MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU...

16
NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3 ANUL XIV w NR. 595 w 17 – 23 FEBRUARIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI În pronunțare/ Yet to Rule îi are în rolurile principale pe Dorotheea Petre și Cuzin Toma și urmărește un judecător a cărui identitate se fragmentează între rutina unui serviciu nesatisfăcător și o căsnicie eșuată. PAGINA 12 FIICELE EVEI ȘI BĂIEȚII EI După ce a explorat trecutul Imperiului Otoman în capodopera Ucenicul arhitectului, imprevizibila Elif Shafak face un salt în timp cu recentul ei roman, Cele trei fiice ale Evei. PAGINA 10 MIHAELA PERCIUN: „LITERATURA TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU SĂ-ȚI SUGEREZE RĂSPUNSUL“ MIHAELA PERCIUN: „LITERATURA TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU SĂ-ȚI SUGEREZE RĂSPUNSUL“ PAGINILE 8-9 MIHAELA POPESCU MERGE LA FESTIVALUL DE LA BERLIN CU LUNGMETRAJUL DE DEBUT

Transcript of MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU...

Page 1: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINEFĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

ANUL XIV w NR. 595 w 17 – 23 FEBRUARIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

În pronunțare/ Yet to Rule îi are în rolurileprincipale pe Dorotheea Petre și Cuzin Toma șiurmărește un judecător a cărui identitate sefragmentează între rutina unui serviciunesatisfăcător și o căsnicie eșuată. PAGINA 12

FIICELE EVEI ȘI BĂIEȚII EIDupă ce a explorattrecutul ImperiuluiOtoman în capodoperaUcenicul arhitectului,imprevizibila Elif Shafakface un salt în timp cu recentul ei roman,Cele trei fiice ale Evei.PAGINA 10

MIHAELA PERCIUN:„LITERATURATREBUIE SĂ-ȚI PUNĂÎNTREBĂRI, NU SĂ-ȚI SUGEREZERĂSPUNSUL“

MIHAELA PERCIUN:„LITERATURATREBUIE SĂ-ȚI PUNĂÎNTREBĂRI, NU SĂ-ȚI SUGEREZERĂSPUNSUL“

PAGINILE 8-9

MIHAELA POPESCU MERGE LA FESTIVALUL DE LA BERLIN CU LUNGMETRAJUL DE DEBUT

Page 2: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

2ANUL XIV NR. 595

17 – 23 FEBRUARIE 2018actualitate www.suplimentuldecultura.ro

Nici cultură fără pâine,nici pâine fără circ

ROBERT ȘERBAN

S�au trecut în revistă de cătredoamna Simona Neumann, direc�torul executiv al asociației, eveni�mentele organizate de TM2021 în2017, apogeul constituindu�l, dupăspusele vorbitoarei, cele cinci spec�tacole ale companiei Cirkus Cir�kör, în Sala Olimpia. Despre ce seva întâmpla anul aces ta a vorbit, înengleză, domnul Chris Torch, di�rectorul artistic al asociației, com�pletat de către oamenii din echipaDomniei sale, prezentarea fiindtradusă în limba română.

Astfel, am aflat că CentenarulMarii Uniri de la 1918 va fi marcatprin programul „Ziduri ale Me�moriei“. Zece module, ce vor se�măna cu niște ziduri, vor fi ridica �te, timp de zece zile, în spațiile pu�blice din Timișoara. Pe o parte alor, locuitorii vor putea lipi foto�grafii, texte, știri etc., adunând,metaforic, fragmente ale memo�riei colective. Pe cealaltă parte azidurilor vor lucra artiști vizualidin mai multe țări. O altă compo�nentă importantă a programuluise numește „Generatoare“ și aremai multe subprograme: „Refle�Xii“ (își propune realizarea uneiarhive digitale de amintiri, poves�tiri și mituri urbane), BEGA! (seriide evenimente de�a lungul cana�lului Bega, al căror vârf va fi un me�gaspectacol, între 4 și 7 octombrie),

CASA! (cartografierea celor 12zone ale Timișoarei, pentru a seafla care este patrimoniul și caresunt nevoile culturale ale cetățe �nilor de acolo; în plus, între 12 și25 iunie, doi dansatori străini voravea o intervenție artistică în car�tierul Dacia), SCHIMBAREA! (în �tre 8 și 15 iulie – festival al for� melor populare și tradiționale dedivertisment, dar și ateliere pu�blice de circ susținute de mariimaeștri ai Cirkus Cirkör, carerevin, iată, în Banat), CITYGATE(în colaborare cu Bienala de arhi�tectură, va fi un proiect de ilumi�nat artistic a Gării de Nord dinTimișoara, ce se va derula în oc�tombrie�noiembrie), PÂINEA! (unstudio despre modalitățile princare se pot îmbunătăți calitatea șigândirea ecologică în domeniulalimentar și al serviciilor publice,dar și Festivalul Simultan), PIAȚA! –Lumină și libertate (trei zile despectacole non�stop, însemnândconcerte, proiecții și instalații de lu�mină, în Piața Libertății), CERUL! –cultură și spiritualitate (două eve�nimente – Dybbuk, film și con�certe, susținute de Colegiul Sa �la�Manca din Israel și Filarmo�nica Banatul, 29�30 iunie, cât și unconcert ce va avea loc la final deaugust), RĂDĂCINI! – explorareadiversității, re�gândirea tradiției (oexpediție de�a lungul graniței din�tre Serbia și România – aprilie; co�laborare cu Festivalul Inimilor –

iulie; cartografierea unui sat bă �nă țean – septembrie). DoamnaNeumann a mai anunțat că între25 și 28 octombrie se va desfășurala Timișoara conferința anuală aCulture Action Europe, cea maiinfluentă platformă a politiciiculturale europene.

Față de anul trecut, când eve�nimentele organizate de TM2021au fost subțirele, fapt ce l�a deter�minat pe edilul Nicolae Robu săconvoace, la începutul lui februa�rie a.c., o dezbatere publică la pri�măria Timișoara cu liderii asocia� ției, care a fost tensionată și plinăde reproșuri din partea unor im �portanți lideri de opinie și actanțiculturali timișoreni la adresa mo�dului în care Asociația și�a desfă �șurat activitatea, pare că anulacesta va fi mișcare culturală înurbea de pe malurile Begăi. Miș �care generată de TM2021, fiindcă

numeroasele evenimente cultu�rale își au cursul și calendarul lor,foarte multe de ani buni.

Tot ce s�a prezentat în AulaMagna e în faza de proiect, fiindcăfondurile nu sunt încă alocate.Sigur că vor fi. În sală au fost nupuține voci care au contestat, lafinal, calitatea programului cultu�ral prezentat. Alte voci l�au aplau�dat. Primarul a moderat discuțiilece, altfel, ar fi urcat în ton și înnoapte.

Am fost curios să văd cum auperceput o parte dintre oameniicare contează pentru Timișoaraculturală – fiindcă de ani buni facevenimente culturale de calitate,conduc ori au condus cu succesinstituții de cultură, sunt bran�duri pentru ceea ce înseamnăima ginea Timișoarei – programulprezentat de TM2021. Așa că m�amuitat pe paginile lor de Facebook,

unde au scris impresii despre în�tâlnirea din 13. Nu este spațiu săredau prea multe și prea multdintre aceste opinii, m�am rezu�mat la trei dintre ele, scrise de treidoamne. Domnii au fost mai ve �hemenți, așa că am evitat să îicitez. Și, oricum, #MeToo...

SORINA JECZA, PREȘEDINTAFUNDAȚIEI TRIADE

„M�am tot gândit ce mi�a provocatsenzația de tulburare și neliniștecu care am plecat aseară de la în�tâlnirea cu cei ce au venit la Uni�versitate. Pe scenă se perindau, înfond, oameni tineri, frumoși, sevorbea mult englezește, se declara,ritos, ce aderenți suntem la «ourtown»..., iar eu nu reușeam să măregăsesc în acel ambalaj. Am aflat,după 20 de ani de când în casa dela Triade se adună prieteni, mii, că

Marți, 13 februarie, în ajunul Zilei

Îndrăgostiților, în Aula Magna a Universității

de Vest din Timișoara, în prezența a 200 de

persoane, între care și primarul orașului,

domnul Nicolae Robu, timp de trei ceasuri,

echipa executivă a Asociației Timișoara –

Capitală Culturală Europeană (TM2021) a

prezentat etapa de început (StartUp) a

programului de acțiuni din primii doi ani de

când capitala Banatului a fost declarată

câștigătoare în finala cu Baia Mare, Cluj

Napoca și București.

Simona Neumann, directorul executiv al Asociaţiei Timișoara-Capitală Culturală Europeană

© w

ww

.ban

atul

azi.r

o

Page 3: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

3ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 2018 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

abia acum suntem la început –etapa de «start�up» –, că abiaacum testăm «capacitatea cultu�rală a orașului (...), iar comunita�tea devine implicată». De 20 deani mă tot mir de aviditatea cucare lumea vine la Triade să tră�iască, împreună, armonia cultu�rii... Oare nu căutau ei ce trebuie?Am aflat că, pentru a aduce lao�laltă 5.000 de oameni, îți trebuiebani cât pentru zece festivaluri dezmeie... Da, anul trecut 8.000 decopii au venit cu părinții lor să ri�dice capul spre cer, a visare...Înălțau pe cer poezie, speranțe...

Se jucau de�a zborul pe cerulTimișoarei � pe atunci nu era, în �să, «our town», era orașul în carene adunam prietenește, hrănin �du�ne cu entuziasm. Cred căaseară tulburarea difuză ce m�aneliniștit a venit din senzația căpierdem ceva ce aveam deja: emo �ție autentică, trăire comună, soli�daritate – un «fond» ce poate fiturnat în «forme» proaspete, decătre oameni tineri, frumoși...Încă mai poate. Am ieșit de la în�tâlnire spunând că voi continuasă�mi construiesc orașul în jurulpunctului pe care de 20 de ani îl

tot lărgesc: Triade. Capitala mea.Sufletul meu. Poate că, tot lăr�gindu�ne capitalele crescute dinviețile noastre, ne vom croi mareacapitală ce să strălucească în lu�mina Europei.“

BRÂNDUȘA ARMANCA,JURNALIST, FOST DIRECTORAL ICR BUDAPESTA ȘI AL TVR TIMIȘOARA

„M�am gândit și eu, inspirată deSorina Jecza, să îmi fac capitalăculturală europeană la mine aca �să. Fiindcă programul prezentat

de Asociația TM2021 în aceastădupă�amiază nu este despre șipentru Timișoara. Este un pro�gram cu 20�30% cultură, restul activism socialist prin cartiere,construcția a 10 ziduri, programde spre mâncare și alte chestiunisociale cu tentă de civilizare aunui oraș deja civilizat. Vorbaunei doam ne: totuși, la Timișoarași în Banat mâncăm cu furcu �lița de multe generații. ObrăzniciaSimonei Neumann, directoareaasocia ției TM2021, care a tocat unmilion de euro anul trecut prin ca�fenele și pe circ, s�a exprimat clar:

timi șo renii nu sunt capabili să pri�ceapă acest program complex.Cetățenii care finan țează aiurealaasta, sugerează aso ciația, sunt maiprostovani, nu au cum să înțelea gă.Ve deți, de aceea o să îmi fac eu ca�pitala mea europeană și culturală.“

CAMELIA MINGASSON,PREȘEDINTA ASOCIAȚIEICULTURALE KRATIMA

„Ieri, în Aula Magna au fost 200 deoameni care fac cultură de calitatepentru Timișoara de câteva zeci deani și o vor face și pentru, și după2021. Și care aseară au fost tratați cași cum n�ar fi existat. Probabil din in�capacitatea de a pricepe metafora zi�durilor ca simbol al Marii Uniri sauim portanța hranei sănătoase într�un

proiect de anvergura TM2021. Măîntreb dacă știa cineva, dintre orga�nizatori sau vorbitori, că asea ră, înAula Magna, s�a aflat Tasi Tajo Iosif,unul dintre cei mai valoroși artiștiromâni contemporani, timișorean,care a conceptualizat ideea de «hra �nă» cum, pro babil, nu a mai făcut�onimeni în România. Szegedul i�aoferit, ca spațiude expunere, întregulMu zeu de Artă. Timișoara 2021 l�aînvățat, aseară, pe Tajo, alături de noitoți, că e bine să mâncăm din farfuriirotunde. Am mai aflat aseară că secartografiază «situri și rute». Sigur căeste foarte bine... Dar cine, din echipade aseară, știe, oare, că există un pro�iect – «Bega, geografia locurilor dinmemorie», gândit, între alții, alăturide Smaranda Vultur, Mihai Criznic șiClaudia Marta? S�a gândit, oare, ci�neva, să cartografieze evenimenteleși proiectele culturale ale acestuioraș, cu competențele indiscutabiledin spatele lor, și să le foloseascădrept fundație pentru Timișoara2021? Sincer, și eu am fost cuprinsăaseară, pe rând, de tulburare, revoltă,apoi tristețe.“

Repet: în Aula Magna s�a șiaplaudat.

P.S.: Detalii despre întâlnireadin 13 februarie, aici: https://www.facebook.com/banatulazi/vi�deos/2008095579460463/?fref=mentions SDCChris Torch, directorul artistic al Asociaţiei Timișoara-Capitală Culturală Europeană

© w

ww

.ade

varu

l.ro

© w

ww

.ban

atul

azi.r

o

Page 4: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

4ANUL XIV NR. 595

17 – 23 FEBRUARIE 2018opinii www.suplimentuldecultura.ro

Primul roman al lui Camus, Stră�inul (publicat pentru prima datăîn 1942, la Paris), a apărut la Editura Polirom, în 2018 (în tra�ducerea lui Daniel Nicolescu).

Domnule Camus, s�a întâmplatchiar așa: eram la Madrid, în dia�log cu un poet portughez. Discu�tam despre hemoroizii lui Marx,din pricina cărora a avut de suferitjumătate din globul pământesc.

Eu pregăteam o scurtă confe �rință – aveam să vorbesc desprejurnalism și literatură, despre cumau îmbogățit ziariștii istoria fic �țiunii. Desigur, vă dedicasem uncapitol întreg în expunerea mea.

Vorbeam cu poetul portughezdespre hemoroizii lui Marx (și des�pre bolile sale de ficat), dar mă gân�deam, pe ascuns, la dumneavoastră.Fără introducere, i�am aruncat încadrul conversației: Astăzi a muritmama. Poetul portughez vă cunoștea

bine, așa că nu a avut nici o ezi�tare. Mi�a răspuns firesc: Sau poa �te ieri, nu știu.

Am lăsat baltă hemoroizii luiMarx și am continuat să vorbimdespre dumneavoastră. Poetulportughez mi�a adus în atențienumele lui Kamel Daoud, ziarist(și el) și scriitor algerian, careacum câțiva ani a uluit cu roma�nul său – Investigația Meursault.

Kamel Daoud spune în trenaStrăinului dumneavoastră o altăpoveste. E punctul de vedere alfratelui mai mic al arabului pecare îl ucide Meursault. Nu citi�sem această carte, poetul portu�ghez mi�a elogiat�o îndelung.

Mă gândeam la un vers dintr�unpoet suprarealist român. Eu măgândeam la versul: cangurii neprivesc din punctul lor de vedere.

Apoi elogierea cărții lui Ka �mel Daoud s�a încheiat și ne�am în�tors la concluziile cu care plecasem

la drum: și eu, și el socoteam Străi �nul între primele zece romanescrise vreodată pe planeta Pământ.Nici eu, nici el nu puteam argu�menta în fața unor jurați o aseme�nea ierarhie. Din fericire, nici unjurat nu ne�a cerut vreodată asta.

Revenit în România, am reci�tit Străinul. Aveam douăzeci deani la prima lectură, mă năuciseca un soare insuportabil. Dar,cum nu publicasem nimic, încămi se părea că vă pot prinde dinurmă. Țineam bine minte un per�sonaj secundar: câinele bătrânu�lui Salamano, căruia bătrânulSalamano ajunsese să îi semene.Știu că de atunci n�am mai privitniciodată către un om însoțit deun câine fără să caut asemănăriledintre ei – întotdeauna le gă�seam. Mi�ați lăsat această ciudatămoștenire și eu m�am folosit de eapentru a cunoaște forța observa �ției. Acum, când v�am recitit, merg

deja spre treizeci și cinci de ani șiam fost indignat de acest detaliu:

când v�ați publicat romanul, dum�neavoastră aveați douăzeci și no �uă de ani. Constatând acest fapt,am început să simt cum creș te însângele meu o ură tandră pentrutalentul și pentru inteli gența dum �neavoastră. Nu doar că nu o să văprind niciodată din urmă, nu doarcă nici măcar nu o să ajung aproapede munții dumneavoastră, dar mă �car am înțelepciunea de a nu�mimai dori asta. Îmi știu drumul – edrumul meu.

Domnule Camus, v�am recititși am fost foarte emoționat de su�perputerea domnului Meursault:

aceea de a nu putea minți. Omulcare nu poate minți – el este stră�inul, el este insuportabil, el esteneîndurabil, el este cel care estealungat din cetate, el este cel con�damnat la moarte, pentru el cadeghilotina.

Vă scriu acum pentru a vă dao veste care sper să vă lase pe gân�duri: prin lume, oamenii nu maisunt condamnați la moarte pen�tru că nu mai plâng la înmormân�tările mamelor lor. Ceea ce nuînseamnă că s�a înțelepțit, că s�avindecat lumea. Nu s�a înțelepțit,nu s�a vindecat.

Oamenii, însă, s�au îndepăr�tat de nașterea lor – ei nu mai suntnici măcar străini, ei au rămassinguri, și au învățat să�și treacăzilele așa, fără lacrimi. Curând,când ne vom întâlni, aș vrea sădiscutăm puțin despre noua or�dine mondială a lacrimilor carene lipsesc. Trag nădejde să vă în �voiți. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Albert Camus

O elevă de 14 ani din Târgoviștea devenit încet�încet vedetă, eta�lon al luptei cu sistemuleducațional românesc. De lasimple postări pe Facebook a tre�cut la blog cu domeniu personal,apoi la interviuri ample în emi�siuni radio�TV. Bă, zic, hai să vădși eu ce scrie „eleva fenomen“ înlupta cu sistemul.

Ce mi�a sărit în ochi de la primelerânduri, atunci când i�am deschispagina de Facebook sau blogul, afost că nu știe să scrie corect înlimba română. Las’ că nu foloseșteabsolut deloc diacritice, „fenome�nul“ doar nimerește virgulele,fără să știe precis unde și când sepun. Dincolo de asta, e obsedatăde profesoara de matematică, odoamnă nasoală care o „terori�zează“. Evident, ea fiind fenomen,știe dinainte că profesoara nu îiva pune notă mare, deoarece nuface pregătire cu ea. Prin urmare,refuză să dea teste la matematică,așa cum fac colegii ei. Și nu se în�treabă nici o secundă dacă nucumva are necazuri cu profesoarade matematică pentru că refuzăsă dea teste. „Ce motivatie are unelev ca mine care invata sa invete incontinuare cand vede ca niciodata

nu ia nota pe care o merita dacanu se duce la pregatire la Nas�tase?“. Îmi pun și eu o întrebarede bun�simț: cum poți primi lamatematică o notă mai mică decâtmeriți, când acolo totul e exact, nudepinde de subiectivitatea profe�sorului? La mate cred că e lim�pede: ai un exercițiu de rezolvat,ai dat răspunsul corect, nu poți fifentat. Iei zece dacă știi, chit că teiubește ori nu profesorul. Dar cucondiția să accepți să dai testul,mă gândesc.

Pe lângă profesoara de mate�matică, pe eleva�fenomen o mai te�rorizează profa de engleză careminte, proful de desen care nu olasă să�și dezvolte creativitatea și,în genere, toți profesorii din școa �la ei, care sunt proști, în frunte cudirectoarea. Și de�aici până la aafirma că toți profesorii din Româ�nia sunt proști nu mai e cale lungă.Și nu se oprește decât atunci cândobservă că tot ce e în jur – în afarăde ea și de părinții ei – reprezintă„prostie romaneasca autentica“.

Proști nu sunt doar profesorii,ci și elevii care învață: „Favoritul ma�joritatii profesorilor si pre miantulclasei mele citeste sacadat si nu e instare sa poarte o discutie. Nu are lo�gica si nici imaginatie. E un zombie

cu 10 pe linie care me moreaza tot cei se da fara sa inteleaga ceva. Uita totdupa test sau ascultare dar el valo�rifica la ma xim memoria pe scurtadurata. E sufocat de pregatiri si nuare viata sociala. El este genul deelev cu care se mandreste scoalamea si, in general, scoala roma�neasca“. O fi având dreptate în cazulrespectiv, dar mi se pare stupid săafirmi că asta e imaginea reprezen�tativă a elevului cu 10 pe linie. Cu�nosc personal sute de elevi– potface și o listă nominală – cu 10 pelinie, care au și viață socială, careștiu să se exprime, care nu�s zombie,care ajung studenți străluciți fie înțară, fie în străinătate, învățând înacelași sistem și confruntându�secu aceleași probleme de care sevăicărește eleva revoltată.

Pentru că primește multe like�uri, „fenomenul“ din Târgo viște seconsideră expert în orice, dă lecțiidespre orice. Ea știe fără dubii căprofesorul bolnav de cancer se mas �turba la ore, pentru că a fost fil matde două brave eleve care l�au datpe mâna presei. Nu contează cămulți dintre elevii martori spun căgestul profesorului a fost interpre�tat greșit, că două anchete diferite –una de la școală, alta de la Poliție –susțin contrariul, nu contează căpoate omul ăla bolnav de cancer afost târât pe nedrept într�un scan�dal uriaș, care i�a distrus restulvieții. El e sigur vinovat, pentru căe profesor.

Postările critice asupra siste�mului sunt întrerupte de poveștiplicticoase despre celebritatea ei.Ce�a văzut – revine obsesiv cu ob �servații legate de ruj și ojă –, ce�amâncat, ce lucruri senzațio nale aîntâlnit. În țară – „Cand am ajuns,in sfarsit, la Bucuresti, scapand delinistea profunda din masina, a tre�buit sa astept putin soferul si amavut timp sa observ oamenii carealergau grabiti dintr�o cladire inalta, toti avand un business�lookimpecabil si vorbind intruna agitatila telefoane“ – sau în excursiile ei înstrăinătate: „acolo nu am văz ut opreocupare fata de machiajul si ojafetelor. Toate aveau unghiile facute,purtau bijuterii si erau machiate.Singura pretentie e respectarea

uniformei si sunt foar te stricti inprivinta asta“. Mă întreb ce ar scriedespre sistemul nostru dacă ar im�pune uniforma obligatorie, ca încazul povestit de ea.

Vedeta anti�sistem își suportăcu greu celebritatea. „Primele pos�tari au starnit un val de aprecieri silaude. Apoi am primit mesaje de laparinti, copii, pedofili, profesori sialtii“... Răspunsul la acestea? Cineîi dă like e om de treabă, cine o cri�tică e musai profesor sau pedofil. : )

În fine, una peste alta, dacăcitești cu atenție tot ce scrie, AnnaAndronache nu pare un copil prost,ci doar unul mediocru, care se ex�primă banal, în clișeele tipice des�pre școală ale elevilor pierde�vară.Iar „fenomen“ nu poate fi decât înmăsura în care atitudinea ei e repre�zentativă pentru bovarismul româ�nesc. Tot ce e în România e nasol,împotriva ei, n�o lasă să se dezvoltepe măsura capacităților, tot ce e afarăe minunat. Motiv pentru care –după cum a anunțat într�o postaredisprețuitoare pe Facebook, care s�atransformat imediat într�o știre pen�tru presa noastră – va părăsi țaraîmpreună cu părinții ei, lăsându�nesinguri în „prostia romaneasca“.

Dragă Anna, îți doresc sincersucces. Să ne dai un semn când tevor invita televiziunile din străină�tate la interviuri, când presa de acolova dedica zeci de articole genia �lității tale. SDC

Miss Bovary din Târgoviște

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Page 5: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

5ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Astăzi, ca și ieri și alaltăieri,mulți se întreabă cum se face căde șaptezeci de ani România e oțară a arbitrariului, nesiguranțeiși dezorganizării în toate dome�niile – și, ca o consecință directă,o țară săracă, în care sesupraviețuiește sau din carescapi cu fuga. Pentru cei o sutăde ani de existență mândră a sta�tului național, șaptezeci de animizerabili (plus deceniile la felde urâte care vor veni) e cammult. Se întreabă ce a mersprost, ce ne împiedică să ne reve�nim, ce merge prost în conti�nuare și ce s�ar putea face.

E simplu. Sub paravanul unei ide �ologii cretin de generoase în pro�misiuni de viitor, oportuniștiistrânși sub drapelul partiduluicomunist au declanșat un procesde aservire a întregii țări, dupămodelul sovietic. Ei au destructu�rat întreaga societate, după care

au reconstruit�o prost, cârpăcit,șubred, transformând o țară des�tul de înapoiată, dar cu speranțede viitor, într�una fără nici un vii�tor. Practic, structura socială, ra�porturile dintre indivizi și orga� nele statului din România anilor1950�1980 nu mai au aproapenimic în comun cu cele de dina �inte de război – în schimb (lucrudemn de reținut) seamănă foartebine cu cele din România contem�porană.

Ce�i drept, puterea comunis �tă a reorganizat România con�form dogmelor marxist�leniniste.A naționalizat întreprinderile pri�vate, a inclus în gospodării agricolecolective aproape toate proprie�tățile țăranilor și a impus partidulcomunist ca unică forță conducă�toare.

Asta ținea de procesul de dis�trugere sistematică a noii ordini,în numele unei ideologii egalita�riste. Egalitatea însă n�a venit

niciodată. Țăranii, care teoretictrebuiau să fie proprietarii (colec�tivi) ai avuției unui CAP și s�o ad�ministreze cum considerau ei decuviință, erau în realitate niște io�bagi pe o moșie administrată dePartid, prin arendași numiți șidestituiți tot pe bază politică. Mun�citorii din uzine și fabrici n�au devenit nici ei proprietari ai mij�loacelor de producție decât înpropaganda de partid: în realitatetotul era controlat și dirijat denomenclaturiștii PCR, în cadrulunor structuri de conducere detip centralizat.

Ceea ce au făcut așa�numițiicomuniști de după 1945 a fost defapt să distrugă o structură so�cială stabilă, construită firesc de�alungul istoriei locale, și să o înlo�cuiască rapid și brutal cu o nouăstructură, care le asigura putereaabsolută și discreționară. Submasca ideologică a comunismu�lui, România, un stat construit cugreu pe baza unor principii uni�versal acceptate, a fost descom�pusă și apoi recompusă conformvoinței unui grup de parvenițioarecare.

Nu e momentul să enumăraici toate acțiunile întreprinse denoii stăpâni pentru a prelua con�trolul total asupra țării. Existăînsă câteva caracteristici specificenoului regim, care pe de o parteau determinat involuția societățiiromânești după 1945, retardareaei – căci la nivelul mentalitățilorlocale România este și azi în maremăsură o țară înapoiată, de secolXIX –, și pe de altă parte s�au per�petuat și după revoluția din de�cembrie 1989, blocând reluareaunei evoluții normale a țării.Aces te caracteristici mi se par

esențiale pentru înțelegerea Ro�mâniei de azi, un stat aproapeeșuat, care împlinește fără glorieo sută de ani de existență și șap �tezeci de ani de disoluție lentă. Leenumăr aici și rămâne să le jude�căm mai bine altă dată.

Una dintre ele ar fi elimina�rea și/ sau aservirea elitelor ro �mânești de orice fel (în specialpolitice, intelectuale și adminis�trative). A doua, asociată celeidintâi, e constituită de bulversa�rea oricăror scări de valori, răs�turnarea cu dosul în sus a ierar�hiilor.

La fel de importantă mi separe și anularea principiilor obi �ective de selecție a valorilor, caredevin subordonate cerințe lor par�tidului. În fine, în plan politic noulregim impune o idee dezastru �oasă, ce a contribuit zdravăn laderomânizarea României: prima�tul partidului și al intereselor sale(partidul e�n toate) chiar și îndauna țării și a cetățenilor pe carese presupune că îi reprezintă.

Și astfel, cum ziceam, avemRomânia pe care o avem. Și�o s�omai avem așa multă vreme. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

În fruntea bucatelor

Evenimentele se precipită, iarfiecare zi aduce schimbări pefrontul luptei anti�corupție.Miercuri am avut conferința depresă a Codruței Kövesi, o ieșirebine gândită tactic, într�un mo�ment în care DNA părea că numai are suflu, iar revocarea erainevitabilă. A fost o conferință dedouă ore, cum n�am mai avut deani buni, cu întrebări incomodeși cu răspunsuri calme și precisedin partea șefei DNA.

A fost seara în care s�a răsturnatîntreg jocul. Stenogramele vântu�rate la Antena 3 și RTV erau greude combătut cu argumente, chiardacă ulterior aveam să aflăm cămezinul famigliei de la Ploiești,Vlad Cozma, a venit în vizită laDNA cu 12 de povești sub brațdespre diverși tovarăși care aucălcat pe bec.

Joi a fost rândul lui TudorelToader să spună cum rămâne cuLaura Codruța Kövesi. A fost odeclarație nervoasă, de doar șaseminute, în care ministrul Justițieia anunțat că lucrurile vor fi tran �șate săptămâna viitoare, în Parla�ment. Adică rămâne ca�n trenul

dintre aeroportul Narita și garadin Tokyo. Ce s�o fi întâmplat în �tre timp? De ce a amânat Tudoreltotul cu o săptămână? A fostCodruța Kövesi atât de convingă�toare, încât să fie amânat verdic�tul? Chemat de urgență din Japo� nia, ministrul a aterizat parcă năucla București. Habar n�a avut ce săfacă și a cerut timp.

Orice măsură ar fi anunțat,ieșea prost. Dacă o revoca pe Kö�vesi, ar fi fost tămbălău în stradă.De altfel, comunitatea #rezist erapregătită ca în situația unei so luțiianti�Kövesi, să iasă în stradă chiarîn seara anunțului revocării.

Ministrul Tudorel Toader aales soluția temporizării, știindtotodată că provoacă iritare înzona PSD�ALDE. Sunt mulți ceicare pregătiseră deja șampania,pentru a sărbători victoria. Darnu e nici un motiv de petrecere întabăra penalilor, pentru că LauraKövesi rămâne în fruntea DNA,măcar pentru încă o săptămână.

S�a mai întâmplat ceva joi. Du �pă scurta declarație a ministruluiJustiției, a ieșit la rampă și pre �ședintele Klaus Iohannis. La capă�tul unei tăceri prelungite care a

alimentat scenariul unei înțelegericu Dragnea, președin tele a trans�mis că nu se pune problema revo�cării. Adică nu va accepta schim� barea din funcție a șefei DNA, dacăToader va face propunerea.

Ba mai mult, președintele amai dat și ceva din casă, dezvă�luind că în aceeași zi a avut o în�tâlnire la Cotroceni cu premierulde paie Viorica Dăncilă, însoțităde adevăratul premier, Liviu Drag�nea. Nu e greu de intuit ce s�a dis�cutat la Cotroceni. Firește că su� biectul principal a fost soartaDNA. Probabil că Dragnea și Dăn�cilă au vrut să afle ce va face Io�hannis în cazul în care cererea derevocare ajunge la Cotroceni. Șieventual să forțeze nota. Nu știmexact cum s�au derulat faptele,dar e clar că Dragnea a plecat dela Iohannis la fel cum venise. Cucoada între picioare.

Ce se va întâmpla săptămânaviitoare? Momentul prielnic pen�tru revocare a trecut, iar întreagaconstrucție moșită de PSD�ALDE,prin intermediul televiziunilor decasă, s�a surpat.

Concluzia nu e deloc încura�jatoare pentru PSD. Dacă e să

analizăm tot ce s�a petrecut de unan încoace pe zona Justiției, PSDa înregistrat eșecuri pe linie. Afost mai întâi episodul OUG 13, omutare prost gândită, cu ezităride la un capăt la altul, care a fostușor de răsturnat.

Au intrat ulterior în Parla�ment tot felul de modificări aleunor legi, fără însă a avea efectulașteptat de baronii PSD. Finalulanului 2017 a fost iarăși unul ten�sionat, când comisia lui FlorinIordache a lucrat la foc automat,zi și noapte, dar nici una din celetrei legi ale Justiției n�a intrat învigoare. Ba mai mult, întreg pa�chetul se întoarce la Parlament,după ce Curtea Constitu țională adescoperit hibe pe fiecare proiectde lege.

PSD și�a propus potolireaDNA, ba chiar desființarea insti �tuției, numai că una e dorința,alta e putirința. Cu cât trece tim�pul, cu atât pesediștii își pierdrăbdarea. Am văzut și declarațialui Codrin Ștefănescu, prin care îicerea lui Tudorel Toader să se în�toarcă naibii mai repede în țarăpentru a lua taurul de coarne. Tudorel s�a întors, dar Codrin e

dezamăgit. Mai are de așteptatîncă o săptămână.

Pe de altă parte, pe zi ce trecese complică situația lui LiviuDragnea. Ultimul său dosar, cel cuangajările de la DGASPC Teleor�man, se apropie de final, iar sen �tința va veni peste câteva săptă� mâni.

Nu întâmplător, liderul PSD adecis convocarea de urgență a con�gresului, tocmai pentru a trans�mite un mesaj de forță și în partid,dar mai ales în afara acestuia.

Una peste alta, statul de dreptrămâne în picioare. Toate încer�cările PSD de a�l torpila au eșuat,dar e nevoie în continuare devigilență. Nu e nimic câștigat, de �mocrația și libertatea se apără zide zi. SDC

DNA, traducere imposibilă în japoneză

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Page 6: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

„Cum ne�am reunit? A fost un lu �cru foarte natural, după ce terministudiile și începi să cânți în ade �vărata lume a muzicii cunoști oa�meni, cunoști muzicieni, începi sădescoperi suflete�pereche, chimiiinteresante și oameni cu care teînțelegi muzical. Alexander Sitko �vețki, violonistul englez de originerusă, și Bernard Naoki Hedenborg,violoncelistul austriac cu rădăcinijaponezo�suedeze, eu și Diana Ket�ler, care trăiește la Londra, brita �nică după cetățenie, dar letonă deorigine din Riga, am creat acest

ansamblu Raro. Am început săconcertăm, să înregistrăm discuri –primul a apărut în 2008 – la acelașilabel, Solo Musica. Pe parcurs, an�samblul s�a lărgit, fiindcă am cunos�cut muzicieni cu care am înce put săcântăm regulat, cu care ne�am în �țeles foarte bine. Agendele noastrefiind destul de complete și muzicie�nii fiind – să spunem așa (râde) –foar te căutați și ca profesori, și casoliști, și ca muzicieni de ca meră, capedagogi, ca organizatori de festiva�luri, a fost foarte bine că am măritspectrul ansamblului, pentru că așanu puteam refuza angajamente, șirepertoriul s�a mărit considerabil.Înainte era, practic, mai mult saumai puțin, cvartet cu pian și com �binații de trio; acum putem ajungela sextet, septet, octet...“

„Și eu“! Ce reprezintă acest„eu”, pentru un muzician emigratdin România în Germania, cu fami�lia, la vârsta de 16 ani? Există oproporție românească și o altagermană de know�how muzical?„Moștenirea muzicală româneascăa fost mai mult prin sânge, prin

faptul că, atunci când eram mic, au�zeam muzică toată vremea acasă,părinții mei fiind amândoi profe�sori la Liceul «George Enescu» dinBucurești. În principiu, școala, maitoată, mi�am făcut�o în străinătate.Practic, când am venit să organizezFestivalul SoNoRo în București, de�venit între timp o platformă cultu �rală, mai tot ce învățasem fusesedin străinătate. Poate acesta a și fostîntr�o măsură secretul succesului,fiindcă, evident, sensibilitatea șidragostea de muzică le�am primitde acasă, de la familie, dar nu nea �părat, să spunem, din mediul muzi�cal românesc. Când eram mic nicimăcar nu prea studiam... Seriozita�tea a revenit după aceea cu rigoareaustriacă, esențial. Lă sând gluma lao parte, eu mă văd ca un european,nu mă consider un produs româ �nesc sau occidental. E adevărat,însă, toată școala muzicală serioasăam făcut�o în Occident.“

Rhapsodie Roumaine – un flo�rilegiu de muzică enesciană cuesențe din Bartók și atingerile luicu lumea românească – este un discîn multe privințe minunat. Progra�mul este deschis de un aranjamentpentru cvartet cu pian al PrimeiRapsodii a lui Enescu, transfor �mată într�o muzică, poate, excesivde „schmalzy“. Senzația dispareapoi ascultându�i pe cei doi muzi�cieni de excepție, violonistul GillesApap și pianista Diane Ketler. Oseară în sat pentru vioară și pian deBartok și Sonata „în caracter popu�lar românesc“ constituie inimapalpitândă a programului, ritmatapoi de Duo�urile pentru douăviori, Sz. 98 ale lui Bartók, într�unaranjament pentru două viole.Christian Naș și Răzvan Popovicipun în valoare Trei colinde româ �nești, Ardeleana, Dans valah I și II,Dans maramureșan și Învârtitabătrânilor. Dansurile populareromânești pentru vioară și pian alelui Bartók îi readuc apoi pe Gilles

Apap și Diane Ketler, pentru ca pro�gramul să se încheie cu o scurtăpiesă, puțin cunoscută, Nocturne„Ville d’Avrayen“ pentru pian și triode coarde, după o partitură des �coperită cu ani în urmă în colecțiaMuzeului „George Enescu“, publi �cată sub egida editurii ICR și în �registrată prima oară în 2012,pen tru casa britanică Toccata Clas�sics de violonistul Sherban Lupu cuIan Hobson la pian, Masumi PerRostad și Marin Cazacu. MalcomMacDonald, autorul livretului dis�cului lor, o atribuia perioadei 1931�1936, descriind�o drept „o amintiremișcătoare a relației speciale înviața lui Enescu“ cu Yehudi Menu�hin și a serilor de muzică de ca merărepetate în vila închiriată de familiaacestuia în localitatea Ville�d’Avray.O datare care nu ținea sea mă deaceea a regretatei Clemansa Firca,din prima ediție a Catalogului eienescian (1985) care, pentru Mac�Donald, „în mod de neînțeles și dubios“ o plasase în intervalul1896�1901. Răz van Popovici a pre�luat entuziast istoria lui MacDonald,aflată –mi�a spus el – de la directoa�rea Muzeului Național „GeorgeEnes cu“, dna Cristina Andrei.

Or, Clemansa Firca este aceeacare intuise bine datarea corectă,dar dintr�un motiv necunoscut, înediția revizuită a Catalogului din2010, introducea sugestia ne fe �ricită a compunerii Nocturnei încasa Me nuhinilor. Nocturne d’Av�rayen a fost com pusă de GeorgeEnescu în cursul unei seri și nopțipetrecute la Ville�d’Avray, la 7iulie 1898, ca invitat al prietenu�lui și colegului său de conserva�tor, Fernand Halphen, în casapărinților acestuia. Manuscrisuloriginal, în cheiat la „ora 3 și 20 deminute dimineața“, dedicat luiHalphen, poartă pe el indicații ca„frumoasă lumină a lunii“, „cân �tec de cocoș“, „sună miezul nop �ții“. Donată în 2005 de urmașii luiFernand Halphen InstitutuluiEuropean de Muzici Evre iești dela Paris, versiunea originală aNocturne d’Avrayen a fost cân �tată în premieră mondia lă în2015, la festivalul dedicat violo�nistului și compozitorului mortîn cursul Primului Război Mon�dial în 1917. Mai mult despre oprietenie și un compozitor uitatdin tinerețea lui George Enes cu,în numărul viitor. SDC

6ANUL XIV NR. 595

17 – 23 FEBRUARIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Cu Răzvan Popovici despre RhapsodieRoumaine și istoria necunoscută a unei Nocturne enesciene„Maestrul Raro era cel care îi reconcilia pe Florestan și Eu -sebius, personajele fantastice din viața și opera lui Schumann.Noi, muzicienii din ansamblu, suntem un fel deDavidsbündler. Alegerea cred că a fost foarte inspirată“,

îmi spunea cu naturalețe zilele trecute, într-un interviupentru Radio Europa Liberă, violistul Răzvan Popovici,vorbind despre ultimul CD al Ensemble Raro, RhapsodieRoumaine (Solo Musica SM 277), lansat la Viena.

Răzvan Popovici la Viena

Page 7: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

Dar nu asemenea caracteristiciam în vedere acum, ci un fapt venind din istoria teatrului și careface ca arta scenică să fi tratat de�a lungul vremii foarte inegalar tiștii și artistele. Unele reparațiis�au făcut cu niște veacuri înurmă, altele sunt în curs, dar câ�teva evidențe mărturisesc indi�rect că femeile nu au avut ce căutaîn teatru pe parcursul întregiisale cronologii.

Dramaturgia, ca parte litera �ră a teatrului, e mult mai bogatăîn partituri generoase cu inter �preții, iar dacă, din varii temeiuri,la un moment dat o trupă are încomponență preponderent actri �țe, atunci apar dificultățile reper�toriale. Întrucât piesele cu rolurifeminine principale sunt mai pu �țin numeroase decât cele mascu�line. Fără să intenționez vreunmanifest feminist – îmi place săcred despre mine că sunt echili�brată, cel puțin mă străduiesc, dars�ar putea să mă înșel, căci recentam fost acuzată de asemenea ati�tudini –, adevărul e că femeile auo istorie teatrală mai scurtă decâtcea a bărbaților. Deloc din vinalor! Situația e cauzată în principalde mentalități, chiar în țări de lacare nu te�ai aștepta.

Considerată o profesiune in�stabilă, actoria nu se bucura destatutul altor ocupații respecta�bile. Din cauza firii lor boeme,

artiștii erau văzuți ca aventurieri,ca indivizi ce luau viața în ușor, încare nu puteai avea încredere. Nuera limpede când jucau un rol șicând erau ei înșiși. Nu aveai certi�tudinea că ceea ce spun sunt cu�vintele lor ori replicile măiestriteale unui personaj. Iar când îți eralumea mai dragă, își luau tălpă �șița, în căutarea altui public înfața căruia să se dea în spectacol.Farmecul, înfățișarea plăcută, pri�ceperea de a se face remarcați, dea anima atmosfera, de a se afla încentrul atenției făceau ca în jurullor să se creeze adevărate legendeși să fie răsfățați. Iar ei nu se dă�deau în lături de la dovezile con�crete ce exprimau admirația.

Trupele ambulante de odi�nioară îi purtau mereu pe dru�muri pe acești histrioni care,du pă ce că erau nomazi, nici nucâștigau prea mult, în orice caz,fluctuant; adică nu aveau atuurileunui autentic cap de familie. Suntmotive care în percepția colectivăîi asociau cu viața ușoară, liber�tină ori de�a dreptul imorală. At�mosfera tipică trupelor teatrale(nomadismul, traiul în comun, ex�punerea în fața altor oameni) erade neacceptat pentru o femeie,sancționată de lege, de preceptelereligioase și de oprobiul social.

Așa se explică parțial de ce înApusul Europei femeile au fostacceptate pe scenă abia în secolul

al XVI�lea. În Franța, Spania și Ita�lia, mai întâi. Prima femeie�actrițăal cărei nume e consemnat e ita�lianca Isabella Andreini, la Flo �rența, în 1578. În Anglia, purita� nismul a acceptat așa ceva unsecol mai târziu, iar în Germania,în secolul al XVIII�lea. În Anglia,zic cercetătorii, practica de a aveaactrițe în scenă a ajuns datorităunei trupe franceze, dar publiculbritanic, mult mai conservatordecât alte popoare continentale, afost pur și simplu scandalizat. Eraîn 1629, și doar în 1660 se vorbeșteîn Anglia despre actrițe profesio�niste. Prima a fost Margaret Hu�ghes și a jucat�o pe Desdemona.

EXISTĂ REZERVE ȘI ÎNPREZENT ÎN PRIVINȚATRATĂRII EGALE AINTERPRETELOR

Probabil că și mai înainte vor fifost rebele care se prefăceau căsunt adolescenți, ascunzându�șitrăsăturile feminine și făcând tea�tru. S�au făcut și filme cu acest su�biect. Cert e că actrițele nu erauprivite cu îngăduință, actoria ne�fiind o îndeletnicire credibilă, iarfemeile care jucau în spectacoleerau percepute ca frivole, ca femeiușoare. Actoria pentru femei erarușinoasă. În România, despreactrițe se vorbește abia în secolulal XIX�lea, dreptul de a se orientaprofesional către arta teatruluivenind pe filiera modelor occi�dentale importate.

Cine jucau, totuși, personajelefeminine? Actorii, desigur, cei foartetineri, copilandrii ce deprindeautainele travestiului de la colegii detrupă, care�i învățau cum să memo�reze un text, cum să�l rostească, cumsă gesticuleze, ce postură, ce mers săaibă pentru a arăta efeminat.

Adolescenții aceș tia aveau datelefizice necesare (de înălțime maimică, nedezvol tați fizic, cu voceasubțire, fără pilozități faciale), iar ocostumație și o perucă adecvate îiajutau în egală măsură. Interesantdin perspectiva concepțiilor ce lecondi ționa și lor inferioritatea estefaptul că puberii erau plătiți maipuțin decât ceilalți actori. „Ca�riera“ lor nu putea depăși mai multde câțiva ani, pentru că biologia îșispunea cuvântul, iar maturizareaîi trăda la rampă. O altă problemăera machiajul. Sub stanțele folositeatunci pentru a�și cosmetiza fațaerau destul de toxice, ceea ce du �cea frecvent la iritații ori boli depiele mai complicate, care îi înde�părta de scenă.

Veți zice că sunt practici ve�tuste, că travestiul a rămas în pre�zent numai un mijloc de a sporicomicul și de a surprinde scenic,însă în societățile unde tradițiajoacă încă un rol important existărezerve și în prezent în privințatratării egale a interpretelor.

În Japonia, în anumite școlide teatru Nô, abia după cel de�alDoilea Război Mondial au fost ac�ceptate femei. Nu prea multe. Înanii 2000 nu erau cunoscute maimult de 300 de doamne care sespecializaseră în această formulăestetică fundamental legată de ritual, pentru care maeștrii sepre gătesc o întreagă viață. Iaracestora 300 nici acum nu li se în�găduie să poarte anumite cos�tume ori să se atingă de anumiteelemente de recuzită.

Și, dacă pe scenă lucrurile staucum am văzut, să conchidem că însălile de teatru se află mai alespersoane de genul feminin. Statis�tici americane recente susțin că, înprivința publicului, majoritateasunt femei. 70 la sută dintre cum�părătorii de bilete sunt de gen fe�minin, iar spre rampă privesc în� tre 60 și 70 la sută femei. SDC

7ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

De când joacă femeile teatru?Ca să începem cu o poantă, sunt convinsă căprimul răspuns care-ți trece prin gând la între -barea din titlu e unul ironic: „Dintot deau na!“.Asta dacă mergem pe calea sensului figuratcare face referire la capacitatea, chipu rile,specifică genului de a disimula mai eficientdecât complementarii noștri mai puternici.

Page 8: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

8ANUL XIV NR. 595

17 – 23 FEBRUARIE 2018interviu www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITOAREA MIHAELA PERCIUN

„Literatura trebuie să-ți pună întrebări, nu neapărat să-ți sugereze răspunsul“

INTERVIU REALIZAT DE ELI BĂDICĂ

Dintre sutele de cărți lansate laGaudeamusul de anul trecut,vă recomand cu bucurieCenușă rece, unul dintre celemai faine romane din literaturaromână contemporană pe carele�am des coperit în ultimeleluni. Pe alocuri, cartea MihaeleiPerciun mi�a amintit de Kin�derland�ul Lilianei Corobca șide Fetița care se juca de�aDumnezeu a lui Dan Lungu,fără îndoială grație te mei�umbrelă abordate: copiiiabandonați de părinții plecațila muncă în străinătate. Numaică autoarea basarabeană nualege același unghi ca scriitoriimen ționați mai devreme, și nicistilul în care tratează subiectulnu se aseamănă – ceea ce e ex�celent. Am apreciat în romanulacesta oralitatea, elementele deautenticitate, modul în carecurge narațiunea – de la finalla început și viceversa –, decu�pajul narativ, descrierile suc�cinte și bine plasate, vocile na �rative (cu precădere cea a ado�lescentei protagoniste). Mi�aplăcut faptul că în prim�plansunt trei generații de femei, fie�care într�o luptă permanentă cu

realitatea în care se întâmplă sătrăiască, m�au fascinat cutu�mele și ritualurile legate de în�mormântări pe care le�am gă sitîn prima parte a cărții (uneleușor recognoscibile, altele com�plet noi pentru mine), m�aținut în paginile volumului ritmul alert. Ceea ce, firește, vădoresc și dumneavoastră, dupăce citiți acest interviu cu scrii�toarea Mihaela Perciun.

Ai debutat târziu, după 45 deani, o situație atipică. Ce te-areținut? Consideri că acestaeste un avantaj sau, dimpotri-vă, un dezavantaj?

Contează că am debutat. Târziu –pentru că nu am putut să scriudespre partid sau puterea sovie�tică. M�au reținut și timpurile vi�trege prin care am trecut, careau schimbat până și denumireastatelor. Primul manuscris a aș �teptat mai bine de doisprezeceani. Dar nimic nu este întâmplă�tor, iar tot ce se face – spre binese face.

Cărțile tale au obținut maimulte premii, în special dinpartea Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Sunt premiile o mă-sură a valorii? În ce relație teafli cu „autoritatea“ literară?

Odată ce premiile sunt acordatede un juriu care apreciază dupăanumite criterii, cred că la bazăstau totuși cele valorice.

Dacă „autoritate“ înseamnăUSM – relațiile sunt reciprocamiabil�distante.

Care e cea mai mare satisfacțiepe care ți-a adus-o scrisul?

Când reușesc să pun punctul definal, chiar dacă sunt conștientăcă voi reveni, că mai am de lucrula text, simt o eliberare și o sa �tisfacție greu de exprimat în cu�vinte. Și încă ceva – nu știu dacăscriu pentru satisfacție. Scriupentru că simt că trebuie să scriu.Nu îmi impun să stau la masa descris dacă simt că nu am ce spune,dacă nu a venit momentul.

Cum te apropii de poveștile pe care le scrii?

Mai degrabă ele se apropie demine, ele nu mă lasă, mă ten�tează cu istoriile neîmplinite saucu finalul clar conturat deja.

Cenușă rece este cea de-așaptea carte și, totodată, primapublicată în România, la Editu-ra Polirom. Cum te raportezi laea acum, la câteva luni de laapariție?

Apariția romanului Cenușă recela Editura Polirom este un succes

Mihaela Perciun s-a născut la Pripiceni-Răzeși, raionul Rezina, RepublicaMoldova. A absolvit Facultatea deBiologie a Universității de Stat dinMoldova în 1980. A activat în domeniulpedagogic și în cel științific. A debutatcu O fabulă pentru rege (proză scurtă,2003; Premiul pentru debut al UniuniiScriitorilor din Moldova, 2003), căruia i-au urmat Printre vagoane (roman,

2005), Printre bărbați (roman, 2010),Băltoaca (proză scurtă, 2012; PremiulUniunii Scriitorilor din Moldova), Mamas-a măritat (proză scurtă, 2014) șiBustul lui Stalin (teatru, 2016; PremiulUniunii Scriitorilor din Moldova). Aprimit Premiul I, secțiunea proză,„AGB“, România, 2010, iar piesa deteatru Mitică-i omul nostru a fostpremiată în cadrul UNITEM, 2009.

A scris în reviste și antologii din Româ -nia, Franța, Cehia și SUA. Cea de-așaptea carte i-a apărut anul acesta, laEditura Polirom, în colecția „Ego. Pro -ză“, cu titlul Cenușă rece. A avutlansa rea la București, la Târgul Interna -țional Gaudeamus – Carte de Învăță- tură, duminică, 26 noiembrie. Noulroman și Gaudeamus 2017 au fost, dealtfel, pretextul pentru dialogul de față.

Page 9: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

9ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 2018 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

indiscutabil, un vis împlinit, decare încerc să mă detașez. Ca săpot merge mai departe. Sunt con �știentă că este un roman închegat.Poate că aș mai avea câte ceva denuanțat în personajele lui, dar vi�talitatea lor nu este afectată, suntveridice, autentice.

Faptul că a fost publicat în bine-cunoscuta colecție „Ego.Proză“ a ajutat la vizibilitatearomanului?

Indiscutabil, da. „Ego. Proză“ esteo colecție prestigioasă, iar EdituraPolirom are o rețea de promovarefoarte bine pusă la punct, care m�ascos în lume, din anonimat. Chiardacă mai este până la o adevăratăpopularitate a romanului, nu cu�nosc o altă editură care ar faceatât de mult pentru scriitorii au�tohtoni, să nu mai vorbim desprecei din Basarabia, care din startsunt într�un dezavantaj vădit.

De ce ai ales ca prima parte acărții să dea și titlul volumului?

Inițial am pornit cu acest titlul. Ela dat naștere primei părți, și nuinvers, cum ar putea părea. Acesttitlu fermenta în capul meu defoarte mult timp. S�au scris multedespre copiii abandonați depărinții plecați peste hotare. Euam abordat această temă un picmai altfel, dintr�o altă perspec�tivă, una care probabil șocheazăcititorul. Realitatea de multe orieste și mai șocantă, și mai dură.

Și de ce adolescenta care des-chide romanul rămâne nenumi-tă? Este vocea cea mai puternicădin carte, în opinia mea.

O fi ea vocea cea mai puternică,dar nimeni n�o ia în considerație.Nimeni nu i se adresează. Dacă ci�neva din anturajul acelui sat ar fiîncercat să i se adreseze pe nume,evident, aș fi numit�o cumva. Glu�mesc, desigur. Nu știu de ce nu arenume.

Cum ai construit volumul, cedocumentare s-a impus, esteCenușă rece roman sau un vo-lum de proză scurtă, așa cumam tot citit pe ici, pe colo?

Este un roman din trei părți carese complementează, iar temporaleste axat sugestiv pe cifra trei:trei zile la înmormântare, treizeci

de ani de viață, trei ore de întâl�nire a celor trei personaje. Viațam�a impus să trec prin astfel deprocesiuni. În mare parte acesteobiceiuri hilare le�am trăit. Fiindpleca tă din sat de pe la 14 ani, amapelat și la babele atotcunoscă�toare. Spre exemplu, despre ceinouă colăcei o colegă de clasă,Maria, mi�a dat detalii exhausti �ve. Chiar dacă am adus în prim�plan multe din cutumele și tradi �țiile de înmormântare ale satului,mi�au mai scăpat câteva.

Am spus-o și într-o cronică apă-rută tot aici, în paginile „Supli-mentului de cultură“, punctulforte al scriiturii tale mi se pareoralitatea – care aduce una din-tre cele mai faine trăsături, au-tenticitatea. Din punctul tău devedere, ce aduce nou proza ta?

Cred ca întâi de toate o altă lume,care, vrem noi sau nu, totuși sedeosebește de cea de dincolo dePrut, o altă mentalitate, o altăpercepție a realității. Cei 200 anitrăiți sub cizma cotropitorului și�aulăsat amprenta, se fac resimțiți,nu pot fi ignorați. Din păcate.

Pe de o parte, mi se pare exce-lent faptul că acoperi o zonă maislab reprezentată în literaturaromână contemporană: cea amarginalilor. Cum ai ajuns la paleta aceasta de personaje?

Niciodată nu am scris dedicații„scumpilor conducători comu �niști“ decât doar ironizându�i. Petimpul sovieticilor am fost preocu�pată și de războiul din Afghanistan,despre care am scris indescifrabilo nuvelă/ roman, iar personajulprincipal era un bondar care, zbu�rând de la un cadavru la altul, fo�tografia scenele atroce. Mai nou,m�am transpus într�un sac plin cudeșeuri, abandonat aiurea de pro�prietarul său. Lumea marginaliloreste mult mai interesantă.

Pe de altă parte, și în Cenușărece, dar și în cărțile anterioare,introduci în scene numeroaseremarci cu privire la societatearomânească de dincolo și din-coace de Prut, mai ales prin in-termediul politicii, al afacerilorși combinațiilor dubioase etc.Așadar, sunt curioasă, care crezică e misiunea literaturii? Trebuie

ea să sancționeze, să arate (dis-cret) cu degetul, să stârneascădezbateri?

Literatura trebuie să�ți aminteas că șireamintească. Ființa umană estecondiționată să uite. Am încercat săle revigorez memoria ce lor care maitânjesc după timpurile sovieticilor, săle amintesc de cozile interminabile,de lipsa alimentelor elementare, aaltor mărfuri indispensabile, pe cândnomen clatu riștii aveau magazinelelor speciale. Și nu doar. Literatura tre�buie să�ți pună întrebări, nu neapăratsă�ți sugereze răspunsul. Simplulexer cițiu al întrebărilor e uneori su�ficient pentru perseverare.

Nu mă pot abține, având în ve-dere că, din nou, nu numai înCenușă rece, pui personajele fe-minine sub lupă – de exemplu,în Cenușă rece bărbatul e în um-bră, influențează destinele celortrei generații de femei ca unpăpușar –, cum înțelegi feminis-mul? Transmit cărțile tale unmesaj feminist?

Din punct de vedere biologic, fe�meia are cu o pătrime de cromo�zom mai mult decât bărbatul.Asta e foarte mult. Nu am avut caperspectivă feminismul propriu�zis, doar am relatat faptele care s�auderulat în preajma mea, în viața

mea. Că au ieșit în prim�plan femei �le – poate așa și este, poate acolo�ilocul lor?

Extraordinar de bun primul ca-pitol al cărții recente, cu toatecutumele legate de ritualul în-mormântării. Te-ai gândit vreoclipă să-l dezvolți într-un romande sine stătător? Dacă da, de cenu ai făcut-o, până la urmă?

Când îl scriam m�am trezit la unmoment dat cu „cineva bate la geam,și primește un răspuns fără echivoc:bunelul e înmormântat lângă bu�nica. Vă rog să plecați imediat“ saucam așa ceva. Atunci mi�a venitideea să dezvolt aparte viața luiTudor, care odată cu schimbareasistemului a derapat și a eșuat îngoana lui nebună după bani�lungi,uitând pentru ani buni de Antonițalui. Iar când s�a trezit singur�cuc aregretat. 70 de pagini dedicate în�mormântării mi se păreau preamulte, având și grija să nu plictisesccititorul cu ritualurile desuete.

Cum arată peisajul prozei basa-rabene contemporane, dinpunctul tău de vedere? Ce îilipsește, ce îi prisosește?

Proza basarabeană este într�o as�censiune, într�o developare conti�nuă, chiar dacă statul artificial creat

este într�o involuție sesizabilă. Spercă vor apărea noi roma ne valoroa �se, pe lângă cele existen te deja.

Recomandă-ne cinci cărți pe care trebuie să le citim.

Sunt atâtea cărți bune și foartebune încât e greu să recomanziceva. Uneori cred că ne găsește ea,cartea, dacă și noi o căutăm. În ul�timii ani, cumpăr cartea fără a lefrunzări, mă uit doar să fie proză.Fiecare carte are mesajul ei, pecare îl percepem prin prisma em�patiei noastre. Chiar dacă nu amprea mult timp pentru lecturi,sunt cărți la care revin. Despre adoua lectură a romanului Cenușărece mi�a vorbit maestrul Vladi�mir Beșleagă. El l�a redescoperit.

Ce ai aflat despre tine citind?

Că îmi place să citesc. Citesc „pe rupte“,adică rup din timpul pentru somn,pentru că am o slujbă solicitantă. SDC

Contează că amdebutat. Târziu –pentru că nu amputut să scriu de -spre partid sauputerea sovietică.

Literatura trebuie să-ţi pună întrebări,nu neapărat să-ţi sugereze răspunsul.Simplul exerciţiu al întrebărilor e uneori suficient pentru perseverare.

Page 10: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

CRISTIAN TEODORESCU

Nu m�aș mira însă dacă Elif Shafakva reveni în lumea otomană din vre�mea Renașterii, căci gustul ei pentruhiperbolă și pentru poveș tile de de�mult, cu întorsături fantastice, plusextraordinara ei versatili tate stilis�tică, o împing într�acolo.

Trăsăturile astea se văd și înCele trei fiice ale Evei, doar că aicipredomină observația realistă șicercetarea psihologică a persona�jelor, într�un roman de familie și deformație. Familia Nalbantoglu faceparte din clasa de mijloc a Istanbu�lului, mai precis din partea mai dejos a acestei clase, iar personajulcentral, Peri, e fata familiei. Evolu �ția ei din copilărie până în prezentasigură unitatea romanului și ceeace ține treaz interesul cititoruluipentru încurcatele întâmplări dinfamilia Nalbantoglu.

Ca și în Palatul puricilor, unuldintre cele mai bune romane ale ei,Shafak scrie aici capitole scurte șidense, care se leagă între ele în liniiepice pe cât de rafinat orchestrate,pe atât de limpezi în continuitatealor. Astfel încât desele schimbări deplanuri nu te fac să te scarpini încap și să dai paginile înapoi, ca să�țiamintești ce și cum despre perso�najele la care Shafak se întoarce.Acesta e, de altfel, și motivul scur�timii capitolelor romanului dinprimele două treimi ale cărții, încâttrecerea de la trecutul familiei Nal�bantoglu la prezentul lui Peri se lu�minează reciproc, într�o construc� ție care te cucerește prin, cum să�izic, firescul ei, deși acest firesc re�zultă din abilitatea artistică a ro�mancierei, care nu recurge la tru �curi postmoderniste pentru a�șicontrola manuscrisul și pentru a�și manipula epic cititorii.

HYBRISUL, AI ZICE, E CEL CE HOTĂRĂȘTEDESTINUL FAMILIEI

Până la un punct îți vine să crezi căElif Shafak vrea să construiască per�sonaje și situații tipice, ca Balzac,

într�o orchestrație modernă. Tatălprotagonistei Peri e adept al luiMustafa Kemal Atatürk, cel care amodernizat și laicizat Turcia. Tată�lui îi place băutura, dar prin con�sumul de spirtoase el își afirmă șilaicitatea kemalistă, nu numaiaceas tă omenească slăbiciune, carede la un moment încolo se trans�formă din prilej de discuții cu prie�tenii într�o afacere personală. Ma �ma ei, în schimb, e religioasă pânăla habotnicie. Frecventează cu ev�lavie un predicator fundamentalist,poartă veșminte tradi ționale și vreasă le aducă pe calea cea bună pe tur�coaicele care umblă în bikini peplajă. Fratele mai mare al lui Peri emarxist și, din cauză că poliția des�coperă că pitise în casă un pistol pri�mit de la oladașii idealului săupolitic, e băgat în pușcărie și tortu�rat ca să�i dea în vileag pe tovarășiisăi. Celălalt frate al lui Peri e națio �nalist, islamofil feroce, incult, darbun de gură. În treacăt fie spus, Sha�fak lucrează cu dublă măsură înprivința celor doi frați. Marxistul etratat mai cu înțelegere și mainuanțat decât naționalistul funda�mentalist, care e prezentat, prinochii lui Peri, ca o hahaleră pericu�loasă și ridicolă. Ce�i drept însă, fataîși dă seama că fratele care vrea să lelipsească de drepturi pe turcoaicelucrează și împotriva ei, nu doar,așa, în general. Așa că în logica ro�manului aproape, repet, aproape căn�o poți acuza pe Shafak că își tra�tează personajele cu măsuri diferite.

Peri și tatăl ei urzesc împreunăca ea să se ducă la studii în străină�tate, la Oxford. Ceea ce pentru

ma ma ei e de neacceptat. Iar pen�tru fratele fundamentalist ar fichiar o insultă. Ce să caute o fată, șimai ales fata ei, la studii în străină�tate, în loc să se pregătească pentrucuviincioasa carieră de nevastă?!

Tragediile din familia Nalban�toglu aduc aminte până la un punctde cele din piesele grecești antice.Hybrisul, ai zice, e cel ce hotărăștedestinul familiei. Or, Peri, care vreasă�i placă și tatălui kemalist, și ma �mei fundamentaliste, n�are orgoliiprimejdioase și nici nu vrea săschimbe lumea cu orice preț. Frațiiei însă nu scapă de efectele dezas �truoase ale hybrisului. Aici, iarășicred că Elif Shafak și�a întors per�sonajul din condei, făcând�o pePeri să renunțe la cariera pe careși�a ales�o când s�a dus la Oxford.

ROMANUL LUI SHAFAK ARE TOATE DATELE UNEICĂRȚI MEMORABILE

Deși protagonista romanului n�areaceleași date biografice cu scriitoa�rea, ba chiar e construită în răspărfață de viața și cariera lui Elif Sha�fak, cred că punctul din care s�a năs�cut acest roman a fost cel în careautoarea, occidentalizată pâ nă învârful unghiilor, l�a descoperit, dra �ma tic, pe Dumnezeu. Un Dumnezeual unei credințe speciale care nuface deosebire între Allah și God, ciai cărei credincioși își caută împă�carea sufletească pe cont propriu.

Între cele trei fiice ale Evei carese cunosc în campusul universi �tății, toate trei având legătură culumea profetului Mahomed, una e

atee cu program, alta e credin�cioasă fără drept de apel, iar cea de�a treia, Peri, oscilează. Asta aflămtârziu, după ce Peri, cea cu care fa �cem cunoștință în primele paginiale romanului, pare o nevastă de�votată tradiției, chiar dacă nu adoptăveșmintele tradiționale.

Cu ani în urmă, Elif Shafak afost pusă sub acuzare că insultă sen�timentul național al turcilor, așa�nu�mita „turcitate“. Acuzația i s�a trasdin cauza opiniilor ei, diferite de celeale autorităților de la Ankara, despregenocidul armenilor. Acum, ElifShafak s�ar putea să fie acuzată căprin Cele trei fiice ale Evei insultăcredința turcoaicelor care pentru aocupa funcții publice se înveșmân �tează potrivit tradiției musulmane.

Dincolo însă de toate astea, ro�manul lui Shafak are toate dateleunei cărți memorabile, scrise cu untalent și cu un aplomb literar ieșitedin comun. Iar dacă îi luăm în cal�cul și celelalte romane, descoperimcă, roman cu roman, ea scrie o isto�rie a ei, dar și a turcilor care auvenit în Europa ca mari cuceritori,

după care s�au tot europenizat șioccidentalizat, încât, periodic, du �pă reformele lui Kemal Mustafa,vechea Turcie, cea otomană și mu�sulmană și antioccidentală, iese laiveală, cel mai adesea sângeros șirevanșard, ca și cum unii dintreurmașii Semilunii ar vrea să dea is�toria înapoi, pentru a o întoarce lavremurile lor de glorie.

Elif Shafak nu crede în acestenostalgii megalomane ale compa �trioților ei, nici mai ales în periodi�cele încercări ale politicienilorturci de a lichida republica laică alui Kemal Mustafa. Fără a fi kema�listă, romanciera e convinsă cădrumul Turciei e în Uniunea Euro�peană, nu într�o izolare trufașăcare ar duce�o la lupte fratricide. Șiasta nu în texte teziste, ci în roma�nele unei scriitoare pentru careTurcia e una dintre marile țări aleEuropei, chiar dacă nu face partedin Uniunea Europeană. SDC

Elif Shafak, Cele trei fiice ale Evei,traducere de Ada Tănasă, Editura Polirom, 2017

10ANUL XIV NR. 595

17 – 23 FEBRUARIE 2018carte www.suplimentuldecultura.ro

Fiicele Evei și băieții eiCredeam că după Ucenicul arhitectului, capodopera ei, Elif Shafak vacontinua să exploreze trecutul Imperiului Otoman, gândindu-mă lauriașul efort de documentare pe care l-a presupus această carte.Deocamdată, imprevizibila romancieră a făcut un salt în timp de câteva secole cu recentul ei roman, Cele trei fiice ale Evei.

Page 11: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

11ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 2018 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

Dansul ochilor

DESIRÉE HALASEH

Brusc, șoferul mă eliberează dinreveria prea�zdruncinatei odihne,anunțându�mă triumfător cum căam ajuns la destinație. Întunericbeznă, o mare de trupuri adormitete miri pe unde, un labirint de au�tocare pufăind a smog, șoferi dericșă alergând brownian dupăbruma de călători picată în mijlo�cul autogării și EU.

Eu alături de două bagajesurprinzător de ușoa re după olună de călătorii, cu cel puțin oduzină de opriri și mult preamulte cedări în fața lipsei decumpătare prin bazarurile și du�ghenele multiaprovizionate aleIndiei.

Prima zi în Kerala mă găseșteleneșă în camera de hotel de peJacob Road, la câțiva pași de FortCochin. A devenit de fapt aproapeo regulă ca, atunci când ajung într�unloc străin mie, primele ore să mi lepetrec în liniște și izolare, un ritualde pregătire pentru zilele ce ur�mează. Masaje ayurvedice, plimbăricu bar ca, ricșa sau scuterul în jurulora șului, vizite la sanctuare de ele �fanți și tigri, lecții de yoga și me �ditație – nimic nu mă poate con� vinge să părăsesc dulcea îmbră țișarea cearșa furilor albe și a adierii ame �țitoare a bețișoarelor de santal îm�pânzite prin toată camera.

Într�un final, madam Jenny măconvinge să ies măcar spre seară laun spectacol la doi pași de hotel, înunul dintre numeroasele centreculturale din Kochi – Kerala Kat�hakali Centre. Probabil ți�ar plăceasă ajungi cu o oră înaintea specta�colului propriu�zis, n�o să�ți parărău, mă informează grijulie Jenny.

Despre kathakali, o formă dedans clasic indian tipic suduluițării, m�am tot documentat deceva vreme, însă experiența spec�tacolelor de teatru (inclusiv depăpuși) din Jaipur și Hyderabadmă descurajase complet: o mânăde artiști autoproclamați, plic �tisiți și prea puțin pregătiți, cumișcări incerte și dicție șubredă,un vânzător de bilete cu tarifepre ferențiale și un decor macabrude perdele prăfuite și lumini prostamplasate m�au ținut departe deașa�zisele manifestații artisticedin subcontinent.

Mi�am prins așadar doza descepticism de un braț și aparatulfoto de celălalt și mi�am luat biletpentru spectacolul de seară. Intrareaîn spațiul unde are loc evenimen�tul e precedată de o potecă îngustă

încadrată de lumânări, be țișoareparfumate și petale de trandafiri.De undeva de sus se aude tân�guirea unui sitar, un bătrânel cuochelari de Gandhi îmi ștam pi �lează zâmbind biletul, scările delemn scârțăie sub greutatea pași �lor curioși și pe nesimțite mă tre�zesc în altă sferă, în alt timp, înaltă stare.

E cald sau mi se pare, muzicaa dispărut sau mi se pare, luminilesunt difuze, încăperea e aproapegoală de spectatori și mai e aproapeo oră până ce spectacolul începe.Sau a început deja?

Clinchet oriental, boare detrandafiri, Shiva și Ganesh și câ�teva lumânărele ne despart descenă. Pe două rogojini stau răs�pândite câteva vase de lemn plinede culori stoarse din plante, apă șipietre. Trei oameni. Trei personaje.Trei prezențe aproape impercepti�bile. Încet�încet dispar sub straturiindecente de culori. Mă farmecăatmosfera asta atât de intimă, atâtde personală.

NOUĂ EMOȚII POT FIEXPRIMATE EXCLUSIV CU AJUTORUL OCHILOR,SPRÂNCENELOR ȘI GURII

Pregătirea unui spectacol katha�kali are loc franc, fără cortine, fărăculise, direct pe scenă în fața noas�tră. Un spectacol înainte de spec�tacol: cei trei oameni devin culori,devin personaje fantastice ale ve�chilor povești hinduse cuprinse înBhagavata Purana. Pe vremuritoa te acestea s�ar fi petrecut în in�teriorul unui templu de�a lungulunei nopți întregi, însă, din rațiunievidente, în zilele noastre asistămla o frântură, un rezumat a ceea cea însemnat odată arta kathakali.

Cei trei artiști se acoperă deculoare treptat, meticulos, pentrua ne spune povestea binelui și arăului, fricii și curajului, războiu�lui și a păcii. Cel mai tânăr dintreei se ocupă de machiajul celui maiîn vârstă. Povestea din seara astane vorbește despre demonul Na�krathundi, care, îndrăgostindu�sepână peste cap de Jayantha, fiulzeului Raiului (Indra), se trans�formă într�o femme fatale pentrua�l seduce pe tînăr.

Cu o grijă aproape maternă,tânărul actor îi aplică machiajulverde și solzii albi celuia care separe că moțăie de plăcere și carede fapt a adormit de�a binelea submâinile tandre ale viitoarei ispitedemonice ce va lua viață în curândpe scenă. În spatele lor, al treileaactor și�a pictat o sprânceană gal�benă și sceptică. El e nevoit să semachieze singur.

În timp ce machiajul e pe sfâr �șite, luminile sunt și mai difuze, pescenă apare povestitorul care nespune câte ceva despre tehnicilece urmează să se desfă șoare șicum în timpul unui spectacol kat�hakali nu se face uz de replici, cimai degrabă de limbajul corpului,

subliniat prin mimica feței și ges�turi complicate ale mâinilor nu�mite mudras în sanscrită.

Spațiul prinde viață cu bă�tăile ritmice ale celor doi percu �ționiști din colțul stâng al scenei,iar ochii conturați de negru ai pri�madonei diabolice se mișcă sin�cron alături de fiecare sunet înparte. Există nouă emoții ce pot fiexprimate exclusiv cu ajutorulochilor, al sprâncenelor și al guriiîntr�un spectacol kathakali: iubire,sarcasm, tristețe, furie, eroism,frică, repulsie, mirare și pace.

Urmează un moment de rugă șimeditație, apoi povestitorul anunțăînceperea spectacolului printr�unscurt recital în sanscrită (raga) cutobă Maddalam și cinel tibetan.

Las deoparte orice urmă deprejudecată și asist înmărmurităla desăvârșita expresivitate a ar �tiștilor kathakali. Un dans al ochi�lor, o confruntare sinestezică, undram de hinduism performativ înțara lui Dumnezeu, Kerala.

Presimt că voi rămâne o vre meaici. În sud, unde culoarea sfideazănatura, unde fantasticul înlocuieș �te banalul, unde arta pulsează vie,unde magia te îmbie în larg. SDC

M-am trezit în jurulorei trei a uneidimineți de început deseptembrie în Ernaku-lam, undeva pe coastaMalabarului, față înfață cu o bucată deMare a Arabiei dinIndia de Sud. Măașteptam ca drumuldintre Mysore și capi-tala Kerala să durezecel puțin câteva ore înplus și îmi încropisemun loc de dormit maide doamne-ajută pevreo patru locuri dinspatele autocarului.

Pregătirea machiajului înainte de începerea spectacolului

Apariţia personajului negativ

Kerala Kathakali Cultural Center

Page 12: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

12ANUL XIV NR. 595

17 – 23 FEBRUARIE 2018actualitate www.suplimentuldecultura.ro

MIHAELA POPESCU MERGE LA FESTIVALUL DE LA BERLIN CU LUNGMETRAJUL DE DEBUT

„Vreau să pun în discuție raportul deputere atât dintre sexe, cât și din justiție“

IULIA BLAGA

Mihaela Popescu a fost producă�tor asociat al filmului Periferic,regizat de Bogdan George Apetri,și a semnat scurtmetrajele Plim�bare, care a avut premiera inter �națională la Locarno IFF, și OnAnother Corner, despre violențaarmată din Chicago, care a avutpremiera internațională la DOKLeipzig 2017. În prezent lucreazăla Londra – unde și locuiește – laprimul ei lungmetraj documen�tar, The Living Bridge.

Ce ar trebui să știe cititorii SDCdespre tine?

Ar trebui să știe că sunt o femeiecare a făcut un film și că acest filmîncearcă să vadă justiția printr�unraport de putere, printr�o luptăcare se dă în primul rând în noi,între partea rațională și cea in�stinctuală. Vedem aceste laturiprin prisma unui judecător a căruiidentitate se macină în viața de zicu zi într�o luptă surdă. În acelașitimp, filmul pune în discuție și ra�portul de putere dintre sexe.

Nevăzând încă filmul, nu te potîntreba decât pe pipăite, dar suntcurioasă în ce măsură el se înca-drează în contextul actual, când

independența justiției e în peri-col. Ai avut referințe la realitate?

Cu siguranță, dar e o realitate careeste încă în umbra știrilor conside�rate importante și care mereu a fostîn umbră. Este realitatea femeilorcare, din păcate, n�a intrat pânăacum în atenția publicului din Ro�mânia pentru a fi privită în față culuciditate și onestitate. Mereu vor ficazuri mai importante de discutat,un ministru sau un polițist coruptcare a fraudat încă o dată statul, undoctor care a luat mită sau un poli�tician care încearcă să foloseascăjustiția în interes personal.

Toate astea sunt cât se poatede bine documentate în presă șinu cred că mai trebuie dublatacest efort în film. Rolul cineastu�lui nu e de a lua știri și de a le pre�zenta într�o formă mai dramatică –cel puțin nu asta mă intereseazăpe mine. Eu caut să văd dincolo deinformație, să înțeleg mecanismulinterior al oamenilor și al institu �țiilor. De obicei înțelegi oameniiși instituțiile care formează o țarăcând observi tratamentul față decei mai vulnerabili. În Româniapersoanele cele mai vulnerabilesunt femeile. La fiecare 30 de se�cunde se produce o agresiune fi�zică asupra unei femei, iar trei dinzece femei au fost agresate fizicsau psihic de la vârste fragede.Bineînțeles, acestea sunt doar sta�tistici bazate pe faptele raportate,dar în realitate numerele sunt maimari – lucru demonstrat și de pe�nalizările date de CEDO Româ�niei pentru ignorarea violențeidomestice la nivel instituțional.

Știu că poate părea contrain�tuitiv să spui că trebuie să puiabuzul împotriva femeilor înain�tea corupției, dar tocmai asta vreausă fac cu acest film – să pun îndis cuție raportul de putere atâtdintre sexe, cât și din justiție și săarăt că orice dezechilibru duce lao pierdere a identității și, în cazul

justiției, la o pierdere a legitimi �tății. Bineînțeles, filmul nu se do �rește decât un început al discuției.Această discuție pe care o auzimtot mai des în alte țări sper să înceapă și în România, la fel deputernic și de onest.

„SUPRAREALISMUL E, DE FAPT, REALISM VĂZUT MAI BINE“

În ce zonă te încadrezi cu acestfilm care am înțeles că mixeazărealismul cu suprarealismul?

E adevărat că mixează realismulcu suprarealismul, dar nu sunt si�gură că există vreo zonă precisă.Dacă ar fi să fie una, cred că ar fi ointersecție între realismul cine�maului românesc și suprarealis�mul lui Buñuel.

Care e originea proiectului șicare au fost provocările?

Când vorbim de suprarealism, vor�bim deja de cea mai mare provocare.Suprarealismul e, de fapt, realismvăzut mai bine, singura problemăe că la început ești singurul carevede asta și pe urmă încerci să leexplici și celorlalți ce vezi. Toatălumea care a lucrat la proiect s�a

simțit atrasă de idee și toți au fostcât se poate de implicați, dar toțiam pornit cu rezerve, cu o teamăde necunoscut mai mare ca deobicei. E normal când nu s�au maifăcut astfel de filme în România șicând încerci să creezi un stil nou.

La început auzeam foarte des:„Ai grijă că la genul ăsta de filmpoți rata foarte ușor“, „E un balansfoarte fin pe care trebuie să�l ai cuactorii, cu întreaga atmosferă; si �gur vrei să faci asta la debut?“. Nuputeam decât să le dau dreptate șisă merg mai departe. Trecând pes �te dificultățile financiare, cred căla început cel mai delicat a fost săstabilesc relația de încredere decare era nevoie, să conving oame�nii din echipă să facem împreunăun salt în necunoscut.

Cât privește originea, acest filmîncepe cu faptul că sunt femeie, ofemeie care a trăit aproa pe toatăviața în România și care a vrut săprezinte această realitate într�unalt mod în film și prin ochii justiției.

Ce așteptări ai de la participareaîn Berlin Critics’s Week?

Nu am vreo așteptare, sunt doar bu�curoasă că filmul e prezentat acolo.După proiecție va fi o dezbatere cu

tema Un simț al structurii, cu oa�meni din industrie și nu numai,unde se vor ridica întrebări legatede politica (de gen) în cinematogra�fie, precum și în actualele convențiide stil cinematografic. Cred că astae cel mai important. Când faci unfilm vrei să creezi o dezbatere, undialog care să ducă acele gândurimai departe, și nu pot decât să măbucur că se întâmplă asta chiar lapremiera filmului. Sper să fie o dez�batere și în România cât mai cu�rând, deși decizia de a lansa filmulîi aparține producătorului. Sper caasta să se întâmple în câteva luni.Cât privește un sales agent, sperămsă apară în timpul festivalului.

Locuiești acum la Londra ca sălucrezi la documentarul despreBrexit sau mai degrabă invers?

Mai degrabă invers. În general, facfilme care mă afectează direct într�unfel sau altul. Există o stare de confu�zie în rândul celor care trăiesc înMarea Britanie și poate că e normalsă fie așa. Această decizie istorică îiafectează cel mai mult pe cei care n�au avut nimic de spus în privința ei.Sunt trei milioane de oameni careși�au construit o viață, o carieră,unii au deja familii și care acum sesimt nesiguri față de viitor și chiarfață de identitatea lor. Acest statutnou, drepturile limitate care arputea să survină, atitudinea ostilăpe care au simțit�o peste noapte,felul în care li se negociază viețilede către birocrați lasă o amprentăfoar te adâncă de frustrare și neîn�credere. În ciuda acestor senti�mente, oamenii luptă să nu piardăsperan ța. Mă atrage această luptă șiaceastă confuzie și încerc să le cap�tez cât sunt vii. Acum adun infor �mații și intervievez oamenii, captezpovești și emoții, și încerc să�mi dauseama care e cea mai potrivităformă de a transpune ce văd și simt.Cu alte cuvinte, sunt încă în stadiulde dezvoltare. SDC

În pronunțare/ Yet to Rule, debutul în lungmetraj al MihaeleiPopescu, are premiera mondială în 17 februarie 2018, în cadrulcelei de-a patra ediții Woche der Kritik Berlin/ Berlin Critics’sWeek, eveniment organizat de Asociația Criticilor de Film dinGermania în paralel cu selecția oficială a Festivalului de Film

de la Berlin (15-25 februarie 2018). Filmul produs de Saga Filmcu sprijinul CNC îi are în rolurile principale pe Dorotheea Petreși Cuzin Toma și urmărește un judecător a cărui identitate sefragmentează între rutina unui serviciu nesatisfăcător și ocăsnicie eșuată. Scenariul are la bază mai multe cazuri reale.

În pronunțarel Regie, scenariu și montaj:Mihaela Popescul Cu: Dorotheea Petre, CuzinToma, Olimpia Melinte, LilianaMocanu, Teodor Corban, Alexan-drina Halic, Ion Arcudeanu,Crenguţa Hariton, Laurette Atindehou, Cosmin Panăl Producător: Alexandru Teodorescul Imagine: Marius Pandurul Scenografie: Cristian Niculescu

Page 13: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

Lucrurile stau așa (simplific pu �țin, pentru a nu lungi introduce�rea): rockul este plin de evrei –compozitori, instrumentiști,vocaliști, producători, ingineride sunet, patroni și alte categoriide personal ce mișcă showbizul.

Mulți cetățeni americani, dar șidestui europeni. Nu știu câți aurezidență în Israel. Din aceastățară încă n�a urcat pe firmament,la nivel mondial, vreo trupă de ca�librul unor – să zicem – Scorpions,Nazareth ori Grand Funk Rail�droad. Face eforturi în direc țiabună gruparea din jurul vocalis�tului Kobi Farhi, sugestiv nu mităOrphaned Land. De ce oare nusaltă unde merită?

Am scris „gruparea“, nu „for �mația“, fiind evident că cine nu ede acord cu Kobi Farhi, pleacă!Doar basistul Uri Zelcha rezistădin prima formulă Orphaned Land.Însă nu chestiunile de chimie a

grupului interesează, ci rezulta�tele. Iar acestea au căpătat o eti�chetă ce, după mintea mea, estereducționistă și nu ajută la pro�movare, ba chiar dăunează. Pen�tru că „folk oriental metal“ induceo așteptare de intensitate redusăîn orizontul rockerului de pretu�tindeni, educat cu șabloane și fi�guri de stil comune. OrphanedLand a încercat de la primele dis�curi să obțină ceva diferit de„mainstream�ul underground�ului“,ca să folosesc un paradox. Și nu

doar că a găsit sonorități distinc �te, care au căpătat între timp sta�tut de „marcă înregistrată“, ci le�aîmbinat într�o melodicitate aspră,fără cusur. În plus, tematica ver�surilor a fost una generoa să de labun început:pace, împăcare, uni�tate între adepții celor trei religiicare își dispută „pământul sfânt“:iudaism, crești nism, islam.

Însă, când vine vorba de reli�gie, probabilitatea de�a te lovi deobtuzitate, obscurantism și orbireeste mult mai mare decât de a găsiînțelegere, înțelepciune, îngă du �ință. Mă amuză într�un mod dure�ros gândul că pe Kobi Farhi îl paș� te o excomunicare de genul celeiaplicate unui Daniel Barenboim,bunăoară.

Într�o lume delirantă, carepar că își sapă propria groa pă, go�lind resursele planetei în goanădupă profit, să promovezi ideiumaniste, egalitariste și pacifistee calea cea mai sigură de�a fi iz�gonit în pustiu. Precedentul al �bum Orphaned Land, All Is One,era un strigăt de speranță. Cel deacum, Unsung Prophets & DeadMessiahs (2018, Century Media),

este unul de disperare. Și n�arputea fi altfel, când „decizia“ uneipaiațe iresponsabile mai aruncăo bombă într�un loc veș nic în�sângerat.

De la prima audiție, și dupănenumărate altele, ce pot spunedespre disc aduce a laudă deșăn �țată: este cel mai bun OrphanedLand și, poate, o capodoperă agenului.

Am sub ochi coloana cuvinte�lor adunate într�un recviem alumanității acestui început de mi�leniu. Titlurile au impact (OnlyThe Dead Have Seen The End OfThe War), dar versurile fiecăruicântec te desfigurează, dacă n�aimintea încuiată cu lacătul propa�gandei. Situația, văzută dintr�oanume perspectivă, arată că ome�nirea e prinsă în capcană, unacare își schimbă permanent înfă �țișarea și ghearele. Adevărul estenemilos:

„I always pray, the heavens cry

When fathers fail, the children –will they rise?

Darkness reigns and we are theslaves of that all knowing eye“.

Multe alte imagini zguduitoarese înșiră pe parcursul celor circa 60de minute de muzică irepro șabilcântată. Luptă, spe ran ță, re zistență,libertate, lumină și tot ce înseamnănormalitate pe Pământ sunt invocatecu patosul ultimei rugăciuni. Însărealitatea nu poa te fi edulcorată:

„Sometimes it seems to methat this world is nothing but a

beta version of this amazingthing, and while our maker hasgone to his next improved ver�sion, we are left behind in this

Flying Dutchman.”

Finalul e și mai negru. Este oinserție vorbită, de felul celor fo�losite de Roger Waters pe discurilelui. Vă las să o descoperiți. SDC

Strigăt orfan

13ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Tabloul era excesiv de familiar:în tribunele unui meci de hocheide la Jocurile Olimpice, peste osută de fetițe drăgălașe, îmbrăcateidentic, cu părul prins în codițe,băteau din palme în sincron, îșimișcau capetele dintr�o parte înalta ca un ceas elvețian și flutu�rau niște stegulețe cu harta Co�reei reunite într�o coreografieperfectă. Erau majoretele Coreeide Nord. Nu avântul lor pione�resc m�a șocat, ci entuziasmuloccidental al tuturor acelor „cedrăguuuuț“ din comentarii.

Puține lucruri de la Jocurile Olim �pice de iarnă din Coreea de Sudsunt mai departe de „drăguț“ decâtcele 230 de componente ale echipeide majorete din Coreea de Nord.

„O victorie de propagandă ame �țitoare și fermecătoare a lui KimJong�un“, a scris Slate despre echipade majorete. „Spectacolul uimitor al«armatei frumuseții» din Coreeade Nord“, a titrat „The New Yorker“.„S�au născut o sută de stele“, aanunțat „The Washington Post“.Televiziunile, mulțu mite că au ima �gini neobișnuite, au fost încă șimai lipsite de nuanțe în admirația

lor. Facebookul, cu o capacitate aatenției de durata unui strănut, atrimis nenumărate inimioare sprefilmele cu majorete.

Cele 230 de majorete din ar�mata de propagandă a Coreei deNord trebuie să fie frumoase, săaibă în jur de 20 de ani și să aibă oanumită înălțime. Până aici, nu di�feră cu nimic de o echipă de majo�rete din filmele americane. Doar căele sunt de asemenea selectate pebază de „origini sănătoase“ (tre�buie să provină dintr�o familie lo�ială regimului nord�coreean) și sădea dovadă de un patriotism in�tens. Bat din palme și își scandeazăîndemnurile aproape non�stop, in�diferent de spiritul din tribune,indiferent de ritmul melodiilor

care se aud la difuzoare. Nu și�auîntrerupt rutina nici măcar pentruo cerere în căsătorie care a avut locla una dintre probe, aclamată detoate tribunele. Merg spre masă înrânduri cuminți și perfect aliniate.Cât nu scandează, nu vorbesc. În2006 s�a aflat că 21 de majorete aufost trimise în închisoare după oparticipare la un eveniment spor�tiv, pentru că au povestit ceea ce auvăzut în Coreea de Sud.

Un reportaj CNN, realizat deun reporter specializat pe Coreeade Nord, a făcut inventarul lucru�rilor pe care le văd pentru primadată delegații din Coreea de Nord:

altă artă decât propaganda con�ducătorului iubit, numeroși oa�meni străini împreună, tipuri demâncare la care nu pot visa în Co�reea de Nord, trenuri de înaltă vi�teză, ideea libertății de mișcare,televiziune necontrolată de par�tid, telefoane și internet, luministradale, mașini îngrămădite pecâteva străzi mai multe decât întoată Coreea de Nord și electrici�tate care nu cade constant.

Atleții sunt păziți 24 din 24 deore ca să nu dezerteze, inclusiv cândmerg la baie. Au primit gratuit tele�foane Samsung din partea organi�zatorilor, dar nu vor avea voie să le

ia acasă, pentru că în Coreea deNord sunt interzise prin lege GPS�ulși accesul la internet de mare vitezăfără o permisiune specială.

Este și un pic emoționant fap�tul că un regim dictatorial a trimis230 de fetițe cu codițe pentru calumea să uite că e vorba de o țarăunde oamenii sunt executați înpublic pentru că se uită la filmestrăine. Este un pic trist că a func �ționat, parțial. Important este sănu funcționeze cel puțin aici, înRomânia. La știrile din sport, Jocu�rile Olimpice ne oferă un bun mo�ment de a îndepărta poleiala deaur de pe nostalgiile noastre. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

La știrile din sport: amintiri din Epoca de Aur

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Page 14: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

publicului și a criticii au făcut caBlack Panther să fie un adevărateveniment, mai ales în actualulclimat social și politic. Suficientcât să „rupă“ Twitterul cu un nu �măr record de postări și să se ca�lifice pentru coperta ultimuluinumăr al revistei „Time“.

Cu sau fără voia lui, personajulBlack Panther a avut întotdeaunaconotații politice.

El a fost creat în 1966 de cătreStan Lee, părintele majorității per�sonajelor Marvel, conform ideilorsale de „umanizare“ a eroilor dinbandă desenată. Climatul socio�politic al vremii era însă foartetensionat; este era luptei pentrudrepturi civile, în care rasismul șilegile segregaționiste încă bân�tuie sudul american.

Din acest motiv lumea vede înBlack Panther o legătură directăcu Black Panther Party, mișcarearadicală pentru drepturile popu �la ției de culoare pe care directorulFBI, J. Edgar Hoover, o nu mit�o„cea mai mare amenințare pentrusecuritatea națională“.

Stan Lee nu a vrut să creeze unsupererou politic, ci doar primulsupererou negru din istoria co�micsurilor. Inevitabil însă, BlackPanther a reflectat tumultul poli�tic al erei. Nedorind să se impliceîn asemenea dispute, Marvel a în�cercat să îl ascundă oarecum, pro�punând un alt titlu, dar în cele dinurmă a lăsat lucrurile să meargăde la sine. Într�una dintre aventu�rile sale de început, personajulchiar declară: „Nu îi condamn, darnici nu îi susțin pe cei care și�auluat acest nume, însă T’Challa nurespectă decât propriile legi“.

Dacă există ceva politic în comic�surile cu Black Panther, aceas ta este

o critică nedisimulată a colonialis�mului, dar nu în doze excesive. Înschimb însă, personajul și bandadesenată, inventând fabuloasa so�cietate wakandeză, reprezintă operfectă ilustrare a afro fu tu ris �mului, o imagine a unei mă reții„negre“ care combină mituri afri�cane, tehnologii și science�fictionîntr�o viziune care concu rea ză re�prezentările tradițio nale pe care leavem despre o societate avansată aviitorului. Mai precis o societateviitoare creată pe cu totul altebaze decât cele ale culturii albe.

„S�ar putea spune că aceastănațiune africană este o fantezie“,este de părere Chadwick Bose�man, interpretul prințului T’Challaîn film. „Dar să ai ocazia să preieipărți din idei reale, din locuri re �ale și din concepte africane realeși să pui totul în această noțiunede Wakanda este un prilej nemai�pomenit să dezvolți cum ar fiacea identitate, mai ales când eștirupt de ea.“

Din acest motiv, la 50 de anidupă violența erei în care a fostcreat, în lumea post�Obama, filmulMarvel pare a avea un ecou apartepentru americanii de culoare.

„Nu este numai un film despreun supererou negru, este un filmnegru“, scrie „Time“. „Poartă pe u �meri o povară pe care nici Thor,nici Căpitanul America n�ar pu �tea�o duce, de a servi un public ne �gru care prea multă vreme nu afost reprezentat cum trebuie la ci�nema. Black Panther este în acelașitimp un film negru, dar și cel mainou competitor în cea mai de suc�ces franciză din istorie. Pentru unbusiness care se teme de riscurifinanciare, condus în mare partede producători albi care istoric au

arătat că sunt predispuși să ac�cepte proiecte cu personaje carele seamănă, acest film va dovedică prezentarea unei alte realitățidecât cea albă poate face foartemulți bani.“

Mai mult decât un pariu finan�ciar câștigat, succesul filmuluisimbolizează o răscruce pentrufelul în care sunt și vor fi repre �zen tați de acum înainte artiștii deculoare. Și, în același timp, consti�tuie mult mai mult.

Deși unii cred că un asemeneasucces se va dovedi doar o nouăoportunitate de blaxploitationpentru Hollywood, cei mai mulțicomentatori subliniază impactulpe care filmul deja îl are asuprapublicului, de la atragerea tineri�lor de culoare spre știință și teh�nologie la încurajarea efectivă aunui segment al populației ameri�cane ce se confruntă încă, se pare,cu ororile trecutului, cu problemede rasă și cu un sentiment al dez�rădăcinării. Un film care, printrealtele, va avea un efect pozitiv asu�pra copiilor americani de culoare,așa cum spune un expert în dome�niu: „Va avea un impact imensasupra minților copiilor, oferind�le un model demn de urmat șispunându�le că și ei pot reuși. (...)Astfel se construiește o generație“.

„Pantera Neagră și Wakandatrebuie să devină un loc în caremai multe generații de americaninegri să își proiecteze cele mai pro�funde aspirații. Am căutat secolede�a rândul fie să ne găsim, fie săne făurim un tărâm al făgăduințeiunde să nu mai fim bântuiți deororile existenței noastre ameri�cane“, scrie comentatorul de cu�loare Carvell Wallace în „The NewYork Times Magazine“. SDC

Black Panther,revoluția neagră

La prima vedere, Black Panther,care debutează acum în sălile decinema, pare un film clasic cu su�pereroi, dar este complet diferit.E primul film din seria de succeseMarvel al cărui personaj principaleste un supererou negru, realizatde un regizor de culoare foarteapreciat (Ryan Coogler), cu o dis �tribuție care grupează câțiva din�tre cei mai lăudați actori de cu� loare de la Hollywood (ChadwickBoseman, Lupita Nyong’o, AngelaBassett, Forest Whitaker, DanielKaluuya).

Pantera Neagră, eroul filmului,este titlul nobiliar al conducăto�rului unui regat african imaginar,

Wakanda, din realitatea alterna�tivă imaginată de universul Mar�vel. Spre deosebire de restulAfri cii, ce cunoaște aceleași pro �bleme ca în lumea reală, Wakandaeste un caz aparte. Deți nând mo�nopolul asupra unui mineral (fic�tiv) extrem de prețios numit vi�bra nium, locuitorii acestuia auconstruit o societate secretă ex�trem de avansată, o tehno�utopiebazată pe o cultură sută la sutăafricană.

Această viziune a unei civiliza �ții africane dezvoltate, dar și te mecare rezonează cu publicul ame �rican de culoare, plus o primi�re foarte entuziastă din partea

Noua producție Marvel își depășește condițiade film cu supereroi, propunând unblockbuster politic și social în veșminte dedivertisment pentru marele public, devenindastfel un adevărat fenomen cultural.

Page 15: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

ANUL XIV NR. 59517 – 23 FEBRUARIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

Editor:Anca Baraboi

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Puțină istorie (recentă):Kung Furya fost realizat în 2015 de DavidSandberg, un tânăr cineast amatordin Suedia. Filmul are o povestespecială. Kung Fury este o comediecare omagiază și parodiază înacelași timp clișeele filmelor deacțiune din anii ’80. Subiectul estela fel de bizar și de parodic: unsuper�detectiv din Miami mergeîna poi în timp pentru a�l ucide peHitler (denumit aici, pentru bunămăsură, Kung Führer). Din meniufac parte roboți uriași, un tira�nozaur, zeul Thor, valkirii și multealtele, plus David Hasselhoff, pepost de icon optzecist inevitabil.

David Sandberg a realizat acestfilm de numai jumătate de oră cubani strânși printr�o campanie Kick �starter care i�a adus 630.000 dedolari, mai puțin de milionul de careavea nevoie pentru un lungmetraj.

Sandberg a scris, regizat, făcutefecte speciale și jucat rolul prin�cipal, ajutat de o grămadă de vo �luntari, actori sau realizatori de e fec te digitale. Filmările s�au des �fășurat în întregime în biroul dinStockholm al regizorului.

Pentru a convinge oamenii săbage bani în producție, Sandbergși�a părăsit slujba la o agenție depublicitate, s�a mutat înapoi cu mamasa și a muncit doi ani, singur, la untrailer care, după cum se vede, a con�vins „investitorii“ de pe Kickstarter.

În momentul premierei, KungFury a dovedit imediat că nu este oglumă, ci un lucru foarte serios. Adebutat în 2015 la Cannes și a fostselectat în secțiunea Directors Fort�night. Lansat în mai același an, peYouTube, el a fost vizionat de peste10 milioane de ori (acum a ajuns la26 de milioane de vizio nări). Piesa

Kung Fury trecela nivelul următor

True Survivor, compusă de muzi�cianul synthwave Mitch Murder șiinterpretată de David Hasselhoff,a devenit hit tot pe YouTube, iarcoloana sonoră a fost imprimatăpe CD și vinil. Iar filmul a primitcâteva premii și a fost foarte lăudatde critici.

Acest succes a deschis oportu �nități nebănuite cineastului suedez.Kung Fury II va fi un lungmetraj,produs de David Katzenberg, fiulcelebrului Jeffrey Katzenberg, șide Seth Grahame�Smith. Intrarealui Sandberg în lumea producăto �rilor americani a garantat automat

trecerea lui Kung Fury la nivelulurmător: contacte, distribu ție, fi �nanțare consistentă pentru un lung �metraj și toate celelalte. Și, spremarea surpriză a tuturor, primelenume mari în distribuție.

Acum câteva zile anunțul că ovedetă de primă mână, MichaelFassbender, va apărea în film ală �turi de „veteranul“ David Hasselhoff,a produs stupoare pe internet, cau �zând și unele comentarii glumețe(din ciclul „L�au șantajat cu ceva!“),dar atră gând automat atențiaasupra proiectului.

Pe urmă, chiar în seara de joi,16 februarie, a venit și a doua „bombă“;Arnold Schwarzenegger a acceptatsă apară și el în film, în rolul pre �ședintelui Statelor Unite. Un Arnoldla apus de carieră, e drept, dar ex�trem de potrivit pentru o producțiecare mizează tocmai pe nostalgiaoptzecistă.

David Sandberg, ilustru necu �noscut, are astfel o șansă uriașă dea pătrunde în liga „băieților mari“de la Hollywood. Iar asta nu maipoate fi considerată o întâmplareîn ziua de azi, când noile tehnologiisunt accesibile oricui și oricine îșipoate finanța visele artistice princampanii de crowdfunding.

Un bun exemplu ar putea fi, înacest sens, finlandezul Timo Vuoren�sola care, la fel ca Sandberg, a creatun film�parodie la Star Trek, StarWrek, după care a devenit cunoscutcu altă producție de amatori, IronSky, faimosul film cu naziști (dinnou!) pe lună. Și, în afară de aceștidoi scandinavi, mai există destuialți cineaști amatori ale cărorproducții, difuzate gratuit pe plat�forme precum YouTube sau Vimeo,atrag atenția marilor studiouri.

Kung Fury poate fi vizionat, gra�tuit, pe YouTube. SDC

Faimosul film de amatori Kung Fury va avea o continuare și și-a asigurat mari vedete ale Hollywoodului în distribuție.

PE SCURT

n În iunie, la Stockholm, Metallicava primi premiul Polar, considerat„Nobelul muzicii“, și recompensade un milion de coroane suedezecare însoțește această distincție.Este prima formație de heavy metallaureată a acestui premiu prestigios,justificat astfel de către comitetulcare îl decernează: „De la tumultulde sentimente al lui Wagner și dela tunurile lui Ceaikovski încoace,nimeni n�a mai creat o muzică caresă fie atât de fizică și de furioasăși, în același timp, atât de accesibilă“.n 21 de artiști stradali din StateleUnite vor fi despăgubiți după ce unjudecător a decis în favoarea lor.Acești artiști transformaseră zidurileunei uzine dezafectate din Queens,

New York, în pânză pentru lucrărilelor. Acestea au fost distruse după ceproprietarul clădirii a decis, în 2013,să văruiască zidurile. Acum, propri�etarul trebuie să plătească artiștilorsuma de 6,75 milioane de dolari.n Celebrul chitarist Glenn Tipton,principalul compozitor al formațieiJudas Priest, a fost diagnosticat cuboala Parkinson, motiv pentru carenu va mai însoți formația în con�certe. Locul lui va fi luat de copro �ducătorul trupei, chitaristul AndySneap, membru al formației Hell.n Luni, la Viena, a fost inaugura�tă o schelă specială care permitecelor interesați să admire deaproape 13 lucrări de Gustav Klimtce orna men tează Kunsthistorisches

Museum. Aceste lucrări, din cauzamarii distanțe de la sol, sunt pânăacum cele mai puțin cunoscutepicturi ale maestrului austriac dela a cărui moarte s�a împlinit, pe 6februarie, un secol.n Tot în Austria a fost restituitunui muzeu un desen în creion re�alizat de Klimt. Desenul a fost sus�tras, în 1977, de o angajată a muzeu�lui, care a lăsat testamentar ca, dupămoartea sa, el să fie returnat.n Actrița germană Anna Brügge�mann a lansat campania #Nobodys�Doll, îndemnând participantele laediția din acest an a Festivaluluide la Berlin să renunțe la tocurilecui și la rochiile mulate în favoareaunor „haine mai confortabile“.n Un James Bond jucat de o fe�meie? „Nu este o idee bună. Femeilesunt suficient de fascinante și in�teresante pentru a avea propriilepovești“, susține actrița RachelWeisz, care este căsătorită cu DanielCraig, actualul interpret al agen�tului 007. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Page 16: MIHAELA PERCIUN: TREBUIE SĂ-ȚI PUNĂ ÎNTREBĂRI, NU ...suplimentuldecultura.ro/numarpdf/595-ACCBl-PDF_SDC_595...NICI CULTURĂ FĂRĂ PÂINE, NICI PÂINE FĂRĂ CIRC PAGINILE 2-3

Nu e ca și cum Grigore ar iubimunca din toți rărunchii. O facefiindcă la țară dacă nu pui osul,mori de foame.

Prășea fiindcă altfel nu creștea po�rumbul, cosea fiindcă murgul, ori�cât i�a arătat cum se face, nu a reușitsă învețe. Eu însă cred că lipsa lui demotivație ținea și de faptul că era

singur. Nu avea lângă el un sufletcald de femeie zdravănă, alături decare să tragă la o căruță conjugalăcu oiște.

Zilele trecute, Grigore aude laradio că Valentine’s Day este sărbă�toarea iubirii. O zi specială, în caretotul gravitează în jurul ideii decuplu. Cu alte cuvinte, dacă ești sin�gur, nu se pune. Băi, până când săstea omul ăsta singur? Urât nu�i,bolnav nu�i, casă are și nu este maiviolent la băutură decât alții din sat.Iată�l acum, plin de hotărâre, bă�tând la ușa bisericii și cerând con �sultanță de la femeia care vinde

lumânări. Dacă există o persoanăinformată în sat, ea este. A rugat�osă�i facă o listă scurtă a fetelor demăritat din zonă. Maricica, Frosinași Domnica. Bun, acum nu trebuiesă vă închipuiți că flăcăii făceaucoadă la poarta lor, ci mai degrabăcă părinții fetelor au dat o mică

atenție lumânăresei pentru ca odoa�rele să ajungă în capul listei.

Singurul aspect feminin pecare Grigore l�a sesizat la Maricicaa fost faptul că prenumele i se ter�mină în vocală. În rest, cele o sutăpaișpe kile bine capitonate cu părnu o recomandau. Frosina avea undar special, acela de a privi în douădirecții în același timp. Și nu mărefer la forma normală a strabis�mului, cu un ochi mai atletic, carefuge. Ea aproape că vedea stânga șidreapta concomitent. Cu alte cu�vinte, dacă i te priponeai în față cuun buchet de flori, ai fi zis că se pre�face că nu te vede. Iar femeile pre�făcute nu sunt potrivite unui sufletsensibil ca al lui Grigore.

După ce Domnica i�a deschisușa, flăcăul nostru se pregătea să�i

ureze condoleanțe pentru greauapierdere din familie, judecând du �pă miros. Apoi, identificând sursamiasmei, a conchis că fata asta oriși�a mâncat bunica moartă, ori doarîi miroase gura îngrozitor. Oricumar fi fost, nicăieri și niciodată nu veispune unei persoane că are halenă.Cu mâna la nas, ba că strănută, bacă îl mănâncă, a dus fata la el acasă,taman de Valentine’s Day. I�a arătatdormitorul, unde a și încuiat�o, bă�tând ușa în cuie, nevrând să riște săfie ucis și mâncat. Apoi a pus dami�geana de vin pe masă, a tras aer înpiept și a zâmbit mul țumit. Are ga�gică, deci sărbătoarea e valabilă. Nue ca și cum îi era lene să spargă ceitrei cubi de lemne, dar un buncreștin nu muncește în zi de sărbă�toare. SDC

Lene de importBOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

16ANUL XIV NR. 595

17 – 23 FEBRUARIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Paterson n�a luat nimic acum doiani în competiție la Cannes, dar is�a dus vestea de tribut sublimadus cotidianului, pe când filmullui Anderson, lansat anul trecut,are șase generoase nominalizărila apropiatele Oscaruri, inclusivpentru cel mai bun film, regie,actor rol principal (Daniel Day�Lewis) și actriță rol secundar (Les �ley Manville). Ca să înțelegețidiferența de paradigmă – deși Pa�terson a fost considerat de mulțicritici anglo�saxoni printre celemai bune filme din 2016 (eu l�ampus pe locul 1), n�a intrat în cursa

pentru Oscaruri –, probabil căJarmusch n�a dorit să�l înscrie,oricum se ferește ca, Doamne, iar �tă�mă, să intre în vreo structurăoficială.

INTRAȚI ÎNTÂI LA PHANTOMTHREAD, CA SĂ VĂ DREGEȚIPE URMĂ CU PATERSON

Phantom Thread începe ca un di�vertisment savant ca să tragă spreHitchcock și să te lase pe liniemoartă. Filmat chiar de Anderson,firitisit, cu atenție pentru detaliulde epocă și o seriozitate în toatecompartimentele, mai puțin asu�pra scenariului, filmul nu e des�pre un de signer real. Anderson adevenit in teresat de lumea modeidupă ce a citit biografia lui Cris�tóbal Balenciaga. Ciudat, nu parecineastul ca după un film ca TheInherent Vice să simtă nevoia să�șispele creierii cu un film despremodă. Sau a fost atât de terci încât

a vrut ceva glamorous și superfi�cial, dar nu s�a abținut să nu de�vieze love�storyul dintre un desig� ner celebru și o tânără tenace spreun al doilea, neverosimil, Rebecca.Filmul merge ca uns până cândrelația celor doi intră pe făgaș. Efoarte tihnită atenția cu care ia peacelași ac detaliile vizuale ale uneiexistențe elegante și bine compar�timentate, dar și schimbările epi�dermice din metabolismul perso� najelor, vizibile ca niște nori caretrec pe fața actorilor (vezi mai alesprima întâlnire). Ce aiurea că ne�cunoscuta luxemburgheză VickyKrieps, un amestec rafinat de ones�titate, ambiție și amenințare înpostura muzei care luptă pentruinima intransigentului maestru, ascăpat prin ochiurile premiilor in�dustriei americane de film! Ea șinu Daniel�Day Lewis ori LesleyManville ar fi meritat nominaliza�rea la Oscar.

La 10 ani după There Will BeBlood, Anderson reia colaborareacu Daniel Day�Lewis, dar ceva s�a

întâmplat la filmări. Nici nu se ter�minaseră când Day�Lewis anun �ța că acesta va fi ultimul său rolpentru că se simte „copleșit de unsentiment de tristețe“. N�avemtimp, loc, chef și aplecare să psi�hanalizăm acest actor pentru ca re fiecare rol înseamnă o scufun� dare periculoasă în alt sine. Pro�babil că între timp i�a trecut. Cri�ticul american Stephanie Zacharek(în juriu anul acesta la Berlin) areparțial dreptate când spune ma �lițios că Day�Lewis chiar pare viuîn unele scene, în general pur�tându�se ca îmbălsămat. Dar scor �țoșenia îi e indusă de regizor. Șifilmul e tot așa îmbălsămat, dar eaici ceva ce lui Anderson nu i�aieșit. Dinamica relației dintre ceidoi eroi era legată de două mo�duri diferite de a vedea lumea,dar cineastul s�a pierdut în joculdintre ce e exterior, vizibil, tangi�bil, și materia vie din spatele apa �rențelor. Cred că spera să găseas�că pe drum ceva ce nu s�a lăsatdescoperit.

Phantom Thread e un fel dePunch�Drunk Love, dar completlipsit de euforia haotică și de liber�tatea acestuia. Femeia nu saboteazăuniversul compulsiv al bărbatuluidecât pentru a�și impune propriaordine. Nu reușești să înțelegi ce�avrut Anderson cu filmul ăsta carepare mai puțin un film despre a trăiîn umbra unui creator, cât unuldespre putere și despre contrastuldintre vizibil și invizibil.

La Jarmusch e mult mai lejer.El lucrează cu structuri foarte sim�ple care�i permit să sugereze multmai mult decât construiește cutrudă Anderson. Repetiția acelo �rași ritualuri dă poveștii șoferuluidin Paterson, New York, o muzica�litate pe care Jarmusch o asociazămai puțin cu o melodie, cât cu mu�zicalitatea unui poem. Dovada căviața e nedreaptă e că acest text emai mult despre un film nereușit șimai puțin despre un film cristalinca Paterson. Mai bine, poate aș fiînceput să vorbesc despre bucu�riile simple ale vieții. SDC

Structuri

IULIA BLAGAFILM

Două filme așteptate, dar foarte diferite, intrăîn aceeași zi (16 februarie 2018) pe ecraneledin România – Paterson, de Jim Jarmusch, și Phantom Thread/ Firul fantomă, de Paul-Thomas Anderson. Primul e o bijuterie mi n i -malistă ca o haină largă de in aproape fărăcusături, al doilea e la fel de pretențios ca orochie creponată pe care nu poți sta și la felde incert ca un material cu ape (și verde – și mov, nici verde – nici mov).

595

Phantom Thread, de Paul Thomas Anderson