată pe care o aduce analiza spaţială şi lucrăm în prezent la analize similare pentru alte categorii de informaţii, de exemplu pentru zone de risc. Alte date pe care le vom include în Observator sunt date procesate în urma unor analize spaţiale mai complicate. De exemplu, am făcut o analiză spaţială care arată la nivel

teritorial accesul, timpul de acces pe reţeaua de transport rutier din fiecare unitate administrativ teritorială de bază către aeroporturi./ovidiu/dstanesc/ Timpul este în minute, se vede că avem zone în care nu avem în momentul de faţă acces nici măcar în două ore la un aeroport. Asemenea analize vor fi de asemenea replicate şi pentru alte servicii, de exemplu vor putea fi făcute hărţi similare şi vor incluse informaţii similare pentru fiecare OAT privind timpul de acces la un spital sau la o universitate şi lista poate continua.

Mai sunt date privind bugetul localităţilor, veniturile şi cheltuielile fiecărei unităţi administrativ-teritoriale şi datele privind finanţările atât din programele europene, suntem în curs de încheiere a unui protocol cu Ministerul Fondurilor Europene, pentru a avea acces la SMIS şi pentru a agrega informaţiile din SMIS la nivel de OAT, şi vom avea valoarea finanţării şi numărul de proiecte din programele europene şi de asemenea vom include, adică deja sunt informaţii privind programele naţionale gestionate de MDRAP. Facem toate eforturile pentru a extinde cât mai mult informaţiile disponibile şi pentru a adăuga. De altfel, mai sunt surse de date pe care nu le-am menţionat acum.Ce avantaje vedem noi în utilizarea Observatorului Teritorial de către autorităţile publice locale? Dacă Observatorul Teritorial, obţinem mai repede şi mai uşor datele statistice şi aceste date, prelucrări pe care vi le-am exemplificat, ceea ce înseamnă că o elaborare a planurilor urbanistice generale şi a planurilor de amenajare a teritoriului judeţean, şi aş extinde, orice alte studii teritoriale, documente de fundamentare a strategiilor locale ş.a.m.d. vor fi mai puţin costisitoare. Înseamnă costuri reduse şi în acelaşi timp, prin faptul că datele se obţin mai rapid, elaboratorii şi beneficiarii îşi pot concentra eforturile pe identificarea problemelor, a provocărilor specifice şi mai ales pe propunerea de soluţii concrete pentru teritoriul respectiv.

Un al doilea exemplu se referă la realizarea unui document strategic, care poate fi fie la nivel naţional - am dat un exemplu ipotetic, strategia demografică a României, care ar fi foarte necesară, dacă ne gândim la provocările demografice cu care ne confruntăm -, dar de asemenea la nivel regional sau judeţean pentru un plan de dezvoltare regională sau la nivel local pentru o strategie de dezvoltare locală; de exemplu, pentru o strategie la nivelul unui grup de acţiune local. Şi, dacă luăm exemplul unei strategii naţionale pentru a răspunde problemelor demografice, ştim că există o tendinţă clară de depopulare la nivel naţional, ştim foarte bine că există si o tendinţă de îmbătrânire, însă pentru a lua decizii informate trebuie să vedem ce ne aduce în plus analiza teritorială. Şi Observatorul ne ajută. 

Am deschis o hartă pe care am realizat-o fără foarte multă dificultate în Obsrvatorul Teritorial, care prezintă evoluţia demografică. Este numărul de locuitori în fiecare OAT de la 1 iulie 2014 raportat la 1 iulie 2007. Cu culoare albastră sunt reprezentate locurile unde s-a înregistrat cea mai mare pierdere, cea mai mare scădere demografică, iar cu roşu câteva arii, dacă vă uitaţi, în special în jurul marilor centre urbane, unde se constată o uşoară sau chiar mare creştere în anumite puncte a populaţiei. Pentru analize mai detaliate, se poate aprofunda analiza, deci se poate face zoom in, sperăm să ne ajute şi conexiunea de internet. De exemplu, în jurul orasului Cluj-Napoca, avem o excepţie, localitatea Floreşti, în care în anul 1992 aveam 5.500 de locuitori, în 2014 - 23.000 de locuitori; acesta este graficul care prezintă evoluţia între 1992 şi 2014

Deci, o altă funcţionalitate pe care o aduce este aceea de a realiza rapid o filtrare, dacă nu ne interesează la nivel naţional, alegem să vedem doar un judeţ, să zicem Argeş şi acum vom avea... revin cu aceeaşi idee, la demonstraţie totul a mers bine, adică la pregătire. E vorba de conexiunea de internet, vă asigur că la dvs la birou va merge mai rapid reafişarea hărţii, e vorba strict de conexiunea la internet care probabil că ese sufocată de numărul de dispozitiev conectate, deci avem în momentul de faţă doar harta pentru judeţul Argeş, din câteva click-uri. Şi pot fi făcute şi alte filtrări, în funcţie, de exemplu, de numărul populaţiei, de toate câmpurile care există practic în baza de date. De asemenea, dacă ne ducem la harta populaţiei vârstnice, pe care de asemenea am deschis-o petnru rapiditate, populaţia cu peste 65 de ani în anul 2014, observăm de asemena că sunt anumite teritorii în care problema îmbătrânirii demografice este foarte acută, avem Oltenia de Sud, Bărăganul, Munţii Apuseni. Această distribuţie tetorială poate fi analiyată lanivel de regiune şi de judeţ sau chiar dacă facem o filtrare mai mare, la nivel, de ce nu, de grup e acţiune locală.

Prin urmare, care sunt avantajele pe care le aduce această abordare? În primul rând, identificăm rapid ariile şi teritoriile cu problemele cele mai acute. De exemplu, în zonele metropolitane trebuie luate anumite tipuri de măsuri epntru că am văzut, acolo trebuie mai degrabă să evităm dezvoltarea urbană necontrolată şi să revitalizăm polul central, deci polul urban care practic a concentrat dezvoltarea şi în care populaţia acum este în scădere, în vreme ce în zonele rurale periferice, dimpotrivă, sunt necesare mecanisme de stimulare a rămânere a populaţiei, în special a populaţiei tinere în teritoriu. Apoi, în procesul de elaborare a unei strategii trebuie stabilite ţinte. Cunoaştem situaţia la nivel naţional, dar simpla stabilire a unor ţinte la nivel naţional considerăm că nu este suficientă, ci prin faptul că cunoaştem bine situaţia şi tendinţele la nivel local, regional sau judeţean, se pot stabili ţinte realiste a acesten iveluri şi se pot identifica arii critice. De exemplu, din harta populaţiei vârstnice putem deduce că sunt necesari proporţial, să zicem, mai mulţi asistenţi sociali sau mai mulţi medici de anumite specializări în zonele în care populaţia vârstnică era mai numeroasă. Şi astfel este facilitate procesul de implementare a strategiei, evităm riscul ca strategiile pe care le producem, la orice nivel, să rămână doar strategii de sertar. Să facem un salt în timp. Strategia a fost realizată, a fost aprobată trebuie asigurată monitorizarea şi revizuirea periodică a ei, pentru că, nu-i aşa, lucrurile...

Vasile DîncuRadu, mulţumim. Am făcut un salt în timp, deja sărim peste timpul atelierelor. Mulţumim pentru prezentare, este relevantă. Aveţi posibilitatea şi la un atelier să discutăm despre asta, la ministerul nostru vom face prezentări ale strategiei şi ale Observatorului Teritorial în toate regiunile, acolo unde o să ne invitaţi o să trimitem specialişti şi o să venim. Ceea ce vrem să spunem prin acest instrument este că dezvoltarea planificată este posibilă de aici încolo, avem posibilitatea să punem şi infrastructură acolo, de la drumuri la echiparea teritoriului şi, pe măsură ce va merge şi descentralizarea într-un ritm accelerat, vom reuşi să vedem mult mai bine ceea ce trebuie şi ceea ce poate fi descentralizat sau ceea ce poate fi dezvoltat. Încheiem aici această parte. Vă mulţumim foarte mult. Trecem la cele două ateliere. Un atelier va rămâne aici, cel care se ocupă de dezvoltarea economică şi strategii naţionale în sprijinul

autorităţilor locale, unde va veni domnul ministru Costescu, este aici, doamna Cristiana Paşca, domnul Costin Borc. În celălalt atelier ne mutăm în sala "C.A. Rosetti", unde este o temă foarte importantă de asemenea: fonduri europene şi finanţarea prin fonduri europene şi bugetul de stat pentru proiectele de dezvoltare locală şi regională. Facem o pauză de cinci minute ca să ne împărţim elegant şi judicios..

Atelierul 1 - Dezvoltare economică și strategii naționale în sprijinul autorităților locale. Competitivitate în contextul tranziţiei către economia verde - LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator: Mihaela Vrabete, Secretar de Stat, MDRAP

Mihaela Vrabete... pentru că ea implică o utilizare sustenabilă a resurselor, implică tehnologii noi, nepoluante, implică o atitudine a consumatorului de resurse în raport cu acestea, o etică sprijinită de legislaţie consistentă, sprijinită de pachete de măsuri consolidate şi despre care am dori să discutăm. Aş mai vrea să spun că o economie verde este competitivă tocmai în spiritul utilizării sustenabile a resurselor, că autorităţile locale prin apelarea la soluţii sustenabile contribuie la competitivitatea localităţilor pe care le gestionează în acest fel şi că utilizarea resurselor regenerabile sau utilizarea energiei verzi merge mână în mână cu aspecte foarte importante pentru investitori, cum sunt calitatea vieţii locale, cu turismul pentru că energia, utilizarea energiei /.../ contribuie la atractivitatea în turism. Şi la toate aceste intersecţii, autorităţile locale se regăsesc. Sunt deosebit de onorată să moderez acest atelier, care reuneşte personalităţi cu istorii profesionale imbatabile, cu contribuţii în dezvotarea domeniilor în care activează, cu contribuţii remarcabile incontestabile şi care fac în acest mandat lucruri importante pentru competitivitate, pentru susţinerea competitivităţii locale din perspectivele domeniilor pe care le deservesc. Astfel, o avem între noi pe doamna Cristiana Paşca Palmer, ministru al mediului, apelor şi pădurilor, direct răspunzător de energia verde. Apoi, îl avem pe domnul viceprim-ministru Costin Borc, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, care din perspectiva investiţiilor şi a dezvoltării economice poate interveni cu diverse instrumente în susţinerea energiei verzi. Îl mai avem pe domnul ministru al transporturilor, Dan Costescu. Energia trebuie transportată. Ea trebuie să fie accesibilă, deci din nou un pachet de intervenţii în susţinerea subiectului nostru. Domnul Doru Ciocan, preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice, unde se reunesc multe fire importante pentru calitatea vieţii şi asigurarea energiei verzi, domnul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, domnul Bogdan Puşcaş, care sprijină autorităţile locale în demersurile specifice şi ne lipseşte, dar am înţeles că avem speranţa să îl vedem pe domnul ministru al comunicaţiilor şi pentru societate informaţională, domnul Marius Bostan. Mulţumesc participanţilor la acest workshop şi nădăjduiesc să pot face trecerea de la prezentare la alta într-un mod onorabil, pe cât sunt dumnealor de profesionişti în domeniu. Vă mulţumesc! Doamna ministru, putem să vă dăm să aprindeţi fitilul acestei discuţii, acestor discuţii. /.../ Da, vă rugăm sau aşa cum doriţi! /.../A venit şi domnul ministru Bostan. Mulţumim frumos, mulţumim de participare!

Cristiana Paşca Palmer: ... Da, bună ziua! Mă bucur foarte mult să fiu în rândul dumneavoastră astăzi. Este prima dată când particip la un astfel de eveniment, dar înţeleg că oricum este prima dată când se organizează un astfel de forum al autorităţilor locale. Doresc să mulţumesc colegilor care au organizat acest forum şi să spun că din punctul meu de vedere, ca ministru al mediului, apelor şi pădurilor cred că sunt foarte multe lucruri pe care le avem de discutat împreună, pentru că tema mediu la modul general este o temă, nu este o temă izolată, o temă singulară.

Este o temă transversală, care are legătură cu foarte multe lucruri pe care le facem, cu foarte multe politici publice. O să vă fac o prezentare care sper să vă suscite un pic interesul. Îi mulţumesc dnei secretar de stat Vrabete pentru că a aprins deja un pic fitilul referitor la economia verde, nu numai energie verde, dar conceptul mult mai mare al economiei verde şi... să vedem dacă ma descurc aici.

Deci, practic vreau să vorbesc despre două lucruri aplicat, pentru că timpul este limitat şi nu putem să trecem chiar totul în revistă, dar pentru astăzi mi-am propus să abordez două teme esenţiale din punctul meu de vedere în relaţia cu autorităţile locale. În primul rând, o scurtă trecere în revistă a provocărilor de mediu cu care ne confruntăm în acest moment şi ce impact au acestea la nivel local şi apoi vă propun un alt unghi de abordare a temei de mediu care, în general, a fost percepută aşa, ca un fel de barieră in calea dezvoltării. Ei bine, eu vreau să vă vorbesc despre mediu ca şi oportunitate de dezvoltare, ca un motor al creşterii şi dezvoltării economice şi sociale la nivel local. Dacă pot să trec la următorul slide... numai să mă lămuresc eu aici un pic cum funcţionează... Bun. Ce vedeţi pe ecran este o secţiune a planetei Pământ. Planeta Pământ şi, dacă-mi permiteţi doar două secunde să facem aşa, o scurtă trecere în revistă, poate chiar ştiinţifică, este un sistem de sisteme care susţine viaţa pe Pământ. Noi, oamenii, ne dezvoltăm, extragem resurse, consumăm, procesăm şi aruncăm totul înapoi în pământ.

Pământul are o capacitate limitată de a absorbi impactul pe care noi îl avem şi, pe măsură ce populaţia creşte - o să fim aproape nouă miliarde de oameni până în 2050, nouă miliarde de oameni! - oameni care au aspiraţii de a avea o viaţă bună, o viaţă de calitate ridicată, dacă se poate, o viaţă aşa cum au cei din Europa dezvoltată sau din SUA, ei bine, în acest model de dezvoltare, aşa cum suntem acum, pur şi simplu, planeta, sistemele vieţii, sistemele planetare nu pot susţine o astfel de dezvoltare. Şi, din acest motiv, din cauză că deja s-au petrecut foarte multe dezechilibre şi, vedeţi acolo, în roşu, acele triunghiuri în roşu, sunt zonele în care s-a depăşit deja limita planetei de suportabilitate. Una sunt schimbările climatice şi vedem cu toţii efectele, nu?, în fiecare zi, în fiecare săptămână, avem alerte, avem inundaţii torenţiale, fenomene meteo foarte violente pe care în general nu le-am ami observat în trecut. Apoi, este partea de biodiversitate. Sigur, biodiversitatea pentru unii poate să însemne doar, nu ştiu, fluturaşi, urşi, lei sau ce ştiu eu, altceva, mamifere mari, dar biodiversitate înseamnă şi toate microorganismele în pământ care procesează din nou şi toate sistemele şi operaţiile chimice. Şi aceasta este depăşită.

Schimbarea climei este importantă pentru noi şi trebuie să o luăm în considerare, pentru că are consecinţe economice foarte grave şi consecinţe sociale. Nu, din fericire, până acum încă nu am avut foarte multe pierderi de vieţi omeneşti în

România în inundaţiile din acest an, dar s-a întâmplat din păcate în trecut. Însă, când vorbim de costuri economice, anul trecut, de exemplu, în Marea Britanie inundaţiile i-au costat şase miliarde de euro. Pot să vă spun dintr-un studiu recent pe care l-am făcut, o analiză de fapt, un studiu la Ministerul Mediului, doar pe luna mai şi iunie, impactul schimbărilor climatice, a inundaţiilor pe infrastructura noastră de inundaţii, pe diguri şi toată infrastructura de apărare contra inundaţiilor ne costă 61 de milioane de lei. Asta fără a lua în calcul terenul agricol pierdut ş.a.m.d.

Apoi, când vine vorba de managementul deşeurilor, aici am mai spus-o public, din păcate România stă foarte, foarte prost. Avem încă foarte multe gropi de gunoi neconforme, avem sistemele Smith, care sunt contractate, dar numai cinci sunt finalizate şi, una peste alta, este foarte mult de lucru în acest domeniu. Şi tocmai de aia am ales acest subiect ca unul central în discuţia cu dvs, pentru că fără dvs nu putem să îmbunătăţim situaţia managementului deşeurilor în România. Acest grafic vă spune următorul lucru: avem o ţintă de ţară de 50% reducere a deşeurilor depuse la depozitul de gunoi sau la groapa de gunoi până în 2020./csimion/ Pentru a ajunge la această ţintă de reciclare de 50% din deşeurile municipale, am avut la dispoziţie imediat după ce am aderat la UE, practic, 14 ani, din 2007 până în 2020. În primii nouă ani şi jumătate am reuşit să ajungem doar la o reciclare de 3%, deci 3% reciclare faţă de o ţintă de 50 în 71% din timpul pe care îl aveaml a dispoziţie. Ne mai rămâne să reciclăm anual anual 47% din total deşeurilor de atins în următorii patru ani. Deci, dacă în primii nouă ani şi jumătate, reciclarea a crescut în medie de sub 0,3% pe an, în timpul rămas la dispoziţie până în 2020 trebuie să implementăm soluţii care să crească reciclarea cu aproape 12% în medie pe fiecare an, adică o performanţă de 39 de ori mai bună decât cea cu care suntem obişnuiţi, sau ce am făcut până acum. Or, acest lucru nu îl putem face nici noi singuri la Ministerul Mediului şi probabil nici dvs şi de aceea vrem să vedem cum să găsim cele mai bune soluţii împreună.

Vreau să vorbesc scurt despre ierarhia deşeurilor pentru că o administrare corespunzătoare a deşeurilor începe cu prevenirea şi reducerea cantităţii de deşeuri generate, prin măsuri de tipul ecodesign şi ecodesign înseamnă atunci când ne imaginăm un alt produs îl gândim de la bun început, având în vedere că la sfârşitul ciclului lui de viaţă va ajunge undeva pe un depozit de deşeu. Or, din ce în ce mai mult se pune problema de a folosi materiale care pot să fie biodegradabile, sigur, în măsura rezonabiluluui, astfel încât să putem să reutilizăm materia primă şi să reducem cât mai mult ce depunem pe groapă. Când totuşi apar deşeuri... deci aici, în prima parte, vorbim de reducere, refolosire, reciclare, compostare ş.a.m.d.

Când totuşi apar, deşeurile trebuie recunoscute şi utilizate ca o resursă care trebuie valorificată, nu eliminată prin depozitare sau prin incinerare. Pentru obţinerea de energie, fracţia biodegradabilă poate fi tratată anaerob şi convertită în biogaz. Ei, aici noi anul acesta avem ca prioritate planul naţional de gestionare a deşeurilor. Este foarte mult întârziat, dar este foarte important şi pentru noi, Ministerul Mediului, şi pentru dvs toţi, pentru că planul naţional de gestionare a deşeurilor este o condiţionalitate ex-ante, fără de care Comisia Europeană ne-a spus foarte clar că nu va debloca tranşa de finanţare din Programul Operaţional Infrastructură Mediu 2016-20202. El trebuie să fie finalizat, dar rolul esenţial în implementare îl aveţi dvs.

Câteva recomandări şi ce facem ca să vă susţinem, pentru că, aşa cum spuneam, nu se poate unii fără ceilalţi. Ca recomandări, ar trebui categoric să se facă cât mai multe eforturi pentru a se încuraja selectarea la sursă, pe trei fracţii: reciclabil, biodegradabil şi mixt. Colectarea la sursă programată în zile diferite, de tipuri de deşeuri. Cei care aţi călătorit în străinătate aţi văzut că există anumite zile în care, astăzi se iau plasticele, mâine se ia hârtia, a intrat deja în obişnuinţa oamenilor. Şi bineînţeles, prioritizarea ierarhiei deşeurilor, aşa cum am explicat un pic mai devreme. Ce aţi putea să faceţi concret. De exemplu, atunci când se fac caietele de sarcini pentru contractarea operatorilor de salubritate, se pot prevedea de către dvs şi colectarea programată pe zile diferite pe diferite tipuri de deşeuri sau, de asemenea, se pot include în caietele de licitaţii, pentru licitarea serviciilor de mentenanţă a spaţiilor verzi şi a utilizării de îngrăşământ organic, în vedrea încurajării selectării colective şi tratării fracţiei biodegradabile prin compostare. Prioritizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor în ordinea ierarhiei deşeurilor, cu accent pe prevenire, reparare, refolosire, compostare, reciclare şi descurajarea eliminării, fie prin depozitare, fie prin incinerare, cu sau fără recuperarea de energie. Ei, în acest sens noi am încercat...

Chiar săptămâna trecută, în şedinţa de guvern, am trecut două ordonanţe de urgenţă, amendând Legea 249 şi Ordonanţa 196 privind fondul de mediu pentru a simplifica şi clarifica o serie de măsuri şi a veni în sprjinul dvs. Avem în lucru mai departe, şi vă spun asta de acum pentru că sper ca până în toamnă să reuşim să lucrăm şi pe legea 211, legea-cadru a deşeurilor pentru a introduce instrumente de tipul "plăteşti cât arunci". E un instrument care a funcţionat foarte bine în multe alte ţări şi a ajutat să se reducă cantitatea care se depozitează pe groapă.

De asemenea, pentru a putea să atingem ţinta de reciclare de 50% din deşeurile municipale sunt necesare eforturi combinate de educare şi responsabilizare a generatorilor, dar şi de a pune la dispoziţia cetăţenilor infrastructura necesară pentru a putea face selectiv. Prin cele două acte normative de care v-am vorbit autorităţile de mediu dau dreptul primăriilor, operatorior economici, staţiilor de sortare, colectorilor autorizaţi să se asocieze în parteneriate pentru a găsirea soluţiilor locale cele mai eficiente pentru colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor.

Şi nu în ultimul rând, pentru că vorbea mai devreme doamna secretar de stat de pachet de măsuri, deci noi vedem un pachet combinat, în care avem măsură legislativă dar avem şi măsură de suport financiar. Şi pot să vă spun că prin fondul de mediu anul acesta am deschis sau deschidem pentru prima dată o linie de finanţare dedicată mangementului deşeurilor. Sunt 100 de milioane de lei pentru prevenţie, reparare, refolosire, reciclare şi, în plus, o altă linie de finanţare de 30 de milioane de lei pentru educaţie şi conştientizare. Şi autorităţile locale sunt eligibile şi atunci sper că acesta este o veste bună pentru dvs. Dacă vorbim doar foarte pe scurt de modele de bune practici, pentru că pentru unii poate să pară abstract şi poate mult prea greu, dar pot să vă spun că deja şi în România se întâmplă, sunt pionieri la nivelul autorităţilor locale care au început să implementeze asfel de modele. Dacă ne uităm la un studiu al Comisiei Europene apropo de zero deşeuri, pentru că în final ţinta ar fi să ajungem într-o societate atât de performantă şi atât de eficientă în felul în care îşi foloseşte resursele încât să generăm zero deşeuri... Sigur, e un obiectiv pe termen lung, poate un obiectiv abstract, dar ne dă o direcţie

clară de evoluţie. Prin acest sistem de zero deşeuri Comisia Europeană estimează că se pot crea până la două milioane de locuri de muncă suplimentare la nivelul UE. 600 de miliarde de euro în economii nete pentru cetăţeni şi întreprinderile din UE, o reducere anuală a emisiilor de gaze cu efect de seră de până la 2-4%, şi emisiile de gaze cu efect de seră sunt cele care ne dau problema schimbărilor climatice. În România există deja o reţea de oraşe "zero deşeuri", din care fac 12 oraşe şi comunităţi, alăturid e alte 400 de primării europene şi capitale, ca şi, de exemplu, Ljubljana, în Slovenia, iar în România aş menţiona oraşul Târgu Lăpuş, care are 12.000 de locuitori, de asemenea, Oradea, peste 200.000 de locuitori. Sunt alte 30 de primării şi alte municipii care sunt în curs de asumare a acestor obiective ambiţioase, dar obiective de pionierat.

Cu asta am trecut foarte pe scurt şi repede în revistă partea de deşeuri, pentru că am vrut să fim un pic focusaţi în detaliu acolo. Acum aş vrea să vorbim un pic de cadrul mai amplu, cadrul general de economie verde şi ce este această economie verde depsre care aţi auzit poate vorbindu-se sau nu prea mult în România, pentru că e totuşi un concept nou, să spunem, dar practic economia verde încearcă să facă pace, dacă vreţi, între faptul că avem o singură planetă, cu limitările de care v-am vorbit mai devreme, şi avem, pe de altă parte, nouă miliarde de oameni cu aspiraţiile şi cu dorinţele lor de a trăi în locuri bune, de a avea o viaţă bună, de a fi fericiţi, în ultimă instanţă. Or, modelul economic de dezvoltare pe care l-am avut până acum ne-a adus într-un fel în situaţia în care suntem în clipa de faţă în care vedem o degradare accelerată a tot ceea ce înseamnă calitatea mediului şi chiar şi calitatea vieţii.

Economia verde încearcă să pună mediul şi protecţia mediului în centrul acestei filozofii, dacă vreţi, pentru că până la urmă e o fiolozofie de dezvoltare pe termen lung, şi se uită la protecţia mediului ca o oportunitate sau model al creşterii economice. Este, de asemenea, o oportunitate de avantaj competitiv, pentru că se vorbea un pic mai devreme de competitivitate şi cum traducem asta la nivel local? Există oportunităţi de creare de noi locuri de muncă, de noi sectoare economice, aşa-zisele sectoare economice verzi, iar acest sector al serviciilor şi producţiei eco este unul în cea mai rapidă creştere, pentru că, consumatorii, noi toţi, suntem din ce în ce mai informaţi, folosim internetul şi vrem să mâncăm produse sănătoase, vrem să respirăm aer curat, vrem să avem apă curată şi atunci şi cererea vizavi de autorităţi este pe măsură.

Ce rol şi ce oportunităţi ar putea să fie pentru autorităţile locale când vorbim de economia verde. Sigur nu există o reţetă, nu există o reţetă prefabricată care să spună fiecăruia cum ar fi cel mai bine să facă. Dar cred că ar fi foarte bine ca fiecare dintre dumneavoastră poate să reflectaţi un pic la aceste idei şi să vedeţi ce avantaj competitiv chiar aţi putea avea la nivel local. Sunt comunităţi care sunt de exemplu în zona, imediat în vecinătatea unui parc natural, un parc naţional, un parc naţional are o percepţie foarte frumoasă faţă de public, poate să atragă foarte mulţi turişti interesaţi de turism de mai verde, nu interesaţi de aventură, turism eco, dar chiar şi comunităţile locale produc mâncarea mai sănătoasă care ar putea să aibă un brand asociat cu parcul naţional şi să fie mai scumpă tocmai pentru că este produsă într-o zonă curată. Toate lucrurile acestea împreună generează dezvoltare şi generează business, generează locuri de muncă care într-un final generează şi taxe la autorităţile locale. Un sistem solid de reglementare şi bună guvernanţă,

adaptată la contextul local, sunt critice în urmărirea unei planificări eficiente a oraşului în sprijinul utilizării eficiente a resurselor. Şi într-adevăr este necesar să consolidăm cooperarea între municipalităţi şi guvern, între autorităţile locale şi guvern în planificarea şi în managementul urban. Şi ca sa fim foarte specifici o să închei cu două slide-uri, pentru că mie îmi place să vorbim de cadrul general, de viziune, de direcţie, de filosofie dar după aia să revenim şi foarte în concret cum putem să facem aceste lucruri.

Pentru anul acesta, pentru perioada mandatului meu, una din priorităţile mele în acest mandat a fost tocmai aceea, dacă pot să spun aşa, să plantez în România aceste idei de economie verde şi să şi creăm primele premise să vedem o impulsionare a tranzitiei către economia verde. Dar facem toate lucrurile astea folosind şi fondul de mediu, unde se strâng taxele din timbru şi alte taxe pe care cetăţenii le plătesc şi care absolut în mod firesc mie mi se par aceşti bani trebuie să fie utilizaţi înapoi pentru a finanţa, a susţine proiecte de mediu şi care au un impact pozitiv pentru populaţie. Şi aici v-am trecut doar câteva, sunt mai multe, dar putem de exemplu să facem referire la Programul casa verde care nu este un program nou, s-a mai întâmplat o dată acum cinci ani, de atunci nu a mai fost disponibil la fondul de mediu.

Din Casa verde se susţin atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice şi autorităţile locale pentru sisteme de încălzire care utilizează energie regenerabilă. Şi sunt disponibile aproape 95 de milioane de lei. Ce am făcut pe lângă asta anul acesta, am venit cu ideea de a merge un pic mai departe pentru că o casă verde nu înseamnă doar o casă care are ferestre termopan, sau un sistem de încălzire pe bază de panouri solare. O casă verde înseamnă şi o casă care este construită cu materiale ecologice, care poate să aibă acoperiş verde si am venit cu ideea Casa verde plus, unde sunt în continuare disponibili 45 de milioane de roni. Lansarea acestor două programe sper să se întâmple până la sfârşitul lunii iulie şi autorităţile locale sunt eligibile. Apoi avem Programul Eco start. Este un program prin care am vrut să stimulăm eco-antreprenoriatul, sau acei oameni cu iniţiativă, cu idei, cu creativitate care înţeleg oportunitatea de business în a vira către verde şi vor să-şi facă o afacere care să fie aşa zis verde de la bun început. Aici sunt 85 de milioane de lei disponibili pentru afaceri în zona de ecoturism sau de agricultură biologică, dar de asemenea şi de retehnologizare a întreprinderilor sau de cei care vor să-şi dezvolte o afacere în zona de materiale de construcţii ecologice, pentru că pe de o parte am vrut să creăm cererea pentru genul ăsta de materiale şi pe partea cealaltă să încercăm să susţinem o producţie locală românească să satisfacă această cerere.

Apoi, sigur Programul Rabla clasic pe care îl cunoaşteţi, programul de reînnoire a Parcului auto, nu mai insist, este deja lansat, 145 de milioane de lei. Dar în plus am venit cu Programul Rabla plus prin care vrem să susţinem pe cei care doresc să-şi achiziţioneze o maşină electrică sau hibridă şi de asemenea să putem să începem să construim o infrastructură electrică pentru astfel de autovehicule în România. Are 75 de milioane de lei alocaţi. Şi nu în ultimul rând un program de ecomobilitate în care am alocat în jur de 30 de milioane de lei pentru infrastructură, pentru ciclism, pentru deplasarea cu biciclete în sistem urban şi periurban.

Vreau să vă mai vorbesc pe scurt şi de o altă oportunitate de finanţare, bani care sunt obţinuţi din licitarea certificatelor de gaze cu emisii de seră. Sunt aproape 500 de milioane de lei, peste 500 de milioane de lei.

Şi atunci trebuie să vă spun că o parte din aceste resurse financiare nu sunt încă cheltuite. Deci este o oportunitate pentru cei care sunt preocupaţi de eficienţă energetică în unităţi industriale, despre eficienţă energetică în clădiri, tot sectorul de clădiri verzi este considerat unul din sectoarele care poate să genereze cele mai multe locuri de muncă, transport public cu emisii reduse de carbon şi dezvoltarea de tehnologii curate sau alte tehnologii care contribuie la tranziţia către o economie cu emisii reduse de carbon. Deci în concluzie, pentru că ajungem la ultimul /slide/, am vrut să fac această scurtă trecere în revistă, cumva aplicată, ce ar însemna economia verde şi cum vă putem susţine şi financiar şi nu numai. Problematica deşeurilor, revin la ea, pentru că fără susţinerea dumneavoastră şi fără implicarea dumneavoastră activă nu vom putrea reuşi să facem paşii serioşi pe care trebuie să-i facem.

România este deja în situaţia de pre-infringement pentru deşeuri. Ori un infringement de ţară ne va costa aproape 200 de mii de euro pe zi atâta timp cât ne va lua să remediem ceea ce trebuie remediat. Ori eu nu cred că niciunul dintre noi doresc ca astfel de presiune financiară să vină pe cetăţenii noştri. Sunt lucruri care trenează de foarte mult timp, trebuiau făcute de foarte mulţi ani. Au fost surse financiare alocate, nu s-au făcut, trebuie să accelerăm. Aşa că aş vrea să vă las doar cu trei mesaje: Buna gestionare a deşeurilor este foarte mult în mâna dumneavoastră şi a nostră în parteneriat. Avem nevoie de dumneavoastră ca să putem finaliza cu succes aceste demersuri şi că economia verde este o oportunitate de dezvoltare locală care să asigure atât menţinerea bunei funcţionalităţi a tuturor sistemelor vieţii şi ale naturii, dar şi care să asigure o bună calitate a vieţii pentru cetăţeni, poate un echilibru social mai bun. Vă mulţumesc.

Mihaela VrabeteMulţumim doamnei ministru. Economia verde pare un domeniu încă de nişă. Pe de o parte gaseşti pe internet foarte multe soluţii care se folosesc la scară mică, în întreprinderi mici şi mijlocii, gospodării de o anumită anvergură. Pe de altă parte atunci când vorbim de soluţii de o anvergură mai mare, toată lumea se arată nemulţumită, sau că nu găseşte informaţie, sau că are impedimente în a produce energie verde. Cum stau lucrurile, domnule viceprim ministru, cum priveşte Ministerul Economiei, economia verde?

Costin BorcO să vorbesc despre economia verde, dar o să vorbesc foarte pe scurt pentru că, atunci când vorbeşti la ora 14:00, văd oameni care nu au mâncat de prânz aici, entuziasmul nu este totdeauna foarte mare. Am stat şi eu şi m-am uitat în agenda dumneavoastră, cred că ar fi bine dacă am termina la ora 14:30. Bănuiesc că sunt mulţi dintre dumneavoastră care au venit astăzi dimineaţă pe drum şi preferă să nu întârziem foarte mult. Dar aş vrea să vorbesc puţin despre ce facem la Ministetrul Economiei.

Aş vrea să vorbesc puţin despre care este legătura cu ceea ce colega mea doamna ministru Palmer a spus înainte. Aţi auzit probabil vorbind demult, de când acest

guvern s-a instalat, aţi auzit vorbindu-se despre strategie economică, un proiect de strategie, o viziune pe care guvernul vrea să o promoveze într-o largă consultare. Şi mâine ne vom afla aici împreună cu preşedintele României, cu premierul, liderii partidelor, cu patroni de confederaţii patronale, cu preşedinţi de confederaţii sindicale, cu reprezentanţi ai mediului de afaceri să discutăm acest lucru.

Despre ce este vorba? Şi bănuiesc că ar fi un lucru de care dumneavoastră, probabil, sunteţi foarte interesaţi, pentru că vorbim de foarte multe lucruri, dar când vorbim de comunităţi locale, fie ele mici, fie comune, dar fie oraşe, primul lucru care vă interesează este dezvoltarea economică, locurile de muncă şi dei, implicit, veniturile pe care le puteţi obţine din această dezvoltare economică. Una din concluziile la care am ajuns sau una din cauzele care ne-au făcut să ne gândim la nevoia unei strategii, a unei viziuni economice este falia foarte mare între zone geografice din România, în principiu între rural şi urban, între zone mai dezvoltate şi zone mai puiţin dezvoltate, şi care generează, bineînţeles, problemele pe care dumneavoastră le vedeţi, zone în care suntem în stare să găsim forţă de muncă pentru investiţii străine - şi acolo chiar avem problema pregătirii acestei forţe de muncă - şi zone în care avem un şomaj foarte ridicat şi nu avem investiţii, fie lipsa acestor investiţii dată de calitatea infrastructurii, dar nu numai.

Şi atunci, uitându-ne la cauzele acestor disparităţi, la cauzele acestor falii dintre un mediu rural, dar când mă refer la rural, mă refer mai degrabă nu la ce înţelegem strict prin rural, ci mai degrabă la zonele din afara celor mari opt centre industriale şi universitare; oraşele mici din provincie suferă de exact aceleaşi probleme ca multe zone din rural, se aseamănă mai mult unor zone rurale decât zonelor mari industriale - au acelaşi gen de probleme.

Şi atunci, pentru a ne gândi cum putem să rezolvăm aceste probleme, am pus problema unei viziuni economice care să se bazeze pe conectarea dintre urban şi rural, prin accesibilitate. Când spunem accesibilitate mă refer nu numai la ceea ce vorbim întotdeauna, infrastructura, avem nevoie de autostrăzi, pentru că pentru unii dintre dumneavoastră autostrada este ceva foarte depărtat. Unii dintre dumneavoastră aveţi nevoie de drumuri judeţene, drumuri comunale, care să vă lege de localităţile vecine, care să vă lege de centrele de producţie mai mari.

De unde pleacă nevoia acestei interconectări, acestei accesibilităti? Pleacă de la nevoia ca să favorizăm în acelaşi timp şi producţia oriunde în România - şi am spus asta de multe ori: necesitatea de a crea condiţiile să producem oriunde în România. În momentul în care vom crea condiţiile ca un întreprinzător, cât e el de mic, să poată să deschidă o unitate de producţie, o făbricuţă într-o localitate mică din România sau în momentul în care un imnvestitor străin poate să vină oriunde în România, o vom face prin crearea unor condiţii absolut necesare pentru ca acest lucru să se întâmple.

Şi asta înseamnă - vorbeam puţin mai devreme- calitatea forţei de muncă, deci accesul la educaţie, la învăţământ dual, la învăţământ profesional. Vorbim de accesul la educaţie pentru copii şi vorbim de reducerea abandonului şcolar. Vorbim de accesul la o reţea de sănătate şi s-a vorbit mai devreme aici de toate aceste lucruri. Accesul la o reţea de ănătate oriunde în România.

Deci, în momentul în care vom putea crea condiţiile de educaţie, de sănătate, de infrastructură, condiţiile unei administraţii mai suple în relaţia cetăţeanului din punctul lui de vedere de om implicat în viaţa economică, să putem să ne plătim taxele pe internet, să putem să ne trimite facturile pe internet, să putem să avem o relaţie cu clienţii noştri pe internet. În momentul în care vom reuşi să facem o astfel de dezvoltare, în acel moment, calitatea vieţii peste tot în România va creşte.

Eu sunt ferm convins că printr-o schimbare de mentalitate, prin schimbarea dintr-o mentalitate în care întotdeauna ne uităm spre guvern şi spre administraţia centrală în ce pot ele să dea, printr-o creştere a antreprenoriatului şi a liberalizării, a posibilităţilor dumneavoastră de a atrage investiţii şi de a crea locuri de muncă în comunităţile pe care le conduceţi, cred că lucrurile se vor schimba pe o curbă ascendentă şi cu o viteză foarte mare.

Nu vreau să termin înainte de... pentru că am promis că nu vreau să vorbesc mult, nu vreau să termin înainte de a spune câteva lucruri despre investiţii străine şi despre exporturi. Foarte multă lume la fel ne-am gândim că acesta este apanajul administraţiei centrale, dar nici exporturile, nici investiţiile străine nu se fac dintr-un birou din Bucureşti, ci se fac la dumneavoastră. în comunitătile pe care le aveţi în grijă. Exporturile din România pleacă din comunităţile dumneavoastră, investiţiile străine vin în comunităţile dumneavoastră.

Şi astfel, ceea ce am făcut prin crearea unu departament de investiţii străine şi comerţ exterior, nu face decât să fie un pas înainte pentru deschiderea către regiuni şi către comunitătile din ară. Îmi doresc - şi am anunţat public acum câteva zile - ca, foarte curând, să avem, cum a fost primul ministru deja în Moldova şi a avut o întâlnire, să organizăm întâlniri între comunităţi locale, ADR-uri, oficiile noastre teritoriale de IMM, reprezentanţii noştri comerciali în străinătate, pe care aş dori ca dumneavoastră, reprezentanţii administraţiei locale, să-i cunoaşteţi, pentru că ei trebuie să vină în comunităţile dumneavoastră şi să plece cu un carnet de adrese de potenţiali exportatori, să plece cu un carnet de adrese unde pot să apeleze când găsesc investitori. Vom face cât de repede un proiect pilot, o întâlnire de acest fel, în care să fie admnistraţie locală, consilii locale, consilii judeţene, bineînţeles mediul de afaceri, Camera de Comerţ şi Industrie a României, alte organizaţii ale oamenilor de afaceri şi colegii mei care se ocupă de comerţ exterior şi de investiţii străine, dar în special, repet, reţeaua externă.

Înainte să termin, aş vrea să vă mai spun un lucru: vorbim foarte mult în România despre management profesionist. Rugămintea mea este, când vorbim de management profesionist şi când vorbim de guvernanţă corporativă, ne gândim... toată lumea se gândeşte la administraţia centrală, toată lumea se gândeşte la martile întreprinderi din ţară, care sunt în proprietatea statului, unde statul este acţionar. Nu uitaţi că cea mai mare parte a acestor întreprinderi este în subordinea dumneavoastră, a consiliilor locale, a consiliilor judeţene./lbadiu/Depinde şi de dumneavoastră, nu aş vrea să spun numai de dumneavoastră, dar depinde şi de dumnevoastră cât de repede vom reuşi să schimbăm managementul într-un management profesionist, cât de repede vom putea să implementăm nişte principii de guvernanţă corporativă, nişte principii prin care rolul statului în administrarea acestor companii să fie foarte clar.

Ce trebuie să facă statul, care sunt atribuţiile Adunării generale, care sunt atribuţiile Consiliului de Administraţie, şi care sunt atribuţiile directorilor generali. Am fost obişnuiţi, în aceşti ani de tranziţie că ministrul este managerul direct al întrerpinderilor din subordine şi în cazul dumneavoastră, probabil, o foarte mare parte din această responsabilitate venea pe umerii dumneavoastră. Dacă aveţi nevoie de un ghid, normele la Ordonanţa 109 vor apărea cat de curând, până la sfărşiutul verii. Mâine în şedinţa de guvern discutăm un pachet de prezentări care se adresează exact acestui subiect: care este rolul statului în guvernarea întreprinderilor în care este acţionar. Totul va fi făcut public. Vă rog frumos, nu ezitaţi să vă uitaţi în acele principii şi să le aplicaţi cât de repede şi de uşor. Vă mulţumesc foarte mult!

Mihaela Vrabete: Vă mulţumim domnule vicepremier. Pentru o oferi o altă perspectivă, tot din partea administraţiei locale, revin cu anunţul domnului viceprim-ministru Dîncu privind organizarea unor târguri regionale de proiecte. În secţiunea de după-amiază am să prezint un asemenea concept pentru că primăriile care deţin terenuri sau clădiri care se adresează, se pot adresa unor investiţii de mai mare anvergură, zone industriale la care proprietarii pot fi adunaţi şi puşi împreună într-un scenariu viabil de dezvoltare pentru zona respectivă, ar putea să fie beneficiarii unui asemnea târg şi unei asemenea întâlniri cu investitorii interesaţi în resursele locale. Mă refer la oameni, la resurse materiale, la potenţialul de poziţie al localităţilor respective şi potenţialul terenurilor şi al clădirilor de a caza activităţi economice. Am să-l rog pe domnul ministru al transporturilor să ne ofere o altă perspectivă asupra culorii verzi în transport, şi anume a felului în care transportul sustenabil poate contribui la competitivitate şi sprijunul economiei locale, regionale. Mulţumim frumos!

Dan Costescu: Mulţumesc şi eu! Şi dumneavoastră, celor prezenţi în sală. Înainte de a începe culoarea verde a transporturilor, o să-mi permit să mă refer la nişte lucruri care sunt mai aproape de culorile noastre, albastru, de la cer, vişiniu de la calea ferată şi specificul nostru. O să trecem şi la culoarea verde pentru că este o necesitate. Ministerul Transporturilor acţionează în acest moment pe două paliere. Unul din paliere este cel strategic şi de reglementare. Al doilea palier fiind cel la nivel investiţional. În ceea ce priveşte caracterul strategic al Ministerului Transporturilor, doresc să vă informez că suntem în una din ultimele etape de definitivare şi de aprobare a strategiei naţionale de transport a României.

Vă vorbesc aici despre Master Plan. Demersurile pentru redactarea acestui Master Plan au început în 2012, în februarie, deci iată că au trecut deja patru ani în care s-a lucrat intens, patru ani pentru a dezvolta o strategie de care România avea nevoie, pentru că este lucrul care ni s-a reproşat cel mai des în relaţia cu partenerii noştri, fie că sunt instituţii europene sau sunt firme sau companii private, şi anume lipsa unei predictibilităţi. Consider că situaţia deloc roz în care se află în acest moment infrastructura României se datorează tocmai acestei lipse de predictibilitate pe care am avut-o, lipsă de predictibilitate pe care dorim să o rezolvăm prin Master Planul de Transport.

În aprilie 2016, deci acest an, a avut loc ultima discuţie cu Comisia Europeană pe tema Master Planului. S-a convenit asupra unei forme finale şi prin această

convenire s-a bătut în cuie de fapt un document foarte important care conţine strategiile sectoriale pentru fiecare mod de transport, listele de proiecte şi modul de elaborare al proiectelor, modelul matematic de transport şi statisticile de transport la nivel naţional şi european, toate aceste lucruri care împreună pot să dea tabloul general al strategiei României cu privire la transporturi. După ce s-a convenit această formă, colegii mei din Ministerul Transporturilor au trecut la pasul următor, mai precis au dezvoltat cadrul legislativ pentru a face această strategie să devină reală, să prindă viaţă, definind în cadrul acestui pachet de legi, pentru că îi pot spune aşa, modul de derulare propriu-zis al proiectelor, metodologie de implementare, mecanismele financiare care să facă acest document la nivel de strategie să devină realitate.

Şi, foarte important, au fost definite şi mecanismele pentru a putea absorbi pe viitor fondurile care la acest moment nu sunt încă identificate. Penbtru că, da, în Master Planul de Transport ne propunem lucruri foarte clare, pe orizonturi de timp foarte bine definite. 2020 este primul dintre aceastea. 2030 este următorul. Este schiţat şi 2040, dar ca şi celelalte ţări europene, România nu are identificate încă toate sursele pentru a finaliza toate lucrările până la orizontul pe care l-am precizat. Teoria planificării ne salvează şi ne lasă să lucrăm pe orizontul de timp apropiat unde mai mult de jumătate din fonduri sunt apropiate, deci nu ne oprim.

Dar va trebui să fim tot timpul atenţi pentru că ciclurile de implementare în investiţii în transporturi sunt foarte lungi, câteodată cinci sau şase ani, deci va trebui să fim foarte atenţi la ceea ce planificăm acum, pentru că pe ceea ce vom planifica acum vor lucra colegii noştri care vor veni după noi şi vor prelua frâiele instituţiilor pe care acum le conducem, peste cinci sau şase ani. În ceea ce priveşte strategia, avem aceste veşti bune, pachetul va fi închis. Acum se află, este ieşit deja din luna mai din Ministerul Transporturilor, se află pe circuitul de avizare la ministerele partenere, care nu sunt puţine.

Este o experienţă de asemena bună, fiind o lege de o complexitate atât de ridicată vine în contact, sau ar putea avea unele incidenţe şi cu legislaţia generală a colegilor din celelalte ministere. Eforturile pe care le facem acum sunt acelea de armonizare pentru a putea ieşi cu un document coerent care să reziste pe toată perioada pe care ne-am propus-o, aceşti zeci de ani care urmează de acum încolo, cu ajustări cât mai puţine. Aceasta a fost problema strategică, sau lipsei de strategie pe care România o avea de ceva vreme, constatată în ultimii şapte-opt ani.

O altă problemă pe care România o are la nivelul construcţiei infrastructurii este lipsa capacităţii de implementare şi de fapt, ca să fim foarte exacţi, nu lipsa acesteia, ci lipsa ei în totalitate. Deci o capacitate insuficient dezvoltată. Este vorba mai exact despre companiile deţinătoare de infrastructură naţională, CNADNR, CFR, poate şi Metroul, porturile, aeroporturile, care în acest moment au început să facă paşi mari pentru a creşte viteza de absorbţie aşa cum a fost ea definită ca problemă. Dar încă luptăm ca să creştem şi această capacitate. Vă dau un singur exemplu, la companiile mari de căi ferate şi de drumuri prima măsură pe care am luat-o a fost definirea unor, şi ea merge cumva pe linia descentralizării, a fost definirea unor unităţi de implementare a proiectelor la nivel local.

Până acum monitorizarea şi implementarea se făceau de la centru, de la Bucureşti, de multe ori cu specialişti veniţi tot din ţară, care îşi găsiseră acest post în capitală. Ei mergeau şi verificau lucrările o dată sau de două ori pe lună, în rest sarcina fiind a consultantului care era angajat pentru acest lucru.

Aceşti ingineri care vor verifica lucrările vor aparţine regionalelor, vor fi selectaţi dintre cei care locuiesc în acea zonă şi sunt sigur că în afară de prezenţa de zi cu zi pe şantier ei vor aduce şi acea motivare suplimentară pe care o are fiecare localnic, pentru că lucrează pentru autostrada pe care merge, poate nu în fiecare zi, dar merge odată pe săptămână pentru drumul naţional pe care trece să meargă la vecini, la prieteni şi la toţi cei din zona în care s-a născut. Este un avantaj care va crea cu siguranţă efecte. Repet, foarte importat este că ei vor fi în acest moment zi de zi şi vor supraveghea lucrările acolo. Sunt multe de spus şi despre capacitatea aceasta de investiţii, sunt măsuri deja anunţate, nu vreau să insist, nu este obiectul discuţiei de astăzi. Practic, aceste companii vor trece printr-un proces de restructurare intens şi noua formă de organizare va fi disponibilă până la sfârşitul anului, până la sfârşitul mandatului acestui guvern.

Revenind la ceea ce am spus despre Master Plan, despre strategie, apoi am atis şi această problemă a capacităţii aş vrea să mă refer pe scurt şi la banii pe care România îi are la dispoziţie pentru a construi infrastructura. Aşa cum am spus, lipsa acestor bani este un fenomen general european. Vreau să vă spun că la nivelul comunităţii europene există un necesar neacoperit de 700 de miliarde în acest moment, sumele identificate fiind în toate ţările europene undeva în zona a 150 de miliarde. Cunoscând aceste cifre ne punem evident întrebarea ce putem să face atunci când fondurile structurale, cele nerambursabile se vor reduce ca intensitate, este un trend pe care acum îl ghicim şi care este cumva confirmat şi de ultimele evenimente la nivelul membrilor comunităţii europene.

Ce facem din acel moment? Ce surse ne asigurăm? Sunt evident variantele pentru ţările bogate de a reinvesti din surse proprii, sunt şi varinatele pentru ţările venite mai recent în comunitatea europeană de a-şi identifica alte surse şi printre ele aş vrea să vă aduc în atenţie instrumentele despre care s-a discutat mult şi în România, dar poate nu suficient de mult cât ar fi justificat importanţa lui, este vorba de fondurile FSIS sau de planului Juncker. Ce se shimbă aici? Se schimbă în primul rând mentalitatea.

Acesta de fapt nu este un fond, care va veni necondiţionat, nu este un fond care va alimenta proiecte scrise de un funcţionar român şi acceptate, aprobate de un funcţionar european, sunt fonduri care vor trebui, vor veni dacă vom reuşi să convingem investitorii să se alăture nouă şi în limita fondului de garantare emis de comunitatea europeană să lucreze alături de noi.

Este o nouă provocare şi este cumva şi în direcţia pe care Ministerul Transporturilor vrea să se deplaseze în următoarea perioadă, aceea de a integra dezoltarea infrastructurii majore de care noi răspundem cu dezvoltarea zonală, locală de care dumneavoastră sunteţi direct implicaţi, pentru că numai în acest fel, numai implicând investitorii străini să vină să investească în zona dumneavoastră, numai implicându-vă şi dumneavoastră ca şi comunitate, pentru că eu sunt susţinătorul implicării administraţiei locale în investiţie, nu trebuie lăsată - a spus mai devreme

cineva - nu trebuie lăsat acest apanaj numai investitorilor privaţi, administraţiile locale trebuie să-şi asume obiectivele şi să investească curajos în acele obiective în care cred, deci numai în acest fel vom putea să atragem aceşti bani, pentru că aceşti bani, atunci când convingem că avem o viziune integrată, nu avem numai nişte coridoare de transport, ci avem o zonă economică în care putem să creştem împreună. Există poate un mit pe care nu vreau să-l demontez eu, dar pot să vă spun doar că nu sunt de acord cu el, mitul că odată instalată infrastructura într-o zonă va veni prosperitatea în mod automat. Îmi daţi voie să vă contrazic pe cei care consideraţi acest lucru, avem exemplul chiar în ţară, Constanţa-Bucureşti, avem o autostradă la nivel european, avem o cale ferată renovată la nivel european şi totuşi există oraşe în acea zonă care sunt încă departe de a se afla în zona prosperităţii. De aceea, pentru toate zonele pe care noi vrem să le dezvoltăm în reţeaua TNT, fie că ele leagă Constanţa de Marea Adriatică, portul Koper, aşa zisul coridor Danubius, fie că leagă prin Ardeal, plecând din Constanţa, zona Ungaria, Austria şi zona de nord-vest a Europei, fie că pleacă prin Moldova şi ajunge în Marea Baltică la porturile de acolo, ne propunem şi vă provocăm să veniţi alături de noi cu proiecte pentru a defini această zonă, pentru a insera între aceste coridoare de transport obiectivele care vă interesează pe dumneavoastră, indiferent că ele sunt funcţie de mărimea localităţii sau identităţii teritoriale pe care o condeţi, fie că sunt centre multimodale mare, centre logistice, porturi, centre de transfer sau de colectare mai mici, să spune, pentru legume, pentru fructe, pentru cereale sau orice altceva care are legătură cu transportul.

Numai în acest mod vom putea să asezonăm aceste coridoare de transport şi cu valoarea economică locală născută în zona dumneavoastră, născută din cunoştiţele pe care dumneavoastră le aveţi, cu privire la zona de care vă ocupaţi şi de care răspundeţi pe următorii patru ani şi pe care sunt sigur că ştiţi să o speculaţi mult mai bine, cunoscând-o de foarte mult timp, mult mai bine decât cineva care ar propune o strategie de la nivel contral. În principiu vă spun: aceasta va fi provocarea pentru următorii ani, trebuie început acum, pentru că în doi sau trei ani s-ar putea să fie prea târziu, ţările din vestul Europei au fost pregătite şi au scos deja 26%, folosindu-i pentru destinaţiile lor din aceste fonduri disponibile, avem o şansă să începem acum. Vă aşteptăm cu proiecte.

Atât astăzi avem în faţa ieşirii un mic stand al Ministerului Transporturilor, unde putem să vorbim despre aceste proiecte, unde putem să vorbim despre alte probleme punctuale pe care sunt sigur că le aveţi cu Ministerul Transporturilor, vă aşteptăm şi în perioada următoare. Vreau să vă spun că avem un moment bun.

Acum două săptămâni, la Rotterdam, la conferinţa TNT pentru magistralele europene, România a fost practic vedeta conferinţei, am adus 16 proiecte noi, din cele 70 la nivel european. Ele sunt deocamdată proiecte de transport pur, aşteptăm să definim portofoliile să completăm cu acele proiecte zonale locale pe care le doriţi. Va fi un efort, este un alt stil, nu se merge pe metodologia deja cunoscută, ele sunt în curs de definire, este în curs de definire şi platforma naţională de investiţii, dar sunt sigur că împreună cu ministerele care se ocupă de acest lucru şi m-aş referi aici scurt doar la Ministerul Economiei şi Ministerul Dezvoltării vom putea să ne construim aceste pachete de proiecte şi vom putea să le pregătim pentru cei care le vor implementa peste câştiva ani. O să mă opresc aici,

mulţumesc pentru atenţie şi vă aştept, aşa cum am spus, ori astăzi la standul nostru, ori în oricare din alte zile la colegii noştri de la minister, la cabinet pentru a discuta despre orice fel de problemă aveţi. Mulţumesc.Mihaela Vrabete:Mulţumim domnului ministru pentru abordarea foarte pro activă şi MDRAP este chiar foarte bucuros că am avut o colaborare foarte bună cu echipa dumneavoastră în a armoniza dispoziţiile din Planul Naţional de Amenajarea Teritoriului, Secţiunea transport cu prevederile Master Planului. Mulţumim frumos.Acum o să-mi intru într-un rol mai neplăcut, în sensul că timpul nostru se diminuează, am să rog pe partenerii de discuţie să ne organizăm în următorul fel: am să-l rog pe domnul preşedinte ANRSC, domnul Doru Ciocan, să ne dea o imagine, o perspectivă asupra modului în care respectă mediul, serviciile publice, apoi am să-l rog pe domnul Bogdan Puşcaş, preşedinte al ANAP, să ne... Să nu-l uitaţi pe domnul... Cum să-l uit, că dânsul ar trebui să încheie, pentru că exact la dumneavoastră sunt toate firele comunicării şi informaţii de bună calitate din partea tuturor actorilor de aici. Deci, cumva..O să fac o sinteză şi o să spun şi despre educaţie - cei care sunteţi furioşi, să rămâneţi aici, o să spună şi despre toate domeniile şi dacă plecaţi, nici nu ştiţi ceea ce pierdeţi.O să-l rugăm şi pe domnul Bogdan Puşcaş să menţioneze aspectele sensibile ale procedurilor legale privind desfăşurarea tuturor proceselor de achiziţii publice. Mulţumesc frumos. Domnule preşedinte Doru Ciocan.

Doru Ciocan: Mulţumesc, doamnă ministru. Domnilor primari, domnilor preşedinţi de judeţe, eu am un material cred că cel puţin de două ore. Serviciile comunitare de utilităţi publice sunt cele pe care dumneavoastră le gestionaţi în primul şi în primul rând şi o să fiu foarte scurt, o să trec foarte repede peste multe din slide-urile pe care le am prezentate. După cum vedeţi, este o elipsă destul de mare pusă pe ecran, care arată ce rol au comunităţile publice locale, adică despre serviciile de interes general. Şi vedeţi acolo cu un albastru mai deschis, un bleu, serviciile sociale de interes general şi serviciile de interes economic general.

O să vorbesc strict numai despre serviciile de interes economic general, care sunt serviciile comunitare de utilităţi publice, adică alimentarea cu apă şi cnalizarea, salubrizarea, termoficarea sau ncălzirea, transportul public local de călători şi iluminatul public. De ce am pus această imagine pe ecran? Pentru că în Comisia Europeană, în Uniunea Europeană, aceste servicii sunt împărţite pe cele două categorii, iar aceste servicii de interes economic general sunt serviciile care trebuie făcute sau realizate în beneficiul utilizatorilor, în beneficiul populaţiei, indiferent de costuri, adică fiecare dintre noi, fiecare dintre dumneavoastră suntem obligaţi să asigurăm aceste servicii populaţiei, iar ajutoarele financiare care se dau nu sunt considerate ajutoare de stat.

Prin urmare, spuneam despre obligaţia de serviciu public pentru a asigura populaţiei aceste utilităţi, lucru care este recunoscut de Comisia Europeană, de Uniunea Europeană şi nimeni dintre noi nu putem să ne abatem de la aceste reguli. Spuneam că din cadrul serviciilor comunitare de utilităţi publice fac parte alimentarea cu apă, producţia, transportul şi distribuţia energiei termice, salubrizare, transportul local de călători.

Deci, aceste activităţi sunt reglementate mai mult sau mai puţin corespunzător. Serviciul de alimentare cu apă este cel mai bine reglementat din acest punct de vedere şi dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine, prin finanţarea de la bugetul local sau bugetul naţional, dar mai ales prin programele europene, înainte ISPA, după aceea POS-ul de mediu şi, din 2006, 2007, s-au dezvoltat acei operatori regionali cu asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, unde domnul prim-ministru, în deschiderea discuţiilor, făcea referire că reglemntările sau legislaţia de funcţionare a acestor asociaţii de dezvoltare intercomunitară are unele lacune, atât din prisma centrală, cât mai ales din prisma locală.

Adică dumneavoastră, ca şi autorităti publice locale, aveţi un entuzism mare ca să puteţi accesa fonduri europene ca să se dezvolte aceste servicii de utilităţi publice în localitătile dumneavoastră, iar după punerea în funcţiune, începeţi să cârcotiţi sau să propuneţi retragerea din aceste asociaţii, compromiţând investiţiile şi posibilităţile de a fi penalizaţi de Uniunea Europeană pentru fondurile care ni s-au alocat. Deci, din punctul acesta de vedere, serviciul de alimentare cu apă şi canalizare în România este foarte bine implementat. Vedeţi pe schemă cam în ce fel de formă funcţionează astăzi alimentarea cu apă în România.

În mediul urban, circa 99,8% din populaţie este alimentată cu apă, iar în mediul rural, mult, mult mai puţin. Vedem numărul localitătilor urbane, 318 au sisteme de alimentare cu apă, canalizare; la nivel rural, numai 1969. Deci, dacă facem o socoteală, vom vedea că la nivel de alimentare cu apă - şi aveţi graficul prezentat - astăzi, în România, avem circa 63% din populaţia României e alimentată cu apă, iar accesul la canalizare este de circa 50%. Chiar dacă până în 2018 România, prin Tratatul de aderare, şi-a luat angajamentul ca, în 2018, România să aibă alimentare cu apă 100% la nivel naţional şi canalizarea pentru localităţile mai mari de 2000 de locuitori, iarăşi, în proporţie de 100%, lucru care este mobilizator. Probabil că programul de finanţare 2014 - 2020 să fie foarte repede accesibil, în aşa fel încât prin noul program /.../ să putem atinge acele ţinte.

Ajungem la energia termică, lucrul cel mai dezastruos în România. Veţi spune de ce? Pe acest grafic avem numărul de localităţi, la nivelul întregii Românii, care erau alimentate cu energie termică în 1989 şi cât mai sunt astăzi, vorbim în sistemul centralizat. Cauzele au fost multiple. Multe dintre ele, din cauza inexistenţei legislaţiei corespunzătoare atât în domeniul alimentării cu energie, cât şi în domeniul mediului, cât şi în domeniul sănătăţii populaţiei, şi nu în ultimul rând, şi din cauza dumneavoastră, care, fie din varii motive, aţi lăsat la latitudinea fiecăruia dintre utilizatori sau dintre locuitorii localităţilor dumneavoastră să-şi găsească soluţii cum au dorit dumnealor, lucrul pe care o să-l vedem imediat, ce poate să provoace într-o perioadă de la 20 la 25 de ani ca şi repercusiuni.

În acest grafic aveţi şi populaţia care mai este racordată la sistemele centralizate de încălzire, circa 1.200.000 de apartamente astăzi, adică aproximativ 3.600.000 de persoane. Care ar fi principalele aspecte cu care se confruntă serviciile de alimentare cu energie termică? Instalaţiile de producere, de transport şi de distribuţie, în cea mai mare parte, nu au mai fost retehnologizate, reabilitate, reparate, întreţinute, lucru care a condus la foarte multe pierderi majore şi colapsul acelor sisteme de alimentare cu energie termică. Spuneam, neimplicarea autorităţilor locale în procesul de reabilitare şi menţinere a utilizatorilor în acel

sistem centralizat, nu neapărat comunist. Astăzi, în lume, conform Directivei 27 a eficienţei energetice, transpusă în Legea 121 a României, statele membre sunt obligate să folosească combustibilii în instalaţii de cogenerare de înaltă eficienţă. Punctul principal este pus pe alimentarea cu energie termică şi, ulterior, partea de energie electrică.

Spuneam despre utilizarea centralelor individuale sau surselor locale individuale, despre efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi medicii, responsabilii cu sănătatea populaţiei au purces la a face studii, un studiu deosebit de complet începând din 2004 până în 2012 realizat de Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca împreună cu Academia Română filiala Cluj-Napoca şi reprezentanţi din SUA, au arătat că într-o perspectivă de 20-25 de ani populaţia României se va îmbolnăvi şi nu va şti de ce, iar deja suntem cam la acea perioadă. Şi vă pot spune că în judeţul Constanţa, pesoane care se simţeu deosebit de rău, au făcut analize, şi au găsit combinaţia de monoxid de carbon în sânge de la trei la cinci ori mai mare decat normalul. Asta în cazul acelor sisteme individuale de încălzire, lucru care a pus pe gânduri reprezentanţii instituţiilor de învăţământ superior din domeniul sănătăţii şi în acel material sunt atât de multe elemente încât cei care l-am studiat ne-am îngrozit.

Un lucru care obligatoriu trebuie realizat într-o manieră foarte, foarte rapidă. O să trec foarte repede şi la serviciul de salubrizare al localităţilor. Doamna ministru Palmer a prezentat câteva elemenete despre obligaţia noastră a tuturor de a colecta separat deşeurile. Dacă în programul POS Mediu 2007-2013 cinci localităţi au reuşit, cinci judeţe au reuşit să finalizeze acele smid-uri, din ele două sunt funcţionale, chiar dacă cinci sunt finalizate, lucru care arată de cele mai multe ori o neînţelegere în constituirea şi funcţionarea acelor asociaţii de dezvoltare intercomunitară la nivel de judeţ.

O să vedem aici în acest grafic un lucru iarăşi deosebit de trist. Dacă din 3.180 de UAT-uri în România, astăzi servicul de salubrizare este organizat la nivelul 2,366 de localităţi, deci astăzi, la nivelul anului 2016 mai avem localităţi în România unde colectarea deşeurilor nu se realizează. Mai spuneam că o să trecem peste serviciuul de salubrizare, sunt multe lucruri care ar putea fi detaliate, dumnevoastră puteţi să puneţi multe întrebări. Mai avem iluminatul public unde o greşeală a dumnevoastră, cred că intenţionată sau neintenţionată, nu aţi aplicat reglementările existente din 2007, ca dumneavoastră să deveniţi proprietarii infrastructurii de iluminat public din sistemul naţional de distribuţie a energiei electrice, lucru care a condus la nefuncţionarea acestora, sau funcţionează deosebit de prost, cum de altfel există reglementare prin care dumneavoastră eraţi obligaţi să încheiaţi cu distribuitorii de energie electrică acele contracte de utilizare cu titlu gratuit a infrastructurii electrice şi atunci puteaţi să dezvoltaţi sistemele de iluminat public în condiţii foarte, foarte bune. La transportul public local o să spun câteva cuvinte. Dacă din '90 prin dispariţia acelor IJTL-uri sau întreprinderi de transport auto, din 1990 pâna în 2002 a fost un care pe care cu transportul local de călători în România. Din 2002 până în 2007 a început reglementare, în 2007 s-au elaborat reglementări mai bune, dar astăzi sunt în contradicţie cu Regulamentul 1370 al Comisiei Europene şi astăzi, la nivelul Ministerului Dezvoltării s-a elaborat un act normativ, o nouă propunere de lege a transportului local de călătari, care să respecte întru totul cerinţele atât ale

utilizatorilor din România, cât şi condiţionalităţile impuse de Comisia Europeană..La concluzii, şi o să închei cu asta, deci avem acele trei biluţe şi o să fac o discuţie un pic, un pic mai la obiect, deci avem acolo cu verde salubrizare, cu albastru serviciile de apă şi canalizare şi cu un fel de roşu energia termică.

Eu le consider şi împreună cu ai mei colegi din instituţia pe care o reprezint, aceste trei măsuri mari reprezintă sau pot reprezenta sănătatea populaţiei. Dacă vom avea apă, dacă vom avea curăţenie, dacă vom avea încălzire sigur vom putea să vorbim despre sănătatea populaţiei. Celelalte, că stăm pe întuneric, că mergem pe jos sau cu bicicleta, deci dacă le vom avea pe astea sigur vom reuşi să avem un popor sănătos. Pentru asta trebuie, atât noi, cât şi dumneavoastră să facem frontul comun în aşa fel încât aceste trei lucruri să le putem asigura populaţiei. Mai sunt multe de discutat, mai aveam multe slide-uri de prezentat, dar vă mulţumesc şi aştept ca cele trei elemente: apă, curăţenie şi încălzire, să le putem transpune în sănătatea populaţiei. Mulţumesc.

Mihaela VrabeteMulţumim domnului preşedinte ANRSC. Este clar că lucrurile depind de mai mulţi factori şi trebuie să existe multă deschidere, sunt lucruri care rămân în urmă nefăcute în timp şi din partea unora şi din partea celorlalţi. Este adevărat că trebuie să-ţi vezi obiectivele comune ca să poţi să treci peste animozităţi sau frustrări, dar calea parteneriatului, aşa mai contondentă, mai dificilă trebuie abordată. Mai sunt şi alte aspecte dificile şi cele legate de achiziţiile publice, o să-l rugăm frumos pe domnul preşedinte Bogdan Puşcaş să ne dea puţină lumină şi direcţie în treaba asta şi apoi îl rugăm mult pe domnul ministru Marius Bostan să ne ajute să conectăm toate aceste domenii la client, la cetăţean, instituţiile să poată comunica şi să asigure conversaţia necesară unei bune desfăşurări a acestor servicii. Mulţumesc.

Bogdan PușcașDomnilor miniştri, stimaţi aleşi locali, distinşi invitaţi, voi foarte foarte scurt pentru că am înţeles foarte bine că şi timpul şi răbdarea dumneavoastră sunt resurse limitate, voi începe cu o promisiune şi o să finalizez cu o informaţie foarte foarte nouă. Ce pot să vă promit este că nu voi depăşi cinci minute şi dacă tot lucrurile sunt puse în cheia energiei verzi, aş vrea să fiţi şi dumneavoastră foarte atenţi când discutaţi de pachetul legilor din domeniul achiziţiilor publice şi la Legea nr. 69/2016, Legea achiziţiilor publice verzi. Dincolo de asta trebuie să ştiţi că, prelungind un pic discursul colegului de la ANRSC, Legea nr. 51 este un subiect fierbinte şi vă invit să discutăm, dincolo de aceste câteva minute, în care suntem în panelul oficial, poate diseară, într-un mediu mai relaxat, poate începând de mâine la sediul agenţiei sau la sediile unităţilor administrativ-teritoriale pe care le conduceţi şi să vedem exact în ce direcţie ducem aceste servicii comunale şi cum le vom atribui furnizorilor.

În acelaşi timp, mesajul general este următorul: că prin acest nou pachet legislativ dăm startul unei noi abordări în ceea ce priveşte cheltuiea banilor publici. Trebuie să aveţi în vedere faptul că achiziţiile, mai precis cumpărăturile pe care le veţi face trebuie să fie similare cu cele pe care le faceţi din bugetul personal. Trebuie să ştiţi că raportul calitate-preţ, studierea pieţei, un plan de venituri şi cheltuieli, un buget bine fundamentat, o strategie de contractare nu sunt doar elemente pe care am ţinut în mod expres să le transpunem din directive europene şi să le introducem în legislaţia românească pentru a fi şi noi în rândul lumii.

Sunt elemente care şi-au demonstrat utilitatea pe tot parcursul comunităţii economice europene, pe tot parcursul UE şi suntem, mai de voie, mai de nevoie, aproape de a le implementa. Un al doilea element extrem de important şi cu un pronunţat caracter general este acela că achiziţiile publice vor migra foarte repede şi masiv în mediul online. După cum aţi văzut, în normele de aplicare a celor două legi pe care vi le-am propus, licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă şi procedura competitivă într-o singură etapă se desfăşoară exclusiv online, dacă mai adăugaţi şi faptul că pentru a face o achiziţie directă prima dată va trebui să consultaţi catalogul electronic din sistem, veţi vedea că astăzi marea majoritate a achiziţiilor se leagă de mediul online.

În plus, trebuie să ştiţi că 2018 este brona limită până la care toate achiziţiile publice din România se vor desfăşura în mediu exclusiv online. În aceleaşi timp, aş vrea să vă transmit un mesaj foarte, foarte tranşant şi foarte deschis, avem nevoie de realitatea de zi cu zi pe care dumneavoastră o gestionaţi. Noi am introdus un nou set de legi, am realizat aceste norme de aplicare şi, după cum aţi văzut, uşor, uşor începem să vă introducem în noul context prin elemente legislative, prin instrucţiuni, prin documentaţii standardizate, însă fără feedback-ul, însă fără răspunsul oamenilor care lucrează pentru dumneavoastră nu vom putea calibra pe deplin acest nou pachet legislativ şi nu va deveni un instrument cu adevărat util şi de aceea aş vrea să spun, şi am fost foarte atent la prezentările de dimineaţă, că da, şi noi suntem foarte, foarte în favoarea unui cost standard, unui nivel minim de calitate, însă aş vrea să punem împreună presiune pe reglementatorii naţionali, pe organismele patronale, pe cei care deţin cunoaşterea, din mediul universitar, de ce nu, pentru a realiza aceste specificaţii tehnice, aceste documentaţii standardizate de maniera la care ele să ne fie utile şi nouă în procesul de evaluare şi control şi dumneavoastră în implementare, pentru că foarte mulţi dintre dumneavoastră şi cred că am remarcat speech-ul domnului primar Negoiţă, spuneaţi că aveţi nevoi de standarde de calitate şi de criterii, ce vreau eu să vă spun este că da, ANAF este în favoarea acestor criterii, dar nu noi suntem cei care le vom stabili.

Dincolo de toate lucrurile care ar putea să fie pe departe perfecte, perfectibile în această perioadă, pentru că sunt multe elemente de noutate, sunt multe lucruri la care trebuie să vă adaptaţi vreau să rămâneţi cu ideea că în Agenţia Naţională de Achiziţii Publice şi în cei 425 de angaţi aveţi în fiecare dintre noi un partener, unul dintre cei care cu siguranţa s-a răspunde la e-mai-luri, la telefoane şi în perioada imediat următoare vă vor ajuta cu tot ce aveţi nevoie şi ca să mă ţin şi de promisiune şi să primiţi şi acea nouă informaţie, aş vrea să ştiţi că de astăzi există pe site-ul Agenţiei un set de informaţii consolidate, prezentat într-un sistem foarte uşor digerabil, într-un sistem de slide-uri, sunt undeva la 100, 100 şi ceva de s slide-uri.

Ca instrument de lucru util pentru toţi experţii din achiziţiile publice îl găsiţi pe sit-ul nostru anaf.gov.ro, pe prima pagină la secţiunea "documente utile". Vă aştept în continuare cu reacţii. Ne dorim să fim aproape de dumneavoastră şi să ştiţi că orice idee bine argumentată îşi poate găsi locul în instrucţiunile pe care le vom emite sau în instrumentele clasice şi online de care ne vom folosi în implementarea noului pachet legislativ. Vă mulţumesc încă odată pentru răbdare.

Mihaela Vrabete Mulţumim frumos, domnule preşedinte. Şi acum o să-l rugăm pe domnul ministru, stăpânul inelelor în comumicaţii şi în societatea informaţională, pe domnul ministru Marius Bostan.

Marius BostanMulţumesc pentru introducere. Îmi place foarte mult filmul "Stăpânul inelelor"; binele învinge întotdeauna şi eu sunt un om care cred în chestiunea asta şi lupt pentru ea. Aş vrea, în primul rând, să încep mulţumindu-vă acelora dintre dumneavoastră care ne-aţi ajutat la autorizarea punctelor de prezenţă locale din internet de bandă largă de nouă generaţie în mediul rural, sunt peste 200 de locaţii finalizate, vom mai finaliza încă 500 până la sfârşitul anului.

Şi vreau să aduc mulţumiri speciale acelor edili care s-au preocupat, pentru că o parte s-au preocupat, o parte nu s-au preocupat, o parte s-au preocupat mai mult, alţii mai puţin, unii chiar au pus piedici şi le mulţumesc acelora care au înţeles importanţa internetului în mediul rural pentru educaţie, pentru copii, pentru viitor, pentru dezvoltarea mediului economic local, pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru cetăţeni în administraţie şi, de ce nu, pentru a ţine legătura mai uşor cu cei dragi aflaţi departe, care au plecat din ţara noastră şi au părăsit sate, oraşe întregi, ducându-se spre nicăieri, spre alte zări să-şi câştige existenţa, să ducă o viaţă mai bună. Rolul nostru este să le facem o viaţă mai bună aici şi acesta este mesajul meu de astăzi 'încercaţi să dăsiţi noi oportunităţi'.

Noile oportunităţi, o parte dintre ele, să ştiţi că sunt date de evoluţia tehnologică. Orice strategie veţi face, orice gând de viitor vă veţi face în aceşti patru ani, din experienţă vă spun, este bine să ţineţi cont de schimbările tehnologice. Eu câteodată am ţinut, câte odată nu am ţinut, când nu am ţinut am pierdut, întotdeauna am pierdut când nu am ţinut cont de schimbările tehnologice. Orice strategie aţi face, pentru că astăzi aici tema acestui seminar şi acestui atelier era dezvoltare economică şi strategii naţionale în strijinul dumneavoastră, şi era competitivitate, această competitivitate o obţinem de multe ori cu ajutorul tehnologiei, cu ajutorul inteligenţei.

Orice strategie aţi face, pentru că aţi venit cu un program electoral pe patru ani şi probabil există o strategie de dezvoltare în multe din comunităţile dumneavoastră, vă rog să ţineţi cont de strategia Agenda Digitală a României. Este o strategie până în 2020.

Orice strategie faceţi în comunitate să ţineţi cont de aceste lucruri. Vă rog să cercetaţi şi Strategia Digital Single Market a UE şi să încercaţi să folosiţi elemente de acolo, poate vă ajutăîn ridicarea nivelului de competitivitate. În acelaşi timp, pe site-ul ministerului nostru o să mai găsiţi o strategie ;Strategia de introducere a reţelelor de bandă largă, a reţelelor de nouă generaţie şi a modelelor de introducere'. Dacă nu avem suficiente străzi, drumuri şi nu avem suficienţi bani pentru ele, măcar autostrăzi de comunicaţii să avem.

Aceste comunicaţii ne leagă cu toată lumea, cu tot mapamondul şi cu toată lumea civilizată. Impactul este devastator şi în atâtea comunităţi în care au fost introduse aceste noi tehnologii s-au văzut schimbări majore. Deci sunt exemple, nu sunt gânduri sau opinii personale, sunt exemple pe care le puteţi măsura, le puteţi vedea. Asta despre mediul rural. Am atins acest subiect atât de important pentru mine, eu provin din mediul rural, m-am ridicat pornind dintr-un sat din judeul Vrancea şi am ajuns aici. Am trecut prin toate palierele de educaţie posibile la care am avut acces şi care m-au preocupat şi consider că ceea ce spunea Costin mai devreme este extrem de important. Acest decalajaj..., în mediul rural sunt nişte oportunităţi, sunt şi nişte dezavantaje. Partea de comunicaţii şi de internet rezolvă o parte, nu rezolvă tot, dar rezolvă o parte din decalaj şi este un semn de civilitate să ne ocupăm de asta, să vedem, să avem acoperire.

Acoperirea o fac operatorii, important este să avem o foarte bună legătură cu operatorii, ei fac marile investiţii. Noi, statul, încercăm în aceste zone defavorizate, 700 de puncte din ţară defavorizate şi venim cu infrastructura acolo. În acelaşi timp, mi-am asumat în noiembrie că voi veni cu o încercare de simplificare a obţinerii de autorizaţii în acest domeniu şi legea privind infrastructura de comunicaţii electronice a trecut prin guvern, guvernul Cioloş a trimis-o către parlament şi parlamentul a votat-o, şi a votat-o datorită sprijinului oamenilor inteligenţi din ţara asta.

Această lege micşorează costul instalării de infrastructură. Asta înseamnă cu cât va costa mai puţin instalarea de infrastructură şi piedici vor fi mai puţine, cu atât ne vom putea menţine în topul vitezelor de Internet din Europa şi asta ne va aduce un avantaj comparativ. Aş vrea să vă spun, în acelaşi timp, să vă mulţumesc acelora dintre dumneavoastră care v-aţi înscris în ghiseul.ro, erau zilele trecute 234 de administraţii locale înscrise în ghiseul.ro, oferind posibilitatea cetăţenilor să plătească taxe şi impozite cu ajutorul cardului. Vă mulţumesc tuturor celor 234 care v-aţi înscris. Aşteptăm cât mai multe administraţii locale să se înscrie şi avem promisiunea de la Ministerul de Finanţe că şi ANAF se va înscrie în această platformă ghiseul.ro până în toamnă. Până acum nu era înscris. Astfel încât să nu fie nevoie să stai la coadă să plăteşti, măcar să poţi să o faci de acasă, în mod civilizat şi liniştitit. În două săptămâni, am promisiunea de la preşedinta agenţiei că are în producţie posibilitatea de plată pentru cei din afara ţării.

Cei din afara ţării trimit bani puţin pentru taxe şi impozite prin diverse alte metode de plată. Părinţii, în februarie, să prindă reducerea, merg, câteodată alunecă pe gheaţă, după asta merg cu un picior rupt la spital şi beneficiază de îngrijiri de sănătate, pentru a plăti acei 100 de lei impozit sau 200 de lei, să câştige acei 20 de lei. În două-trei săptămâni, până la finalul lunii, să nu exagerez, vom avea posibilitatea, pentru acei români care au proprietăţi în România să poată să-şi plătească cu cardul impozitele şi taxele şi amenzile. În acelaşi timp, acest lucru va fi posibil dacă dumneavoastră veţi fi în ghiseul.ro, daca veţi fi înrolaţi, dacă baza dumneavoastră de date, de taxe şi impozite va fi interconectată şi va fi în ghiseul.ro, atunci vom putea face aceste lucruri.

Cooperarea dintre administraţia centrală şi cea locală este definitorie pentru beneficiul şi pentru interesul cetăţeanului şi din cauza acestui interes trebuie să

cooperăm. Suntem condamnaţi la cooperare, să ducem serviciile cât mai aproape de cetăţeni, acesta este un principiu fundamental şi important, cetăţeanul trebuie să fie cât mai aproape de cei care decid asupra sorţii sale şi acest guvern a dat dovadă că a început să facă nişte lucruri şi sunt convins că va continua să facă lucruri foarte importante pentru următorii, nu 10, 20 de ani.

Şi această strategie de dezvoltare a administraţiei este un punct important şi ce a anunţat vicepremierul Dîncu şi ce a anunţat astăzi premierul Cioloş, eu spun că sunt lucruri istorice şi o să vă amintiţi de ele. Premierul Cioloş, când era comisar european, s-a luptat pentru acest proiect de Internet la sate. Acest proiect, la un moment dat, era oprit. Premierul Cioloş, fiind comisar european, nu era ministru în România, s-a bătut pentru Internetul la sate, este preocupat de soarta satului românesc. Aş vrea să vă mai spun despre mediul urban. Am lansat deunăzi un proiect şi toată lumea a spus "domnule, dar cum vei face asta"?

Să avem şi noi un smart city în România, să putem să-l arătăm României şi lumii, să avem un model de succes, pentru că multe din soluţiile din administraţie provin, cum să spun, sunt copiate sau sunt inspirate din alte părţi. Trebuie să spunem asta. Haideţi să avem şi noi un model românesc, să avem Alba Iulia 2018 un oraş inteligent, un oraş în care plăţile să se poată să se facă foarte uşor, parcările să fie inteligente, iluminatul să fie inteligent, să facem reduceri cu iluminatul şi să avem aşa de mult verde, cum spunea ministra mediului mai devreme. Să avem un trafic inteligent, să avem un turism şi acces la servicii turistice în mod inteligent şi să avem diaspora conectată cu ţara, să avem o singură Românie. În 2018 să construim o singură Românie şi aceasta este ţinta anunţată. Vă spun, reacţie: peste 40 de companii şi-au declarat aportul că vin cu suport gratuit, cu suport tehnic şi fizic pentru construirea unui oraş al viitorului în România. Deci, entuziasmul a fost foarte foarte mare pentru... Noile tehnologii de multe ori au o rezistenţă în a fi împărtăşite, în a fi să spun aşa puse în practică şi de asta puterea exemplului în tehnologie este extrem de importantă. Ce o să se întâmple în următorii cinci ani?

Dacă vreţi să vă poziţionaţi comunităţile, uitaţi-vă la valul tehnologic, uitaţ-vă la mulţimea de date, la toate lucrurile care se interconectează, zeci de miliarde de lucruri vor fi interconectate în următorii ani, până în 2020 volumul de date strâns va fi uriaş. Numai în ultimii doi ani, să vă dau aşa un procent, în ultimii doi ani, totalitatea datelor în format electronic strânse în ultimii doi ani sunt 80% din totalitatea datelor electronice existente. Vă daţi seama cu ce viteză se schimbă lumea? Gandiţi-vă la acest val, indiferent că sunteţi într-un oraş mare sau un oraş mic.

Mai aveam multe de spus, dar masa este foarte importantă şi aveţi telefonul meu, oricând aveţi nevoie de ceva, telefonul meu este 0722 607 849. Oricând aveţi vreo problemă, aveţi nevoie de un sfat pe domeniul tehnologic, al comunicaţiilor, de exemplu, dacă construiţi un drum, nu uitaţi să puneţi canalizaţie pentru comunicaţii dedesubt. Veţi avea nevoie de ea, mai devreme sau mai târziu. 0722 607 849. Pe site-ul comunicaţii.gov.ro veţi găsiţi şi adresa de e-mail: cabinetministru@comunicatii.gov.ro. Oricând la cabinet la mine răspunde cineva, dar aveţi telefonul meu personal, dacă nu vă răspund, îmi daţi un SMS. Vă mulţumesc.

Mihaela VrabeteMulţumim şi noi. Doamnă ministru, domnule viceprim-ministru, domnilor miniştri, domnilor preşedinţi mulţumim frumos pentru intervenţiile pline de sens şi informaţii şi umor care au avut loc aici. Este clar că administraţia locală încearcă să facă tot ce poate cu instrumentele care îi sunt specifice, să deseneze un cadru de acţiune, să configureze un....

Atelierul 2 – Finanțări prin fonduri europene și de la bugetul de stat pentru dezvoltare locală și regională - LOCAȚIA: Sala C.A. Rosetti, Moderator: Sirma Caraman, Secretar de Stat, MDRAP

Sirma CaramanSă începem întrucât suntem în întârziere. Eu vă mulţumesc pentru înţelegere. Doamnelor şi domnilor, bine aţi venit la acest forum al Administraţiei Publice Locale.

Vă mulţumim că aţi răspuns invitaţiei noastre şi sunt convinsă, sau ne străduim să vă răspundem aşteptărilor dumneavoastră. În primul rând daţi-mi voie să felicit noii preşedinţi, vicepreşedinţi, primari, viceprimari, noi şi vechi, cei care şi-au reînnoit mandatele şi să vă urăm succes în activitatea dumneavoastră şi sperăm ca acest forum să fie util mai ales pentru cei care sunt noi în activitatea de administraţie publică locală. Am considerat a împărţii în atelierte dezbaterile noastre într-ucât temele care am vrut să le atingem sunt multiple. Acest atelier se referă la finanţări prin fondurile europene, precum şi bugetul de stat, ceea ce finanţează bugetul de stat pe programe guvernamentale. Domnule ministru, vorbitorii la acest atelier sunt domnul ministru Ghinea, şi îi mulţumim foarte mult că a venit domnul ministru al fondurilor europene. Doamna director adjunct, doamna Camelia Coporan, care va prezenta programul operaţional regional şi celelalte programe transfrontaliere pe care le gestionează Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrăţiei Publice, precum şi doamna Carmen Dobrotă, director, care va prezenta POCA.

De asemenea, programele guvernamentale vor fi prezentate de doamna director Ţenea Diana, respectiv PNDL şi celelalte programe cu surse de la bugetul de stat. Vă rog frumos domnule ministru, îi dau cuvântul domnului ministru Ghinea, pentru început, a vă adresa ceea ce dânsul consideră că trebuie să vă prezinte. Vă propun următoarea manieră: să facem prezentările şi o să-i rog pe colegii mei să fie cât mai scurţi, întrucât dorim să adresaţi dumneavoastră întrebări şi noi, în masura posibilităţilor, să vă răspundem, sau să preluăm şi să vă răspundem pe parcurs. Eu vă mulţumesc şi urez succes acestui atelier! Poftiţi domnule ministru!

Cristian GhineaBună ziua! Vă mulţumesc pentru invitaţie! Mă bucur că sunt aici! Mă bucur că avem o audienţă atât de largă la acest panel dedicat şi fondurilor europene. Am venit aici pentru a avea un dialog cu dumneavoastră, cu reprezentanţii locali. Deci voi fi scurt. Am alături de mine şi pe secretarii de stat Dan Barna şi Dragoş Dinu, sunt aici în rândul doi, ca şi doi consilieri ai mei care lucrează pe infrastructură şi pe antreprenoriat.

Deci, dacă sunt întrebări le vom lua împreună după secţiunea de discursuri. Fondurile europene în acest exerciţiu bugetar au mai mai multe scopuri legate de dezvoltarea teritorială şi regională, dar dacă ar fi să spun într-o singură frază despre ce este vorba, mergem pe dezvoltare comunitară, mergem pe strategii de la firul ierbii atât la nivel de localitate, cât şi la nivel de mai multe localităţi adunate, dăcă vreţi, în diverse forme de coagulare.

Un exemplu foarte bun în acest sens sunt cele trei miliarde de euro asigurate prin Programul Operaţional Infrastructură Mare. Am participat chiar la prima săptămână de când am preluat mandatul, adică acum două luni, am participat la Forumul Apei, unde a fost o discuţie excelentă legată de aceşti operatori regionali de apă care reprezintă o formă de coagulare. Probabil dumneavoastră ştiţi foarte bine, o formă de coagulare a mai multor localităţi, a mai multor primării, astfel încât să putem, să avem proiecte de anvergură pentru fondurile europene.

Deci, dacă ar fi să dau un exemplu de stimulare a organizării regionale, aceşti operatori regionali de apă sunt un model, iar Comisia Europeană consideră un model şi pentru alte ţări experienţa românească. Din păcate nu aceeaşi experienţă o avem şi pentru alte domenii decât cel al apei, dar o să revin la acest subiect. Aş trece foarte pe scurt în revistă oportunităţile de finanţare cu fonduri europene. Pe partea de dezvoltare regională PNDR, POCU şi aşa mai departe. Vorbim de infrastructură rutieră locală şi judeţeană. Aici ştiţi cel mai bine situaţia pentru că au fost aceste tipuri de proiecte şi în exerciţiul bugetar trecut, deci nu există o noutate şi au avut mare succes. Pe partea de management a deşeurilor, vorbim de 370 de milioane, proiecte fazate şi proiectul incineratorului de la Bucureşti care este întârziat şi sperăm să-l recuperăm.

Pentru alte posibile finanţări aşteptăm terminarea planului naţional de gestionare a deşeurilor, pentru a defini noi priorităţi de finanţare. După cum poate ştiţi, acest plan este şi o condiţionalitate exante, facem toate eforturile să terminăm până la finalul acestui an astfel încât să nu păţim vreo boacănă şi să ni se blocheze partea de mediu din programul operaţional.

M-aş întoarce puţin la cuvântul pe care premierul Cioloş l-a folosit de mai multe ori în intervenţia domniei sale de azi de dimineaţă, anume integrat. Aceste proiecte integrate care reprezintă un fel de fir roşu în finanţarea europeană. Am discutat împreună cu ministerele Sănătăţii şi al Muncii de aceste centre comunitare intergrate care vor fi dezvoltate sub leadershipul Ministerului Muncii. Cred eu că am rezolvat un blocaj care exista de mai mulţi ani. Când vine vorba de integrat pare că ne înţelegem despre ce vorbim, dar când trecem la implementare fiecare instituţie spune că integrat înseamnă să conducă ea procesul respectiv. Cam aşa a fost şi cu Ministerul Muncii şi al Sănătăţii. Am rezolvat această problemă. Deci vor fi bani europeni care să stimuleze aceste centre sociale integrate la nivel de comunitate în care vom pune din obiectivele specifice din Programul Operaţional Capital Uman, vom pune atât partea de sănătate, cât şi partea de intervenţie socială. Ministerul Muncii, nu ştiu dacă Dragoş Pîslaru mai este la acest forum, a fost de dimineaţă, va dezvolta această metodologie de creare a acestor centre comunitare. În paranteză fie spus, am clarificat, cred, împreună cu colegii de la AM POR ce înseamnă proiect integrat între programele operaţionale, pentru că au fost

multe cazuri în exerciţiul bugetar trecut în care nu s-a colaborat, în care beneficiarii, şi ştiţi foarte bine poate, au depus proiecte diferite pentru o singură investiţie, o parte pentru infrastructură, o parte pentru servicii, pentru oameni, astfel încât au rămas unele clădiri nefolosite şi aşa mai departe.

Încercăm să rezolvăm această problemă printr-o definiţie foarte clară a ce înseamnă acest poiect intergrat, astfel încât din punct de vedere al beneficiarului să existe o singură aplicaţie, să existe o singură evaluare şi o singură echipă de urmărire a implementării proiectului. Chiar dacă banii vin din programe operaţionale diferite, vorbim acum fie de POR- POCU, fie de PNDR-POCU, din punct de vedere al beneficiarului, adică al dumneavoastră autorităţile locale, ar trebui să fie o singură interacţiune cu aceşti finanţatori. Sunt câteva puncte strategice ale acestui guvern pentru partea de dezvoltare comunitară. Vorbim de formele asociative ale micilor producători în special.

Se acordă o atenţie deosebită în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală acestor lanţuri scurte, astfel încât să ajungă producţia de la producător la consumatorul final încât mai puţini paşi şi am creat punctaj special pentru formele asociative tocmai pentru a încuraja acest ţesut social din zona rurală. Axa lider din PNDR, pe care probabil că o ştiţi, reprezintă un model de urmat. Spunea premierul Cioloş mai devreme că ne gândim la modalităţi prin care aceste forme de coagulare comunitară numite grupurile de acţiune locală să fie încurajată şi eventual să ia bani din bugetul naţional.

Pe lângă bugetul naţional, în acest exerciţiu bugetar, GAL-urile vor fi finanţate şi din POR şi din POCU, pe lângă finanţarea de bază din PNDR. Au fost 163 de GAL-uri în exerciţiul financiar 2007-2013. Zilele acestea colegii de la ANPNDR termină evaluarea strategiilor de dezvoltare locală. Sperăm că vor fi, în mod evident, mult mai multe. Partea de măsuri sociale din aceste strategii va fi finanţată din POCU şi colegii mei de la AM lucrează la acest ghid specific

Pe partea de dezvoltare comunitară de la firul ierbii, ca să zic aşa, avem o sinergie între POC, între axa prioritară 5 şi axa prioritară 6 la fel pentru a pune proiecte integrate în care partea de infrastructură vine de la AME POR. Partea de capital uman de servicii vine de la POC şi am rezolvat acest mod de integrare. La fel vor fi GAL-uri urbane, deci pe lângă GAL-urile clasice pe care le ştiţi din zona rurală, avem acest nou instrument numit GAL urban. Şi pot să anunţ acum că am luat decizia de a lansa măsura de sprijin pregătitor. Deci înainte de a da drumul la ghidul pentru finanţarea propriu-zisă a GAL-urilor urbane, vom avea o măsură de pregătire a acestor strategii pentru GAL-urile urbane. Pentru zonele marginalizate, după cum probabil ştiţi, am lansat măsurile 4.1, 4.2 din POCU care reprezintă proiecte de dezvoltare la nivel de comunitate marginalizată în valoare de maxim şase milioane de euro. Termenul de depunere final este 1 august.

Tot pentru zonele marginalizate lucrăm la un ghid integrat de abandon şcolar. Adică vom lua bani din mai multe obiective specifice pentru a face un proiect la nivelul şcolii, astfel încât să reuşim să ţinem copiii în şcoală cât mai mult timp posibil. Asta este o formă de a pune, dacă vreţi pe masă, o formă de integrare a mai multor proiecte care ar fi putut să fie. Dacă nu facem această formă de integrare, cineva

care ar vrea să facă proiecte de abandon şcolar ar trebui să depună mai multe proiecte la mai multe obiective specifice. Deci mai multă hârtie, mai multă bătaie de cap pentru beneficiar. Şi atunci am luat decizia, haide să gândim o modalitate de a lua bani din mai multe obiective specifice să creăm această oportunitate pentru primării, pentru ONG-uri, pentru alte entităţi încât în jurul unei şcoli să se facă un program de abandon şcolar în care şcoala să fie punctul cheie. Suntem încă la etapa de gândire a acestui instrument.

Deci dacă aveţi şi dumneavoastră idei ne-ar prinde bine să le auzim. Am să închei acuma cu o rugăminte pe partea de deşeuri, cu o rugăminte de la colegii mei de la Autoritatea de management. Există reticenţă dacă vreţi din partea unor primării de a finaliza proiectele începute deja prin Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară. Fie că nu se dă drumul la licitaţii, fie că se doreşte retragerea din Asociaţia Comunitară. Din păcate ăsta a fost framework-ul în care s-a lucrat, nu ştiu dacă din păcate sau din fericire, dar vă spun că asta a fost framework-ul în care s-a lucrat.

Dacă nu vom finaliza proiectele în acest cadru, banii vor fi pierduţi şi vom fi obligaţi, noi Ministerul Fondurilor Europene să venim împotriva primăriilor să recuperăm aceşti bani, ceea ce nu am vrea să facem asta. Deci practic sunt din 17 proiecte fazate în zona asta, un singur judeţ a finalizat. Nu mai este mult timp la dispoziţie, deci rugămintea mea ar fi să avem un dialog, să aveţi un dialog cu Autoritatea de management astfel încât să putem să finalizăm aceste proiecte prin Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară; aşa cum a fost gândit de la bun început proiectul respectiv. Eu vă mulţumesc şi rămân la dispoziţia dumneavoastră pentru întrebări şi detalii.

Sirma CaramanVă mulţumim domnule ministru. Am propus ca întrebările să fie la sfârşit după ce toţi prezentatorii vor prezenta ceea ce au de spus. Domnule ministru, un pilot pe investiţii teritorial integrate avem Delta Dunării şi sperăm ca acest pilot să fie un succes. Este un început şi în UE şi în România, mai ales. Ne dorim cu toţii, şi mai ales judeţele Tulcea şi Constanţa să realizăm acest proiect. Vă mulţumim şi suntem convinşi de sprijinul dumneavoastră. Permiteţi-mi vă rog să-i dau cuvântul doamnei director Camelia Coporan, pentru a prezenta Programul Operaţional Regional, precum şi toate programele transfrontaliere.

Camelia Coporan Mulţumesc, bună ziua! să încerc cu permisiunea dumneavoastră să prezint de la microfon de aici, am să vă fac foarte pe scurt o prezentare a ceea ce s-a întâmplat doar în două slide-uri, a ceea ce s-a întâmplat pe perioada 2007-2013 când Ministerul Dezvoltării a gestionat şase programe de cooperare unde a fost autoritate de management la care s-au adăugat încă şapte, unde Ministerul Dezvoltării a avut rolul de autoritate naţională cu o totalizare a fondurilor care a depăşit 6,5 miliarde de euro.

După cum foarte bine ştiţi, cel mai important program care s-a adresat domniilor voastre ca şi beneficiari, a fost Programul Operaţional Regional care prin prisma faptului şi a bugetului de aproape patru miliarde de euro, a finanţat pentru autorităţile publice locale, adică însemnând peste 90% mediul urban, a finanţat

proiecte de infrastructură în ceea ce înseamnă domeniul rutier, în ceea ce înseamnă infrastructură de sănătate, infrastructură socială şi infrastructură educaţională.

A finanţat, de asemenea, partea de patrimoniu cultural şi turism şi nu în ultimul rând echiparea pentru situaţii de urgenţă a Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă. Aşa cum foarte bine ştiţi şi foarte pe scurt aş vrea să vă prezint faptul că au fost semnate peste cinci mii de contracte, contracte care vor aduce la atingerea până la depunerea declaraţiei finale în această toamnă la peste 81% grad de absorbţie şi în numele ministerului şi a echipei noastre vrem să vă mulţumim pentru că în primul rând datorită dumneavoastră se ajunge la un asemenea grad de absorbţie. Şi foarte pe scurt, pe 2007-2013 am finanţat peste 2500 de kilometri de drum judeţean, am finanţat peste 20.000 de locuri de muncă, crearea a peste 20.000 de locuri de muncă în peste 3000 de întreprinderi pe care le-a sprijinit programul. S-au modernizat şi s-au echipat peste 200 de centre sociale, peste 800 de şcoli şi peste 1000 de echipamente pentru situaţiile de urgenţă.

Ca probleme întâmpinate, ştiţi cel puţin la fel de bine ca noi, o problemă majoră pentru tot ce înseamnă administraţia publică şi nu numai, a însemnat lansarea cu întârziere a procedurilor de achiziţie publică şi mai ales durata foarte mare a procedurilor de achiziţie. Majoritatea dintre dumneavoastră a avut nevoie şi din cauza prelungirii acestor proceduri de modificare a proiectelor tehnice şi a documentaţiilor necesare in vederea unei mai bune implementări. Aţi avut, foarte bine ştiţi, probleme cu constructorii care în momentul în care au venit la procedură cu preţul cel mai scăzut după aceea nu au mai avut capacitatea tehnică să susţină un astfel de proiect, să-l duceţi la bun sfârşit în termenele pe care ne-am obligat împreună să le respectăm şi de asemenea lipsa unui cash flow a banilor pentru partea de cofinanţare şi pentru suportarea eventualelor corecţii financiare aplicate de către Autoritatea de management.

Ca să putem creşte gradul de absorbţie în perioda 2007-2013 Ministerul Dezvoltării a luat decizia să susţinem introducerea mecanismului de cerere de plată pentru tot ce înseamnă autorităţi publice pe care le-aţi folosit cu succes în ultimii ani, ceea ce a dus la o creştere aşa de mare a gradului de absorbţie în ultimii ani, să asigurăm prin împrumuturi din Trezorerie de către guvern, asigurarea lunară a fondurilor necesare pentru dumneavoastră. Am supracontractat atât la nivel de acte cât şi la nivel de program. Şi nu în ultimul rând Ordonanţa 14 pentru Programul Operaţional Regional şi Ordonanţa 15 pentru Programul Sectorial de Mediu pentru suportarea corecţiilor financiare de la bugetul de stat acolo unde procedura a fost avizată de instuţiile care se ocupă de reglementare în acest domeniu, adică de UCEVAP şi ANRMAP.

Colegii mei de la Departamentul de monitorizare din cadrul autorităţii de management, alături de agenţiile de dezvoltare regională, stiţi foarte bine că au făcut monitorizare lunară a proiectelor care aveau risc de neimplementare şi care au avut întârzieri majore în implementare, ori toate aceste măsuri au dus la creşterea şi la finalizarea proiectelor dumneavoastră. Cred că sunt în sală şi reprezentanţi ai autorităţilor publice locale care au beneficiat de prelungirea, prin acte adiţionale, o dată până la 30 iunie, mai apoi, până în toamna acestui an sau până în 2018, la final, pentru proiectele care depăşesc din POR cinci milioane de euro. Până alaltăieri am semnat 180 de acte adiţionale care vă vor ajuta să vă

prelungiţi şi să va atingeţi indicatorii prin POR şi astfel să nu fiţi nevoiţi, atât dumneavoastră, cât şi după aceea bugetul României, să returneze Comisiei Europene banii deja rambursaţi proiectului dumneavoastră. Şi acum să trecem la partea de programe europene pentru perioada 2014-2020, unde Ministerul Dezvoltării este autoritate de management şi autoritate naţională pentru 15 programe, cel mai mare dintre ele fiind tot POR, care are un buget alocat de peste opt miliarde de euro.

Din cele 12 axe prioritare ale programului, nouă axe sunt dedicate dumneavoastră, adică administraţiei publice locale, cu preponderenţă, finanţând ca domenii principale: dezvoltarea urbană, partea de eficienţă energetică, atât în clădirile de locuinţe, cât şi în clădirile publice, iluminatul public, modernizarea a tot ce înseamnă parte de drumuri judeţene, care au conectivitate la reţeaua europeană de transport rutier, patrimoniul, turismul balnear, sănătatea, educaţia, proiectul major pe care Agenţia Naţională de Cadastru va depune ca proiect major dar unde dumneavoastră sunteţi beneficiari finali şi cu permisiunea dumneavoastră vreau să vă prezint foarte pe scurt, ca să aveţi timp de întrebări şi să prezinte şi colegii mei după aceea, axele care vă sunt dedicate în principal dumneavoastră şi încep cu partea de eficienţă energetică, unde este un domeniu în care am alocat peste două miliarde de euro, în eficienţa energetică, atât a clădirilor rezidenţiale pe care le cunoaşteţi ca şi programe din 2014-2020 şi care merge pe acelaşi sistem de finanţare, adică din

Fondul European 60%, din partea de asociaţii de locatari, în parteneriat cu primăriile se acoperă ceilalţi 40%. Diferenţa este că nu doar municipiile reşedinţă de judeţ vor fi acum beneficiari, ci tot ce înseamnă partea de urban şi tot din această axă finanţăm partea de iluminat public şi măsurile pentru transport urban pe care reşedinţele de judeţ îl cunosc cel mai bine ca planurile de mobilitate urbană. Principalii beneficiari sunteţi dumneavoastră, ca autorităţi publice locale.

La partea de clădiri publice, beneficiari se adaugă şi administraţia centrală. Aş vrea să adaug două chestiuni importante pe care să le reţineţi: partea de, un principiu specific care se adaugă aici, adică trebuie să existe pentru partea de finanţare pe eficienţă energetică, atât a iluminatului public, cât şi a clădirilor publice, un document strategic al dumneavoastră, indiferent că îl numim plan pentru plan local pentru energie durabilă, acel PAED cum îl cunoaşte toată lumea sau în cadrul Strategiei de dezvoltare locală a dumneavoastră aveţi un capitol dedicat părţii de energie durabilă şi eficienţă energetică şi faptul că va exista punctaj suplimentar în grilele de evaluare şi selecţie, atâta timp cât există această strategie bine definită şi cu aceste elemente cuprinse în partea de strategie.

Ghidul pe blocuri, pe clădirile rezidenţiale, ştiţi foarte bine că este lansat apelul, este deja lansat, se depun cereri de finanţare./salina/fcostea/ Pentru partea de ghid pe clădiri publice, undeva săptămâna viitoare cel târziu îl vom lansa în dezbatere publică, veţi avea 30 de zile la dispoziţie în care să puneţi întrebări acolo unde credeţi că aveţi nevoie de a clarifica multe aspecte cuprinse de colegii mei în ghid. La partea de iluminat public va mai dura un pic, pentru că există nişte aspecte de clarificat pe partea de operatori, de operatori economici în domeniul iluminatului public şi la partea de măsuri de transporturi, bani şi partea de mobilitate. Încă

discutăm cu colegii noştri de la Consiliul Concurenţei, cu care trebuie să lămurim faptul dacă partea de mobilitate urbană, de măsuri pentru transport urban, intră sau nu sub premisele, sau sub incidenţa regulilor ajutorului de stat. La momentul respectiv o să vă ţinem la curent, pentru că sunteţi implicaţi alături de noi în acest proces.

Ca şi parte de minim şi maxim în cererea de finanţare pentru apelul deja lansat pentru clădiri publice, este de punere continuă cu primul depus, primul evaluat şi dacă este proiect eligibil şi finanţat. Valoarea minimă este de 100.000 de euro şi maximum de cinci milioane de euro. Trecem acum la partea de dezvoltare urbană, unde vorbim de un buget alocat de peste 1.000.000.300 de euro, care susţine, pentru municipiiile reşedinţă de judeţ, mai multe tipuri de măsuri de dezvoltare, începând cu partea de transport urban, cu partea de revitalizare a zonelor urbane, a acţiunilor integrate pentru comunităţile marginalizate de care vorbea şi domnul ministru mai devreme şi partea de infrastructură de educaţie.

Ca principii specifice acestei axe prioritare avem acele strategii integrate de dezvoltare urbană şi planurile de mobilitate urbană, ceea ce dumneavoastră cunoaşteţi de la întâlnirile pe care le-am avut cu reprezentanţii municipiilor reşedinţă de judeţ, constituirea acelei autorităţi urbane unde dumneavoastră vă prioritizaţi proiectele pe care vreţi să le supuneţi mai departe evaluării şi finanţării autorităţii de management. Toate proiectele care vor fi incluse de către dumneavoastră şi autoritatea urbană din fiecare municipiu reşedinţă de judeţ trebuie să ştiţi că va avea un criteriu specific de selecţie şi va însemna tot ce înseamnă pe partea de educaţie corelarea proiectelor pe care dumneavoastră le puteţi propune ca şi reabilitare sau modernizare a părţii de infrastructură educaţională cu tendinţa demografică. Adică, în momentul în care tendinţă demografică este în scădere, corelarea cu ceea ce se finanţează într-o şcoală unde copii nu mai există, ştiţi bine că am avut probleme în 2007-2013, şi, de aceea, va fi criteriul specific în selecţia proiectelor pe partea de reabilitare şi modernizare a infrastructurii educaţionale.

Pe partea de investiţii, ceea ce înseamnă comunităţile marginalizate de care vă vorbeam, ca şi criteriu de selecţie specific va avea un avantaj acel cartier sau acea zonă marginalizată din oraş unde populaţia de etnie romă depăşeşte 10%. Ca să vorbim acum despre partea de ceea ce înseamnă patrimoniu, ştiu că aici au fost foarte multe dezbateri şi ştiţi foarte bine şi la nivelul Comisiei şi al Parlamentului European vizavi de investiţiile pe care le vom susţine din Axa de protecţie şi valorificare a patrimoniului cultural. Vorbim de un buget de 466 de milioane de euro, unul prin care Programul Operaţional Regional va finanţa restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural, cât şi partea de, o altă prioritate din aceaşi axă, de regenerare şi revitalizare a zonelor urbane.

Ca principal beneficiar, printre principalii beneficiari vă aflaţi tot dumneavoastră, autoritătile publice locale, la care se adaugă partea de autorităţi şi administraţie centrală, unităţile de cult, ONG-urile sau parteneriate între potenţialii beneficiari. Valoarea maximă a investiţiei, ţin să precizez, că nu poate depăşi în totalitate cinci milioane de euro. Asta înseamnă cheltuială eligibilă şi partea de cheltuieli neeligibile şi TVA, evident. Partea de ce înseamnă regenerare şi revitalizare a zonelor urbane, este o altă prioritate de investiţie care se va finanţa prin Axa prioritară 5. Prin

această prioritate, vom finanţa în cadrul oraşelor tot ceea ce înseamnă, dacă dumneavoastră aveţi o clădire abandonată, un teren degradat, un teren care se află în mijlocul oraşului sau mai puţin de mijlocul oraşului, dar care este în paragină sau care s-a transformat într-o groapă de gunoi care deranjează cetăţenii dumneavoastră, vom finanţa prin acestă axă demolarea clădirii respective, care trebuie să fie, evident, domeniu public, şi pe terenul respectiv amenajarea de spaţiu verde, amenajarea de alei, amenajarea de piste de biciclete, amenajarea de mobilier urban şi de partea de trotuare, tot ce înseamnă parte de iluminat public, precum şi tot ce înseamnă partea stradală care duce direct la terenul respectiv pe care dumneavoastră îl veţi transforma în spaţiu verde.

Pe partea de ce se poate amenaja pe teren, ştiu că au fost foarte multe întrebări şi răspunsuri la adresa autoritătii de management, vom finanţa, poate le puteţi transforma în parcuri, le puteţi transforma în grădini, le puteţi transforma în scuaruri. Pentru proiectele, este un apel competitiv, minimul pe care trebuie să-l obţineţi de punctaj pe Axa 5 este de 50 de puncte. Ca o noutate fată de 2007-2013, toate proiectele care vor depăşi, în primele trei luni de la depunere, vor depăşi 70 de puncte, vor fi direct contractate, deci nu se va aştepta finalizarea depunerii de proiecte, celelalte, care obţin sub 70 de puncte, vor intra în continuare în evaluare cu cele care se vor depune până la finalul perioadei de depunere.

Deci, atenţie, aşa cum vă configuraţi şi cum vă scrieţi cererea de finanţare şi atenţie la calitatea documentaţiei tehnice pe care o ataşaţi la proiectul pe care-l veţi depune la agenţiile de dezvoltare regională de care aparţine localitatea dumneavoastră. Ca şi valoare minimă şi maximă aferentă acestei axe de dezvoltare, 100.000 de euro este valoarea minimă, cinci milioane de euro, valoarea maximă totală pentru fiecare proiect în parte. Trecem acum la axa dedicată infrastructurii rutiere de importanţă regională şi locală, unde principalii beneficiari sunt consiliile judeţene, prin faptul că administrează drumurile judeţene, dar şi partea de oraşe, acolo unde există centurile ocolitoare ale oraşelor sau străzile cu statut de drum judeţean care traversează oraşele. Ştiţi că este deja apel deschis, este apel noncompetitiv, adică proiectele pe care le veţi depune vi le-aţi ales şi le-aţi aprobat prin hotărârile de consiliu de dezvoltare regională.

Apelul este deschis până în noiembrie la anul. Am avut întrebări după deschiderea apelului, prin care ni s-au spus dar dacă renunţăm la un proiect, dar nu-l avem prins în hotărârea de consiliu de dezvoltare regională, putem să-l înlocuim? Răspunsul este că, în acest moment, nu puteţi înlocui lista, pentru că este apelul deschis şi nu se schimbă regula în timpul jocului. Însă în momentul în care undeva spre toamna acestui an, vedem că rămân bani necheltuiţi sau că sunt proiecte care nu mai sunt depuse, în consiliul de dezvoltare regională veţi aproba o nouă listă de proiecte dacă veţi considera necesar şi veţi putea redepune, repet, dacă vom avea economii, din toamnă, proiectele pe care le consideraţi necesare după aceleaşi reguli ca şi cele care se depun în acest moment. După cum bine ştiţi, valoarea minimă a unui proiect în acest apel este de 100.000, maximum de 50 de milioane de euro, cu precizarea că pentru proiectele care se depun în parteneriat pe trasee de mai multe judeţe, valoarea maximă este de 69 de milioane şi jumătate de euro. Trecem la Axa 7 în care vorbim de partea de dezvoltare durabilă a turismului. Avem apel lansat începând cu 1 iunie, este apel competitiv şi va avea aceleaşi reguli ca la

patrimoniu, adică proiectele care vor depăşi 70 de puncte vor fi contractate direct. Toate activităţile care se vor finanţa pe partea de turism încadrate în cei 180 de milioane de euro alocaţi nu trebuie să fie sub incidenţa regulilor ajutorului de stat şi se finanţează, ştiţi foarte bine, infrastructură de turism balnear, partea de crearea şi de extindere a infrastructurii de agrement şi amenajarea obiectivelor turistice naturale de utilitate publică.

Atenţie, însă, toate investiţiile propuse de către dumneavoastră trebuie să facă parte din strategia dumneavoastră de dezvoltare locală şi aceste proiecte se finanţează numai în staţiunile turistice şi pe teritoriul Deltei Dunării. O să las partea de întrebări, că nu vreau să răpesc foarte mult timp, să aibă timp şi colegii mei să facă prezentările. Trecem la Axa prioritară 8, care finanţează, de fapt, patru domenii extrem de importante pe social pentru dumneavoastră, atât infrastructură de sănătate, cât şi infrastructură socială. Axa are peste 700 de milioane dedicate, din care ştiţi bine că 300 de milioane de euro, vorbim de partea de cele trei spitale regionale, 150 de milioane din program, încă 150 de milioane de la bugetul de stat, singurul caal lansat în acest moment este dedicat serviciilor sociale, fără componentă rezidenţială pentru partea de persoane adulte, pentru bătrâni, unde avem alocaţi 26 de milioane de euro, celelalte priorităţi, pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru copii şi pentru serviciile de sănătate le vom lansa în momentul în care colegii noştri de la ministerele de resort ne vor pune la dispoziţie strategiile în domeniu, pentru că aceste proiecte sunt legate de

Strategia naţională pentru servicii sociale în domeniile pe care le-am specificat şi de cartografierea pe care Ministerul Sănătăţii o va finaliza în curând. Imediat după aceea, Autoritatea de management va lansa în dezbatere ghidurile de care sunt convinsă că aveţi nevoie pentru a crea proiectele dumneavoastră. Ce aş vrea să specific în plus este faptul că aceste proiecte sunt proiecte de valoare mai mică, adică undeva între 50 de mii şi 150 de mii de euro pentru partea socială a unităţilor de îngrijire la domiciliu şi la maxim 500 de mii de euro pentru centrele de zii şi pentru cantinele sociale. În momentul în care vreţi să aveţi un proiect în care vreţi să faceţi şi o unitate de îngrijiore, şi cantină socială, şi partea de centru de zi valoarea maximă a unui priect se ridică la 800 de mii de euro.

Voi trece pe repede înainte la partea de sprijinirea, de regenerarea economică şi socială a comunităţilor defavorizate. Mai pe scurt CLLD sau noul tip de GAL urban de care vorbea domnul ministru Ghinea mai devreme, unde avem alocate puţin peste 100 de milioane de euro, pentru acţiuni integrate. Aceste acţiuni integrate vor fi finanţate atât prin POR pe partea de reabilitare şi modernizare şi dotare a infrastructurii şi pe partea de proiect integrat din programul de capital uman, unde va fi specializat personalul care va lucra în centrele respective. Potenţialii beneficiari sunt acele grupuri de acţiune locală, pe care le cunoaşteţi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, GAL-urile, şi partea de principiu specific este faptul că operaţiunile care se vor finanţa din această axă trebuie să contribuie în primul rând la prevenirea segregării, adică nu facem ghetouri prin aceste tipuri de proiecte. La partea de dezvoltare a infrastructurii educaţionale Autoritatea de Management are alocat în buget, care depăşeşte 350 de milioane de euro, unde atât dumneavoastră ca şi autorităţi publice locale, cât şi administraţia centrală, cât şi instituţiile de învăţământ superior de stat sunt potenţiali beneficiari. Prin această axă se finanţează creşele, se finanţează grădiniţele, se finanţează învăţămânul general

obligatori, adică clasele I - VIII, se finanţează şcolile profesionale, liceele tehnologice şi educaţia universitară.

Nu vreau să mă repet, această axă, tot ce înseamnă ghiduri, le vom lansa imediat ce vom avea strategia de educaţie în domeniu, pe care colegii de la Ministerul Educaţiei în curând ne-o va pune la dispoziţie. Ultima axă care vă este dedicată din POR, unde veţi fi ca beneficiari dumneavoastră direct beneficiari finali este Axa de extindere geografică a sistemului de înregistrare a proprietăţilor în Cadastru şi Carte Funciară, va fi un proiecte major depus de Agenţia Naţională de Cadastru şi Proprietate Imobiliară, dar beneficiari sunteţi dumneavoastră şi va fi un proiect care va fi elaborat şi care va fi implementat în trei faze mari.

Partea de integrare a datelor existente şi partea de extindere a înregistrării în zonele rurale din România, serviciile de îmbunătăţire a înregistrării cadastrale şi partea de strategie, management şi tactici ale Agenţiei de Cadastru. Nu în ultimul rând, ştiţi foarte bine că prin acordul de parteneriat România a alocat prin toate programele operaţionale, deşi şi prin POR sume importante pentru investiţia teritorială integrată stabilită ca proiect pilot prin acest program, pe această perioadă de programare din Delta Dunării. Din POR vom finanţa cu peste 400 de milioane de euro tot ce înseamnă parte de finanţare pentru IMM-uri, de eficienţă energetică, atât în clădiri rezidenţiale, cât şi în clădiri publice, măsurile de mobilitate urbană, de patrimoniu, de infrastructură turistică, infrastructură de sănătate socială şi educaţională şi modernizarea şi reabilitarea drumurilor judeţene.

Sperăm că în această lună strategia de dezvoltare ITI-Delta Dunării să poată fi aprobată. Din câte ştim, în acest moment mai este de obţinut un aviz de la Ucraina, şi după aceea se intră pe linie dreaptă şi putem lansa şi ghudurile pentru ITI-Delta Dunării. O altă axă care va fi dedicată şi va fi lansată după ce Ministerul Fondurilor Europene va finaliza metodologia de monitorizare a proiectelor care se vor finaliza pe Strategia Dunării este SUERD, care este dedicat celor 12 judeţe riverane Dunării - Caraş, Mehedinţ, Dolj, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Brăila, Galaţi, Tulcea şi Constanţa - sunt 500 de milioane de euro alocate direct acestei axe şi unde, în principal se va finanţa infrastrura în domeniul transportului, al apei şi al apei uzate, în domeniul dezvoltării rurale, a patrimoniului şi turismului, partea de infrastrură rutieră şi, de asemenea, partea de eficienţă energetică. Faţă de 2007-2013, împreună cu colegii mei de al Autoritatea de Management am încercat să simplificăm cât de mult partea de implementare a proiectelor şi aici vorbim despre reducerea numărului de documente pe care dumneavoastră aţi fost obligat să le depuneţi pe 2007-20013, proiecte care vor avea la depunere şi proiectul tehnic, vor avea punctaj suplimentar, deci atenţie la maturitatea proiectelor pe care le propuneţi. Vom avea perioade mult mai scurte pe partea de evaluare şi de selecţie a proiectelor asta, datorită faptului că este acea lipsă de şase luni de zile pe care o aveaţi la dispoziţie pentru pregătirea proiectelor tehnice, ori acum dacă contractul se semnează la nivel de studiu de fezabilitate sau DALI cu cel puţin şase luni de zile perioada de evaluare şi selecţie a proiectelor dumneavoastră va fi redusă. Încercăm ca pe toate proiectele cu finanţări europene, indiferent de programul şi indiferent de ministerul care le gestionează să folosim un model de contract standard şi, bineînţeles, am păstrat mecanismul cerelor de plată în continuare.

O să vă prezint acum, foarte pe scurt, programele de finanţare de cooperare teritorială şi, în principal, trei programe mari: România - Bulgaria, Serbia şi Ungaria. Pe România - Bulgaria ştiţi bine că există zona de graniţă cu Bulgaria, unde sunt eligibile şapte judeţe din România şi vorbim aici de Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Girugiu, Călăraşi şi Constanţa şi cele opt districte aferente din Bulgaria. Programul este foarte înaintat, în sensul că primul apel de proiect, atât pe proiectele de soft şi proiecte de susţinere de infrastructură, este deja încheiat de anul trecut; la fel, şi cel de-al doilea apel, care s-a închis în octombrie. Avem deja 25 de contracte de finanţare semnate.

Proiectele depuse de dumneavoastră pe hartă, adică pe partea de infrastructură rutieră şi partea de mediu şi situaţii de urgenţă, evaluarea a fost finalizată. În prima săptămână din luna august va avea loc Comitetul de monitorizare, care va valida ceea ce evaluatorii au punctat pe proiectele dumneavoastră. Deci, imediat după Comitetul de monitorizare, putem să semnăm contractele de finanţare cu cei dintre dumneavoastră care aţi depus proiecte pe România - Bulgaria şi care aţi fost selectaţi. Un program nou la care România este autoritate de management este România - Ungaria, unde sunt eligibile atât din România, cât şi din Ungaria câte patru judeţe - pe partea de graniţă a României: Satu Mare, Arad, Bihor şi Timiş. Pe partea de proiecte strategice, pentru judeţele menţionate mai sus, primul apel de proiecte va fi lansat luna viitoare; pentru propunerea de proiecte, în luna septembrie.

Detaliile, în momentul în care veţi vedea Ghidul deja... primul draft a fost în consultare, o să vedeţi şi următorul ghid în perioada imediat următoare, după ce închidem partea de negocieri cu colegii noştri din Ungaria. Urmează România - Serbia, unde doar trei judeţe de pe graniţa din România şi şase districte din Serbia sunt eligibile, din România fiind: Timiş, Caraş şi Mehedinţi. De asemenea, avem ambele apeluri lansate anul trecut încheiate. Comitetul de monitorizare va fi, peste două săptămâni. După acest Comitete de monitorizare veţi fi anunţaţi care sunt proiectele care sunt câştigătoare şi care vor fi finanţate şi următorul apel, în momentul în care avem economii, îl preconizăm la începutul anului 2017. Programul comun pe graniţa cu Moldova are ca beneficiari patru judeţe din România: Botoşani, Iaşi, Vaslui şi Galaţi şi întreg teritoriul Republicii Moldova. Primul apel de proiecte îl vom lansa spre sfârşitul anului, după ce Moldova va semna cu Comisia Europeană Acordul financiar, care va viza proiecte cu componentă de infrastructură şi proiecte de soft, iar al doilea apel pentru partea de proiecte de soft îl lansăm undeva în anul 2019. Programul operaţional... ştiţi că pe 7 - 13 am avut program România - Ucraina - Moldova. Acum aceste programe sunt splitate în două; de aceea, avem program separat şi cu Republica Ucraina, unde avem cinci judeţe din România şi patru oblasturi din Ucraina ca potenţial beneficiar pe domeniile finanţate, pe care le aveţi afişate. Primul apel de proiecte îl vom lansa la sfârşitul anului 2016, l doilea, spre 2019.

Bazinul Mării Negre este un alt program unde România şi Ministerul Dezvoltării este autoritate de management. Primul apel de proiecte intenţionăm să-l lansăm în octombrie. Conferina de lansare a programului va avea loc peste două săptămâna, la Constanţa. Aici, ştiţi bine, regiunile şi judeţele care sunt eligibile fac parte din Regiunea Sud-Est. Mai avem, de asemenea, programe unde România nu este autoritate de management, însă n-o să vreau să insist foarte mult pentru că deja

cred că am intrat şi pe timpul celorlalţi colegi. O să las mai mult timp la întrebări şi să vă răspund punctual pentru fiecare întrebare a dumneavoastră. Ceea ce vă rog este dacă nu vom avea timpul necesar să preluăm sau să vă răspundem la toate întrebările pe info@mdrap.ro. Aşteptăm toate întrebările dumneavoastră legate de toate programele la care Ministerul Dezvoltării este atât autoritate de management, cât şi autoritate naţională. Vă mul tumesc.

Sirma CaramanVă mulţumim, doamna director. În acest timp scurt aţi prezentat ce era important, dar Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, înainte, a luat măsura ca să avem caravane organizate prin toate ADR-urile, iar la solicitarea structurilor asociative, am organizat pe zone din ţară pentru prezentarea programului POR. Vă mulţumesc. Îi dau cuvântul doamnei director Carmen Dobrotă pentru a prezenta Programul Operaţional Capacitatea Administrativă, care este condiţionată de aprobarea Strategiei funcţiei publice, care sperăm ca, miercurea viitoare, să fie aprobată de Guvern şi astfel încât să deblocăm acest program. Vă mulţumesc.

Carmen DobrotăVă mulţumesc şi eu, doamna ministru. Doamnelor şi domnilor, o să ncerc să vă prezint foarte pe scurt lecţiile învăţate din perioada 2007 - 2013, principalele noastre rezultate atinse cu ajutorul dumneavoastră, prin proiectele pe care le-aţi implementat la nivelul administraţiei publice centrale şi locale şi construcţia Programului Operaţional "Capacitatea Administrativă" 2014 - 2020, precum şi oportunitătile de finanţare.

O să încerc să am o prezentare cât mai succintă cu putinţă, direct proporţională cu alocarea programului operaţional care nu este nici măcar 10% din alocarea POR. Prin urmare, în perioada 2007 - 2013, am avut o alocare de 244 de milioane de euro din care 208 milioane de euro a însemnat sprijin prin Fondul Social European. Menţionez faptul că acum avem o alocare de peste 650 de milioane de euro, semnificativă faţă de perioada precedentă, iar în această perioadă de programare, gradul de absorbţie reflectă o utilizare eficientă a fondurilor. Sigur că impactul măsurilor pe care le-am finanţat îl vom putea măsura ulterior, pentru că este în domeniul în care, spre deosebire de cel al investiţiilor, impactul utilizării acestor fonduri este mai greu măsurabil, e mai greu palpabil. Programul a fost structurat pe două axe prioritare, pntru beneficiari şi o axă prioritară de asistenţă tehnică.

Aş vrea doar să menţionez faptul că în economia POR autorităţile publice centrale au avut proiectele cu cea mai mare alocare financiară. În schimb, autorităţile publice locale au avut foarte multe proiecte, dar de dimensiuni mici, alocări mai mici, şi, de asemenea, ONG-uri şi univserităţile au beneficiat de fonduri prin POR Capacitatea Administrativă 2007 - 2013.

Dintr-o distribuţie la nivelul ţării se poate observa că, pe lângă Regiunea Bucureşti - Ilfov, unde e află, de altfel, toate instituţiile administraţiei publice centrale, cele mai multe proiecte au fost implementate în Regiunea Sud-Est, urmată de Regiunea Sud Muntenia. Regiunile celelalte s-au orientat şi către programe de cooperare transfrontalieră, pentru susţinerea măsurilor de capacitate administrativă.

Ca şi rezultate, pentru că este important să ştiţi, în perioada precedentă au fost instruite peste 50.000 de persoane, au fost realizate peste 150.000 de ghiduri şi documente metodologice şi au fost finanţate peste 50 de analize de simplificare administrativă, au fost reorganizate peste 3000 de structuri şi peste 80 de structuri nou descentralizate au fost operaţionalizate prin fonduri europene. Lecţiile învăţate din perioada 2007 - 2013 le vom utiliza în perioada actuală şi cred că exemplul nostru de bună parctică este asigurarea unui ofiţer de proiect pentru fiecare contract pe care îl avem în implementare. Şi în plus faţa de perioada...

Diana ȚeneaAceste elemente, centralizate la nivelul întregii ţări, analizate, deci, analize teritoriale şi baze de date, ce facem noi iniţial, ca fundament al deciziei, ne duc la următoarea statistică, care nu este foarte bună, să spun aşa, comparativ cu Europa, din care facem parte de ceva vreme. Este vorba de numărul de indicatori îndepliniţi atât de municipii, cât şi de oraşe. Vedeţi că sunt doar nişte cifre care să ne arate unde stăm. Deci, nu nominalizez, nu fac niciun fel de analiză, pentru că nu suntem la concurs aici. Este vorba de interesul nostru general, al tuturor. Dar nu stăm foarte bine.

Deci, avem numărul de indicatori îndepliniţi, de numărul de municipii şi de numărul de oraşe din totalul celor din România. Şi asta înseamnă că avem nevoie, practic, de finanţare şi avem nevoie de strategie şi de dezvoltare durabilă. În termeni de nevoi, astfel, pentru fiecare individ, ştiţi piramida lui Maslow, identifică simplu ierarhizarea şi prioritizarea acestora, astfel: nevoi primare, hrană, locuire, nevoie de siguranţă şi securitate personală, nevoie de dragoste şi apartenenţă, autorespect şi autorecunoaştere. În termeni de nevoi pentru ţară, piramida lui Maslow poate să arate astfel: nevoi primare, comunităţi locale, care să asigure serviciile primare şi o locuire decentă, siguranţa asigurată de conectivitate şi accesabilitate crescută la resurse, resurse de orice fel, e vorba de educaţie, sănătate, culturale. Apoi, identitate locală, interacţiuni şi schimburi culturale, implicare civică pentru creşterea calităţii vieţii, educaţie, sănătate, protecţia mediului şi, esenţa, unde trebuie să ajungem, patriotism, identitate naţională, valori morale, istorie şi patrimoniu. Cred că putem să înţelegem că lucrurile simple, până la urmă - îmi cer scuze, nu sunt foarte prietenă cu echipamentele în dimineaţa asta -, deci, lucrui simple, pe care le simţim şi le gândim cu toţii, până la urmă sunt într-un fel sau altul motorul dezvoltării.

La nivelul ţării, în acest moment, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, se derulează mai multe programe care abordează atât serviciile, cât şi locuirea. Vedeţi pe ecran o sinteză a realizărilor de până la acest moment, în termeni de obiective de investiţii finalizare. Programul Naţional de Dezvoltare Locală, care este atât de celebru în ultima perioadă, atât, să zicem, pentru impact, cât şi foarte criticat în toate mediile, pentru că, în fine, au fost tot timpul analizate atât istoricul programelor din care provine, cât şi volumul finanţărilor. Şi, sigur, există o explicaţie pentru absolut... ce argumente tehnice, în primul rând, dar vreau să vă reamintesc că în ultimii trei ani, practic, nu au fost disponibile alte surse de finanţare, iar presiunea a fost extrem de mare pe bugetul de stat, pentru că nevoia este foarte mare, nevoia de finanţare. Bun.

Deci, pentru Programul Naţional de Dezvoltare Locală avem 733 de obiective finalizate integral, cu procese verbale de recepţie, şi exploatate. Şi în execuţie sunt, la acest moment, 4.126 de obiective cu finanţare asigurată, în perioada 2015-2019. Precum ştiţi, din 2015 programul de finanţare este multianual. În 2015 au fost inventariate şi s-a asigurat finanţare pentru finalizare pentru 3.562 de obiective. În continuare, în 2016 au fost contractate diferenţa, fiind vorba de şcoli fără autorizaţie de funcţionare, apropo de ce vorbea domnul primar Negoiţă, şi de alte obiective, absolut necesare pentru comunităţile locale. Niciodată banii nu sunt suficienţi, totul este să avem grijă. Şi, până la urmă, să ni-i programăm, ca în orice buget, ca în orice familie, ca în orice comunitate sau gospodărie./asalar/atataru/ Pentru dezvoltare, susţinerea dezvoltării, planurile de amenajare ale teritoriilor, PUG-urile, au fost începute de foarte mult timp, cu resurse locale şi, parţial, cu bani de la bugetul de stat, prin programul de PUG-uri. La acest moment sunt 776 de UAT-uri care au primit finanţare.

Din păcate, puţine obiective s-au finalizat, dar continuăm să susţinem finanţarea, pentru că sunt extrem de importante aceste documente, să spun aşa, de planificare. Sistemul integrat de baze date urbane, ministerul a finanţat 87 de contracte pentru realizarea inventarierii, să spun aşa, cadastru urban şi reţelele urbane, finanţăm în continuare. Iar programul de hărţi de risc sunt două obiective, două hărţi de risc, să zic aşa, finalizate. Aici a fost o sincopă. Suntem în discuţii cu Mediul, referitor la valabilitatea, să zic aşa, demersurilor noastre, pentru că nu finanţăm numai inundaţii, ca cei de la Mediu, noi finanţăm alunecări de teren şi zone cu potenţial seismic. Compania Naţională de Investiţii, pe care o cunoaşteţi foarte bine, este compania prin care Ministerul Dezvoltării finanţează obiective de investiţii de interes local. Ştiţi Programul Naţional al CNI. Până la acest moment au fost finalizate 449 de obiective, de diferite tipuri. Sigur, avem şi în detaliu tipurile de obiective finanţate. Un alt program de finanţare, care se adresează în special urbanului, mediului urban, este programul de termoficare, prelungit în 2015. A fost valabil în 2006 -2015, componenta căldură şi confort, prelungit până în 2020. Prina cest program de finanţare au fost reabilitate 72 de sisteme de încălzire centralizată la nivelul întregii ţări…..

Studiile de fundamentare, toate problematicile existente ne-au dat, să spun aşa, direcţiile principale. Priorităţile - am selectat aici câteva dintre ele. Prioritatea zero este, pentru România, îmbunătăţirea accesului către Uniunea Europeană, iar justificarea, în mod evident, 70% din exporturile româneşti pleacă spre Uniunea Europeană, iar proiectele de infrastructură sunt critice. Prioritatea unu, dezvoltarea şi conectarea principalelor zone urbane funcţionale, iar ca justificare, zonele de acces de o oră, de exemplu, din jurul Bucureştiului şi a celor şapte poli de creştere generează 75% din veniturile firmelor din România. Aceste zone urbane sunt, în fapt, motoarele economice ale ţării şi cu cât ele vor funcţiona mai bine şi se vor dezvolta mai bine, vor avea facilităţi, cu atât vor atrage după ele şi restul teritoriilor din regiuni.

De asemenea, este foarte important să conectăm regiunile mai slab dezvoltate la Regiunea Bucureşti şi să dezvoltăm reşedinţele de judeţ. Reşedinţele de judeţ reprezintă, după cum bine ştiţi, totuşi, oraşele, municipiile care au, polarizează, să spun aşa, zonele de interes şi pe educaţie şi pe sănătate. Sigur că am avut la un moment dat un demers legat de, cum v-am spus la început, strategia de dezvoltare

teritorială a României, să vedem cum ar funcţiona teritoriile dacă am stabili pe specificul anumitor zone, să zic aşa, să focalizăm, să dăm mai multă importanţă în cadrul unui judeţ sau unei regiuni unor teritorii valoroase. Dar nu suntem încă pregătiţi, nici mental, nici funcţional, pentru asta. Dar reşedinţele de judeţ încă pot să polarizeze şi să dezvolte zone întinse, cu cât sunt mai legate, să zic aşa, de localităţile din jur. Bun.

Următoarele priorităţi, care se leagă şi de strategia naţională a locuirii, sunt: consolidarea seizmică a clădirilor publice şi private şi sprijinirea sistemelor de termoficare centralizată. Slide-ul acesta l-aţi văzut şi în prezentarea domnului ministru, legat de Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, el provine dintr-un studiu şi, mă rog, raport pe care Banca Mondială, în cadrul proiectului nostru, coordonarea instrumentelor de finanţare fonduri structurale şi fonduri de la bugetul de stat, le-am derulat până în 2015 şi reprezintă nevoia de finanţare, nevoia de investiţii în sectoare cheie, precum şi fondurile disponibile pentru perioada de implementare 2014-2023.

Este un document public, îl puteţi analiza. Iar aici resursele publice potenţial disponibile pentru investiţiile de capital în perioada 2015-2023, estimări făcute pe baza execuţiilor bugetare 2009-2012, de la Ministerul de Finanţe şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Din aceste cuantumuri - mă scuzaţi -, din aceste cuantumuri, nevoi versus fonduri disponibile, vedem că este foarte, foarte mare nevoie de eficienţă, pentru că, chiar până nu atingem standardele de echipare, măcar pe municipii şi oraşe, va fi destul de greu să prioritizăm între apă, canalizare şi drumuri, de exemplu, pentru că nevoia este aproape egală pentru toate cele trei tipuri de infrastructură. Foarte interesant, am reuşit să facem cu Banca Mondială aceste hărţi de mare impact vizual, am selectat câteva dintre ele, o să vedeţi în continuare, de exemplu, o ordonare după prioritatea investiţiilor în infrastructura de drumuri comunale - şi avem, de la bleu deschis la albastru închis, priorităţi reduse până la priorităţi înalte, cam ce se întâmplă, în funcţie de starea exactă, cât mai exactă la nivelul, mă rog, inventarierea s-a făcut în 2014, la nivelul drumurilor locale.

Este vorba de înzestrare, tehnică şi stare tehnică. Deci, cum se prezintă ele efectiv, care este nevoia de tranzit pe zonele respective, cum asigură conectivitatea, care este volumul de trafic - şi se vede clar. De asemenea, un alt exemplu, luat la întâmplare, numai ca să vedeţi că există aceste date şi că putem să le folosim, o ordonare după prioritatea investiţiilor în infrastructura culturală. Şi aici au fost analizate criterii, în mod evident, specificul zonei, obiective de interes cultural deosebit, este vorba, desigur, patrimoniul creştin-ortodox, extrem de important, apoi, şi nu numai, cu siguranţă monumente ale naturii şi aşa mai departe, obiective turistice etc. De asemenea, tot în cadrul acestui proiect, am făcut exerciţii de prioritizare, punând în paralel cele două programe mari din cadrul ministerului, Programul Operaţional Regional şi Programul Naţional de Dezvoltare Locală.

Şi am luat exemple, câte un tip de investiţie pentru fiecare judeţ din regiunea Moldova, având în vedere că a fost deja un demers exprimat, şi vedeţi, de exemplu, cu verde sunt proiectele prioritare prin POR, cu mov sunt prin PNDL, şi fiecare cifră în parte reprezintă priorităţile declarate pentru cele două programe. Avem unul cu verde, unul cu mov. Deci, practic, sunt surse de finanţare complementare. Şi, de

asemenea, nu numai pentru drumuri, avem şi pentru drumuri comunale un alt tip de hartă, aici pentru judeţul Botoşani, sau pentru infrastructură educaţională, infrastructură de sănătate, pe Vaslui, infrastructură culturală, este reprezentată pe Bacău, sau sportivă, pe Vrancea.

Deci, toate aceste demersuri ale noastre repezintă un sprijin real pentru dumneavoastră. Orice chestiune poate fi analizată şi tranşată foarte uşor, doar să ne spuneţi. Aici, toate elementele legate de strategiile, Master Planul pe alimentarea cu apă, plus proiectele locale, au fost integrate şi sunt, vedeţi şi numărul de localităţi şi toate sistemele puse pe hartă, la fel şi pentru canalizare. Iar toate aceste lucruri, de fapt, scot în evidenţă faptul că avem nevoie de politici publice pentru dezvoltare durabilă şi creşterea calităţii vieţii, pentru că, din păcate, nu putem să le facem pe toate în acelaşi timp. Pentru că se pare că suntem în întârziere, am să închei aici. Dacă vă interesează aceste chestiuni, ca sprijin, ca şi abordare, cu cea mai mare plăcere vă stau la dispoziţie.

Sirma CaramanVă mulţumim frumos. Să trecem la întrebări şi răspunsuri. Colegii noştri cu microfoanele să fie atenţi. O să vă rog frumos să vă prezentaţi. Numele, prenumele şi ce reprezentaţi, ca unitate administrativ-teritorială sau ca instituţie, pentru a nota. Vă rog frumos! Primul care a ridicat mâna, domnul. Vă rog să-i daţi microfonul. Împărţiţi-vă rândurile, domnişoarelor, toate trei. Una un rând. Poftiţi! Următorul care doreşte, ca să fim operativi, ca să daţi microfonul. Ok. Poftiţi, vă rog!

Atelierul 3 – Cadastru, amenajarea teritoriului, urbanism și dezvoltare durabilă, LOCAȚIA -Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator -Mihai Busuioc , secretar general, MDRAP

Mihai BusuiocMihaela Vrabete, secretar de stat în cadrul ministerului nostru, pe doamna Simona Munteanu, lector universitar în Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Mincu, şi pe domnul Gabriel Pascariu, conferenţiar universitar, arhitect la Registrul Urbaniştilor din România. Panelul nostru se numeşte "Cadastrul, amenajarea teritoriului, urbanism şi dezvoltare durabilă", şi aşa cum domnul ministru şi-a dat cuvântul singur, îmi revine şi mie plăcerea să imi dau cuvântul. Mulţumesc. Să continuăm tradiţia. 

O să fie o prezentare atipică, zic eu, dar plină de mult adevăr şi de dorinţă şi speranţă că o să reuşim să facem ceva. Agenda este aceasta, să vorbim un pic despre cadastru şi rolul său în societate, despre informaţie în general, legile proprietăţii, vis sau realitate, întrebările cadastrului, despre ce am făcut noi şi cum putem să avem o administraţie eficientă prin registrele electronice interconectate. Despre cadastru şi rolul său în societate, este poate cea mai importantă investiţie a unui stat în infrastructura informaţională a unei ţări, sistemul de evidenţă a proprietăţilor este motorul economiei de piaţă capitaliste de succes, spunea Hernando de Soto în Misterul Capitalului în 2001 şi de asemenea într-un raport al Băncii Mondiale se spunea că peste 80% din deciziile şi politicile guvernamentale au la bază decizii cu privire la imobile şi proprietăţi.

De asemenea, cadastrul este prezent direct sau indirect în toate aspectele vieţii sociale şi economice; este scump, durează mult şi de aceea trebuie făcut bine. Aş spune că este o poveste despre oameni şi nu poate fi făcut decât împreună cu aceştia, indiferent de care parte a baricadei sunteţi, de partea celui care efectuează lucrări sau care este în cadrul administraţiei sau de partea firmelor de cadastru sau a lucrătorilor din cadrul oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară. De asemenea, putem spune că un ultim scop al cadastrului este contribuţia la sentimentul de securitate socială, esenţial pentru progres şi bunăstare. Este deosebit de important să înţelegem care este rolul acestei instituţii, despre care de multe ori am auzit vorbindu-se.

Această instituţie a fost pierdută în ceea ce se numeşte activitatea zilnică, datorită faptului că înainte de 1989 nu exista un cadastru al proprietăţilor, statul era proprietar pe 98% din proprietăţi şi nu avea un interes să aibă un cadastru foarte bine ţinut la zi, cu titularizarea dreptului de proprietate; cadastrul era un cadastru al culturilor agricole şi el evidenţia în special acest lucru. Despre informaţie, aş spune că este cea mai importantă resursă de progres în epoca modernă. Incorectă sau neactualizată, devine periculoasă, este consolidată în mare măsură prin eforturile cetăţenilor şi ar trebui să ne deschidem către cetăţeni. Este un bun public - fiecare cetăţean trebuie să aibă acces liber şi în mod egal la informaţie. Şi, în condiţii de asimetrie, este sursă primară a corupţiei, adică aşa cum uneori se întâmplă astăzi prin faptul că nu ştim cine este proprietar într-o anumită parcelă sau aceste lucruri sunt ştiute numai de una sau de două persoane sau de cinci persoane, îi mai spune cincimea de aur. Acest lucru creează corupţie, de aceea este deosebit de important ca informaţia din cadastru şi cartea funciară să fie publică, să fie accesibilă tuturor.

Un stat modern este un stat care are un sistem de evidenţă a proprietăţilor suplu, eficient şi sigur. Şi transparent, în opinia mea, cred că ăsta este un deziderat. Legile proprietăţii - preţul lucrurilor făcute pe jumătate, legea 18 este o lege de cadastru general, spunea un coleg de-al meu, mi-a plăcut şi mie să folosesc acest lucru, redactată relativ prost şi aplicată dezastruos şi incomplet. Ce vreau să spun aici? Vreau să spun că această lege trebuia să se termine în 90 de zile, nu s-a terminat nici astăzi. Vreau să spun că timp de cinci ani nu a avut regulament de aplicare, fiecare primărie făcea cum voia, într-o perioadă de timp se aduceau terenurile de la Botoşani la Snagov sau de la Timişoara într-o altă zonă de interes de lângă Bucureşti.

De asemenea, să nu uităm desele schimbări ale acestei legi prin mărirea suprafeţelor de teren o dată la 4-5 anim în funcţie de ciclul electoral şi de asemenea să nu uităm de faptul că suntem singura ţară din regiune care implementăm principiul restituţiei in integrum şi nici astăzi nu am reuşit să terminăm aceste legi. Ce şi-a propus legea 18 prima dată? Să creeze un plan parcelar, adică o hartă a punerii în posesie şi a titularilor drepturilor de proprietate. Aceste planuri parcelare de cele mai multe ori nu există sau sunt prost făcute, au fost realizate în grabă; am scris eu aici, fără termen de finalizare şi fără norme; de asemenea, fără reguli de conservare a rezultatelor, adică acel plan parcelar putea fi schimbat oricând de către un nou primar şi o nouă comisie de aplicare a legii 18. Faza a doua, planul cadastral, îşi propunea să reidentifice limitele şi să ducă la deschiderea cărţilor funciare, s-a făcut sporadic, la cerere, datele de intrare incerte şi instabile în timp,

în special în partea de extravilan, şi a fost destinat nevoilor de moment, aceea de a satisface nevoia de bani şi nevoia de transfer a dreptului de proprietate, având în vedere în special boom-ul imobiliar din perioada 2005-2009.

Aş spune că aceste lucruri, calitatea si toată această implementare, sunt aproape nerelevante în comparaţie cu problemele induse de inconsistenţă sistemică, adică de faptul că datele pe care le administrez sunt de proastă calitate. Care sunt întrebările noastre? Unde, adică unde este situat imobilul; cât, care este suprafaţa; ce, ce fel de teren şi ce categorie de folosinţă; cum, cum a fost dobândit, prin ce metodă, vânzare-cumpărare, donaţie, moştenire etc; cine este proprietar sau posesor. Este un sistem complet de întrebări, care are nevoie de tot atâtea răspunsuri. Aplicarea legii 18 a eşuat în ceea ce înseamnă aceste răspunsuri şi în special, dacă mi-aş putea permite, în special la cuvântul "unde" este situat imobilul. Şi o să vă dau câteva exemple, în alte prezentări le-am mai făcut. Aici este un titlu de proprietate din comuna Bradu, judeţul Argeş, şi există trei titluri pentru acelaşi teren, magazinul Cora de la intrarea din Argeş a cumpărat de două ori suprafaţa de teren pe care a fost edificat; antreprenorul, ca să fie sigur că ce a cumpărat este sigur, deci aici o să vedeţi că sunt trei numere cadastrale...

De asemenea, o situaţie pe care o întâlnim în sudul ţării, în judeţele Giurgiu şi Teleorman în special: să zicem că... poza noastră este o unitate din terenul unei unităţi administrativ-teritoriale, cetăţenii folosesc terenul în zona roşie, dar de fapt, dacă ar fi să ne luăm după actele de proprietate şi după titluri, ar trebui să îi mutăm în zona galbenă. Întrebarea şi decizia este: ce facem? Facem o revoluţie socială sau încercăm să găsim alte soluţii, în aşa fel încât oamenii să-şi folosească terenurile aşa cum le au, pentru că de peste 20 de ani ei le folosesc aşa; îşi respectă dreptul, şi-l recunosc.

De cele mai multe ori, nici nu ştiu unde este, în special cei din sudul ţării, pentru faptul că ei folosesc aceste terenuri... Într-o comună există doi-trei fermieri mari, acolo au terenul şi fermierii între ei îşi împart zonele pe care cultivă de-a lungul timpului. Aici, ca să mai exemplificăm diverse reguli sau lipsa lor, avem tarla... un titlu de proprietate fără tarla şi parcelă, 80% din titlurile de proprietate din judeţul Argeş sunt aşa, adică oamenii nu ştiu unde este terenul şi proprietatea. De asemenea, în judeţul Bihor aş spune că titlurile de proprietate indică suprafaţa în cote-părţi ideale de carte funciară; dacă o să le adunăm, s-ar putea să nu dea un întreg, s-ar putea să dea mai mult sau mai puţin. E oricum un judeţ interesant... Şi o parte din Sălaj. Următorul exemplu este cel cu titlu de proprietate în societatea agricolă; aici este ceea ce spuneam mai devreme, tarlaua de la 1 la 8, parcela 1-2.

Ce a făcut legea 7? A încercat să recupereze informaţia lipsă şi noi am încercat să facem acest lucru. După părerea mea, reconstituirea informaţiei pierdute este imposibilă şi dacă ne propunem în continuare să ţinem cont de titlurile de proprietate emise şi să nu identificăm poza la zi, o identificare a situaţiei actuale pe care o găsim în teren, nu o să putem să facem paşi mai departe. De asemenea, aş spune că recuperarea acestei informaţii şi actualizarea ei prin noi determinări la teren de fapt ne prelungeşte agonia. Este absolut necesar să introducem cadastrul general şi sistematic prin afişare. Adică am găsit o soluţie modernă, spunem noi, pentru a afişa o situaţie la zi cu ceea ce este în teren, cetăţenii să poată să vizualizeze atât la uşa primăriei, cât şi pe o pagină de internet unică la nivel

naţional aceste informaţii; această pagină unică la nivel naţional poate fi accesată şi de cetăţenii români care sunt plecaţi în străinătate, după aceea să se treacă la înscrierea în cadastru şi cartea funciară, iar în situaţia în care există persoane care nu au titluri de proprietate pentru suprafeţele de teren, ele să fie înscrise ca posesori, această înscriere să aibă caracter provizoriu, iar dacă dreptul lor de proprietate nu este atacat sau nu se face o plângere împotriva înscrierii de carte funciară, atunci dreptul să se consolideze prin efectul legii.

Este o metodă care s-a aplicat şi în anul 1938: specialiştii în carte funciară şi cadastru în perioada interbelică şi anii '40 aveau acelaşi probleme ca şi noi şi asta este singura soluţie, identificarea pozei la zi şi înscrierea în evidenţele de cadastru şi carte funciară a acestei situaţii.

Aşa cum amintea de dimineaţă şi domnul prim ministru Dacian Cioloş, Guvernul României, prin ordonanţa de urgenţă numărul 35 din 28 iunie 2016, a decis completarea şi modificarea legii 16 şi a stabilit, zic eu, a făcut un pas major prin faptul că a recunoscut că firmele de cadastru nu mai au capacitatea administrativă să gestioneze foarte multe lucrări de cadastru şi că avem în piaţă 5.000 de specialişti, persoane fizice autorizate şi că trebuie într-un fel sau altul să îi utilizăm şi pe aceşti oameni. Ce spune această ordonanţă? Spune că prin utilizarea veniturilor proprii ale ADCPI, se asigură sprijin financiar necesar primăriilor pentru finanţarea lucrărilor de cadastru; adică fiecare dintre primăriile care sunt conduse de dumneavoastră va primi 30 de mii de euro printr-un contract de finanţare încheiat cu Agenţia Naţională de Cadastru, deci fiecare primărie, pentru începerea acestor lucrări de înregistrare sistematică...

Noi ştim că în fiecare primărie există câte un cadastrist-doi, care lucrează în acea unitate administrativ teritorială, care ştie tradiţia locului, care ştie problemele şi sunt convins că, prin experienţa lor şi prin implicarea dumneavoastră şi asigurarea acestei finanţări, vom putea trece la înregistrarea sistematică. De asemenea, s-a mai stabilit posibilitatea cofinanţărilor unităţilor administrativ teritoriale care au derulat sau derulează lucrări de înregistrare sistematică, adică să îi felicităm şi le mulţumim şi să îi ajutăm pe primarii care au alocat fonduri pentru această acţiune deosebită.

Mi-am mai notat aici că s-a permis accesul gratuit al autorităţilor publice la platforma şi serviciile online ale sistemului integrat de cadastru şi de carte funciară şi, un lucru foarte important, zic eu şi un progres major, reglementarea stabilirii cuantumului onorariului notarial care se va achita de către ANCPI către notarii publici pentru dezbaterea succesiunilor; adică statul încurajează dezbaterea succesiunilor în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în care se face cadastrul, plăteşte onorariul către notarii publici, un onorariu pe care l-am negociat fix şi care nu va ţine cont de masa succesorală şi de asemenea statul scuteşte de impozite şi orice alte taxe înscrierea imobilelor în cadastru şi cartea funciară, este un lucru deosebit prin faptul că recunoaştem importanţa înregistrării în evidenţele de cadastru şi carte funciară a proprietarului real şi vreau pe această cale să mulţumesc Uniunii Naţionale a Notarilor şi Ministerului Finanţelor pentru faptul că au fost deschişi şi au înţeles importanţa acestei activităţi.

De asemenea, au fost clarificate şi reglementate termenul de soluţionare a cererilor de rectificare, în scopul accelerării soluţionării acestora. Sunt numeroase alte propuneri şi reglementări utile, aş mai aminti aici reglementarea cărţii funciare a titlurilor de proprietate din sectorul cadastral şi deschiderea cărţii funciare a titlurilor de proprietate pentru terenuri înscrise în societăţi agricole sau arendate.

Nu în ultimul rând, şi este ultimul exemplu pe care îl mai spun, deschiderea de cărţi funciare din oficiu prin conversia în format electronic a informaţiilor referitoare la drepturile reale, /făcută opozabilă/ în condiţiile legii. Toate acestea sunt avantaje, un plan coerent, un singur proces global, cu o ordonare unitară, personal calificat, sper eu şi buget multinanual. Agenţia se bucură de o stabilitate financiară bună, zic eu, datorită faptului că partea de venituri pe care o încasează se alocă special pentru acest proiect şi sperăm ca în continuare să beneficiem de acest privilegiu şi, nu în ultimul rând, undeva în 2-3 ani să trecem la autofinanţare sută la sută, pentru ca în opinia mea, dacă vreţi, aceste agenţii - Registrul Comerţului, Agenţia Naţională de Cadastru, monopolurile statului -, de fapt nu poţi să le tratezi ca pe nişte instituţii publice.

Planificarea bugetară este foarte greoaie, de anticipat nevoile care apar într-un an, şi atunci trebuie să te uiţi la ele ca la nişte societăţi şi să le creezi un echilibru şi o predictibilitate şi să laşi la îndemâna consiliului de administraţie şi a preşedintelui consiliului de administraţie dreptul de a decide cu ceea ce trebuie să se întâmple în activitatea ei. Dezavantaje: imobilele înscrise care sunt intrate în circuitul civil, tarlalele care au câteva parcele înscrise şi de asemenea nevoia aplicării unor compensări şi corecţii de amplasament. Este deosebit de importantă partea de comunicare, faptul că cetăţenii au nevoie să înţeleagă ceea ce se întâmplă şi numai printr-o comunicare deschisă şi implicată atât din partea specialiştilor, cât şi din partea dumneavoastră, a primarilor, numai aşa se pot face progrese.Am desfăşurat programul CESAR împreună cu Banca Mondială şi în localităţile unde am avut o implicare a primarilor şi o bună colaborare cu cetăţenii aceste lucrări au avut succes.

Am avut şi în partea cealaltă, am avut şi părţi unde acest lucru nu s-a întâmplat datorită faptului că o parte sau alta nu doreşte să facă progrese. În ceea ce priveşte transparenţa, ne-am angajat că în maxim două săptămâni de zile vom face publice hărţile terenurilor identificate în temeiul legii 165/2013 ca rezervă aflată la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale, tocmai pentru a arăta care este transparenţa noastră şi faptul că avem o altă viziune şi că dorim să ne deschidem către cetăţeni şi către ceea ce înseamnă noua viziune a guvernului actual.

Aministraţia bazată pe registre electronice: de foarte multe ori am vorbit despre aceste lucruri. Toate aceste registre pe care le vedeţi aici, Registrul Agricol, Registrul Străzilor, titlurile de proprietate, al construcţiilor, al proprietarilor, de asemenea Registrul Persoanelor Fizice, îi spunem noi, al cetăţenilor, de la evidenţa populaţiei, de la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, de la Registrul Comerţului, toate aceste lucruri folosesc două lucruri: terenul şi personalul. Este foarte important să le interconectăm, să existe aşa-numitul registru al registrelor, o magistrală care să folosească toate aceste informaţii. De asemenea, este deosebit de important să trecem la utilizarea codului numeric personal în actele administrative şi se lucrează în acest moment la nivelul guvernului şi al cancelariei

primului ministru la găsirea unei soluţii legislative care să oblige toate instituţiile publice să folosească acest cod numeric personal în actele pe care le emite sau le administrează.

O să vă dau un singur exemplu: instanţele judecătoreşti pronunţă hotărâri prin care recunoaşte dreptul de proprietate sau consfinţeşte o tranzacţie şi acolo scrie Popescu Ion; şi Popescu Ion, când îl caută ANAF sau altă instituţie publică, zice: Popescu Ion. Vino, îi iei pe toţi 500 Popescu Ion: uite, ţi i-am dat! Şi e timpul să facem un progres în acest domeniu.

Şi aici este un exemplu de registru electronic în care sistemul este administrat de ANCPI şi conţinutul, de primărie. Asta este o dovadă modernă şi o schimbare de paradigmă, în sensul că majoritatea instituţiilor publice spun că sistemul e al meu, conţinutul e al meu, totul e al meu şi nu vreau să dau cu celălalt, pentru că puterea mea vine din faptul că administrez acest registru. Acest registru este dovada vie că lucrurile pot fi schimbate şi că, da, poate exista un administrator, dar nu înseamnă că acesta este şi titularul conţinutului. Titularul conţinutului în situaţia noastră este instituţia primarului.

Cred că importanţa acestui registru de asemenea este vitală pentru dezvoltarea societăţii noastre. În alte prezentări, v-am mai exemplificat situaţii în care de exemplu aveam bulevardul, aleea, intrarea şoseaua Constantin Brâncoveanu şi pe urmă începe nebunia: la fisc, e cu â (din a), la cadastru e cu î (din i), la poliţie e C-tin şi, dacă mai este şi sergent major sau grad militar a început nebunia maximă... sergent-major, sg.maj etc. Luaţi toate aceste combinaţii şi o să vedeţi de fapt cât de greu este să reuşeşti să interconectezi bazele de date. Concluzia prezentării mele este că avem nevoie de o partitură bună şi de un dirijor.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Vreau în final să mulţumesc colegilor mei de la ANCPI pentru faptul că au depus eforturi substanţiale timp de 11 ani, cel puţin de când cadastrul şi cartea funciară s-au unit, pentru modernizarea acestei activităţi. Imi aduc aminte cu plăcere faptul că progresele făcute de ei sunt majore. Poate acuma nu ne mai aducem aminte, dar să nu uităm că în 2004 se stătea pentru intabulare 60 de zile şi se stătea la cozi vara 3 săptămâni. Îmi aduc aminte că stăteai noaptea. Acuma 90%, 95% din activitatea colegilor mei se desfăşoară direct cu notarii, cu băncile şi cu executorii judecătoreşti, cetăţeanul nici nu mai vine la noi, iar planul de viitor este ca toată comunicarea să fie electronică. De asemenea, încasarea tarifelor  este deosebit de importantă activitatea lor şi vreau să le mulţumesc încă o dată personal, în numele meu şi al domnului ministru, am acceptul dânsului, pentru efortul pe care l-au făcut să depună... să îşi îmbunătăţească această activitate zi de zi.Vă mulţumesc.

Şi acuma, fiindcă am scăpat de emoţii, e mai uşor acum, daţi-mi voie să vi-l prezint pe următorul vorbitor al nostru, domnul Viorel Lascu. Este secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor; ca activităţi profesionale, aş vrea să menţionez faptul că s-a preocupat şi s-a ocupat îndeaproape de managementul situaţiilor de urgenţă speologice, formarea şi dezvoltarea a zece noi standarde ocupaţionale în domeniul speologiei; de asemenea, a fost managerul sitului Natura 2000, Defileul Crişului Repede şi Pădurea Craiului, mi-am notat că a lucrat şi în administraţie, inspector superior în cadrul

Prefecturii judeţului Bihor, de aceea aş vrea să menţionez că este iniţiatorul primului model de dezvoltare regională din România, Convenţia partenerială ONG - autorităţi locale - instituţii guvernamentale, Convenţia interjudeţeană privind dezvoltarea durabilă a Munţilor Apuseni, semnată de organizaţiile de mediu /CRF/ şi FRS. Aş vrea să vă spun că prima mea întâlnire cu domnul Lascu a fost la o şedinţă de guvern unde discutam despre cadastru şi a zis: vreau să ne ajuţi şi pe noi cu Natura 2000, ne blocaţi acest lucru. Pot să spun astăzi cu mare plăcere că am reuşit împreună să finalizăm înregistrarea tuturor... şi să reglementăm toate problemele care existau între Ministerul Dezvoltării şi Ministerul Mediului şi că sunt deosebit de onorat să îl avem astăzi invitat aici. Domnule ministru, vă rog.

Viorel LascuBună ziua! O să vă vorbesc despre un domeniu care este la fel de neclar poate ca şi cadastru, dar nu este atât de bulversat încă, acela al ariilor naturale protejate, tocmai din perspectiva dezvoltării teritoriale a României. Mulţumesc Ministerului Dezvoltării, Excelenţei Sale domnul viceprim-ministru şi colegului Mihai pentru invitaţie. Mihai m-a surprins şi cu prezentarea sa, nu ştiam că ştie atâtea lucruri despre mine, trebuie să verific şi eu CV-ul, să vedem ce... 

Mihai Busuioc: E public.

Viorel Lascu: E public... De ce este foarte important să avem o perspectivă asupra ariilor protejate şi a dezvoltării teritoriilor? Pentru că în acest moment ariile protejate sunt privite ca ceva care trebuie admini strat de guvern şi de anumite structuri guvernamentale şi este mai puţin privit ca un teritoriu care de fapt este al comunităţilor şi în care comunităţile ar trebui să se implice în mod activ. ……patrimoniu foarte important al României, implicit al dumneavoastră ca administratori ai acestui patrimoniu şi el trebuie pus în contextul cadastrului ca o suprapunere, alături de tot ce înseamnă cultură, de tot ce înseamnă arhitectonică, de tot ce înseamnă dezvoltare economică locală.

România are în acest moment declarat circa un sfert din teritoriu ca arie naturală protejată, adică aproape cât teritoriul Sloveniei. Cifrele vă las pe dumneavoastră să le interpretaţi. În principiu, avem 13 parcuri naţionale, ca număr cât au şi SUA, diferenţa că ale lor sunt cât Marea Britanie la un loc. Cam aşa arată o suprapunere a ariilor protejate din România peste teritoriu, partea de verde închisă, ca să aveţi o imagine. O parte din aceste arii naturale protejate sunt de importanţă comunitară, adică situl Natura 2000 declarate pe baza reglementărilor europene, iar o parte sunt declarate pe baza reglementărilor ONU, respectiv a IUCN-ului. Multe din aceste arii naturale protejate au structuri de administrare, dar şi mai multe nu au aceste structuri de administrare, iar recent pentru a regla acest lucru, parlamentul a dat o lege de realizare a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate.

Patrimoniul natural în conceptele actuale este, are o altă dinamică, în sensul că este unul din elementele importante, care poate să vă servească, ca resursă, în atingerea obiectivelor de dezvoltare ale comunelor atât pe principiul mai puţin cunoscut în România al economiei verzi, dar şi pe politicile care se găsesc la nivel internaţional legat de folosirea terenurilor şi a resurselor. Acum, venind efectiv pe tot ce înseamnă cadastru, e munca pe care am început-o împreună cu MDRAP-ul sub pilotajul Ministerului Dezvoltării, este de a suprapune în acest moment tot ce

înseamnă arie naturală protejată peste amenajarea teritoriului, ca să ne dăm seama în perspectiva actuală ce înseamnă potenţialul acestei resurse naturale, patrimoniul natural, prin prisma dezvoltării.

Sunt foarte multe probleme ridicate de suprapunerile de infrastructură rutieră, de infrastructura legată de exploatarea resurselor minerale, de infrastructura de transport energetic, de acordarea compensaţiilor Natura 2000, de modul în care oamenii sunt plimbaţi între instituţii, pentru că li se aduce în faţă faptul că aceste arii naturale protejate sunt o piedică şi ceea ce vrem să schimbăm este abordarea prin care aceste arii naturale protejate să le aducem aproape de dumneavoastră, atât instituţional, adică, ca administraţii locale, cât şi uman, în sensul că cei care trăiesc acolo să vadă mai bine valoarea acestor arii protejate ca sursă de dezvoltare. Sunt câteva modele pe care le-am dezvoltat în România, unul din ele pe care îl dau mereu exemplu este cel din zona Pădurii Craiului, respectiv cele 18 comune dintre Crişul Negru şi Crişul Repede, din Bihor.

Câteva modele pe care am început să le dezvoltăm aici s-au blocat, din nefericire, tocmai din această corelare între nivelurile de legislaţie existente şi nevoile pe care le avem în a aduce legislaţia în suportul comunităţilor şi a oamenilor, şi o iniţiativă importantă pe care sperăm să o ducem la capăt în acest mandat este de a modifica Legea 5, care stabileşte anumite limite pentru ariile naturale protejate. Între timp, declarările şi reglementările europene ne-au impus alte limite. Am ajuns să declarăm limite şi arii naturale protejate într-un ritm în care nu le-am putut administra. În general, guvernul a avut o tendinţă de a evita dialogul cu comunităţile şi cu comunele, atunci când a declarat arii protejate. Chiar dacă un primar a avut nedumeriri, nu spun opoziţii, nedumeriri: De ce îmi bagi în casă o astfel de administrare? - a fost ţinut la distanţă, motivându-se că barierele europene impun acest lucru.

Deci, aceste mesaje care în opinia noastră sunt false, ele trebuie desfiinţate şi aduse în planul real, adică dumneavoastră care administraţi teritorii acolo, pentru că aria protejată este doar o pată, nu este un teritoriu efectiv proprietatea celui care îl administrează, trebuie să fiţi aproape de acest act de administrare, şi aici mă refer în primul rând la parcurile naturale, în care se aşteaptă o mai mare implicare la nivelul consiliilor judeţene şi consiliilor locale. În acest act de administrare, chiar cu această agenţie naţională care probabil va fi funcţională din septembrie, să dezvoltăm acele instituţii publice. Dacă o să vă uitaţi în lege, o să vedeţi că există acest mecanism al institutelor publice pentru administrare, în care comunităţile să fie parte. Aş da exemplu ca un fel de SA, în care fiecare să-şi aducă aportul, dar în acelaşi timp să simtă beneficiul acestor arii naturale protejate.

Am adus în atenţie şi această schemă, pentru că este un concept modern care ţine de statele puternic dezvoltate din Europa, în care dezvoltarea teritorială bazată pe patrimoniu natural chiar îşi produce efectele. Cei care aţi avut ocazia să ajungeţi în Franţa, Italia, Germania, Austria, să vedeţi parcurile naturale regionale, e chiar o plăcere să vezi că de fapt acolo primarul vine şi se mândreşte cu ce a realizat şi ce bună e aria naturală protejată. Nu trebuie să vină un reprezentant guvernamental. Pe când la noi, dacă ajungi într-o arie naturală protejată, rişti să fii luat la fugă de către autorităţi pe această deficienţă a conceptului şi a parteneriatului între administraţie şi administratorul ariei protejate.

Acest concept nou pe care îl aducem se bazează tocmai pe parteneriatul public şi pe un model de dezvoltare în trei axe, care conţine o solidaritate între comunitate şi administraţie, administraţia fiind generată şi de această componentă. O altă axă care se bazează pe ce înseamnă dezvoltarea locală, indiferent la ce dimensiune este ea, şi de a face o separare pe o mai bună abordare, atunci când ai o investiţie locală, să vezi în ce măsură ea deranjează conservarea sau, din contră, poate fi folosită ca factor dinamic, ca motor. Şi, în mod normal, o altă componentă la care trebuie să lucrăm foarte mult este identificarea acestui patrimoniu local şi în ce măsură el este, să zic, reprezentativ pentru comune.

Există fel de fel de sisteme care sunt caracteristice României în principiu, acela de a da puncte, de a face clasamente, de a pune comunele unele în inferioritate faţă de celelalte, care cred că nu este de fel benefică competiţiei şi concurenţei. Poate să existe o comună care să nu aibă, să zic, foarte multe monumente ale naturii sau monumente culturale, dar să aibă o atracţie deosebită prin evenimentele pe care le dezvoltă şi ea ar trebui să fie la fel de egală în drepturi cu celelalte, atunci când aplică la accesarea de fonduri. În concluzie, aş sublinia faptul că această Agenţie Naţională pentru Arii Naturale Protejate poate să fie un bun partener pentru dezvoltarea viitoare a managementului ariilor naturale protejate şi am rugămintea să ne acordaţi această favoare, de a fi mai atenţi pe ce înseamnă evoluţia şi progresul în dezvoltarea acestei agenţii, pentru că ea va implica la nivelul multor judeţe constituirea de instituţii publice care să gestioneze ariile protejate, instituţii alături de care şi parlament trebuie să fiţi ca şi /acte/ locale. Mulţumesc! Format întrebările la final sau nu povestim...Mihai Busuioc: Cum doriţi.Viorel Lascu: Da

Intrebări

Viorel LascuDacă aveţi o peşteră sau un obiectiv care este turistic, care normal este patrimoniu al statului român de pe urma căruia se obţin venituri, în ce măsură dvs participaţi la aceste venituri? Vă regăsiţi în ele ca şi comunitate? Poate fi interesant pentru dvs acest subiect şi să încercaţi să-l abordaţi ca pe un mijloc de a atrage suport financiar. De asemenea, în perspectiva Agenţiei Naţionale de Arii Protejate, există şi acest mecanism, al concesiunii, al închirierii bunurilor statului român, cu justa participare la beneficii şi v-aş ruga să vă uitaţi în legea asta, care va apărea, să încercaţi să vedeţi dacă vă regăsiţi acolo cu ceva elemente patrimoniale.

Primar/Petele/, simplele pete de care spuneaţi dvs au produs efecte, în sensul că zonele protejate, ZPS-urile, cum sunt numite, sunt interzise păşunatului. Şi au produs efecte la APIA. În sfârşit, după ce...

Viorel LascuDa, chiar acum avem pe Rodnei o situaţie cu Zone de Protecţie Strictă, unde după lege e rezervaţie ştiinţifică, dar ea încă nu-i definită şi tocmai de aceea este importantă această suprapunere cu ce a spus şi dl secretar general, pentru că nu putem să ne bazăm doar pe lucruri declarative atunci când identificăm aceste zone.

Ele trebuie foarte bine identificate şi în acelaşi timp trebuie să ţinem cont de istoricul acelei zone. Dacă acolo s-a păşunat de o sută de ani, nu pot să spun că păşunatul acum distruge; din contră, păşunatul susţine acel tip de floră spontană pe care s-a dezvoltat. Deci tocmai aceste aspecte sunt importante pentru a clarifica ceea ce înseamnă beneficiile pe care aria protejată trebuie să le aducă.

Primar: Sau păşunatul înainte de infiinţarea... Sute de ani înainte de înfiinţare...

Viorel LascuSunt conştient de acest lucru. În acelaşi timp, sunt şi efecte inverse. Pentru că cineva a spus "dăm compensaţii pe zona respectivă", unde nu trebuia defrişat, şi lumea, numai ca să ia bani, a defrişat şi a incendiat. Deci sunt anomalii care trebuie înlăturate şi de aceea e foarte important ca în acest act de administrare dvs, ca administraţii locale, să fiţi alături de cei care administrează aria protejată, ca să nu se producă astfel de abuzuri. De asemenea, avizul Natura 2000, pe care nu ar trebui să-l primiţi... să staţi la o coadă, să plătiţi 5 lei, ci el ar trebui să vină din start pe acest format de suprapunere pe care îl dezvoltăm cu MDRAP.

Mihai Busuioc: Dacă mai sunt probleme, le colectez cu plăcere... Dacă aveţi vreo situaţie... Vă mulţumesc. Mi-am notat aici: solidaritate între comunitate şi administraţie... Vă mulţumesc pentru expunerea dvs. Doamnelor şi domnilor, îmi revine acum plăcerea să o introduc pe doamna Mihaela Vrabete, secretar de stat la ministerul nostru, într-un fel sau altul, moderatorul acestui panel, aşa apare, e o chestie... Ana Toma s-a ocupat, e clar, o urmăriţi. Doamna secretar de stat este un om cu o experienţă bogată, are un CV foarte, foarte mare. Am subliniat câteva lucruri care mi mi s-au părut deosebit de interesante: a fost director al Asociaţiei de dezvoltare intercomunitară Ţara Maramureşului; de asemenea, a deţinut funcţia de arhitect-şef la Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud, director al Departamentului de planificare strategică; de asemenea, a deţinut funcţia de director general la Direcţia pentru strategii şi politici privind coeziunea teritorială în cadrul Ministerului Dezvoltării şi Lucrărilor Publice; şi, nu în ultimul rând, o perioadă din care eu o cunosc şi ne-am întâlnit în activitatea profesională, a fost consilier personal al ministrului-delegat cu lucrările publice, amenajarea teritoriului, dl ministru Borbély. Doamna ministru este unul dintre oamenii cei mai implicaţi, este un specialist în planificare şi urbanism şi aştept cu nerăbdare să ascult povestea doamnei. Mulţumesc!

Mihaela Vrabete: Mulţumesc şi eu! Am uitat să iau /.../ Mulţumesc frumos! Da, am fost în multe locuri, dar lucrul cel mai important pentru mine a fost că m-am dus după nişte proiecte interesante. De fapt, din cauza asta mi-am schimbat locul de muncă, nu din alt motiv. Şi acum că suntem mai puţini decât în plen, mi s-a întâmplat să am chiar salarii extrem de mici şi ceea ce spun şi studenţilor, am să vă spun şi dumneavoastră, când dau de asemenea situaţii, cu atât mai mult mă interesează să am un proiect foarte bun, pentru că dacă cel puţin nu merge treaba cu banii, măcar profesional să faci un lucru special şi bun. Şi chiar despre un asemenea caz este vorba. Am avut marea onoare, la un moment dat, să lucrez ca arhitect şef în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, nu ştiu, printr-o întâmplare în care unul din foştii mei colegi, nu chiar de generaţie, s-a îmbolnăvit, era arhitect şef la Bistriţa. S-

a îmbolnăvit foarte grav şi m-a rugat să dau concurs, ceea ce s-a întâmplat şi am lucrat o vreme la Bistriţa-Năsăud. Am dat de oameni foarte puternici acolo, de oameni plini de voinţă, de nişte situaţii speciale. Faptul că dimineaţă spuneam că structurile instituţionale de planificare urbană şi teritorială suferă foarte mult, să ştiţi că este adevărat. Sunt locuri eroice câteodată şi te gândeşti şi la conducătorii unui judeţ şi la oamenii care pot funcţiona acolo. Pui nişte condiţii constrictive.

La un moment dat, am lucrat două luni în doi oameni, din care unul eram eu, dar să ştiţi că omul până la urmă sfinţeşte locul. Şi dacă ai colegi buni şi şefi inteligenţi şi plini de voinţă, lucrurile se întâmplă. Aş vrea să vă prezint un proiect care s-a născut într-o asemenea situaţie. Pe lângă ceea ce v-am spus, nu aveau plan de amenajare a teritoriului judeţean, şi lucrul ăsta este destul de rău, pentru că tu trebuie să demonstrezi ca autoritate publică locală că ai o strategie, un plan teritorial şi o suită de proiecte care ţi se aşează într-o anumită ordine, sunt prioritizate de factorii locali, să poţi aplica după aceea la fondurile europene. Şi într-o echipă mai cu bine, mai cu greu, am făcut o grămadă de lucruri interesante.

Aş spune că este un proiect cu totul atipic, pentru situaţii în care procedura de a elabora un plan de amenajate a teritoriului judeţean, în condiţiile în care se colectau datele greu - nu era viabil încă Observatorul Teritorial - în care auditul teritorial se făcea cu dificultate, în care adunai greu actorii locali şi, mă rog, tot procesul dura, ca să nu mai vorbesc de avize, care îţi iau câţiva ani. Am PATJ-uri, în care am lucrat acum, nu ştiu, deci prin 2009-2010 şi care încă nu s-au avizat, deci şi-au depăşit practic termenul de valabilitate. Deci /în/ condiţiile destul de constrictive, totuşi să scoţi o documentaţie flexibilă, viabilă, acceptată de instituţii şi de comunităţi şi să-ţi servească /drept/ sprijin pentru solicitări de finanţare pentru proiecte prioritare. Ce s-a întâmplat? S-a făcut o strategie, în lipsa acestui PATJ, de către un colectiv al Universităţii Tehnice din Cluj.

Rezultatele strategiei, esenţa strategiei sunt, există exprimate scuze în viziunea strategică de dezvoltare şi în obiectivele strategice pe care le vedeţi pe ecran. Într-adevăr, judeţul Bistriţa-Năsăud este un loc cu totul special, extrem de bogat în peisaje, resurse, are un profil cultural şi identitar absolut special, fabulos. E o lume de basm efectiv şi această lume de basm însă trebuie întreţinută şi activată cu instrumentele zilei de astăzi. Deci ai nevoie de o dezvoltare economică inteligentă şi specializări diversificate, o dezvoltare durabilă, de diferenţiere prin valorizarea inteligentă a tradiţiilor.

Trebuie să faci ceva care să se potrivească numai judeţului şi prin valorificarea valorilor, prin punerea în evidenţă a valorilor autentice, precum şi îmbunătăţirea conectivităţii. Au fost analizate un set de nouă domenii cheie, care au fost identificate de un grup de lucru extrem de angajat şi extrem de deschis, cu o participare remarcabil de ridicată. Ştiţi că toată lumea este ocupată şi când aduni grupurile de lucru care trebuie să lucreze după program, e un lucru destul de dificil şi totuşi lucrul s-a întâmplat.

Am configurat o structură, am prefigurat o structură pe timpul elaborării strategiei în grupuri de lucru formulate sau, cum să spun, adunate în jurul obiectivelor strategice, din care făceau parte reprezentanţi ai instituţiilor şi cu bune şi cu grele, adică nu toată lumea a venit de la început. Ştiţi cum se întâmplă, unii nu vor, după

care spun că n-au primit, după care spun că n-au avut timp să citească, dar în timp lucrurile s-au îmblânzit şi grupul a lucrat foarte, foarte bine. S-a prefigurat o unitate de administrare a strategiei, ca să se poată organiza întâlnirile şi concluziile întâlnirilor şi în perioadele de actualizare a strategiei, ca lucrurile să rămână vii şi treze, toată lumea să fie pe fază la lansările de finanţări şi, de asemenea, cu un ochi pe pachetul de proiecte prioritare, pe fiecare obiectiv strategic. Şi ce s-a întâmplat? Sunt lucruri care deja au fost prezentate aici şi mă bucur că au fost păstrate în unele prezentări.

Adică, dacă vrei să fii bun, trebuie să fii şi coeziv, trebuie să-ţi meargă bine societatea, trebuie să-ţi meargă bine economia, trebuie resursele teritoriului şi teritoriul să-l ocupi, să-l înţelegi, să ţi-l asumi ca să fii competitiv. Ai nevoie de treaba asta, deci lucrurile astea sunt legate. Poate că uneori pot părea nişte concepte aşa, fără obiect, dar ce pot să spun mai mult decât că contează să ai o comunitate unită, în care fiecare să aibă treaba lui, să nu tragă prea tare nici partea socială, nici economia să nu lucreze abuziv. Ai nevoie de o diversificare a profilului economic, să nu te bazezi pe o singură activitate, că dacă aia pică, pică toată comunitatea şi de asemenea trebuie să-ţi ocupi teritoriul, aşa devii competitiv.

Cum am lucrat? Am încercat să stabilim o defalcare a proiectelor, care să, pe de o parte proiecte care lucrează la nivel local şi au impact doar local, proiecte care să aibe un impact judeţean sau suprajudeţean, deci la nivel regional şi naţional, chiar dacă proiectul ăla era amplasat într-o singură localitate. Am să revin la treaba asta. Ce s-a întâmplat? În urma strategiei, s-au identificat şapte subzone strategice ale judeţului, fiecare cu un anumit profil, cu o anumită personalitate, cu un anumit caracter. Ne-am folosit de documentele de planificare existente. Am lucrat cu ele şi cu grupurile de lucru, cu instituţiile.

Am constituit un parteneriat în jurul interesului comun, pentru dezolvarea judeţului şi a domeniilor pe care diverse instituţii le deserveau, fie că era vorba de administrarea comunităţilor, fie că era vorba de domenii orizontale: bazin hidrografic, transport, cultură, etc. S-a constituit, de asemenea, un, deci în parteneriatul ăsta interinstituţional intrau toate instituţiile, inclusiv structurile oamenilor de afaceri. Deci aveam de toate sectoarele fiecare cu interesele sale la o aceeaşi masă - scuze! - de discuţii pentru, ştiu eu, cântărirea priorităţilor în promovarea proiectelor, de exemplu, iar consiliul judeţean şi-a înfiinţat un comitet de pilotaj, care vâna fondurile şi anunţa, şi vânează şi în ziua de azi, şi anunţă toată lumea la punct fix. Dacă se întâmplă ceva şi apar deadline-uri şi lucruri interesante, este convocat parteneriatul interinstituţional, să se verifice strategia, să vadă fiecare pe unde îşi are proiectele şi de ce se apucă... pentru ce proiect se apucă să lucreze.

După cum spuneam, la strategia judeţeană a fost luată în considerare o anumită scară a proiectelor. Nu s-a luat în considerare un dispensar local, care deservea efectiv doar localitatea. Dacă dispensarul deservea trei unităţi administrativ-teritoriale, atunci deja avea un impact supralocal. Deci au fost luate proiecte în considerare, în acest top al proiectelor judeţene, proiecte care rezolvă probleme de anvergură mai mare decât o localitate, proiecte care susţin un potenţial competitiv al judeţului, de exemplu procesarea fructelor de pădure sau procesarea lemnului, fabricarea de mobilier sau a lânii de oaie în termoizolaţie, proiecte care pot constitui

o reţea, de exemplu o reţea de depozite de produse agroalimentare sau proiecte care deşi sunt amplasate într-o localitate, deservesc mai multe localităţi, cum era exemplul cu dispensarul care deservea mai multe unităţi administrativ-teritoriale, şi de asemenea proiecte care să contribuie la o repoziţionare a judeţului în cadrul regiunii sau a României.

De exemplu, ne gândisem la un moment dat la o şcoală de oieri, din care sunt numai câteva în România. Bun, v-am spus cam cum lucram cu partenerii, erau informaţi. Lucram organizat, structura operaţionalizării era pe subzone strategice, se făceau consultări. Am abordat formula aceasta de integrare a unor proiecte, deci pachete de proiecte care să conlucreze între ele pe fiecare subzonă strategică, şi să ne asigurăm echipele de proiect. Şi am elaborat nişte fişe de fişe de proiecte, adică proiectul integrat, pe de o parte, avea o fişă generală, ca la poziţia unu, în care se dădeau datele generale despre un proiect major, dar care era compus din mai multe subproiecte. Aşa că pentru fiecare din subproiectele respective, făceam câte o descriere în continuare, astfel încât se vedea lanţul de valoare sau cum să-i spunem, al proiectelor, cum se legau proiectele în proiectul integrat. Şi ceea ce am făcut special a fost să punem aceste proiecte pe hartă, să le vezi care cu care se înlănţuie, care cu care conlucrează, de ce pun într-un loc o reţea de, nu ştiu, de centre de colectare a laptelui şi unde pun făbricuţa de procesare a laptelui, etc. Bun, aşa, şi chiar aşa am şi făcut.

N-am să vă pun descrierea proiectelor, că nu are rost, ea există, dar am să vă arăt hărţile pe care le-am făcut. Am botezat proiectele cu un acronim şi am dat şi denumirea tehnică a proiectului, după cum vedeţi, iar pe hartă s-au poziţionat proiectele componente şi relaţiile dintre noi. În fişa de proiect erau menţionaţi şi şefii de proiecte sau, mă rog, comunitatea a cărei primărie sau de unde provenea instituţia care era şef de proiect. Vă dau doar câteva exemple. Deci nici nu bat până acolo spre ruşinea mea. Deci clustere de, nu ştiu ce, Intelprod, asta era de producţie şi Montana cred că era sau de fructe de pădure sau de turism - scuze, nu bat până acolo - de sisteme de ferme.

Am dat câteva exemple pe, şi de asemenea un proiect foarte îndrăzneţ de care ne-a fost teamă că va fi respins politic, pentru că este prea îndrăzneţ. Şi anume, având în vedere că se vorbeşte demult şi sunt multe lucruri care povestesc despre criza de apă şi cât de valoroasă este apa, am îndrăznit să propunem un proiect pe un termen foarte lung, care să gestioneze resursele de apă potabilă ale judeţului, judeţ foarte bogat în această resursă, mă rog, ca şi în altele şi să ştiţi că a fost acceptat.Deci, doar că l-am susţinut cu cifre şi a fost acceptat fără nici o problemă de către un consiliu judeţean care altminteri era destul de luptător şi fiecare îşi susţine poziţia. Am dat aici două exemple, două subzone, în care avem o combinaţie destul de puternică între urban şi rural şi o subzonă corespunzătoare capitalei de judeţ, respectiv municipiului Bistriţa, unde, sigur, se puneau puţin altfel probleme. Adică, e capitală de judeţ, am nevoie de inteligenţă, am nevoie de o economie mai sofisticată, orientată pe servicii, de cultură, de turism, bun.

Aceste proiecte au fost puse pe hartă, au fost aprobate de toată lumea, nu a fost absolut nici o problemă, să ştiţi, chiar au fost dezbateri, au fost corecturi, dar nu au fost bătălii. Şi toată lumea a fost mulţumită că se vede pe hartă. Aici am exemplificat puţin ceea ce menţionam adineauri, se văd zonele, proiectele,

partenerii, autorităţile locale partenere sau pe ce teritoriu este valabil proiectul respectiv şi cine şi-a asumat coordonarea. Sigur că unele vor ieşi, unele nu vor ieşi, că aşa e la început. Dar important a fost că lumea, în principiu, şi-a asumat acest lucru şi discuţiile au fost unele la care nici nu mă aşteptam, că e vorba de rivalităţi, de a înţelege că poate că proiectul tău nu e chiar pe primul loc.

La nivelul consiliului judeţean am mai făcut un lucru, ne-am orientat în primul rând pe proiectele publice care susţin de fapt şi dezvoltarea economică a judeţului şi s-a alcătuit prin vot, prin discuţii un top de proiecte importante şi o listă de rezervă. Topul se oprea acolo unde proiecţia bugetară nu mai permitea cofinanţarea, deci pur şi simplu aşa s-au luat lucrurile şi lista de rezervă a fost prevăzută, de ce? Pentru că la un moment dat se colorează treaba în albastru. De ce? Pentru că dacă, nu ştiu, nu apar finanţările pentru proiectele prioritare sau unul din proiectele prioritare eşuează în a atrage fondurile, să treacă pe o poziţie mai în faţă un proiect din lista aceasta de rezerve. Cum funcţiona treaba asta? Pe structuri absolut legale şi constituite, astfel încât aveam planificarea dezvoltării durabile, deci strategia şi cu acest plan integrat... scuze acest pachet de proiecte integrate care a fost supus atenţiei şi judecăţii Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism, cum se aşează în teritoriu, cum conlucrează, care sunt oportune, discuţii cu autorităţile locale pe subzone şi în plen. Ceea ce rezulta de la comisie intra în grija unităţii de administrare a strategiei judeţului care nu era un grup de oameni separat, ci erau prinse pe fişa postului nişte sarcini în acest sens, deci din când în când ei făceau un serviciu tuturor şi adunau proiectele, verificau... nu verificau ei, scuze, Comitetul de pilotaj al judeţului verifica lansarea diveselor programe de finanţare, verifica dacă proiectele sunt mature, în sensul că erau documentate, nu se punea problema proprietăţii, banii erau în buget, deci în proiecţiile bugetare existau fondurile pentru cofinanţare etc., şi că studiul de fezabilitate există sau e comandat sau apărea la un termen previzibil.

Deci, pur şi simplu toată lumea şi-a suflecat mânecile. Acum, să nu vă închipuiţi, că ieşea şi cu ceartă, ieşea şi cu supărare, câteodată nu reuşeai, vroiai să intri cu proiectul în eşalonul pentru a elabora studiul de fezabilitate dar tu nu reuşeai într-un proces în care tu vroiai să-ţi obţii terenul sau mai ştiu eu ce dovadă asupra imobilului. Şi după ce se decidea Comitetul de pilotaj căproiectul e ok, se achiziţionau serviciile de elaborare a studiului de fezabilitate sau proiectului tehnic, depinde cum era cazul, şi proiectul elaborat intra în Consiliul tehnico-economic, iar, o structură legală, care verifica dacă proiectul acela e ok sau nu. Cam aceeaşi schemă, dar am pus şi am evidenţiat toate zonele, adică fiecare zonă îşi avea şi îşi are proiectele sale. Nişte sarcini ale unităţii de administrare a strategiei, a Comitetului de pilotaj, cine erau membrii, cei din grupurile de lucru, cum avea loc prioritizarea...

Păi, după lege şi adaptat la contextul şi la natura proiectelor în discuţie, cum se organizează procesul prioritizării, câteodată mergea după paşii ăştia, câteodată mergea mai spontan, că dacă, de exemplu, ştiai cu două, trei faze dinainte că anumite proiecte erau mai mature, nu se mai punea problema prioritizării, alea intrau şi... deci tot pe lege am mers. Deci, lucrurile au mers în felul ăsta şi merg în felul ăsta, poate sistemul... adică nu, sigur sistemul nu funcţionează perfect, dar funcţionează eficient şi consiliul judeţean eu cred că are o activitate foarte bună în

atragerea de fonduri şi rezultate foarte bune. Acum, ce aş fi vrut să propun, legat şi de ceea ce spunea domnul vicepremier, aşa, în încheiere, că o grămadă de oportunităţi de proiecte rămân cumva pe dinafară. Sunt terenuri pentru care nu se găseşte ban public pentru a pune o clădire, un depozit, nu ştiu, sau să restaurezi un monument...

Ce vreau să spun este că există clădiri şi terenuri care nu apucă să fie valorificate prin finanţări europene. Totuşi, ele există în patrimoniul administraţiei publice sau în patrimoniul altor entităţi, cum, de exemplu, sunt zonele industriale părăsite care au mulţi proprietari - sunt sigură că dvs cunoaşteţi aceste situaţii - şi aceste zone, pe lângă faptul că ajung să contribuie la imaginea negativă a localităţii, pot la un moment dat să fie atractive pentru persoane cu intenţii mai puţin lăudabile, pot genera situaţii sociale sau infracţionale neplăcute pentru localitatea respectivă şi pot duce chiar la scăderea atractivităţii localităţii respective. Mulţi dintre proprietarii de terenuri industriale, terenurile astea fiind fragmentate între mai mulţi proprietari nu au un concept despre ce ar putea să facă acolo.

Se mai întâmplă mici amenajări, poate din când în când câte un investitor puternic rezolvă o parcelă dar în general zona industrială, fără un ajutor public care să adune proprioetarii şi să-i ajute să-şi formuleze o viziune şi să acţioneze împreună în virtutea viziunii respective, e mai rar... Adică, asta este calea... cea mai mare rată de succes. Sigur că ea presupune eforturi suplimentare din partea autorităţii locale dar gândindu-ne la ce miză aşteaptă la sfârşit, poate că e interesant, cu atât mai mult cu cât acum câteva săptămâni, întrunindu-se comisia inetrministerială privind parcurile industriale, a fost ridicată această problemă privind categoria aceasta de potenţial - zonele industriale abandonate sau care se degradează fără să pâlpâie nici o altă activitate. Zonele astea, ştie toată lumea, sunt accesibile, sunt utilate, sunt echipate, poate nu în cea mai bună stare dar nici în cea mai rea, pot fi regenerate şi incluse în circuitul funcţional al localităţii, există exemple de mare succes în România şi pretutindeni.

Gândindu-ne la aceste oportunităţi, la acete zone şi la alte terenuri şi clădiri care astăzi îşi aşteaptă nişte investiţii şi poate că nu sunt banii pentru investiţiile acelea sau poate că demersurile sunt prea complexe şi sfătuindu-ne, de asemenea, cu dezvoltatori, cu firme de dezvoltatori şi cu firme de organizatori de târguri, noi am vrea să înaintăm către dvs o propunere privind organizarea câte vreunui târg regional de proiecte pe fiecare regiune, acest târg de proiecte constând sau bazându-se pe următoarea schemă: terenurile, clădirile care corespund descrierii pe care am încerca să v-o fac să fie descrisă... iată, aici am încercat un fel de încercare de fişă de descriere care nu e cea mai bună, trebuie perfecţionată şi sunt absolut onorată să îl deranjez pe domnul secretar general să mă ajute cu mintea domniei sale şi să producem un document eficient în care să se prezinte terenurl sau clădirea respectivă sau ansamblul de terenuri cu proprietari, cu vecinătăţi, cu suprafaţă, cu regulamentul de urbanism care planează pe proprietatea respectivă, fotografii, extras din PUG, date de contact ale proprietarului şi funcţiunile admisibile şi interzise, astfel încât să facem din acest subiect un produs.

Trebuie să vă spun că am încercat această reţetă la zona metropolitană Iaşi şi a funcţionat foarte bine. Am organizat câteva secţiuni de prezentări pe domenii, terenuri adresate dezvoltării industriale, imobiliare, de servicii, comerţ etc., în care

primarii au prezentat două, trei slide-uri cu strategia locală, astfel încât să demonstreze că terenurile pe care ei le supun atenţiei investitorilor fac parte dintr-o politică locală şi a doua zi a mers pe teren. Au fost cumpărate terenuri, au venit investitori, unele au fost cumpărate, altele au fost donate, pentru că investitorul era prea imporatnt, a venit cu o mie d elocuri de muncă, vă daţi seama, Delphi Diesel a venit la Iaşi şi i s-a dat un teren foarte bun, i s-a concesionat un teren foarte bun, au reintrodus în universităţi limba germană, limba germană tehnică pe profilul pe care Delphi Diesel îl necesita şi acesta a fost exemplul unui caz de succes. Am dori să încercăm o asemenea abordare poate mai... nu neapărat sumară, orientată doar spre prezentarea acestor produse, şi să organizăm câte un eveniment regional de câte o zi încercând să atragem companiile de dezvoltatori şi investitorii pe terenuri şi clădiri vacantate, astfel încât să putem folosi şi aceste bunuri ca germeni pentru dezvoltare.

Vă mulţumesc frumos că m-aţi ascultat, mulţumesc frumos pentru atenţia dvs. Ce am prezentat este un fel de demonstraţie care să arate că nu pot să nu mă raportez la strategia de dezvoltare a teritoriului României, că atât de sus în jos, cât şi de jos în sus, există căi prin care să afci un plan foarte concret prin care să-ţi asumi nişte ţinte,ţintele să fie nişte proiecte acre contribuie la dezvoltarea unui teritoriu şi cel mai important, a unor comunităţi. Proiectele acestea pe care le-aţi văzut sunt aprobate de grupurile de lucru, de parteneriatul interinstituţional. Parteneriatul interinstituţional a fost aprobat prin hotărâre de consiliu judeţean, proiectele integrate sunt aprobate şi ele prin hotărâre de consiliu judeţean, deci au devenit un act de voinţă, de planificare pentru Bistriţa-Năsăud şi este utilizat ca atare. Vă mulţumesc frumos. Poate că prezentarea mea a fost cam tehnică, m-aş bucura să intreseze şi m-aş bucura să poată folosi măcar parţial ca sursă de inspiraţie pentru cazuri de care dvs poate că daţi în viaţa dvs, în job. Vă mulţumesc frumos.

Mihai Busuioc: ... doamna Simona Munteanu, lector universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu". Este o persoană cu mare experienţă în domeniul administraţiei publice, a fost timp de 14 ani arhitect şef la Primăria Municipiului Ploieşti, de asemenea director în Cadrul direcţiei Generale de Urbanism şi Amenajare a Teriotoriului la Consiliul Judeţean Prahova, în acest moment cadru didactic, aşa cum aminteam mai devreme. Este un om cu o experienţă foarte mare şi aştept cu interes, cred că şi dvs şi eu, să scultăm prelegerea domniei sale. Doamnă, vă rog...

Simona Munteanu: Mulţumesc frumos. Am să încerc să nu fac o prezentare foarte academică, am să încerc să vorbesc despre experienţa profesională şi de acumulările pe care le-am avut în urma acestei experienţe destul de lungi în administraţie, care mi-a provocat foarte multe satisfacţii profesional şi o experienţă pe care, cred eu, mi-aş dori ca foarte mulţi dintre studenţii mei de astăzi s-o împărtăşească pentru o perioadă cel puţin egală cu a mea. Prezentarea mea de astăzi se bazează pe un raport realizat de către Banca Mondială şi care se referă în primul şi în primul rând la planificarea spaţială, la cât este ea de importantă şi modul în care ne ajută pe noi astăzi, comunităţi, să putem să ne gestionăm viitorul şi să ne utilizăm în mod raţional resursele din toate punctele de vedere.

Planificarea spaţială este foarte interesantă şi foarte importantă, chiar dacă este un termen relativ nou, poate, în discursul public datorită faptului că ilustreză strategii. Dacă tehnicienii precum subsemnata pot, într-adevăr, să uzeze de planuri cu foarte multă uşurinţă pentru că este profesia mea de bază, este evident că în cazul unei administraţii locale, uzul, utilizarea acestor planuri şi modul în care ele pot să fie într-adevăr realizate în scopul deciziilor profesionale pot uneori părea destul de greoaie. Şi atunci trebuie să existe persoane de specialitate care să poată ajuta pentru fundamentarea acestor decizii publice. Iar pentru noi planificarea spaţială, categoric, este cea care ne oferă şansele de a putea să punem sub aceeaşi pălărie foarte multe informaţii şi să le traducem simplificat. România astăzi, după 25-26 de ani, şi-a schimbat un sistem administrativ, politic, economic în totalitate şi rezultatul legislaţiei şi a dezvoltării noastre este rezultatul acestei fracturi pe care categoric am resimţit-o şi pe care o vedem în primul şi în primul rând prin efectele pe care le conştientizăm, şi anume că oraşele sau localităţile s-au dezvoltat excesiv, au ocupat teritorii destul de substanţiale, există presiuni asupra infrastructurii, fie că vorbim despre utilităţile publice sau despre drumuri şi nu în ultimul rând sunt foarte multe investiţii pe care mulţi dintre concetăţenii noştri le consideră agresive ori inoportune. Şi atunci întrebarea este cum de s-au întâmplat toate aceste lucruri.

Toate aceste fenomene nu sunt neapărat specifice doar României, pentru că modul în care se dezvoltă umanitatea categoric ne dovedeşte că acest lucru se întâmplă peste tot, dar în primul şi în primul rând România cred că a cunoscut această schimbare forţată, această schimbare de sistem pe care toate ţările foste socialiste o resimt. Şi din acest punct de vedere, efectele au fost la fel de importante şi de greu de parcurs în aceşti ani. Sunt trei elemente importante care cred eu c pot să ne preocupe în acest moment. În primul rând este vorba despre legislaţie, despre cadrul legislativ care, în urmă cu 25 de ani s-a schimbat în totalitate, pornind de la Constituţie până la cele mai banale acte normative care ne ajutau în activitatea noastră zilnică. În al doilea rând, au adus anumite competenţe autorităţilor care categoric au trebuit să fie gestionate cu persoane cu anmite calificări. Şi nu în ultimul rând ne-au pus în situaţia de a comunica cu concetăţenii noştri şi de a decide anumite intervenţii, anumite obiective să le atingem într-o anumită formulă.

Şi atunci cred că toată această perioadă a fost o perioadă cu experienţă în care am învăţat foarte mult cu toţii, şi decidenţii dar şi comunităţile. Din punct de vedere al bazei legislative, cred că dvs ştiţi la fel de bine ca şi mine, poate mult mai bine, dar, aşa cum spunea Caragiale, am compătimit împreună în această perioadă de timp şi am văzut foarte clar cum o serie de fenomene, pornind de la schimbarea rolului unor localităţi, pierderea vocaţiei industriale, agricole pe care au avut-o diverse comunităţi, nu în ultimul rând descentralizarea administrativă, financiară care s-a întâmplat la un anumit moment, poate prea târziu sau poate prea devreme, aici sunt păreri foarte diverse, şi nu în ultimul rând reconstituirea dreptului de proprietate, imaginea proprietăţii, ceea ce domnul secretar general sublinia la începutul acestui atelier, imporatnţa clară a modului în care este repartizată proprietatea, forma sa şi nu în ultimul rând faptul că există proprietari.

În 2001, la aproape zece ani de la apariţia legii 50, care încerca la vremea respectivă să ajute sau să înlocuiască vechile legi privind autorizarea, executarea lucrărilor şi sistematizarea, în 2001 a apărut legea urbanismului şi amenajării teritoriului care, şi aceasta, normal, a suferit foarte multe revizuiri, prea multe

uneori. Dar, din acest punct de vedere, trebuie să reţinem, poate, aspectul cel mai important pe care această lege l-a avut, şi anume a fundamentat apariţia strategiei de dezvoltare teritorială a României care să ştiţi că este fundamentală pentru realizarea unor proiecte ambiţioase şi pentru a putea într-adevăr să apară efectul de convergenţă a tuturor eforturilor pe care le fac atât comunităţile, cât şi partea guvernamentală. În schimb, există...

Dacă la nivelul amenajării teritoriului aceste lucruri au fost avansate, la nivelul localităţilor, eu în prezentarea mea spun de nivelul urban, dar aici mă refer de fapt la modul în care se dezvoltă localităţile indiferent de forma în care ele sunt organizate, localităţi rurale sau urbane. În acest nivel, la acest nivel de fapt există cea mai mare dinamică şi apar cele mai multe fenomene pe care le ştim sau nu le ştim, cunoaştem soluţii sau nu cunoaştem şi toate aceste aspecte la ora actuală cred eu că ar trebui să fie la fel de importante şi ar trebui să fie privite cu tot atâta interes de către guvern, de către minister, pentru a putea să creeze într-adevăr şi strategia de dezvoltare urbană a României.

Urbanismul eficient, aşa cum îl privim noi, specialiştii, este acela care echilibrează, pe de o parte, dezvoltarea pieţei, dezvoltarea zonei private şi intervenţia publică. Acestea două dacă ar putea să fie contrabalansate, ca importanţă, ca corelate din punct de vedere al modului atât investiţiile publice, cât şi cele private pot să fie într-o perioadă convenabilă pentru cele două, aceste aspecte de fapt ţin de urbanismul eficient.

Cum să facem acest urbanism eficient? Şi aceasta este întrebarae care de afpt ne preocupă foarte tare. În primul rând, am putea să-l facem printr-un sistem de planuri, şi acest sistem de planificare în România este, există, este un sistem care are o oarecare doză de modernitate. Nu sunt informaţii sau nu sunt tipuri de planuri sau de instrumente care să nu fie uzate, recunoscute oriunde le-am utiliza, le-am folosi. Dar sunt o serie de lucruri pe care cred eu că ar trebui să le spunem cu foarte mare fermitate în acest moment, astfel încât să nu ne pierdem resursele, fie că discutăm despre timp, oameni, bani.

Au apărut foarte multe strategii de dezvoltare locală, foarte bune şi care s-au focusat într-adevăr pe ideea de a fundamenta modul în care se implementează o serie de proiecte cu o finanţare extrem de complexă, mai ales cu ocazia primei etape de programare pe care am cunoscut-o cu toţii. Din nefericire, aceste strategii de dezvoltare locală care, multe dintre ele, sunt extraordinar de bine realizate ca documente şi chiar au fost utilizate de către autorităţile publice locale, ele din păcate au suferit un decalaj faţă de documentaţiile de urbanism care au existat, modernizate, actualizate sau nu.

Şi această necorelare s-a datorat de cele mai multe ori, din nefericire, spun eu, fragmentării administrative, a faptului că strategiile de dezvoltare locală erau gestionate de anumite persoane din primărie sau din consiliul judeţean şi documentaţiile de urbanism şi autorizarea era gestionată de altă categorie de persoane şi dacă cele două compartimente nu discutau unul cu celălalt, nu se înţelegeau să corezele aceste informaţii, au creat uneori nişte probleme, fie că au fost în derularea proiectelor, fie că au fost clar în apariţia unor proiecte ciudate. Pe de altă parte, există un decalaj sau există o lipsă de legătură între modul în care

proiectele pe care ni le-am propus, listele de proiecte pe care fiecare autoritate publică şi le face, toată această listă nu este fundamentată, susţinută sau nu a reieşit această listă, mai bine spus, din documentaţiile de planificare spaţială. Şi neexistenţa unor asemenea documentaţii au condus, pe de o parte, la o prelungire a termenului de implementare a proiectelor, pentru că au necesitat elaborarea documentaţiilor respective, sau, de cele mai multe ori, au însemnat nişte costuri excesive care clar au condus, poate, pentru anumite cazuri la pierderea acestor proiecte. Între timp au apărut planurile de dezvoltare regionale, extraordinar de bune documente, dar care au avut totuşi o dedicare clară pentru fundamentarea accesării fondurilor structurale. Şi atunci problema este că aceste planuri ar trebui să-şi depăşească această dimensiune, să devină chiar planuri de dezvoltare regională, iar o altă întrebare dar pe care nu cred că este cazul să ne-o punem neapărat astăzi este cine preia aceste planuri pentru a le aplica, pentru că, ele fundamentând planuri cu implicaţii la nivel regional, categoric vor trebui să fie implementate. Şi modul în care se implementează astfel de proiecte la ora actuală este foarte greoi.

Planurile urbanistice generale, documente pe care sunt convinsă că majoritatea dintre dvs aţi avut de a face cu ele cel puţin o dată în timpul mandatului dvs, ele sunt documente obligatorii dar nu sunt proiecte în sine, nu sunt planuri care trebuie să existe pentru că spune legea, sunt nişte documente care au un dublu rol, pe de o parte, au un rol de viziune, de evaluare a modului în care localitatea respectivă poate să se dezvolte într-un termen mediu spre lung de timp şi, pe de altă parte, reprezintă documentul cu care arhitectul şef sau compartimentul de specialitate rezolvă solicitările private, modul în care concetăţenii noştri doresc să-şi realizeze diverse investiţii, fie că discutăm despre societăţi comerciale, fie că discutăm despre investiţiile proprii ale autorităţii publice sau discutăm despre interesele private pur ale cetăţenilor.

Toate aceste documentaţii, marea majoritate dintre ele sunt depăşite, depăşite moral sau depăşite din punct de vedere al valabilităţii, iar costurile de refacere, revizuire a acestora sunt foarte mari./dstanesc/ Mai este un aspect pe care l-am sesizat mai ales în ultima perioadă de timp, faptul că foarte multe dintre planurile urbanistice generale de generaţia a doua, adică cele care au fost aprobate în anii '99-2000-2001, ele pentru anumite categorii de localităţi nu şi-au pierdut valabilitatea pentru că multe dintre localităţile respective nu au avut o dezvoltare substanţială care să schimbe pe fond viziunea de dezvoltare, nu s-au schimbat în intravilan, nu au apărut nişte obiective care să strice într-un fel sau altul modul în care era gândită acea documentaţie de urbanism.

Actualizarea acestor documentaţii pentru că legea prevede că valabilitatea unei asemenea documentaţii este de zece ani este extrem de costisitoare şi poate uneori costurile respective ar trebui să fie categoric duse în alte zone şi atunci întrebarea este dacă nu ar trebui pentru acest gen de localităţi şi pentru acest tip de documentaţie, actualizarea să nu însemne neapărat înlocuirea pe fond în totalitate a conţinutului acestora. Din punct de vedere al cadrului instituţional şi a capacităţii instituţionale, aici pot să spun că discut poate dintr-un punct de vedere pur personal pentru că împărtăşind această experienţă de aproape 18 ani în administraţie şi  mai mult de 14 ani în funcţia de arhitect şef, pot să vă spun că am trăit şi cu bune şi cu rele, în sensul că am avut şi oameni, foarte mulţi oameni de specialitate, de profesii

compatibile cu cea a urbanismului şi în perioada boomului imobiliar, încetul cu încetul au părăsit primăria, pentru că ei normal puteau să câştige mult mai bine în zona privată. Poţi să fii un arhitect şi un urbanist extraordinar de bun, în cazul în care nu ai colegi şi nu ai persoane cu care poţi într-adevăr să dezvolţi un obiectiv clar privind planificarea spaţială şi dezvoltarea urbană a localităţii respective, nu poţi să o faci singur şi atunci este evident că un sistem de planificare spaţială se bazează pe trei elemente cheie pe care le are - specialiştii, datele şi resursele.

Dacă specialiştii nu există, putem să avem chiar cele mai bune planuri şi să avem foarte mulţi bani, proiectele noastre niciodată nu le vom putea implementa în timp util şi bine, datele revin la prezentarea domnului secretar general, este o mare problemă a faptului că aceste date o dată că unele dintre ele sunt perimate, nu există sau nu s-au întreţinut, nu se mai colectează, fără nişte date reale să ştiţi că cele mai interesante proiecte, poate să există o echipă foarte bună de proiectare, dacă datele sunt eronate, soluţia este greşită şi atunci ajungem să implementăm proiecte care nu au nicio legătură cu nevoia de comunitaţii dar categoric nici cu teritoriul. Iar din punct de vedere al resurselor financiare, putem să fim specialişti excepţionali şi să avem toate datele din lume.

Rămânem cu ele la stadiul respectiv, nu vom putea niciodată nici să le întreţinem, nici să le dezvoltăm, nici să creăm ceva nou aşa că resursele financiare categoric şi acestea trebuie să existe. Din punctul de vedere strict al arhitecţilor şi aici sunt convinsă că domnul Pascariu care va vorbi după mine, reprezentând Registrul Urbaniştilor şi având categoric o situaţie foarte clară a ceea ce se întâmplă în teritoriu, va putea să vă spună acelaşi lucru ca şi mine, noi în primul şi în primul rând în România avem un număr foarte mic de arhitecţi şi de urbanişti, calculat la nivelul UE, suntem pe ultimul loc. Şi nu este o problemă a sistemului actual sau a unui exod al specialiştilor pentru că acesta a existat dintotdeauna.

Este vorba de faptul că nu sunt foarte mulţi specialişti. Este evident că în aceste condiţii marea majoritate a lor nu vin să lucreze în administraţia publică, iar aceste aspecte le-am identificat chiar în 2004, când am participat la elaborarea Ghidului Arhitectului Şef de Municipiu, încercând atunci să ilustrăm de ce un arhitect tânăr sau mai puţin tânăr sau un urbanist nu doreşte să vină să lucreze în administraţie. În primul rând pentru că postul lui, funcţia lui, fie că discutăm de arhitect şef sau de responsabil cu urbanismul şi administrarea teritoriului nu e considerată ca fiind o funcţie foarte importantă, adică semnează autorizaţii, atât. Pe de altă parte, salariile sunt evident mai mici decât cele din zona privată şi ăsta este un lucru pe care categoric îl ştim cu toţii şi ne confruntăm în continuare cu acest lucru. Pe de altă parte, locurile de muncă din punct de vedere al facilităţilor tehnice, nu ne oferă sau nu oferă ceea ce poate să ofere sectorul privat, softuri actualizate, computere şi toate aparatele şi instrumentele necesare pentru a putea într-adevăr să ţină date şi să producă într-adevăr date şi informaţii. Pe de altă parte, v-am spus, nu există colegi, nu există alte specialităţi şi categoric ele au parăsit sistemul din 2005-2006 aproape constant.

Pe de altă parte, sunt puţini angajaţi, presiunea o dată a numărului de dosare dar şi pe de altă parte a solicitărilor sunt foarte mari şi pe de alt parte mulţi dintre ei poate nu acceptă să facă o muncă exclusiv birocratică pentru că totuşi planificarea spaţială are cele două componente, cea de viziune, de întreţinere a unor

documentaţii,l de creare a unor decizii publice, de fundamentare de fapt a unor decizii publice, dar şi partea strict operaţională şi nu în ultimul rând, modul în care planurile de urbanism s-au actualizat într-un termen foarte lent sau faptul că nu au fost finanţate o serie de alte proiecte care erau considerate oportune şi interesante i-au făcut într-un fel sau altul să considere că nu pot să îşi facă meseria în totalitate. Este o colectare a unor impresii şi a unor aspecte care încă din acel an noi le-am făcut aşa o listă lungă şi am încercat să vedem ce se poate realiza. Despre date, revin, lipsa cadastrului litigizat pentru că chiar dacă există în format analogic hărţile digitale, informaţiile digitale, bazele de date actualizate pot să ne ofere în timp real, rapid informaţii dar pe de altă parte pot să fie şi accesate mult mai uşor. Faptul că ele nu mai sunt colectate şi nu mai sunt întreţinute şi acestea categoric ne pot fundamenta la un moment dat o serie de decizii greşite pentru că impresia, rezultatele sunt greşite şi nu în ultimul rând, cea mai mare problemă pe care din acest punct de vedere pot să spun că o resimţim cu toţii este faptul că nu există o bază de date cu acces nelimitat al autorităţilor publice.

Sunt multe date, sunt risipite, sunt în diverse zone administrative, numai că ele ar trebui să fie interconectate. Degeaba există o serie de date şi de planuri interesante, dacă noi nu avem acces şi nu putem să le vedem, nu putem să luăm drept model sau nu putem chiar să le utilizăm în activitatea noastră zilnică. Iar din punct de vedere al resurselor financiare, aici cred că nu este cazul să insist. Insuficienţa resurselor cred că este o problemă, pe care o observăm la aproape orice fel de tip de activitate.

Ce propunem? Când spune arhitectură de sistem nouă, cu instrumente noi, asta nu înseamnă că radem tot şi creem totul de la început. Nu ne-am gândit la aşa ceva, dar ne gândim că sunt cel puţin două elemente, pe care va trebui foarte clar lucrat şi cu cât putem să obţinem rezultate mai repede, cu atât este mai bine. Pe de o parte este vorba despre revizuirea planurilor şi a instrumentelor existente, în sensul simplificării lor, şi în al doilea rând discutăm despre consolidarea capacităţii profesionale şi instituţionale. Din punct de vedere al revizuirii sistemului de planificare aici discutăm în primul rând de simplificare, şi anume sunt prea multe planuri care /se/ suprapun, care spun acelaşi lucru. Spun la niveluri diferite acelaşi lucru, şi atunci ele ar trebui oarecum curăţate.

Este un prim pas faptul că s-au aprobat normele metodologice la Legea 350 cu cadru conţinut şi al documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi alte tipuri de documentaţii. Trebuie clar ca acestea să producă un feedback din teritoriu, să vedem în ce măsură ele vor trebui simplificate, optimizate şi dacă funcţionează. Pe de altă parte, discutăm despre diminuarea complexităţii. Asta nu înseamnă că nu dorim să se surprindă complexitatea unor fenomene, dar dorim ca modul în care se găsesc aceste soluţii şi ele se pot implementa să fie simplificat, să fie facil şi să ne fie foarte uşor de utilizat în activitatea curentă. Iar, nu în ultimul rând, un alt aspect pe care eu l-am considerat important a fost aceea de a stabili soluţii corecte şi oportune pentru nivelul teritorial la care discutăm, pentru că urbanismul şi amenajarea teritoriului discută de la nivelul macro, de la continent, regional, naţional ş.a.m.d., dar ajungem până la piaţa de la noi din localitate, şi toate aceste aspecte au egală importanţă pentru un planificator spaţial, şi atunci pentru cele care ne interesează pe noi în primul rând zi cu zi, pe acestea trebuie să le realizăm

repede şi fără prea multe complicaţii, ducându-ne mai întâi la proiectele naţionale, să vedem dacă acolo nu apare ceva ce ar trebui să ţin eu cont la nivel local.

Deci toate aceste elemente eu cred că vor trebui foarte clar, rapid de tot, evaluate şi revizuite. Din punct de vedere al planificării participative, aici sunt aspecte care eu cred că vor trebui, în primul rând, să definească ce înseamnă planificarea participativă, cum concetăţenii noştri pot să fie interesaţi şi pot să ne dea informaţii, cum trebuie să fie consultaţi şi modul în care există aceast dialog între comunitate şi decident, din punct de vedere al planificării spaţiale, repet.

Şi nu în ultimul rând privind îmbunătăţirea procesului de planificare, discutăm despre diminuarea numărului de acorduri şi avize. În continuare, vă spun, modul în care putem să gestionăm informaţiile la nivel informatic, la nivel digitizat, simpla consultare a unei documentaţii poate să ne aducă în situaţia a unei instituţii care avizează să spună, da, da, cu următoarele condiţii sau nu, pentru că nu se respectă următoarele lucruri, pe care noi vi le punem la dispoziţie, pentru a putea să remediaţi lucrurile. Acest mod de comunicare cred eu că va trebui foarte rapid evaluat şi să conducă la eliminarea acestei proceduri, aşa cum spunea doamna secretar de stat, de realizarea unei documentaţii care devine uzată moral, pentru că a pierdut mai mult de trei ani de zile în procesul de avizare, ca să nu mai vorbim şi de resursele financiare alocate şi nu în ultimul rând, v-am spus, de baza de date.

Din punct de vedere al capacităţii instituţionale şi profesionale, aici lucrurile cred eu că trebuie dezbătute cu foarte multă atenţie şi cu foarte mult interes, inclusiv din partea organizaţiilor profesionale, în sensul în care, eu în continuare cred şi asta am militat întotdeauna, faptul că documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului până la un anumit nivel sunt de interes public şi ar trebui să fie gestionate, administrate, poate chiar elaborate de către autorităţile publice. În cazul localităţilor mari şi în cazul consiliilor judeţene, exista de foarte mult timp, cel puţin din zona, hai să zicem, profesională această sugestie a realizării agenţiilor de planificare judeţene sau metropolitane, să zicem. Bucureştiul a avut la un moment dat, şi pot să vă spun că experienţa pe care a avut-o a fost una foarte interesantă, având extraordinar de multe documentaţii care au ajutat chiar rezolvarea unor probleme.

Pe de altă parte, se poate încerca şi ideea de externalizare a acestor funcţii de elaborat, de monitorizare, de aplicare şi de întreţinere a planurilor, pentru că dacă discutam sau domnul secretar general vorbea la un moment dat de întreţinerea cadastrului, vreau să vă spun că şi întreţinerea urbanismului ar trebui să aibe un interes egal, în sensul în care existenţa tuturor informaţiilor la nivel, hai să zicem al localităţilor, al autorităţilor publice, pot să fundamenteze mult mai uşor o serie de informaţii. Şi nu în ultimul rând, şi cu aceasta voi încheia, îmi aduc aminte în 1993-'94, când am intrat în administraţia publică, la nivelul localităţilor şi ministerul prin consiliile judeţene au adus la toate primăriile nişte ghiduri, foarte interesant text /.../ şi care pe noi ne-au ajutat.

Fie că discutăm despre funcţionarii publici, dar şi pe primari în egală măsură ne-au ajutat în soluţionarea sau în înţelegerea unor lucruri foarte clare, pentru că erau ilustrate şi dădeau nişte soluţii universal valabile. Cred că o asemenea experienţă ar trebui refăcută, încercată, pentru că va ajuta extraordinar de mult, mai ales pentru

funcţionarii publici care intră acum în administraţie şi în mod sigur, cred eu, pentru consilierii locali sau judeţeni.

Strategia de dezvoltare urbană şi încă un aspect, corelarea valabilităţii documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, cele de rang inferior, cred eu că ar trebui să fie făcută pe un termen de şapte ani, corelat cu etapele de programare ale Uniunii Europene, în sensul în care de fiecare dată când mergem să creem lista de proiecte şi cererile de finanţare, sigur cu un an înainte pregătim această listă şi lista respectivă ar trebui pregătită pe un document care să fi fost actualizat, astfel încât în momentul în care facem o cerere de finanţare să nu avem surpriza, în momentul în care se evaluează grila, că ni se spune: nu aveţi documentaţie de urbanism în valabilitate sau nu reflectă realitatea din teren. Eu vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie! Eu sper ca subiectele pe care vi le-am adus în atenţie să fie de interes pentru dumneavoastră. Dacă sunt întrebări, cu cea mai mare plăcere vă voi răspunde şi vă mulţumesc încă o dată. 

IntrebăriTruşcă: Pentru noi, pentru cei de la agenţie - Truşcă mă numesc în primul rând, sunt de la Agenţia Naţională - planurile de urbanism sunt foarte importante şi nu vă ascund că în geenral ne creează probleme datorită necorelării cu planurile cadastrale, ambele fiind planuri. Trecând peste acest aspect, este un domeniu de mare interes pentru noi, vroiam să vă întreb dacă consideraţi că pentru un cetăţean simplu, pentru un membru al comunităţii e util să cunoască planurile de urbanism, respectiv planurile de dezvoltare a localităţii din care face parte, dacă această cunoaştere sau această lipsă de cunoaştere îl pune în inferioritate faţă de cei care îl cunosc, pentru că cu siguranţă există un număr mic de oameni care cunosc planurile...

Am văzut într-adevăr dorinţa de a avea un sistem sau o bază de date care să fie disponibilă autorităţilor, dar nu am sesizat dacă acest lucru ar trebui să fie disponibil pentru membrii comunităţii.

Simona Munteanu: Da, am să vă explic. În primul rând, baza de date de la care făceaţi referire, pe care am menţionat-o, se referea la această acceisibilitate nestânjenită, în sensul în care autorităţile publice să poată să schimbe informaţii între ele, să le pună în comun, le administrează fiecare dar le pun în comun şi le gestionează în comun. Mi se pare obligatoriu ca orice cetăţean să cunoască aceste informaţii, însă nu cred că ar trebui să aibă acces în sensul de a putea aibă posibilitatea de a modifica sau de a transforma, de a modifica informaţii. Dar vizualizarea e obligatorie. Şi cred eu că în general cam toate documentaţiile de urbanism, pornind cele de la, hai să zicem, obiective private până la cele mai complexe, ar trebui să fie toate cunoscute de către cetăţeni. Categoric, cetăţenii obişnuiţi au interese domestice şi pe ei îi interesează valoarea proprietăţii, în ce măsură o pot construi, în ce măsură pot să vândă o proprietate şi dacă vor avea o serie de probleme în momentul în care hotărăsc să construiască pe acest teren. Aceste lucruri sunt categoric obligatorii să fie cunoscute, iar pentru autoritatea publică obligatoriu să le pună la dispoziţie.

Truşcă: Cred că interesul cetăţeanului în domeniile de care aţi spus dvs sunt esenţiale pentru viaţa lui...

Simona Munteanu: Da./Rinu/ Truşcă: ... nu sunt lucruri de nimic...Simona Munteanu: Nu./Rinu/ Truşcă: ... întrucât ei formează comunitatea...Simona Munteanu: Sigur./Rinu/ Truşcă: Instituţia locală există pentru că există ei şi se perpetuează ca atare. Vroiam să vă întreb mai departe dacă consideraţi ca lan ivelul autorităţilor locale care întocmesc asemenea planuri să existe standarde de întocmire, întrucât, din ceea ce am văzut eu, e posibil să greşesc, nu cred că există două care au planurile la fel, ca atare, cred că demersul de a le integra sau de a le consuma într-un fel informatic e sortit eşecului fătră o standardizare.Simona Munteanu: Da, aşa e./Rinu/ Truşcă: Mulţumesc. Am încheiat.

Simona Munteanu: Ştiu că există în acest moment, cred că doamna Anca Ginavar, una dintre colegele şi colaboratoarele cele mai active pe care am avut-o, poate să dea informaţii. Există acest interes şi sunt o serie de aspecte care au fost avansate. Eu acum vorbind din punctul de vedere atât al proiectantului, cât şi al fostului arhitect şef, pot să vă spun cu siguranţă că trebuie standardizate la nivel de informaţii care trebuie să existe, numai că sunt o serie de aspecte, cred eu, foarte tehnice şi pentru care se vor găsi soluţii, dar cred că Anga Ginavar va putea să dea mai multe informaţii decât mine şi cred că sunt foarte interesante.

Anca Ginavar: Vă mulţumesc foarte mult, mulţumesc şi pentru oportunitatea de a interveni. În completarea celor spuse de doamna Munteanu aş vrea să fac câteva precizări. Acele baze de date există într-o anumită măsură şi sunt accesibile publicului. Una aţi văzut-o de dimineaţă, se cheamă Observatorul Teritorial, alta este cea gestionată de Agenţia Naţională de Cadastru, este vorba de geoportalul naţional INSPIRE, unde toate documentaţiile de urbanism trebuie să ajungă la un moment dat în format /GIS/, să fie vizibile pentru toată lumea. Aceste formate standardizate dinpunct de vedere electronic sunt o chestiune şi din punct de vedere al conţinutului este altă chestiune.

Acum, legislaţia... Legislaţia de altfel încă din 1996 standardizează conţinutul, asta nu înseamnă că formatul electronic în care ele se elaborează este identic. Fiecare utilizează ce program informatic are şi îşi modelează layerele pe care structurează conţinutul în mod diferenţiat. În egală măsură, noi avem în planul de priorităţi al guvernului şi al ministerului această standardizare, aşa încât toate documentaţiile să fie puse în format INSPIRE, să fie realizate similar, să poată fi puse cap la cap şi să poată fi şi gestionate, pentru că dacă primim doar documente hârtie sau documente în format PDF, nu se ajunge la acea interconectare a informaţiilor pe care o prezenta domnul secretar general.

Totodată, să ştiţi că informaţiile legate de restricţiile din planurile de urbanism sunt publice. Şi acum legislaţia prevede această obligativitate atât a documentaţiilor finale, să fie puse pe site-urile primăriilor, pentru că de fapt e vorba, pe de o parte, de dezvoltarea comunităţii, pe de altă parte e vorba de proprietatea fiecărui cetăţean... Practic, prin planul de urbanism sunt nişte restricţii care sunt impuse fiecărui proprietar. Deci aceste informaţii şi acum trebuie să fie publice. Rămâne de

văzut ce capacitate are fiecare autoritate să facă această chestiune publică pe site-ul propriu. Şi vroiam să vă reamintesc şi faptul că ministerul nostru sprijină, pentru că toate aceste chestiuni înseamnă nişte eforturi foarte mari din partea autorităţilor locale... Documentaţiile de urbanism trebuie actualizate nu doar pentru că dinamica dezvoltării s-a întâmplat într-un fel sau altul, de altfel, datorită modificărilor legislative din ultimul an, un plan de urbanism poate să fie valabil 20 de ani, este valabil 10 ani cu posibilitatea de a se prelungi încă 10 ani, însă dacăaveţi un plan de urbanism de acum 20 de ani care nu mai are nici o legătură cu realitatea proprietăţii...

Simona Munteanu: Din teren.

Anca Ginavar... cu realitatea reţelelor, cu legislaţia în vigoare, dvs aveţi o problemă şi atunci este nevoie de această actualizare, iar ministerul nostru sprijină finanţarea acestor planuri de urbanism./dstanesc/ Din toamna anului trecut încoace, ministerul nostru a alocat o sumă mai mare decât s-a alocat în ultimii zece ani pentru acest program de finanţare. Din păcate, el nu este suficient de înţeles sau de vizibil, dar este un program extrem de important. Practic, dumneavoastră puteţi să accesaţi de la ministerul nostru bani pentru realizarea documentaţiilor de urbanism care vă sunt atât de necesare în planificarea dezvoltării şi în gestiunea dezvoltării comunităţilor dumneavoastră. Mulţumesc foarte mult! Simona Munteanu: Şi eu mulţumesc, Anca!

Basarabu Nicolae Petru: Bună ziua, tuturor! Mă numesc Basarabu Nicolae Petru. Vă mulţumesc pentru frumoasa prezentare. Am o mică problemă, pe care cred că şi ceilalţi colegi primari s-ar putea să şi-o fi pus. Din punct de vedere al proiectanţilor şi arhitecţilor, spuneam înainte că documentaţia şi materialele de care au nevoie nu prea le au. De ce noi, primăriile, n-am putea angaja şi arhitecţi, pentru că avem, şi proiectanţi, să putem face lucrările publice, de care avem nevoie, cu aceşti oameni şi celelalte lucrări private, unde i-am scuti pe cetăţeni de suprapunerea loturilor de teren şi ulterior să meargă în anumite procese şi litigii, care de multe ori sunt lungi, greoaie şi cel îndreptăţit. Sunt mai multe lucruri de spus. Eu vă mulţumesc şi sper să nu fi deranjat cu această întrebare. Vă mulţumesc!

Simona Munteanu: Nu, nu m-aţi deranjat şi sunt convinsă că este o situaţie extrem de des întâlnită. Pe de o parte, ceea ce spuneaţi cu angajarea arhitecţilor pe lângă ceilalţi proiectanţi, exact aceste aspecte şi noi dorim să le soluţionăm şi doamna secretar de stat poate că nu a comunicat acest aspect, dar există această intenţie de a discuta cu organizaţiile profesionale din domeniu, astfel încât să vedem care este formula în care să se poată realiza inclusiv aceste agenţii de dezvoltare, de proiectare, centre de proiectare la nivelul unor comunităţi, chiar existenţa unor proiecte care să fie repetative şi pot să fie reprezentative pentru localităţile respective, dar cred eu, în primul rând, faptul că pentru investiţiile publice se pot ultiliza resursele autorităţilor respective angajate în acest sens. Sunt lucruri care comportă totuşi anumite aspecte care ţin de modul de reglementare al fiecărei profesii în parte şi pot să vă spun că, cel puţin la nivelul profesiei de arhitect şi de urbanist, aici sunt aspecte destul de complicate. Arhitectura este o... profesie care este reglementată şi pentru care sunt o serie de, cum să spun eu, prevederi foarte concrete, astfel încât exercitarea profesiei în zona publică este în

incompatibilitate totală cu exercitarea profesiei în general. Exercitarea profesiei înseamnă aplicarea unui drept de semnătură, a unei ştampile pe proiectele respective, şi acesta este şi motivul pentru care, de exemplu, centrele de proiectare care au existat până în acest moment au fost desfiinţate. Acum dorim să abordăm acest aspect şi să vedem în ce măsură putem, într-adevăr, să creem aceste oportunităţi pentru autoritatea locală, pentru că este foarte importantă. Eu vă mulţumesc încă o dată pentru atenţie şi vă doresc succes în /continuare/!

Mihai Busuioc: Mulţumesc şi eu! Vă mulţumesc pentru această analiză interesantă şi realistă. Aş vrea şi eu să vă spun că Ministerul Dezvoltării Regionale lucrează la standardizarea cel puţin ale /.../ pentru planurile urbanistice generale şi că este un deziderat al nostru transparenţa totală a acestor planuri. De asemenea, că lucrăm la o modificare importantă a legislaţiei, atât a Legii 50 şi a Legii 350 pentru a recupera din carenţele ivite în aceste două acte normative de o importanţă deosebită pentru dezvoltarea ţării./ovidiu/gioan/ Îmi revine plăcerea acum să-i dau cuvântul domnului Gabriel Pascariu. Domnia sa este preşedintele Asociaţiei Profesionale a Planificatorilor; de asemenea, membru în boardul Asociaţiei Planificatorilor Urbani, preşedintele Comisiei de examinare, conferenţiar universitar, un om cu o experienţă deosebită. Domnule Pascariu, /.../ să vă invit să luaţi cuvântul.

Gabriel Pascariu: Bună ziua, mulţumesc pentru introducere. O să fac şi eu apel la Caragiale şi o să vă rog să mai aveţi puţintică răbdare. Cred că este destul de greu la ora asta să vă rog şi să vă solicit atenţia pentru încă 10-15 minute, dar cred că este un subiect important sau sunt de fapt convins că este un subiect important şi, din ultimele discuţii care au avut loc, tema aceasta, a colaborării cu organizaţiile şi asociaţiile profesionale iată că a apărut în prim-plan.

Trebuie să recunosc de asemenea că atunci când am auzit şi am acceptat invitaţia pentru a participa la acest atelier am crezut că o să fie ceva puţin diferit, nu într-o sală atât de copleşitoare, ci într-o formulă ceva mai intimă, care să lase loc la mai multe discuţii, drept care ceea ce am aşternut eu în prezentare nu reprezintă altceva decât un ansamblu de idei şi de gânduri şi vă rog să aveţi îngăduinţa de a le lua ca atare. Nu este o prelegere, nu trebuia să fie o prelegere şi nu cred că este cazul să fie vorba de o prelegere.

De asemenea, este o temă inedită, care nu a fost practic suficient de mult discutată în ultima vreme sau, dacă a fost, a fost discutată sporadic şi fără o continuitate consecventă, dar este o temă, cred, importantă, mai ales în contextul în care, aşa cum s-a văzut din prezentările precedente, ne confruntăm cu foarte multe probleme şi poate că una dintre problemele care generează un alt lanţ de probleme este o insuficientă comunicare sau o slabă comunicare între administraţii, comunitate, profesionişti, dezvoltatori ş.a.m.d. şi alţi actori urbani. Prin urmare, acest subiect, rolul asociaţiilor profesionale în planificare şi dezvoltare spaţială poate fi de interes şi poate va duce la o relansare, la o lansare sau o relansare a unui dialog care este, cred eu şi nu doar eu, necesar în acest moment. Mă bucur de altfel că precedenta vorbitoare, doamna Munteanu şi colega mea, s-a referit şi a vorbit foarte mult despre planificare spaţială. Aici este o întreagă discuţie pe care o avem de ceva vreme, ce terminologie să folosim în raport cu amenajarea

teritoriului şi urbanism, care în alte discursuri internaţionale şi în alte limbi apare sub forma planificării spaţiale. Cred că planificarea spaţială... nu cred că trebuie să înlocuim amenajarea teritoriului şi urbanismul cu planificarea spaţială, dar avantajul acestei sintagme este că pune accentul pe planificare. Pentru că, deşi amenajarea teritoriului şi urbanismul includ în ele planificarea, ele nu sunt... sintagma nu este percepută ca atare, este percepută diferit în spaţiul public şi atunci este important să vorbim şi să punem accentul pe planificare. De regulă, eu mă refer la ambele şi spun: amenajarea teritoriului şi urbanism, adică planificare spaţială sau planificare teritorială şi urbană.

Este foarte important să vorbim despre planificare./gioan/ Dar înainte de a discuta despre... puţin, despre relaţia dintre asociaţii... rolul pe care asociaţiile îl pot juca în acest domeniu, în planificare, ar trebui văzut ce este specialistul în urbanism sau cum este el perceput, cel puţin în momentul de faţă, nu la noi neapărat, ci pe plan european sau pe plan internaţional, şi atunci am să încep prin a vă prezenta foarte scurt această carte a urbanismului european, care a fost adoptată destul de recent de acest Consiliu European al Urbaniştilor, o organizaţie creată prin anii '80, pe lângă UE, cu rolul de a promova profesiunea de urbanism şi urbanistul ca atare şi de atunci, sigur, a devenit o structură care reprezintă o voce publică în domeniu la nivel european.

Este o structură asociativă, o asociaţie, de fapt, de asociaţii profesionale şi care promovează o serie întreagă de chestiuni, care sunt de interes pentru domeniu, cum ar fi şi această recentă Cartă a urbanismului european, care cuprinde trei componente şi care propune o viziune pentru oraşele şi teritoriile Europei secolului XXI. Acest document a fost tradus de Registrul urbaniştilor şi a fost, de altfel, şi diseminat în urmă cu doi ani chiar şi în zona administraţiilor publice locale. Cred că el este accesibil pe pagina Registrului urbaniştilor. Aici se vorbeşte despre ce sunt urbaniştii în sens larg, în sensul specialiştilor care activează în domeniul planificării spaţiale şi dezvoltării urbane şi ce ar trebui să facă aceşti urbanişti sau specialişti în sens larg, cum spuneam mai devreme.

Aceste lucruri sunt prezentate în contextul, adică rolul acestor specialişti este prezentat în contextul unor provocări cu care se confruntă lumea contemporană şi care sunt sintetizate aici în câteva elemente. şi în contextul unor mize extrem de importante, cel puţin la nivelul Europei sau a UE în prezent. Dacă citim toate aceste lucruri - urbanizare, criză economică, schimbări climatice, resurse energetice sau presiuni asupra cheltuielilor publice - ne putem întreba bun, ce au astea de-a face cu urbanismul. Ei bine, au de-a face, pentru urbanistul ca planificator al dezvoltării teritoriului şi oraşelor, în prezent are de-a face cu toate aceste chestiuni şi nu doar cu aspectele, să spunem, fizice sau cele legate de infrastructuri, ci şi cu aspectele economice, cu mediul, cu energia.

Acesta este discursul public actual în Europa şi la nivel internaţional cu privire la rolul specialistului în planificare spaţială. M-am bucurat, de altfel, când am văzut că domnul secretar de stat Lascăr a menţionat în relaţie cu zonele, cu ariile protejate, domeniul amenajării teritoriului. Şi este evident că planificarea spaţială şi amenajarea teritoriului cuprind aspecte sociale, economice, ecologice, culturale şi de altă natură. Miza este coeziunea teritorială, o componentă a politicii de coeziune a UE, care astăzi, sigur, poate fi pusă la îndoială în contextul ultimelor evenimente,

dar ea rămâne o ţintă pe care Uniunea Europeană o are în vedere şi o invocă în toate demersurile sale, şi care nu este altceva decât, aşa cum afirma, de altfel, unul dintre părinţii acestui concept, o personalitate a domeniului, care ne-a vizitat în urmă cu caţiva ani ţara, este vorba de Adreas Faludi, spunea "coeziunea teritorială, de fapt, nu este altceva decât o altă denumire pentru amenajarea teritoriului".

De asemenea, este problema guvernanţei multinivel, o chestiune iarăşi de interes în momentul de faţă şi care se referă la o altă formă de exercitare a puterii executive prin stimularea participării şi prin lucrul şi crearea de reţele de colaborare şi, nu în ultimul rând, miza, sigur, este şi afirmarea rolului urbanismului. Aici urbanismul - fac o scurtă paranteză - a fost tradus ca atare, dar în texul original de foarte multe ori, de fapt, apărea sintagma 'planificare spaţială'. Şi fac această precizare pentru că avem, totuşi, aceste probleme terminologice cu care ne confruntăm.

Care este rolul specialiştilor în planificare spaţială? Este un rol legat de abordarea interdisciplinară pentru că domeniul este interdisciplinar, şi specialiştii care sunt implicaţi în acest domeniu au această capacitate de a face legătura, de a corela, de a dialoga între multiple domenii şi discipline, între economie şi sociologie, între cultură şi ecologie, între infrastructuri şi, să spunem, riscuri naturale sau probleme de natură ecologică.

Abordarea globală şi integratoare a problemelor societăţii, capacitatea de mediere şi negociere - toate aceste lucruri, vedeţi, care apar pe ecran, sunt puse în seama acestui specialist, care se ocupă de planificare spaţială şi care, dacă ne uităm la toată această listă, înseamnă că este un fel de specialist cu o capacitate de integrare, de sinteză, de comunicare între multiple zone şi între multiple domenii. Şi aceasta este realitatea sau, în orice caz, acesta este modul în care îşi exercită specialistul în planificare spaţială rolul în Europa şi, în general, pe plan internaţional şi spre care se tinde cu eforturi şi în România, şi pot să vă spun, pentru că activez şi în domeniul academic, că încercăm să pregătim viitori specialişti care să poată să răspundă unor astfel de sarcini şi provocări.

Tot acest Consiliu European al Urbaniştilor -  pentru că este vorba şi am insistat, pentru că este o apariţie recentă şi este vorba de chestiunea participării şi relaţia între comunitate, autoritate, specialişti - a promovat această Cartă europeană a democraţiei participative în procesele de planificare spaţială, recent, anul trecut; ea va fi tradusă şi în limba română şi va fi pusă în circulaţie tot prin grija Registrului urbaniştilor. Şi aici vedeţi că se enunţă câteva principii generale, care reflectă încă odată rolul şi importanţa planificării spaţiale, aşa cum este ea înţeleasă, percepută şi promovată la scară europeană. Este foarte important să reţinem impactul deciziilor politice asupra dezvoltării teritoriului şi localităţilor. Este important, de exemplu, să reţinem că orice intervenţie trebuie să ţină cont de contextul cultural şi alte lucruri de acest gen.

Cam asta este ce se aşteaptă sau ce se speră sau ce se spune despre specialistul în planificare spaţială în discursul internaţional. Acuma, ce avem în România? Sigur că în România avem diverşi specialişti şi care provin din diverse domenii şi care sunt activi în acest domeniu, în zona planificării spaţiale. O parte a acestor specialişti au înfiinţat, încă din anii '90, această Asociaţie Profesională a Urbaniştilor din România, pe scurt APUR, şi reprezintă în primul rând această asociaţie. Această asociaţie

este, la rândul ei, parte a structurii de conducere a Registrului Urbaniştilor din România, despre care o să vorbesc imediat, şi care este o structură publică şi care are un rol bine definit prin lege şi anume acela de a veghea la buna calitate a documentaţiilor şi a desfăşurării proceselor de planificare în România.

Nu o să intru acum în istoria asociaţiei, care este şi lungă şi scurtă - este lungă, pentru că asociaţia - vă spuneam, s-a înfiinţat pe la începutul anilor '90, dar activitatea ei a devenit ceva mai pronunţată abia în ultimii ani şi sperăm să fie tot mai pronunţată şi prin creşterea cantitativă a celor care sunt astăzi implicaţi în domeniu faţă de momentul înfiinţării ei, în 1990. Nu este singura asociaţie cu acest profil. Deci este o asociaţie care are drept scop promovarea domeniului, colaborarea cu alte asociaţii, colaborarea cu autorităţile locale în scopul susţinerii acestui domeniu, sprijinirea formării şi alte lucruri care apar în statutul asociaţiei.

Există şi ale asociaţii cum ar fi Asociaţia Urbaniştilor din Cluj sau o asociaţie mult mai tânără, care este această Asociaţie a Absolvenţilor de Urbanism şi Peisagistică din România, şi care cuprinde, într-adevăr, pe absolvenţii Facultăţii de Urbanism din Bucureşti, care absolvenţi cred că au ajuns pe la 12-a sau a 13-a serie, dacă nu chiar mai mult, pentru că vorbesc despre o facultate care a fost înfiinţată în 1997 şi care produce de atunci, să spunem aşa, specialişti clar orientaţi pe chestiunea planificării spaţiale, fără ca aceasta să însemne că ei sunt singurii care devin activi în domeniu, alături de ei, şi aceasta este caracteristica asociaţiei profesionale a urbaniştilor.

Alături de ei sunt şi rămân arhitecţii, geografii, sociologii, economiştii, ecologii şi alte profesii, care sunt implicate în domeniu, iar caracteristica principală a APUR-ului este tocmai această interdisciplinaritate, de altfel, o caracteristică  generală a planificării spaţiale. Există şi alte tipuri de structuri asociative sau organizaţii active în planificarea spaţială. Sigur, am vorbit despre Registrul urbaniştilor ceva mai devreme. Registrul urbaniştilor - trebuie să precizez, pentru a elimina unele confuzii care apar, în general, în spaţiul public - nu este o asociaţie, ci este o instituţie publică, o instituţie de interes public, care este stabilită prin lege şi care conferă dreptul de semnătură pentru documentaţiile statutare, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism; dar, cum spuneam, veghează asupra calităţii domeniului şi a exercitării profesiei, tocmai prin atribuirea acestui drept de semnătură, iar în structura de conducere a registrului apar o serie întreagă de organizaţii, ministerul de resort, dar şi o serie de asociaţii profesionale şi instituţii academice.

Există şi alte instituţii. Nu am pretenţia de a fi exhaustiv în enumerarea lor, ci doar am vrut să vă aduc în atenţie faptul că avem şi instituţiile, asociaţiile arhitecţilor foarte numeroase, numeroase din punct de vedere al numărului de membri, Asociaţia Peisagiştilor, Asociaţilor Geografilor şi, cu siguranţă, sunt şi alte asociaţii pe domenii specifice. Alături de ele ar trebui menţionate şi diversele ONG-uri, în fond tot asociaţii, dar care au, să spunem, nişte scopuri mai bine delimitate decât structurile de tip profesional şi care sunt active în domeniu şi care, de asemenea, colaborează cu structurile profesionale, uneori reprezentanţii lor fiind, de asemenea, membri în asociaţiile profesionale.

Deci există, la ora actuală, un întreg evantai de structuri asociative, acive în domeniu şi care pot juca un rol în relaţie cu diverşii actori urbani şi teritoriali - aici într-o mică schemă am sugerat faptul că aceşti actori, care pot fi administraţia, pot di agenţiile de diverse feluri, instituţiile culturale, dezvoltatorii, bineînţeles comunitatea  locală sau instituţiile care răspund de siguranţă, securitate şi apărare, sigur că pot fi şi mulţi alţi actori, asociatiile sau structurile asociative pot fi elementul care să faciliteze legătura, contactul necesar între aceşti multipli actori şi în multe rânduri chiar fac acest lucru, dar probabil nu încă suficient în România şi de asta cred că şi discutăm despre acest subiect.

Ajung la încercarea de a răspunde întrebării iniţiale - cum pot sprijini asociaţiile profesionale, administraţile locale şi buna guvernanţă? - printr-o serie întreagă de elemente şi, repet, sunt diverse idei, care sunt lansate aici, care pleacă de la consultanţă la transfer de cunoştinţe, facilitare, mediere în diversele procese de dezvoltare, negociere chiar, sprijin în procesele, în toate procesele participative, în procesele de formare, în diseminarea de noutăţi sau în promovarea  unor locuri, unor teritoriii, unor proiecte sau, să spuinem, acţiuni de naturtă strategică sau operaţională în diverse locuri. Probabil că această listă poate fi completată sau poate fi adaptată de la caz la caz - nu vreau să o comentez în detaliu, dar aş vrea să spun că important ar fi de discutat cum ppot fi asigurate aceste, să spunem aşa, servicii pe care le pot oferi asociaţiile profesionale.

Pot fi... putem vorbi de o serie de instrumentre şi aş începe prin a spune că, în orice caz, aceste instrumente nu sunt de tip tradiţional, nu sunt de tipul planurilor statutare şi în niciun caz, asociaţiile, sigur, nu vor reprezenta şi nu ar trebui să reprezinte o concurenţă, să spunem, pentru piaţa lucrativăm, pentru cei carem să spunem, întocmesc sau elaborează documentaţii specifice, ci, mai degrabă, şi de regulă aceasta este postura în care se manifestă structurile asociative, mai degrabă în forme neconvenţionale, cum mai sunt numite în diverse discursuri internaţionale formule 'out of the box', formule neobişnuite, formule netradiţionale, formule diferite de a rezolva probleme ale dezvoltării comunităţii, ale proceselor de planificare şi aceste lucruri se pot exprima in câteva tipuri de exemple.

Desigur, nu neapărat nişte lucruri necunoscute, ci poate situaţii cu care v-aţi confruntat sau aţi avut de-a face, dar poate că nu au fost suficient de mult folosite aceste instrumente, de la ateliere tematice şi grupuri de lucru consultative, care pot fi organizate în formule interdisciplinare, în sprijinul rezolvării sau în sprijinul, mai degrabă, al facilitării unui transfer de idei şi de concepte către autorităţile locale şi care îşi dovedesc, de regulă, o anumită eficacitate, de multe ori comparabilă sau poate mai bună decât atribuirea unor contracte de consultanţă pentru rezolvarea unor probleme similare, pentru că, de regulă, aceste formule de tip atelier sau grupul de lucru consultativ capacitează energii, resurse din diverse domenii pe o perioadă scurtă de timp, într-un mod extrem de intensiv, într-un mod organizat, într-un mod metodic, conduc la nişte rezultate rapide şi extrtem de creative, care pot facilita, să spunem, găsirea unor soluţii în special în cazuri complicate, critice sau care nu-şi găsesc rezolvări prin metode tradiţionale.

Sunt şi alte tipuri de instrumente, cum ar fi laboratoarele urbane, folosite intens de o serie întreagă de organizaţii şi pot să vă spun că există şi organizaţii internaţionale, asociaţii internaţionale ale profesioniştilor care promovează astfel de

lucruri. Laboratoarele urbane mizează, sigur, mai mult pe chestiuni legate de cercetare, de transferul unor metode de abordare şi rezolvare a unor situaţii de un anumit tip. Şcolile de vară care sunt, de asemeneni, susţinute de diverse structuri asociative, printre care şi Asociaţia şcolilor de urbanism din Europa care, sigur, se adresează în special zonei academice şi studenţilor, dar lucrează şi ele cu autorităţile locale pentru rezolvarea situaţiei particulare.

Nu sunt singurele metode, şi aş menţiona aici unele care poate sunt cel puţin sau la fel de eficace sau mai eficiente - asociaţiile profesionale pot organiza expoziţii, organizează conferinţe, congrese, diverse tipuri de festivaluri tematice, forme de premiere, prin care pot, pe de o parte, să promoveze anumite modele, iar pe de altă parte, pot aduce, într-un singur loc, experienţe profesionale, profesionişti de înaltă ţinută şi pot folosi într-un mod intensiv, aş spune, resursele profesionale, resursele umane din domeniu şi pot, de asemenea, genera forme de natură promoţională care să schimbe imaginea unui loc sau unui teritoriu sau să-l introducă într-un anumit circuit. În final, aş îndrăzni să propun o posibilă agendă pentru viitorul imediat, cu privire la modalităţile de cooperare între asociaţiile profesionale şi administraţie şi nu fac decât să listez o serie de posibile forme de cooperare de acest fel şi desigur, lista rămâne deschisă, dar aş spune, în încheiere, că este foarte important ca să existe între sau să se poată stabili între asociaţii şi reprezentanţii asociaţiilor profesionale de orice fel implicate în procesele de planificare spaţială, şi autorităţi, un climat de încredere reciprocă.

Fără un astfel de climat de încredere reciprocă, sigur, putem să ne amintim de celebra anecdotă cu consultantul şi ciobanul, nu ştiu dacă o cunoaşteţi, dacă o cunoaşteţi, vă rog să îmi spuneţi să nu mai repet.. Cine cunoaşte anecdota? E cunoscut cazul, probabil, nu, al consultantului care vine în vârful muntelui şi îl întreabă pe cioban: ciobane, dacă îţi spun câte oi în turmă, îmi dai un miel sau o oaie din turma ta. Şi ciobanul, sigur, da bine, spune. Bineînţeles, consultantul, folosind o serie întreagă de instrumente perfecţionate, reuşeşte să îi dea o cifră foarte precisă şi după care îi spune...

Ciobanul recunoaşte, sigur, da, uite, ai ghicit, aşa este: 1825 de oi. Bravo. Bun, pot să iau acum un miel din turma ta? Sigur că da. Te rog. După care şi ciobanul spune: dar dacă eu îţi spun ce meserie ai, îmi dai maşina ta aia frumoasă cu care ai venit? Da, sigur că da. Şi, bineînţeles, ciobanul îi spune: eşti consultant. Păi cum ai ghicit? Păi foarte simplu: ai venit aici neinvitat, mi-ai spus ceva ce eu oricum ştiam şi, în final, în loc să iei o oaie, ai luat un câine care îmi păzea turma. Prin urmare, dă-mi maşina ta. Bun. Sigur că un astfel de banc, o astfel de anecdotă, nu face bine creării acelui climat de încredere reciprocă la care mă refeream, dar revenind la chestiuni serioase, şi cu asta închei, în condiţiile actuale, şi fac aici o ultimă scurtă paranteză, în care aşa cum spunea şi doamna Munteanu, la început, am uitat de faptul că în anii '90, au fost desfiinţate, practic, structurile de planificare existente în teritoriu. Şi în locul lor nu s-a pus nimic, între timp. În aceste condiţii, specialiştii, sigur, s-au reorganizat, în forme fragmentate şi atomizate, în birouri de proiectare, în tot felul de structuri lucrative şi de foarte multe ori, sigur, se readună în consorţii lărgite, atunci când au de rezolvat un studiu, o lucrare de o anumită anvergură, dar acest lucru este temporar şi pe de altă parte, administraţiile, autorităţile, nu au la îndemână un interlocutor permanent care să... o interfaţă, să spunem aşa, între

problematica cu care se confruntă şi realităţile de zi cu zi, comunitate sau alte provocări de genul celor amintite mai devreme.

Această interfaţă care există în foarte multe alte ţări europene dezvoltate şi nu trebuie să mergem până în vestul Europei, le găsim şi mult mai aproape de noi. Este extrem de importantă pentru a putea asigura o rezolvare eficientă, durabilă, corectă, să spunem, a complexităţii extrem de mari a problemelor de dezvoltare cu care ne confruntăm astăzi. De ce spun asta? Evident că asociaţia pe care o reprezint şi alte asociaţii cu care suntem în legătură, susţin destul de serios, în ultimii ani, necesitatea reînfiinţării unor astfel de structuri, dar... mai puţin... dar în condiţiile în care ele nu există, cred că asociaţiile şi structurile asociative pot juca un rol cu atât mai important în contextul actual, cel puţin până la momentul în care situaţia începe să se aşeze ceva mai bine. Vă mulţumesc şi vă rog să mă iertaţi pentru faptul că v-am ţinut prea mult!

Mihai Busuioc: Vă mulţumesc şi eu domnule preşedinte! A fost o prezentare foarte interesantă. Doamnelor şi domnilor, forumul nostru continuă şi mâine. Două teme deosebit de importante: transparenţă şi managementul funcţiei publice; descentralizarea autonomiei locală; codul administrativ şi codul de procedură administrativă. Vreau să vă reamintesc că concluziile şi încheierea evenimentului vor avea loc în prezenţa Excelenţei Sale Klaus Iohannis, preşedintele României. Vă aşteptăm şi mâine cu mare drag! Şi acum vă invit la recepţia oferită de guvernului, la Sala Unirii. Vă mulţumesc!

Atelierul 4 – Direcții strategice în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale şi valorificarea capitalului natural prin economia verde, LOCAȚIA - Sala C.A. Rosetti, Moderator - Sirma Caraman, Secretar de Stat, MDRAP

Nicolae Noica/?/: /.../ circa 10%, şi noi spunem că acum-acum o să rezolvăm şi treaba asta. Haideţi să ne apucăm şi să facem ceva, pentru că, totuşi, numai satul românesc sprijinit va putea dezvolta, în fond, România.

În legătură cu sănătatea şi educaţia, numărul de medici foarte redus - chiar aseară auzeam pe cineva dintr-o comună, Ciocăneşti, Dâmboviţa, că n-a mai fost la medic de vreun an... Adică lucrurile sunt extraordinar de grave - şi aici am vrut să vă arăt, tot aşa: în 1924, iată ce însemnau, ce făceau regii ăştia; au făcut spital pentru o zonă rurală din munţii Apuseni. Pentru a putea stabili setul de măsuri administrative care să permită aducerea la normalitate - şi repet: normalitatea satului românesc... este necesară cunoaşterea exactă a stării reale a acestor aşezări. De altfel, despre sociologia asta monografică pe care noi o uităm se spune că reprezintă unul dintre cele mai sigure câştiguri ale culturii româneşti contemporane. Vreau să amintesc că între cele două războaie erau celebrele cercetări sociologice făcute de şcoala lui Gusti. Chiar au fost discuţii... Şcoala lui Gusti se ocupa de satul românesc, iar americanii, pentru că atunci aveau problema oraşului, se ocupau de probleme de urbanizare. Din păcate, noi uităm toate aceste lucruri de o importanţă extraordinară. Am avut curiozitatea, şi recomand oricui un mare gânditor pe care l-am avut, Mircea Vulcănescu; chestionarul pentru cercetarea monografică pe care l-a făcut acest om este uluitor. Noi nu mai suntem în stare să facem astăzi atât de detaliat şi bine făcut.

Eu cred că ar trebui să învăţăm mai mult din experienţa asta.În sfârşit, aş prefera să facem noi cercetări şi să lăsăm mai puţin cercetările făcute de o serie întreagă de experţi străini, care spuneau într-un recent studiu, acum, în 2015: "Ponderea exploataţiilor agricole cu dimensiuni peste 5 hectare, în total, reprezintă segmentul clasei de mijloc". Şi cercetările au arătat că clasa de mijloc la noi este nici 5%! Exploataţiile sub aceste dimensiuni, alea de 3 milioane, pe care le-am arătat adineauri, trebuie lăsate deoparte. Mi se par nişte lucruri extraordinar de grave! Eu cred că toate aceste probleme se vor putea rezolva după o cercetare atentă a stării şi situaţiei, dar să sprijinim administraţia comunală cu mijloace financiare şi oameni pregătiţi pentru a administra. Aceşti oameni nu vor putea fi formaţi decât într-un institut de specialitate - şi de-asta eu îl felicit pe domnul viceprim-ministru Dîncu pentru iniţiativa pe care doreşte să o ia de a reînfiinţa acest institut. Şi închei tot cu un citat al lui Brătianu: "Omul de stat trebuie să-şi dea seama de resursele materiale - câţi bani are -, dar şi de resursele psihice ale poporului pe care este chemat să-l conducă". Noi nu ştim cum gândeşte ţăranul român. Vă mulţumesc!

Sirma Caraman: Vă mulţumim, domnule ministru! Experienţa dvs în construcţii şi în viaţă, pentru tot ce înseamnă viaţă, arată că dvs aveţi în spate o istorie şi puteţi să ne împărtăşiţi din cunoştinţele dvs. Vă mulţumim foarte mult!Permiteţi-mi vă rog să dau cuvântul doamnei ministru Lipă, să ne transmită ce face Ministerul Tineretului şi Sportului astfel ca autorităţile locale şi copiii şi tineretul din satele noastre şi din localităţile noastre să beneficieze de tot ce înseamnă sport şi tot ce înseamnă viaţă. Mulţumesc!

Elisabeta Lipă: Mulţumesc mult! Şi vom trece de la agricultură la puţină mişcare. Doresc, înainte de toate, să-l felicit pe domnul viceprim-ministru Vasile Dîncu - şi echipa dumnealui, bineînţeles, că este o muncă titanică - pentru această iniţiativă frumoasă, dar şi pentru această oportunitate spre un dialog deschis între toate instituţiile, atât de la nivel guvernamental, central, cât şi instituţiile de administraţie locală.MTS a făcut numeroase investiţii în ultimul an pentru dezvoltarea unei infrastructuri adecvate la nivelul întregii ţări, şi încă mai avem foarte multe altele de realizat, având în vedere că vorbim de o infrastructură dinainte de '89 şi care..., din păcate, avem foarte mulţi copii, foarte mulţi sportivi care şi la ora actuală se antrenează tot în aceste săli.Pentru a revitaliza infrastructura sportului românesc trebuie să lucrăm şi să luptăm împreună, ca o echipă; numai în echipă se fac lucruri frumoase. Şi mulţumesc, şi mă bucur că am ocazia astăzi să stăm faţă în faţă şi poate reuşim să aflăm mai mult unii de la alţii şi să aducem un pic - sau un pic mai mult - de bine sportului românesc. Sportului şi tineretului, bineînţeles.

Aş trece puţin şi prin Jocurile Olimpice, având în vedere că este un an important pentru sportul românesc. Mai avem aproximativ trei săptămâni şi delegaţia României va pleca înspre Rio. La ora actuală avem 95 de sportivi calificaţi. Cred în şansa lor, sper să ne bucure inimile şi să se întoarcă în ţară cu nişte medalii, medalii

asumate de către federaţie - şi aici pot să vă spun că şi-au asumat în jur de 6-8 medalii, şi eu sper să se şi realizeze acest obiectiv.

Este o competiţie care cântăreşte mult şi sper că ne va motiva să muncim mai mult, pentru că bilanţul nu este unul încurajator. Am participat, am avut ocazia să particip, la şase ediţii ale Jocurilor Olimpice, şi ştiu foarte bine ce înseamnă când aliniezi la startul Jocurilor Olimpice aproximativ 200 de sportivi, cei mai buni, pentru că am fost selecţionaţi acasă cei mai buni dintre cei mai buni, şi ştim cu toţii că România s-a situat printre locurile fruntaşe, iar la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice am căzut în clasament. Dar eu sper să fie un început de ciclu olimpic bun pentru sportul românesc şi împreună să reuşim să realizăm cât mai multe pentru aceşti copii care, din păcate, astăzi fac foarte puţină mişcare. La sport, în şcoală, avem scutiri foarte multe.

Tocmai şi din această cauză am reuşit, împreună cu Ministerul Educaţiei, să punem bazele acestui registru biomotric, în care sportivii vor fi măsuraţi biomotric, dar şi antropometric. Antrenorii vor avea posibilitatea să-şi aleagă zonele de selecţie şi, prin programele pe care le facem la Ministerul Tineretului şi Sportului, prin centrele pe care le vom înfiinţa, să avem copii câţi mai mulţi.

Dezvoltarea infrastructurii sportive. În prezent, ne confruntăm cu o discordanţă foarte mare între nevoile sportului de masă, sau de performanţă, şi infrastructura disponibilă. Demersuri încadrate de Strategia naţională pentru sport, pe care o regăsiţi pe site-ul MTS. Şi am rugămintea să veniţi cu propuneri de îmbunătăţiri pentru strategia sportului - deci, am propus o strategie de dezvoltare pe patru cicluri olimpice, şi sperăm să dea şi rezultate.Am început o evaluare precisă şi detaliată a infrastructurii existente la nivel naţional şi a gradului de funcţionalitate al acesteia, împreună cu o estimare a condiţiilor minime de existenţă a acestor baze. Evaluarea se va finaliza prin elaborarea unui registru naţional al facilităţilor şi bazelor sportive în funcţie de distribuţia zonală, nevoile populaţiei şi tipurile de spport care se pot practica în respectivele locaţii. Pe baza acestuia, vom elabora planuri de menţinere şi modernizare a bazelor şi instalaţiilor sportive la nivel naţional în vederea dezvoltării sportului de masă şi a celui de performanţă. Se are în vedere, astfel, crearea de noi oportuniţăti pentru practicarea sportului şi alinerea la cerinţele programelor europene, unde prioritatea este aceea de a facilita accesul populaţiei de toate vârstele la sălile de sport, terenurile sportive. Mai mult, autorităţilor locale le revine sarcina de a duce o politică de prevenire a schimbării destinaţiei pentru facilităţile sportive regionale şi naţionale. Am constatat cu toţii că în ultimii ani, foarte multe baze sportive au dispărut şi în locul lor au apărut tot felul de supermarketuri, mall-uri şi sperăm măcar ce avem la ora actuală să nu se piardă şi să le putem exploata la maxim. De asemenea, ne dorim ca în unităţile de învăţământ, având în vedere că suntem deja în vacanţa şcolară, existenţa sau nou-înfiinţate, vor pune la dispoziţia elevilor şi studenţilor instalaţiile sportive de care dispun, permiţând, astfel cel puţin ocazional, desfăşurarea de activităţi sportive. Ştim cu toţii că vara toate şcolile sunt închise, terenurile sunt închise, asta şi din cauză că nu pot fi lăsate la îndemâna oricui şi fără să fie supravegheate, ca să nu se întâmple cum am avut cazuri de accidente, dar rugămintea mea este, dacă se poate, să faceţi tot posibilul ca aceste baze

sportive să fie deschise către copiii care nu se duc cu părinţii în vacanţe, care doresc seara să practicve o formă de mişcare, şi nu numai copiii, tinerii şi persoane de orice vârstă, pentru că am văzut în ultima perioadă au început şi persoanele înspre vârsta a treia să se mişte mai mult decât o făceau până acum.

Vizăm, la nivel de minister, eficientizarea bazelor sportive naţionale existente şi construirea altora noi. Aşa cum am menţionat anterior, în România există actualmente, la nivel de MTS, nouă complexuri sportive naţionale. Ce-i drept, nu acoperă toată ţara. Încercăm să creăm, prin ceea ce avem acum, să creăm încă trei centre de complexuri sportive naţionale, ca toate loturile de la diferite discipline să aibă un loc de pregătire, că vedem, se demonstrează din ce în ce mai mult că pregătirea centralizată duce către o performanţă mult mai mare decât atunci când sportivii sunt disipaţi şi nu sunt într-o pregătire centralizată şi nu au la dispoziţie tot staff-ul tehnic de care are nevoie un sportiv de performanţă.

O altă problemă care sunt convinsă că vă interesează şi ne interesează cu toţii este legată de finanţare. MTS a propus, în 2015, modificarea Codului fiscal, instituirea unor facilităţi fiscale pentru sprijinirea activităţii de educaţie fizică şi sport, de către agenţii economici, plafonarea impozitării la nivelul a 5 salarii medii pe economie, creşterea procentului la 1% din cifra de afaceri pentru sponsorizare, sporirea surselor de finanţare. În cele ce urmează, voi prezenta un sumar al modificărilor legislaţiei fiscale propuse de noi anul trecut şi a celor acceptate de Ministerul Finanţelor. Îmbunătăţirea facilităţilor privind sponsorizarea.

Propunerea MTS a fost majorarea plafonului de sponsorizare de la 0,3% din cifra de afaceri la 1% din cifra de afaceri, din care 0,5% doar pentru sport. Ce s-a acceptat? Majorarea plafonului de sponsorizare de la 0,3% din cifra de afaceri la 0,5% din cifra de afaceri, din care doar 0,15% pentru sport. O altă propunere: oferirea unei bonificaţii la plata impozitului pe profit pentru cei care sponsorizează reducerea cotei de impozit de la 16% la 15,8%. Nu s-a acceptat. Scutirea de la impozitarea sportivilor - propunerea MTS.

Scutirea de la impozitare şi a sportivilor clasaţi pe locurile 4-6, deoarece până anul trecut, doar primele trei locuri la jocurile olimpice, mondiale şi europene nu erau impozitate, celelalte erau impozitate. Începând de anul trecut, primele 6 locuri nu se mai impozitează. Această propunere a fost acceptată. Propunerea noastră, o altă propunere este corelarea legislaţiei sportive cu Codul fiscal, în sensul neimpozitării rentelor viagere primite de sportivii de performanţă retraşi din activitate. Propunerea cu privire la neimpozitarea rentelor viagere nu a fost preluată în Codul fiscal rescris, întrucât aceasta va fi inclusă în normele de aplicare, aşa cum se întâmplă şi în prezent.

Astfel, conform HG 44 din 2004, rentele viagere sunt menţionate expres ca fiind neimpozabile, la punctul 3 din normele aferente articolului 42, alături de multe alte forme de sprijin acordate de la buget. Am mai cerut cota redusă de TVA - propunerea noastră a fost reducerea la 9% TVA pentru biletele de intrare la competiţiile sportive - a fost acceptată. O altă propunere a fost reducerea la 9% a cotei de TVA pentru închirierea bazelor sportive - nu a fost acceptată. Deci, în concluzie, aprobarea şi promulgarea Codului fiscal va aduce o altă dimensiune

economică sportului. În ultimii ani, ne confruntăm cu reducerea considerabilă a investiţilor în sport şi, în general, a întregii finanţări de la bugetul de stat. Un prim pas spre optimizarea situaţiei actuale l-ar reprezenta creşterea procentului alocat de la bugetul de stat la 0,5% din PIB. Deci 2008, vă dau nişte exemple - în 2008, MTS a avut un buget de 0,061% din PIB, în 2015 a avut 0,025% din PIB, iar în 2016 are 0,023% din PIB.

Deci în condiţiile astea, este foarte greu să faci sport la cel ma înalt nivel şi să te aliniezi la start cu cele mai puternice naţiuni ale lumii şi să mai ai şi pretenţia să şi câştigi. Prin urmare, pe lângă administrarea optimă a resurselor financiare deja exitente, se impune şi atragerea de noi fonduri pentru dezvoltarea sportului de masă şi de performanţă. Măsuri în acest sens încercăm să avem o transparenţă în alocarea fondurilor, având în vedere acest buget mic pe care îl avem, plecând de la un proces de luare a deciziilor în mod deschis şi în acord cu o serie de obiective clar definite, distribuţia cheltuielilor în activitatea sportivă trebuie realizată în mod transparent. În acest fel, se va asigura o evidenţă clară a repartizării fondurilor de la nivel de club, federaţie şi chiar minister. Alocarea prioritară a resurselor  în funcţie de regiuni şi de rezultatele sportive, în acord cu realitatea performanţială actuală din sportul românesc şi cu o diminuare tot mai evidentă a resurselor financiare direcţionate către sport.

Prioritizarea finanţării implică monitorizarea rezultatelor sportive şi distribuirea optimă a fondurilor către federaţiile naţionale care au dovedit şi dovedesc că pot atinge obiectivele stabilite. Vă pot spune că anul acesta, având în vedere că este an olimpic, bugetul acordat tuturor federaţiilor este de 110 milioane de lei, dintr-un buget de 350 de milioane de lei cât are Ministerul Tineretului şi Sportului. Finanţăm 48 de cluburi sportive, finanţăm 42 de direcţii judeţene pentru sport şi tineret, finanţăm 13 case de cultură a studenţilor, finanţăm tabere, centre de agrement, tabere şcolare unde începând cu vacanţa copiilor, sunt folosite la capacitate maximă şi tot ministerul, prin selecţiile pe care le-a făcut, acordă gratuitate copiilor de excepţie, copiilor care provin din zone defavorizate şi încercăm să aducem în taberele noastre cât mai mulţi copii.

Încercăm, pentru o bună gestionare a mijloacelor financiare, şi atragerea de noi fonduri şi vom avea în vedere următoarele măsuriŞ dezvoltarea şi integrarea unui sistem bine definit de alocare a resurselor. În acest sens, vom realiza o listă de criterii clar conturate de alocare a resurselor de la bugetul de stat. În felul acesta, se îndeplineşte principiul transparenţei şi este stimulată, la nivel de federaţie şi cluburi, motivaţia spre performanţă. Continuitatea accesării fondurilor prin acest program "Pierre de Coubertin" şi în măsura în care este posibil, identificarea şi dezvoltarea unor programe noi cu aceeaşi finanţare. Prin acest program, federaţiile sportive au oportunitatea să acceseze, în baza unui proiect bine fundamentat, o serie de fonduri suplimentare celor care le sunt distribuite din buget, la începutul anului. Atragerea de noi resurse financiare din mediul privat, parteneriate private, ONG-uri. Aici ne-am propus, şi poate reuşim până la sfârşitul anului, să promovăm o lege a mecenatului care să vină în sprjinul sportului de masă şi sportului de înaltă performanţă.

La nivelul UE, avem... putem accesa noi fonduri disponibile pentru sport. Ştiţi foarte bine că până acum, sportul de performanţă nu putea accesa aceste fonduri. Comisia Europeană a lansat un program mult aşteptat de noi finanţări pentru sport numit "Erasmus Plus". Finanţarea este deschisă organizaţiilor sportive non-profit care doresc să desfăşoare proiecte paneuropene în domeniul sportului la nivel local. Acest program alocă aproximativ 265 de milioane de euro pe şapte ani. Ar mai fi multe de spus, dar eu am rugămintea, dacă doriţi, să îmi puneţi întrebări şi încerc să vă pot răspunde la toate şi înainte să închei, să vă mulţumesc că m-aţi ascultat.

Vă rog să vă uitaţi... strategia naţională pentru sport este pe siteul ministerului şi aştept să veniţi cu propuneri de îmbunătăţire pentru sportul de masă şi sportul de performanţă. Vă mulţumesc mult, vă doresc sănătate, putere de muncă şi numai bine.

Sirma Caraman: Vă mulţumim, doamna ministru. Aşa după cum ştiţi, autorităţile locale sunt implicate în finanţarea investiţiilor în infrastructura şcolară şi infrastructura sportivă. În perioada următoare, guvernul intenţionează să aprobe, prin hotărâre de guvern, strategia privind descentralizarea, iar domeniul dumneavoastră face parte din această strategie. Împreună vom stabili ce anume se poate, ce domenii sau ce activităţi se pot transfera către autorităţile locale, ţinând cont că sunt multe clădiri, cluburi părăsite şi autorităţile locale probabil vor putea să eficientizeze această activitate, şi să nu schimbe destinaţia, ci să ajute, pentru sportul şi pentru tineretul nostru din localităţi. Daţi-mi voie să mulţumesc şi doamnei secretar de stat Erica Stanciu, care este la Ministerul Mediului, care este alături de noi şi domnului preşedinte Nini Săpunaru, preşedintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor. Vă mulţumesc că v-aţi aliniat, aţi venit la noi şi veţi prezenta probabil lucruri importante. În continuare, îi dau cuvântul domnului ministru Ichimescu, ministrul agriculturii, pentru a ne prezenta ce are dânsul să ne spună. Mulţumesc!

Achim Irimescu: Sărut mâna. Achim Irimescu era numele meu!

Sirma Caraman: Scuzaţi-mă! O să vă dau un miel de Paşti.

Achim Irimescu: Mai întâi, aş vrea să fac câteva remarci. Domnul ministru Noica ne-a arătat o situaţie care, sigur, este preocupantă în ceea ce priveşte populaţia din mediul rural. Chiar astăzi, domnul primar Negoiţă, la sesiunea de deschidere a Forumului, făcea o remarcă: de ce mai investim în mediul rural dacă practic, avem contribuţie foarte importantă a oraşelor la Produsul Intern Brut. Sigur, este extrem de important un lucru pe care trebuie să îl conştientizăm cu toţii: hrana pe masa consumatorului este adusă de către agricultor şi industria de profil, industria alimentară. Sunt sectoare, sectorul agroalimentar este, sigur, în ţările dezvoltate, din ce în ce mai puţin prezent în PIB, în  Produsul Intern Brut. În vestul Europei, undeva la unu, două, maxim trei procente. În România, încă se menţine undeva către, între cinci şi şase procente, în funcţie de producţia agroalimentară din fiecare an. În acest context, trebuie remarcat un lucru extrem de important. Chiar dacă avem o contribuţie redusă în PIB, populaţia, fără hrană, nu poate trăi.

Deci este esenţial să producem, şi de bună calitate, şi la preţuri accesibile. În altă ordine de idei, sigur, nu putem, nici măcar nu ne imaginăm o ţară în care toată

lumea să locuiască la oraş şi mediul rural să fie pustiu. Dacă vă uitaţi în statele dezvoltate din vestul Europei, s-a redus foarte mult şi acesta este şi scopul nostru, să reducem decalajele şi nivelul de trai între mediul rural şi urban. În niciun caz nu se pune problema să nu oferim condiţii civilizate de trai, aşa că va trebui să continuăm, sigur, să construim şi săli de sport la ţară, şi piscine, de ce nu, şi să oferim tinerilor perspectiva unui trai decent în mediul rural, altfel, în mod cert, toţi tinerii vor migra la oraş, şi de ce nu, să îşi caute un loc de muncă mai bun în alte state.

Ne confruntăm cu acest fenomen, sigur, în analiza domnului ministru Noica nu exista o situaţie postrevoluţionară, ce s-a întâmplat exact cu populaţia din mediul rural, ştim cu toţii, dar cred că aici este rolul extrem de important al Ministerului Agriculturii, în a oferi opţiuni viabile tinerilor, pentru a rămâne în mediul rural. Dacă vă uitaţi în statele vest-europene, veţi constata că cel puţin în Franţa şi Germania, nu se pune problema menţinerii tinerilor în agricultură, pentru că în condiţiile în care li se oferă şanse de un trai decent, foarte mulţi tineri rămân în mediul rural în agricultură. Sigur, sunt multe de spus pe această temă, dar aş dori să trec la ceea ce am pregătit efectiv, este vorba de obiective strategice în agricultură. Avem, desigur, în România şi la Ministerul Agriculturii, o serie de strategii de-a lungul anilor, din '90 până acum, dar în final, practic, toate converg către aceeaşi ţintă şi în acest sens cred că putem să menţionăm câteva obiective, zic eu, strategice.

Unul ar fi accelerarea tranziţiei structurale, pentru că ştim toţi, aţi văzut şi la domnul ministru Noica, practic avem peste trei milioane considerate, exploataţie este greu de spus, pentru că din cei aproape un milion beneficiari de plăţi directe, ei sunt eligibili doar dacă au un hectar. Deci vă imaginaţi că de la aproape un milion până la trei milioane, 3,8 milioane sunt proprietari de teren sub un hectar. Deci practic nu se poate vorbi de o exploataţie viabilă economic. Sincer, sigur, nici la un hectar nu putem considera că, doar dacă are legumicultură sau produse cu valoare adăugată foarte înaltă. Nu putem vorbi, sigur, de o exploataţie viabilă economic la un hectar de cereale.

În acest context, sigur este esenţial pentru agricultura noastră ca să avem în vedere, de fapt este un fenomen care se întâmplă şi în ate state, sau mai ales în statele din Vest, mai avansate, să spunem, economic şi este foarte evident lucrul acesta. Numărul fermelor s-a redus enorm în UE. Ca un fapt divers, să nu uităm, din cele 14 milioane de fermieri din UE jumătate, şapte, sunt în România şi Polonia. Deci, fenomenul natural acesta este, de reducere a numărului ferimierilor şi de comasarea încet, încet a fermelor către o fermă viabilă economic. Ne confruntăm cu toţii în această perioadă, desigur, de efectele lipsei de competitivitate a producătorilor mici din România. Vedem ceea ce se întămplă şi ştiţi cu toţii că există o criză destul de acută în sectorul laptelui din UE şi suntem invadaţi de produse din lapte şi de lapte din alte state membre.

O întrebare simplă este cu cât a reuşeşte un fermier mare să-şi comecializeze producţia şi cu cat un fermioer mic. Un fermier mic, undeva la 40-50 de bani. Un fermier mare care respectă cu adevărat toate cerinţele standardelor europene, şi la peste un leu litrul de lapte. Sigur, există şi o nişă în care micii producători care pot şi ei lapte de foarte bună calitate, să-l distribuie direct către consumator. Dar este clar că tendinţă, încet, încet către acest lucru se îndreaptă, către să spunem

coagularea unor ferme de dimenisuni economice viabile care să permită fermierilor să aibă un trai decent şi să reuşească să asigure hrana necesară pentru populaţie.

Un alt obiectiv important este creşterea gradului de acoperire al consumului de alimente din producţia internă. De Gaule spunea că un stat care nu este în măsură să-şi producă hrana de care are nevoie nu va supravieţui ca stat independent. În acest sens, sigur avem preocupări importante dacă avem în vedere faptul că de ani de zile practic România înregistrează balanţă comercială negativă, import-export, şi dacă am avut în 2013-2014 o situaţie pozitivă datorită creşterii producţiei de cereale şi cerealale au avut un preţ bun, vedem că deja în 2015 am devenit stat net importator de produse agro-alimentare cu importuri de 5,7 miliarde de euro şi exporturi de 5,6, deci o balanţă negativă de 100 de milioane de euro. Repet, datorită faptului că România exportă cu preponderenţă materii prime. Principalele produse la export sunt cerealele. Sigur, mai este un produs important, tutunul sau produsele din sectorul tutunului, dar de fapt acolo procesăm şi mai puţin producem.

În acest sens, sigur că este esenţial ca Ministerul Agriculturii să aibă în vedere creşterea valorii adăugate a produselor care se realizează în România si să reducem pe cât posibil, sigur nu ne propunem noi ca un ţel neapărat exportul de cereale, dar este preferabil să folosim aceste cereale la creşterea animalelor, să vindem sau măcar să ne asigurăm autoconsumul la carne, pentru că ştiţi că suntem net importatori, sau la limită să spun, la carnea de porc. Suntem importatori de carne de vită, importatori de carne de ovină, pentru că deşi avem peste 12 milioane de ovine, sunt rase care nu sunt cel mai bine adaptate gusturilor anumitor consumatori, şi atunci RomâAdriana Mironescuia importă, sigur, şi carne de ovină. Deşi este unul dintre principalii producători de ovine.

Desigur, la nivel mondial, este o provacre extrem de mare în ceea ce priveşte producţia agro-alimentară. Să nu uităm că anual se pierd pe glob prin degradarea terenurilor sau prin defrişare şi exploatarea nejudicioasă a terenurilor agricole, circa două milioane de hectare. Deci în viitor vom avea, sigur până în 2050 se estimează că populaţia mondială va ajunge la nouă miliarde de locuitori. Este clar că cererea de alimente va creşte. Sigur ne punem cu toţii întrebare ce se va întampla pentru că deşi toate estimările FAO şi ale Comisiei Europene au spus că vom înregistra o creştere constantă a preţurilor, ne coinfruntăm în această perioadă cu dificultăţi, dar credem că este vorba de o conjunctură.

China şi-a redus puiţin motoarele econmomice şi atunci s-a redus şi consumul. Federaţia Rusă a introdus embargoul şi sigur mai sunt şi alte elemente conjuncturale am putea spune. Cert este că prodicţia alimentară are un viitor foarte important în condiţiile în care schiumbările climatice afectează tot mai mult performanţa în acest sector. Sigur, în condiţiile în care discutăm de schimbări climatice, nu putem să nu menţionăm un obiectiv strategic în agricultură, limitarea amprentei de carbon, promovarea agrculturii ecologice şi celei rezistenjte la schimbările climatice, managementul adevărat al apei şi încurajarea producţiei de energie regenerabilă.

Sigur, aici sunt foarte multe de spus şi probabil că ar trebui ca numai eu să vorbesc până la sfărsitul programului. Nu mi-am propus acest lucru, dar nu putem să nu remarcăm faptul că deşi agricultura este şi o soluţie pentru ceea ce, în ceea ce

priveşte reducerea gazelkor cu efect de seră, avem totuşi în agricultură probleme de poluare şi de emisii. Să nu uităm că, aşa ca u nfapt divers, dar care cel puţin pe mine m-a impresionat, toate bovinele din lume emit gaze cu efect de seră exact cât transporturile, toate cumulate, auto, tren, vase, vapoare, avioane şi autoturisme, bineînţeles, 14% din emisii. Deci sectorul bovinelor este un sector care duce sigur la.., asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la carnea de vită, dar sunt soluţii, sigur, care pot fi aduse în acest sens.

Citeam că cercetătorii britanici au găsit o soluţie cu redicerea cu 40% a gazelor, a metanului în procesul de digestie la bovine. Managementul adevărat al apei cred că, ştim cu toţii, că din păcate România are probleme în acest sens, deşi avem multe resuirse de apă. Din păcate ne confruntăm în anii secetoşi cu o gestioune, zic eu, necorespunzătoare a apei. Nu am reuşit încă să avem un sistem de asigurare a apei de irigaţii constantă, şi pentru toţi producătorii afectaţi, în zonele afectate mai ales. Un alt obiectiv impoprtant, îmbunătăţirea standardului de viaţă în zonele rurale. Aşa cum menţionam adineauri, asigurarea infrasctructurii, a serviciilor de bază com[parabile cu cele din zonele urbane. Cred că, deci, şochează pe toţi faptul că România este pe ultimul loc în ceea ce priveşte toaletele. Scuze! Suntem, avem cele mai multe toalete în curte, cum spunem noi. Deci nivelul de trai este încă departe de ceea ce ar trebui. Un alt obiectiv important, dezvoltarea parteneriatului pentru educaţie, consultanţă, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, a cercetării-dezvoltării, inovării, îmbunătăţirii performanţei administraţiei. Sigur, aici este foarte important un element extrem de important pentru orice naţiune civiliată, este vorba de educaţie şi cred că cu toţi cei din sală înţelegem un lucru esenţial: agricultură performantă fără ştiinţă nu se mai poate. De aceea este esenţial ca să reuşim să dezvoltăm un sistem educaţional cât mai bun pentru agricultorii noştri. Din păcate, nu am reuşit ca la această oră s avem un sistem de consultanţă bine pus la punct. avem camere agricole private, dar nu s-au organizat decât în 14 judeţe. Recent am adoptat baza legală pentru a permite şi organizarea camerelor agricole private şi în celelalte judeţe şi să sperăm că, cu o finanţare de la Ministerul Agriculturii pentru 6 ani am stabilit noi împreună cu Parlamentul, domnul Nini Săpunaru, preşedintele Comisiei de agricultura, care a fost alături de noi în tot acest proces, l-a sprijinit, sperăm noi ca în sfârşit să avem şi o consultanţă agricolă, pentru că este esenţial ca fermierii să ştie ce trebuie să cultive, cum trebuie să cultive şi mai ales cum vor reuşi să vândă, pentru că devine din ce în ce mai complicat de a vinde produsele noastre, pentru că suntem pe o piaţă concurenţială extraordinar de puternică, piaţa europeană, dar şi la nivel mondial.

Să nu uităm că, regional, de exemplu, la cereale, unde suntem mari producători, noi ca stat, avem mari probleme în concurenţa cu cerealele din Federaţia Rusă şi Ucraina. Chiar trecent ambasadorul Coreii de Sud îmi spunea că noi nu mai suntem performanţi. Experţii mi-au explicat că de fapt avem grâu mai bun decât Ucraina, conţinutul în gluten, în proteină, dar trebuie să şi popularizăm aceste calităţi ale produselor noastre. Fără cercetare şi inovare este cert că nu se mai poate progresa. S-au atins limite practic în ceea ce priveşte producţia la hectar.

Avem schimbările climatice, din ce în ce mai mult ingineria genetică şi cercetarea agronomică vin cu soluţii care permit cultura unor plante rezistente la secetă, la deficitul de apă. Sunt, desigur, soluţii care pot fi finanţate din fonduri europene -

inovarea, de exemplu, are un capitol distinct. Din păcate, noi nu am reuşit să stabilim o absorbţie suficient de importantă şi nu am menţinut foarte multe fonduri pentru inovare, dar este cert că fără un sector de cercetare agronomică de înaltă ţinută nu vom reuşi să progresăm.

Chiar în aceste zile dezbatem la Ministerul Agriculturii cu producătorii - i-am invitat în zilele următoare - şi cu ASAS-ul o soluţie în care sa restructurăm cercetarea agronomică şi să reuşim să sprijinim cu adevarat producătorii români. Spre exemplu, am stabilit un subprogram pe pomicultura, la care actualul premier - pe vremea aceea comisar european pentru agricultură - a ţinut foarte mult să-l avem, dar, din păcate apetitul este foarte redus pentru acest subprogram şi din cauza faptului că la nivel naţional nu am reuşit să ne asigurăm materialul săditor necesar şi sunt dificultăţi în asigurarea acestuia. Ca obiective pe termen scurt ar fi sprijinirea financiară a producatorilor agricoli prin acordarea de forme de sprijin. aici, sigur, sunt foarte multe de discutat.

Să nu uităm faptul că România dispune anual de sume din ce în ce mai mari - ca cifră generală facem o comparaţie 2007- 2013, 14 miliarde, 2014 - 2020 avem aproape 20 de miliarde de de euro. Deci sumele au crescut foarte mult, dar practic, mergem undeva către două miliarde jumătate, bani europeni la care se adaugă jumătate de miliard la bugetul naţional.

Foarte important însă este cum şi pe ce cheltuim aceste fonduri. Noi am încercat, la Ministerul Agriculturii şi vedeţi că înregistrăm întârzieri la plată, pentru că am vrut să dăm la cât mai multe sectoare şi am complicat foarte mult aplicarea noii politici agricole comune şi de aici şi raţiuni pentru întârzierea plăţilor pentru anul 2015. Un alt obiectiv pe care ni l-am propus ar fi sprijin pentru sectorul agriculturii ecologice. Sigur, aici sunt discuţii care se pot face probabil în multe ore de dezbateri. Să nu uităm că agricultura ecologică, deşi este prietenoasă cu mediul - cum spunem noi, prezintă unele dezavantaje, costuri foarte ridicate şi, de multe ori, nu se adresează majorităţii consumatorilor, dar sigur, are un aport important pentru mediu şi ne-am propus să o susţinem.

De aceea, se acordă diferite scheme din Programul Dezvoltare Rurală, sume importante care merg până la câteva sute de euro. Măsuri pentru redresarea sectorului pomicol, subprogram pe care l-am menţionat adineauri, de fapt, până în prezent, se dovedeşte a fi un interes, să nu zic foarte redus, dar redus pentru accesarea fondurilor în cadrul acestui subprogram. Am solicitat colegilor să facă o analiză, să vedem ce se poate face, pentru că ştim foarte bine: mere aducem din Polonia foarte multe, pentru că sigur, şi cantitativ, merele oferite de producţia naţională este redusă; s-au defrişat, au ajuns în paragină foarte multe suprafeţe cultivate cu pomi fructiferi până în 1990. O altă... un alt obiectiv pe termen scurt ar fi reglementarea produselor agricole.

Aici este esenţial să avem în vedere faptul că trebuie să oferim şanse producătorilor noştri de a-şi vinde, în condiţii de competitivitate egală cu produsele care se găsesc în ţară, din ţări terţe sau din... ca import, sau din ţările din UE. Sigur că sunt state, şi cel mai la îndemână este spre exemplu laptele, unde în vestul Europei, media în Germania, este opt tone pe cap de vacă de lapte, iar în România, pe medie, patru tone, deci este competitivitatea la jumătate, să spunem.

Ca urmare, avem mari probleme în a crea o piaţă, să spunem, egală pentru producătorii noştri. Încercăm, prin ceea ce se controlează şi pe documente şi pe calitatea produselor care vin în România, să asigurăm condiţii de competitivitate egală. Un alt obiectiv, continuarea unor programe demarate în anii anteriori, aici este vorba, spre exemplu, de programul de irigaţii care, din păcate, suferă prin faptul că a fost adoptată Legea 269, s-a stabilit un buget de un miliard, dar pe hârtie. În realitate, în bugetul Ministerului Agriculturii, pe anii următori, nu se regăseşte acest miliard, pentru că Ministerul Finanţelor nu a fost de acord atunci când s-a adoptat legea respectivă, pentru că banii aceia nu există în buget, şi sigur anii viitori, va reprezenta o provocare foarte mare pentru ministrul agriculturii, pentru a găsi acei bani, pentru că Ministerul Finanţelor a spus: soluţia ar fi să renunţati la subvenţia pe motorină sau la alte scheme, deci va fi o discuţie, probabil, foarte aprinsă, anii viitori, între ministrul agriculturii şi ministrul finanţelor, şi Parlament, probabil. În continuare, printre obiectivele de derulare a unor programe de informare şi promovare, trebuie avut în vedere faptul că sunt fonduri europene, dar foarte puţine producători reuşesc să le acceseze. Să nu uităm că, în 2015, am dezangajat aproape un miliard de euro, din care 800 de milioane au fost dezangajate, tocmai pentru faptul că beneficiarii programului... proiectelor de dezvoltare rurală nu au avut fonduri pentru cofinanţare. Am schimbat, din acest an, procedura, astfel încât să ne asigurăm că banii se cheltuiesc cât mai rapid de cei care au capacitatea de cofinanţare şi să nu îi mai lăsăm până în ultimul an, pentru că riscăm să dezangajăm noi sume şi cred că cu toţii ne imaginăm ce s-ar fi putut face cu un miliard de euro cheltuiţi judicios în mediul rural. Încurajarea asocierii fermierilor - ştim cu toţii că sunt o mulţime de fermieri mici care realizează produse de calitate, dar care nu reuşesc să intre în supermarketuri, pentru că nu asigură cantităţile necesare de produse pentru a face faţă solicitării supermarketurilor. În acest sens, sigur, singura soluţie rămâne asocierea.

Nu în ultimul rând, să nu uităm un fapt esenţial: sunt sectoare, cum este cel al vinului, fructelor şi legumelor, unde ajutoarele, sprijinul financiar european se distribuie prin organizaţiile de producători. Am avut o mare problemă din acest sens şi avem, în continuare. Am avut discuţii serioase la Bruxelles, pentru că statele vest-europene au organizaţii foarte bune în sector şi atunci reuşesc să consume din bani, există un coş comun la nivel european, nu sunt alocaţi pe stat membru, şi atunci sigur că statele, cum sunt Italia, Franţa, Germania, Grecia, reuşesc să absoarbă cei mai mulţi bani din coşul comun pentru organizaţiile comune de piaţă, pe cele două sectoare. Reabilitarea infrastructurii de irigaţii - am menţionat. Sigur că este necesar şi am fost chiar la Parlament, /.../ la Senat, unde mi s-a atras atenţia că ceea ce s-a adoptat prin Legea 269 vizează din păcate, doar sudul ţării şi este nevoie de sistem de irigaţii şi în restul ţării, şi în Transilvania şi în Banat şi în restul ţării, desigur. O strategie integrată care să aibă în vedere toate aceste aspecte, sigur, trebuie să vizeze şi perdele de protecţie forestiere şi construirea de lacuri care să permită irigarea prin gravitaţie la preţuri reduse.

Extinderea conceptului de grup de acţiune locală, deşi introdus relativ recent, a fost, mai ales prin programul 2007-2013... şi-a dovedit destul de bine utilitatea şi funcţionalitatea şi sigur, permite adoptarea deciziilor cele mai bune, la nivelul cel

mai apropiat de producători şi credem noi că de fapt acesta este şi conceptul pe care a dorit Comisia Europeană să îl dezvolte, ca în viitor, de fapt, să se ajungă la un nivel cât mai apropiat de cel al producătorului, pentru luarea deciziilor. Deci, este un concept care este îmbrăţişat de Comisia Europeană şi care a funcţionat şi la noi şi sigur că este extrem de util să îl generalizăm. Stimularea prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală a persoanelor care dezvoltă cadastru, aici este o idee pe care am discutat-o recent cu prim ministrul şi cu vicepremierul, domnul Vasile Dîncu, pentru că dânsul are cadastru în subordine, şi ideea principală a fost ca pentru primari, pentru că ştim că primarii sunt cei care trebuie să realizeze cadastru, să contracteze serviciile de cadastrare.

Cei care vor avea astfel de iniţiative cât mai rapid, vor putea beneficia de un punctaj suplimentar pe proiectele de dezvoltare rurală, Măsura 7-2, infrastructură rurală, de exemplu, dar sigur am declanşat procesul la nivelul Ministerului Agriculturii, cu colegii, pentru a discuta cu Comisia Europeană şi a reuşi să convingem Comisia de utilitatea unui astfel demers. Sigur că facem toate eforturile şi suntem optimişti în acest sens. Ar fi foarte multe de spus, am să mă opresc aici şi mulţumesc de atenţie! Sirma Caraman: Vă mulțumim, domnule ministru! Proiectul Modernizarea satului românesc este un proiect amplu, sunt implicațiu mulți factori; Guvernul, prin ministerele de resort și. în special, ministerul dumneavoastră, domnule ministru, are un rol importent în dezvoltarea satului românesc, și celelelte mninistere, prin atribuțiile și competențele pe care le au, pot sprijini autoritățile locale... Dar cel mai interesant... cei mai interesați sunt cei pe care... păstoresc gospodarii, autoritățile locale, care trebuie să asigure în primul rând utilitățile, încât viața cetățenilor să fie decentă și în comune. Vă mulțumesc și dau cuvântul domnului Nini Săpunaru, președintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților!

Nini Săpunaru: O să încerc să fiu foarte scurt. O să vorbesc mai degrabă de procesul legislativ. N-am înțeles foarte bine, domnu' ministru, că s-aude foarte prost din direcția asta... Emiteți dumneavoastră o ordonanță... Guvernul emite o ordonanță pe /.../ agricole sau așteptați s-o facem noi în septembrie? 

Achim Irimescu: Așteptăm s-o faceți dumneavoastră în septembrie. 

Nini Săpunaru: Da. Mă rog... Eu am sugerat domnului prim-ministru să emită o ordonanță, dar, dacă e așa, așteptăm... pentru că n-a venit. Avem un proiect de lege în Senat și nu ne-a ajuns înapoi în Comisia pentru Agricultură. În septembrie vom ajunge, ne apucăm de el... Cred că reluăm vechea lege. Reluăm vechea lege, cu finanțare pe șase ani de zile, pentru că trebuie... e neapărat nevoie și este necesar. Vin... de curând, vin din Cehia, de la Parlamentul... din Parlament, și am fost la discuții cu reprezentanții Camerei Agricole, condusă de un fost ministru al agriculturii, și care participă la absolut toate discuțiile și la luarea deciziilor la Ministerul Agriculturii; și reprezintă, într-adevăr, interesele fermierilor. Acum avem două legi care sunt în derulare și cred că interesează și primarii care sunt în sală. Vorbim de legea comercializării produselor agroalimentare, care este

deja la promulgare și acolo oferă posibilitatea administrației publice locale să facă program pentru târguri și prezentare de produse tradiționale. Când vorbesc de program - vă dau exemplu ce se-ntâmplă în Italia -, într-un oraș sau într-un orășel, între ora opt dimineața și 12 ziua, se închid magazinele mari și toată lumea merge la piață. După aceea, dacă vrei să te duci să faci aprovizionarea, te duci în supermarket și-ți iei de-acolo ce vrei, dar în perioada respectivă te-ai putut duce la târgul tradițional de produse tradiționale.

De asemenera, prin acea lege încurajăm aprovizionarea locală și regională... E un concept european care spune... și ar fi foarte bine să mâncăm în general pe o rază de 80 de kilometri, așa. Ce avem acolo în zonă.. Pe cât posibil. Cam așa va fi discuția și așa ar trebui să mergem, și așa am putea încuraja produsele tradiționale; mica industrie. Vorbim de asociere... Am votat de curând, deci, în ultima săptămână de lucru în Parlament, s-a votat Legea privind modificarea... unele modificări la Legea cooperației; la Legea cooperativelor agricole. Cerl mai important lucru: scutire de impozit pe profit, în primii cinci ani, pentru cooperativele care procesează producție agricolă.

Concomitent cu această scutire, au și scutirea de impozit pentru veniturile din arendă, pentru membrii cooperatori care și-au dat terenul în arendă la cooperativă; de asemenea, scutire pe impozit pe profit pentru clădirile care participă la venitul cooperativei. Credem că această prevedere legală va da posibilitatea și-i va încuraja să se asocieze. Mai merg și pe ideea pe care-am discutat-o cu domnul ministru și e acceptată în mare de reprezentații Comisiei Europene, ca să mărim intensitatea sprijinului pe Programul național de dezvoltare rurală, pentru cooperative, în așa fel, încât să putem dezvolta acest sector.

Din păcate, exemplele din UE și din toată Europa sunt... cum să vă spun? Toată Italia e o imensă cooperativă, dacă vreți. Au venit reprezentanți din regiunea /.../, 520.000 de locuitori, 80% din producția agricolă, care înseamnă 15 miliarde de euro, se face și se comercializează prin cooperative. Mărimea medie a unei ferme de animale e de 15-20 de capete de vaci; și primesc echivalentul în lei, cam 2,40 lei pe litrul de lapte. Cam asta e diferența între ce facem noi și ce se-ntâmplă acuma. Mai sunt în România doar 198 de cooperative viabile. Și avem exemple de cooperative de 35.000 de hectare, în care își licitează inputurile și au ajuns acuma, de au 40% din prețul pieței; pentru ce-nseamnă imputurile pe care le primesc.

Deci există exemple de succes și în România, și trebuie să încurajăm asocierea din nou; pentru că este unica soluție ca să rezistăm pe această piață concurențială. Am înțeles ce temă de casă ne-ați dat. Încerc să fiu foarte scurt, pentru că poate vor mai veni întrebări. Legea camerelor agricole cred că va fi discutată în luna septembrie, cât de repede; probabil că și-n vacanța asta de vară ne vom mai aduna și vom discuta pe ea.

Sirma Caraman: Vă mulţumim frumos, domnule preşedinte! Dau cuvântul doamnei secretar de stat Erika Stanciu, de la Ministerul Mediului.

Erika Stanciu: Promit să fiu foarte scurtă în intervenţia mea şi să mă refer în principal la probleme legate de pădure, care interesează în mod direct

administraţiile publice locale, plecând de la premisa că această resursă naturală este una critică, esenţială pentru dezvoltare rurală. Şi plec în această afirmaţie de la o analiză prin care am constatat că, de fapt, din păcate, strategiile noastre de dezvoltare durabilă nu ţin cont aproape deloc de resursele naturale, şi cu atât mai puţin de resursele legate de pădure. De aceea, am să mă refer la câteva aspecte care ar trebui luate în calcul de către administraţiile locale în momentul când gândesc dezvoltarea durabilă.

Cred că nu trebuie să spun nimănui că pădurile sunt esenţiale pentru comunităţile noastre rurale, iar în ce priveşte dezvoltarea durabilă cred că suntem cu toţii de acord cu schema aceasta, care spune în principiu faptul că putem avea o economie, respectiv afaceri viabile, doar dacă avem o societate stabilă şi sănătoasă şi dacă toate acestea se bazează pe un mediu, pe o natură echilibrată şi funcţională. În acest context, vreau să vă spun că, în ce priveşte gospodărirea pădurilor, există deja instrumente care ajută administratorii, respectiv proprietarii, în promovarea unei gospodăriri care într-adevăr să răspundă cerinţelor multiple, şi nu numai celei economice.

Şi aici am vrut să fac în primul rând referire la certificarea pădurilor, certificarea managementului pădurilor. Un sistem de certificare există deja la noi în ţară. În momentul de faţă se lucrează la un al doilea sistem de certificare, care se adresează în special proprietarilor mici, certificare care poate asigura o gospodărire echilibrată a pădurilor. Prin acest sistem de certificare vă puteţi asigura că administratorii pădurilor, UAT-urilor, sau administratorii pădurilor private, respectiv cele de stat, se uită nu numai la ceea ce se exploatează, ca lemn, ci şi la alte aspecte, cum ar fi, de exemplu, păstrarea sau gestionarea corespunzătoare a pădurilor care au rol hidrologic, la pădurile de importanţă critică pentru protejarea terenurilor - şi stim cât este de important acest aspect - şi la acele păduri care au un rol important în menţinerea terenurilor agricole sau a zonelor piscicole. Aceste sisteme de certificare acordă o atenţie deosebită aspectelor respective.

Tot în acest sistem de certificare, în care se vorbeşte de păduri cu valoare ridicată de conservare, pe lângă cele care au rol principal de producţie de lemn sau alte produse, se vorbeşte de suprafeţe forestiere care satisfac nevoi de bază ale comunităţilor rurale - şi aici vorbim de acele comunităţi care au nevoie de resursele forestiere pentru subzistenţă sau pentru sănătate şi care depind direct de aceasta. Ce înseamnă această delimitare? Chiar dacă pădurea este pădure de stat, chiar dacă acea pădure ar trebui exploatată în interesul unei firme care participă la o licitaţie, în cazul în care pădurea are o asemenea importanţă ar trebui păstrată pentru comunitatea locală, deci este un instrument pentru a opri exploatarea de către altcineva decât comunităţile locale. De asemenea, tot acest sistem de certificare ţine cont inclusiv de valorile esenţiale pentru păstrarea identităţii culturale a unei comunităţi sau a unei zone - deci, practic, ar trebui să impiedice exploatarea acelor păduri care au o valoare deosebită pentru comunitate.

Sper ca aceste criterii să rezoneze cu dvs şi să încurajaţi administratorii dvs, respectiv proprietarii, să utilizeze sisteme de certificare forestieră pentru a vă asigura că pădurile nu îşi pierd valoarea.Dincolo de aceste sisteme de certificare, pe care le încurajăm - şi le încurajăm şi pentru că, practic, piaţa lemnului cere acest lucru; să ştiţi că în Europa, în momentul

de faţă, cererea pentru lemn certificat este foarte mare, iar unele companii chiar refuză să cumpere alt lemn decât din păduri certificate -, certificarea va servi interesele comunităţii.

Un al doilea aspect pe care ne concentrăm în acest an sunt plăţile compensatorii pentru proprietarii care au restricţii în exploatare. Este o măsură mult aşteptată, de ani de zile. Poate unii dintre dvs ştiţi că, din 2009 practic, nu s-au mai dat asemenea plăţi compensatorii. Am reactivat procedurile şi demersurile în acest sens, şi un prima pas mare pe care am reuşit să îl realizăm a fost să convingem Uniunea Europeană, Comisia Europeană, că aceste plăţi trebuie date nu numai în situri "Natura 2000", adică în arii protejate, ci trebuie dată pe toată suprafaţa ţării acolo unde proprietarii sunt obligaţi să menţină pădurile pentru rolul lor hidrologic sau contra eroziunii sau cu rol estetic ş.a.m.d. Însă procedura durează.

În momentul de faţă suntem în procesul de a solicita decizia Comisiei Europene pentru a putea acorda aceste plăţi, iar după aprobare sperăm ca guvernul să găsească la rectificarea bugetară cei 60 de milioane de lei de care avem nevoie pentru aceste plăţi compensatorii, iar proprietarii să primească 50 de euro pe hectar în cazul în care au voie să exploateze o oarecare cantitate de lemn şi 100 de euro la hectar în cazul în care nu au voie să exploateze deloc lemn de pe proprietăţile lor.

În ce priveşte respectarea regimului silvic ar fi foarte multe de zis.Nu vreau să intru în detalii. Vreau să vă spun doar că suntem extrem de conştienţi de faptul că lemnul este o resursă importantă. Ceea ce mă surprinde pe mine, în urma analizei făcute în ultima perioadă, este că resursa lemnoasă, respectiv celelalte resurse ale pădurilor nu sunt luate în calcul la strategii, şi ca urmare comunităţile locale asistă practic de multe ori la exploatarea masei lemnoase, care pleacă din zonă pe diverse canale şi în comunitate nu rămâne nimic. Sunt aspecte care se pot lua în calcul şi există un ghid elaborat recent de minister şi pe care sper să-l adoptăm, care să vă ajute să analizaţi aceste resurse şi să le luaţi în calcul la dezvoltare rurală. Acest ghid are în vedere nu numai lemnul, ci şi produsele accesorii ale pădurii, produse pentru care anul acesta se va elabora o metodologie pentru aprobarea recoltării. Cum bine ştiţi, de multe ori asistăm la fenomenul în care firme diverse vin şi colectează ciupercile, respectiv fructele de pădure, fără să lase nimic în urmă la comunitatea locală. Ceea ce este anormal şi trebuie reglementat astfel încât să încurajăm comunităţile locale să colecteze şi să prelucreze aceste produse.

Pe lângă cele prezentate, aspectele care trebuie poate ştiute sunt că suntem în proces de studiere a terenurilor degradate, în vederea împăduririi. După cum bine ştiţi, există cifre preliminare care spun că avem 2 milioane de hectare de terenuri agricole degradate. Sperăm să putem pregăti cadrul pentru împădurirea acestora. Încercăm să eliminăm obstacolele din calea înfiinţării perdelelor forestiere. Din păcate, chiar dacă avem de ani de zile un plan de înfiinţare de perdele forestiere, în sudul ţării în mod deosebit, acesta nu a putut fi realizat din cauza dificultăţilor de expropriere a terenurilor, iar în momentul de faţă încercăm să simplificăm procedura de expropriere - să fie similară cu cea de la autostrăzi, de exemplu, şi sperăm să reuşim acest lucru înainte de finalizarea mandatului -, şi, de asemenea, să simplificăm procedura de acordare a despăgubirilor în cazul pagubelor produse

de vânat - respectiv, să nu constrângem proprietarii de terenuri la atât de multe obligaţii înainte de a-şi primi despăgubirile în cazul acestor evenimente.Foarte pe scurt, acestea am considerat că sunt cele mai importante aspecte pe care ar trebui să le cunoaşteţi. Bineînţeles că sunt multe alte demersuri pe care le facem şi care în mod direct sau indirect influenţează dezvoltarea rurală. Dar stau la dispoziţia dvs pentru întrebări. Mulţumesc

Sirma Caraman: Vă mulţumim, doamna secretar de stat. Ministerul Mediului gestionează un fond de mediu care investeşte în.... ca beneficiar fiind şi autorităţile locale, şi sperăm ca şi dvs să luaţi o măsură de a nu începe noi investiţii fără a le termina pe cele începute, pentru că se degradează, mai ales împăduririle. Sunt sesizări la autorităţile locale, pentru că a fost sistată finanţarea şi s-a pierdut şi ce s-a plantat. Noi sperăm ca şi Ministerul Mediului să ia aceeaşi măsură, să terminăm ce am început fără a începe alte investiţii dacă nu mai avem sursele de finanţare. Vă mulţumim încă o dată şi dau cuvântul domnului director Popescu, director general la Agenţia pentru finanţarea investiţiilor rurale. Vă mulţumim, domnule Popescu.David Eugen Popescu: Mulţumesc şi eu. I-am rugat pe colegi eventual să mă ajute şi cu...Sirma Caraman: Nu aveţi pusă prezentarea acoLo, domnule Popescu?

David Eugen Popescu: Da, le-am dat-o colegilor mai devreme, dar nu e niciun fel de problemă, putem merge înainte fără a pune neapărat prezentarea pe diapozitiv. Cele discutate până acum, atât de domnul ministru, cât şi ceilalţi colegi de panel, au prezentat destul de complet problemele, nevoile şi obiectivele cu care agricultura românească se confruntă, aşa că mi-aş propune, într-o prezentare destul de scurtă, pentru că e o oră oarecum târzie, sa aduc câteva completă strict legate de modul în care programul de dezvoltare rurală trebuie să contribuie la atingerea acestor obiective şi se adresează nevoilor de care s-a vorbit mai devreme.

Dacă ne uităm la temele de discuţie ale acestui atelier, respectiv strategia de dezvoltare pe zona agricultura, dezvoltare rurală sau capital natural şi economie verde, putem vedea că în mare măsură există o suprapunere cu obiectivele strategice promovate sau urmărite inclusiv prin Programul de dezvoltare rurală într-o manieră destul de evidentă sau vizibilă în priveşte vechiul program, unde există o suprapunere aproape completă cu axele prioritare aşa cum erau prezentate sau parte a vechiului program, dar în egală măsură, chiar dacă nu atât de vizibil, şi în actualul program întrucât se suprapun sau răspund în cea mai mare măsură priorităţilor aşa cum sunt dezvoltate, identificate la nivel european, aşa cum sunt ele preluate şi în programul de dezvoltare rurală şi traduse detaliat prin domenii de intervenţie.

Practic, programul îşi propune până la urmă crearea unei economii rurale durabile şi sustenabile, iar asta înseamnă cu siguranţă nu doar dezvoltarea agriculturii, înseamnă inclusiv protejarea mediului, inovare, înseamnă incluziune socială, creşterea calităţii vieţii la sat. Categoric, toate lucrurile astea nu se pot face decât cu implicarea actorilor locali. Abordând cele trei paliere la care făceam referire şi începând cu agricultura, problemele au fost identificate şi prezentate cu nenumăerate ocaziişi se referă la lucruri precum lipsa productivităţii sau a competitivităţii, structura populaţiei de la sat, respectiv populaţie îmbătrânită,

polarizare excesivă - lucru care s-a discutat şi mai devreme şi poate aici aş putea veni cu o completare, şi sper să fiu destul de aproape de realitate cu cifrele. Ar putea fi interesant de spus că acele trei, peste 3 milioane sau altfel zis, ca să o spun mai simplu, polarizarea aceasta înseamnă că aproximativ 99% din fermele de la sat şi nu numai muncesc aproximativ jumătate din terenul agricol al ţării, cealaltă jumătate fiind deţinută sau în folosinţa unui număr restrâns de exploataţii agricole de doar câteva procente sau chiar mai puţin.

Aş putea menţiona în continuare vulnerabilitatea crescută la efectele climatice negative, probleme accesului la finanţare sau lipsa de capital, deficitul de know-how, deficitul de inovare, lipsa legăturilor cu sectorul de cercetare sau capacitate slabă de integrare a producţiei agricole primare cu procesarea sau retincenţa agricultorilor la asociere. Toate aceste probleme vă pot spune că abordate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) şi ăsta este, pe de o parte, un lucru bun pentru că presupune o abordare echilibrată a prigramului în ansamblul său, dar poate, pe alocuri, este oarecum prea optimist, în sensul că întotdeauna având un buget limitat, dacă ne propunem foarte lucruri este posibil ca nu toate să fie făcute întocmai la cea mai bună calitate.

Spuneam că PNDR adresează aceste probleme şi o face fie în mod direct, prin măsuri dedicate, cum ar fi măsuri dedicate exploataţiilor agricole, prin care se finanţează modernizarea acestora, echipament, utilaj agricol; înfiinţarea sau modernizarea de exploataţii vegetale sau ferme zootehnnice, măsuri care finanţează procesarea, măsuri care finanţează instruirea fermierilor sau consilierea acestora, măsurilor dedicate tinerilor fermieri. Dar, dincolo de asta, programul abordează tot acele probleme de care vă spuneam mai devreme şi prin alte instrumente pe care le-aş putea numi 'orizontale', care se regăesc pe întreg parcursul programului, cum ar fi: suportul acordat pentru... sau încurajarea pentru asociere, susţinerea cu precădere a fermelor de o anumită dimensiune, în special e vorba de fermele mici şi mijlocii; încurajarea lanţurilor scurte sau integrate. Or, lucrurile acestea se regăsesc datorită abordării orizontale sau transversale şi înseamnă, în ce priveşte măsurile dedicate agriculturii, înseamnă fie creşterea intensităţii punctajului, fie intensităţii sprijinului financiar public, fie prioritizarea prin punctaj sporit - acestea fiind practic instrumentele prin care încercăm să promovăm soluţiile la aceste probleme de care vorbeam mai devreme.

În ce priveşte dezvoltare rurală în ansamblul său, este evident că o dezvoltare echilibrată a satului românesc nu se poate face în absenţa unei egalităţi de şanse, practic între populaţia rurală şi cea urbană. Iar asta înseamnă, pe lângă agricultură, înseamnă şi condiţii de viaţă adecvate, înseamnă servicii de calitate în mediul rural, înseamnă servicii în educaţie, sociale sau de sănătate, înseamnă practic existenţa unei alternative la zona urbană, o alternativă viabilă, o alternativă care să contribuie în cât mai mare măsură la orientarea tinerilor către satul românesc şi iniţiativa antreprenorială în ce priveşte zona rurală, asta însemnând nu neapărat agricultura, pentru că dezvoltare durabilă trebuie să presupună şi alternativă la agricultură. Or, PNDR finanţează în acest sens nu doar insfrastuctura de la sat - este un lucru pe care cei mai mulţi dintre dvs îl cunosc foarte bine, pentru că finanţăm infrastructură rutieră, finanţăm infrastructară de apă-canal, educaţională, socială, drumuri de tarla, drumuri forestiere, dar finanţăm totodată şi investiţii non-agricole, fie că vorbim de turism, de agroturism, mai nou, pentru că în actualul program

turismul rural nu mai este finanţat, cel prin măsura naţională, fie că vorbim de alte categorii de investiţii non-agricole, de principiu servicii sau producţie prioritizate de altfel sau bonificate, dacă vorbim de cazul producţiei alta decât cea agricolă cu intensitatea sprijinului mărit şi punctaje suplimentare.

Legat de cel de-al treilea palier al discuţiei de astăzi, cele trei reprezentând până la urmă un ax central al PNDR, însemnând agricultură, dezvoltare rurală şi mediu, presupune probleme pe care, de asemenea, le cunoaştem cu toţii, de la riscurile climatice, terenuri abandonate, poluare şi altele, care duc la o calitate a produselor agricole nu întotdeauna cea mai bună. PNDR propune soluţii sau contribuie inclusiv la soluţionarea acestor probleme şi o face, de asemenea, ca şi în cazul măsurilor de investiţii destinatre agriculturii, fie în mod direct prin măsuri dedicate, cum ar fi agricultura ecologică, agromediu cu pachetele aferente fiecăreia dintre acestea, măsura destinată zonelor defavoriate prin care efectiv se plătesc subvenţii pentru fermierii care îşi desfăşoară activitatea în acele zone sau pentru care abordează practici de agromediu sau care decid să treacă la agricultură ecologică.

Dar, de asemenea, PNDR sprijină aceste abordări, aceste soluţii inclusiv pentru măsuri de investiţii, acordând, de asemenea, prioritate şi încurajând agricultura ecologică sau agricultura care se derulează în zone defavorizate sau cu practici de agromediu, după caz, acele proiecte fiind oarecum favorizate în raport cu celelalte. Din nou mă raportez aici fie la punctaj, fie la creşterea intensităţii sprijinului care poate ajunge uneori la 90%, în condiţiile în care sunt incluse în proiect lucrurile de care vorbeam mai devreme. Bineînţeles că obiectivele PNDR-ului şi strategia este în concordanţă atât cu strategiile şi politicile europene, cât şi cu cele naţionale, dar fără a insista asupra acestora, aş vrea să închid cumva prezentarea mea cu câteva aspecte concrete, pentru că am expus, până acum, lucruri mai degrabă teoretice.

Ca exemple ale realizărilor finanţate cu bani europeni, pe perioada precdentă de programare, este adevărat, fie că vorbim de IMM-urile înfiinţate prin măsura 312, care sunt îjn valoare de aproximativ 3000. Tinerii fermieri, care chiar dacă nu sunt pe diapozitiv, sunt în număr de 13.000. Cele câteva mii de ferme modernizate sau înfiinţate sau de unităţi de procesare prin PNDR în ceea ce priveşte infrastructura, aveţi de asemenea câteva cifre - 3 milioane de locuiitori afectaţi pozitiv de investiţiile noastre, însemnând aproape 4000 de kilometri de drum, 3000 de kilometri de reţea, de alimentare cu apă sau peste 4000 de kilometri de canalizare ş.a.m.d., sunt lucruri concrete care vin în sprijinul celor spuse mai devreme, acela al contribuţiei PNDR-ului la problemele agriculturii şi mediului rural şi a contribuţiei acestuia la obiectivele strategice naţionale în această zonă. Eu vă mulţumesc pentru atenţie şi dacă sunt întrebări de la dumneavoastră, le aşteptăm.

Sirma Caraman: Vă mulţumim, domnule director. Aşteptăm întrebările dumneavoastră şi vom răspunde pe măsura întrebărilor. Domnul Ionescu... Vă rog microfonul, domnişoarelor. În ordinea în care aţi ridicat mâna. După aceea dumneavoastră, da? Şi după aceea dumneavoastră şi dumneavoastră.

IntrebăriSorin Ioniţă: Mulţumesc. Sorin Ioniţă, sunt din societatea civilă. O să vorbesc scurt, ca să las şi domnilor primari. O să mă leg de acest concept din titlul atelierului de azi "valorificarea capitalului natural, prin eocnomie verde". Asta pe mine mă duce cu gândul la producţie locală, lanţ scurt, multe lucruri pe care le-aţi spus, clasă rurală medie, de care a vorbit şi premierul curând, diversificare de servicii, deci eventual şi activităţi nonagricole, or se întâmplă că lucrez evaluator într-un program pilot, finanţat nu cu bani UE, dar cu bani americani, pentru construirea a câteva destinaţii de ecoturism în România, care sunt, desigur, zone rurale, nu sunt zone urbane, şi am observat că lumea se loveşte de foarte multe impedimente practice, care contrastează un pic cu entuziasmul din documentele programatice, deci toată lumea e pentru, în principiu, autorităţi..., dar în practică nu avem instrumente. În momentul în care mai multe primării rurale trebuie să se asocieze, ca să creăm o destinaţie, care nu e numai pe teritoriul unei primării, şi sunt în general comune izolate, zone montane, apelăm tot la Legea ONG-urilor, nu avem o platformă, ca ei să poată lucra organizat, lanţurile scurte de produs sunt, de fapt, descurajate, pentru că proprietarul de pensiune nu poate să cumpere fasole, ouă din sat, el trebuie să ia tot de la Billa, ca să aibă bon fiscal, că altfel nu se poate funcţiona ca operator şi tot aşa. Cum rezolvăm această /discrepanţă/... Iar finanţări dedicare chiar as vrea să vă întreb unde sunt, de fapt, această intensitate a punctajului mai mare pentru genul ăsta de activităţi nonagricole, pentru că în POR nu mai sunt, acolo s-a băgat doar turism de masă, balneoclimaterice, la Mediu nu sunt, în POCU nu sunt, pentru alte tipuri de calificări de nişă... Cum susţinem, de fapt, genul ăsta de activităţi, unde trebuie să am şi autoritate şi operatori privaţi, pensiuni, restaurante în anumite zone de tip rural, şi nu găsim de fapt niciun sprijin, decât aşa, bunăvoinţă în documente programatice. Unde avem o bilă albă dată, ca ei să aibă prioritate la finanţări? Pentru că răspund la aproape toate priorităţile anunţate de premierul Cioloş, în toate intervenţiile din primăvara asta şi care sunt ok. Deci dezvoltarea, diversificarea de  activităţi  în zona rurală, antreprenori, clasă mijlocie ş.a.m.d. Mulţumesc. David Eugen Popescu: O să încerc să aduc eu câteva răspunsuri la întrebările dumneavoastră şi poate că şi pentru noi ar fi mai bine să cunoaştem mai în detaliu liniile de finanţare, pe care dumneavoastră le-aţi ales ca alternative la finanţările pe care şi noi le oferim prin PNDR, cum ar fi cele privind agroturismul, bine, poate nu în abordarea sau maniera integrată pe care, înţeleg de la dumneavoastră, că aţi optat pentru ea. Sunt, probabil, câteva soluţii la problemele ridicate de dumneavoastră, altele ţin mai puţin de noi, cel puţin de administraţia, poate de la AFIR sau de la Agricultură şi primul lucru la care mă pot gândi şi sper să nu fiu departe de logica intervenţiei dumneavoastră este abordarea lider, care ar trebui la nivel să existe - nu ştiu în ce măsură zonele la care faceţi referire sunt acoperite de o strategie /.../ sau o strategie de dezvoltare locală. De principiu, ar trebui să fie unde lucrurile acestea ar putea fi preluate şi abordate, finanţate într-un mod mult mai aplicat specificului şi nevoilor locale decât prin programul naţional în ansamblul său, pentru că programul este, din păcate, unul naţional, unde criteriile, principiile sunt să spunem aşa orizontale şi în funcţie de acestea, selectează investiţii la nivel de beneficiar, neapărat de microstrategie, la

nivelul întregii ţări. Cu siguranăţ, sunt unele lucruri din PNDR care se suprapun cu elementele aduse în discuţie de dumneavoastră, cum ar fi prioritizarea pe care noi o facem în funcţie de potenţialul turistic al zonei respective şi lucrul acesta contribuie în program atât la finanţări sau este strâns legată de finanţări dedicate turismului sau agroturismului, cât şi sprijinului destinat investiţiilor publice, infrastructurii, de exemplu. Dar, mai mult decât atât, este foarte greu prin program în ansamblul său, să urmărim sau să promovăm ceea ce dumneavoastră cred că vă doriţi. Dacă eu am înţeles bine, sper să nu greşesc, o abordare care este dedicată, integrată unui specific local şi care ţine foarte mult de iniţiativa de la nivelul comunelor respective, ori aici nu ştiu dacă îmi nscapă mie acum... 

David Eugen Popescu: Eu mi-am asumat un prim set de răspunsuri. Dacă colegii de panel vor contribui, este cu atât mai bine.

Nini Săpunaru: Dumneavoastră aţi ridicat o problemă într-adevăr reală, problema Codului fiscal şi modul în care se raportează ei la Codul fiscal. Aici, într-adevăr, Guvernul şi Parlamentul,  când au făcut acest Cod fiscal, Ministerul de Finanţe, de fapt, şi regulamentul nu s-au gândit... Ei au încercat să pună pe toată lumea în patul lui Procust. Dacă i-au ieşit picioarele cumva, le-a tăiat. Nu s-au gândit că există aceste mici afaceri, care ar fi trebuit poate impozitate forfetar, să găsim o altă soluţie ca să-i lăsăm liberi până la un anumit nivel. Cred că aici mai degrabă ar merge comentariul dumneavoastră. Deci ideea este în felul următor: când are omul trei-patru camere şi are gospodăria proprie şi găteşte acasă sau face agroturism, ecoturism, parcă e complicat să îl triomiţi după facturi şi bonuri fiscale să ducă la magazin. Aici aveţi dreptate. Deci legea românească nu distinge... nu a găsit o soluţie pentru aceste mici afaceri.

Sirma Caraman: Da, mulţumim. Eu ştiu că prin Codul fiscal nu s-au interzis achiziţiile de produse agricole pe bază de borderou de către agenţii economici. Deci puteţi, cei care au restaurantul pe care l-aţi dat, poate să ia roşiile de la un producător pe borderou de achiziţie. Deci este permis asa ceva în prezent. Da. Iar cealaltă problemă cu instrumentul /.../ de investiţii teritoriale integrate, cred că avem deja un pilot în România, unde vrem să-l aplicăm, ca toate fondurile să se aplice într-o unitate administrativ-teritorială, astfel încât să dezvoltăm o unitate, deci un  pilot de sistem integrat de finanţare. Domnul Ioniţă, cred că nu vă mulţumeşte răspunsul, dar putem să-l aprofundăm. Vă mulţumesc. /.../ era dânsul la rând, după care dumneavoastră, ştiu. Ştiu că aţi pus întrebarea în celălalt atelier şi se adresează PNDR-ului. Imediat.

Dicu Leonard: Mă numesc Dicu Leonard, sunt primarul comunei Pietroşiţa, Dâmboviţa. Am o întrebare adresată mai ales domnului director AFIR. După cum bine cunoaşteţi, în luna mai, aţi dat drumul la lansarea unor proiecte online pe Măsura 7.2, Infrastructură generală şi montană. Cu o seară înainte, la orele 19:20, s-a schimbat de două ori cererea de finanţare, nu ştiu dacă cu dedicaţie, şi dimineaţa la ora 9:00 începe depunerea online. Cine a ştiut, a ştiut. Toată noaptea, toate firmele de consultanţă am încercat să depunem, dar softul sau sistemul s-a oprit. Am înţeles că aţi chemat Corpul de control, DNA. Ce puteţi sdă ne spuneţi, domnule director, cu această măsură unde s-au consumat câteva sute de milioane

de euro într-o nopate, sau în şase minute pe sistemul irigaţii? Suntem comunităţi mici, am cheltuit sute de milioane de lei, miliarde, pe SF-uri, pe dalii, pe studii. Rămânem cu ele, vine Curtea de Conturi şi mai are puţin şi ne spânzură. Vă mulţumesc!

David Eugen Popescu: -: Nemulţumirile dumneavoastră sunt în mare măsură justificate, şi pot să spun eu însumi lucrul acesta. Dar vreau să fac o precizare pentru că la un moment dat pe parcursul intervenţiei aţi făcut referire la o anumită conotaţie, să spunem aşa dubioasă, obscură a celor întâmplate, iar acest lucru îl resping cu ferimitate.

Am mai avut discuţii şi cu reprezentanţii primăriilor, cu ACOR, s-a discutat şi în Comitetul de monitorizare, şi spun acelaşi lucru. Nu poate fi vorba d eaşa ceva. Şi vorbesc atât în numele meu, cât şi al colegilor mei. Concluziile noastre sunt cele evidente, bănuiesc pentru toiată lumea, că sistemul pe care l-am gândit şi l-am pus în aplicare pentru noul program dezvoltare rurală, nu, acest mod de lucru şi-a dovedit, îşi dovedeşte limitele în situaţii de tipul celei pe care le-am avut, sau celor pe care le-am avut cu sesiunea de depunere pentru beneficiarii publici. Adică dacă vorbim de o alocare limitată, erau 20 de milioane pe infrastructura de drum agricol şi un numar extraordinar de mare de potenţiali solicitanţi sau o cerere foarte mare. Rezultatul a fost cel pe care-l cunoaştem cu toţii. Banii s-au terminat în şase minute, pe măsura 4-3. S-au terminat în aproximativ două ore pe măsura 7-2. dar s-au terminat pentru că efectiv volumul, sau numărul de soclicitanţi care şi-au încărcat cerere de finanţare a fost suficient de mare ca să acopere această alocare într-un timp atât de scurt. Spuneam că pot înţelege nemulţumirile dumneavoastră pentru că într-un fel nu este corect, este ceea ce am sesizat cu toţii. Am transformat o competiţie de proiecte de calitate, s-a transformat pe alocuri într-o competiţie de viteză sau de clicuri. Acest lucru trebuie corectat de urgenţă, dacă pot spune aşa, şi sunt lucruri pe care noi le-am discutat şi cu autoritatea de management în ultima vreme, şi cu sprijinul domnului ministru, şi am ajuns la concluzia, la unele concluzii. Avem un set de modificări pregătit care să rezolve această sitruaţie. Însă vi le dscriu pe scurt: modificarea sistemului de depunere de proiecte, a regulamentului de depunere şi de selecţie cu o perioadă minimă care va fi probabil de cinci zile de depunere de proiecte, indiferent de numărul de proiecte depuse. Aceasta se va aplica atât la deschiderea sesiunii, cat şi la deschiuderea fiecărei luni ulterioare, practic la fiecare modificare a pragurilor de calitate.

Vom avea modificarea plafonului de 200% care se va aplica atunci când în cele prim cinci zile de depunere nu se va ajunge la concurenţa acestui plafon, se vor depune în continuare proiecte până la 200%. Şi de asemenea, ca să sintetizez principalele modificări, mai avem o măsură, implementăm măsura d ea sancţiona beneficiarii care îşi suprascorează proiectele peste pragurile de calitate încercând în mod artificial să păcălească sistemul să obţină finanţare. Pe noul sistem pe care-l vom pune în funcţiune, cel mai probabil aceştia vor fi sancţionaţi prin excluderea de la participarea la competiţie pentru acordarea finanţării. Strict legat de problema dumneavoastră, eu cred că cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştiţi este că

intenţionăm să redeschidem sesiunile de depunere de proiecte pentru măsurile pe care le considerăm, afectate, sau cel mai afectate.

Fiindcă bănuiesc că dumneavoastră sunteţi în cea mai mare măsură primar sau reprezentatul autorităţilor publice de la sat. Vă pot spune că atât măsura 7-2, componenta rutieră, cât şi măsura 4-3 sunt, componenta de drum agricol, sunt avute în vedere de noi. Intenţionăm să lansăm în aceste condiţii modificate, undeva la începutul toameni. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Depinde şi de timpul în care vom reuşi să procesăm cererile de finanţare primite în sistem şi care acum intră practic în procesul de evaluare şi ca urmare a finalizării controalelor de care am avut parte. O să fac doar o scurtă precizare, şi cu asta închei, legat de modificarea cererii de finanţare. Am discutat şi eu cu colegii mei de mai multe ori încercând să înţeleg mai bine ce s-a întâmplat cu acel document repostat. Sunt convins că intenţiile lor nu au fost decât cele mai bune.

Poate şi din precipitarea pe care am avut-o în ultima vreme şi de ritmul lucrurilor, însemnând aprobarea documentelor pe întreg pachetul aplicativ, publicarea acestora, pregătirea lansării şi poate că nu tot timpul, nu ne-am acordat timpii necesari pentru a face lucrurile bine. Şi aici pot veni cu precizarea că s-a luat decizia, totodată, ca, de la postarea în forma finală aprobată a tuturor documentelor, să treacă cel puţin şapte zile până la deschiderea sesiunii. Dacă în cele, vorbesc de documentele aprobate în formă finală, nu de forma consultativă care trebuie să stea 30 de zile, deci forma finală, dacă această formă finală aprobată prin ordin de ministru suferă orice fel de modificare în cele şapte zile, practic, sesiunea de depunere-deschidere se amână corespunzător.

Dar revin la ceea că spuneam, prin această precipitare a lucrurilor realitatea este următoarea: în după-amiaza zilei respective colegii mei care continuau testăril;e cererilor de finanţare au descoperit o eroare la una dintre simulările făcute încercând că încarce cererea de finanţare în sistem. Nu era neapărat o eroare bolcantă în toate cazurile. Decizia lor a fost aceea de a reposta documentul revizuit, şi fac această precizare că nu vorbim de modificări de formă sau de conţinut al documentului, ci de unele aspecte tehnice care sunt practic în spate, informatic, în spatele formularului respectiv, pentru o mai bună integrarea cu sisitemul informatic al agenţiei şi tocami pentru a nu apărea incidente a doua zi. Şi vă mai pot spune un lucru, în sistem s-au putut depune ambele variante de crere de finanţare. S-a depus şi varianta veche şi variante mai vechi.

Vă mai pot spune că pe cele două măsuri, sau componente, avem o singură cerere de finanţare respinsă pe motiv că este o cerere veche. Ori această cerere de finanare este un model folosit la începutul anului 2015 care era incompatibil, într-adevăr, în structură cu cerinţele actuale ale sistemului. Eu am vorbit acuma, am încercat să aduc câteva argumente. Aşa cum aţi vazut, am început prin a recunoaşte problemele, sau limitele pe care, sisitemul pe care noi l-am pus în funcţiune le-a avut şi problemele pe care vi le-a cauzat. Şi cred că soluţia cea mai bună este cea reparatorie pe care am discutat-o, cea a deschiderii sesiunii cu alocări, sperăm noi, mai mari. Cred că este, în condiţii noi, cred că este soluţia pozitivă pentru toată lumea.

Sirma Caraman: Mulţumim, domnule director, pentru explicaţii! Şi eu sunt

convinsă că împreună cu domnul ministru se vor luiate toate măsurile astfel încât asemena incidente să nu se mai întâmple, iar perioada de la ghidul definitiv, mi se pare foarte puţin şapte zile, şi chiar documentele, foarte puţin pentru beneficiar. Trebuie să fie cel puţin o lună de când se deschide depunerea pentru că, într-adevăr, ei sunt beneficiarii, autorităţile locale, pe ei trebuie să-i ascultăm ce greutăţi au şi noi să ţinem cont câmnd construim acele ghiduri şi când le facem şi să ascultăm şi ce părere au ceilalţi care sunt beneficiari. Vă mulţumesc şi vă dau cuvântul să vă adresaţi întrebarea.

Dinuţ Constantin - primar, Comuna Corbu, Judeţul Olt: La o parte din ceea ce vroiam eu să vă întreb, aţi răspuns colegului. Dacă el a fost supărat pe 15 mai că nu a reuşit datorită cererii să depună în cota de, la măsura 7-2, eu o să zic că am fost fericit pe 4-3 şi am reuşit să depun. Este o mare realizare. Înseamnă că am mâncat mult cand am fost mic. Dacă din 25 de proioecte, 25 de milioane la nivel de ţară, am reuşit să printez şi eu. Supărarea mea era pe 7-2. Contez şi mă bazez pe dumneavoastră pentru că eu am primit un răspuns la o sesizare a mea către dumnevoastră, către domnul ministru, în care vă aduceam la cunoştinţă că eu conştiincios am depus cu cinci zile înainte de închiderea sesiunii, din toamna lui 2015, aşa. Punctajul, cât m-au ionformat, atât luat, 45 de puncte, trimis în 15 mai, fac până la 48 de puncte. Îm iexplicaţi acolo, softul greşit. Pentru softul greşit de ce să plătim noi cei 72 de comunităţi din ţară care au răms sub 48, până la 40 de puncte? Pentru că softul mi-a primit mie proiectul, m-a înregistrat, şi când la evaluarea din teren si controlul din teren a fost şi punctajul bun şi proiectul eligibil. Ce am păţit, notificare, domnule primar, să fi sănătos, ai 45 de puncte, este eligibil, dar la finanţare, nu. Cum spuneam noi ăştia mai bărâinii, greu, şi ne era ruşine să ne ducem în comună; am reuşit la facultate, dar fără loc. Adică să fiu sănatos, am muncit şese luni sau opt luni în 2015 şi proiectul meu nu a trecut şi al 72-lea coleg din ţară, până la 40 de puncte nu a trecut.

Eu am convingrea în măsura reparatorie. Vă cred pe dumneavoastră. Vă veţi mai întâlni cu petiţii de ale mele, pentru că proiectul se numeşte "Investiţii în infrastructura mică". Când am văzut aceasta, băi, de data asta ajung şi eu la borcanul cu miere! Că am 2.500 de locuitori, 17 kilometri de comună, cinci mii de hectare şi aşa mai departe. Uite, că nu a fost nici de data asta, pentru că am sesizat o îmbunătăţire a depunerii proiectelor. De la explicaţia de la atelierul anterior, se va ajunge şi la punctaj şi stufosenia, scuze de expresie, a dosarului care trebuie să se depună, să accesăm şi să ajungem la acest borcan cu miere cât mai mulţi şi pe corecte. Eu nu cred că trebuie să plătim noi pentru că au greşit ăia softul. Aşa mi-aţi scris, dumneavoastră, în hârtia care o am aici. Eu vă mulţumesc, am speranţa, nu neapărat să treacă al meu, este foarte bine că ne-aţi luat din drum, că le depunem on-line. Sunt multe lucruri foarte bune, dar se fac şi mai bune pentru că eu am înţeles, în toamnă, o să-mi spuneţi nu a fost în categoria de lună, 60 de puncte, ce Dumnezeu a mai fost atunci. Eu nu sunt de acord. Mi s-a spus, primul venit, primul servit. Eu ma depus cu cinci zile înainte. Proiectul meu este eligibil, dar finanţare la Sfântul Aşteaptă. Mulţumesc!

David Eugen Popescu: Acuma, domnule primar, vedeţi că până la urmă sistemul nu înseamnă neapărat primul venit, primul servit. Este de fapt o combinaţie între calitatea proiectelor, sau cel puţin aşa s-a dorit, şi regula primului venit, primul servit, pentru că nu putem cu siguranţă să introducem exclusiv acest criteriu al

primului venit, primului servit, pentru că ar fi în totală contradicţie cu normele europene. Or, până la urmă, înţeleg de la dumneavoastră, vă pot înţelege până la un punct nemulţumirea, dar până la urmă este o competiţie, iar faptul că s-a făcut diferenţa prin punctaje înseamnă, totuşi, că este o diferenţă între calitatea proiectelor.

Cred că pentru dumneavoastră este, poate fi o soluţie. Acum nu mi-aţi dat detalii dacă este vorba de infrastructura rutieră, înţeleg că este vorba de un proiect depus anul trecut, sper să nu greşesc. Poate fi o soluţie, de asemenea, să reîncercaţi depunerea lui pe sesiunea pe care o să o deschidem. Mă bucur că aţi reuşit să obţineţi finanţare pe măsura 4.3 şi, probabil, este o dovadă, dar trebuie să fie şi pentru colegul de mai devreme care a luat cuvântul, că n-a fost nimic obscur, sau rău intenţionat, sau cum spuneţi dumneavoastră, fiind aici de faţă, dacă aţi depus - am înţeles bine, că aţi depus pe trei pe 4.3 acum, pe 2016, că nu aţi avut acces la alte informaţii, nu v-a dat nimeni cererea de finanţare într-un alt mod decât cel transparent şi public, disponibil pe mijloacele noastre de comunicare. Întorcându-mă la problema pe care aţi semnalat-o, tot ce pot să vă spun acum este ceea ce v-am zis deja mai devreme: până la urmă, este o competiţie şi de calitate, iar diferenaă de punctaj face până la urmă diferenţa între a fi finanţat şi a nu fi finanţat. Şi eu vă mai pot spune un lucru, pentru că asta este o sesiune de depuneri de proiecte, a doua, pe noul program, dar am avut ocazia să văd mai multe sesiuni de depuneri de proiecte, inclusiv pe vechiul program şi întotdeauna este o problemă.

Întâmplător, acuma, pe sistemul actual problema s-a manifestat la depunere, pentru că a fost limitat numărul de solicitanţi încă de la început. Până la urmă, dacă avem o resursă limitată, aşa cum am avut la 4.3, 20 milioane de euro, la toată ţara, care au permis depunerea până la urmă a doar a 25 de proiecte pe toată ţara, ele sunt repartizate în aproximativ 14 sau 15 judeţe ca să... este un lucru bine de ştiut, şi avem sute de solicitanţi, aşa cum am avut, nemulţumiri vor exista, pentru că înţeleg eforturile, dumneavoastră investiţi în acele proiecte, investiţi timp, investiţi bani, dar, repet, totuşi, dacă avem disponibil o alocare foarte mică şi dumneavoastră sunteţi foarte mulţi care doriţi acea finanţare, cei mai mulţi vor fi nemulţumiţi, foarte puţini vor fi, din păcate, cei satisfăcuţi.

Dinuţ Constantin: Problema la mine nu era... Mi s-a primit proiectul, s-a scăzut un milion de euro când am depus, deci, dovadă, din punct de vedere....-: Daţi microfonul, vă rog!-: Deci, numai puţin, ca să-l ajut şi eu pe domnul primar! Ce se întâmplă? Pe data e 30 octombrie s-a închis sesiunea la orele 17:42, în care proiectul dumnealui a fost încărcat ca eligibil. Dumneavoastră, la o lună aproape după acestă sesiune, închiderea aceste sesiuni, deschideţi din nou sesiune pentru două zile, sau trei zile, că, vezi Doamne, softul acela calcula greşit şi mai era disponibil. Dar softul ăla este atât de deştept şi noi suntem atât de nepricepuţi, haideţi atunci să fim şi noi, luaţi-ne şi pe noi şi duceţi-ne în altă parte şi puneţi softul în locul nostru! Asta este ideea, pentru că domnul primar nu v-a explicat foarte clar. Softul dumneavoastră încă odată a greşit. Asta vroia să vă spună. Pe data de 30 octombrie s-a închis sesiunea la orele 17:42, în care spune: "Eligibil". Pe 18 noiembrie, daţi drumul, din nou, că din cauza unei erori mai aveţi disponibil. Asta este ce a spus domnul primar.

-: Eu am înţeles foarte bine întrebarea dumneavoastră şi ceea ce am spus mai devreme este, de asemenea, corect. Într-adevăr, softul a limitat atunci depunerea unor proiecte pentru care s-a deschis o fereastră ca şi acele proiecte să le depunem, pentru că aşa era corect conform legii, conform regulamentului de selecţie. Proiectul dumneavoastră este eligibil şi mesajele că proiectul a fost eligibil sunt unele cât se poate de corecte. Din păcate, în competiţie, înţeleg, că a avut un număr mai mic de puncte decât alte proiecte care au primit finanţare. S-a discutat foarte mult şi am răspuns foarte multor solicitări legate de acele incidente şi continuăm să răspundem pentru că am avut un prim val la momentul deschiderii sesiunii, sau redeschiderii ei, avem acum un alt val de solicitări la momentul publicării rapoartelor de selecţie. Dacă acele proiecte au fost împiedicate cumva să intre în sistem dintr-o anumită problemă sau din anumite probleme care au existat atunci, credeţi, oare, că ar fi fost mai corect să le limităm accesul în sistem, cu toate că era dreptul lor de a o face?-: Dar putea să fie...

-: Dumneavoastră aţi fost întâmplător dezavantajat de acest lucru, dar toate acest lucru, dar toate aceste proiecte...-: Nu numai eu! Sunt 72 pe ţară!

-: ... sunt foarte mulţi, dar, în acelaşi timp, noi am facilitat practic, sau din demersurile pe care le-am avut împreună cu colegii de la minister, pentru că au fost deciziile pe care le-am luat împreună la momentul respectiv, am facilitat introducerea în sistem a acelor proiecte care aveau dreptul să intre în sistem şi să intre în competiţie. Asta este realitatea. Într-adevăr, din păcate pentru dumneavoastră, aţi fost dezavantajat pentru că în mod evident un număr mai mare de proiecte în competiţie înseamnă un număr mai mic de şanse pentru fiecare individ. Cunosc acest lucru. Dar, repet, oamenii ăia care trebuiau să-şi depună proiecte şi, care, dintr-o problemă, n-au putut, i-am fi putut, oare, le-am fi putut restricţiona dreptul legal, legitim, de a depune proiecte în condiţiile, aşa cum erau stabilite prin regulamentele de selecţie aprobate prin ordin de ministru?

Dinuţ Constantin: Nicidecum! Dar, acum, pentru ei s-a găsit o soluţie reparatorie. Pentru noi, de ce nu?-: Eu zic aşa: pe problemele dumneavoastră, cred că ar trebui să avem în continuare...

Dinuţ Constantin: Nu, nu sunt ale mele! S-a reparat o eroare cu o altă eroare.-: Dar pentru dumneavoastră... Nu vreau să intrăm într-o... Să monopolizăm întruna acest dialog, eu zic, cel mai bine, dacă vreţi să continuăm discuţia, veniţi la Agenţie şi eu vă promit că...-: /.../ dumneavoastră!-: ... vă dăm tot concursul ca să găsim soluţii pentru viitor. Ceea ce vreau să spun este că dumneavoastră nu vi s-a creat neapărat un prejudiciu, dumneavoastră, până la urmă, aţi fost pus în condiţiile unei competiţii corecte aşa cum trebuia să fie. -: Mulţumesc. Poftiţi, vă rog! Mai aveţi o întrebare?

Virgil Baciu, primarul comunei Corbi: Nu. Acum eu vreau să îl iau pe o problemă. Mă numesc Virgil Baciu, sunt primarul comunei Corbi, am luat cuvântul şi la

Atelierul 1, vreau încă odată să felicit ceea ce s-a întâmplat în atelierul iniţial, îmi doream ca şi de data aceasta să văd mai multă deschidere şi mai multă aplecare asupra problemelor. Într-adevăr, într-o măsură pot spune că s-au manifestat, dar nu atât de mult pe cât ne doare şi cu cât ne confruntăm noi în mediul rural şi o să fac câteva remarci, o să citez câteva lucruri pe care dumneavoastră, domnule ministru şi domnule director şi domnule preşedinte, le-aţi sesizat, cu ce se confruntă satul românesc, şi aş vrea să şi dezvolt şi, în acelaşi timp să vă şi pun probleme şi la care să găsim soluţii.

Le iau punctual. Spuneaţi aşa: Agricultură performantă fără ştiinţă şi cercetare, nu se poate". Sunt total de acord, domnule ministru, este evident. Numai că, noi, până la agricultură performantă trebuie să o depăşim pe aceea de subzistenţă, nu spun 'semisubzistenţă', pe aceea de subzistenţă. Iar pentru asta trebuiesc implicaţi mai mulţi factori: administraţie publică locală, ministere, servicii, şi aşa mai departe. Şi populaţia, bineînţeles. Aici vorbim şi cadrul legislativ, de Parlament.

Cum să dezvolt, să trec de la pragul de agricultură de subzistenţă la semisubzistenţă şi, după aceea, la plus valoare, dacă nu avem infrastructură rutieră, drumuri comunale, drumuri agricole, canalizare, apă? Iar aici cu toţii trebuie să facem eforturi în a le realiza. Proiectele începute trebuiesc finalizate, proiecte care sunt /înregistrate trebuiesc aprobate şi obţinute fonduri atât de la PNDR, ce înseamnă fonduri europene, cât şi PPNDL, de la Ministerul Dezvoltării. Aceste două programe - spun eu - că ar trebui, pe de o parte, să se completeze şi pe de altă parte, chiar să se asocieze în anumit situaţii.

Mergem mai departe. Spuneaţi dumneavoastră că într-adevăr /agricultura/ este eficientă cu suprafeţe sau cu ferme care să fie mai mici de cinci hectare, să nu zicem de unităţi, UDE-uri, cum se numeau ele înainte. Haideţi să vă zic. Eu unul am încercat să fac şi agricultură, pentru că mă trag de la ţară, sunt dintr-un sat de munte, acolo mi-am petrecut copilăria, acolo mergeam la coasă, la fân, cu oile, cu vacile. Şi ce-am făcut, nu aveam pământ. Am început să cumpăr, un hectar, două, trei, patru, cinci hectare, şase hectare. Când am început să fac şi vreo 150 de oi vine o lege domnule ministru, legea pe venitul din agricultură, a impozitului pe venitul din agricultură. Din momentul ăla, toţi cei care vroiau să-şi mărească suprafeţele şi să-şi crească efectivul de animale s-au trezit că le vin impozite. Impozitul era mai mare decât subvenţiile, atenţie, decât subvenţiile.

Nu mai spun că oamenii au fost descurajaţi, dar atunci ei au simţit două repercusiuni, ca să zic aşa. Pe de o parte, ei care plăteau impozite mai mari decât subvenţiile, şi atenţie acum a fost şi poziţia primarului. Toate aceste impozite pe venitul agricol care mi le lua mie din comunitatea mea de la Ionescu, Popescu, Georgescu nici măcar nu veneau la bugetul local. Asta este dezastruos. Toate aceste impozite se duceau la bugetul naţional, ca după aceea orice ministru sau orice guvern sau orice altă putere politică să dispună de banii mei, banii noştri să-i ducă unde doreşte. Deci ar trebui pe de o parte, dumneavoastră domnule preşedinte al Camerei agricole să urgentaţi şi dumneavoastră domnule ministru o măsură care ori să suspendaţi ori să abrogaţi această lege a impozitului pe venitul agricol.

Este o catastrofă legea asta. Spuneaţi că subvenţiile pentru 2015 au avut o întârziere. Domnule ministru, vă înţelegem, ştim de ce s-a şi întâmplat de altfel. Tot din cauza unui soft, tot din cauza unor situaţii în care cineva nu şi-a făcut treaba cândva. Dar haideţi faceţi eforturi şi măcar spuneţi-ne care este orizontul de aşteptare al agricultorilor pentru a şti când le vin aceşti bani din subvenţii pe agricultură, pentru că oamenii sunt la jumătatea anului 2016, n-au bani pentru oameni, n-au bani pentru motorină, n-au bani pentru plata ciobanilor, n-au bani pentru multe multe activităţi curente. Şi dacă dumneavoastră aţi reuşi să urgentaţi această măsură vreau să vă spun că aţi face milioane de oameni fericiţi.

Acum ajungem la proiecte din fonduri europene din nou. Şi s-au pus aici probleme cu cofinanţarea proiectelor şi în special, atenţie, în zona rurală. Da, aşa este. Proiectele din zona rurală suferă de mai multe probleme. Pe de o parte, să ştiţi că un om de la ţară dacă depune un proiect să ştiţi că nu este nici şcolit la Universitatea Bucureşti, este un om de la ţară care în simplitatea lui ştie ce vrea, dar are nevoie de expertiză pe care nu o are, are nevoie de bani, pe care nu-i are, are nevoie de ajutor, pe care nu-l are. Bun, hai să zicem că la un moment dat cineva se găseşte să-l ajute cu o expertiză, un consultant, sper să fie corect şi ăla.

Să zicem că, autoritatea, Centrul nostru judeţean sau regional vine în sprijinul lui. Dar ce facem cu banii. Eu de fiecare dată când am avut situaţia de a pune în dezbatere publică această problemă am pus-o şi o pun de câte ori pot. Un proiect pe non agricol, domnule director, domnule ministru, nu ştiu, 60% nerambursabil, 40% cofinanţare, pe agricultură nu mai contează. Ştiţi foarte bine că dacă proiectul costă 200 de mii de euro, bani nerambursabili, tu trebuie să pui şi TVA, 20%, de acord?

Bun, omul ce face? Pentru prima tranşă pe care o solicită, trecem 100 de mii de euro. Trebuie să pună o dată plată pentru 60% bani europeni, 40% bani lui cofinanţare şi încă 20% pentru TVA. De multe ori să ştiţi că cofinanţarea n-ar fi o problemă pentru că şi-o asumă. dar acel TVA pe care îl plăteşte statului, după aceea îl recuperează, plăteşte TVA şi la banii europeni şi la banii lui personali. Aici, dacă dumneavoastră aţi putea, în cadrul parlamentului, în cadrul guvernului, bineînţeles că trebuie să discutaţi cu Ministerul de Finanţe ca să puteţi modifica în Codul Fiscal ca acest TVA să fie taxat invers, este foarte simplu, este ca la firmele private când factura de /cherestea/.... Ştiţi ce spune pe coloana de TVA? Taxare inversă.

Adică nu încasează la 100 de mii de euro, 20 de mii de euro, sau nu-i plăteşdte beneficiarul la 100 de mii de euro încă 20 de mii de euro pentru care după aceea face o întreagă documentaţie şi este stufoasă, devine duşmanul pădurilor pentru că trebuie să facă multe hârtii şi aşteaptă mult până vin banii aceia. Asta este o problemă pe care eu o ridic de fiecare dată şi când pot. În rest ce să vă spun? Mă bucură că la problemele care s-au ridicat chiar domnul director l-am văzut că încearcă să găsească măsuri. Este bine, nimeni nu este perfect. Este o situaţie în care de multe ori ne lovim poate şi de neştiinţă, poate şi de greşeli, pentru că oricine greşeşte. Dar încercaţi să scăpaţi de incompetenţi, indiferent unde sunt ei, că sunt la AFIR că sunt la Autoritatea de management, că sunt în minister, că sunt la Centrul regional, scăpaţi de ei, pentru că am întâlnit un asemenea incompetent care mi-a respins un proiect pentru că în loc din hotărârea de Consiliu local în loc să scriu mentenanţă, am scris întreţinere.

Şi mi-a spus, nu, în ghid scrie mentenanţă. Şi i-am spus, ok, mulţumesc. Asemenea oameni nu au ce căuta când el confundă cuvântul mentenanţă cu întreţinere. Când i-am spus, bine, dar ce este mai corect să spun, că întreţinere sau mentenanţă' Deci cam asta este situaţia la care ne aflăm acum. Mă rog să ne dea Dumnezeu succes şi dumneavoastră şi nouă şi să ştiţi că aceste ateliere de lucru sunt bune. Chiar dacă sunt critici din partea unora sau altora, chiar dacă sunt nemulţumiri nu fac decât să le ducă pe drumul cel bun. Mulţumesc mult de tot.

-: Şi noi mulţumim şi într-adevăr atelierele sunt foarte bune pentru că reuşim să aflăm direct de la dumneavoastră ceea ce se întâmplă. Sigur, am mai fost şi în teren şi am avut şansa să discut cu primarii şi am avut multe de învăţat şi de aflat. Fermele mici, aveţi dreptate, eu sunt născut într-un sat de munte, aşa este. Dar trebuie să vă precizez un lucru. Schemele de sprijin cuplat au fost prevăzute tocmai ca un stat membru să decidă să dea bani către acele sectoare /.../ şi întotdeauna s-a avut în vedere fermele mici de deal şi de munte, în special. Sigur, eu pot să vă spun un lucru. După ce încheiem ciclul acesta 2015-2016 în care noi am încercat să facem performanţă şi am dat bani foarte mulţi la anumite specii de animale, încercăm să revenim puţin şi să notificăm la comisie pentru 2017-2018 nişte scheme pe care să le discutăm cu dumneavoastră. De exemplu am fost în zona Vatra Dornei şi acolo mi s-a spus: aţi spus zece pentru sprijinul cuplat în zootehnie, zece animale în producţie, dar în zona de munte noi dacă avem cinci. Aşa că modificaţi. Şi-s multe în acest sens şi promit că am discutat mult şi ne aşezăm la masă cu reprezentanţii fermierilor din toată ţara pentru a schimba lucrurile. Cu impozitarea la fel, aveţi dreptate. Deci pe partea de ovine şi apicultură niciodată fermierii noştri nu au fost atât de impozitaţi ca acum.-: /.../

Achim Irimescu: Exact. Sunt multe, le-am discutat cu reprezentanţii fermierilor noştri şi cu domnul Săpunaru la ministrul finanţelor. Din păcate încă nu s-au găsit soluţii, am văzut că s-a mai redus TVA, dar au venit fermierii zilele trecute la mine şi mi-au spus, de ce nu reduceţi şi la grâu la 9% pentru că acolo este iarăşi o problemă şi aţi sesizat bine cu impozitarea, taxarea inversă. În ceea ce priveşte subvenţiile. Calendarul de plată. Până la această oră am plătit 1,2 miliarde în loc de 1,6 miliarde. Deci în aceste zile fermierii care sunt în control au pus 300 de milioane. Pentru marii fermieri am plătit 230 de milioane. Mai sunt 70 care azi-mâine se vor plăti. Sigur or să rămână însă câteva mii cu ceva probleme care se pot întinde. De aceea am şi decis ca termenul limită să nu mai fie 30 iunie, pentru că ne-a permis regulamentul în acest an sau ne permite regulamentul în acest an să mergem până la 30 septembrie ca să ne penalizăm statul, pentru că fermierul oricum nu va fi penalizat. Dar penalizările înseamnă că se acordă diferenţa de penalizare de la bugetul de stat.

Revenind la plăţi. Avem următoarele plăţi încă de efectuat. Spuneam, un rest pentru cei din control, pe suprafaţă. Şi apoi, mai sunt plăţile ANT, cum spunem noi, 7 - ajutorul naţional de tranzit pentru lapte - s-a dat, dar mai sunt pe cele cuplate cu 8. ANT 8 pentru vacile de carne, vitele de carne. De astăzi până mâine dimineaţă se introduc ordinele de plată în sistem; zilele următoare trebuie să ajungă şi aceşti bani. Avantajul este că este număr mic de producători. Deci, pe cele două ANT-uri -

bivină şi ovină - sunt, şi acolo, 180 de milioane din bugetul naţional, 183 de milioane care trebuie să ajungă.

ANT 9 pentru ovine urmează către sfârşitul acestei săptămâni. Singurul semn de întrebare care mai există, mai există la sprijinul cuplat pe vegetal, unde avem... pentru că nu s-a solicitat suficient 10.800 de euro pe hectarul de tomate pentru industrializare, de exemplu, sume foarte mari. Iarăşi, numărul de beneficiari este foarte mic. Odată intraţi în sistem, au fost ceva probleme cu soft-ul... sigur, ei spun "trebuia să faceţi contractul cu un an înainte şi l-aţi făcut de abia în 30 iulie 2015". Au scuzele lor. Din şase luni întârziere am reuşit să ajungem la două luni întârziere, atâta e întârzierea actualmente. Deci, sprijinul cuplat în vegetal, săptămâna aceasta, în cea mai mare parte, eventual o zi, două săptămâna viitoare, şi, cum aminteam, singura problemă care a rămas agăţată este pentru 15 iulie, sprijinul cuplat în zootehnie. Dar, la fel, numărul beneficiarilor este mic. La vacile de carne dăm 1248 de euro pe cap de animal, pentru că, în loc să fie 20.000, cât am sperat noi, sunt numai 8400 de beneficiari, şi la vacile de lapte trebuia să dăm 250 de euro la 300.000 şi sunt 91.400 şi dăm 844 de euro pe cap de animal. Sumele sunt mari, vor curge banii foarte rapid.

Întârzierea la SCZ - sprijinul cuplat în zootehnie - este, la fel, datorată părţii de soft, pentru că, uitaţi, e greu să explici din afară şi e greu să explici cu lux de amănunte, e un proces foarte complex. Dar dacă ne gândim că la lucernă... noi am încercat să plătim pentru cei care sunt în control toate schemele de sprijin cuplat în vegetal şi la soia a mers, la lucernă în soft li se dublau beneficiarilor suprafeţele. Nimeni nu riscă un astfel de lucru. Şi atunci, tot weekend-ul acesta s-a blocat şi nu au lucrat decât pe această componentă a soft-ului. Faptul îmbucurător este că tot ce am făcut pentru 2016 este pe calea cea bună şi noi suntem pregătiţi. Deci, în momentul în care se încheie ultima plată pe mdulul de soft, soft-ul funcţionează, mici adaptări, şi, practic, pentru 2016 nu vom mai avea nicio problemă. Eu sunt chiar optimist să reuşim să plătim în acest an până în 31 decembrie cât mai mulţi bani, pentru că acum nu mai avem nicio scuză. În plus, sigur, pentru anii viitori, ce spuneam, vom discuta să facem o grămadă de modificări pentru a facilita plăţile şi a reduce... pentru că am introdus o mulţime de scheme. Numai spre comparaţie, anterior, în 2014 au fost 21 de scheme, acum sunt 89 de scheme. Aceasta înseamnă muncă enormă şi pentru APIA, şi pentru furnizorii de soft. Sigur, s-a lucrat şi sâmbăta, şi duminica, şi în trei schimburi. Sperăm, repet, ca, după calendarul pe care l-am prezentat realist, să nu mai apară vreo bombă, vreo defecţiune în soft şi, in sfârşit, să reuşim să plătim la timp. Cam astea ar fi elementele pe care am... Mulţumesc mult.

Moderator: Vă mulţumim, domnule ministru. vă rugăm frumos, întrebări foarte concrete. Vă ascultăm, poftiţi. Dumneavoastră... era în picioare... aşa este. Da, vă dăm cuvântul, nu pleacă nimeni fără să-şi exprime...

Chiran Gheorghe: Mă numesc Chiran şi sunt primarul comunei Glodeni din judeţul Dâmboviţa. Vreau să precizez că sunt la primul mandat şi profit de această ocazie să vă spun că am preluat această localitate cu probleme foarte grave la nivelul infrastructurii şcolare. Am avut o întrebare pe care n-am putut s-o pun la Atelierul precedent. Profit acum de ocazie pentru că este doamna ministru Elisabeta Lipă, ministrul MTS-ului. Şcoala noastră este una dintre cele mai mari şcoli rurale din

judeţul Dâmboviţa. Are clase paralele şi, până acum doi ani, a avut şi trei clase pe nivel de studiu. Numărul total al elevilor se ridică la 425.

De precizat: preşcolari plus elevi. Deci, 425. Vreau să vă spun că şcoala noastră a fost construită în 1979. De atunci nimeni nu s-a mai aplecat asupra reabilitării şi dotării acesteia. Am înţeles că pe axa prioritară 10 - dezvoltarea infrastructurilor şcolare - se pot accesa fonduri pentru reabilitarea acestei şcoli. Vreau să vă spun că şcoala noastră nu are autorizaţie sanitară de funcţionare de mai bine de zece ani. Fiind aproape singura din judeţ, am înţeles că ar mai fi o şcoală la Crobii Mari, care nu avem autorizaţie de funcţionare, nu avem grupuri sanitare la interior, nu avem apă potabilă, nu avem apă trasă în interior. Şi cu toate acestea, ceea ce mă doare cel mai mult este faptul că, în ciuda acestor vicisitudini, elevii noştri au obţinut performanţe deosebite în domniul sportiv. Dacă accesaţi orice pagină de Internet şi tastaţi Şcoala Glodeni - performanţe ale elevilor din această şcoală, o să vedeţi că marile televiziuni naţionale au dezbătut această problemă de-a lungul anilor.

Performanţele acestor copii se fac de ani de zile - unde credeţi? - într-o sală de clasă de unde a fost ridicat mobilierul şcolar. Dorinţa mea cea mai mare în acest mandat ar fi să realizez o sală de sport. Primele criterii şi cele mai importante de eligibilitate ar fi amplasarea terenului unde se poate construi această sală în apropierea unui drum judeţean - pe care îl avem, îl avem ca suprafaţă şi este exact în imediata apropiere a DJ-ului. Avem acte de proprietate pe acest teren, avem resursa umană care să populeze această sală, avem performanţele. Eu intenţionez să fac şi un memoriu din partea tuturor sportivilor de performanţă, unii care activează la cluburi de elită, de handbal în special, Dinamo, Steaua, Satu Mare ş.a.m.d. Avem un fotbalist la ASE Roma.... Avem copii calificaţi pe primele locuri la atletism, la juniori, şi, cu toate acestea, vă spuneam, nu avem posibilitatea şi nu am avut posibilitatea, de-a lungul anilor, să realizăm o sală de sport cel puţin de nivel mediu. Cum puteţi să ne îndrumaţi în acest sens?

Sirma Caraman: Domnul primar, înţeleg că sunteţi nou şi nu pot să vă reproşez dumneavoastră un lucru. Conform Legii bugetului de stat, de la începutul anului şi până acum, primăria dumneavoastră putea să depună proiect la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice să-şi reabiliteze această şcoală, întrucât au fost alocaţi bani cu destinaţie pentru toate şcolile care nu aveau autorizaţie sanitară de funcţionare. Nu s-a prezentat nimeni de la dumneavoastră să solicite aceste lucrări sau aceste sume până în prezent. Mai aveţi o ansă până la rectificare, întrucât sumele nealocate, dacă nu au venit autorităţile locale, se vor redistribui. Dar pentru aceasta vă trebuie un studiu de fezabilitate, deci nu extinderi, ci numai reabilitări clădiri vechi, eventual toalete şi apă potabilă. Dar aveţi surse să vă faceţi un studiu de fezabilitate şi să vă prezentaţi la MDRAP, aveţi şansa să fiţi finanţaţi în acest an.

Chiran Gheorghe: Care este perioada maximă de prezentare?

Sirma Caraman: Până în august trebuie să vă prezentaţi cu această solicitare, pentru că din situaţia Ministerului Educaţiei, la începutul anului erau vreo 2800 de şcoli care nu aveau autorizaţie de funcţionare. Până în prezent, s-au prezentat 150. Cu toată... la structurile asociative când am fost prezenţi am anunţat această posibilitate. Deci, trebuie să depuneţi documentaţia cât mai curând. Referitor la sală

de sport, puteţi să depuneţi o solicitare la CNI, care este în subordinea MDRAP, să fiţi trecuţi în lista sinteză şi, în funcţie de sursele bugetare, în anii următori puteţi fi finanţaţi pentru această...Chiran Gheorghe: Deci la Compania Naţională de Investiţii, da?Sirma Caraman: Da, la Compania Naţională de Investiţii. Deci, grăbiţi-vă cu şcoala.Chiran Gheorghe: Am înteles. Vă mulţumesc mult.Sirma Caraman: Sănătate şi vă aşteptăm.

Maricel Petrea: Doamnelor şi domnilor miniştri, cum dumneavoastră nu ne puteţi mulţumi pe noi toţi, aici, nici noi nu putem mulţumi toţi cetăţenii din comunităţile noastre. Maricel Petrea mă numesc, primarul comunei Schela din judeţul Galaţi. Sunt în asentimentul prietenilor, colegilor primari şi nu trebuie să vă supăraţi pe noi pentru că n-aţi înţelege fenomenul decât atunci când aţi fi primari. Mass-media otrăveşte: sunt fonduri europene, nu se atrag, România dă bani înapoi, cetăţenii nu au străzi, vin la primari, "Băi, dar voi de ce nu depuneţi proiecte, uite, sunt bani". Nu este adevărat. Dacă sunt 400 de milioane de euro, nu vor câştiga decât 400 de localităţi. Simplu. Din toată România.

Câte comune are România? 2.400. Ce procent e ăsta? Dar atunci, cineva să ne spună: băi, nu mai scrie proiect, că trebuie să plăteşti proiectantul, consultantul vrea şi el ceva. Păi, eu, la Galaţi, mai bine mă duc şi aduc 100 de maşini de zgură din combinat şi cel puţin pietruiesc câteva străzi. Vream să spun şi să prezint partea bună şi partea plină a paharului. Referitor la fonduri europene, comuna schela din judeţul Galaţi şi-a făcut datoria faţă de România în raport cu Uniunea Europeană. Şi asta, pentru că aţi intervenit în decursul timpului şi aţi adus modificări la aceste fonduri europene. Prima modificare a fost eliminarea limitării la două proiecte depuse de către un UAT. A doua a fost: TVA-ul eligibil; şi a treia: posibilitatea ca o primărie să facă împrumut, prin Ministerul de Finanţe, şi să prefinanţeze proiectele respective. Comuna Schela, cu fonduri dinainte de aderare, a implementat Proiectul de colectare şi transportul deşeurilor. Prin PNDR, am implementat, pe măsura 125, modernizare drumuri de exploatare. Prin redistribuire la nivel naţional, am reuşit şi am obţinut finanţare pe un 322 proiect integrat cu cinci componente, una din ele: colector magistral de canalizare şi staţie de epurare. Am două probleme grave, dar voiam să fac aceasta ca să...

Sirma Caraman: Vă felicităm pentru ce aţi prezentat, dar este ora foarte avansată. vă rugăm frumos, întrebarea.Maricel Petrea: Am ascultat de mediul privat, haideţi, vă rog... Întrebarea este că pe 30 trebuia să depun ultima cerere de finanţare. Prin legislaţia în vigoare, nu am externalizat serviciul de alimentare cu apă, am făcut serviciul propriu şi nu am timp să obţin licenţă ca în 15 zile să depun ultima cerere de rambursare pe măsura 322.Sirma Caraman: E la POS-ul de mediu, da?Maricel Petrea: Nu, pe măsura 322, prin AFIR. Asta e prima întrebare şi durere. Nu ştiu ce o să fac. Fundamentarea preţului la apă, aprobare în Consiliul Local, documentaţie de trimis la ANRSC. Nu e simplu deloc. M-am zbătut, dar sunt în impas acum.

David Eugen Popescu: Înţeleg că proiectul dumneavoastră a fost tranzitat în noul program. Practic, sunteţi cu un contract în curs.

Maricel Petrea: Corect. Şi am avut temerea...David Eugen Popescu: Dacă înţeleg bine problema dumneavoastră, singura soluţie este să prelungim contractul de finanţare, lucru care e, de altfel, posibil, nu văd niciun fel de problemă. Trebuie să vă adresaţi Agenţiei, să explicaţi situaţia, să cereţi acest lucru; vă acordăm o păsuire cât aveţi nevoie pentru rezolvarea situaţiei. Maricel Petrea: Vă mulţumesc. Ne-am constituit într-un GAL, am obţinut trei proiecte şi acolo le-am finanţat. Cu un ONG am obţînut şi finanţarePOSDR şi am înfiinţat un atelier de tâmplărie. Nu am stat. altă problemă: comuna Schela, în 2009, a depus la Administraţia Fondului de Mediu un proiect de reconstrucţie ecologică a 142 de hectare. Încă era în aplicare Legea 247/2005. Din 142 de hectare s-au retrocedat vreo 30, am rămas cu 112. Nu ştiu de ce... - deschid paranteză: politic, ştiu de ce - Consiliul judeţului Galaţi semnează contract cu Administraţia Fondului de Mediu şi acum suntem comuna Schela - ca beneficiar, contractant - Consiliul judeţului. Păcat de pădurea care este în picioare şi se ridică, dar nu mai avem suprafaţa care a fost declarată iniţial în cererea de finanţare. Nu ne lăsaţi! E păcat să se piardă proiectul ăsta.Sirma Caraman: Vă invit să discutăm direct problema aceasta, este una specifică şi să nu /.../Maricel Petrea: Am înţeles, vă mulţumesc. Şi vreau să mulţumesc şi Ministerului Agriculturii şi Ministerului Mediului. Comuna Schela, fiind o comună poluată cu nitriţi şi nitraţi, am răspuns invitaţiei la Proiectul "Controlul integrat al poluării cu nutrienţi". Am obţinut finanţare, s-a construit o platformă betonată pentru gunoiul de grajd, utilaje, tot ce trebuie. Am închis problema gunoiului la Schela, nu ştiu ce o să facem în judeţul Galaţi, pentru că încă nu funcţionează acel ADI de care aţi pomenit la început. Vă mulţumesc. Succes şi să ţineţi cu noi.Sirma Caraman: Felicitări, domnul primar pentru toate realizările şi vă urăm succes. Poftiţi.

Ion Horăscu: Am obiceiul să închei eu. Sper să depăşesc acest caracter de discurs de campanie şi să fiu cât mai concis şi comprimat în discurs. Domnule şef al Comisiei de agricultură, sunt sceptic în ceea ce priveşte Legea camerelor agricole, pentru că s-a mai încercat de câteva ori. În septembrie, când începeţi dumneavoastră sesiunea, mai este o lună...Sirma Caraman: Vă prezentaţi?

Ion Horăscu: Horăscu mă cheamă, primar din judeţul Vâlcea de vreo 20 de ani. În ceea ce priveşte fondurile europene, am cam luat toţi ce s-a putut lua, inclusiv acest 43. Nu este un merit al meu, este un merit al firmelor de consultanţă cu care lucrez şi cu care m-am învăţat şi am /.../ programul SAPARD, nu are rost să le mai invetariez. Ce întrebare aş vrea... Aş avea şi o recomandare, domnule ministru, v-aş ruga să amplificaţi ideea dumneavoastră în ceea ce priveşte maşina de tocat hârtie. aţi spus-o şi dumneavoastră cu avizele acelea, care te duci la DSV să plăteşti un milion ca să iei o adeverinţă, un aviz pentru că nu ai nevoie de aviz. Şi acest lucru se întâmplă şi la celelalte programe cu finanţări europene. Am vrut să i-o spun şi domnului ministru de la Fonduri europene, însă timpul a fost aşa cum a fost. În ceea ce priveşte... revin la camerele agricole... dumneavoastră sunteţi de ceva timp în Parlament, ştiţi că s-a mai pus problema de atâtea ori a legilor camerelor agricole. În camerele agricole şi a fost o acţiune de caritate ca să dăm de lucru foştilor ingineri agronomi, pentru că nu aveam unde să-i trimitem, şi, în rest, nu prea şi-au văzut interesul aceste camere agricole. Vă spun că am o expreinţă, sunt veteran

printre primarii din ţară, dar ar trebui pentru că, de cele mai multe ori, fermierii şi noi, administraţia locală, apelăm la firme de consultanţă şi acelea, ştiţi dumneavoastră, că nu lucrează fără bani, şi v-aş ruga, dacă se mai poate în acest timp scurt de o lună de zile - spuneaţi că aveţi prin sertare această lege - să forţaţi puţin, să o băgaţi la prioritate. În al doilea rând, domnul director Popescu, dumnealui lucrează cu materialul clientului. programele sunt la /AM/, acolo se evaluează, dumnealor de la AFIR mai mult monitorizează şi le dau banii. Acum, cinreva tot din guvern, din fostul guvern, spunea că banii de la dumneavoastră vin exact ca la LOTO: dacă vrei să câştigi, trebuie să joci. Aşa şi la dumneavoastră, dacă vrem să luăm bani, trebuie să-i cerem. Dacă-i cerem, trebuie să vă convingem pe dumneavoastră că avem proiecte fezabile, de calitate şi să luăm banii./lbadiuAsta am făcut şi eu timp de 20 de ani de zile şi până acuma m-am cam convins. În al treilea rând mă adresez doamnei de la mediu, faceţi în aşa fel şi daţi o lege privind defrişările masive de pădure. Vă mulţumesc!

Sirma Caraman: Vă mulţumim domnule primar! Doamna avea o întrebare.

Nini Săpunaru: Dacă-mi daţi voie aş vrea să răspund domnului primar. Foarte scurt. Păi nu a fost momentul politic. Legea aceea care s-a blocat nu era rea. Practic o reluăm. Va fi practic aproape aceeaşi lege şi există determinarea politică în Comisia pentru agricultură, când vorbesc că există determinarea politică, vă spun că tot spectrul politic din Comisia de agricultură aştepată şi vroiam să dăm drumul la această lege. Rugămintea mea, acum două-trei săptămâni, o lună, cand m-am întâlnit cu domnul prim-ministru, a fost să nu mai aştepte cele două luni de zile, dacă poate să o dea pe ordonanţă. Dacă nu se poate, o să o lucrăm noi în septembrie, dar există la momentul acesta dterminarea politică ca să-i dăm drumul, pentru că toţi îi simţim lipsa. Deci, ca să ştiţi, nu îmi asum eu meritul sau alt partid, v-am spus că există determinarea întregului spectru politic din parlament ca să dăm drumul la această lege. Mai mult, colaborăm cu domnul Achim Irimescu, şi eu recunosc şi vă spun că sunt parlamentar din 2000 şi sunt membru preşedinte al acestei comisii de trei ani de zile. Nu am legiferat în trei ani de zile cât am legiferat şi ne simţim mulţumiţi de cele ce legi am scos în ultimele şase luni. Sincer vă spun. Colaborăm foarte bine, s-a lucrat şi la norme, chiar şi acea modificare a declaraţiei APIA, dacă mai ţineţi minte cum aţi depus declaraţia APIA anul trecut, şi cum aţi depus-o anul acesta, a fost făcută ca urmare a solicitărilor comisiei în ansamblul ei politic, iar domnul ministru ne-a ascultat, a lucrat împreună cu noi, au fost grupe de lucru în care au participat deputaţii la Ministerul Agriculturii, şi s-a ajuns la acele modificări. Deci colaborarea este foarte bună şi vă spun că aşteptăm acea lege, numai că nu a ieşit la timp din Senat ca să putem să-i dăm drumul în iunie.

Sirma Caraman: Poftiţi doamnă!

Cosmina Pandele, primar comuna Berceni, judeţul Prahova: Aş vrea să vă întreb, eu fiind şi la primul mandat, cum am auzit că mai sunt şi alţii, bineînţeles că ne interesează pe toţi să ne dezvoltăm comunităţile şi ştiu că este o limită de buget pentru măsura care priveşte canalizarea, realizarea canalizării, şi anume de un milion de euro. LA noi, conform studiului de fezabilitate care este existent, avem nevoie de aproximativ cinci milioane de euro. Aş vrea să vă întreb dacă v-aţi gândit cumva să ridicaţi acest plafon şi să-l faceţi mai mare, sau dacă ne puteţi spune unde ne-am, putea adresa pentru a completa fondurile care ne lipsesc la momentul

acesta. O altă întrebare este adresată doamnei Lipă. Avem o tradiţie şi noi în a ne educa copiii prin folosirea sportului. De 25 de ani, poate şi mai bine, avem acolo un club care se numeşte Clubul Sportiv Berceni şi care are rezultate la nivel naţional şi chiar internaţional la bedminton. Ne dorim, eu am şi încercat prin intermediul unui ONG, am avut deja iniţiativa şi am făcut proiectarea unei săli de sport şi am început strângerea de fonduri înainte să fiu primar. Acum ca primar îmi doresc, bineînţeles, să construim o sală de sport la Berceni. Dacă existe vreo variantă? Am înţeles, ne-aţi explicat, la CNI, ştim că există şi o listă de aşteptare. Însă mă gandeam că poate ar trebui să mai discutăm şi să luăm discuţiile şi de la nivelul rezultatelor, pentru că într-adervăr după 25 de ani de muncă, copiii aceştia care acum s-au transformat în adulţi, care muncesc alături de noi şi locuiesc în mediul rural poate merită un pic mai mult decât alţii., ca să zicem aşa. Mulţumesc frumos!Sirma Caraman: Succes stimată doamnă în noua funcţie! Întrebările dumneavoastră, nu cred că puteţi răspunde domnul Popescu acuma./David Eugen Popescu/: Precizări aş putea aduce. Acum, nevoia noastră de finanţare este destul de mare şi este mult peste posibilităţile pe care le oferă PNDR acum. Prin PNDR pot fi făcute investiţii de valoare mai mare de un milion de euro în anumite condiţii. Bănuiesc că dumneavoastră vă refereaţi la un proiect pe un singur tip de infrastructură, dacă sunt integrate apă-canal, dacă sunt ....Cosmina Pandele: Avem apă-canal. Tocmai de aceea la noi situaţia este dificilă.

David Eugen Popescu: Deci investiţia, valoarea finanţată de noi, valoarea publică poate creşte, dar în nciun caz la cinci milioane cum vă doriţi dumneavoastră mai ales ca unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare şi nu ADI. Acum, eu aş vrea să vă întreb dacă aţi făcut o analiză şi ştiţi foarte clar că sunteţi eligibilă la noi PNDR, că poate nu sunteţi tocmai eligibilă la finanţările PNDR, având în vedere demarcarea între noi şi celelate linii de finanţare disponibile, referindu-mă aici concis la apartenenţa la intervalul 2000-10.000 de populaţie echivalentă.

Cosmina Pandele: Da, suntem cu şase mii de locuitori.

David Eugen Popescu: Atunici sunteţi la noi. Însă problema, eu nu vreau să vă dezamăgesc, dar problema nu este atât de simplă. Acele plafoane sunt stabilite, nu sunt stabilite în ghiduri, sunt stabilite în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi au în spate o analiză care s-a făcut la momentul întocmirii acestuia. Modificarea acestor plafoane nu este atât de uşoară. Este în sală şi doamna Brebega, directorul Autorităţii de Management, ca să o deconspir, şi ştie foarte bine, mai bine decât noi că nu putem, că greu putem merge la comisie să revizuim acum unele lucruri. Sau dacă putem face asta cu siguranţă este o chestiune de timp mai îndelungat. Pentru orizontul de timp imediat, singura soluţie pe care v-aş putea-o oferi este aceea să reanalizaţi proiectul dumneavoastră şi să găsiţi o soluţie, să veninţi cu o cerere de finanţare care să se încadreze în condiţiile actuale, pentru că altfel nu aveţi niciun fel de garanţie. Chiar în ipoteza în care noi am iniţia un demers de modificare a plafoanelor din PNDR, că acest lucru se va întâmpla.

Sirma Caraman: Adică să lotizaţi.

Cosmina Pandele: Mulţumesc!

Elisabeta Lipă: Doamna primar, mult succes vă doresc în noul mandat. Felicitări elevilor şi profesorilor pentru rezultate, dar cred că vorbim de CSS, club sportiv şcolar Berceni, pentru că la nivel de MTS nu avem....

Cosmina Pandele: Nu, nu este club sportiv şcolar, este un club privat care a fost înfiinţat de un ONG care are ca şi obiectiv revitalizarea celor cinci sate ale comunei Berceni. Insă noi, ACA şi primăria, acum avem intenţia de a înfiinţa un club sportiv care să aibă ca ramuri sportive şi badmintonul. Printre altele, avem şi tradiţie la handbal, la tenis de masă şi vrem să facem această investiţie prin intermediul primăriei sau chiar al unui parteneriat între ONG-ul care deja s-a implicat şi primărie. Deci, momentan am funcţionat ca şi.., ştiţi suntem chiar singurul club privat din mediul rural afiliat la Federaţia Română de Badminton.

Elisabeta Lipă: Da. Felicitări! Suncer, dacă aş putea să vă ajut, v-aş ajuta, dar...

Cosmina Pandele: Ne-am dori. Sunt poveşti reale din teritoriu care au nevoie de un pic de susţinere şi poate de promovare. Noi suntem pregătiţi să venim şi să vă prezentăm, oriunde ne spuneţi dumneavoastră, rezultatele şi munca deosebită şi dorinţa oamenilor de a rămâne în comună şi de a face acolo diferenţă.

Elisabeta Lipă: Sigur, vă aştept la mine oricând doriţi să veniţi şi încerc, în limita posibilităţilor, să-i ajut cum pot. Dar atâta timp cât nu aparţin de Ministerul Tineretului şi Sportului îmi este greu să fac, eu ştiu, o investiţie acolo. Dar din ce aud aveţi nevoie de o sală de sport şi poate la nivel de primărie, prin Compania Naţională de Investiţii....Cosmina Pandele: Nu avem. La fel ca şi domnul primar, ne facem orele de sport într-o clasă de şcoală.

Elisabeta Lipă: Din păcate!

Sirma Caraman: Mulţumim! mai este cineva care să pună o întrebare? Poftiţi, este ultima.

Berechet Cristian - primar din comuna Beuca, judeţul Teleorman: Am luat act de ce a afirmat domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor din Comisia de Agricultură şi domnul ministru, referitor la înfiinţarea cooperativelor agricole de producţie. Este o treabă foarte importantă pentru mediul rural, pentru că agricultura reperezintă o ramură de bază a economiei naţionale. A fost şi a rămas. Am avut şi industrie ramură de bază a economiei naţionale, dar agricultura să ştiţi oameni buni, este ramura fundamentală a economiei naţionale. De acolo pleacă resursele din care încă România va putea avea un potenţial intensiv pentru dezvoltarea pământului. Păcat că s-au desfiinţat aceste cooperative agricole de producţie, sau IAS-urile, pentru că noi când am avut aceste unităţi bine organizate şi vreau ca domnul ministru al agriculturii, domnul Irimescu, să ia la cunoştinţă de acest lucru.

Este foarte important. Gospodăriile de stat şi CAP-urile reprezentau ramura de bază a economiei naţionale. Erau resursele de bază. De acolo trăieşte ţăranul. Produce. Să ştiţi, nu trebuie să renunţăm la culturile de plante tehnice, in, ricin, au fost foarte importante. Culturile de plante medicinale, oameni buni, de coreandru. Societatea naţională sau trustul Plafar exporta foarte mult, foarte multe plante medicinale sau

tehnice. Mai mult decat atâta, este foarte important, pentru că domnul preşedinte a promis că vom înfiinţa acele camere agricole, nu se poate într-o primărie să nu ai un specialist agricol. Nu se poate aşa ceva. Au dispărut în totalitate aceşti specialişti. Păi cum să facă un ţăran agricultură dacă nu face o agricultură intensivă cu producţie de cinci-şase mii la hectar? Vă spun sincer, păcat şi ne doare sufletul. Ne ducem să culegem căpşuni în Spania când noi am avut ferme de căpşuni, oameni buni, şi ferme de pomicultură şi viticultură, Ce vii aveam noi de Fuzalin, de Hamburg şi sau de Regină şi aşa mai departe? Vă spun că mă doare sufletul. Eu sunt fiu de preşedinte de CAP. Tata a lucrat 30 de ani în CAP şi a fost erou al muncii socialiste, cu producţii mari, şi este păcat, adică să nu ne ocupăm cu agricultura asta.

Reprezintă singura, încă o dată repet, reprezintă singura sursă financiară pentru satul român. Şi vă rog, domnule ministru, şi domnule preşedinte, mă bucur că parlamentul a găsit această cale legală să-i acordaţi prioritate pentru că este foarte necesară această ramură de bază a economiei. De ce să ţinem şomeri? Îi punem domnule să culeagă căpşuni la noi la sat, aici în comunitatea noastră. Sau viticultura, sau pomicultura. Am desfiinţat caişi, piersici şi aşa mai departe. Este păcat să nu dăm nişte facilităţi pentru dezvoltarea acestor ramuri de bază ale economiei naţionale. Mai mult decât atât, mă bucur că domnul preşedinte Nini Săpunaru şi domnul ministru au spus că se înfiinţează cât de urgent acestă cameră agricolă. Aş vrea ca până la 1 septembrie, dacă puteţi, să finalizaţi această lege pentru că tot s-a tărăganat şi nu s -a finalizat.

Mai mult decât atât, să ştiţi că şi în România mai există societăţi agricole care sunt înfiinţate pe Legea 36 din '91 care, vă dau exemplu, la Teleorman, comuna Dobroteşti, o comună care este societate agricolă şi are cinci mii de hectare, acel înger care o conduce, preşedintele Savu Laiber, obţine câte şapte-opt-zece mii de grâu la hectar. Oameni buni, dă câte două tone la fiecare cetăţean. Primeşte, care este membru al acestei societăţi agricole, primeşte două tone în fiecare an, indiferent, dar face producţie, să ştiţi. Nu se poate, o agricultură să mergem cu ea de-a buşilea. Trebuie din nou agricultura să fie baza economiei naţionale. Şi vă rog, domnule ministru, să îi daţi mare importanţă, inclusiv pe domnul premier Cioloş, să îl informaţi, pentru că asta va pune România la loc de frunte. De ce să fie alţii negustori să ne vândă nouă produsele. Nu este bine. Să vină comerţul exterior să vândă produsele cum au vândut şi în ţările subdezvoltate. Numai aşa putem să înflorim ţara românească. Să nu întindem mâna la alţii. Vă mulţumesc cu respect!

Sirma Caraman: Şi noi vă mulţumim! Înţeleg că sunt numai sugestii, nu aveţi o întrebare. Cred că suntem în asentimentul dumneavoastră de a mulţumi doamnelor şi domnilor miniştri, domnilor secretari de stat, domnului director, domnului preşedinte al Comisiei de agricultură. Şi vă mulţumesc dumneavoastră pentru că aţi avut rabdarea să staţi până la această oră. Şi în speranţa că am răspuns aşteptărilor dumneavoasră, vă urez o seară plăcută!/lazard/fcostea

Comunicare în Plen – Transparență și managementul funcției publice în administrația publică locală, LOCAȚIA - Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator - Violeta Alexandru, Ministrul pentru Consultare Publică și Dialog Civic

Violeta Alexandru: /.../ discuţii în cadrul Forumului Administraţiei Publice Locale. Îmi exprim speranţa că ieri aţi avut o zi interesantă. Ştiu de la colegii mei, miniştri, că aţi participat cu mult interes la atelierele care au avut loc după sesiunea de plen. Mă bucur foarte mult să văd că vă păstraţi interesul şi pentru atelierele pe care le avem în cursul acestei zile şi începem ziua cu un subiect cu care sperăm să vă provocăm la o discuţie în această dimineaţă. Sesiunea este un mix între subiecte care ţin de transparenţă şi de nevoia de a recâştiga încrederea cetăţenilor în procesul decizional.

O să abordăm în partea a doua câteva subiecte de acelaşi real interes pentru dvs şi care privesc măsurile de prevenţie în lupta anticorupţie cu un accent pe ceea ce ştiu că vă interesează în mod particular, şi anume reglementarea regimului incompatibilităţilor, mai ales în zone în care au existat situaţii în teren în administraţia locală pe care le cunoaştem cu toţii, în legătură cu consiliile de administraţie ale companiilor de utilitate publică din plan local şi bănuiesc că va fi o discuţie în care dialogul cu dna ministru Prună va fi interesant şi util activităţii dvs în continuare. Respectiv, în ultima parte - noi avem două ore la dispoziţie - eu cred că reuşim să acoperim cu aceeaşi atenţie şi al treilea subiect pentru panelul din această dimineaţă şi care se referă la cariera în administraţia publică, la proiectele pe care vrem să le discutăm cu dvs vizavi de ceea ce se numeşte, în termeni generali, reforma funcţiei publice. Şi acesta este un subiect pe marginea căruia ministrul Dragoş Pâslaru, alături de dna secretar de stat Sima Caraman, între cele două instituţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Ministerul Muncii, existând în această perioadă strânse colaborări şi sesiuni de lucru pentru gândirea unui pachet legislativ vizavi de cariera în funcţia publică. S-au mai menţionat şi ieri câteva aspecte pe acest subiect.

Ne-am bucura foarte mult să avem o interacţiune cu dvs pe acest subiect, mai ales că ne aflăm în mijlocul finalizării strategiei privind funcţia publică şi colegii mei vor face o scurtă prezentare pe acest subiect. Nu in ultimul rând, tot în legătură cu funcţia publică, fiind bine conectaţi în plan local cu ajutorul dvs, dar şi cu ajutorul dlor prefecţi, cărora le mulţumesc pentru prezenţa în sală, având în vedere semnalele din spaţiul public, vizavi de acţiuni de protest cu privire la salarizarea în funcţia publică, eu cred că este o sesiune interesantă pentru a avea câteva repere date de ministrul muncii vizavi de preocupările guvernului care s-au dus în această perioadă în legătură cu alinierea, cu crearea unei grile corecte de salarizare în două sectoare-cheie din aparatul central, dar care nu se vor opri aici.

Sigur dl ministru va veni cu câteva detalii în acest sens, administraţia locală fiind la fel de importantă pe agenda domniei sale. Prin urmare, eu zic că vom avea o sesiune vie şi foarte interesantă. În primul rând vă cer permisiunea să vă vorbesc de jos. Eu joc un rol de moderator astăzi şi îmi doresc foarte mult să vă dau acel sentiment al importanţei dialogului cu dvs, O să vă rog să-mi permiteţi să vorbesc de jos. Am să vă adresez doar câteva cuvinte vizavi de prima componentă din atelierul nostru şi care se referă la transparenţă şi la importanţa pe care echipa

guvernamentală o dă acestui subiect al accesului cetăţenilor la informaţii de interes public, respectiv la nevoia recâştigării încrederii oamenilor în procesul decizional, prin crearea atât prin interacţiuni directe, cât şi în mediul online a tuturor posibilităţilor prin care cei direct vizaţi de măsurile guvernamentale, şi anume cetăţenii să poată participa, să poată comenta ceea ce intenţionăm a reglementa, să poată critica, dacă este cazul, şi nu ne ferim de acest lucru, dar în mod cert să poată să aibă toate instrumentele prin care să îşi exprime opinia faţă de actul decizional înainte ca decizia să fie luată. Stimaţi colegi, cred că fiecare dintre dvs simţiţi că se schimbă lumea şi se schimbă modul în care administraţia lucrează în relaţie cu cetăţeanul, cel puţin în ceea ce mă priveşte. În fiecare zi, în interacţiunea cu colegii mei miniştri, în interacţiunea cu premierul, care acordă o atenţie deosebită acestui subiect, eu simt că oamenii în acest moment au o doză de încredere faţă de această echipă guvernamentală, pentru că, în fiecare zi şi prin tot ceea ce facem comunicăm cu ei, îi întrebăm, nu ne ferim de critici, îi întrebăm ce părere au înainte să luăm deciziile. Sigur, nu suntem perfecţi, sigur mai sunt lucruri de îmbunătăţit, da vă pot să spune cu mâna pe suflet că această echipă guvernamentală ascultă şi răspunde fiecărui cetăţean care ne scrie. Vorbesc de sute de mesaje pe zi, vorbesc de mii de semnale pe care le primim, inclusiv cu ajutorul dvs, dlor primari, şi vă mulţumim frumos, vorbesc de o comunicare zilnică pe care o avem cu cetăţenii şi vreau să vă spun că răspundem individual fiecărei solicitări, fiecărui mesaj pe care îl primim. Se schimbă lumea! Se schimbă lumea şi sub aspectul vitezei comunicării şi, în acest sens, pe lângă întâlnuirile directe, mulţi dintre colegii mei şi eu, personal, avem program de audienţe cu cetăţenii şi îi ascultăm şi stăm de vorbă cu ei. Pe lângă aceste lucruri care reprezintă, dacă vreţi, o stare de spirit în echipa guvernamentală avem o preocupare constantă şi poate că aţi şi văzut şi mi-ar plăcea să vorbesc puţin în primele, să spun, 30, 45 de minute pe acest subiect al transparenţei şi al nevoii de reconectare la cetăţeni, avem, cum poate aţi văzut, o preocupare şi câteva rezultate, aş spune, nu numai o preocupare, vizavi de simplificarea administrativă şi crearea posibilităţilor prin care interacţiunea cu cetăţenii să se întâmple în primul rând rapid în mediul online şi aici v-aş provoca la o discuţie vizavi de faptul că un prim contact al cetăţenilor cu administraţia locală se face prin plata taxelor şi impozitelor şi, din păcate, numărul primăriilor înregistrate în sistemul ghiseul.ro, sistemul electronic oficial al statului român pentru plata taxelor şi impozitelor, este foarte mic, este de 200 de unităţi administrativ-teritoriale şi v-aş provoca de asemenea la o discuţie vizavi de maniera în care se poate să colaborăm în continuare pentru a duce... şi cu mulţi dintre dvs deja lucrăm; ne scriu primari noi, am avut în această primă parte a mandatului nostru am avut deja o primă iniţiativă de, dacă vreţi, a crea în administraţie un cadru general de practicare a transparenţei prin aprobare, aşa cum dl premier a menţionat ieri, a unui memorandum privind standardizarea afişării informaţiilor, respectiv a creşterii transparenţei în sistem şi, deşi nu se aplica primarilor, deci autorităţilor alese, vreau să vă spun că, probabil de aceea a simţit nevoia probabil dl preşedinte al Asociaţiei Comunelor, fără să fie o regie, vă asigur cu mâna pe suflet, să aprecieze activitatea noastră, pentru că am comunicat foarte, foarte mult.

Nu se aplică administraţiei locale, dar am avut multe mesaje de la primari vizavi de a-i sprijini tehnic pentru a încerca de la chestiuni mărunte, să-şi regândească site-ul şi să afişeze în format standardizat o serie de informaţii despre care în comunitate

se ştia că există un interes; să oferim soluţii tehnice şi sfaturi vizavi de ce mecanisme de consultare, mai mult în mediul urban, acolo unde şi populaţia lucrează mai mult în online, ce mecanisme de consultare eficiente pot să dezvolte pentru a asculta cât mai multe opinii. Şi, în fine, văzând acest interes general, am creat împreună cu echipa mea un instrument, despre care din nou premierul vorbea ieri, este vorba despre un ghid practic, care sperăm să vă folosească, este un ghid practic cu sfaturi de la A la Z, şi cu formulare, ca să vă fie cât mai uşor în organizare pentru a trece procesul de iniţiere şi de aprobare a hotărârilor Consiliului Local printr-o etapă de consultare publică şi de dialog cu cetăţenii. Se schimbă lumea şi se schimbă modul în care funcţionează administraţia publică. Simţim acest lucru prin mesajele pe care le primim.

Sunt sigură că simţiţi şi dvs. Aveţi în echipa guvernamentală, sub acest aspect, un partener şi o disponibilitate enormă de a lucra cu dvs pentru acest lucru şi profit de ocazie să vă felicit pentru câştigarea unui nou mandat şi să vă transmit acest semnal de disponibilitate, de colaborare faţă de modul în care puneţi, sunt convinsă, aspecte legate de transparenţă şi de participare cetăţenească în procesul decizional, pe poziţie prioritară în mandatul dvs. Cu cât mai devreme de început de mandat, cu atât mai bine pentru recâştigarea încrederii oamenilor în actul decizional local. Mi-aş permite pentru a dinamiza puţin discuţia să vă invit ca pentru acest... vă spuneam undeva la jumătate de oră, 45 de minute, v-aş propune să discutăm pe acest subiect, să trec rapid către o componentă esenţială în această discuţie despre transparenţă şi capacitatea şi disponibilitatea de a asculta aşteptările cetăţenilor în luarea deciziilor pentru a vă prezenta un recent exemplu pe care guvernul l-a materializat prin adoptarea unui pachet de măsuri privind simplificarea administrativă.

O muncă de echipă, o muncă care a demonstrat că, într-adevăr, această echipă guvernamentală încearcă să lucreze împreună şi cred că sunteţi de acord cu mine că, de foarte multe ori, şi dvs v-aţi lovit de situaţii în care în administraţia centrală nu era aşa o cultură a lucrului în echipă între ministere. Ei bine, şi sub acest aspect, cu o voinţă evidentă din partea colegilor miniştri, s-a lucrat în echipă şi s-a ajuns la acest rezultat de etapă pe care îl dorim continuat cu implicarea dvs, aşa cum vicepremierul Dîncu şi lansa ieri în discursul domniei sale invitaţia de a folosi aceste luni de vară şi de început de toamnă pentru a evalua ce alte potenţiale măsuri din activitatea dvs zilnică sunt apreciate a fi de natură să împovăreze sarcina administrativă a cetăţeanului în accesarea de servicii publice şi dacă sunt lucruri în care noi, echipa guvernamentală, putem interveni şi face echipă cu dvs în amendarea, în modificarea unor aspecte care ţin de cadrul legal, o vom face pentru că simţim că aceasta este maniera în care trebuie să lucrăm cu faţa către cetăţean. Şi ca să dinamizez, o să-l rog pe colegul meu, consilierul Luca Ciubotaru, să vă facă o foarte scurtă prezentare, după care v-aş propune să stăm puţin de vorbă cu privire la rezultatele acestui demers de câteva luni bun, demers în care s-a lucrat foarte intens cu structurile asociative ale administraţiei locale. Vă spuneam, este aici esenţa muncii mai multor colegi miniştri şi ai echipelor din ministerele din care provin. E vorba despre aşa cunoscutul pachet de simplificare, rezultat în urma unei ample consultări publice cu cetăţenii. Te rog, Luca

Luca Ciubotaru: Doamnă ministru, în ultimele cinci luni de zile, pornită de la o idee practic de a reduce birocraţia în interacţiunea dintre cetăţeni şi administraţie,

echipa guvernamentală şi insist pe acest cuvânt, echipă, pentru că, altfel, fără un efort comun, nu s-ar fi ajuns aici, de la, practic, un exerciţiu de consultare de la o platformă online care a ajus toţi cetăţenii în acelaşi mediu, spunându-şi practic oful - de ce nu? - în interacţiunea cu administraţia, s-a ajuns la un pachet legislativ care credem noi că este revoluţionar în primul rând pentru administraţie publică centrală.

Vorbim aici de eliminarea unor copii legalizate, vorbim de un accent crescut pus pe mediul online în interacţiunea dintre cetăţeni şi administraţie şi, după cum bine ştim, avem şi un punct de contact unic electronic, acolo unde practic toate instituţiile publice pot să furnizeze detalii despre serviciile furnizate şi să fie practic un catalog complet al tuturor documentelor cerute de administraţia publică. Iar printre măsurile amintite în acest pachet legislativ se numără reducerea unor documente cerute în interacţiunea cu administraţia, se numără practic eliminarea unor taxe extrajudiciare de timbru care erau prevăzute în Legea 117/1999, de o valoare redusă, care de fapt puneau cetăţenii pe un drum în plus, mergând la poştă sau chiar la o bancă pentru a procura acele timbre, pe care le ştim cu toţii şi pe care le lipeau pe documente, iar în acelaşi timp o comasare a unor taxe furnizate pentru anumite servicii, cum ar fi două taxe pentru paşaport, care vor deveni de fapt o singură taxă, numită taxa pentru paşaport, sau comasarea anumitor plăţi făcute pentru serviciile de înmatriculare auto.

Referindu-mă la măsuri care au directă legătură cu administraţia publică locală, menţionez aici faptul că, începând de la publicarea în Monitorul Oficial a ordonanţei de urgenţă privind simplificarea, şi anume săptămâna trecut, plata pentru amenzile rutiere, dovada plăţii pentru amenzile rutiere va putea fi transmisă şi prin mediu electronic, prin email, direct către agentul constatator, pentru că întâlnim în practică numeroase cazuri în care există oarecum un declic între comunicarea unităţilor de poliţie şi autorităţilor locale, cetăţenii ajungând în final la ghişeu şi constatând că au practic restanţe ale unor amenzi plătite cu mulţi ani în urmă. În acelaşi timp, putem să constatăm şi o schimbare importantă în prisma cazierului judiciar, acesta circulând de acum înainte între instituţii. Şi, mai mult de atât, o menţiune foarte importantă pe care trebuie s-o facem legat de ce a spus şi doamna ministru, şi anume înrolarea unui număr cât mai mare de autorităţi locale în sistemul electronic de plată ghiseul.ro în termen de 30 de zile, pentru că această ordonanţă de urgenţă vine la pachet şi cu un memorandum care prevede o serie de principii.

Va exista un ordin comun al Ministerului Dezvoltării şi al Ministerului Finanţelor prin care se reduc acele comisioane percepute în înrolarea în ghiseul.ro. Ştim că există un comision prevăzut pentru înrolare, în care practic este verificată conformitatea transferului de date între baza de date a primăriei şi sistemul naţional de plată şi mai există un comision pentru tranzacţii efectuate, practic, autorităţile locale fiind nevoite să deschidă un cont la bănci, aceste comisioane vor fi reduce, cel pentru transferuri la maximum 1% şi în acelaşi timp maximum 20 de lei, aşa cum este prevăzut în acel memorandum, dorindu-ne în acest sens să oferim un sprijin şi să veni în întâmpinarea atât a dvs, cât şi a cetăţenilor care îşi doresc poate să efectueze plăţi de la distanţă sau poate că sunt plecaţi în străinătate şi şi-ar dori să beneficieze de acest mediu electronic. În final mă opresc la a menţiona acele câteva principii prevăzute şi de memorandumul din acest pachet legislativ, şi anume faptul

că, pe măsură ce administraţia publică va fi informatizată, va trebui să ajungem la un document cerut o singură dată pentru un serviciu public.

În acelaşi timp, acest accent crescut pe comunicarea în mediul online, sperăm noi, va uşura atât viaţa cetăţenilor, sarcina administrativă fiind transferată oarecum de pe umerii cetăţenilor, dar va uşura în acelaşi timp şi sarcina funcţionarilor de la ghişee, pentru că va fi mult mai uşor să verifici o adresă de email decât să interacţionezi în mod constant - şi ştim că nu este uşor - cu cetăţeni care uneori sunt şi nemulţumiţi. În viitor bazele de date şi sistemele electronice concepute în administraţia publică vor trebui să comunice între ele. Concluzia la care am ajuns după cinci luni de documentare şi întâlniri a fost că, din păcate, avem în continuare foarte multe sisteme informatice care au fost dezvoltate separat şi în acest moment este cetăţeanul cel care are sarcina de a lua un document de la o instituţie şi a-l duce la o altă instituţie a statului.

Prin urmare, sistemele informatice viitoare care vor fi dezvoltate de acum înainte, de la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi a memorandumului, vor trebui în mod clar să ţină cont de ceea ce există deja, de ceea ce este dezvoltat deja şi să creeze acele caiete de sarcini care să ţină cont de alte baze de date existente. Şi, în final, ţin să menţionez că acest memorandum care însoţeşte ordonanţa de urgenţă are şi ca scop uniformizarea practicilor, o furnizare a aceloraşi servicii publice prin aceleaşi documente şi aceleaşi cerinţe. Mai mult de atât, legea taxelor extrajudiciare cu siguranţă va trebui să fie analizată în detaliu, iar măsurile luate acum s-au rezumat la acele taxe minore, cum ar fi taxa pentru cazierul judiciar sau taxa pentru certificatul medico-legal, care se fac venituri - ştim foarte bine - la bugetele locale, în schimb alte taxe de timbru care vin la bugetele locale vor trebui să fie analizate în detaliu şi aici contăm foarte mult şi pe sprijinul dvs, pentru a vedea exact care este impactul în teritoriu. Mulţumesc. Violeta Alexandru: O să te rog să rămâi puţin pe loc, Luca. Şi, pentru a închide prezentarea, o să te rog să te referi şi la schimbările pe care echipa Ministerului Muncii le-a adus în pachetul de simplificare, pentru a avea o imagine completă participanţii noştri cu privire la măsurile luate. Aşa încât te invit să foloseşti ultimele două minute pentru a le prezenta şi pe acestea. Luca Ciubotaru: La nivelul măsurilor implementate de Ministerul Muncii a existat deja o hotărâre de guvern, care a trecut de guvern şi în momentul de faţă vorbim de indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Aici avem, de la trei dosare existente în trecut, o simplificare care presupune completarea unei singure cereri şi depunerea unui singur dosar, documente suplimentare fiind necesare doar în cazul în care, pe parcursul concediului respectiv, un alt copil se naşte, şi atunci mama respectivă trebuie să depună alte documente. Mai mult de atât, se elimină şi copiile legalizate, care ştim că sunt adevărate piedici birocratice la ora actuală în orice depuneri de dosare, în general, în administraţia publică, şi în momentul dezvoltării sistemelor informatice ne dorim foarte mult ca primăriile să comunice direct cu agenţiile judeţene de plăţi şi intervenţii. În acelaşi timp, ştim că în acest moment este în consultare publică o hotărâre de guvern privind acordarea ajutorului de şomaj, şi aici vor fi din nou o serie de măsuri care reduc practic şi numărul de documente depuse atunci când cetăţeanul îşi depune dosarul de şomaj şi în acelaşi timp un accent foarte mare pe, de exemplu, înregistrarea electronică a cetăţenilor,

faptul că aceştia pot să-şi manifeste intenţia de a fi luaţi în evidenţa AJOFM printr-un simplu email sau printr-o solicitare electronică. Cu siguranţă domnul ministru va putea să detalieze acest aspect. 

Violeta Alexandru: Cu permisiunea domnului ministru, am prezentat, am făcut noi întreaga prezentare, pentru a avea o imagine completă, dar ţin să-i mulţumesc foarte mult. Spuneam, a fost o muncă de echipă şi un efort al mai multor ministere de a concura pentru aceste rezultate. Aşa cum accentua prezentarea colegului meu, sunt câteva măsuri care ţin de voinţă, dar sunt şi multe aspecte tehnice, în sensul în care şi în acest pachet de măsuri şi nu numai, personal în şedinţa de guvern de mâine voi prezenta şi voi supune atenţiei colegilor mei un proiect de hotărâre de guvern pentru aducerea la zi, pentru că erau anumite prevederi care nu erau neapărat în concordanţă cu viteza comunicării din prezent dintre solicitant şi administraţie pentru modificarea normelor de aplicare a legii accesului la informaţiile de interes public.

Cred că mesajul general, dincolo de voinţă, pe care sunt convinsă că o găsim la fiecare dintre dvs, sunt convinsă de acest lucru pentru că pe mulţi dintre dvs vă cunosc, sunteţi oameni cu experienţă în administraţie, dar în acelaşi timp deschişi către orice demers de acest gen, se mai pune în discuţie şi un aspect care ţine de dotare şi de folosirea mediului online pentru comunicare şi simt nevoia să transmit încă o dată un mesaj de deschidere şi de suport pe care vrem să-l acordăm acolo unde ne daţi semnalul că acesta este ce ar împiedica, dacă vreţi, o regândire a modului în care se furnizează serviciile de interes primar pentru cetăţean, cu accent pe comunicarea online, pe primirea de solicitări şi pe răspunsul online. Dacă sunt aspecte tehnice care vă împiedică în acest moment în activitate, suntem foarte deschişi să le discutăm, şi noi, şi colegii din celelalte ministere, mă refer la Ministerul pentru Societatea Informaţională şi alţi colegi din Agenda Digitală, structura din subordinea ministerului, daţi-ne un semn. Vreau să deschid discuţia către dvs, înainte să ne mutăm către următoarea temă, şi, vă spuneam, personal v-aş provoca să vă întreb în ce măsură aţi reflectat la ideea de a vă înscrie în ghiseul.ro, dar ceva v-a oprit. Personal sunt foarte dornică să intru în dialog cu dvs, aşa încât pentru următorul sfert de oră vă rog să interacţionăm, dacă doriţi.

Intrebări:

Violeta Alexandru: Le rog pe domnişoare, cu mulţumiri pentru sprijin, să vină în partea din faţă, să poată urmări. Vă rog. 

Octavian Motoc: Bună ziua! Sunt senatorul Octavian Motoc şi vin aici pentru a ridica o problemă legată de accesul cetăţeanului la informaţie publică. Ştiţi foarte bine că, actualmente, Monitorul Oficial funcţionează în mai multe condiţii de profitabilitate, un lucru anormal atâta vreme cât acesta ar trebui să asigure cetăţeanului informaţia legată de acest flux legislativ care intervine în fiecare moment. Acum există posibilitatea ca, timp de zece zile, cetăţeanul să aibă posibilitatea accesului la legislaţia nouă, pentru citire, dar nu există posibilitatea de a vedea fiecare lege care a fost publicată în Monitorul Oficial până atunci. Am încercat în Parlament să schimbăm legea în acest sens, însă majoritatea nu a fost de acord cu acest lucru. Consider însă că acest drept al cetăţeanului de a fi informat în privinţa conţinutului legislativ, atâta vreme cât el nu este exonerat atunci când

încearcă să spună că nu cunoaşte legea şi nu o respectă este un lucru normal şi din acest motiv aş dori să vă gândiţi să schimbaţi legislaţia la nivel guvernamental în legătură cu funcţionarea Monitorului Oficial. Vă mulţumesc. 

Violeta Alexandru: Mulţumim frumos, domnule senator, cu siguranţă este una dintre temele... Cred că noi am şi intrat în dialog cu dumneavoastră pe o întrebare pe acest subiect şi vă foarte mulţumesc pentru ea, este un subiect care ne stă pe agendă şi v-aş propune să dialogăm în continuare pe acest subiect. Ce v-aş putea spune în completare, căci răspunsul meu este foarte ferm şi scurt cu privire la întrebarea dumneavoastră, ce aş spune totuşi în completare este că în echipa guvernamentală lucrăm în acest moment la un proiect de afişare în zona aparatului central al Secretariatului General al guvernului, a proiectelor iniţiate de ministere şi a etapelor, după modelul Parlamentului, în care vezi fişa proiectului de la momentul iniţierii până la cel al introducerii în plen.

Aşa şi în partea executivă, simţim nevoia de a oferi oamenilor toate pârghiile prin care să urmărească procesul, dacă vreţi, de elaborare al actului normativ şi toate acestea arată un semnal de preocupare vizavi de informarea oamenilor cu privire la actele normative aprobate, în cazul de faţă de guvern, printr-o fişă a proiectului de la momentul iniţierii până la supunerea lui pe masa şedinţei de guvern, la fel şi în ceea ce priveşte accesul la informaţii despre legile în vigoare, vă mulţumim.

Aş mai spune, de final, faptul că, începând din luna martie, printr-o decizie a Cabinetului, ceea ce nu se întâmpla până la acest moment, memorandumurile, acte importante care reflectă decizia guvernului sunt disponibile publicului, sunt afişate imediat pe site-ul guvernului şi preluate de echipa mea şi mediatizate ca atare. Aceste documente nu erau supuse informării publicului şi înţelegem să contribuim prin tot ceea ce facem la punerea la dispoziţia în spaţiul public a deciziilor şi a documentelor în sine care reflectă deciziile publice.

De altminteri, din nou pentru că întreaga echipă a susţinut şi pentru că realmente aşează în centrul actului decizional importanţa transparenţei şi a furnizării informaţiilor către public, din luna mai, sinteza deciziilor luate în şedinţele de guvern este de asemenea un document pus la dispoziţia publicului, un element de noutate aş spune faţă de practica de lucru a echipelor guvernamentale până acum. Mulţumesc încă o dată pentru întrebare, vă rog. Marin Bădiţă: Bună dimineaţa, mă numesc Marin Bădiţă, sunt prefectul judeţului Tulcea, doamnelor şi domnilor miniştri, stimaţi invitaţi, apreciez preocuparea domnului ministru Dragoş Pâslaru în legătură cu simplificarea modului de acces la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului şi la indemnizaţia de şomaj, dar pentru că anterior funcţiei de prefect am lucrat în zona Ministerului Muncii şi a Casei Judeţene de Pensii, aş fi deosebit de bucuros dacă ar încerca să facă o asemenea simplificare şi a normelor de aplicare a Legii pensiilor, întrucât şi în zona aceasta avem... cetăţeanul e pus în situaţia de a prezenta numeroase documente pentru a obţine dreptul la pensie. Vă mulţumesc. 

Violeta Alexandru: Mulţumesc. Dacă vrea domnul ministru să răspundă acum, dacă nu în intervenţia domniei sale, cum apreciază.

Dragoş Pâslaru: Mulţumesc foarte mult, domnule prefect, pentru aprecieri. Ce vedem acuma, din punctul meu de vedere, este vârful aisbergului, adică noi ce am vrut să facem este aşa: să creăm nişte condiţii cadru pentru debirocratizare în general şi, pentru ca lumea să poată să înţeleagă că nu e de şagă, să ne apucăm cu câteva acte în ordinea în care le luăm şi să demonstrăm că se poate. La indemnizaţii, pe lângă ceea ce colegul nostru a menţionat, practic este un caz în care oamenii nu mai trebuie să meargă la ghişeu pentru că trimit pe e-mail tot dosarul şi se fac verificările cu "cross-check" între bazele de date publice să se verifice dacă sunt corecte sau nu dosarele respective. La fel pentru ajutorul de şomaj. Aşa va veni unul câte unul fiecare act normativ pe care îl avem în portofoliu, în cazul meu la Ministerul Muncii, în cazul colegilor, fiecare la ministerul lor. Acuma, câte vom face în şase luni de zile, să ne ajute Dumnezeu, dar ideea e că cel puţin în astea şase luni, lună de lună, sper să ajungeţi să nu mai fiţi surprinşi când vedeţi că se mai simplifică ceva, se mai taie un dosar, se mai taie o adeverinţă şi aşa mai departe. Şi acuma, ceea ce va fi, cred eu, spectaculos, este că în momentul în care ordonanţa pe care am adoptat-o, plus memorandumul care setează principiile de simplificare vor începe să îşi producă efectele, va fi cu adevărat un efect de bulgăre de zăpadă şi asta cred eu că va fi mult mai important decât orice măsură punctuală. Dar trebuie să ai şi măsuri punctuale, să se vadă efectiv despre ce e vorba, şi un cadru, evident de simplificare. Oricum, mulţumesc foarte mult. Violeta Alexandru: Şi eu mulţumesc domnului prefect. Ideea generală este a unei etape pe care am atins-o, vom continua. Vom şi în funcţie de reacţiile pe care dumneavoastră ni le daţi din ţară vizavi de alte măsuri pe care le putem simplifica şi de aceea şi premierul, şi vicepremierul, ieri, colegul meu, eu, personal şi ceilalţi membri ai cabinetului transmitem acest semnal către dumneavoastră, al continuării dialogului în perioada următoare, pentru că şi alte elemente care pot fi simplificate şi de fapt noi simbolic acest mesaj am vrut să îl transmitem: că se poate, că nu e uşor, că sunt şi altele pe agenda noastră, dar cert este că se poate. Dacă sunt asemenea lucruri pe care dumneavoastră le vedeţi în teren şi vă întoarceţi către noi cu un semnal, vă asigurăm de deschidere pentru a le discuta şi pentru a le şi face să se întâmple în lunile care ne-au mai rămas în continuare. Vă rog, doamnă primar. 

Mariana Gâju: Bună ziua, doamnelor miniştri, domnilor miniştri, stimaţi colegi din administraţia publică locală, Mariana Gâju este numele meu, primarul comunei Cumpăna, judeţul Constanţa, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Comunelor din România.

Doamna ministru, ştiţi că noi am mai discutat despre acestă activitate intensă pe care dumneavoastră încercaţi să o desfăşuraţi şi să o implementăm până la nivel local al comunicării online. Şi atunci, ca şi acum, încerc să vă rog să aliniem în primul rând comunicarea interministerială, la nivel de ministere, între ministere şi mai ales pentru rapiditatea cu care sunt promovate hotărârile de guvern şi în acelaşi timp prezentările tuturor proiectelor pe care guvernul sau ministerele le implementează la un moment dat, pentru a avea cunoştinţă de la talpa ţării până în vârful administraţiei publice centrale. În acelaşi timp, comunicarea de neaprobare a hotărârilor de guvern promovate de către administraţia publică locală, un OATE oarecare, care trebuie să aibă cunoştinţă ca în timp optim să poată să revină cu

completări, dacă sunt necesare, şi de promovare încă o dată a acestei hotărâri de guvern. 

Tot vorbind despre comunicarea online şi despre participarea la licitaţiile electronice, nu este cazul să reamintim despre acel incident, când o axă a unui proiect, a unui program, mai bine zis, a fost declanşată şi a durat doar şase minute, după care a fost sistat şi nimeni din administraţia publică locală nu a reuşit măcar să-şi pposteze pe site acel proiect, pentru care a trudit şi a cheltuit ultimii bani, pe care îi avea poate în fondurile administraţiei publice locale proprii. Faptul că avem aici, lângă noi, pe domnul ministru Pâslaru, ministrul muncii, şi în acelaşi timp avem reprezentantul, pe doamna ministru secretar de stat al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Locale,d eşi tema este o alta, îmi permit să vă rog, să vă rog din partea administraţiei publice locale, a reveni la analiza asupra salarizării tuturor tuturor categoriilor de salariaţi din cadrul administraţiei publice locale.

Domnilor, este de reţinut că aleşîi locali îşi doresc, şi mai ales cei din Asociaţia Comunelor din România, de foarte mulţi ani - cel puţin  am în sală colegi la al şaptelea mandat, care îşi doresc să aibă salarizarea în funcţie de numărul de locuitori pe care îi are unitatea administrativ-teritorială, pentru că aceleaşi servicii le are juristul dintr-o comună de 25.000 de locuitori, de o mie de locuitori, ca şi oraşul de 3000 de locuitori sau 50.000 de locuitori. A nu încerca să învrăjbim aleşii locali dintr-o categorie sau cealaltă. Toţi facem muncă, depunem muncă în slujba comunităţii şi vreau să vă rog să mă credeţi cât de mult ne dorim noi acele pensii speciale sau cum or fi ele numite, pe care distinşii noştri parlamentari şi le-au aprobat cu mult timp înaintea aleşilor locali, deşi munca în comun o facem şi tot în slujba cetăţenilor suntem.

A nu crede dumneavoastră că este o soluţie  care să liniştească spiritele la ţară, acolo sau oriunde la oraş, dacă sunt crescute doar aceste pensii, fără să avem creşteri ale salariilor funcţionarilor publici. Noi munca o facem cu acei oameni. într-o echipă, şi nu te poţi prezenta în faa acestora ca tu să ridici o indemnizaţie, că salariu nu avem, şi am solicitat să nu mai fie indemnizaţie, ci să fie salariu care să fie, în acelaşi timp, purtător de sporuri, pe care orice funcţionar public le are, Curtea de Conturi şă nu vină şi să-ţi taie, să-ţi impute orice spor ţi l-ai atribui sau l-ai atribuit pentru munca şi pentru proiectele atrase, deci ca atare, este necesară o nouă corelare, dacă vreţi, a criteriilor de stabilire a salariilor, atât pentru aleşii locali, cât şi pentru funcţionarii publici. Însă, fără să avem o creştere a acestor salarii ale funcţionarilor publici, noi nu vom reuşi să dezvoltăm o administraţie publică eficientă, cu oameni care să-şi pună nu doar profesionalismul, ci şi sufletul pentru că acolo este sufletul, în  momentul în care implementăm acele proiecte, în care lucrăm pentru promovarea unor acte normative atât de necesare administraţiei publice locale.

Nu se poate să continuăm încă în anul 2016, păşim în 2017, iar prezentările dumneavoastră să spună că acele creşteri de salarii vor fi abia prin 2018, dacă este posibil, în administraţia publică locală. Tocmai o asemenea abordare ar putea crea un val de nelămuriri, care nu sunt deloc benefice dezvoltării durabile a administraţiei publice locale. Vă mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc frumos doamnei primar, una dintre cele mai active doamne primar din administraţie şi colegilor din primăriile de comune prezenţi în sală. Am să mă refer pe rând la fiecare punct atins de domnia sa - faţă de unele o să vin cu detalii, faţă de altele o să-mi permiteţi nu să mă eschivez, dar să nu merg în detaliu, fiind în mandatul altor colegi să ofere explicaţiile corespunzătoare. De altminteri, la ultimul subiect atins de doamna primar v-aş spune că este exact esenţa prezentării pe care domnul ministru Pâslaru o va face şi cred că este mult mai eficient dacă la momentul la care dânsul va lua cuvântul,  audiaţi prezentarea făcută şi revenim asupra acestui subiect cu întrebarea domniei sale şi cu alte întrebări din sală pe subiectul salarizării.

M-aş referi, în schimb, la nevoia de a cunoaşte actele normative înainte să fie aprobate şi o să-i comunic doamnei primar şi dumneavoastră, domnilor primari şi preşedinţi de consilii judeţene, că într-o strânsă comunicare fiind cu structurile asociative - eu, de altminteri, sunt un om care în societatea civilă îşi desfăşura activitatea foarte aproape de mediul asociativ al autorităţilor locale, aşa că mi-a fost natural să continuuu acest dialog şi din această provocare profesională, pe care o am în acest an - şi în acest dialog, la foarte scurtă vreme de la crearea de la zero a echipei, a micii mele echipe, care să ştiţi că are şase oameni - şase suntem cu totul pe această zonă în aparatul executiv efectiv.

Am dat curs unei idei, pe care am dezvoltat-o cu structurile asociative, în sensul în care am dezvoltat un buletin electronic, culegând informaţii despre proiectele de acte normative  initiate de toate ministerele şi informând pe cei despre a căror interes îl cunoşteam în această privinţă, inclusiv membrii structurilor asociative, inclusiv primari şi preşedinţi de consilii judeţene şi oameni din administraţie cu privire la ce proiecte iniţiază ce minister, până la ce dată se pot face propuneri şi sugestii în scris şi unde anume se pot trimite.

Sigur, este o măsură mică, sigur, este un pas poate de normalitate în acest moment, dar la vremea la care aveam această idee din comunicarea cu structurile asociative, am văzut că este un instrument, care poate duce la o informare promptă, în condiţiile în care nu există întotdeauna timp pentru a te uita pe fiecare site de minister şi a-ţi pune deoparte informaţiile. este un gen de măsură, care poate determina o mai bună implicare a autorităţilor locale în procesul ... cel puţin  o măsură care îi informează pe aceştia cu privire la ce acte normative se află pe agenda guvernului.

În cadrul acestui dialog, am văzut că a început şi o mai bună comunicare între structurile asociative şi ministere, de la caz la caz. Sigur, nu suntem perfecţi şi cred că dacă există ceva ce poate că simţiţi în modul în care lucrăm,. aceea este buna credinţă şi buna voinţă să lucrăm asupra zonelor în care poate comunicarea nu este dintre cele mai eficiente, dar de la săptămână la săptămână, eu simt, din reacţiile pe care le am, că vedeţi aceste schimbări şi, repet, sunt măsuri simple, dar pe care le luăm cu promptitudine de câte ori avem sugestii de la dumneavoastră.

Pe zona licitaţiilor a fost şi ieri o discuţie cu domnul  preşedinte, vopr mai fi discuţii cu domnia sa, este un om care comunică foarte mult - nu aş intra în detalii pe această privinţă, după cum cu permisiunea dumneavoastră, am şă vă rog să lăsăm

subiectul salarizării în dialogul pe care o să-l aveţi cu domnul ministru Pâslaru, după prezentarea domniei sale. Dacă nu mai sunt întrebări pe acest subiect viu al transparenţei... A,. mai este cineva. Va fi şi ultima întrebare, pentru a face trecerea delicat către următoarea temă. Vă ascultăm cu interes. Vă rog.

Primar-: Aşa am eu norocul,  ca la fiecare intervenţie să fiu ultimul. Problemele sunt că apreciez efortul echipei dumneavoastră de a înfiinta acest ghişeu unic, dar când plecăm să facem ceva, trebuie să ne gândim pentru cine îl facem. Îl facem pentru cetăţean în primul rând, nu numai pentru cei care suntem să coordonăm cetăţenii şi apreciez efortul domnului Luca şi a echipei dumnealui, numai că eu sunt primar de vreo 20 de ani şi încă de acum vreo şase ani am înfiinţat acest ghişeu unic. Trecând pe la colegii mei din ţară, am observat că fiecare softist are softul său privind ghişeul unic. Aş vrea să se gândească colegul dumneavoastră, domnul Luca, să facă un soft ca să fie valabil universal pentru toate autorităţile locale, încât cetăţeamnul să poată să intervină acolo, iar informaţiile de care nevoie cetăţeanul din localitatea, din UAT-ul respectiv să fie uşor accesibil şi accesibil pentru cetăţean. De fapt pentru ei facem aceste ghişee unice.

Ca să nu va mai spun că Ghişeul Unic este legat şi de fişa cetăţeanului, care o discutam încă de ieri în sesiune. Întâmpinăm încă suficiente negativisme privind informaţia care trebuie să i-o dăm cetăţeanului de la diferite autorităţi ale statului. Mă gândesc aici la Ministerul de Finanţe, mă gândesc la Ministerul Muncii, la Casa de Pensii, şi aşa mai departe.

Trecând în terenul domnului ministru Pîslaru, ar trebui să ţineţi cont, că, dacă, aveţi cumva timpul necesar ca idemnizaţiile persoanelor cu handicap şi ale însoţitorilor acestora, dacă tot avem AJIPS-ul înfiinţat, să revină acestei instituţii, pentru că, de obicei şi de fapt ca aceasta face AJPIS-ul. Cu sprijninul nostru, bineînţeles, al autorităţilor locale. Şi a treia problemă, cu asta închei, aş vrea ca după încheierea acestei conferinţei ale Forumului Administraţiei Publice Locale să înfiinţaţi eventual în cadrul Ghişeului Unic un forum al Forumului, unde să postaţi tot ce s-a discutat în cadrul acestui forum şi vă mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc şi eu, domnule primar. Am să încep de la urmă, concluziile discuţiilor cu dumneavoastră vor fi afişate într-o secţiune special dedicată pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, organizatorul acestui eveniment. Şi noi, echipa ministerului pentru consultare publică, vom încerca să ajungem la cât mai multe persoane, inclusiv în zona societăţii civile, care a avut o prezenţă mai discretă, din câte observ, la discuţiile de aici, respectiv în zona mediului academic, cu care ţinem legătura, pentru că sunt foarte multe subiecte care pot rostologi alte subiecte, în alte întâlniri, dar, în mod cert, tot ce s-a discutat va fi integrat într-un material comun, care va fi diponibil şi către dumneavoastră, să revedeţi anumite observaţii făcute şi către cei care au putut participa.

Pentru platforma comună, colegul meu s-a referit la ea, suntem în asentimentul dumneavoastră, în acest moment, în respectiva structură a Ghişeului Unic nu sunt informaţiile şi formularele actualizate şi integrate corespunzător, este între priorităţile noastre să aducem această platformă cât mai aproape de tot pachetul de situaţii pe care cetăţeanul le trăieşte în practică, în accesarea serviciilor publice

şi să invităm să ne fiţi alături şi dacă sunt lucruri pe care nu le vedeţi în respectiva platformă, să ne ajutaţi, să semnalaţi, să integrăm cât mai multe asemenea elemente, pentru ca omul să le găsească în acelaşi loc, cât mai simplu şi să ştie unde anume le poate depune.

Suntem de acord, este şi constatarea noastră, nu numai a mea, a multor colegi care lucrează în activitatea pe care o desfăşoară cu diverse baze de date şi platforme, este, în mod evident pentru noi că fiecare instituţie, în aceşti mulţi ani, a lucrat izolat, fiecare cu baza lui de date, cu puterea lui, cu tot ce înseamnă pârghiile pe care ţi le dă accesul la informaţie şi la baza de date. Nu a fost în cultura noastră organizaţională un asemenea spirit de a pune în comun lucrurile, ar trebui să fie, pentru că ceea ce s-a întâmplat - și oamenii ne dau semnale clare în acest sens - este că din lipsa de colaborare, câteodată de încăpăţânare între două structuri care deţineau baze de date care trebuiau să comunice între ele, ce s-a întâmplat este că am pus pe umerii oamenilor toată povara de a alerga după un timbru într-o parte, după o hârtie în altă parte, cu un timbru şi o hârtie la subraţ, în altă parte ca să ia o...

Aşa ceva este de neacceptat într-o Românie modernă în care cu toţii spunem, nu-i aşa, că lucrăm cu faţa către cetăţean şi - repet - este un prim set de măsuri pe care această echipă guvernamentală le-a luat; nu vor fi ultimele, nu vor singurele. Încercăm, în acelaşi timp, să fim realişti, pentru că tot ceea ce am decis este, după cum a spus colegul meu, la capătul unei munci de documentare până la detaliu, vizavi de ce se poate şi ce nu. Încercăm să fimşi realişti, ne caracterizează realismul în munca pe care o facem la Guvern şi vă rugăm să comunicăm în continuare pentru alte măsuri pe care le vedeţi utile.

O ultimă observaţie, legat de faptul că sunteţi în situaţia de a răspunde de multe ori solicitărilor de informaţii, eu zic că nu-i un lucru rău, v-aş ruga să reflectaţi asupra punerii din oficiu a cât mai multe informaţii spre informarea celor care vă solicită, acesta a fost şi în pachetul de simplificare şi în normele de modificare a legii accesului la informaţii de interes public, "firul verde" care ne-a ghidat în toate iniţiativele luate până acum, cu cât mai multă informaţie afişată din oficiu, cu cât mai multă pro activitate vizavi de ceea ce ştim cu toţii că reprezintă zone de interes pentru societate, cu atât mai de încredere semnalul deschiderii administraţiei, cu atât mai simplu pentru colegii din sistemul public, care nu vor mai trebui să proceseze individual cereri care se referă la acelaşi subiect şi, de ce nu, cu atât mai eficient în comunicarea pe care o aveţi cu fiecare contribuabil.

De la caz la caz, continuăm dialogul cu dumneavoastră, vă mulţumesc, domnule primar, pentru întrebări şi cred că aceasta va fi ultima întebare, îi dau cuvântul colegului meu, cu referire la întrebarea domnului primar şi ne vom muta la următorul subiect al atelierului nostru.

Dragoş Pîslaru: Domnule primar, mulţumesc pentru întrebare. Mă bucur să răspund: Da, avem în întenţie ca AJPIS-ul să concentreze, ca structură deconcentrată, toate, practic, plăţile care ţin de bugetul în general de prestaţii sociale, beneficii sociale, cum îi spunem noi, astăzi. Aş vrea să, pe lângă acest răspuns ferm, că interesul nostru este acela de a putea avea acestă imagine de ansamblu asupra plăţilor, aş vrea să ridic nişte probleme, care sunt importante.

N-o să zăbovesc mult, pentru că nu este intervenţia centrală în acest panel, dar vreau să înţelegem cu toţii, că procedura prin care noi stabilim beneficiile şi indemnizaţiile, trebuie îmbunătăţit. Avem, în acest moment, aproape 5.000.400 de oameni din ţără care primesc indemnizaţii şi beneficii. Aceste indemnizaţii şi beneficii, unele dintre ele sutn 30 de lei, 40 de lei, 80 de lei, 100 de lei, pe diverse tipuri de lucruri. Că discutăm de alocaţii, de indemnizaţii, de lucruri de tipul acesta, dar vreau să înţelegeţi că în acest moment avem situaţii absolut paradoxale, avem, de exemplu, persoane nevăzătoare, cu dizabilităţi vizuale, care au permis de conducere.

Deci, din intersectarea a două baze de date simple se observă nişte cazuri. Avem, de altfel, aici o problemă foarte importantă, de a participa cu toţii în această ţară la un demers care să ducă la eficientizarea cheltuielii banilor pe beneficii sociale. În acest moment, AJPIS-urile au o situaţie paradoxală, pentru că ele primesc dosarele de la dumneavoastră, primăriile. Dosarele vin şi practic AJPIS-ul face doar un control de documente, dumneavoastră, în acest moment, sunteţi cu controlul primar şi asta este lucrul pe care trebuie să-l îmbunătăţim, să-l schimbăm. Tot programul legat de serviciile sociale integrate în care să avem asistent social, asistent medical, consilier şcolar în comunităţi, începem cu cele maarginalizate, pleacă de la ideea, să ştim cu adevărat vulenrabilităţile oamenilor. După ce că n-avem bani, ăia pe care îi avem îi cheltuim şi prost. Şi aici, eu nu vreau să sugerez nimi referitor la faptul că oamenii care au drepturi de a primi compensaţii din partea statului, beneficii, nu le vor primi. Cei care merită să le primească conform legii, le vor primi pentru că intenţionăm să respectăm legea.

Dar sunt foarte multe abuzuri, foarte multe abuzuri. Şi dumneavoastră trebuie să înţelegeţi că nu suntem în tabere diferite, suntem în aceeaşi tabăra, administraţia locală cu administraţia centrală suntem în aceeaşi echipă şi dacă vom economisi bani aici, la beneficii, vor exista bani pentru alte lucruri. Asta este un mesaj important. Şi, da, tot efortul din următoarele 6 luni pe partea legată de prestaţii plăţi, va fi de a încerca să punem ordine, de a avea interoperabilitatea bazelor de date pentru a putea face verificări. Dar trebuie să lucrăm împreună. Este singura cale. Mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mai, avem, totuşi, o întrebare. Să ştiţi că, totuşi, domnul ministru, dacă se referă la portofoliul domniei sale, va avea o prezentare şi vom putea discuta pe subiectul pensiei...

-: Punctual, nu o să vă reţin foarte mult...

Violeta Alexandru: Nu punctual, dar este legat de mandatul domnul ministru?

-: Exact, exact, da.

Violeta Alexandru: O să vă rog, atunci, să-mi permiteţi, vă rog foarte mult, vă asigur că domnia sa va avea o prezentare şi ultima...

Primar: Doar douăzeci de secunde, este vorba de pensii pentru persoane cu handicap şi dânsul a atins un subiect foarte-foarte clar în legătură cu oamenii care

primesc această pensie de handicap pentru nevăzători/.../ dar, atenţie, ne spune că noi de ce nu luăm măsuri în această privinţă? Domnule ministru, să ştiţi că certificatul medical pentru persoană cu handicap grav sau accentuat nu-l eliberează primăria. Este foarte bine ceea ce dumneavoastră aţi prezentat, este foarte bine, pentru că şi noi ne lovim şi pe noi ne doare lucrul acesta, pentru că văd omul care merge cu maşina şi ia pensie. Ce să-i fac? Ce să-i fac eu?

Dragoş Pîslaru: Să raportaţi la AJPIS, de exemplu. Şi puteţi să mă aplaudaţi şi pe mine.

-: Acuma, spuneţi-mi,  acuma, dacă acea persoană vine cu certificatul de la medicul de specialitate, pot să-l ignor? Dragoş Pîslaru: Nu. Dar raportaţi la Inspecţia Socială, vă repet. Câţi primari au reuşit să facă lucrul acesta în mod practic şi să se sesizeze că cetăţeni din comunele dumnealor au această situaţie? Pentru că...

-:/.../Dragoş Pîslaru: Da, bun, noi n-am primit încă...

-: Bun, vă mulţumesc, o să-i trimitem la dumneavoastră ca să anulaţi acele certificate. Vă mulţumesc!

Violeta Alexandru: Mulţumesc frumos, încheiem sesiunea, vă rog, un minut şi jumătate să interveniţi cu o scurtă intervenţie a unei reprezentante, a unei asociaţii omoloage dumneavoastră, româno-canadiene a structurilor associative.

Violeta Alexandru: ... cel legat de măsurile de prevenţie care merg mână în mână cu zona transparenţei şi a publicării din oficiu de informaţii, este vorba de măsurile preventive în domeniul luptei anticorupţie. Poate că aţi observat, doamna ministru se va şi referi, în câteva minute, poate că aţi observat că ... de cred că o săptămână, nu-i aşa, domnul secretar de stat Baboi Stroe, cred că de o săptămână, Strategia Naţională Anticorupţie este afişată şi supusă mai mult de o săptămână, cred şi va rămâne în consultare publică, suficient timp pentru ca dumneavoastră să o vedeţi. Este un document strategic pentru România, în eforturile de a pune accent, în această etapă, mai mult pe componenta de prevenţie şi de efort în lupta anticorupţie şi este un document adaptat, dacă vreţi, şi care, sigur, a învăţat din experienţele anteriorului document, este un document adaptat realităţii şi constatărilor pe care ministerul şi partenerii săi de dialog le-au avut în această perioadă, în care s-a evaluat fosta strategie. Nu în ultimul rând, sunt câteva subiecte la zi, ale dumneavoastră ale colegilor din Administraţia Locală, care ţin de regimul incompatibilităţilor, şi el abordat în cadrul documentului, şi cu această introducere, o rog pe colega mea, pe doamna ministru Raluca Prună, să facă prezentarea domniei sale.

Raluca Prună:

Doamnelor şi domnilor, stimaţi aleşi locali, stimaţi participanţi, stimaţi colegi - e o onoare pentru mine să mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră, la acest forum, care cred că este, aşa cum s-a spus şi ieri, o bună oportunitatea de a ne vedea faţă în faţă cu cei care reprezintă în mod nemijlocit cetăţenii. Cu dumneavoastră, care sunteţi, cei mai mulţi, aleşi locali, ceilalţi sunteţi reprezentanţi ai guvernului în teritoriu. Şi pentru că astăzi cred că este o lună de alegerile locale, doresc să vă felicit pentru obţinerea unui mandat, primul sau a unui mandat care succede altor mandate.

Tema evenimentului şi a forumului este una de interes pentru România, pentru că aşa cum s-a spus de către antevorbitori, important este cetăţeanul, şi orice reformare a funcţiei publice şi eficientizare a administraţiei centrale sau locale, trebuie să aibă în mijlocul, în atenţie, cetăţeanul şi nimic altceva. În ceea ce priveşte Ministerul Justiţiei, momentul este unul oportun, pentru că aşa cum cred că a spus colega, doamna ministru Alexandru, am lansat de curând o dezbatere publică, pe 17 iunie, mai precis, cu privire la noua Strategie Naţională Anticorupţie şi veţi găsi acest document pe siteul Ministerului Justiţiei. Acest proiect este un proiect care este rezultatul unui proces destul de lung, de laborios, nu numai de redactare, dar şi de consolidare, plecând de la interacţiunea nemijlocită pe care am avut-o cu numeroase instituţii.

Am plecat, în mod evident, de la Strategia Naţională Anticorupţie precedentă, ştiţi că au existat o succesiune de astfel de strategii, şi am plecat cu precădere de la SNA-ul anterior, pentru perioada 2012-2015 şi am făcut acest lucru pentru a identifica punctele tari, să spunem, bunele practici în aplicarea acelei strategii, dar şi slăbiciunile, mai ales slăbiciunile, astfel încât să ne asigurăm că noua strategie răspunde nevoilor şi priorităţilor cetăţeanului. Deci, strategia pe care o elaborăm este... are ca scop promovarea integrităţii printr-o aplicare riguroasă a cadrului normativ şi instituţional, în vederea prevenirii corupţiei în România. Doresc să mă refer la valorile de la care am plecat în elaborarea acestei strategii şi care sunt aplicabile doar împotriva Administraţiei publice centrale, cât şi celei locale. /.../ trebuie să fie aplicate pentru a ajunge la un deziderat important pentru cetăţean, şi anume buna guvernare şi guvernarea în intersul public general.

Deci, valorile de la care am plecat sunt prioritatea interesului public, integritatea, transparenţa şi voinţa politică. În ceea ce priveşte punctele cheie, am să încerc să scurtez un pic prezentarea, pentru că cred că suntem deja foarte întârziaţi şi de aia o să fiu mai succintă, ca să putem profita de timp să avem un dialog. În ceea ce priveşte punctele cheie pe care strategia le va aborda, este vorba în primul rând de accesul la informaţii, care este o condiţie esenţială a bunei guvernări şi ştiţi că, de peste 15 ani, România a adoptat două legi foarte importante care sunt etalon în plan internaţional, în materia accesului la informaţie de interes public şi în materia transparenţei procesului decizional. E vorba de Legea 544/2001 şi Legea 52/2003. Evaluarea implementării strategiei precedente a arătat un grad relativ scăzut de implementare a acestor două legi şi această stare de fapt trebuie să fie îmbunătăţită, pentru că ambele instrumente, credem noi, sunt instrumente cheie de care dispun cetăţenii, în materie de prevenţie anticorupţie, dacă ele, legile, sunt folosite la adevăratul lor potenţial.

Strategia viitoare 2016 -2020 propune o creştere a calităţii implementării prevederilor privind accesul la informaţii de interes public şi acest lucru se va realiza prin preluarea în strategie a conţinutului unui memorandum care a fost adoptat de guvern, la 3 martie 2016, este vorba de un memorandum cu tema creşterii transparenţei şi a standardizării afişării informaţiilor de interes public, la a cărei adoptare, ministerul... pentru consultare publică şi dialog civic, a avut un rol esenţial. În ceea ce priveşte implementarea SNA 2012-2015, la nivelul Administraţiei Publice Locale, doresc să încep prin a vă mulţumi, dumneavoastră sau celor care v-au precedat în mandat, pentru modul în care Administraţia Publică Locală a cooperat cu Ministerul Justiţiei şi cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Administraţiei Publice, pentru că am reuşit să asigurăm implementarea acestei strategii, în peste 2.000 de instituţii ale Administraţiei Publice Locale, primării, consilii locale, sau judeţene. Şi prin comparaţie, între 2012-2015, vorbim de 2.000 de parteneri.

Între 2008-2010, am avut numai 12 astfel de instituţii partenere. Deci, în ce ne priveşte la Ministerul Justiţiei,. vom continua parteneriatul şi sper că împreună să reuşim să extindem aplicarea Strategiei Naţionale Anticorupţie, la nivelul tuturor primăriilor şi când spun asta, fără a divaga foarte mult de la subiect, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce este în această strategie, să nu ne fie teamă de cuvinte. Eu ştiu că în ceea ce priveşte corupţia, ca atare şi lupta împotriva corupţiei, există şi o emoţie publică şi o aşteptare mare, într-o parte a societăţiii, o oboseală, într-o altă parte a societăţii, dar eu vă invit să citiţi acest document şi să vedeţi că este un document programatic care vă va ajuta să vă duceţi la îndeplinire mandatul, aşa cum cetăţenii aşteaptă să o faceţi.

Potrivit raportului de monitorizare privind stadiul şi ... stadiul implementării şi impactul implementării acestei strategii 2012-2015, acesta a fost elaborat de MDRAP şi au fost identificate bune practici la nivelul Administraţiei Publice Locale, mai ales în ceea ce priveşte elaborarea de coduri de etică şi conduită, specializate pe domeniul fondurilor europene, achiziţii publice, implementarea unor proceduri online de tip guvernare /.../, organizarea de dezbateri şi de activităţi de instruire pentru promovarea bunelor practici anticorupţie, la nivelul Administraţiei Publice locale, pentru informarea cetăţenilor. Un lucru, iarăşi, foarte important, identificat ca o bună practică, este constituirea unor registre pentru evidenţa cazurilor de abţinere în luarea deciziei, în caz de conflict de interese, respectiv privind evidenţa incidentelor de integritate. Strategia din 2012-2015 a generat şi o bună practică internaţională, prin instituirea unui mecanism de misiuni tematice de evaluare, la nivelul instituţiilor publice.

Acest lucru a implicat derularea unor vizirte de valoare de către echipe de experți formate din reporezentanți ale celor cinci platforme de cooperare, înclusiv societatea civilă și, în cei patru ani de aplicare a strategiei, au fost evaluate 17 instituții centrale și din administrația publică locală. Acest tip de cooperare și acest tip de schimb de experiență trebuie consolidat și în următorul ciclu strategic, deci, în următoarea strategie. Aceasta, în ceea ce privește, să spunem... punctele tari. Există, fără-ndoială, și puncte mai puțin tari, la care trebuie să mai lucrăm, și reiese, din rapoartele pe care UAT-urile le-au transmis potrivit obligației din SNA, reiese o abordare adesea formalistă a prevenirii corupției la nivel local. Codurile de edică

sunt elaborate la nivelul uni număr redus încă de APL-uri, de... da, de instituții ale administrației publice locale.

Persoanele responsabile cu consilierea etică exercită, de cele mai multe ori, un rol formal, măsura privind declararea cadopurilor nu este cunoscută la nivelul UAT-urilor și, în majoritatea instituțțiilor nu se implementează încă, din păcate. De asemenea, am remarcat... și, repet, toate aceste concluzii... am ajuns la toate aceste concluzii citind rapoartele pe care UAT-urile ni le-au transmis. Am mai remarcat că nu există proceduri de prevenire a conflictelor de interese și a incompatibilităților. Prevederile privind interdicțiile postangajare și instituția avertizorului de integritate sunt, de asemenea, fie prea puțșin cunoscute, fie deloc cunoscute la nivelul instituțiilor administrației publice locale, la fel ca și informațiile privind publicarea datelor în format deschis. Aici îmi permit să fac și o paranteză și să spun că, probabil, această obligație de a publica datele în format deschis trebuie să țină seama mai ales la nivel de comună; de exemplu, îmi imaginez - și dacă greșesc îmi cer scuze dinainte - că nu este întotdeauna posibil să publici online aceste date sau, dac-ă este posibil, interlocutorul, îmi imaginez, din mediul rural... deci nu are orixce interlocutor din mediul rural, dintr-o comună, are acces la un computer, ca să vadă aceste date în format deschis. Dar și aici avem niște sugestii, însă o să pot să vă spun care este opinia noastră, în cursul dialogului.

Deci, ne propunem ca, în următorii patru ani de aplicare a viitoarei strategii, să remediem deficiențele constatate în anii precedenți, în mod evident, și, în viitorul document strategic, avem un obiectiv dedicat exact acestei chestiuni. Urmărim să creștem integritatea instituțională, prin includerea măsurilor de prevenire a corupției, ca element obligatoriu al planului managerial și evaluarea periodică, ca parte integrantă a performanței administrative. Considerăm că, în ultimii ani, s-au făcut progrese remarcabile în zona combaterii corupției prin mijloace penale, deci a acțiunii represive a statului, însă o combatere eficientă a corupției nu poate și nu trebuie să însemne numai acest lucru. Este timpul, acum, să ne concentrăm atenția mai mult pe educație juridică, educația a ceea ce înseamnă lupta anticorupție la nivel de mecanisme care să prevină și, în mod evident, prevenția, ca mijloc. Strategia pentru perioada 2016-2020 menține o paradigmă pe care am lansat-o în strategia precedentă, și anume, cea în care orice dosar nou la nivelul DNA sau al ANI este în fond un eșec de management. Și astfel încercăm să consolidăm această abordare, introducând mecanisme concrete de gestionare a eșecului de management prin evaluări ex-post, prin dezvoltarea unor măsuri particularizate de după incident și corelarea evaluării performanței manageriale cu cea a integrității instituțiuonale.

Noua strategie promovează modelul de manager de instituție care se implică efectiv și activ în promiovarea integrității, care este el însuși managerul, un bun exemplu de integritate și sancționează sau gestionează adecvat încălcările regulilor; de la cele mai mici reguli, la cele mai importante; de la abateri administrative, până la cele mai grave, de nivelul infracțiunilor. Totodată, ne propunem, prin noua strategie, să eficientizăm trei măsuri preventive, care nu s-au dovedit a fi... nu și-au atins valoarea în strategia precedentă, și anume, consilierul de etică, interdicțiile postangajare și protecția avertizorului de integritate.

De asemenea, un alt obiectiv specific al strategiei îl reprezintă creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în administrarea publică locală. Şi ne gândim că un mijloc important de acţiune este derularea de campanii de conştientizare, organizarea de dezbateri publice periodice în plan local şi promovarea bunelor practici administrative. Pentru că aceste bune practici administrative există; trebuie numai să fie mai bine promovate. 

O altă măsură pe care o avem în vedere ar fi nişte module de pregătire, de training online, care să fie obligatorii pentru toţi funcţionarii publici - şi aici, cu un mic amendament: că sperăm ca funcţionarii publici din administraţia publică locală să aibă în mod efectiv acces la mijloacele prin care o astfel de pregătire profesională poate fi oferită.În ceea ce priveşte impactul pe care îl scontăm al noii strategii, urmărim şase rezultate. Voi trece foarte rapid peste ele. 

Un prim rezultat este încadrarea în media la nivel de UE privind percepţia şi mentalitatea publică internă legată de amploarea fenomenului de corupţie din România. 

În al doilea rând, urmărim reducerea substanţială, cu cel puţin 50%, a cazurilor de fraudare şi corupere a procedurilor de achiziţii publice şi a incidentelor de integritate în acele sectoare care sunt vulnerabile. 

În al treilea rând, implementarea măsurilor preventive anticorupţie în peste 80% dintre instituţiile publice şi din întreprinderile publice, ca parte a unui plan de integritate dezvoltat pe bază de analiză de risc şi standarde de control managerial intern. 

Al patrulea rezultat pe care îl urmărim este să atingem obiectivele faimosului de acum Mecanism de Cooperare şi de Verificare şi să asimilăm la nivel instituţional, naţional, procedurile de evaluare ca pe o garanţie a faptului că măsurile care s-au luat în tot aceşti ani de când avem mecanismul sunt măsuri ireversibile, care consolidează integritatea în exercitarea funcţiei publice în România.

În al cincilea rând, aderarea României la Convenţia Antimită a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. 

Şi, nu în ultimul rând, promovarea regională şi internaţională a expertizei în materia luptei împotriva corupţiei, pe care România o deţine. Am mai spus-o public, nu cred că mai este o noutate pentru cineva, România este un model în regiune şi România este depozitarul unor bune practici pe care le poate promova, cel puţin în regiunea în care ne aflăm.

Un alt obiectiv asumat de către guvernul României, de către premierul Dacian Cioloş, în actualul program de guvernare, în afară de adoptarea acestei noi strategii naţionale anticorupţie, a fost operaţionalizarea Agenţiei Naţionale pentru Administrarea Bunurilor Indisponibilizate - aşa-numita ANABI. Doresc să punctez faptul că, prin aplicarea judicioasă a legii care guvernează această instituţie, Legea 318 de anul trecut, primăriile - ca să vorbesc de lucruri concrete - vor putea beneficia de imobile confiscate pentru realizarea de programe sociale. 

Pe de altă parte, vom avea nevoie şi de sprijinul dvs, al primăriilor, pentru realizarea unui inventar naţional al capacităţilor de stocare. Pentru că, bun, sechestrăm nişte bunuri mobile, dar trebuie să le şi putem stoca. În mod ideal, trebuie să le putem stoca cât mai aproape de locul în care au fost indisponibilizate. Noua agenţie va avea deci nevoie ca temporar să poată depozita bunuri indisponibilizate în locaţii care aparţin instituţiilor publice. Şi insist prin a vă cere ajutorul, sprijinul în acest sens, pentru că, repet, rezultatele muncii acestei agenţii se vor întoarce la societate. Legea prevede în procente foarte clare cum anume se împarte beneficiul din valorificarea acestor bunuri, şi sectoarele prioritare sunt - o spune legea, n-o spun eu - sănătatea, educaţia şi, aşa cum am spus, şi realizarea de programe sociale. Legea prevede posibilitatea utilizării acestor locaţii de care v-am vorbit cu titlu gratuit, dar cu acoperirea cheltuielilor curente. Aceste aspecte vor face obiectul unor protocoale de cooperare pe care agenţiile le vor încheia direct cu primăriile.

În ceea ce priveşte angajamentele la nivel internaţional, noua strategie va contribui şi la dezvoltarea acestei componente, şi - am spus - urmărim, din motive asupra cărora n-o să insist aici, aderarea României la Convenţia OCDE privind combaterea mituirii funcţionarilor publici în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale şi aderarea României la un grup de lucru din cadrul acestei instituţii, OCDE, Grupul de lucru antimită. Ne-am angajat prin acţiuni concrete într-un proces de a face posibilă această aderare, printre altele, şi prin semnarea unei declaraţii la nivel de miniştri de justiţie, care a avut loc în martie anul acesta. 

Am să mai spun un singur cuvânt despre summit-ul anticorupţie de la Londra. Am spus înainte că România este un model în regiune. Acest summit a avut loc în luna mai, iar România a fost invitată acolo nu numai la nivel guvernamental; acolo au fost ziarişti români care au fost invitaţi să contribuie la o carte care s-a editat sub auspiciile acestui summit. România a fost invitată prin parteneri din ONG-urile româneşti să participe în plenurile de dezbatere, deci România este recunoscută ca un model, cum am spus, cel puţin la nivel regional. Şi atunci, mesajul meu public, ca ministru care nu este singurul responsabil pentru Strategia naţională anticorupţie, dar care este responsabil pentru implementarea acestei strategii, în cooperare cu alte instituţii, la nivelul administraţiei centrale, dar şi al administraţiei locale: repet, reiterez, pentru noi este important să nu dăm cu piciorul prea uşor la ceea ce s-a obţinut atât de greu.

Câteva cuvinte, dacă îmi îngăduiţi - şi o să închei -, cu privire la viitorul cod administrativ al României. Cu privire la această iniţiativă, codul pe care MDRAP intenţionează să-l finalizeze în toamna acestui an, Ministerul Justiţiei salută această iniţiativă, care are ca scop simplificarea şi înlesnirea înţelegerii cadrului normativ aplicabil administraţiei publice centrale şi locale, pentru că sunt de acord şi eu, ca şi orice cetăţean din această ţară, îmi imaginez, că a urmări în 18 acte normative diferite diverse dispoziţii care reglementează administraţia publică nu este cel mai eficient mod de lucru. În acelaşi timp, îmi exprim îngrijorarea - în sensul în care, indiferent de modificările legislative care ar putea surveni pentru armonizarea acestui cadru normativ, trebuie să ne asigurăm că aceste modificări nu aduc atingere regimului existent al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese. Există în acest sens o practică ce s-a dovedit consistentă, de combatere, o practică a ultimilor ani, pe care trebuie să ne asigurăm că nu o pierdem. Deci, s-au făcut

reforme, repet, cu un preţ foarte mare, şi ar fi păcat să pierdem acest lucru printr-o decizie nechibzuită.

Cadrul normativ care este implementat de ANI în zona dreptului administrativ şi de parchete şi instanţe în zona dreptului penal este aşadar un instrument anticorupţie eficient, întrucât exact prin aceste interdicţii aplicabile funcţionarilor publici şi aleşilor locali se reduce riscul de fapte de corupţie. Şi după cum ştim că, în general, avem cu toţii un discurs destul de abstract, când vorbim de corupţie, vorbim de bani care se fură de la cetăţean, de la societate. Societatea nu este ceva abstract, societatea suntem noi toţi, o sumă de cetăţeni, şi prin faptele de corupţie, se fură de la noi toţi - de la noi, care avem vremelnic un mandat de ales local, un mandat - ca mine - de numit vremelnic într-o poziţie, dar /şi de la/ cei care nu au, cei mai mulţi dintre noi, niciun fel de mandat şi care sunt reprezentanţi. Iar ceea ce dorim să ne asigurăm la nivelul ministerului că nu se pierde este exact acest lucru: că redăm societăţii, deci redăm fiecăruia dintre noi, exact ceea ce ni s-a furat fiecăruia dintre noi. Şi că luăm aceşti bani înapoi pentru a-i da exact în acele domenii în care există un larg consens transpartinic, de societate, acele domenii care au nevoie de finanţare: sănătatea, educaţia, şi care trebuie să facă parte dintr-un proiect de ţară. Deci, atunci când ne întrebăm ce fel de ţară vrem şi răspundem: "Vrem o ţară mai curată"... Ca să avem o ţară mai curată şi mai educată ne trebuie bani. Şi aceşti bani, în mare măsură - credem noi -, pot fi obţinuţi prin redarea către societate a ceea ce i s-a furat societăţii.

În concluzie, doresc să evidenţiez rolul fundamental pe care îl au transparenţa şi integritatea în exercitarea funcţiei publice. Aceste două elemente sunt piloni centrali ai bunei guvernări, o guvernare care - aşa cum am spus - trebuie să fie în folosul cetăţeanului.

Felicit încă o dată organizatorii acestui forum. Cred că, aşa cum s-a spus ieri, că o asemenea întâlnire nemijlocită cu dvs, cu aleşii locali, cu cei care aveţi poate cea mai mare legitimitate, fiind aleşi direct de către comunităţile dvs şi fiind cel mai aproape de comunităţile pe care le reprezentaţi, este întotdeauna utilă şi vă spun că şi între două forumuri colegii mei de la minister sunt la dispoziţia administraţiei publice locale, pentru orice fel de întrebări, lămuriri, clarificări cu privire la acest cadru despre care v-am vorbit astăzi.

În fine, aş vrea numai să mai spun că România se află într-un moment important din punct de vedere al aşteptării cetăţenilor, şi datoria noastră a tuturor, aleşi sau numiţi, ca persoane aflate deci în funcţia publică, este să venim în întâmpinarea nevoilor societăţii şi să guvernăm cetatea în interesul cetăţii. Mulţumesc!

Violeta Alexandru:Mulţumiri pentru înţelegerea de care dau dovadă colegii, pentru că, într-adevăr, în acest moment, am depăşit puţin timpul alocat pentru primele două secţiuni din agendă. Deci cu mulţumiri faţă de colegii mei răbdători, aş vrea să deschid discuţia către dumneavoastră, în măsura în care sunt întrebări pentru doamna ministru, sau... vă rog, sunt puncte de vedere pe care le doriţi exprimate, o să vă rog să circule microfoanele. Vă ascultăm!

Emilian Gheorghe Pop: Sunt Emilan Gheorghe Pop, primarul comunei Săcălăşeni,

judeţul Maramureş. Am avut onoarea să fac parte din acel proiect de luptă anticorupţie organizat de Ministerul Dezvoltării şi nu numai, în parteneriat cu alte ministere, şi în urmă cu ceva timp, la o întâlnire, am constatat un lucru foarte interesant. Doamna ministru, cum puteţi dumneavoastră să explicaţi că un primar sau un funcţionar public care primeşte o nucă adunată de o bătrână, care cere ceva unui funcţionar, o adeverinţă sau nimic, face aceeaşi faptă ilegală ca şi cel care îi pretinde cuiva să îi dea un folos necuvenit consistent pentru a face sau a nu face ceva? Amândouă sunt fapte de corupţie. Unde este linia, unde este trasabilitatea între acestea? Vi se pare normal să fie amândouă fapte penale?

Luptăm anticorupţie, dar tradiţia românească o ştiţi? Ştiţi că acest popor român nu este neamţ? Am lucrat, înainte de a fi în administraţie, am lucrat în privat...Violeta Alexandru: Mulţumesc frumos, să dăm posibilitatea doamnei ministru....Emilian Gheorghe Pop: Păi, îmi daţi voie, e întrebarea, da? Am lucrat cu un neamţ. El când venea se purta ca un neamţ, tot la el, ca şi neamţ, ori noi suntem români. Până în 2007, ce am intrat în Uniune, se spunea cu voce tare: domnule, unitate în diversitate. Ce a ajuns unitatea în diversitate, pentru noi, domnilor? Mai suntem români? Mai avem tradiţie? Mai avem ceva?

Violeta Alexandru: Mulţumesc.

Emilian Gheorghe Pop: Stimată...

Violeta Alexandru: Domnul primar, vă rog frumos, întrebarea /.../.

Emilian Gheorghe Pop: Îmi daţi voie să pun întrebarea?

Violeta Alexandru: Da, o să vă rog să comprimaţi un pic intervenţia, ca să intrăm într-un dialog.

Emilian Gheorghe Pop: O să comprim. Vi se pare normal că am ajuns de la libertatea câştigată cu sânge, din păcate, în '90, la o dictatură a fricii, în anul 2016? Ştiţi că 99% dintre primari sunt ori incompatibili, ori în conflict de interese datorită Articolului 76 din Legea 161, 76 alineatul 1? Ori toate lucrurile trebuiesc făcute cu înţelepciune, nu cu furca. Vă mulţumesc şi vor mai fi şi alte discuţii. La revedere!

Violeta Alexandru: Mulţumesc frumos. Vă rog, doamna ministru.

Raluca Prună: Domnule primar Pop, mulţumesc pentru întrebare. Răspunsul meu e simplu. Eu nu cred că diferenţa noastră specifică de români stă în acest lucru, dar asta este o discuţie care depăşeşte cadrul acestui forum. La întrebarea dacă sunt comparabile sau identice, eu ştiu, primirea unui folos necuvenit a unei nuci, aţi spus, de la cineva care înţelege să răsplătească nu, sau în fine, înţelege că... dacă am nţeles bine întrebarea, dacă nu, mă corectaţi, eu am înţeles că face parte, ar face parte din tradiţia noastră de români, să ne exprimăm mulţumirea faţă de cel care îşi face o datorie. Mă întrebaţi dacă acest lucru este echivalent cu fapta celui care pentru a-şi face datoria pretinde ceva. Şi eu vă spun că nu: nu răspund eu! Asta răspunde Codul penal care face o distincţie între pretinderea de mită, a cere, a condiţiona actul, oricare ar fi el, administrativ, medical, de orice natură, de primire a unei mite, este o faptă în Codul penal - pe care nu l-am adoptat eu, îl avem demult,

e tot o tradiţie a poporului român acest Cod penal, şi folosul necuvenit. Deci, există o distincţie, iar eu cred - dacă îmi îngăduiţi, în cadrul acestei discuţii foarte deschise - încă o dată, nu asta este specificitatea poporului român, sunt alte lucruri, da, despre care putem vorbi la un forum al ceea ce ne face pe noi distincţi în această unitate în diversitate.  Şi să ştiţi că şi în Germania, în Codul penal german, se face exact aceeaşi distincţie, în Codul penal. Acum, există disticţia la nivelul codului şi, evident, şi judecătorul, care aplică legea, va face încadrarea faptei diferit. Cu privire la incompatibilităţile definite în Legea 161/2003, deci este o lege de acum 13 ani, sunt de acord că poate, anumite incompatibiltăţi au dus la acest procent, să spun, foarte mare. Dumneavoastră, dacă am reţinut bine, aţi spus 90%, eu nu am asemenea cifre, dar vă cred, este un procent foarte mare, fie şi dacă îl citim în presă, vedem că sunt numeroase situaţii de incompatibilităţi. Eu, ca ministru, nu cred că este cazul să punem în discuţie astăzi acest cadru normativ, ca principiu, dar sigur că în măsura în care, de exemplu, participarea primarului în Consiliul de administraţie al unei companii care... de utilitate publică, în măsura în care acest lucru determină, aşa cum ştim din practic, o incompatibilitate, cred că acest lucru poate fi dezbătut, dar zic să facem asta fără pasiune, fără emoţie şi, încă o dată, fără a risca să aruncăm, o dată cu apa din copaie, şi copilul. Mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc. O să mai luăm cam două întrebări. Este rândul dumneavoastră. O secundă.

-: Dreapta dumneavoastră, stimată doamnă, în colţ, aici...

Violeta Alexandru: Vă rog. Şi după care, dumneavoastră.

Mitică Voicu: Mitică Voicu sunt, primarul comunei Miceşti, judeţul Argeş, la al şaptelea mandat. Precizez faptul că sunt la al şaptelea mandat, întrucât are o componenţă de curăţenie în administraţie. Se vorbeşte în mass media şi astăzi, doamna ministru, aţi vorbit despre /.../ de integritate, vorbesc de partea de... componenta de prevenţie. Vrem să ştim şi noi despre acest post. Ce statut are acest...? Pardon, o fişă a postului, ce statut are, dacă este obligatoriu, cine este angajatorul, ce pregătire are, dacă este justificat acest post şi aşa mai departe? Dacă în alte ţări europene există această practică, acest post, pentru că dumneavoastră, nu ştiu de ce generaţie sunteţi, noi suntem un pic /.../ născuţi mai devreme, seamănă foarte tare cu /.../ din instituţii, dacă aţi prins vremurile acelea.

Din punctul nostru de vedere şi cred că sunt în asentimentul tuturor, paznicul nostru este cetăţeanul, astfel încât nu ne-ar vota de atâtea ori, dacă nu noi am murdari, dacă ne-am murdări în munca pe care o facem. În ceea ce priveşte partea cealaltă, administrativă, stimată doamnă, sunteţi de profesie, ştiţi că există un principiu al legii, al legislaţiei... legea trebuie să fie /.../ de profesie, legea trebuie să fie exactă, precisă şi uşor de aplicat - dacă nu mă înşel, este un principiu al lui Montesquieu. Ar trebui lucrat aici, în toată legislaţia, şi legislaţia civilă, şi cea penală şi o să mă rezum la un singur aspect, la celebrul abuz în funcţie; dumneavoastră ştiţi foarte bine că în antiteză cu abuzul în funcţie... neglijenţa în serviciu, această neglijenţă este pedepsită cu mai puţin, de la doi la şapte, cealaltă de la trei la 12. Eu cred că aici trebuie foarte foarte bine lucrat în modificarea legislaţiei - toată, cap-coadă - pentru că nu îndeplineşte condiţiile impuse. Vă mulţumesc!

Raluca Prună: Mulţumesc domnule primar. Cu privire la prima întrebare, la avertizorul de integritate. Avertizorul de integritate nu este un post în sine, cred că trebuie să facem distincţia între avertizorul de integritate şi consilierul de etică. Avertizorul de integritate poate fi oricine, poate fi primarul un avertizor de integritate, în măsura în care... deci, oricine. Deci, răspunsul este, fişa postului celui care este avertizor de integritate este exact fişa postului pe care persoana respectivă o are în ceea ce priveşte funcţia sa. Poate fi primarul, poate fi consilierul juridic din primărie, poate fi, nu ştiu, secretara, poate fi orice fel de angajat al unei instituţii.

Vorbesc de primărie, pentru că dumneavoastră sunteţi primar... poate fi consilierul meu la minister, orice director din Ministerul Justiţiei care are o funcţie... poate fi deci orice fel de funcţie, la nivel central sau local şi care în exercitarea acestei funcţii şi în obligaţia care îi revine de la lege, de a denunţa fapte care nu sunt conforme cu legea, decide să ... cum să spun... să avertizeze eşalonul administrativ superior despre fapte, acte şi fapte care se fac cu încălcarea voită a legislaţiei în vigoare. Şi încă o dată, cred că este important să distingem acest lucru, de avertizorul de ... de consilierul de etică. În ceea ce priveşte faptul că orice lege ar trebui să fie precisă şi exactă, da, nu pot fi mai mult decât de acord cu această afirmaţie şi mi-aş dori, ca român, să fim aici exact ca nemţii. Mă bucur că avem această discuţie în Parlamentul României; Parlamentul României este cel care adoptă legile, în general şi eu cred că ceea ce aţi spus va fi auzit.

Cu privire la întrebarea dacă nu cumva ar trebui acum să reluăm şi să rediscutăm tot cadrul legislativ, eu cred că nu este cazul, că putem să modificăm acele prevederi legislative care nu sunt clare, avem în România, care este un stat membru al UE, care este un stat de drept, toate mecanismele şi toate instituţiile care pot corecta neclarităţi ale legii, şi dacă îmi îngăduiţi, cu privire la abuzul în serviciu, pentru că dumneavoastră aţi invocat acest text de lege, după cum ştiţi, Curtea Constituţională, iată, un mecanism prin care Curtea Constituţională a clarificat un text de lege care nu era clar.

Deci, vin şi spun... vin şi închei spunând că părerea mea, de jurist, de ministru, de cetăţean, este că trebuie să lăsăm aceste mecanisme şi aceste instituţii care sunt competente pentru interpretarea şi clarificarea acelor dispoziţii care nu sunt ... nu se ridică la nivelul cerut al principiului, deci să fie riguros, exact, neechivoc, să îşi facă treaba./lalexandrescu/denisse/ A relua acum toate aceste discuţii şi a reinventa o legislaţie nu ar duce decât la încălcarea unui alt principiu şi anume al principiului stabilităţii legislative şi, din păcate, ştim cu toţii că şi pentru faptul că a trebuit să ne scanăm, să zic aşa, toată legislaţia în pregătirea aderării şi pentru că se adoptă foarte multă legislaţie. Lumea, aşa cum a zis doamna ministru, se schimbă. Trebuie să reglementăm domenii care acum 10-15 ani nu erau reglementate. Toate aceste lucruri fac ca, de fapt, o mulţime de dispoziţii legislative să fie adoptate, aşa încât a ne reîntoarce la momentul T0 nu cred că serveşte nimănui. Mulţumesc.Violeta Alexandru: Mulţumesc. Ultima întrebare în această secţiune din panel vă aparţine dumneavoastră. Vă ascultăm.

Vasile Lincu: Bună ziua. Doamnelor ministru, domnilor miniştri, stimaţi invitaţi, Lincu Vasile mă numesc, sunt preşedintele Sindicatului ProLex, reprezint

Confederaţia Meridian. Am auzit mai multe măsuri pentru strategia anticorupţie, dar nu am auzit nimic referitor la măsuri pentru creşterea încrederii populaţiei în justiţie şi o să mă rezum doar la trei aspecte. Nu pot să explic membrilor noştri - reprezint 15.000 de oameni în poliţie şi poliţia locală - de ce hotărârile instanţelor ţin de hazard. Oameni care se află în aceeaşi situaţie, cu acţiuni identice, primesc soluţii contradictorii, uneori chiar de la acelaşi judecător. Nu înţeleg cum nu există o practică unitară şi nici măcar o legislaţie clară pe aspectul litigiilor privind funcţionarii publici. Ştim că instanţele competente sunt instanţe contencios, dar atunci când vorbim de procedură, practic este un hibrid între litigii de muncă şi partea de contencios. Nu se atacă un act administrativ, se judecă procese având ca obiect raport de serviciu sau dreptul de natură salarială, dar nu se aplică legislaţia muncii, de exemplu, cu tot ce implică acest lucru. De asemenea...

Violeta Alexandru: Mulţumesc. O să vă rog să comprimaţi.

Vasile Lincu: Un singur aspect mai vreau să spun cu privire la Legea avertizorului. Este adevărat că ea nu este cunoscută şi sunt foarte puţini oameni care îşi iau această calitate de avertizor, dar eu cred că sunt de luat măsuri şi în ceea cde priveşte protecţia acestor avertizori. Personal, când am făcut declaraţii publice cu privire la mai multe fapte de corupţie din sistemul vamal, nu ştiu ce instituţie a statului nu m-a controlat, ca şi cum eu trebuia să răspund pentru faptele de corupţie ale altor persoane. Ori nu se poate să încurajăm avertizorii, atâta timp cât aceştia nu sunt protejaţi. Mulţumesc.

Raluca Prună: Mulţumesc, domnule preşedinte. La prima întrebare - cu ce să facem pentru a creşte încrederea populaţiei în justiţie, spun pentru cei care înfăptuiesc actul de justiţie, eu nu-l înfăptuiesc, eu sunt ministru numai. Cred că depinde de activitatea fiecăruia dintre cei care lucrează în sistemul judiciar şi a celor pe care dumneavoastră îi reprezentaţi, grefierii, dacă nu mă înşel, cu precădere, nu?, la ProLex. Dacă greşesc, poliţia şi... poliţiştii locali, care, bun, ei nu sunt parte stricto sensu a actului de justiţie, dar care îl ajută pe procuror, de exemplu, în urmărirea penală. Deci răspunsul e simplu.

Pentru a creşte încrederea populaţiei in actul de justiţie, trebuie ca cei care înfăptuiesc actul de justiţie, în fiecare zi, în fiecare act pe care îl fac, să se gândească la faptul că fac un serviciu public şi că modul în care-şi execută, să spunem... modul în care-şi fac datoria, ca să vorbesc mai puţin ... într-un limbaj mai puţin juridic, va fi categoic o reflecţie a încrederii populaţiei în acel serviciu public, pentru că justiţia este un serviciu public. Şi avem exemple, dacă îmi îngăduiţi - ştiu că nu e un exemplu popular, dar trebuie să-l spun - al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care face parte din sistemul judiciar din România, este la o cotă de încredere de 69% faţă de Parlamentul care astăzi ne găzduieşte, care este la o încredere, sper să nu greşesc, de 19%, şi atunci cred că răspunsul este aici. Nu toată populaţia României are o încredere scăzută în sistemul de justiţie. Nu am acum cifre, am cifrele DNA-ului, pentru că este o cifră pe care o repetă nu numai lumea în România, dar pe care eu, de când mi-am preluat mandatul, mi-o repetă interlocutorii străini cu care mă întâlnesc - premierul Marii Britanii, cei de la OCDE. Deci cifra aceasta este cunoscută, a trecut, că ne place sau nu, graniţele ţării noastre.

Vasile Lincu: Cred că nu a fost înţeles bine. M-am referit la soluţiile date de instanţă, că ţin de hazard.

Violeta Alexandru: Mulumesc frumos. Mulţumesc.

Raluca Prună: Ştiţi că există, sigur, şi aici România nu face, să spunem, o excepţie, în sensul că nu este singulară, România ca multe alte sisteme de drept continental, în care nu funcţionează aşa-numitul precedent, care te obligă, nu? - odată ce ai luat o decizie într-un caz, să iei aceeaşi decizie în toate cazurile similare - România, deci, alături de alte state, are în mod continuu de luptat cu practica unitară. Practica unitară este asigurată, printre altele, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Este adevărat că în anumite materii ea există, deci o practică din această neunitară şi pentru aceea se dau şi decizii de interpretare de către Înalta Curte, se fac recursuri în interesul legii tocmai pentru a clarifica. Bun, sigur că nu vă dau răspunsurile, dar eu sunt... ar trebui să puneţi întrebarea asta la CSM - probabil că ei sunt mai bine plasaţi - sau la asociaţiile de magistraţi. Dau şi eu răspunsurile pe care le pot da şi dacă mă veţi întreba ce pot eu să fac  pentru poractica unitară, răspunsul meu este foarte scurt: nimic.

Nu pot decât să-mi folosesc vocea. Cu privire la soluţii contradictorii şi practică unitară am răspuns. Cu privire la Legea avertizorului, da, şi aici sunt de acord. Avem dispoziţii legale care reglementează avertizorul. Probabil că trebuie să lucrăm mai mult cu privire la protecţia efectivă în cazuri cponcrete a avertizorului de integritate, dar şi aici, dintr-o datorie faţă de adevăr, dacă nu dintr-o datorie faţă de ţara mea, trebuie să spun că nu suntem singuri. Şi alte state, care au dispoziţii similare privind avertizorul, se confruntă cu aceleaşi probleme. Şi, evident, nu o să fim ipocriţi şi o să spunem că avertizorul nu se va bucura, în orice caz, de popularitate în instituţia în care lucrează, nu în mod necesar. Şi aici sunt de acord că mai trebuie lucrat. Însă de la lege, pentru că Ministerul Justiţiei atâta poate să facă, poate să iniţieze proiecte de lege şi poate să le urmărească în parlament. În ceea ce priveşte dispoziţiile legale, nu cred că nu sunt asigurate toate garanţiile pentru protecţia avertizorului. Trebuie, însă, să facem această instituţie mai cunoscută şi trebuie, pe măsură ce avem cazuri concrete de avertizori, să ne asigurăm că acele dispoziii legale sunt aplicate. Mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult pentru interesul dumneavoastră pentru subiect. O să vă rog să fii foarte succint şi...

Cristian Berechet: Doamna ministru, aş avea şi eu... numai nişte precizări, dacă îmi permiteţi.

Violeta Alexandru: ... odată cu întrebarea dumneavoastră, ne vom muta şi la a treia temă de discuţie atât de aşteptată, aşa că vă rog din suflet să fiţi foarte succint. Vă ascultă doamna ministru.

Cristian Berechet: Mă numesc Berechet Cristian, sunt primarul comunei Beuca, judeţul Teleorman. Aş ruga mult de tot pe doamna ministru al justiţiei, profit de ocazia asta, pentru că doamna ministru al justiţiei, ceea ce nu a făcut domnul ministru Robert Cazanciuc, rog ca primarii din toată ţara asta, sunt probleme cu

incompatibilităţile şi vreau să precizez că această Lege ANI pe 2003 este o lege blestemată şi fac referire la articolul 87, litera k. Am fost în situaţia asta când am fost viceprimar la Beuca. Am acordat - sunt jurist de meserie - am acordat o asistenţă juridică la o societate agricolă privată, în alt judeţ, Argeş, şi pentru aceasta am fost târât de ANI în instanţă. Consider că una e să fii ales, una e să primeşti o indemnizaţie,  şi una este să fii funcţionar public. Vreau să vă spun că interesele mele... Acest serviciu juridic l-am acordat numai în timpul liber, sâmbăta şi duminica. Nu poţi să îi iei dreptul omului la muncă, la activitate economică sau comercială. E foarte importantă treaba asta, pentru că eu am plătit impozit la Fisc pe acest venit de 500 de lei minim garantat, dar am acordat această asistenţă juridică la acea societate agricolă pentru că /.../...

Violeta Alexandru: Domnule primar, nu ne putem referi la speţe individuale...

Cristian Berechet: Am înţeles.

Violeta Alexandru: Sunt utile exemplele, dar o să vă rog să menţinem, discuţia în termeni generali.

Cristian Berechet: Dar vreau să vă spun că în situaţia asta sunt foarte mulţi primari şi viceprimari şi trebuie făcută o reparaţie, doamna ministru. Parlamentul nu a făcut-o. Faceţi-o dumneavoastră ca executiv. Aveţi posibilitatea asta.

Violeta Alexandru: Mulţumesc. Să răspundă doamna ministru. Vă mulţumesc foarte mult, domnule primar.

Raluca Prună: Vă mulţumesc, domnule primar. Foarte scurt, da, aşa cum s-a spus, fără să ne referim la o situaţie particulară, eu cred că tocmai invocând principiul despre care s-a vorbit înainte., dacă avem o lege şi ea este cunoscută, ea este clară, în general, şi este predictibilă, noi nu putem invoca...  Deci noi când candidăm, dacă eu aş candida mâine ca şi primar - şi eu sunt jurist, sau dacă eu, de pildă, mâine, aleg să mă fac judecător, ştiu clar că alegând să mă fac judecător, nu pot în timpul meu liber - presupun că aş mai avea timp liber seara să dau consultaţie juridică nimănui, chiar dacă o fac în timpul meu liber, pentru că legea care reglementează profesia sau, în fine, funcţia pentru care.. profesia pe care vreau să o fac sau funcţia pentru care candidez, îmi interzice acest lucru.

Aşa încât eu nu am alt răspuns decât acela că personal ca ministru susţin Legea ANI, nu cred deloc că este... Sigur, putem discuta să vedem in ce măsură anumite dispoziţii poate nu sunt exagerate, dar dispoziţia care stabileşte nişte interdicţii ca atunci când ocupă o funcţie sau ca atunci când facem o profesie să mai facem acelaşi lucru - am dat exemplele - şi în timpul liber, nu cred că este nicio dispoziţie care singularizează România şi cred că este o chestiune care există şi in alte state. Eu cred că nici în alte state membre sau mai puţin membre ale UE, statele de drept cu care ne comparăm, situaţia este aceeaşi. Repet, dacă sunt judecător, cu siguranţă nu voi putea da asistenţă juridică în timpul liber. Mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc. Ne mutăm la a treia temă de discuţie, cea privind salarizarea şi, în general, abordarea noii echipe cu privire la funcţia publică...

Violeta Alexandru: O să-l rog pe Cornel Călinescu, pe președintele ANABI, să se ridice pentru a-l cunoaște... Este în salkă colegul meu... Așa cum spunea dfoamna ministru, activitatea acestei instituții se intensifică în continuare. El este Cornel Călinescu și sunt convinsă că veți lucra cu domnia sa în continuare. Îl ascultăm pe domnul ministru, pentrtu prezentarea dânsului... Mulțumesc pentru răbdarea de a fi așteptat până la axceastă oră!

Dragoș Pîslaru: Mulțumesc și eu foartre mult! Doamnelor și domnilor, o să-ncerc să fiu cât mai succint. Este o ocazie minunată, să putem sta, astăzi, de vorbă. Mi-ar plăcea să vorbim despre simplificare, despre faptul că indemnizațiile de creștere a copilului s-au putut obține pe email, faptul c-avem o agendă foarte ambițioasă pe partea legată de incluziune, pe pachetul antisărăcie, unde parteneriatul cu dumneavoastră, autoritățile publice locale, este ceva nu doar firesc, ci obligatoriu, despre faptul că am reactivat și vom avea o activitate importantă a comisiilor județene de incluziune sau despre multe alte probleme pe care le-avem la nivelul societății.

Cred că ar fi fost foarte oportun să fie dezbătute astăzi, în ceea ce privește vulnerabilitățile diverselor categorii de oameni din această țară. Sau poate ar fi fost iarăși oportun - de data asta, nefăcându-mi, însă, plăcere, ci având în vedere gravitatea /.../ trăgând un semnal de alarmă - să discutăm despre tânăra din Ploiești care a fost înjunghiată de către concubinul său ieri; care ne arată violența în societatea românească și faptul că degeaba discutăm de planuri, strategii mărețe, atâta timp cât noi nu reușim să insuflăm, la nivelul familiei, la nivelul comunităților, acele valori minime morale care să ne permită să evităm aceste lucruri.

Dar pentru că astăzi este... o ocazie în care discutăm despre transparență /.../ funcției publice și salarizare, și mai presus decât acest pucru, pentru că există un protest sindical de amploare, la nivelul dumneavoastră, aș vrea să adopt o temă pe care o consider extrem de importantă și vreau să profit de acestă ocazie, să avem această discuție. Aș vrea să încep de la un lucru foarte important; și o să vedeți de ce consider eu acest lucru. Noi... știți foarte bine că am avut, primele două luni de mandat pe care am avut onoarea să mi-l asum la Ministerul Muncii, o activitate frenetică pe partea legată de Ordonanța 20, Ordonanța cu privire la salarizarea în sectorul public.

Și aicea, aș vrea să vă scot în evidență o situație... care este de fapt o poză perfectă a modului în care noi operăm în această societate. Și anume, în momentul în care, cu ajutorul Ministerului Afacerilor Interne, cu ajutorul prefecților, am transmis către dumneavoastră în UAT-uri - către dumneavoastă însemnând către instituțiile dumneavoastră; dumneavoastră, acuma, sunteți un nou val de primari, bineînțeles, care va fi mult mai bun decât cel vechi, evident - dar am trimis către UAT-uri dorința, cerința ca să putem avea grilele de salarizare din fiecare UAT, pentru a știi... care este salarizarea, însemnând de la salariul brut, cu toate sporurile, indemnizațiile s.a.m.d., pe toți oamenii pe care-i aveți... Din 3.300 de astfel de așteptări, de solicitări pe care le-am avut, am primit o mie de răspunsuri. Din o mie de răspunsuri pe care le-am primit, doar două treimi erau utilizabile; fie că nu respectau formatul pe care l-am cerut, fie că n-aveau absolut nicio coerență și nu puteau să fie în speță informațiile reale.

Și lucrurile acestea, iarăși, cuplate cu faptul că noi am cerut într-un format electronic, în excel, și am primit în word, scanat, semnate și ștampilate e.t.c., ne-a dus într-o situație în care, practic, noi, în continuare, nu avem o imagine asupra modului în care salarizarea la nivel local se întâmplă. Și acuma veți spune, domne, e treaba dumneavoastră, ca autorități centrale, că nu știți. Și eu vă spun, nu e treaba noastră, ca autorități centrale, e treaba noastră și a dumneavoastră. Dacă vrem o politică publică de calitate, doamnelor, domnilor primari, trebuie să contribuim cu toții, ca să avem date de calitate. O guvernare, fie ea locală sau centrală, nu se poate face dacă nu ai date corespunzătoare. Inclusiv distinșii membri ai sindicatelor care protestează astăzi nu au evidența salarizării în sectorul public local. Au câteva primării, așa cum și noi am avut vreo 600 de primării pe baza căruia am făcut extrapolările. În ceea ce noi am făcut pe baza extrapolărilor pe care le-am făcut, am fost net superiori oricărui minister al muncii anterior care avea datele doar parţial bazate pe un eşantion de cam 10%, la nivelul datelor existente din Ministerul Finanţelor Publice. Ştiţi foarte bine că această situaţie nu este firească. Ceea ce ne trebuie este să participăm, dacă discutăm de transparentizare şi avem o colaborare publică centrală locală pentru a putea înţelege într-adevăr cum stau lucrurile./ Şi aici, practic, înseamnă, repet, date de calitate, înseamnă nu doar pur şi simplu transparenţă, înseamnă decizii mai bune.

Al doilea element important: bun, avem o situaţie, suntem nemulţumiţi, bun, ce facem? Propunerea pe care am făcut-o şi care e foarte importantă este ca să introducem într-un sistem de tip Revisal cum este pentru angajaţi, salariile din sectorul public. Noi, în acest moment, nu avem toate salariile din sectorul public. Am avut bătălii de tranşee cu baioneta, să obţinem pe sănătate şi pe educaţie, date. Ne-am chinuit cu adevărat zdravăn, ca să lămurim lucrurile pe apărare şi ordine publică, cu faptul că datele sunt secrete, sunt confidenţiale, nu putem să le vedem, şi aşa mai departe.

Ceea ce este important este cum poţi să ai o încredere în a discuta despre salarii, dacă tu nu ai o evidenţă, repet, de la salariul de bază, până la câştigul net pe care îl are persoana. Şi lipsa acestor date grevează foarte puternic lucrurile. Mai mult decât atât, sistemele IT pe care le avem în România sunt grevate de faptul că au fost lansate licitaţii complet haotic, şi aici mă refer şi la nivel local, şi la nivel central, şi care sunt blocate de /.../ de firmele care le-au oferit. Câţi dintre dumneavoastră aveţi cu adevărat codul surselor pe aplicaţiile respective. Noi, ca exemplu, la Ministerul Muncii, am descoperit că nu avem codul sursă pe infrastructuri critice de bază de date şi suntem acum în discuţii cu firmele furnizoare pentru a obţine codurile sursă şi pentru a ne putea securiza aceste baze de date.

Dar ceea ce este cheie, este... o să vă cer aici sprijinul ca în momentul în care ieşim cu hotărârea de guvern pentru această reformă a Revisalului, pentru a încărca într-o clonă a Revisalului, datele din zona publică, să aveţi această deschidere şi să putem, rapid, până la toamnă, să ştim cu adevărat care este situaţia salarială în toată zona publică, inclusiv zona publică locală. Şi aici este un lucru foarte important pe care vreau să îl scot în evidenţă. La Geneva, când m-am întâlnit la reuniunea pe muncă, internaţională pe muncă, m-am întâlnit cu colega din Chile. Şi colega din Chile, când i-am spus de faptul că suntem într-un proces de reformă, de

corectare a datelor, a zis: dar cum adică, voi aveţi datele referitor la sectorul privat?... că noi nu le avem, noi le avem pe cele din sectorul public - pe noi ne interesează cum cheltuim banul public, nu ne interesează ce fac privaţii, şi cumva a fost complet surprinsă.

La români, e exact pe dos. Noi ştim situaţia salariaţilor din privat şi n-o ştim pe asta din sectorul public. Nu este admisibil acest lucru! Şi asta va fi un punct central al reformei care va pregăti această lege unitară a salarizării. Nu pot să nu mă concentrez un pic pe dezideratele angajaţilor din APL /.../ context de grevă şi de fiecare dată, ca ministru, voi avea această aplecare pe toate solicitările care vor fi făcute. Nu există, nu se pune problema să fie trataţi membri de sindicat, cu aroganţă, de acest minister, cât timp voi avea această misiune. Există patru lucruri care ne-au fost solicitate. Le veţi găsi şi în comunicatele publice. O să încep cu numărul patru. Numărul patru este eliminarea unui articol din ordonanţă care prevede că acea măsură pe care am anunţat-o şi care nu numai că am credinţa că este benefică, dar ştiu că este benefică, şi anume faptul că datorită încadrării greşite pe trepte, toţi funcţionarii care sunt trepte inferioare, trei şi doi, se vor echivala la nivelul treptei unu, acolo unde sunt în instituţie persoane care au această încadrare, această... ei bine, această măsură, colegii de la sindicate au primit mesaje pe care vreau să le corectez pe această cale, cum că ar fi îngrădite de acest articol 31 cu 4. Şi am făcut deja o notificare către prefecţi, să transmită la toate direcţiile de resurse umane, persoanele care /.../ în toate APL-le din această ţară, faptul că interpretarea este eronată şi că să nu vă faceţi probleme pentru că acel principiu, exact aşa cum l-am comunicat public, va fi aplicat, şi am explicat de ce. Acest articol se referă strict la persoanele care sunt pe fonduri europene, pe proiecte cu fonduri europene sau din venituri extrabugetare.

Cu alte cuvinte, nu voi putea, dacă am, de exemplu, un consilier în Administraţie Publică Locală, care are temporar un salariu cu bonus pe fonduri europene, nu-mi voi ridica toţi ceilalţi consilieri, care nu sunt pe fonduri europene, la salariul celui care e pe fonduri europene, adică cu tot cu bonusul de fonduri europene. da? Asta spune articolul respectiv. În schimb, ce v-am spus mai devreme, faptul că ne ducem la maximum plată pe funcţie şi vechime, asta se întâmplă. Şi am alocat o sumă, deci ca să înţelegeţi... iniţial, am estimat undeva la 170 de milioane acest cost, pe baza datelor primite şi extrapolărilor făcute, am ajuns la 372,9 milioane de lei. Această alocare face ca autorităţile publice locale să fie pe locul patru ca beneficiari în celebra Ordonanţă 20.

Asta înseamnă, după sănătate, educaţie şi apărare şi ordine publică. Mai mult decât administraţia publică centrală care acum este, evident, luată ca şi bază de comparaţie, că nu ştiu ce au crescut şi au făcut. Ceea ce vă rog, deci din acest punct de vedere... punctul patru îl consider rezolvat. Punctul 3 - ca să încep în ordine inversă: o cerere de majorare cu 25% a salariilor, în condiţiile în care noi nu ştim care sunt salariile în administraţia publică, va face să se pervertească lucrurile, exact ca în trecut. Am mai spus-o, şi o spun cu toată responsabilitatea: dacă creşterile pe care le-am făcut anul trecut nu le aplicam procentual şi le aplicam cu cap, adică în sensul să eliminăm discrepanţele din structura salarială, şi nu le făceam otova, în procente, eram cu totul altfel astăzi. În loc să trebuiască să aşteptăm nu ştiu cât timp, puteam să discutăm de grile care

erau puse... aproape jumătate din grilă era rezolvată. Am avut 10 miliarde de lei care au fost daţi în creşteri salariale în sectorul public, anul trecut. 10 miliarde! Printre care cei 10% din administraţia publică, care şi ei au fost daţi prost, cu până la... - şi nu mai intru aici în discuţii.

Dar reţineţi: trebuie să înţelegem că o reformă de tipul creşterii salariale nu trebuie făcută cu orice preţ. Este mai bine să ne aşezăm, să cumpănim şi să discutăm cum vrem să arate într-adevăr o grilă salarială, care sunt principiile. Avem indemnizaţii şi sporuri care sunt complet haotice în sistem şi au fost date discreţionar. La capătul zilei însă, vreau să înţelegeţi: credinţa mea personală, şi pe care o împărtăşesc cu toţi cei care îmi spun asta, este că, într-adevăr, pentru administraţia publică locală salariile sunt aproape... Dacă punem un criteriu de decenţă, ele sunt uneori mult sub decenţa respectivă pentru un funcţionar public dintr-o ţară membră a UE. Problema nu se pune de vrut, se pune de unde reuşeşti să aloci acele resurse bugetare.

Şi primele două deziderate care au fost puse se referă la deblocarea unor lucruri care au fost stipulate prin lege şi au fost prorogate, pentru că n-au existat resurse. Şi aici, ceea ce colegii din sindicate au vocalizat este faptul că atunci când o autoritate publică locală îşi permite să acorde aceste lucruri, să le acordă. Bunăoară, mă gândesc la comuna Ciugud, din Alba, care are piste de biciclete, internet, se construieşte acum un teren de golf şi o polivalentă, bineînţeles că ar putea să spună că, da, ei îşi permit să susţină salarii mai mari. Dar problema este aşa: ce vă propun, şi le-am propus şi lor să avem în vedere, este să fim atenţi să nu creăm o discriminare sistemică de salarii. Cu alte cuvinte, n-o să putem să lăsăm libertate totală ca cei care îşi permit să dea salarii mai mari să dea salarii mai mari oricât, pentru că se creează nişte disparităţi în sistem. Pe de altă parte, lucruri cum ar fi norma de hrană sau vouchere de vacanţă, dacă sunt gândite pentru a stimula performanţa pe anumite proiecte sau într-un anumit mod care este clar legat de o reformă a administraţiei publice locale sau o perspectivă strategică, ele într-adevăr pot fi luate în considerare, dar cum?

Un element-cheie, fără să iniţiez aici o dezbatere, este care este raportul între veniturile proprii - şi aici mă refer... În fine, fără cote defalcate ar fi cel mai sănătos; să zicem venituri autonome cu cotele defalcate. Dar această pondere a acestor venituri în veniturile totale ar putea să fie un indicator al sănătăţii bugetare la nivel local şi care să creeze într-adevăr nişte debuşee pentru a premia ce? Performanţa. Pentru a premia o performanţă la nivelul administraţiei publice locale, performanţă instituţională în primul rând, referitoare la eficacitatea şi eficienţa folosirii banului public, modul în care îşi fac achiziţiile cât mai bine, modul în care reuşesc să strângă resurse. Deci, pe scurt: din patru puncte - şi lucrul ăsta deja l-am spus când m-am întâlnit cu sindicatele -, punctul 4 e rezolvat. Punctul 1 şi punctul 2, sunt deschis să stăm de vorbă, dar trebuie să definim foarte clar ce înseamnă că un APL îşi permite. Colegii de la Finanţe vă vor veni cu cazuri, fără să generalizăm, în care APL-urile au cheltuit în prima jumătate a anului un pic mai nesăbuit banii şi s-au dus după aceea la reglare, la sfârşitul anului. Păi bine, aş îndrăzni să spun că aceste APL-uri nu au avut această calitate de a-şi permite. Dar există mulţi dintre dvs care sunteţi buni

gospodari şi, într-adevăr, aţi putea să alocaţi nişte sume suplimentare. Şi pentru asta sunt absolut deschis să stăm de vorbă.

Evident, trebuie să stăm de vorbă şi cu colegii de la Finanţe. Iar punctul 3 - strângem datele, le punem în sistemul acesta, să ştim toate salariile. Cu ajutorul dvs, în parteneriat, stăm de vorbă, vedem cum trebuie să arate o grilă, care e nivelul de echivalare a funcţiei publice locale, dacă îl dezbatem din nou, dacă contestăm ce a fost scris în 284 sau nu, dacă facem nivelurile salariale dimensionate în funcţie de UAT sau nu... Sunt dezbateri la care ştiţi că lucrăm. Şi atunci, aş îndrăzni să spun că nu ignorăm aceste lucruri şi că la acest forum, care mi se pare o oportunitate extraordinară pentru a sta de vorbă, suntem mult mai aliniaţi decât credeţi. Şi politicile publice, fie ele centrale sau locale, exact cum spunea doamna ministru al justiţiei, sunt făcute pentru oameni, centrate pe oameni.

La trei săptămâni de când am fost investit în funcţie la Ministerul Muncii, am avut o epifanie, efectiv; şi am discutat cu colegii mei şi am spus: "Nu cred că există un minister mai bun în acest arc guvernamental decât Ministerul Muncii, din punct de vedere al mandatului. Noi ce facem la Ministerul Muncii: venim zi de zi - dvs, cei care lucraţi în minister, veniţi zi de zi - să ajutaţi oamenii, fie că sunt ei oameni cu probleme, vulnerabilităţi, copii, persoane cu dizabilităţi, şomeri sau salariaţi în sistemul public. Din acest punct de vedere, parteneriatul între dvs şi ministerul nostru, şi guvern în general, este un parteneriat care este subînţeles deschis. Există în acest moment o fereastră de oportunitate pentru a ne reforma societatea, pentru a o pune pe nişte principii mai bune. Putem să alegem să fim refractari şi să considerăm că politicul prevalează interesului societăţii, sau să considerăm că politicul înseamnă de fapt ideea de cetate şi de interes al societăţii. Vă mulţumesc!

Intrebari

Violeta Alexandru: ...către dumneavoastră sesiunea de întrebări, probabil undeva la două-trei întrebări vom putea lua, pentru că ştiu, suntem în întârziere, dar cred că au fost multe mesaje, pe care colegii miniştri au dorit să le transmită către dumneavoastră. În mod cert, vom avea nevoie să reluăm acest format, stimaţi colegi, şi ştiu că aveţi disponibilitatea să o facem. În mod cert, dacă rămân lucruri neîntrebate, le vom putea aborda într-o întâlnire ulterioară. Se vede, în mod evident, nevoia de dialog cu dumneavoastră şi înelegem să dăm curs aecestui apel. Vă rog, domnule primar Antal Árpád. Vă ascultăm.

Antal Árpád: Vă mulţumesc. Numele meu este Antal Árpád, sunt primarul municipiului Sfântu Gheorghe. Trei probleme punctuale. Unu: în Slovacia, nu în Germania sau în Elveţia, cel mai mic salariu al unui primar de comună este de 1928 de euro şi merge până la 4503 euro, deci este un salariu corect într-o ţară decentă şi vă spun nu în Germania, ci în Slovacia. A doua observaţie punctuală: mesajul Guvernului şi politica Guvernului faţă de autorităţile publice locale şi rolul pe care îl vedeţi pentru noi se poate măsura dacă facem o analiză într-un municipiu-reşedinţă de judeţ privind salariile la trei instituţii.

Într-un municipiu-reşedinţă de judeţ există prefectură, consiliu judeţean şi primărie. Prefectul este numit, preşedintele consiliului judeţean este ales indirect, iar primarul este ales direct. Prefectul are salariul de două ori mai mare decât primarul reşedinţă de judeţ, preşedintele consiliului judeţean între cele două. Eu cred că este mesajul clar al guvernului care este rolul nostru, al primarilor.

Dar ceea ce este mult mai grav, dacă analizăm cât câştigă un jurist la cele trei instituţii: la primărie - 1300 de lei, la consiliul judeţean - 2000, iar la prefectură - 3000 de lei. Deci dacă doriţi să avem o administraţie performantă, atunci eu cred că la primării salariile ar trebui să fie cele mai mari, iar după aceea la consilii judeţene, respectiv la prefecturi. Eu cred că de aici începe administraţia publică locală, iar nu pot să am încredere în niciun guvern până când salariul prefectului este mai mare decât salariul preşedintelui consiliului judeţean sau salariul primarului. Şi o a treia observaţie...

Violeta Alexandru: Scurt, domnule primar, cât de scurt puteţi.

Antal Árpád: Foarte scurt. Avem zeci de instituţii care ne controlează, cu salarii foarte mari ale celor care ne controlează. Rugămintea noastră este: înfiinţaţi o agenţie guvernamentală, care are obligaţia şi subliniez obligaţia să ne răspundă la întrebări, pentru că legile sunt neclare şi nimeni nu răspunde cum trebuie interpretată o lege. Când vin cei care ne controlează, interpretează în felul în care doresc ei. Deci să avem o agenţie - în mod normal ar trebui să fie Curtea de Conturi, care să şi auditeze, nu numai să controleze, dar acest lucru nu se ntâmplă - înfiinţaţi o agenţie guvernamentală, care are obligaţia să ne răspundă la întrebări, iar după aceea, dacă vine cineva în control, răspunsul acela să fie sfânt. Vă mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc. Mă organizam cu domnul ministru şi convenisem că luăm cele trei întrebări şi vă răspunde ulterior la toate. Vă rog, domnule primar Negoiţă.

Robert Negoiţă: Bună ziua. Sărut mâna. Mulţumesc mult. Foarte scurt o să încerc să fiu. Domnule ministru, spuneaţi de cei 1%, pe care nu putem să-i luăm din fonduri europene. Cei cdare participă şi muncesc din greu, nu pot lua cei 1% - ni s-a comunicat de către minister şi de către ADRBI, mă rog, ADR, în general. Ce solicităm noi? Nu solicităm neapărat o creştere salarială aşa, fără să dăm nimic. Noi, pur şi simplu, suntem conducătorii unor instituţii, fără să avem niciun fel de pârghii de a stimula sau de a corecta proprii angajaţi.

Plecăm de la premisa comunistă că sunt toţi la fel. Ori suntem convinşi cu toţii că nu e adevărat. În consecinţă, eu nu pot să dau o primă de 5%, nu pot să plătesc ore suplimentare, chiar dacă de multe ori vin şi în weekend, de exemplu, weekendul trecut s-a lucrat în Primăria Sector 3 complet şi nu pot,  nu am nicio pârghie. Ce am solicitat - dumneavoastră vorbeaţi de transparenţă în zona de salarizare. Noi susţinem total chestiunea asta. Mi-e teamă că ai dumneavoastră colegi nu or să fie foarte de acord, pentru că ştim şi noi nivelul de salarizare în anumite zone, pe care probabil că cu această ocazie, când o să încercaţi să promovaţi acest proiect normativ, o să le întâlniţi şi dumneavoastră acele rezistenţe.

Noi, administraţia publică locală, încurajăm cu tot ce putem acest demers al dumneavoastră şi chiar vă felicit pentru iniţiativă. Noi ce solicităm? O transparentizare, adică stimaţi domni miniştri, vrem să ştim  şi noi clar de ce Primăria  Sector 3 are 500 de oameni şi primăria de la un alt municipiu sau un alt oraş are o mie. Pe ce criterii s-a stabilit chestiunea sau dumneavoastră cereţi situaţii de la noi, dar noi nu facem altceva decât să respectăm ceea ce dumneavoastră ne impuneţi, fără nici măcar să ne spuneţi care sunt argumentele care au stat la baza acelor hotărâri, acelor decizi. În consecinţă, da, dorim transparentizare, dorim criterii să ştim şi noi de ce şi cum, şi dorim buget pentru a avea flexibilitate.

Nu număr de angajaţi, nu plafon maxim pe salariu. dacă avem oameni buni şi noi cred că asta trebuie să încurajăm performanţă, calitate, nu cantitate - de ce să am zece angajaţi când pot să îmi fac treaba cu patru oameni buni, pe care să-i plătesc corespunzător? Mulţumesc.Violeta Alexandru: Mulţumesc frumos. O să mai luăm o întrebare. Cei doi primari au fost din zona municipiilor. Poate găsim, poate dumneavoastră sunteţi de la un alt nivel administrativ-teritorial. Vă rog să vă prezentaţi.

Gabriel Doban: Bună ziua. Gabriel Doban, de la Primăria Generală a Capitalei. Aveam şi eu o chestiune de prezentat şi o întrebare pentru domnul ministru. Adineaori prezenta situaţia cum că nu ar avea un control al datelor solicitate de dumnealui. Doream să-l întreb: ştiţi cumva cine face politica salarială referitor la administraţia publică locală în România? Cunoaşteţi dumneavoastră vreun primar, care stabileşte salariul pentru vreun angajat? Cred că aici e o chestiune de sinceritate.

Dumneavoastră căutaţi ceva ce nu o să găsiţi până la finalul mandatului şi, de fapt, nu se doreşte rezolvarea problemei. O a doua problemă: spuneaţi că norma de hrană în limite bugetare şi pe criterii de performanţă. Voiam să vă aduc la cunoştinţă un caz concret: ANFP-ul, deşi este în structura MDRAP-ului acum, beneficiază de normă de hrană. Care sunt criteriile de performanţă? Simplul fapt că provine din fostul Minister al Administraţiei şi Internelor e un criteriu de performanţă? Mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc şi eu. Vă rog, domnule...

Dragoş Pâslaru: Am această senzaţie că am putea să energizăm dezbaterea încă multe ore de acum încolo şi pentru că vreau să fie foarte clar de la început, aceste discuţii trebuie să aibă loc. Nu am absolut nimic împotrivă să ne întâlnim în forurile pe care le vom găsi prin asociaţiile pe care le aveţi, care vă reprezintă, să continuăm această dezbatere de luni încolo, deci nu este nimic de ascuns în această discuie. Aş vrea, însă, să răspund la întrebări. Domnul primar de la Sfântu Gheorghe se referea la nivelul salarial în Slovacia.

Acest tip de analiză nu este o cunoscută, putem să o facem foarte uşor şi pe alte ţări din Europa Centrală şi nu numai. Într-adevăr, nivelul de remunerare pe funcţiile aleşilor locali din România sunt printre cele mai mici din Europa. Deci asta nu este o necunoscută. Din punctul meu de vedere, ceea ce este însă foarte important este să ne gândim de fiecare dată care este resursa bugetară pe care vrem să o folosim

pentru a creşte salariile. Deci aici nu se pune problema că lumea nu ar fi de acord să aibă salariile mai mari cei din zona locală. Problema se pune de unde luăm acele resurse.

În bugetul unei ţări, pentru a respecta echilibrele macroenonomice, cota de resursă umană, pe care o ai, salarială în sectorul public trebuie să respecte un procent, un prag. Dacă depăşeşte acel prag, este o indicaţie de dezechilibru. Asta ce înseamnă? Pe termen scurt, ne-o putem asuma, pe termen lung această cheltuială este o cheltuială care se perpetuizează, deci nu este, că ea nu scade de la an la an. Scade doar - şi aici este ce o să revin - dacă fac nişte lucruri care ţin de eficientizarea activităţii şi lucrez cu patru oameni cât lucrează zece sau lucruri de genul acesta, dar revin pe această parte.

Deci problema nu este că există cineva în guvern, Pâslaru sau altcineva, care nu doreşte să aveţi salariile mai mari. Deci nu despre asta este vorba. Mai departe, la nivelul prefect, consiliu judeţean, primar, ei bine acest tip de dezbatere mi se pare foarte sănătoasă. În momentul în  care deschidem principiile de echivalare între familiile ocupaţionale pentru noua lege de salarizare unitară şi sper să se întâmple în această vară acest lucru, o să vă rog să veniţi şi să faceţi aceste propuneri, o să creăm un cadru în care o să ne putem strânge şi exact cu asta ar trebui să se ocupe următoarea lege pe care ne-o propunem de salarizare unitară. Ideea de a vedea cum ne repliem din nou pe ceva care să aibă sens în ceea ce priveşte echivalările între diversele familii ocupaţionale.

În ceea ce priveşte câştigul unui jurist sau unui economist - acum  trec legat de funcţii comune - aici sunt nişte probleme, într-adevăr, destul de mari. Problema funcţiilor comune este mult mai amplă. Ea se referă inclusiv la funcţii comune, pe care le găsesc în diverse familii ocupaţionale, da? Deci dumneavoastră aici aţi făcut referire, totuşi, într-o zonă de funcţionari publici, dar am probleme cât câştigă juristul într-un spital faţă de juristul dintr-o şcoală sau juristul dintr-o structură de funcţionari publici ş.a.m.d.

Deci, aici avem nevoie iarăşi de un input important pe zona de funcţii comune, pentru că dacă pe funcţii specifice, putem avea o gândire, pe funcţii comune s-ar putea să fie o altă gândire şi aici este o problemă pe care noi am întors-o pe toate părţile legată de modul în care putem, într-adevăr, să putem agrea acest ansamblu corect între funcţiile specifice şi funcţiile comune. În ceea ce priveşte agenţia guvernamentală care să răspundă la întrebări, ei bine, agenţia guvernamentală care să răspundă la întrebări este o soluţie. Soluţia pe care o văd eu, însă, mai firească, ar fi ca instituţiile statului să vă răspundă la întrebări, şi atunci dacă v-ar răspunde la întrebări instituţiile direct şi ar exista o coordonare interministerială mai bună, n-ar fi nevoie de o supragenţie pentru lucrul acesta.

Doamna ministru, cum are toată zona aceasta de petiţii, pe care o gestionează şi cred că este mai bine decât în trecut, deşi trebuie să recunosc că, de exemplu, la Ministerul Muncii, petiţiile ajung prin cel puţin cinci sau şase canale, vorbesc aici petiţii cu titulatură generică, deci da, lucrurile nu sunt în regulă şi trebuie într-adevăr să lucrăm pe partea aceasta, pentru că controalele, inclusiv Curtea de Conturi şi alte instanţe, au nevoie de clarificări care să fie mult mai judicioase.

Deci, aici răspunsul ar fi categoric da, există o vulnerabilitate, trebuie să lucrăm la asta, nu cred că o supraagenţie ar rezolva lucrurile. Domnul primar Negoiţă vine cu un lucru foarte corect şi aliniat cu lucrurile pe care noi le-am discutat aici. Dumnealui, la sectorul 3, are o performanţă care îi permite de fiecare dată să aibă o marjă de manevre în ceea ce priveşte folosirea veniturilor. Şi aici, problema pe care o avem este în modul următor: eu - am spus şi în prezentare, o spun şi acum, de principiu, sunt de acord ca cei... ca toate UAT-urile care au bugete sănătoase, în sensul că sunt concentraţi pe maximizarea veniturilor proprii, că au o dinamică corespunzătoare, că au capacitatea de a-şi susţine măcar cheltuielile curente din venituri proprii, în aceste cazuri se poate discuta de flexibilitate, şi eu de exemplu sunt deschis, dar trebuie să reţinem că... şi aici, colegul meu, dacă mai apucă, evident, în condiţiile în care noi /.../ lălăit, domnul Victor Josan, vă poate spune mai multe lucruri, finanţele publice locale - ştiţi lucrurile astea - jumătate din UAT-urile din ţară nu îşi acoperă cheltuielile curente cu veniturile curente /.../.

Deci, dacă ar fi să discutăm de cei care într-adevăr îşi acoperă, da, flexibilitatea ar trebui să existe, bonificarea performanţei. Pe de altă parte, întrebarea şi semnul care persistă, pentru cei care nu îşi acoperă, care sunt în zone marginalizate, unde angajaţii din primărie care sunt într-o comună, să zicem, undeva, cum am fost la graniţa între Bacău şi Vaslui, care muncesc deci zi şi noapte, pentru că sunt câţiva oameni care au funcţii multiple şi acoperă cu mai multe pălării în acelaşi timp, oamenii ăia n-au greşit intrinsec cu nimic. Deci, aici este o zonă unde trebuie să fim atenţi la echilibre, dar altfel flexibilitatea mi se pare absolut firească. Referitor la dimensionarea UAT-urilor, eu aici vă încurajez să luaţi în calcul ceea ce v-a spus şi domnul vicepremier şi primul ministru: a încerca să ajungem să diminuăm numărul de UAT-uri. Este critic! Dacă am ajunge la mai puţine UAT-uri în această ţară, prin uniuni, da, ar fi într-adevăr o soluţie din acest punct de vedere.

Văd că încă sunt suporteri solitari pe această idee. M-aş bucura ca la forumul de anul viitor, să vedem deja primele exemple de bună practică de unire a UAT, în mod voluntar, nimeni nu vă obligă, dar acest lucru ar putea să ducă inclusiv la stimulente pe partea legată de salariile administraţiei publice locale, din punctul meu de vedere. În sfârşit, ceea ce domnul ... colegul nostru de la Primăria generală a scos în evidenţă şi cu asta o să mă opresc, aici regret întrucâtva faptul că domnia sa nu a înţeles exact ce am spus: i-am spus că ministerul nostru a adresat prefecturii o solicitare ca să primim datele salariale şi acum, problema se pune: dumneavoastră mă acuzaţi că de ce nu ştiu? Păi, nu le ştiu pentru că am adresat solicitarea şi nu le-am primit. De ce nu le-am primit?

Asta întrebaţi la dumneavoastră, înăuntrul instituţiilor. Trecând peste faptul că nu le-am primit, de ce am întrebat, în condiţiile în care ele sunt menţionate prin lege, şi ar fi trebuit să îmi dau seama uşor care sunt nivelurile, că sunt menţionate prin lege. Ei bine, şi aici răspunsul este trist, este că legea nu se respectă şi că există salarizare în multe din UAT-urile dumneavoastră, care nu respectă principiile... nu principiile, normele legii salarizării unitare. De unde ştim aceste lucruri? Ştim aceste lucruri pentru că direcţiile de finanţe publice locale, de fiecare dată când cer, au nevoie, pentru că nu înţeleg exact cum stau bugetele de resurse umane, observă că există neconcordanţe. Ei nu au ca mandat să înţeleagă cum se respectă fiecare bucăţică şi aici este o nevoie de colaborare mai intensă între muncă şi finanţe, dar cu certitudine, dacă cu toţii am şti cum stau salariile şi cum se compun, am fi mai

câştigaţi. Finanţele... le interesează de multe ori care este anvelopa totală, care este masa salarială. Pe noi, la muncă, împreună cu dumneavoastră ar trebui să ne intereseze care sunt discrepanţele, care sunt corecţiile de care avem nevoie, care e nivelul de echitate în sistem , şi e bine, pe această zonă, am sugerat că nu avem date. Deci, da, niciodată nu mă voi disculpa sau deroba de atribuţiile la Ministerul Muncii, de a înţelege şi a şti salariile în această ţară, dar nu voi putea să le ştiu dacă dumneavoastră nu ne asistaţi în acest demers, iar prin HG-oul pe care l-am propus, exact lucrul acesta ... pe care îl vom propune, exact lucrul acesta încercăm să îl remediem. Vă mulţumesc.

Violeta Alexandru: Mulţumesc. Am o veste ...nici nu ştiu cum să îi spun, bună, mai puţin bună, că sunt convinsă... suntem totuşi de peste două ore pe scaun. O să prelungim cu un sfert de oră discuţia noastră, pentru că doresc să dau posibilitatea şi celor doi colegi să îşi susţină prezentarea. În echipa guvernamentală, partea de salarizare ...a ceea ce înseamnă funcţie publică şi rolul în sistem şi o să vă rog să-mi permiteţi să-i dau cuvântul doamnei secretar de stat Sirma Caraman, din partea Ministerului Dezvoltării Regionale. Regret faptul că nu pot da curs altor întrebări din sală, dar vă rog să-mi permiteţi ca după intervenţiile celor doi colegi să mai avem o secţiune de 5-7 minute pentru întrebări şi dacă au rămas lucruri neîntrebate faţă de prezentarea colegului meu le adresăm atunci. Mulţumesc. S-o ascultăm pe doamna secretar de stat.

Sirma Caraman: Doamna ministru, doamnelor şi domnilor, după această dezbatere aşa de interesantă ne dăm seama că timpul este foarte scurt pentru toate problemele care le avem şi ne gândim ca în viitor să facem acest forum pe teme. Vă felicit pentru noul mandat, vă urez succes. Întrucât timpul este foarte scurt şi urmează următoarele prezentări mă voi limita numai la faptul că suntem într-o reformă. Vrem să realizăm reforma administraţiei publice. Nu putem să facem o reformă dacă nu avem o viziune.

Să trecem de la o administraţie bazată pe furnizarea de servicii de slabă calitate la o administraţie performantă. Nu putem să avem o administraţie performantă decât dacă avem resursa umană performantă. De aceea trebuie să investim în această resursă umană. Guvernul a adoptat în anul 2014 Strategia privind consolidarea administraţiei publice cu patru obiective. În perioada următoare guvernul va elabora şi va aproba celelalte documente pentru implementarea strategiei pentru consolidarea administraţiei publice, respectiv este elaborată strategia pentru dezvoltarea funcţiei publice care va fi aprobată în şedinţa de guvern de săptămâna viitoare.

Este în curs de elaborare strategia pentru formarea profesională 2016-2020. Avem un proiect de lege pentru reînfiinţarea Intitutului Naţional pentru Administraţie Publică şi am aprobat două planuri pentru simplificare şi unul pentru managementul calităţii. Implementarea planului de simplificare a fost prezentată în faţa dumneavoastră, o primă ordonanţă de urgenţă cu măsurile care au fost luate. Referitor la strategia funcţiei publice nu pot să vă spun ce va aduce nou. Vor fi dezvoltate atribuţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Este nevoie să avem o evidenţă clară a întregului personal din administraţia publică. În prezent avem 1,233 milioane persoane plătite din fonduri publice. Numai 165 de mii sunt

funcţionari publici şi sunt în gestiunea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Trebuie să avem informaţii privind personalul din administraţia publică, ceea ce spunea şi domnul ministru.

Având informaţia putem să luăm şi decizii politici publice mai realiste. De asemenea strategia funcţiei publice prevede o definire clară a funcţiei de înalţi funcţionari publici. Ceea ce propune guvernul şi ceea ce vrem să fie nou este aceea ca prefecţii şi subprefecţii să fie demnitari, să fie numiţi guvern. Aşa cum spunea domnul prim ministru, prefecţii înseamnă mâna întinsă a guvernului în teritoriu, care monitorizează modul de implementare a politicilor unui guvern. Dar condiţia este ca aceste persoane să aibă cursuri de înalţi funcţionari publici. De asemenea se propune ca inspectorii guvernamentali să intre în Corpul de rezervă al funcţionarilor publici şi se mai propune a înfiinţa o instituţie pentru perfecţionarea personalului din administraţia publică.

Strategia are mai multe elemente. Mă voi limita la cele mai importante. De asemenea suntem în curs de elaborare a strategiei privind formarea profesională. Ştim cu toţii cei care sunteţi şi lucraţi în administraţia publică că în ultima perioadă calitatea privind perfecţionarea profesională a scăzut foarte mult întrucât este o piaţă liberă. Unii furnizori sunt autorizaţi sau nu dar furnizează cursuri de formare profesională în administraţia publică. În baza aceste strategii se propune a înfiinţa Institutul Naţional de Administraţie Publică care va avea ca principale atribuţii cursuri având monopol pentru înalta funcţie publică, pentru funcţiile de conducere lăsând piaţă liberă pentru funcţiile de execuţie cu ceilalţi furnizori autorizaţi pentru formarea profesională.

Mă voi opri aici, aceste strategii au fost în consultare publică, sunt pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi o să dau mai mult /.../ de a vorbi dumneavoastră nu noi. Vă mulţumesc foarte mult.

Violeta Alexandru: Mulţumesc doamnei secretar de stat pentru înţelegere. Practic, ne-a lăsat încă câteva minute pentru întrebări, aşa încât o să-l rog pe Victor Giosan, consilier de stat în Cancelaria primului ministru, ultimul, dar nu cel din urmă şi mulţumesc pentru răbdare, să aibă şi domnia sa intervenţia şi, spuneam, ne rămâne ceva timp şi pentru întrebări, pentru că toţi colegii mei îşi doresc să fie în dialog cu dumneavoastră şi să răspundă mai mult întrebărilor decât să treacă punct cu punct prin toate prezentările. Materialele de la eveniment vor fi şi ele disponibile, deci cred că este mai important să profităm de timp, să intrăm în dialog, decât să le citim punct cu punct. Vă rog, domnule consilier de stat.

Victor Giosan: Mulţumesc mult pentru invitaţie. Doamnelor şi domnilor, venisem aici cu vreo două variante de prezentare, dar discuţiile de dinainte m-au convins să renunţ şi la acestea două şi să încerc să vă transmit două, maxim trei mesaje. Ceea ce au relevat discuţiile înainte este că ne confruntăm cu distorsiuni în sistemul funcţiei publice şi în sistemul administraţiei publice centrale şi locale, care s-au acumulat în ani de zile, iar aceste distorsiuni sunt clar reflectate de modul în care legislaţia a fost schimbată, introducându-se diverse sisteme de excepţii la excepţii şi la excepţii. Tot ceea ce aţi ridicat dumneavoastră astăzi şi în cursul zilei de ieri este

extrem de relevant, însă vreau să vă spun că aceste lucruri nu se pot schimba de azi pe mâine, nu se pot schimba în condiţiile în care avem un cadru fiscal care a fost deja setat în momentul în care aceste guvern a venit în noiembrie-decembrie 2015.

Nu se pot schimba fără să facem analize şi fără să încercăm să ajungem la cele mai bune soluţii şi la cele mai bune alternite care ele, la rândul lor  pot fi implementate nu în două sau trei luni, ci în câţiva ani de zile şi am să am să vă dau două exemple. Primul exemplu ţine de partea de venituri, pentru că s-a discutat aici despre salarii, despre salariile celor din administraţia publică locală. Este evident că ele sunt foarte, foarte mici, dar avem un cadru fiscal setat care a însemnat pentru bugetul acestui an un minus de 23 de miliarde, aceasta însemnând minusul de la încasări datorită reducerii de taxe şi impozite şi creşterea pe anumite tipuri de cheltuieli.

În aceste condiţii, într-un singur an de zile este foarte greu să rezolvi toate aceste probleme. Mai mult, ceea ce constatăm este că multă lume crede că putem trăi într-o ţară unde să avem impozite şi taxe foarte scăzute, dar să avem salarii foarte mari şi servicii publice gratuite şi de cea mai înaltă calitate. Vreau să vă spun un singur lucru: acest mit nu funcţionează în nicio ţară din lume. Atât timp cât serviciile costă, avem nevoie de salarii mari, avem nevoie şi de venituri pentru ele şi toată lumea îşi fixează fie taxele şi impozitele locale la nivel minim şi solicită guvernului transferuri mai mari, fie se reduc taxele şi impozitele naţionale. Trebuie să fim conştienţi că rezolvarea problemelor pe care dumneavoastră le-aţi ridicat aici se poate face în timp şi numai fiind sinceri cu noi înşine şi spunenându-ne că putem face acest lucru într-un spirit de solidaritate.

Comunităţile bogate trebuie să fie conştiente că au resurse proprii mult mai mari şi să şi le folosească în mult mai mare măsură şi să solicite mai puţin de guvern, iar autorităţile mai puţin înstărite să fie cu adevărat susţinute, dar dând dovadă că fac eforturi pentru a-şi corecta, pentru a-şi îmbunătăţi situaţia financiară. Al doilea mesaj este legat de transparenţă şi de costuri, pentru că România mai are o problemă fundamentală: cheltuieşte puţin şi prost şi trebuie să facem în aşa fel încât la început să cheltuim bine acest puţin pe care îl avem şi aici este fundamentală problema ridicată astăzi în acest panel, problema transparenţei. Atât timp cât nu avem o transparenţă completă a cheltuielilor publice la nivel central şi local, atât timp cât nu convingem cetăţeanul că banii luni se duc în servicii de calitate, că banii luni se duc în drumuri care nu se prăbuşesc şi nu sunt spălate de prima ploaie, că banii lui se duc în autostrăzi care nu se închid după nouă luni de zile, în acel moment vom putea cere cetăţeanului şi să susţină printr-un efort suplimentar administraţia centrală şi administraţia locală.

Atât timp cât cetăţeanul nu vin, nu vede legătura între ceea ce el plăteşte şi ceea ce autorităţile centrale şi locale furnizează, atunci nivelul de încredere va fi din ce în ce mai mic. Şi ultimul lucru pe care vreau să-l spun: nu suntem singurii care ne confruntăm cu o lipsă de încredere sau cu o încredere din ce în ce mai mică în politicieni şi în autorităţi publice. Vedeţi tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru în UE, dar trebuie să facem un efort pentru a recâştiga această încredere. Şi avem numai două şanse pentru a recâştiga încrederea cetăţeanului. Înseamnă, în primul rând, transparenţă, să-i arătăm pe ceea ce se duc banii lui şi, în al doilea rând, înseamnă ca noi toţi, indiferent unde lucrăm, să livrăm ceea ce cetăţeanul aşteaptă de la noi.

Dacă nu facem aceste două lucruri, neîncrederea cetăţeanului, manifestată fie prin plecarea din ţară, fie prin absenţa de la vot, fie prin dezinteresul faţă de prolemele comunităţii se va manifesta din ce în ce mai mult. Îmi cer scuze pentru această intervenţie poate uşor în afara temei, dar şi timpul şi discuţiile anterioare m-au convins că este cea mai bună soluţie pentru o intervenţie de final. Vă mulţumesc foarte mult şi sper ca aceste două zile să fie folositoare şi pentru dumneavoastră şi pentru noi.

IntrebariVioleta Alexandru: Mulţumesc colegului meu ….Este colegul din spatele dumneavoastră care s-a ridicat, după care...

Primar: Bună ziua, domnule ministru, doamnelor şi domnilor miniştri, dragi colegi, dragi invitaţi, sunt primarul comunei Valea Lungă, judeţul Alba. Se spune întruna că nu sunt bani, nu avem bani pentru angajaţii primăriei. Domnul secretar ministru de stat ne spunea că să stea, să nu plece, dar ce să facă?! Cu burta goală, cum să mai vină la lucru când are şi un copil student sau doi, pe 1.000-1.200 de lei, un contabil sau orice angajat dintr-o primărie, când noi avem atâţia parlamentari şi atâţia senatori, dar nu spune nimeni că de acolo s-ar putea da nişte bani la cei de jos, care muncesc pentru ţara aceasta.

Orice guvern vine şi spune că sunt bani pentru 416, pentru complementară, pentru cei care fac copii mulţi, acuma se dau cupoane, se dau nu ştiu ce taloane, se dau tichete, se dau de toate, pentru aceia sunt. Tot angajaţii primăriilor trebuie să lucreze... Pentru aceia se găsesc întruna bani, dar pentru ceilalţi, nici un ban. Un primar are salariul mai mic ca şeful de post, un primar are salariul mai mic ca directorul de şcoală şi toate în capul primarului se sparg. Iar, domnule ministru, în urmă cu vreo 3-4 ani era o lege, legea 76, care ne permitea primăriilor să angajăm din rândul şomerilor sau din rândul celor de la 416 care erau mai buni, meseriaşi, unii ştiau zugrăvi, alţii.. cu aceia ne făceam multe din muncile comunei, /.../ şcoli, grădiniţe comune, curăţam, pentru că din cauza celor de la 416 nimeni nu îşi mai face curat nici la poartă, nici în fundul grădinii, nicăieri.

Toată lumea aşteaptă ca cei care iau banii de la noi... Aici sunt banii, domnule ministru, secretar de stat, nu la cei care pleacă; mai mulţi se duc nu pe drumuri sau pe altele, se duc la 416 şi stau acasă. Vă spun, zilele acestea a venit un inginer, că este Coridorul 4 pe la mine prin comună, să caute cu 10 lei pe oră, la săpat la nişte şanţuri, cu angajat cu tot, nu s-a dus nimeni, nu vrea nimeni. Sunt locuri de muncă, sunt în agricultură până se dă de la şomaj. Să veniţi în sprijinul nostru, acei bani de la 416 să rămână la bugetul local, să daţi la funcţionari, să li se asigure un loc sau două de muncă, din partea şomajului să nu mai primească hârtii şi atunci administraţia locală nu mai dă dreptul să dea ajutorul social. Vă mulţumesc. Violeta Alexandru: Mulţumesc. Ultima întrebare pentru această secţiune este a colegului nostru, o să vă rog să vă prezentaţi. 

Maricel Petrea: Maricel Petrea, primarul comunei Schela din judeţul Galaţi. Participând la forumul administraţiei publice locale, nu vreau să închei într-un ton

pesimist, dar permiteţi-mi să adresez întrebarea: administraţia publică locală, încotro? De ce spun lucrul acesta? Nu a spus nimeni până acum că colegii noştri până în octombrie anul trecut au avut salariile mai mici ca asistenţii personali. Cu ce greşim noi că vrem să creăm condiţii cetăţenilor noştri? Nu am să spun de contabilul care nu are Paşte, nu are Crăciun şi pe 31 trebuie să fie la Finanţe şi de obicei drumurile sunt înfundate, secretarul munceşte până peste cap cu problemele pe care le are, angajatul de la Starea civilă taie facturi la AP, avem serviciul de salubrizare cu un şofer şi cu un manipulant. Ai două sisteme de alimentare cu apă cu doi angajaţi. Bibliotecarul încasează pe teren, încercăm să creăm condiţii cetăţenilor noştri... Cu ce?! Cu un număr de posturi limitat şi impus de prefect?! Am atras fonduri europene, creăm bază sportivă, reabilităm cămine, centre de promovare a culturii... Cu ce oameni, cu ce persoane, pe cine putem să angajăm? Spun încotro, de ce? O să ne reproşaţi de ce nu înfiinţăm servicii? Înfiinţăm serviciul de alimentare cu apă, înfiinţăm serviciul de salubrizare, înfiinţăm serviciul de administrare a domeniului public, bun, şi vor intra în insolvenţă. Ce facem atunci? Ce mai dăm oamenilor noştri? Nu le mai dăm apă? Nu le mai strângem gunoiul? Sau, dacă strângem gunoiul, unde îl predăm, pentru că în judeţul Galaţi este o problemă şi platforma de la Tecuci se va... Încotro? Vă mulţumesc. Violeta Alexandru: Aşa este, ultima intervenţie este a domnului primar şi o să vă rog să mă susţineţi să închidem secţiunea, cu angajamentul că ne mai vedem, şi domnul ministru a făcut-o şi eu simt că, la ce interes este, ar fi de dorit să mă implic şi mai mult, aşa că ne vom revedea cu siguranţă. Vă rog, domnul primar.

Silviu Ponoran: Silviu Ponoran mă numesc, sunt primarul oraşului Zlatna, mandatul numărul 6, nu e nimeni mai presus de patimi decât acela care rămâne statornic lângă datini, spunea Seneca în secolul I al erei creştine şi parcă realiza în urmă cu 2.000 de ani că vom ajunge într-o asemenea situaţie, că fără a ne cunoaşte trecutul nu putem preţui prezentul şi viitorul nostru ca valorile perene şi tradiţiile pe care le avem. Şi vreau să vă spun că discutăm tot timpul despre niveluri de salarii şi lucrurile stau în altă parte. Trebuie să găsim soluţii pentru a creşte valoarea bugetului economiei naţionale. Am distrus o economie naţională în 25 de ani, 27 de ani mai bine zis.

La ora asta, avem investiţii străine... S-a investit în... multinaţionalele au investit vreo două procente în România şi afară cam 80% din veniturile acestei naţiuni. În munţii noştri care se depopulează pe zi ce trece, nu putem vinde într-o pensiune nişte produse tradiţionale. Dacă veniţi în Munţii Apuseni, veţi mânca produse de la Metro sau de la mai ştiu eu care, Selgros, pentru că legislaţia sub care trăim astăzi nu permite aceste lucruri ca să ne dezvoltăm acolo unde trăim, acolo unde suntem. Mai mult decât atât, din 106 încoace, de când a început vânzarea de către romani a aurului şi a argintului din zona noastră, s-a întâmplat permanent, până în anii când comuniştii au oprit vânzarea de resurse ale României, iar astăzi, dacă nu repornim...

Violeta Alexandru: Domnul primar, mă ajutaţi să fiţi cât mai concis?! Mulţumesc. 

Silviu Ponoran: Dacă nu repornim mineritul în zonă, nu facem eforturi... Există variante, societăţi pe acţiuni în care 51% poate să aibă statul român, minim 51%. Nu mai trebuie să vindem tot, bătaia asta de a vinde resursele, sigur, ele sunt interesante, în zona Munţilor Apuseni există vreo 14 metale rare mult mai scumpe

decât aurul şi argintul, este vorba de Săcărâm, Brad, Baia de Arieş, Roşia Montană şi Zlatna. Deci sunt soluţii, eu pot să stau la dispoziţie oricând să discutăm. Violeta Alexandru: Da, ştiu că sunteţi un om care deja sunteţi în dialog cu noi, domnule primar, şi la adunarea generală...

Silviu Ponoran: Trebuie să facem ceva ca să creştem salariile, trebuie să creştem bugetul ţării, doamnă, trebuie să luptăm să ridicăm economia din toate punctele de vedere. I-am făcut pe doctori funcţionari publici şi i-am pierdut, pleacă şi tratează alte popoare, deci trebuie să ne trezim! Nu poate să stea un medic cu titlul de profesor cu 4-5 mii de lei, nu mai vorbim de cei stagiari, care încep să...

Violeta Alexandru: Mulţumesc, domnule primar, cred că v-au convins intervenţiile noastre care merg în direcţia realistă în care o spuneţi şi dumneavoastră. Sunt câteva aspecte pe care domnul ministru Pâslaru vrea să le abordeze în final, mulţumesc foarte mult pentru înţelegere, că trebuie să închidem secţiunea şi rămâne ca domnia sa să dea câteva răspunsuri, iar pentru ce nu am apucat să aprofundăm, aşa cum spuneam, avem toată disponibilitatea şi ne luăm angajamentul să vedeţi şi alte sesiuni de acest tip, în care să avem ocazia să stăm de vorbă. Vă rog, domnule ministru. Dragoş Pâslaru: Domnul primar de la Valea Lungă a adresat exact ceea ce şi eu am încercat la începutul panelului să adresez în intervenţia mea, avem o problemă cu beneficiile sociale, cu modul în care se dau, iar pe partea de muncă, unde nu am apucat astăzi să discutăm mai nimic, într-adevăr este o motivaţie de nemuncă, VMG-ul şi celelalte beneficii sunt o motivaţie de nemuncă. Suntem perfect aliniaţi, domnule primar, dragi colegi, suntem perfect aliniaţi să găsim modul oportun în care putem să controlăm şi să ieşim din acest cerc vicios, în care practic lumea este mai degrabă încurajată să stea pe prestaţii, pe beneficii sociale, decât să îşi caute un loc de muncă. Există circa 128 de mii de persoane în această ţară care, deşi sunt apte de muncă, nu mai sunt active în ocuparea unui loc de muncă din raţiuni parţial descrise de acestea, parţial descrise de dezamăgirea lor şi parţial descrise de lipsa de motivare sau de nivelul de educaţie, care poate nu mai este corespunzător cu ce au nevoie ca să se poată încadra. Dar, categoric, aici suntem perfect aliniaţi. În ceea ce priveşte celelalte două intervenţii, sunt absolut de acord că avem nevoie să creştem economia pentru a putea susţine orice pe zona specială sau pe zona salarială. Aş vrea însă să închei cu un lucru care este foarte important. Vedeţi, de multe ori creăm bariere artificiale între noi. Vă mai spun o dată, v-am spus şi în timpul discursului, nu suntem pe două părţi diferite ale baricadei. Nimic din agenda Ministerului Muncii sau a acestui guvern nu va putea fi făcut în modul optim fără sprijinul dumneavoastră. La fel, vă stăm la dispoziţie pentru toate lucrurile care sunt funcţionale. Sunt multe lucruri pe care putem să le facem împreună, sunt lucruri pe care nu putem, din diverse raţiuni, Victor Giosan v-a indicat câteva legate de suportabilitatea fiscal-bugetară.

Nu putem să le facem imediat, în termen scurt, şi atunci avem de ales, dragi colegi: să ne concentrăm pe ce nu putem să facem şi să rămânem frustraţi până la sfârşitul

acestui an şi după sau să ne concentrăm pe ceea ce putem face împreună, să ne aliniem şi să ne bucurăm că putem realiza nişte lucruri pe care dumneavoastră deja, mulţi dintre dumneavoastră le-aţi făcut cu mai puţin ajutor din partea guvernului. Deschiderea pe care o aveţi în acest moment este fără precedent, pentru că este nepartinică, este neutră şi vă stăm la dispoziţie indiferent din ce zonă veniţi.

Numai să veniţi cu nişte lucruri elementare care ţin de, cum să spun?, de a fi buni gospodari, de a fi transparenţi, pentru că trebuie să existe transparenţă şi a avea deschiderea de a ne asculta unii pe ceilalţi şi a lucra împreună. Asta este tot şi cred că acesta ar trebui să fie spiritul încapsulat al acestui forum şi al oricărui alt forum sau reuniune de discuţie viitoare. Mulţumesc

Violeta Alexandru/.../şi a începerii unui mod transparent de a angaja în dezbaterea publică pentru soluţii durabile în problemele cu care lucraţi, cetăţenii pentru care fiecare dintre noi activăm.Vă mulţumesc frumos pentru această dimineaţă, cu atât de multe sugestii şi atât de multe probleme ridicate şi vă invit să rămânem în contact, vă invit să credeţi în buna noastră credinţă şi în modul de dialog pe care ne bazăm deciziile şi să ne faceţi onoarea să ne trimiteţi cât mai multe sugestii din problemele concrete cu care vă confruntaţi, pentru a le putea gestiona împreună. Vă mulţumesc, sunt onorată pentru faptul că aţi stat atâta timp în discuţii şi că aţi participat activ. Vă rog să rămâneţi şi la următoarea secţiune, care se va comprima puţin, pentru că a noastră a durat puţin mai mult. Permiteţi-mi să mulţumesc colegilor mei din această dimineaţă şi să sper că aţi avut o dimineaţă şi agreabilă, şi utilă pentru activitatea dvs.O zi bună în continuare

Comunicare în Plen - Descentralizare, autonomie locală, Codul Administrativ și Codul de Procedură Administrativă, LOCAȚIA: Sala Alexandru Ioan Cuza

Vasile Dîncu: Ultimul atelier de astăzi, vă rog să încercaţi să vă poziţionaţi în aşa fel încât să puteţi participa activ şi pasiv, dar să participaţi la discuţia noastră, dintr-un accident fericit, ca să spunem aşa, mărirea numărului de participanţi la dezbaterea atelierului despre transparenţă şi managementul funcţiei publice, va trebui să comprimăm un pic această sesiune, pentru acest eveniment fericit, accident fericit, o felicităm pe colega noastră care a animat atât de bine această dezbatere, a creat cu adevărat o punte între guvernul central şi guvernele locale, ca să folosesc un termen european.

Mulţumim Violeta Alexandru! Vreau să vă spun că în această sesiune vom vorbi despre descentralizare, autonomie locală, Cod Administrativ şi Cod de Procedură Administrativă. Sunt teme esenţiale ale reformei pe care Guvernul nostru încearcă să o pună în practică până în această toamnă, de aceea am invitat în această sesiune, şi le mulţumesc foarte mult, pe lângă specialiştii ministerului nostru, pe doamna ministru Anca Dragu, ministrul finanţelor, şi trei eminenţi profesori universitari din Cluj şi Bucureşti, de la Universităţile din Cluj şi Bucureşti. O să vă rog

pe toţi participanţii să ţinem cont de faptul că la 14:15 se stinge lumina, în sensul că trebuie să rearanjăm, pentru cinci minute, această sală pentru venirea domnului preşedinte Klaus Werner Iohannis. Începem atunci, fără niciun fel de alt protocol. Doamna ministru, vă rog să ne faceţi expunerea dumneavoastră.

Anca Dragu: Bună ziua! Vă mulţumesc pentru inivitaţie! Daţi-mi voie să îi felicit pe organizatorii acestui extraordinar eveniment. Îl felicit pe domnul vicepremier Dîncu, dar şi întreaga echipă a dumnealui. A fost o muncă extraordinară, dar mă bucur că suntem în continuare în a doua zi a acestei dezbateri prezenţi şi discutăm despre problemele administraţiei publice, dar şi soluţiile pe care le găsim împreună, Guvernul şi reprezentanţii municipiilor, oraşelor, comunelor din România. Am o prezentare relativ lungă, peste multe slide-uri voi trece repede. Haideţi să începem! Vă voi spune câteva cuvinte despre tendinţele în structura veniturilor bugetare locale.

Finanţarea Administraţiei Publice Locale se efecturează prin resursele proprii, la dispoziţia Administraţiei Publice Locale, dar şi prin sume defalcate de la bugetul de stat - şi aici sunt sume defalcate din unele transferuri, din unele venituri ale bugetului de stat, pentru finanţarea unor cheltuieli descentralizate, dar şi pentru echilibrarea bugetelor locale. De asemenea, mai avem transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale şi transferuri prin bugetele unor ministere. Începând cu anul 2010, Guvernul a adoptat o serie de standarde de cost pentru eficientizarea utilizării fondurilor acordate de la bugetul stat. Utilizarea acestor standarde de cost reprezintă garanţia asigurării costului minim de funcţionare a serviciilor publice din domeniile respective, dar şi posibilitatea participării unităţilor administrativ-teritoriale la îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate.

Ca şi evoluţie a acestor venituri publice, pot să vă spun că în perioada 2010-2015 veniturile bugetului centralizat ale administraţiilor locale au avut o evoluţie pozitivă. Pentru 2016 veţi vedea, la sfârşitul anului, veniturile bugetare locale sunt estimate a înregistra o diminuare. Dar, atenţie, această diminuare este ca urmare a faptului că sumele defalcate din TVA pentru a acoperi anumite hotărâri judecătoreşti pentru anul 2016 au fost achitate încă de la sfârşitul anului 2015./fdoman/atataru/ Structura veniturilor bugetare locale. După cum vă spuneam, bugetele locale se formează din patru mari categorii de venituri: veniturile proprii din impozitele şi taxele locale, care reprezintă, undeva, circa 15% din total venituri. Avem apoi cote defalcate din TVA plus subvenţii, care sunt undeva la circa 40%, cote defalcate din impozitul pe venit, 26%, şi alte venituri, circa 18% - 20%.

Începând cu anul 2014, ponderea sumelor defalcate din TVA a depăşit 40% din total venituri, iar în 2016 sumele defalcate din impozitul pe venit vor avea o pondere mai ridicată cu 2,2 puncte procentuale faţă de anul anterior. Sumele defalcate din TVA au următoarele destinaţii: acoperă cheltuieli descentralizate la nivelul judeţelor, cheltuieli descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi secotoarelor municipiului Bucureşti, contribuie la finanţarea cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale, la echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor şi, de asemenea, contribuie la finanţarea învăţământului particular sau confesional acreditat.

Câteva cuvinte despre evoluţia sumelor defalcate din TVA alocate bugetelor locale în perioada 2013 - 2016. Există tendinţe ascendente, cu o singură excepţie, şi vă voi explica şi de ce. Sumele defalcate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate, la nivelul judeţelor, au înregistrat un trend ascendent, ca urmare a doi factori principali: majorarea salariului de bază minim brut pe ţară şi ca urmare a plăţilor, hotărârilor judecătoreşti pentru personalul din învăţământul special şi centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională. Sumele defalcate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor muncipiului Bucureşti au înregistrat un tren ascendent în anii 2014 şi 2015, ca urmare a majorării salariului minim şi plăţii hotărârilor judecătoreşti pentru personalul din învăţământul preuniversitar de stat. Pentru 2016, sumele înregistrează un trend descendent faţă de anul 2015, deoarece sumele defalcate din TVA pentru plata acestor hotărâri, după cum vă spuneam, pentru 2016 au fost achitate încă de la sfârşitul anului precedent. Sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale au înregistrat un trend ascendent în anii 2014 şi 2015.

Cea mai mare creştere a fost înregistrată în 2015, ca urmare a modificării mecanismului şi criteriilor de alocare a acestor sume aprobate prin amendament al Parlamentului României la Legea bugetară anuală. Pentru 2016 avem un trend descendent, ca urmare a alocării acestor sume pe baza unui nou mecanism, şi acesta a fost aprobat odată cu Legea bugetului. Sprijinul financiar acordat ordonatorilor principali pentru realizarea unor proiecte de investiţii se realizează şi prin intermediul unor ministere, şi anume: prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, dar şi prin Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri - şi aici fiecare minister are un set de programe pe care le dezvoltă în colaborare cu autorităţile locale. Concret, nominal, aceste sume defalcate din TVA, despre care tot am discutat, reprezintă 18,7 miliarde de lei în 2016 şi subvenţiile reprezintă peste 8 miliarde de lei. Ele sunt într-o scădere nominală faţă de anul precedent, dar în creştere faţă de 2013.

Vreau să vă prezint o hartă cu veniturile bugetare pe locuitor, pe judeţe, în anul 2015. Cele mai mici venituri bugetare pe locuitor se înregistrează în judeţele Galaţi, Dâmboviţa şi Teleorman şi sunt sub 2.500 de lei pe locuitor. La polul opus, judeţe cu peste 3.500 de lei pe locuitor, sunt judeţele Tulcea, Ilfov, desigur, Vâlcea, Hunedoara, Bihor, Sălaj, Bistriţa-Năsăud. Celelalte judeţe se află undeva între aceste limite şi reprezintă, practic, majoritatea judeţelor ţării. Vreau să vă vorbesc puţin despre măsuri pentru dezvoltarea şi creşterea veniturilor administraţiei locale. Suntem cu toţii de acord că trebuie să îmbunătăţim sistemul de transferuri şi de echilibrare şi să avem în vedere o serie de principii: echitate, eficienţă, transparenţă şi responsabilitate. Despre echitate - am în vedere faptul că resursele trebuie să fie proporţionale, resurse proporţional mai mari judeţelor sau localităţilor cu posibilităţi mai scăzute.

Despre eficienţă - avem în vedere stimularea efortului fiscal local şi cooperarea intercomunală. Transparenţă - reguli clare, stabile şi publice. Responsabilitate - care se manifestă prin competenţă şi eficienţă. Noul Cod fiscal aduce câteva pârghii la îndemâna administraţiei publice locale pentru îmbunătăţirea veniturilor proprii. Şi aici m-aş referi la impozitul pe clădiri, cota impozitului pe clădiri rezidenţiale este

cuprinsă între 0,08% şi 0,2% şi cota impozitului pe clădiri nerezidenţiale este mai mare, desigur, şi este cuprinsă între 0,2 şi 1,3% din valoarea clădirii. Apoi, un alt instrument ar fi impozitul pe teren. Pentru terenurile situate în intravilan au fost introduse limite minime şi maxime, pe ranguri de localităţi şi zone.

De asemenea, sunt competenţe la nivelul consiliilor locale, care pot majora pentru clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilan impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500%. Pentru terenul agricol din extravilan nelucrat timp de doi ani consecutiv se poate majora impozitul pe teren cu până la 500%. Acestea sunt şi măsuri de stimulare şi de mai bună gospodărire a resurselor la nivel local, desigur. Câteva cuvinte despre contractarea finanţărilor rambursabile de către UAT-uri.

Gradul de îndatorare a bugetului local trebuie să fie de cel mult 30%. Plăţile restante - unitatea administrativ teritorială care a înregistrat plăţi restante la sfârşitul anului anterior trebuie să le achite până la solicitarea avizului. De asemenea, trebuie să nu înregistreze deficit la secţiunea de funcţionare la sfârşitul anului anterior solicitării avizului de contractare.

De asemenea, trebuie să încadreze valoarea finanţării rambursabile în plafonul general aprobat anual prin lege. Pentru anul 2016 plafonul aprobat este de 1,2 miliarde de lei. Valoarea aferentă finanţărilor rambursabile care poate fi autorizată pentru o unitate administrativ-teritorială este de maxim o sută de milioane de lei anual. Finanţările rambursabile destinate proiectelor care beneficiază de fonduri externe nerambursabile de la Uniunea Europeană sunt exceptate de la aceste plafoane, sunt exceptate, practic, de la aceste reguli. Ministerul Finanţelor Publice este alături de dvs şi de mediul de afaceri şi prin schemele de garanţii de stat pe care le oferă. Şi aici aş aminti, Programul multianual 'Ajutoare de Stat pentru finanţarea proiectelor pentru investiţii'.

Avem o schemă de ajutor de stat care are ca obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie. Până în prezent au fost aprobate opt asemenea proiecte de investiţii, cu o valoare totală de 816 milioane de lei, care vor genera peste 3.200 de noi locuri de muncă şi pentru care ajutorul de stat este de 370 de milioane de lei. Avem o altă schemă de ajutor de stat, pentru sprijinirea investiţiilor care promovează dezvoltarea regională, prin crearea de locuri de muncă. Aici avem aprobate deja 13 proiecte de investiţii, în valoare totală de 64 de milioane de lei, care generează 2.603 locuri de muncă.

Şi aş mai aminti Programul de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, care prevede acordarea IMM-urilor a unei linii de credit pentru capital de lucru garantată de către stat în procent de maxim 50% din valoarea finanţării, exceptând, desigur, dobânzile, comisioanele şi spezele bancare. Plafonul de garanţie este de 2 miliarde de lei şi vizează stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii. Câteva cuvinte despre cheltuielile bugetare pentru investiţii. Desigur, aceste cheltuieli au crescut ca şi cheltuieli totale de investiţii, dar şi cheltuielile de investiţii ale autorităţilor administrativ-teritoriale. În 2015 ponderea cheltuielilor de investiţii ale UAT-urilor, în total cheltuieli, a crescut, de la 44 la 50%.

Sperăm că, până la sfârşitul anului, aceste cifre să fie mai mari. Acum o săptămână am cuprins într-o OUG două măsuri importante pentru stimularea activităţii economice. Şi aş menţiona aici scutirea de plată a impozitului pe venitul din salarii pentru persoanele fizice din domeniul cercetării-dezvoltării, cercetare-dezvoltare aplicativă, aceasta se va realiza începând cu august 2016. O altă măsură foarte importantă şi aşteptată de dvs este aplicarea unei cote reduse de TVA, de 9%, pentru servicii prestate în agricultură, precum şi pentru livrarea de pesticide, seminţe şi alte materiale agricole. De această măsură, din zona TVA-ului în agricultură, vor beneficia în special judeţele cu o pondere ridicată a agriculturii în PIB, 14 judeţe având o pondere a valorii adăugate brute în PIB de peste 10%. Aici aş menţiona, pe primele locuri, judeţele Călăraşi, Ialomiţa, Brăila şi Giurgiu. Cam asta este prezentarea mea. Vă mulţumesc

Vasile Dâncu: Mulţumim dnei ministru. Prezentarea dnei ministru mi-a adus aminte de o maximă despre arta guvernării, cea mai inteligentă pe care am citit-o eu vreodată, a lui Lao Tzi, care spune "Arta guvernării este arta de a prăji un peşte mic". Mulţumim. Îl rog pe dl profesor Constantin Marius Profiroiu, prorector la Academia de Studii Economice din Bucureşti...

Constantin Marius Profiroiu: Dle prim-ministru, dle viceprim-ministru, doamnelor şi domnilor invitaţi, în primul rând vă mulţumesc pentru onoarea de a mă invita la această reuniune. Mi-aduc aminte că, acum 12 ani, lansam în aceeaşi sală strategia Guvernului României privind reforma administraţiei publice 2004-2007, strategie care a fost elaborată împreună cu dvs. Mi-aduc aminnte că un an de zile am avut prilejul să mă întâlnesc cu /.../ asociative, să avem întâlniri la nivelul fiecărei regiuni şi, în final, am propus un document care a fost acceptat de majoritate şi, bineînţeles, în raportul de ţară pe 2004, mi-aduc aminte, în sfârşit administraţia era văzută ca un punct pozitiv în România. Iată că astăzi, după un deceniu, vorbim despre aceleaşi probleme şi putem considera că e un nou început. Noi suntem obişnuiţi cu câte un nou început.

Eu vreau să vorbesc în calitatea mea de profesor şi de preşedinte al reţelei de şcoli de administraţie publică din Europa Centrală şi de Est, o reţea cu 108 universităţi care au programe de administraţie publică şi să vă spun că noi, în domeniul universitar, am încercat să gândim ceea ce înseamnă o nouă administraţie, o administraţie bazată pe valori, cum ar fi: transparenţa, responsabilitatea, predictibilitatea. Dar, ca să facem cu adevărat reformă în administraţia publică, trebuie să avem oameni care decid, care înţeleg încotro va trebui să ducem reforma în administraţia publică. Mi-aduc aminte că în 2004, nu ştiam ce model să luăm: francez, american, britanic sau italian. Ne-a fost foarte greu nouă atunci şi am creat un mecanism de coordonare /.../. Am zis: cu Franţa, facem cu prefecţii; cu Marea Britanie, cu SUA, dezvoltarea economică locală; cu italienii, am lansat concursul "100 de proiecte de modernizare a administraţiei publice din România".

Au fost lucruri care s-au întâmplat. S-au întâmplat datorită, în primul rând, celor din administraţia locală şi vreau să vă spun că cea ma mare satisfacţie am avut cu oamenii care ştiu într-adevăr ce înseamnă administraţia, cei care se confruntă zi de zi cu probleme reale ale administraţiei publice. Dl viceprim-ministru ne-a provocat cu descentralizarea. Eu cred că România are nevoie de mai multă descentralizare reală nu pe hârtie. România are nevoie să facă, dacă vreţi, o răscruce, să aleagă:

vrem mai multă deconcentrare, mai mult stat în teritoriu sau vrem mai multă putere la nivelul comunităţii locale? Eu cred, din experienţa mea academică, Europa se îndreaptă mai mult spre autonomie locală, mai multă putere comunităţilor locale. Dar ce înseamnă putere la nivelul comunităţii locale? Înseamnă şi dezvoltare economică locală. România are nevoie de descentralizare şi dezvoltare economică locală. Administraţiile locale trebuie să fie motoarele dezvoltării economice.

Administraţia este în slujba cetăţenilor, clienţi, dar şi a mediului privat. Trebuie să vedem primari care devin într-adevăr manageri. Dar e greu să vorbeşti de management în administraţia publică, când n-ai resurse. Dar uneori şi fără resurse sunt oameni care au iniţiativă. Şi mă bucur, în momentul în care am lansat acel proiect, acel concurs "100 de proiecte pentru România", am constatat că în România, la nivel local, există oameni care ştiu ce înseamnă creativitate şi inovaţie. Înseamnă să devenim mai pro-activi, înseamnă să vedem că România are nevoie de mai multă energie de la nivel local. În momentul în care energia a venit la dvs, se va schimba şi administraţia centrală. Eu, unul, cred că descentralizarea trebuie legată de ceea ce înseamnă regionalizare. Şi aici nu trebuie să ne fie frică de regionalizare. Este drumul pe care celelalte ţări din Europa l-au ales.

Îl vom alege şi noi. Mi-aduc aminte în 2002, când am discutat despre regionalizare, era, dacă vreţi, un moment dificil. De ce? /Pentru că cei de la Consiliul Europei, CPLR, cei care sunt prezenţi aici şi ştiu despre ce este vorba la CPLR, se punea problema creării unu instrument juridic la nivelul Consiliului Europei privind Carta Autonomiei Regionale. România a fost prezentă la Helsinki. Nu s-a adoptat această Cartă Europeană a Autonomiei Regionale, a rămas în continuare Carta Europeană a Autonomiei Locale, dar iată astăzi, după 15 ani de la momentul Helsinki, trebuie să ne punem problema în mod serios şi să alegem descentralizare versus regionalizare în România. Nu trebuie să ne fie frică. De ce? Pentru că regjonalizarea, cu o descentralizare făcută pe baze corecte, concomitent cu programe naţionale de dezvoltare economică locală, va crea acea energie de care România are nevoie. Asta înseamnă să vedem care va fi rolul prefectului, care vor fi atribuţiile regaliene la nivelul Instituţiei Prefectului în teritoriu. Vom mai avea nevoie în continuare de servicii deconcentrate? Eu cred că nu. O parte din ele pot rămâne. Dar altele, vor trebui să vină la dvs, cea mai mare parte la nivelul administraţiei  locale.

Eu mă opresc aici. Vreau să felicit încă o dată pentru această manifestare şi să va dau o veste bună: în 2018, România va organiza dialogul transatlantic cu şcoli de administraţie din America şi Europa, ceea ce demonstrează că, din punct de vedere universitar, noi am ajuns unde trebuie. Problema este că acum, la nivelul dvs, să reuşim să transferăm din universităţi la dvs acele cunoştinţe care să ne permită nouă să fim în continuare cei mai buni în această parte a Europei. Vă mulţumesc.

Vasile Dîncu: Discursul privind aderenţa la anumite valori spre care trebuie să tindem şi spre care mergem şi noi. Aici l-am invitat la balul de închidere a primei faze a reformei, să spunem, faza care era dependentă de instituţii. După aceea urmează reforma din oameni, care va merge, va merge şi se va transmite din generaţie în generaţie. Mulţumesc. Îi dau cuvântul domnului Dacian Dragoş, profesor universitar la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Dacian Dragoş: Mulţumesc, domnule viceprim-ministru. Doamnelor şi domnilor,

am fost invitat la acest Forum al Administraţiei Locale în calitate de fost coordonator al unui proiect de cod de procedură administrativă, în anii 2006-2008, am lucrat împreună cu alţi colegi din mediul universitar şi cu funcţionari, normal, specialişti din Ministerul Administraţiei şi Internelor - era acea dată. Sigur, codificarea..., această idee de codificare a legislaţiei administrative nu este nici nouă, nu discutăm noi prima dată despre acest lucru. Ce aş vrea să se înţeleagă foarte bine este un trend, o tendinţă peste tot în lume cu privire la codificarea în legislaţia administrativă. Ce este mai pregnant este faptul că se codifică procedurile administrative, pentru că este mai fezabil şi mai uşor de îndeplinit, pentru că aceste proceduri administrative, odată adoptate într-un cod de procedură administrativă, ele pot fi aplicate oricărei instituţii publice şi doar în cazurile în care este necesară o legislaţie specială se poate deroga de la aceste reguli generale.

Din păcate, România este una dintre ultimele ţări din Europa care nu are un cod de procedură administrativă. Toţi în jurul nostru au adoptat astfel de coduri, cu ajutor extern, cu ajutorul Comisiei. Poate a fost o greşeală şi din partea Comisiei Europene că n-a condiţionat în 2007, aşa cum a condiţionat pe alte aspecte, şi adoptarea unui astfel de cod. Ideea este că, vă daţi seama, ţări ca şi Albania, Bulgaria, bine, exemple şi mai bune decât noi, Serbia, Croaţia, Slovenia se laudă cu codul de procedură administrativă de cel mai înalt nivel, care reglementează funcţionarea zilnică a instituţiilor publice. Nu numai atât. Multă vreme s-a spus: de ce avem nevoie de un cod de procedură administrativă, că nici francezii nu au? Şi de obicei noi ne luăm după francezi în doctrina administrativă. Ei, uitaţi că, din noiembrie anul trecut, şi francezii au o lege de procedură administrativă. Deci au renunţat la acea idee că se rezolvă totul prin doctrină şi jurisprudenţa Consiliului de Stat şi au adoptat un cod de procedură administrativă.

Mai mult de atât, la nivelul UE, la iniţiativa unor profesori de drept administrativ şi european, s-a scris un cod de procedură administrativă european. El a fost prezentat Parlamentului, Parlamentul la nivelul UE nu are iniţitivă legislativă, ca şi un Parlament naţional, şi atunci a trimis Comisiei Europene să înceapă procedurile de iniţiativă legislativă pentru adoptarea unui astfel de cod. Deci toată lumea în jurul nostru adoptă astfel de proceduri administrative. La noi s-a început din anii 2004, doamna profesor Vedinaş este aici prezentă din grupul iniţial care a discutat acest cod de procedură administrativă, cu profesorul Ioan Santai, cu profesorul Ioan Alexandru, Iorgovan ş.a.m.d. Am mai reluat în anii 2006-2008 şi s-a mai lucrat la acest proiect. Ideea este că el este blocat pe undeva pe traseu. Nu ar fi chiar aşa un efort extraordinar să-l repunem pe tapet, pentru că acest cod de procedură administrativă va reglementa şi anumite aspecte cu care vă confruntaţi în practică. Sunt sunat tot la două zile de diverşi practicieni în administraţia publică cu întrebări despre cum se interpretează o prevedere legală sau alta, cum se calculează cvorumul, majorităţi, cum se procedează după cum aţi văzut că s-a rezolvat prin ordonanţă votul în cazul preşedinţilor consiliilor judeţene, tot felul de aspecte care ar fi rezolvate prin acest cod de procedură administrativă.

Ce conţine acest cod de procedură administrativă? Iniţierea procedurii prin petiţie sau din oficiu, incidentele procedurale, avize, acorduri, sensul acestora, pentru că şi acest sens este distorsionat în practică, un aviz, după cum ştiţi, poate să fie consultativ pentru unele instituţii, conform pentru alte instituţii, în funcţie de cum doresc să îşi impună voinţa. Finalizarea procedurii, actele administrative,

operaţiunile administrative, procedura prealabilă, contenciosul administrativ chiar se poate lega de această procedură administrativă. Ideea este că am avea o structură coerentă, unitară şi fluentă a etapelor procedurale administrative, s-ar reglementa foarte clar drepturile şi obligaţiile părţilor într-o procedură administrativă şi dvs, ca decidenţi în administraţia publică, aţi fi apăraţi de diferite interpretări abuzive ale organelor de control, de exemplu.

Un principiu cum ar fi cel conform căruia există şi în legislaţia actuală, în Legea 24/2000: dacă ai interpretat cu bună-credinţă anumite prevederi legale, fără să ai un reper de genul jurisprudenţial, o decizie a Curţii de Justiţie sau o hotărâre de guvern care să vină să interpreteze un articol de lege, acea interpretare a funcţionarului, când aplică cu bună-credinţă legea, trebuie să-l absolve de orice răspundere la controalele ulterioare. Şi acest lucru nu se întâmplă în practică, după cum ştiţi, pentru că interpretările ulterioare vin să rezolve situaţii retroactiv, ceea ce nu este permis. Ei, acest cod, prin principiile pe care le-ar implementa, ar rezolva şi acest lucruri. Termene, modul de calcul al termenelor, anularea, revocarea actelor administrative, ce înseamnă acest lucru, care sunt efectele, competenţa, delegarea competenţei, conflictele de competenţă - nu avem astfel de prevederi în legislaţia actuală administrativă, decât sectorial şi disparat.

Accesul la dosarul administrativ, comunicarea în procedura administrativă, motivarea actelor administrative şi principiile de bună administrare cunoscute de toţi, proporţionalitatea, securitatea juridică, aşteptările legitime ş.a.m.d. Împreună cu colegii mei suntem în asentimentul tuturor, noi milităm pentru prioritizarea acestui cod de procedură administrativă în cadrul reformei administraţiei publice. Sigur că un cod administrativ este şi el benefic, este de fapt un Codex administrativ, el reuneşte legislaţia existentă cu anumite intervenţii pe fond, pe dreptul substanţial şi acest proiect am înţeles că este mult mai avansat decât codul de procedură administrativă.

Codul de procedură administrativă însă a fost trecut prin guvern, în 2008 s-au adoptat tezele codului de procedură administrativă. Deci într-un fel este poate mai avansat decât codul administrativ, care încă nu a fost trecut prin astfel de... De fapt, tezele au fost adoptate şi la codul administrativ. Prin urmare, noi am milita pentru adoptarea lor concomitentă sau chiar prioritizarea codului de procedură administrativă. Cod administrativ au puţine ţări în lume. Cele care reuşesc să adopte un cod administrativ este excelent, este mai mult decât au putut să facă alte ţări şi într-adevăr dă o stabilitate mult mai bună relaţiilor care se stabilesc în administraţia publică. De aceea ambele sunt binevenite. N-aş vrea să prelungesc mai mult, pentru că timpul este limitat. Vă mulţumesc pentru atenţie şi poate la întrebări mai discutăm, dacă este cazul.

Vasile Dîncu: …..Simpozionul de la Universitatea Babeş-Bolyai, în legătură cu Codul de Procedură Administrativă, m-a convins, acum, cu ocazia asta, avem şi un şef al grupului interministerial care va lucra la finalizarea acestui cod, mi-aţi promis, oricum, că durează cam o lună, o lună şi jumătate. Vă mulţumesc. Vom găsi resursele pentru asta şi sper să fie înaintea Codului Administrativ, aşa cum vă doriţi şi dumneavoastră, cum spuneţi că este normal. Mulţumesc încă o dată! O rog pe doamna profesor Verginia Vedinaş, care s-a aflat la începutul, să spunem, acestui

traseu al Codului de Procedură Administrativă şi la Codul Administrativ, o rog pentru zece minute să ne expună ideile domniei sale.

Verginia Vedinaş: Da, vă mulţumesc. Domnule prim-ministru, domnule viceprim-ministru! Distinşi participanţi, aşa cum s-a înţeles din prezentarea pe care mi-a făcut-o colegul Dacian Dragoş, eu sunt un etern membru în comisiile de elaborare a celor două Coduri, astfel încât în acest fel vă relev adeziunea pe care o am cu privire la realizarea în fine a lor. Aţi înţeles, de asemenea, că primul proiect datează de la începutul mileniului, din anul 2001-2002, l-am avut, el s-a derulat în cadrul Centrului de Perfecţionare de la Sibiu, care era o structură a fostului Institut Naţional de Administraţie. Ambele s-au desfiinţat, şi salut cu această ocazie iniţiativa de a le reînfiinţa, pentru că la baza creării /INA/ româneşti a stat ENA din Franţa - Școala Națională de Administrație, care, cum spunea o mare profesoară de drept, face generali, nu locotenenţi, şi toţi funcţionarii din Franţa, de la şeful statului până la primarul unei comune, trec într-un fel sau altul pe la ENA.

Şi noi avem nevoie de generali pentru administraţia publică şi sunt mai mult decât fericită să aud această decizie. Într-o a doua etapă m-am străduit, ca senator, de această dată, în perioada din mandatul 2004-2008, să promovăm codurile, proiectele de coduri, care fuseseră iniţial adoptate, prin iniţiative legislative. N-am reuşit nici de această dată. A urmat apoi implicarea şi a mea în colectivul pe care l-a coordonat profesorul Dacian Dragoş şi, în sfârşit, suntem pe un drum care sper de această dată să aibă finalitate. Sunt argumente şi colegul meu a susţinut extrem de ferm această importanţă a succesiunii celor două Coduri, invocând inclusiv faptul că în punţine state ele există, că există mai mult coduri procedurale, decât coduri de drept substanţial.

Da, dragii mei, dar ţările acelea la care ne raportăm au nişte administraţii consolidate, reprezintă ele însele democraţii consolidate, unde instituţiile statului, ale colectivităţilor teritoriale s-au aşezat în matca lor firească. De aceea, sub acest aspect, m-am ataşat ideii de a mă implica mai întâi în elaborarea codului, proiectului de Cod Administrativ şi, până la urmă, dragii mei, nu contează care iese mai întâi. Important este să iasă odată, pentru că ele sunt inerente pentru ceea ce înseamnă administraţia românească./fdoman/atataru/ Printre argumentele pe care le aduc, îndrăznesc să le aduc în faţa domniilor voastre, pentru elaborarea celor două Coduri, se află următoarele. Unu, necesitatea de a se armoniza legislaţia şi a se evita paralelismele şi contradictorialitatea. În al doilea rând, pentru a construi fundamentele normative ale funcţionării la parametrii normali a autonomiei locale.

Autonimia locală trebuie să fie în egală măsură administrativă şi financiară. Una fără cealaltă nu se poate. Printre argumentele pe care le-a adus Curetea Constituţională când a invalidat proiectul din 2013 de lege a descentralizării s-a aflat şi acela că s-au transferat atribuţii fără să se asigure resursele financiare pentru concretizarea lor. M-am întors acum două zile de la Bratislava, pentru că fac parte şi îmi face plăcere să vă anunţ, fiindcă mai ales pentru Administraţia Publică Locală, într-un fel sau altul, o reprezint, într-o structură care se numeşte OLA (Observatorii Autonomiei Locale), care este gestionată de Universitatea Lille din Franţa şi de această dată tema a fost descentralizarea şi vă asigur, dragii mei, că a străbătut ca un fir roşu ideea că descentralizarea autentică înseamnă în egală măsură independenţă, autonomie, transfer de atribuţii, dar înseamnă şi resurse.

Sunt constituţii din lume care prevăd, sub sancţiuni, de fapt, interzic, mai bine zis, transferul de atribuţii fără să se asigure rezerve financiare pentru realizarea lor. Un alt argument pentru care consider că este necesar să elaborăm Codul Administrativ este acela de a clarifica şi consolida statutul personalului din administraţia publică, indiferent că ne referim la aleşi locali, funcţionari publici sau personal contractual. S-a vorbit aici despre funcţionarii din administraţia locală. Funcţia publică locală s-a creat în 2006, după modelul francez, şi ne-au certat francezii - eram senator pe atunci - că le-am copiat modelul, fiindcă ei vor să o desfiinţeze. Ei o consideră un soi de rudă săracă a funcţiei publice de stat şi, până la urmă, indiferent că lucrează într-o autoritate etatică sau într-una a colectivităţilor locale, responsabilităţile, atribuţiile sunt aceleaşi. Şi un ultim argument este acela de a clarifica problema domeniului public şi privat al statului şi unităţii administrativ-teritoriale.

Avem în Codul Civil o reglementare în sensul ăsta, dar este insuficientă. De aceea, apreciem că, fără a realiza suprapuneri de reglementare, este necesar şi am obţinut şi acceptul Ministerului Justiţiei de a consacra în Codul Administrativ şi norme pe această temă. Şi, în final, o problemă de o acută actualitate este aceea a răspunderii şi vă mărturisesc că chiar în această etapă lucrăm, să zic, la elaborarea normelor care vor reglementa răspunderea în administraţie, în general, şi a personalului, în particular. Vă promiten că ne vom strădui să elaborăm un act normativ care să vă facă viaţa mai uşoară, să ne facă nouă tuturor viaţa mai uşoară şi sper că, prin colaborarea pe care o avem cu reprezentanţii asociaţiilor de aleşi locali, de unităţi administrativ-teritoriale, cărora le mulţumim pentru sprijinul acordat, chiar să reuşim acest lucru. Vă mulţumesc.

Vasile Dîncu: Parteneriatul continuu pe care îl aveţi cu guvernul României de mulţi ani şi vă invităm să participaţi la grupul nostru de lucru care va face aceste codificări în perioada următoare. Mulţumesc pentru ultimele cinci minute, mai este foarte puţin, colegul meu, Dan Marinescu pentru câteva idei care sunt punctul de vedere al ministerului nostru. 

Daniel Marinescu: Bună ziua, doamnelor şi domnilor! Am să mă rezum doar la câteva cuvinte despre descentralizare, deoarece partea de Cod administrativ şi de Cod de procedură administrativă a fost atinsă de stimaţii profesori. Descentralizarea este una dintre preocupările continue ale tuturor guvernelor de după 1989. Descentralizarea este în acelaşi timp un proces continuu care nu se va termina niciodată, pentru că permanent vor fi identificate atribuţii care se pretează a fi descentralizate. De-a lungul celor 26 de ani, au existat mai multe astfel de procese de descentralizare, au fost aprobate două legi ale descentralizării, însă rezistenţa firească la schimbare, lipsa unui consens politic larg, o evidenţă precară a societăţii publice şi private, precum şi alte cauze au dus la situaţia în care anumite procese de descentralizare să nu se finalizeze.

De doi ani lucrăm împreună cu ministerele la o clarificare a situaţiei patrimoniale şi chiar avem în vedere o modificare a legislaţiei privind domeniul public şi privat al statului. Prin ordonanţa de urgenţă 42/2016, guvernul a modificat legea descentralizării 195/2006, astfel încât procesele de descentralizare care vor urma să fie mult simplificate. În acest sens au fost simplificate etapele procesului de descentralizare, obligativitatea realizării fazelor pilot doar pentru competenţele care

nu sunt exercitate la nivel teritorial, eliminarea etapelor de elaborare a strategiilor sectoriale de descentralizare atunci când competenţele supuse procesului de descentralizare fac obiectul unei strategii generale de descentralizare. De asemenea, am realizat clarificări terminologice, spre exemplu vestita "analiză de impact" care ne-a creat mari probleme şi la procesul anterior de descentralizare.

De asemenea, ministerele care descentralizează competenţe şi atribuţii au obligaţii ca termen de maxim 12 luni de la intrarea în vigoare a legii prin care se transferă competenţele să elaboreze standardele de cost şi de calitate. A fost elaborat şi proiectul strategiei generale de descentralizare, proiect care a fost supus dezbaterii publice, am primit multe propuneri pe care le-am asumat şi le-am însuşit în proiectul de hotărâre a guvernului, strategia care stabileşte liniile directoare ale guvernului cu privire la continuarea procesului de descentralizare şi care propune un calendar de realizare a acesteia. Strategia vizează o serie de domenii care vor face obiectul analizei procesului de descentralizare şi vorbim aici despre agricultură, cultură, turism, mediu, sănătate, educaţie, tineret şi sport. Pentru toate cele şapte domenii, strategia prevede efectuarea de analize de către ministerele de resort, din care să rezulte oportunitatea transferului de competenţe sau nu. În acest sens, prima dată se vor elabora analizele de impact cu privire la transferul de competenţe, în al doilea rând se vor derula fazele pilot, în vederea testării competenţelor ce urmează a fi descentralizate, după care va fi realizată o analiză şi se va supune aprobării guvernului descentralizarea unor competenţe sau nu.

Iată că prin ultimele modificări aduse la legea cadru a descentralizării, precum şi sperăm ca imediat ce se va aproba Strategia generală de descentralizare, să trecem şi la implementarea strategiei de descentralizare, să identificăm acele competenţe care pot fi transferate către autorităţile locale, aplicând principiul subsidiarităţii, care determină o responsabilitate a autorităţii administraţiei publice locale care este mai aproape de cetăţean în a creşte calitatea serviciilor şi în acelaşi timp în a reduce costurile.

Descentralizarea este un proces şi nu un obiectiv în sine, este un proces care aduce mai multă prosperitate, atât cetăţenilor, cât şi autorităţilor administraţiei publice locale. Eu vă mulţumesc şi sperăm ca obiectivele pe care ni le-am propus cu privire la coduri, cu privire la toate celelalte strategii care au fost prezentate în cuprinsul celor două zile de forum, împreună cu dumneavoastră să le realizăm şi toată lumea să aibă percepţia că avem sau că vom dobândi o administraţie coerentă, eficientă şi mai simplă pentru cetăţean. Vă mulţumesc foarte mult.

Prezentarea concluziilor și închiderea conferinței

Vasile Dincu:Excelenţa Voastră, domnule preşedinte al României, Klaus Werner Iohannis, domnule prim-ministru, domnilor miniştri, dragi oaspeţi, reprezentanţi ai Administraţiei Publice Locale, colegi din administraţia publică centrală, începem sesiunea de închidere a Forumului Administraţiei Publice Locale şi, pentru început, daţi-mi voie să îi mulţumesc pentru prezenţă şi să îl invit pe Excelenţa Sa, domnul preşedinte al României, să ţină cuvântul domniei sale.

Klaus Iohannis: Domnule Prim-ministru,Domnilor viceprim-miniștri,Doamnelor şi domnilor miniştri,Stimaţi membri ai Parlamentului României,Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic,Stimați reprezentanți ai administrației publice locale şi centrale,Doamnelor și domnilor,Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră la acest eveniment. Suntem deja la finalul Forumului Administrației Publice Locale. Sper ca discuțiile din aceste zile să fi deschis noi orizonturi și noi oportunități de colaborare, corectă și eficientă, între administrația locală și administraţia centrală. Poate unii cred că succesul în administrația locală este legat de bani, culoare politică sau alte circumstanțe exterioare. Eu aș spune ceva diferit. Condițiile performanței în administrație și, deopotrivă, în politică ar trebui căutate mai ales în altă parte: în transparență, integritate și parteneriat. Acestea vor restabili încrederea între administrație și cetățeni, acolo unde ea s-a pierdut, și o vor întări acolo unde ea există.Să vorbim puțin despre fiecare dintre ele. Cu cât mai multă transparență, cu atât mai puțină corupție. Este o ecuație simplă, dar care necesită responsabilitate și voință.Sunt convins că poate exista mai multă transparență la toate nivelurile, cu eforturi destul de mici, și că soluțiile luate prin consultare și deschidere sunt mai eficiente pe termen lung decât altele.Cât despre integritate, pentru mine ea are mai multe valențe. Ea înseamnă corectitudine, respect pentru banul public, pentru lege și, mai ales, pentru cetățeni. Nimic nu funcționează fără integritate.

În același timp, este greu de conceput o dezvoltare reală în absența unui parteneriat între autorități publice și cetățeni, dar și a unui parteneriat între administrația locală și administraţia centrală.Putem vorbi astăzi de o maturizare democratică a electoratului. Cetățenii sunt mult mai atenți, mai implicați, mai informați, își cunosc bine drepturile, obligațiile și rolul pe care îl au în democrație.

Reconectarea administrației publice cu cetățenii, într-un parteneriat în care aceștia se simt cu adevărat reprezentați, iar instituțiile statului lucrează în interesul comunității este una din mizele majore nu doar ale anului electoral 2016, ci şi ale mandatului pe care dumneavoastră îl aveți în față. Cetățenii vă pot fi parteneri şi pot fi angajați în proiectele și deciziile care privesc comunitatea lor.Stimați reprezentanți ai administrației publice locale,Am vorbit în aceste zile, chiar astăzi, despre un nou proiect de țară, un proiect de țară post-aderare, care să stabilească rolul și obiectivele României în Uniunea Europeană pe termen mediu și lung.

Și pentru că suntem la un Forum dedicat administrației publice, sunt dator să spun că, în opinia mea, există cel puțin două obiective care nu au cum să lipsească dintr-un asemenea proiect. Unu, reducerea decalajelor de dezvoltare între regiunile

României și, doi, o administrație publică eficientă, capabilă să pună cetățeanul pe primul loc și să ofere servicii publice de calitate.

Aș vrea ca atât în municipii, cât și în cel mai îndepărtat sat din provincie, cetățeanul să beneficieze de servicii de calitate, să găsească rezolvări rapide la problemele lui, să fie tratat cu promptitudine şi respect și să nu fie plimbat între ghișee.Îmi doresc ca un elev care învață într-o școală dintr-un sat de provincie să aibă condiții decente și șanse egale cu unul care învață într-un mare oraș. Tocmai pentru a rezolva astfel de lucruri și pentru a răspunde la niște nevoi reale este important ca între administrația centrală și cea locală să existe un adevărat parteneriat, un parteneriat funcţional.

O Românie în care nu mai sunt școli fără autorizație sanitară ar fi un exemplu cât se poate de concret și de relevant și o expresie clară a unui asemenea parteneriat.Readuc în discuție acest subiect la care țin foarte mult ca dascăl, ca fost primar și, mai ales, ca Președinte, în condițiile în care doar vacanța de vară ne desparte de deschiderea următorului, noului an școlar.Doamnelor și domnilor,

Îmi face plăcere de fiecare dată să fiu alături de reprezentanții aleși ai comunităților locale. A fost pentru mine o onoare să mă aflu în slujba sibienilor ca primar, așa cum este o onoare astăzi să mă aflu în slujba cetățenilor României ca președinte.

Cunosc legătura aparte pe care o aveți fiecare dintre dumneavoastră cu oamenii și locurile, cu orașul, comuna sau județul vostru. Știu, de asemenea, câte așteptări au comunitățile voastre de la voi.

La acest început de mandat, vă doresc să fiți la înălțimea acestor așteptări şi vă doresc mult succes în noul mandat pe care îl începeţi acum!

Vasile Dâncu: Mulţumim, domnule preşedinte! Am constatat, în dezbaterea din zilele acestea, şi mi-au confirmat unii din aleşii locali, că după întâlnirea noastră au câştigat un pic de optimism pentru întoarcerea acasă, pentru ceea ce vor face la întoarcerea acasă. Vă mulţumim pentru valorile pe care ni le-aţi reamintit şi noi folosim exemplul dumneavoastră şi l-am folosit ca fiind o dovadă vie că guvernarea locală şi administraţia locală, administraţia din afara Bucureştiului, asta este cea pe care noi o privim ca locală, a reuşit să dea un preşedinte României. Este cea mai bună confirmare că în administraţia locală se poate performa şi se poate crea un model pentru ţară. Vă mulţumim încă o dată! Domnule prim-ministru Dacian Cioloş vă mulţumim că aţi fost alături de noi, alături de membrii Guvernului în toate aceste zile, în fiecare atelier, şi nu aţi acceptat de fiecare dată să staţi la prezidiu, aţi stat alături de administraţia locală. Vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte la acest final de forum.

Dacian Cioloş: Mulţumesc. Domnule preşedinte, în primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră aici, care confirmă faptul că acest guvern căruia i-aţi acordat încrederea lucrează şi doreşte să lucreze, şi nu doar doreşte, chiar lucrează cu autorităţile publice locale. 

Doamnelor şi domnilor, Membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor aleşi locali,Am avut aceste două zile de lucru împreună şi, din punctul meu de vedere, din informaţiile pe care le-am avut, din discuţiile pe care le-am avut cu unii dintre dumneavoastră şi cu membri ai Guvernului, cred că putem concluziona faptul că au fost două zile fructuoase. Chiar dacă am abordat foarte multe subiecte, probabil că unii dintre dumneavoastră nu aţi putut participa la toate discuţiile şi dezbaterile, pentru că unele dintre ele au avut loc în paralel, mi s-a părut important, chiar dacă ne-am asumat un anumit risc să abordăm prea multe subiecte, mi s-a părut important ca un astfel de prim eveniment de contact direct între Guvernul României şi reprezentanţi ai autorităţilor publice locale să putem, în acest stadiu, la începutul mandatului dumneavoastră şi la mijlocul mandatului guvernului pe care îl conduc, să putem trece în revistă o serie de subiecte de interes pentru dumneavoastră, dar mai ales de interes pentru noi, pentru Guvern, pentru că, aşa cum vă spuneam la început, ieri dimineaţă, eu sunt conştient că foarte multe proiecte pe care noi le-am demarat şi pe care le-am pregătit nu vor putea fi implementate fără ca ele să fie înţelese de dumneavoastră, acceptate de dumneavoastră şi puse în practică de dumneavoastră. 

N-o să mai trec în revistă din nou aceste subiecte, vreau doar să vă mulţumesc pentru deschiderea pe care aţi manifestat-o. Cred că, sigur, cu ameliorări, pentru că vom trage concluziile şi învăţămintele din aceste două zile, cu ameliorări, acest gen de eveniment, cel puţin din punctul nostru de vedere, al Guvernului, poate să fie considerat ca un exemplu de urmat pe viitor şi chiar noi avem intenţia să urmăm acest exemplu în viitor. Ne gândim foarte serios să organizăm un nou eveniment de aceeaşi anvergură, în toamnă, în măsura în care vom reuşi să adoptăm în Guvern Codul Administrativ şi Codul de Procedură Administrativă, pentru a-l putea discuta şi cu dumneavoastră, în paralel cu discuţiile care vor avea loc în Parlament, după ce aceste texte vor fi adoptate de Guvern. 

Pe de altă parte, cred că acest gen de dialog, structurat, organizat, este, probabil, din multe puncte de vedere, mult mai eficient decât tradiţionalele audienţe la un ministru sau la altul, când, sigur, se abordează anumite subiecte punctuale. Dar un astfel de cadru ne permite nouă, ca şi guvern, să abordăm subiecte mult mai complexe şi mai de anvergură decât cele pe care le putem discuta punctual cu dumneavoastră, sau la Guvern, sau chiar cu ocazia unor deplasări în teritoriu. Asta nu înseamnă că nu o să fie deplasări în teritoriu. Am cerut deja miniştrilor, şi o să insist, chiar pe perioada aceasta de vară, în lunile iulie-august, când este mai puţină activitate probabil la Bucureşti, să fie mai prezenţi şi să fim cu toţii mai prezenţi în teritoriu, să putem discuta cu dumneavoastră, nu doar pentru a duce la bun sfârşit proiectele pe care le-am anunţat şi unde vrem să lucrăm cu dumneavoastră, acele abordări de strategii de dezvoltare locală, şi noi ne-am fixat ca şi obiectiv în primul rând, aşa cum am promis deja, să lucrăm cu autorităţile locale din zona Moldovei pentru o astfel de abordare, pentru zona Văii Jiului, dar am spus şi de Roşia Montană, pentru că a fost o temă îndelung dezbătută în societate şi mesajul pe care vrem să îl transmitem prin faptul că ne implicăm pentru un proiect de dezvoltare locală înr-o comună este că nu este suficient să contestăm, este important să şi construim, pentru că bunuri naţionale sau valori naţionale, cum sunt şi cele de la

Roşia Montană şi din altă parte, ele sunt în primul rând în grija oamenilor locului şi este important să le dăm această mână de ajutor. 

Legat de propunerile, observaţiile pe care le-aţi făcut, temele care au fost discutate aici, s-au abordat multe subiecte, cum ar fi: descentralizarea, finanţarea autorităţilor Administraţiei Publice Locale, cadastrul, reforma funcţiei publice. Sunt domenii pentru a căror reformare sau modificare în sens bun noi lucrăm. Propunerile şi contribuţiile dumneavoastră vor fi luate în considerare, pot să vă asigur de acest lucru, şi sper să avem ocazia, în măsura în care vom organiza acele evenimente în toamnă, chiar să discutăm concret despre unele adaptări pe care le-am făcut şi în urma observaţiilor pe care le-aţi făcut dumneavoastră. Împreună cu domnul vicepremier Dîncu am convenit că nu o să trecem acum în revistă, în mod consistent, toate concluziile discuţiilor pe care le-am avut, dar că în perioada imediat următoare vom veni către dumneavoastră cu un document scris de sinteză a ceea ce s-a discutat aici, a observaţiilor, ideilor, pe care le-aţi subliniat şi ceea ce ne putem asuma să facem în perioada imediat următoare. Mă bucură, totodată, ecoul pozitiv pe care l-a avut în rândul dumneavoastră al măsurilor pe care le-am luat în ultima perioadă, măsuri de simplificare atât în domeniul administraţiei publice în general, în domeniul cadastrului, în agricultură. Aţi subliniat mulţi dintre dumneavoastră nevoia de simplificare în administrarea fondurilor europene. 

Pot să vă asigur că este în atenţia Ministerului Fondurilor Europene acest subiect. Domnul ministru mi-a spus, în momentul în care şi-a preluat mandatul, cu atât mai mult cu cât domnul Ghinea a fost şi cel care a iniţiat ideile de simplificare, în calitatea dânsului precedentă de consilier de stat la Guvern, deci, pot să vă asigur că şi pe acest domeniu, până la sfârşitul anului, în paralel cu elaborarea ghidurilor beneficiarului, ambiţia noastră ar fi să finalizăm pe cât posibil toate ghidurile până la sfârşitul mandatului nostru, în aşa fel încât să puteţi depune proiecte. Dar, în paralel cu aceasta, să lucrăm şi pe măsuri concrete de simplificare. Simplificarea este, de altfel, cum aţi observat, un cuvânt cheie al mandatului acestui guvern. Simplificare atât în relaţia dintre cetăţean şi administraţie, cât şi în relaţia dinte mediul de afaceri şi administraţie, dar şi în relaţia dintre administraţia centrală şi administraţia locală - şi, în acest sens, doresc să vă încurajez şi pe dumneavoastră, pe cât posibil, să luaţi măsurile care ţin de deciziile dumneavoastră, la nivelul consiliilor locale, al primăriilor, al consiliilor judeţene, pentru a face administraţia mai eficientă şi prin simplificare. 

Câteva cuvinte despre subiecte cu caracter economic, au fost abordate unele dintre ele aici, cu atât mai mult cu cât este, cred, clar în momentul de faţă că nu putem vorbi de o dezvoltare economică echilibrată a României fără implicarea directă, proactivă, a autorităţilor publice locale. Şi vedem deja, în anumite zone din România, acolo unde autorităţile publice locale îşi asumă responsabilităţi în atragerea de investitori în crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea de afaceri, în facilitarea atragerii fondurilor europene, nu doar pentru investiţii publice, dar şi pentru investiţii private, acolo se obţin şi rezultate. Şi avem deja multe exemple, nu doar la nivelul marilor oraşe ale municipiilor, dar şi în mediul rural avem exemple de primari care, implicaţi direct în acest proces, reuşesc să obţină rezultate pentru comunităţile lor. 

Şi în acest sens aş vrea să gândim în perioada următoare şi instrumente care să faciliteze intervenţia sau sprijinul Guvernului pentru astfel de iniţiative şi pentru astfel de proiecte, pentru că cred că dezvoltarea României se va face în primul rând de jos în sus, pornind de la ambiţiile pe care le aveţi fiecare dintre dumneavoastră vizavi de colectivităţile pe care le conduceţi şi cred, totodată, că Guvernul trebuie să gândească politica de dezvoltare economică şi din această perspectivă, nu doar care sunt măsurile pe care Guvernul le poate lua pentru a stimula investiţiile, ci şi care sunt măsurile pe care Guvernul le poate lua pentru a vă încuraja pe dumneavoastră să puteţi stimula investiţiile la nivelul localităţilor, pentru că dumneavoastră cunoaşteţi mai bine decât oricine potenţialul pe care îl aveţi la nivel local şi orice idei în această direcţie sunt binevenite şi vă asigur că vor fi luate în considerare. 

Cu atât mai mult cu cât, aşa cum spunea şi domnul preşedinte, tocmai am lansat astăzi în dezbatere publică o viziune de dezvoltare economică a României pe termen mediu şi pe termen lung. Viziune de dezvoltare economică care se doreşte să fie parte a proiectului de ţară pe care domnul preşedinte Iohannis l-a anunţat ieri şi pe care dorim să îl elaborăm împreună cu societatea civilă, cu mediul economic, cu partidele politice şi, sigur, cu participarea directă a dumneavoastră. Şi, în această viziune de dezvoltare economică, ambiţia noastră este să identificăm şi aceste instrumente care să facă din dumneavoastră autorităţile publice locale agenţi direcţi de dezvoltare economică a României. Doresc, în încheiere, să vă mulţumesc încă o dată pentru participare, să vă urez succes în drumul la care v-aţi angajat în acest mandat şi să vă asigur că acest guvern va fi la dispoziţia dumneavoastră şi va fi întotdeauna deschis la propunerile pe care le faceţi şi vom încerca să includem în deciziile pe care le luăm cât mai mult din ideile care vin din partea dumneavoastră. Vă mulţumesc mult! Succes! Şi sper să ne vedem cu bine!

Vasile Dîncu: Domnule ministru, în numele administraţiei locale, în primul rând, vă mulţumim pentru deschidere, pentru sprijinul pe care ni l-aţi dat în aceste două zile şi pentru selfie-urile pe care aţi acceptat să le faceţi cu unii dintre colegii noştri din teritoriu. Cred că şi aceasta arată că trebuie să comunicăm mai mult, să ne vedem unii pe alţii şi să ne recunoaştem. Este una din condiţiile încrederii. 

Dacian Cioloş: Da, şi acum permiteţi-mi să dau cuvântul domnului vicepremier şi, în primul rând, să îi mulţumesc dumnealui personal şi echipei de la MDRAP şi de la Ministerul Consultării Publice pentru modul în care au organizat acest eveniment, pentru perioada scurtă şi pentru consistenţa pe care au dat-o acestui eveniment. Mulţumesc!

Vasile Dîncu: Domnule preşedinte al României, Domnule prim-ministru, Dragi deputaţi şi senatori, Stimaţi invitaţi, O să spun câteva cuvinte care să ţină loc de încheierea acestei întâmplări minunate pe care am trăit-o în aceste două zile. În primul rând, o să constat o fericită coincidenţă, faptul că, atunci când domnul preşedinte invita la Cotroceni şefii

partidelor politice şi principalii oameni din stat responsabili cu managementul unor instituţii fundamentale şi lansa ideea - primită foarte bine de ceilalţi - a unui proiect de ţară, aici, în Palatul Parlamentului, 1.000 de reprezentanţi ai administraţiei publice locale veneau ei în Capitală, cu proiectele lor de ţară, cu proiectele lor de comunitate. Mi se pare că este un moment astral, cum spune un scriitor austriac, este un moment astral pe care sper să nu îl ratăm de această dată. Forumul nostru a fost, într-un fel, pus, fără să vrem noi, aşa s-a întâmplat, sub lozinca pe care un filosof român, un filosof al spiritualităţii noastre, Constantin Noica, o punea ca un fel de frontispiciu al şcolii deschise pe care o gândea. 

Voia Constantin Noica să scrie sus, pe Universitatea liberă, 'nu se ştie cine dă şi cine primeşte'. Aici ne-am întâlnit, administraţia centrală şi administraţia locală, şi am făcut un schimb, un schimb de idei, un schimb de energie şi cred că beneficiul a fost reciproc. Am putut să descoperim, în aceste zile, aici, ceea ce, de multe ori, Capitala uită, ceea ce, de multe ori, guvernul uită, ceea ce filosofii statului numesc statul local. Suntem obişnuiţi doar cu statul central, cu faptul că statul central este responsabil pentru tot ce este într-o ţară bine sau rău. Uităm, de cele mai multe ori, de guvernarea locală şi de statul local. Acest stat local este mult mai aproape de oameni şi acest stat local defineşte cel mai bine România, la un moment dat.

Indiferent ce reforme am putea să gândim noi în laboratoare de experţi, în Capitală, fără o guvernare locală eficientă, fără să putem transmite aceste lucruri, nu se schimbă nimic în România. Am învăţat aici, în aceste zile, în Ateliere, un lucru foarte important: trebuie să punem împreună resursele, trebuie să punem împreună ideile noastre. Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în aceste zile, o să observăm ceea ce spunea şi un coleg înainte: administraţia locală este creativă, este inovativă. De foarte multe ori nu a avut condiţii ca să îşi manifeste această inovaţie şi această creativitate, pentru că practica, până la urmă, este cel mai important învăţător. Practica te învaţă cel mai mult şi când este vorba de administraţie. Îmi spunea un prieten primar, şi prieten de multă vreme, că a văzut într-un film o replică a unui personaj care spunea: responsabilitatea este un lucru înfiorător. Într-adevăr să îţi asumi responsabilitatea pentru o comunitate poate să fie un lucru foarte greu. Să îţi asumi responsabilitatea pentru o ţară sau pentru un guvern poate să fie un lucru înfiorător. 

Dar poate să fie un lucru minunat atunci când simţi sprijinul celorlalţi, când poţi să comunici cu ceilalţi. De aceea, dacă trecem la acţiune şi dacă nu rămânem la nivelul ideilor, cred că asta este una din concluzile noastre: responsabilitate plus acţiune poate însemna reformă în administraţie. Este un lucru care poate să ne ajute. Am văzut foarte multe proiecte, în aceste zile, dacă aţi fost unii dintre dumneavoastră la întâlnirea anterioară pe care a organizat-o vicepremierul Costin Borc, şi unde a fost şi domnul preşedinte al României, aţi observat că există mai multe secvenţe ale proiectului de ţară. Şi noi am făcut aici linii directoare pentru un mic proiect de ţară. Dar cred că succesul unui proiect de ţară este să punem toţi proiectele noastre împreună, de la proiectul nostru individual, de la visul nostru. Să le acceptăm proiectele celorlalţi. Să acceptăm că nu suntem, niciunii dintre noi, posesorii adevărului absolut şi nici prin faptul că ne dă o lege, un statut pe care l-am primit. 

Nu suntem singurii responsabili cu proiectul de ţară. Până la urmă, proiectul de ţară trebuie să fie construit împreună de noi toţi. În aceste discuţii şi ateliere am învăţat că trebuie să facem proiecte. Mă bucur că am avut foarte mulţi primari noi, foarte mulţi aleşi locali la primul mandat. De fapt, a fost şi una din indicaţiile noastre, aceea de a aduce cât mai mulţi oameni care sunt aleşi pentru prima oară în administraţia publică. Am setat împreună cu aceşti oameni un lucru cu care toţi am fost de acord şi unde România a pătimit în ultima vreme, pentru că în dezvoltarea României este nevoie de proiecte, nu de vise. De foarte multe ori visăm pentru comunitatea noastră tot felul de lucruri, dar aceste vise trebuie puse în proiecte, în proiecte care să aibă cel puţin două lucruri - şi este atenţionarea principală pe care ne-a făcut-o domnul preşedinte la întâlnirea anterioară despre România competitivă -, e uşor să stabileşti ţinte, e uşor să stabileşti nişte pietre de hotar îndepărtate. Problema este: haideţi să găsim mijloacele prin care să facem aceste lucruri. Sigur că ne dorim o Românie competitivă, ne dorim o Românie cu o administraţie modernă, dar în primul rând trebuie să ne gândim la mijloace, ce mijloace avem la dispoziţie şi să ne raportăm la aceste mijloace. 

Mă bucur că discuţiile noastre din ultima vreme, cu asociaţiile primarilor, cu asociaţiile Consiliilor Judeţene sau ale prefecţilor, nu s-au materializat, în primul rând, în discuţii despre salarii. Chiar dacă - şi asta este un lucru pe care noi îl recunoaştem -, chiar dacă avem o mare responsabilitate şi, în acelaşi timp, avem o datorie pentru cei care lucrează în administraţia locală în acest moment./asalar/atataru/ Sper ca în scurt timp, în anii viitori, să găsim resurse pentru a îi salariza decent pe cei care lucrează acolo, pentru că le vom cere din ce în ce mai multă performanţă, le vom cere din ce în ce mai multe lucruri. Şi, atunci, sper să putem fi şi noi la această înălţime. Nu vrem - şi acesta este un crez al nostru, al guvernului din acest moment -, nu vrem o administraţie locală supusă, clientelară, subordonată. Nu acesta este proiectul nostru. Ne dorim o administraţie publică locală autonomă, vie şi puternică, care să fie un actor principal al dezvoltării acestor zone. Şi credem că putem face acestea şi cred într-un deziderat pe care şi dumneavoastră vi-l doriţi, în scurt timp, măcar să nu se mai simtă niciun cetăţean umilit în faţa unui ghişeu. Este o primă opţiune. Este o primă ţintă, pe care o putem realiza câteodată fără bani, doar printr-o mai bună organizare sau printr-o mai mare deschidere faţă de cetăţean, care este clientul nostru cel mai important. Vom lucra, aşa cum ne-aţi cerut, la proiecte zonale. 

Domnul premier a vorbit despre câteva din proiectele noastre, la proiecte de dezvoltare zonală. Înţelegem că este urgent ca să venim cu expertiză în teritoriu şi să începem să lucrăm împreună la proiecte de dezvoltare, în zonele cele mai calamitate, în zonele cele mai sărace, cu decalajul cel mai mare de dezvoltare, dar şi în celelalte zone. Pentru că este singura modalitate prin care putem urni condiţiile de viaţă din România spre un optim de viaţă decentă. Aş mai spune un lucru, care mi-a venit tot din aceste discuţii pe care le-am avut în aceste zile, cred că în aceste zile s-a consolidat încrederea între noi, între cei din administraţia centrală şi administraţia locală. Sper că aţi putut înţelege că avem aceleaşi ţinte, doar că nu întotdeauna avem toate mijloacele pe care ni le-am dori la dispoziţie. Ştim că încrederea este un animal fricos, că încrederea se pierde foarte repede, dar există o modalitate prin care putem consolida încrederea. Acesta este leadership-ul. 

Primarii sunt - şi asta v-o spun ca sociolog - cei mai iubiţi dintre pământeni. În sondaje, cea mai mare încredere, exceptând preşedintele României, o are primarul de localitate. Media depăşeşte întotdeauna 55%. Asta înseamnă că am putea, pentru un nou proiect de ţară, să ne gândim la reconstrucţia încrederii pornind de la capitalul pe care îl aveţi dumneavoastră primarii, dumneavoastră cei aleşi. Cred că acest capital poate să fie pus la fundaţia unui nou proiect de ţară. Şi o să încercăm ca noi să ne aducem contribuţia pentru ca dumneavoastră să puteţi să acţionaţi ca lideri ai comunităţilor şi ca lideri creativi ai comunităţilor. De multă vreme am auzit de la un primar un lucru foarte înţelept, pe care eu, ca specialist în marketing, nu l-am uitat niciodată, faţă de multe cărţi pe care le-am uitat, mi-a spus un primar o dată: îmi place să îi conduc pe oameni pornind de la calităţile lor. Pentru că, altfel, oamenii sunt uşor de condus dacă te foloseşti de defectele lor. Şi, în final, mulţumindu-vă tuturor pentru această minunată ocazie de a ne vedea, de a schimba idei şi de a pune fundamentul unui nou mandat, daţi-mi voie, domnule preşedinte, domnule prim-ministru, să folosesc un mesaj pe care să îl înţeleagă şi nepoţii noştri şi copiii noştri, mi l-a spus un copil astăzi de dimineaţă: haideţi să dăm un Like României!/